26.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 315/1

26.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 315/2

(1)

La 27 mai 2013, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a hotărât să impună o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (denumite în continuare „țările în cauză”), prin Regulamentul (UE) nr. 490/2013 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Procedura a fost deschisă la data de 29 august 2012 (3) în urma unei plângeri depuse în numele producătorilor din Uniune (denumiți în continuare „reclamanții”), care reprezintă mai mult de 60 % din producția totală a Uniunii de biomotorină.

(3)

În conformitate cu considerentul 5 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(4)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis impunerea taxei antidumping provizorii („comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(5)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile prezentate oral și în scris de părțile interesate au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(6)

Ulterior, toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea impunerii unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia și a perceperii definitive a sumelor depuse sub formă de taxă provizorie (denumită în continuare „comunicarea definitivă”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare finală.

(7)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare după caz.

(8)

În lipsa observațiilor cu privire la eșantionarea producătorilor-exportatori din Argentina și Indonezia, se confirmă constatările provizorii din considerentele 10-14 și 16-20 din regulamentul provizoriu.

(9)

O parte interesată a solicitat informații suplimentare cu privire la caracterul reprezentativ al eșantionului de producători din Uniune, atât în etapa selectării provizorii prevăzute în considerentul 23 din regulamentul provizoriu, cât și în etapa selectării finale vizate în considerentul 83 din regulamentul provizoriu.

(10)

Eșantionul de producători din Uniune selectat provizoriu a constituit 32,5 % din producția de biomotorină din Uniune în cursul PA. În urma modificărilor explicate în considerentul 24 din regulamentul provizoriu, eșantionul final a fost alcătuit din opt societăți care acoperă 27 % din producția din Uniune. Prin urmare, eșantionul a fost considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(11)

O parte interesată a afirmat că doi producători din Uniune care au fost incluși în eșantion ar trebui să fie excluși din eșantion din cauza relației lor cu producători-exportatori din Argentina. Presupusa relație a fost examinată înainte de instituirea măsurilor provizorii, iar constatările Comisiei au fost deja publicate în considerentul 82 din regulamentul provizoriu.

(12)

Toate presupusele legături dintre producătorii-exportatori din Argentina și cele două societăți incluse în eșantion menționate mai sus au fost examinate din nou. Din această examinare a rezultat că nu există o legătură directă care să justifice excluderea din eșantion a vreunuia dintre producătorii din Uniune. Prin urmare, eșantionul a rămas neschimbat.

(13)

O altă parte interesată a afirmat că procedura utilizată de Comisie pentru a selecta un eșantion de producători din Uniune a fost eronată, deoarece Comisia a propus un eșantion înainte de deschiderea anchetei.

(14)

Această pretenție se respinge. Comisia a selectat eșantionul final abia după deschiderea anchetei și a făcut acest lucru în deplină conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază.

(15)

În absența oricăror alte pretenții sau observații, conținutul considerentelor 22-25 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(16)

Așa cum s-a indicat în considerentul 29 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este reprezentat, conform definiției provizorii, de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținute prin sinteză și/sau hidrotratament, de origine nefosilă, în formă pură sau în amestec, originare din Argentina și Indonezia, încadrate în prezent la codurile NC ex 1516 20 98, ex 1518 00 91, ex 1518 00 95, ex 1518 00 99, ex 2710 19 43, ex 2710 19 46, ex 2710 19 47, 2710 20 11, 2710 20 15, 2710 20 17, ex 3824 90 97, 3826 00 10 și ex 3826 00 90 (denumit în continuare „produsul în cauză”, cunoscut sub denumirea de „biomotorină”).

(17)

Un producător-exportator indonezian a afirmat că, în mod contrar celor menționate în considerentul 34 din regulamentul provizoriu, „esterul metilic de palmier” (EMP) produs în Indonezia nu constituie un produs similar cu „esterul metilic de rapiță” (EMR) și cu alte biomotorine produse în Uniune sau cu „esterul metilic de soia” (EMS) produs în Argentina, din cauza faptului că EMP prezintă o temperatură mai ridicată de colmatare a filtrului la rece (Cold Filter Plugging Point – CFPP), ceea ce înseamnă că EMP trebuie să fie amestecat înainte de utilizarea în Uniune.

(18)

Această pretenție se respinge. EMP produs în Indonezia se află în concurență cu biomotorina produsă în Uniune, care nu este doar EMR, ci și biomotorină produsă din ulei de palmier și din alte materii prime. În același mod ca și EMR și EMS, EMP poate fi utilizat în întreaga Uniune pe tot parcursul anului, prin amestecarea cu alte biomotorine înainte de utilizare. Prin urmare, EMP este interschimbabil cu biomotorina produsă în Uniune și, în consecință, constituie un produs similar.

(19)

Considerentul 35 din regulamentul provizoriu menționează pretenția unui producător indonezian ca esterii metilici fracționați să fie excluși din domeniul de aplicare al acestei proceduri. Producătorul menționat a inclus această solicitare în cadrul observațiilor sale privind comunicarea constatărilor provizorii, repetând argumentarea sa formulată înainte de comunicarea în cauză.

(20)

Cu toate acestea, industria din Uniune a contestat această pretenție, declarând că esterii metilici fracționați sunt biomotorine și că ar trebui să facă în continuare parte din domeniul de aplicare.

(21)

În urma observațiilor primite după etapa provizorie, decizia Comisiei explicată în considerentul 36 al regulamentului provizoriu este confirmată. Deși diferiți esteri metilici ai acizilor grași au diferite numere CAS (Chemical Abstracts Service) și cu toate că se recurge la procese diferite pentru a produce acești esteri și că aceștia pot avea utilizări diferite, esterii metilici fracționați sunt totuși esteri metilici ai acizilor grași și pot fi utilizați, în continuare, drept combustibil. Având în vedere dificultatea de a deosebi diferiții esteri metilici ai acizilor grași unii de alții la punctul de import fără a efectua o analiză chimică, precum și faptul că din acest lucru rezultă posibilitatea de circumvenție a taxelor prin declararea biomotorinei EMP ca ester metilic fracționat produs din ulei de palmier, pretenția este respinsă din nou.

(22)

În considerentul 37 din regulamentul provizoriu se menționează că un importator european de esteri metilici ai acizilor grași derivați din ulei de sâmburi de palmier (ESP) a solicitat ca importurile acestui produs să facă obiectul unei scutiri pe motiv de destinație finală sau să fie excluse din domeniul de aplicare al acestei proceduri.

(23)

După comunicarea constatărilor provizorii, industria din Uniune a prezentat observații privind aplicarea scutirii pe motiv de destinație finală în cazul importurilor de ESP și privind posibilitatea de circumvenție a taxelor propuse. Din cauza caracterului fungibil al biomotorinei, industria s-a opus acordării unei autorizări Comisiei de a utiliza un astfel de regim de scutire de la plata taxelor antidumping, având în vedere că biomotorina declarată pentru alte utilizări decât pentru combustibil ar putea fi utilizată drept combustibil deoarece are aceleași proprietăți fizice. ESP poate fi utilizat drept combustibil; alcoolii grași nesaturați care sunt produși din ESP pot, de asemenea, să fie prelucrați ulterior în biomotorină. Controlul pe care autoritățile vamale îl pot efectua asupra importurilor care fac obiectul scutirii pe motiv de destinație finală este limitat, iar sarcina economică rezultată din utilizarea acestui regim rămâne substanțială.

(24)

În urma consultărilor cu privire la acest aspect și având în vedere faptul că biomotorina declarată pentru alte utilizări decât pentru combustibil are aceleași proprietăți fizice precum biomotorina destinată utilizării drept combustibil, nu este oportun să se permită scutirea pe motiv de destinație finală în cazul importurilor de ESP în cazul de față.

(25)

Un importator german și-a reiterat cererea de excludere a produsului și/sau de scutire pe motiv de destinație finală pentru un anumit ester metilic al acizilor grași produs din ulei de sâmburi de palmier (ESP) destinat unei alte utilizări decât cea drept combustibil în Uniune. Observațiile prezentate de acest producător au reafirmat poziția sa inițială care a fost respinsă în etapa provizorie și nu au adus elemente de probă noi care ar schimba concluzia că scutirea pe motiv de destinație finală nu ar trebui să fie acordată și că ESP ar trebui să se numere în continuare printre produsele care fac parte din domeniul de aplicare.

(26)

De asemenea, un producător-exportator indonezian s-a referit la cererea sa de scutire pe motiv de destinație finală pentru esteri metilici fracționați și a solicitat o scutire pe motiv de destinație finală pentru aceste importuri pentru producția de alcool gras saturat. După cum s-a precizat mai sus, toate cererile de scutire pe motiv de utilizare finală au fost refuzate, iar argumentele prezentate de această parte interesată nu au modificat această concluzie.

(27)

În absența altor observații referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, se confirmă considerentele 29 și 39 din regulamentul provizoriu.

(28)

Considerentele 44 și 64 din regulamentul provizoriu explică faptul că atât piața pentru biomotorină din Argentina, cât și cea din Indonezia sunt puternic reglementate de către stat, astfel încât vânzările pe piața internă nu sunt considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale. În consecință, valoarea normală a produsului similar a trebuit să fie construită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază. Această constatare nu a fost contestată de către nicio parte interesată și este, prin urmare, confirmată.

(29)

Atât pentru Argentina, cât și pentru Indonezia valoarea normală construită în etapa provizorie a fost calculată pe baza costurilor de producție proprii reale (și înregistrate) ale societăților pe parcursul perioadei de anchetă (PA), a costurilor de vânzare, a cheltuielilor generale și a cheltuielilor administrative („VG & A”) suportate și a unei marje de profit rezonabile. Potrivit considerentelor 45 și 63 din regulamentul provizoriu, Comisia va examina în mai mare detaliu afirmația conform căreia regimurile taxelor de export diferențiate (DET – Differential Export Tax systems) din Argentina și Indonezia denaturează prețurile materiilor prime, ceea ce ar însemna că, în consecință, costurile de producție înregistrate nu ar reflecta în mod rezonabil costurile aferente producției produsului în cauză.

(30)

Ancheta ulterioară a demonstrat că, într-adevăr, regimurile DET au depreciat prețurile de pe piața internă ale principalelor materii prime atât în Argentina, cât și în Indonezia până la un nivel scăzut în mod artificial, după cum se explică mai jos începând cu considerentul 35 pentru Argentina și în considerentul 66 pentru Indonezia. Aceasta afectează costurile producătorilor de biomotorină din ambele țări în cauză. Având în vedere constatarea menționată, se consideră că este adecvat ca această denaturare a costurilor principalelor materii prime să fie luată în considerare la stabilirea valorilor normale în ambele țări, dat fiind situația specială a pieței atât din Argentina, cât și din Indonezia.

(31)

Tribunalul a confirmat (4) faptul că, atunci când prețurile materiilor prime sunt reglementate astfel încât sunt reduse în mod artificial pe piața internă, se poate presupune că, totodată, costul de producție a produsului în cauză este afectat de o denaturare. Tribunalul a considerat că, în astfel de circumstanțe, instituțiile Uniunii au dreptul să concluzioneze că unul dintre elementele din registrele contabile nu poate fi considerat ca fiind rezonabil și, în consecință, acest element poate fi ajustat.

(32)

De asemenea, potrivit concluziilor Tribunalului, din articolul 2 alineatul (5) primul paragraf al regulamentului de bază rezultă că registrele contabile ale părții în cauză nu servesc drept bază pentru calcularea valorii normale în cazul în care costurile aferente producției produsului care face obiectul anchetei nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele respective. În acest caz, a doua teză din primul paragraf prevede că respectivele costuri vor fi ajustate sau stabilite pe baza altor surse de informații decât aceste registre contabile. Informațiile respective pot rezulta din costurile suportate de către alți producători sau exportatori sau, în cazul în care aceste informații nu sunt disponibile sau nu pot fi utilizate, din orice altă sursă rezonabilă de informații, incluzând informații de pe alte piețe reprezentative.

(33)

În calculele provizorii, prețul real de achiziție de pe piața internă al boabelor de soia și costul real înregistrat al uleiului de palmier brut au fost utilizate la calcularea costurilor de producție pentru producătorii-exportatori din Argentina și, respectiv, Indonezia.

(34)

Având în vedere că s-a constatat că anumite costuri de producție au fost denaturate, și anume costurile principalelor materii prime (ulei de soia și boabe de soia în Argentina și ulei de palmier brut în Indonezia), acestea au fost stabilite pe baza prețurilor de referință publicate de către autoritățile relevante din țările în cauză. Aceste prețuri reflectă nivelul prețurilor internaționale.

(35)

După cum s-a menționat mai sus, Comisia a ajuns în prezent la concluzia că regimul DET din Argentina denaturează costurile de producție pentru producătorii de biomotorină din țara respectivă. Ancheta a stabilit că, în cursul PA, taxele de export pentru materii prime (35 % pentru boabe de soia și 32 % pentru ulei de soia) au fost considerabil mai ridicate decât taxele de export pentru produsul finit (rată nominală de 20 % pentru biomotorină, cu o rată efectivă de 14,58 %, luând în considerare o reducere fiscală). De fapt, în cursul PA, diferența dintre taxa de export pentru boabe de soia și cea pentru biomotorină a fost de 20,42 puncte procentuale, iar diferența dintre taxa de export pentru ulei de soia și cea pentru biomotorină a fost de 17,42 puncte procentuale.

(36)

Pentru a stabili nivelul taxei de export pentru boabe de soia și ulei de soia, Ministerul pentru Agricultură, Zootehnie și Pescuit din Argentina publică zilnic prețul franco la bord (FOB) pentru boabe de soia și uleiul de soia – „prețul de referință” (5). Acest preț de referință reflectă nivelul prețurilor internaționale (6) și este utilizat pentru a calcula valoarea taxei de export care trebuie să fie plătită autorităților fiscale.

(37)

Prețurile de pe piața internă urmează tendințele prețurilor internaționale. Ancheta a stabilit că diferența dintre prețul internațional și prețul de pe piața internă pentru boabele de soia și uleiul de soia depinde de taxa de export pentru produs și de alte cheltuieli suportate pentru exportul acestuia. Prețul de referință intern pentru boabe de soia și ulei de soia este, de asemenea, publicat de Ministerul pentru Agricultură din Argentina, ca „preț teoretic FAS” (7). Prin urmare, producătorii de boabe de soia și ulei de soia obțin același preț net indiferent dacă vând la export sau pe piața internă.

(38)

În concluzie, s-a constatat că prețurile de pe piața internă pentru materiile prime principale utilizate de producătorii de biomotorină din Argentina sunt mai scăzute, în mod artificial, decât prețurile internaționale, ca urmare a denaturării create de regimul taxelor de export din Argentina. În consecință, costurile principalelor materii prime nu au fost reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ținute de către producătorii argentinieni care au făcut obiectul anchetei în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, astfel cum este interpretat de Tribunal, după cum s-a explicat mai sus.

(39)

Prin urmare, Comisia a hotărât să revizuiască considerentul 63 din regulamentul provizoriu și să nu țină cont de costurile reale ale boabelor de soia (principala materie primă achiziționată și utilizată în producția de biomotorină) astfel cum au fost înregistrate de către societățile în cauză în conturile lor. În schimb, Comisia a decis să înlocuiască aceste costuri cu prețul la care societățile respective ar fi cumpărat boabele de soia în absența unei astfel de denaturări.

(40)

Pentru a stabili costul la care societățile în cauză ar fi cumpărat boabe de soia în absența unei astfel de denaturări, Comisia a luat în considerare media prețurilor de referință pentru boabe de soia publicate de Ministerul pentru Agricultură din Argentina în cursul perioadei de anchetă pentru exporturile FOB (8).

(41)

Asociația producătorilor-exportatori din Argentina (CARBIO) și autoritățile argentiniene au susținut că o ajustare a costurilor suportate de către societăți, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, este posibilă numai atunci când registrele contabile, și nu costurile suportate de către societăți, nu reflectă în mod rezonabil costurile aferente producției și vânzării produsului în cauză. CARBIO și autoritățile argentiniene au declarat că, în practică, Comisia a adăugat taxele de export la prețul plătit de societăți în momentul cumpărării de boabe de soia, incluzând astfel în costurile de producție un element care nu este legat de producția sau vânzarea produsului în cauză. Aceste părți interesate au adăugat că hotărârea Tribunalului în cauza„Acron”, citată în documentul de comunicare a constatărilor (9), se bazează pe o interpretare eronată a articolului 2.2.1.1 din Acordul privind practicile antidumping (PAD) al OMC. Ele au menționat că, în prezent, această hotărâre este atacată în fața Curții de Justiție și că, în orice caz, considerațiile de fapt diferă de cele din cazul de față, deoarece prețurile materiilor prime din Argentina nu sunt „reglementate” precum prețul gazului în Rusia și nu sunt denaturate, ci determinate în mod liber fără nicio intervenție din partea statului. Prin urmare, potrivit părților interesate, în Argentina nu există o situație specială a pieței care ar permite Comisiei să aplice articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Aceste părți interesate au declarat că regimul DET din Argentina nu contravine niciunei norme comerciale. În plus, CARBIO a afirmat că, întrucât taxele de export nu au fost luate în considerare la stabilirea prețului de export, Comisia nu a efectuat o comparație echitabilă între valoarea normală construită (care ține cont de taxele de export) și prețul de export (care nu ține cont de taxele de export).

Mai mult, părțile interesate menționate au susținut că din cauza faptului că, atunci când a construit valoarea normală, Comisia a ținut seama de prețurile internaționale ale boabelor de soia stabilite în cadrul Chicago Board of Trade (CBOT), dar nu a luat în considerare câștigurile sau pierderile legate de operațiunile de acoperire în cadrul CBOT atunci când a stabilit prețul de export (a se vedea mai jos), Comisia nu a efectuat nici de data aceasta o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export. În plus, CARBIO este de părere că prin simpla înlocuire a costurilor înregistrate de către societățile care fac obiectul anchetei cu un preț internațional, Comisia nu a luat în considerare avantajul competitiv firesc al producătorilor din Argentina. În cele din urmă, CARBIO s-a plâns că Comisia nu a luat în considerare faptul că, în absența regimului DET în Argentina, prețurile CBOT ale boabelor de soia ar fi fost mult mai scăzute.

(42)

Aceste pretenții trebuie să fie respinse. Chiar dacă datele din cauza „Acron” nu sunt aceleași precum cele din cazul de față, Tribunalul a stabilit principiul de drept conform căruia, în cazul în care costurile aferente producției produsului care face obiectul anchetei nu sunt în mod rezonabil reflectate în registrele contabile ale societăților, atunci acestea nu servesc ca bază pentru calcularea valorii normale. În cauza „Acron”, costurile nu erau reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale societății în cauză, deoarece prețul gazului fusese reglementat. În cazul de față, s-a stabilit că acele costuri aferente producției produsului în cauză nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale societăților în cauză, întrucât acestea sunt scăzute artificial din cauza denaturării cauzate de regimul DET din Argentina. Acest lucru este valabil indiferent dacă, în general, regimurile DET contravin sau nu, în sine, Acordului OMC. În plus, Comisia consideră că Tribunalul s-a întemeiat pe o interpretare corectă a Acordului privind PAD. De fapt, în cazul China – Broilers  (10), grupul special a constatat că, deși articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD stabilește prezumția că evidențele și registrele contabile ale respondentului vor fi utilizate în mod normal pentru a calcula costul de producție, autoritatea responsabilă cu ancheta își păstrează dreptul de a refuza să utilizeze astfel de evidențe în cazul în care constată că acestea fie (i) sunt neconforme cu principiile contabile general acceptate (GAAP); fie (ii) nu reflectă în mod rezonabil costurile aferente producției și vânzării produsului în cauză. Cu toate acestea, atunci când se ia o asemenea decizie de derogare de la normă, autoritatea responsabilă cu ancheta trebuie să indice motivele acestei decizii. În concordanță cu această interpretare, în lumina denaturării create de regimul DET, care creează o situație specială a pieței, Comisia a înlocuit costurile înregistrate de către societățile în cauză pentru achiziționarea de materii prime principale din Argentina cu prețul care ar fi fost plătit în lipsa denaturării constatate. Faptul că, din punct de vedere strict numeric, rezultatul este similar, nu înseamnă că metoda aplicată de Comisie a constat pur și simplu în adăugarea de taxe de export la costurile materiilor prime. Prețurile internaționale ale materiilor prime sunt stabilite în funcție de cerere și ofertă și nu există dovezi că regimul DET din Argentina afectează prețurile CBOT. Prin urmare, toate pretențiile și susținerile conform cărora din cauza utilizării unui preț internațional Comisia nu a efectuat o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export sunt neîntemeiate. Același lucru este valabil și pentru afirmația conform căreia Comisia nu a ținut cont de avantajul competitiv firesc al producătorilor din Argentina, deoarece înlocuirea costurilor înregistrate de către societăți s-a datorat prețurilor anormal de scăzute ale materiilor prime pe piața internă, și nu unui avantaj comparativ.

(43)

În considerentul 45 din regulamentul provizoriu, s-a explicat faptul că, întrucât vânzările pe piața internă nu au fost considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, valoarea normală a trebuit să fie construită utilizându-se o sumă rezonabilă pentru profit de 15 %, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. Unii producători-exportatori au afirmat că procentajul utilizat de către Comisie ca profit rezonabil (15 %) pentru construirea valorii normale a fost nerealist de mare și că acesta reprezintă o schimbare radicală a practicii consacrate în mai multe alte anchete realizate pe piețe similare legate de materii prime (în cazul acestora, procentajul utilizat pentru profit a fost de aproximativ 5 %).

(44)

Această pretenție trebuie să fie respinsă. În primul rând, Comisia nu utilizează în mod sistematic o marjă de profit de 5 % atunci când construiește valoarea normală. Fiecare situație este evaluată independent, luând în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Spre exemplu, în 2009, în cauza privind biomotorina împotriva Statelor Unite ale Americii, au fost utilizate mai multe niveluri de profit diferite, marja de profit medie ponderată depășind cu mult 15 %. În al doilea rând, Comisia a avut în vedere, de asemenea, rata dobânzii aferente creditului pe termen scurt și mediu din Argentina, care este de aproximativ 14 % potrivit datelor Băncii Mondiale. Atunci când se efectuează o tranzacție pe piețele interne ale biomotorinei, pare cu siguranță rezonabil să se anticipeze obținerea unei marje de profit mai ridicate decât costul îndatorării. În plus, acest profit este chiar mai mic decât profitul realizat în cursul perioadei de anchetă de către producătorii produsului în cauză, cu toate că acest nivel rezultă din denaturări ale costurilor generate de DET și de reglementarea de către stat a prețurilor biomotorinei de pe piața internă. Prin urmare, din motivele explicate mai sus, se menține punctul de vedere că un profit de 15 % este o valoare rezonabilă care poate fi obținută de o industrie relativ nouă și cu utilizare intensivă a capitalului în Argentina.

(45)

În urma comunicării definitive, CARBIO și autoritățile argentiniene au exprimat următoarele puncte de vedere: (i) referirea la nivelurile de profit în cazul referitor la SUA a fost nejustificată; (ii) referirea la rata dobânzii aferente creditului pe termen mediu este lipsită de logică, nu a fost niciodată utilizată în trecut și în cazul în care un astfel de criteriu de referință trebuie să fie utilizat, nu ar trebui să se utilizeze rata Argentinei, deoarece investițiile au fost efectuate în dolari SUA împreună cu entități străine; (iii) profitul efectiv realizat de producătorii din Argentina nu a putut fi luat în considerare din cauza situației speciale a pieței; și (iv) prin comparație, marja-țintă de profit a industriei din Uniune a fost fixată la 11 %.

(46)

Aceste pretenții trebuie să fie respinse. Comisia a considerat că o marjă de profit de 15 % este rezonabilă pentru industria biomotorinei din Argentina, deoarece în cursul perioadei de anchetă industria aceasta era încă tânără și cu utilizare intensivă a capitalului. Referirea la marja de profit aplicată în cazul referitor la SUA a fost făcută pentru a infirma afirmația potrivit căreia Comisia utilizează în mod sistematic o marjă de profit de 5 % atunci când construiește valoarea normală. De asemenea, referirea la rata dobânzii aferente creditului pe termen mediu nu a avut ca scop stabilirea unui criteriu de referință, ci verificarea caracterului rezonabil al marjei utilizate. Același lucru este valabil și pentru profitul efectiv realizat de societățile incluse în eșantion. Pe de altă parte, deoarece scopul construirii valorii normale diferă de cel al calculării marjei-țintă de profit pentru industria din Uniune în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, orice comparație între cele două este irelevantă. Prin urmare, se confirmă considerentul 46 din regulamentul provizoriu.

(47)

Un producător-exportator produce biomotorină în parte în propriile sale uzine și în parte prin intermediul unui contract de furnizare pe bază de comandă fermă (tolling agreement) încheiat cu un producător independent. Acest producător-exportator a solicitat recalcularea costului său de producție utilizând o medie ponderată a propriului său cost de producție și a costului de producție al subcontractantului, care diferă de cea utilizată de Comisie în etapa provizorie. Această solicitare a fost analizată și s-a considerat că este justificată. În consecință, costul de producție al societății în cauză a fost recalculat.

(48)

Comisia a primit alte plângeri minore, specifice fiecărei societăți în parte, însă acestea au devenit fără obiect în urma schimbării metodologiei de construire a valorii normale, după cum s-a explicat mai sus. Prin urmare, se confirmă constatările din considerentele 40-46 ale regulamentului provizoriu, aplicând modificările explicate mai sus.

(49)

În considerentul 49 din regulamentul provizoriu, s-a explicat faptul că, în cazurile în care vânzările la export au fost realizate prin intermediul unor societăți comerciale afiliate situate pe teritoriul Uniunii, au fost efectuate ajustări ale prețului de export, ținând cont în același timp de profitul generat pentru comerciantul afiliat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În scopul acestui calcul, a fost considerat rezonabil un nivel al profitului de 5 % pentru comerciantul afiliat din interiorul Uniunii. Doi producători-exportatori au susținut că marja de profit de 5 % pentru comerciantul afiliat din interiorul Uniunii este prea ridicată pentru comerțul cu materii prime și că ar trebui să nu se utilizeze niciun profit sau să se utilizeze un procentaj mai mic (până la 2 % în funcție de societate).

(50)

Nu a fost furnizat niciun element de probă în susținerea acestei pretenții. În aceste circumstanțe, se confirmă marja de profit de 5 % pentru comercianții afiliați din interiorul Uniunii.

(51)

În urma comunicării definitive, CARBIO a susținut în continuare că o marjă de profit de 5 % este prea ridicată pentru comerțul cu materii prime și a făcut referire la un studiu întocmit de KPMG special în acest scop, care a fost prezentat Comisiei la 1 iulie 2013, după comunicarea constatărilor regulamentului provizoriu. Comisia a considerat că concluziile studiului nu sunt fiabile din cauza limitărilor analizei menționate chiar în studiu, care au condus la selectarea unui număr limitat de societăți comerciale, dintre care jumătate nu comercializau produse agricole. Prin urmare, dovezile furnizate sunt considerate neconcludente. În consecință, se confirmă marja de profit de 5 % pentru comercianții afiliați din Uniune.

(52)

Un producător-exportator a reclamat faptul că, la stabilirea prețului de export, Comisia nu a luat în considerare așa-numitele „rezultate ale operațiunilor de acoperire”, adică pierderile sau câștigurile suportate de producător la vânzarea și cumpărarea contractelor la termen pentru uleiul de soia în cadrul Chicago Board of Trade (CBOT). Societatea a insistat asupra faptului că operațiunile de acoperire reprezintă un element necesar al sectorului biomotorinei din cauza volatilității prețurilor materiilor prime și asupra faptului că veniturile nete pentru comerciantul de biomotorină nu sunt determinate doar de prețul plătit de către cumpărător, ci și de profitul (sau pierderea) care rezultă din operațiunile de acoperire subiacente.

(53)

Această pretenție trebuie respinsă deoarece articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază prevede în mod clar că prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export, indiferent de câștigurile sau pierderile separate – fie ele chiar și aferente – legate de operațiuni de acoperire.

(54)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la prețurile de export, se confirmă considerentele 47-49 din regulamentul provizoriu, aplicând modificările menționate mai sus.

(55)

În considerentul 53 din regulamentul provizoriu, s-a explicat că, atunci când vânzările la export au fost realizate prin intermediul unor societăți comerciale afiliate situate în afara UE, Comisia a examinat dacă respectivul comerciant afiliat ar trebui să fie tratat drept agent care lucrează pe bază de comision și, în caz afirmativ, s-a efectuat o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, pentru a ține seama de marja de profit noțională percepută de comerciant.

(56)

O societate a afirmat că marja de profit utilizată de Comisie pentru comerciantul afiliat din afara UE drept marjă de profit noțională a fost prea ridicată și că o marjă de profit mai mică ar fi mai rezonabilă.

(57)

Comisia a examinat cu atenție argumentele prezentate de către producătorul-exportator, dar a ajuns la concluzia că o marjă de profit de 5 % este rezonabilă, având în vedere gama largă de activități desfășurate de comercianții afiliați. Prin urmare, această pretenție trebuie să fie respinsă.

(58)

În lipsa oricăror alte observații privind comparația, se confirmă considerentele 50-55 din regulamentul provizoriu.

(59)

Toți producătorii-exportatori cooperanți din Argentina au solicitat ca, în cazul în care ar fi impusă o taxă antidumping asupra importurilor de biomotorină din Argentina, această taxă să fie o taxă unică pentru toți producătorii-exportatori cooperanți, bazată pe media ponderată a taxelor antidumping ale tuturor producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Ei și-au argumentat solicitarea susținând că toți producătorii incluși în eșantion au legături comerciale sau de altă natură unii cu alții. Aceștia produc, vând, împrumută sau fac schimb de biomotorină între ei. Adesea, produsele diferitelor societăți sunt încărcate pe aceeași navă maritimă pentru a fi livrate către Uniune, iar autorităților vamale nu le mai este posibil să identifice și să deosebească produsele diferiților producători. Producătorii-exportatori consideră că impunerea de taxe individuale nu este posibilă în practică din cauza acestor circumstanțe speciale.

(60)

Deși această solicitare provine de la toți producătorii-exportatori, inclusiv de la cei cu o marjă de dumping individuală mai mică decât marja medie ponderată, și în ciuda potențialei simplificări pentru autoritățile vamale, solicitarea trebuie să fie respinsă. Într-adevăr, dificultățile practice invocate nu ar trebui să fie utilizate drept justificare pentru a deroga de la dispozițiile regulamentului de bază decât în cazul în care acest lucru este inevitabil. În acest caz, practica societăților de a face schimb de produse, de a împrumuta sau de a amesteca în alt mod produsul în cauză nu conduce, în sine, la o imposibilitate de a impune taxele individuale, în sensul articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(61)

Trei societăți au solicitat ca numele lor să fie incluse în lista producătorilor-exportatori cooperanți pentru a beneficia de nivelul taxei antidumping pentru societățile cooperante neincluse în eșantion, în loc să li se aplice taxa reziduală pentru „toate celelalte societăți”.

(62)

Două dintre cele trei societăți produceau deja biomotorină pentru piața internă sau în cadrul unor contracte de furnizare pe bază de comandă fermă pentru alți producători-exportatori în cursul perioadei de anchetă, însă nu exportau ele însele către Uniune. A treia societate nu producea biomotorină în perioada de anchetă, deoarece uzina sa era încă în curs de construcție la vremea respectivă.

(63)

Comisia este de părere că cele trei companii menționate mai sus nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate drept producători-exportatori cooperanți. Acest lucru este valabil nu numai pentru societatea care nu a produs biomotorină deloc în cursul perioadei de anchetă, ci și pentru societățile care au cooperat în cadrul anchetei prin completarea unui formular de eșantionare, deoarece în răspunsul lor privind eșantionarea societățile respective au subliniat faptul că produceau pentru piața internă sau pentru părți terțe, dar că nu exportau biomotorină către Uniune în nume propriu.

(64)

Prin urmare, această cerere trebuie să fie respinsă, iar taxa antidumping „reziduală” ar trebui să se aplice celor trei societăți în cauză.

(65)

Luând în considerare ajustările efectuate în ceea ce privește valoarea normală și prețul de export, astfel cum se prevede mai sus, și în lipsa oricăror alte observații, tabelul de la considerentul 59 din regulamentul provizoriu se înlocuiește cu următorul tabel, iar marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(66)

După cum s-a menționat mai sus în considerentele 28-34, Comisia a ajuns actualmente la concluzia că regimul DET din Indonezia denaturează costurile de producție ale producătorilor de biomotorină din țara respectivă și că, în consecință, costurile aferente producției și vânzării produsului în cauză nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ținute de către producătorii indonezieni care fac obiectul anchetei.

(67)

Prin urmare, Comisia a hotărât să revizuiască considerentul 63 din regulamentul provizoriu și să nu țină cont de costurile reale ale uleiului de palmier brut (UPB), principala materie primă achiziționată și utilizată în producția de biomotorină, astfel cum au fost înregistrate de către societățile în cauză în conturile lor. În schimb, Comisia a decis să înlocuiască aceste costuri cu prețul la care societățile respective ar fi cumpărat UPB în absența unei astfel de denaturări.

(68)

Ancheta a confirmat faptul că nivelul prețurilor pentru UPB comercializat intern este deosebit de depreciat în comparație cu prețul de referință „internațional”, diferența fiind foarte apropiată de taxa de export aplicată UPB. Întrucât regimul DET limitează posibilitățile de a exporta UPB, pe piața internă sunt disponibile cantități mai mari de UPB, ceea ce exercită o presiune de reducere asupra prețurilor interne ale UPB. Aceasta constituie o situație specială a pieței.

(69)

În cursul perioadei de anchetă, exporturile de biomotorină au fost impozitate cu o cotă cuprinsă între 2 % și 5 %. În aceeași perioadă, exporturile de UPB au fost impozitate cu o cotă cuprinsă între 15 % și 20 %, în timp ce taxa de export pentru ulei de palmier rafinat, decolorat și deodorizat (UPRDD) a variat între 5 % și 18,5 %. Diferitele taxe vamale se aplică în funcție de gama corespunzătoare a prețurilor de referință (care urmează tendințele pieței internaționale și nu sunt legate de diferențe de calitate). Taxa de export pentru fructe de palmier este stabilită la rata fixă de 40 %.

(70)

Din motivele menționate mai sus, considerentul 63 din regulamentul provizoriu este revizuit, iar costul materiei prime principale (UPB) înregistrat de către societățile în cauză a fost înlocuit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, cu prețul de export de referință (HPE) (11) pentru UPB publicat de autoritățile indoneziene. La rândul său, prețul acesta se bazează pe prețurile internaționale publicate (Rotterdam, Malaysia și Indonezia). Această ajustare este efectuată în ceea ce privește UPB care a fost achiziționat de la societăți afiliate și neafiliate. Costul înregistrat al UPB produs în cadrul aceleiași entități juridice este acceptat, dat fiind faptul că nu s-a descoperit nicio dovadă cum că denaturarea ar fi afectat acest cost.

(71)

Toți producătorii-exportatori indonezieni, precum și guvernul Indoneziei susțin că înlocuirea costurilor înregistrate de societăți pentru UPB cu prețul de export de referință pentru UPB din Indonezia nu este permisă nici în temeiul normelor OMC, nici în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază și afirmă, în consecință, că acest lucru este ilegal. În această privință, guvernul din Indonezia a afirmat că Republica Indonezia a fost tratată de Comisie în mod eronat ca și când ar fi o economie planificată. Argumentele invocate de societățile în cauză pot fi rezumate după cum urmează. În primul rând, Comisia nu a demonstrat niciun motiv pentru abaterea de la costurile reale înregistrate sau pentru punctul de vedere că aceste costuri nu reflectă în mod rezonabil costurile aferente producției produsului în cauză, ci a afirmat pur și simplu că nivelul costurilor înregistrate este scăzut în mod artificial în raport cu prețurile internaționale și că aceste costuri ar trebui, în consecință, să fie înlocuite.

Acest lucru este contrar normelor OMC conform cărora testul prin care se stabilește dacă un anumit cost poate fi utilizat pentru calcularea costurilor de producție constă în a determina dacă acel cost este aferent producției și vânzării produsului și nu în a analiza dacă acel cost reflectă în mod rezonabil valoarea de piață. În al doilea rând, chiar dacă articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază pare că permite efectuarea unei ajustări, aplicarea articolului respectiv s-ar limita la situațiile în care statul intervine direct pe piață prin stabilirea sau reglementarea prețurilor la un nivel scăzut în mod artificial. Cu toate acestea, în acest caz particular, Comisia susține că prețul intern al UPB nu este reglementat de stat, ci că este scăzut în mod artificial pur și simplu din cauza taxei de export impuse asupra UPB. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, orice efect asupra prețurilor de pe piața internă nu poate fi considerat decât ca fiind accidental sau ca reprezentând doar un efect secundar al regimului taxelor de export. În al treilea rând, Comisia se bazează în mod eronat pe hotărârea Acron pentru a justifica legalitatea ajustării privind UPB. Această hotărâre este în prezent în stadiu de apel și, prin urmare, nu poate servi drept precedent. În orice caz, împrejurarea de fapt din cauza Acron este diferită, deoarece se referă la o situație în care prețurile gazului au fost reglementate de stat, spre deosebire de situația din Indonezia unde prețurile UPB sunt stabilite în mod liber pe piață. În cele din urmă, guvernul indonezian a susținut că ajustarea în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) a fost realizată cu unicul scop de a crește marjele de dumping în urma diferențelor în materie de impozitare.

(72)

Afirmația potrivit căreia ajustarea efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază este ilegală în cadrul OMC și/sau în temeiul normelor Uniunii trebuie să fie respinsă. Regulamentul de bază a transpus Acordul privind practicile antidumping (PAD) al OMC. În consecință, se consideră că toate dispozițiile acestui regulament, inclusiv articolul 2 alineatul (5), sunt în concordanță cu obligațiile Uniunii în temeiul Acordului privind PAD. În acest sens, se reamintește faptul că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază se aplică atât economiilor de piață, cât și economiilor planificate. După cum s-a menționat mai sus (în considerentul 42), în cauza Acron Tribunalul a stabilit principiul de drept potrivit căruia, în cazul în care costurile aferente producției produsului care face obiectul anchetei nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale societăților, acestea nu servesc ca bază pentru calcularea valorii normale; în această situație, costurile respective ar putea fi înlocuite cu costuri care reflectă un preț determinat de forțele pieței în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Deși în cauza Acron a fost vorba despre prețuri reglementate de stat, acest lucru nu poate să fie interpretat în sensul că Comisiei îi este interzis să aplice articolul 2 alineatul (5) în ceea ce privește alte forme de intervenție a statului care denaturează, direct sau indirect, o anumită piață prin deprecierea prețurilor până la un nivel scăzut în mod artificial. Grupul special din cazul China – Broilers a ajuns recent la o concluzie similară atunci când a interpretat articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD. În cazul de față, Comisia a constatat că acele costuri aferente producției produsului în cauză nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale societăților în cauză, întrucât acestea sunt scăzute în mod artificial din cauza regimului DET din Indonezia. Prin urmare, ajustarea de către Comisie a costurilor pentru UPB, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, a fost pe deplin justificată. În ceea ce privește afirmația guvernului din Indonezia, se remarcă faptul că ajustarea în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) se bazează pe diferența demonstrată dintre prețurile interne și cele internaționale pentru UPB și nu pe diferențe în materie de impozitare.

(73)

Doi producători-exportatori din Indonezia au afirmat că Comisia nu a reușit să demonstreze că prețul pentru UPB de pe piața internă indoneziană este denaturat. Ei susțin că premisa fundamentală a Comisiei potrivit căreia regimul DET limitează posibilitățile de a exporta UPB, conducând astfel la disponibilitatea unor cantități mai mari de UPB pe piața internă și, prin urmare, la deprecierea prețurilor interne pentru UPB, este incorectă din punct de vedere faptic, întrucât UPB este exportat în cantități mari (70 % din întreaga producție). În orice caz, chiar și în cazul în care piața internă pentru UPB ar putea fi considerată denaturată din cauza regimului DET, prețul HPE este denaturat, de asemenea, în egală măsură, deoarece se bazează pe prețurile de export internaționale, care includ taxa de export. Prin urmare, prețul HPE pentru UPB nu poate fi utilizat ca un preț de referință adecvat în vederea ajustării costului pentru UPB.

(74)

Fără a aduce atingere faptului că UPB este exportat din Indonezia în cantități mari, ancheta a arătat că prețul intern pentru UPB este scăzut în mod artificial în comparație cu prețurile internaționale. Mai mult, diferența de preț constatată este apropiată de taxa de export impusă prin DET. Prin urmare, este rezonabil să se concluzioneze că nivelul scăzut al prețurilor de pe piața internă este rezultatul unei denaturări cauzate de DET. În plus, prețurile internaționale ale materiilor prime, incluzând UPB, sunt stabilite în funcție de cerere și ofertă, reflectând dinamica forțelor pieței. Nu au fost prezentate dovezi care ar indica faptul că acele forțe ale pieței au devenit denaturate din cauza regimului DET din Indonezia. Afirmația conform căreia HPE reprezintă un criteriu de referință necorespunzător este, prin urmare, respinsă.

(75)

Un producător-exportator care, după cum a constatat Comisia, nu a avut vânzări reprezentative pe piața internă (considerentul 60 din regulamentul provizoriu), a afirmat că testul de reprezentativitate a fost realizat în mod eronat de către Comisie pe baza vânzărilor efectuate de societăți afiliate în mod individual, în loc să se bazeze pe vânzările globale ale tuturor societăților din cadrul grupului. Cu toate acestea, el recunoaște că presupusa eroare nu a avut niciun impact asupra constatărilor provizorii la care s-a ajuns în acest sens. Se reamintește că, în ceea ce privește acest producător-exportator, toate societățile afiliate au eșuat în mod individual testul de reprezentativitate. Prin urmare, chiar dacă afirmația sa ar fi întemeiată, este evident că un test de reprezentativitate bazat pe totalitatea vânzărilor interne ale tuturor societăților afiliate nu ar fi putut, după cum a recunoscut și producătorul-exportator, să aibă un impact asupra constatărilor provizorii. În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 60-62 din regulamentul provizoriu.

(76)

Una dintre părți a afirmat că, în ceea ce privește considerentul 63 din regulamentul provizoriu, s-au utilizat costuri VG & A supraestimate pentru partea respectivă. Examinarea acestei afirmații a evidențiat că în calcularea valorii normale au fost incluse costurile VG & A atât pentru vânzările interne, cât și pentru cele la export. În consecință, s-au efectuat corectările necesare pentru a se utiliza costurile VG & A numai pentru vânzările interne.

(77)

Una dintre părți a pus la îndoială construirea valorii normale și mai ales metoda aleasă în temeiul articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, la care se face referire în considerentul 65 din regulamentul provizoriu. Articolul 2 alineatul (6) prevede trei metode alternative pentru a stabili costurile VG & A și profitul în cazul în care datele reale ale societății nu pot fi utilizate. Această parte a susținut faptul că cele trei metode trebuie să fie luate în considerare în ordinea în care sunt enumerate și că, în consecință, articolul 2 alineatul (6) litera (a) și articolul 2 alineatul (6) litera (b) ar trebui să fie luate în considerare mai întâi în vederea aplicării.

(78)

Deși regulamentul provizoriu pare că tratează doar metoda de la articolul 2 alineatul (6) litera (c), în următoarele considerente se explică de ce articolul 2 alineatul (6) litera (a) și articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu sunt aplicabile în acest caz.

(79)

Articolul 2 alineatul (6) litera (a) nu este aplicabil deoarece nu au fost stabilite sume reale pentru niciuna dintre societățile indoneziene (și argentiniene) incluse în eșantion, dat fiind faptul că acestea nu au realizat vânzări în cadrul operațiunilor comerciale normale. Prin urmare, nu sunt disponibile date cu privire la sumele reale ale niciunui alt exportator sau producător (din eșantion), care ar fi necesare pentru aplicarea articolului 2 alineatul (6) litera (a).

(80)

Articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu este aplicabil dat fiind faptul că societățile indoneziene (și cele argentiniene) incluse în eșantion nu realizează vânzări de produse din aceeași categorie generală de produse în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(81)

În ceea ce privește articolul 2 alineatul (6) litera (b), această parte a susținut, de asemenea, că regulamentul de bază nu este în conformitate cu normele OMC, în sensul că regulamentul respectiv conține cerința de la articolul 2 alineatul (6) litera (b) potrivit căreia vânzările ar trebui să fie realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale. Cu toate acestea, după cum s-a menționat în considerentul 72 de mai sus, regulamentul de bază a transpus Acordul privind practicile antidumping (PAD) al OMC. În consecință, se consideră că toate dispozițiile acestui regulament, inclusiv articolul 2 alineatul (6), sunt în concordanță cu obligațiile Uniunii în temeiul Acordului privind PAD și că aspectul referitor la vânzările realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale se află în deplină conformitate cu acest acord.

(82)

Prin urmare, se confirmă alegerea aplicării articolului 2 alineatul (6) litera (c) în vederea utilizării oricărei alte metode rezonabile pentru determinarea unei marje de profit.

(83)

În plus, mai multe părți au considerat că marja de profit de 15 % utilizată pentru construirea valorii normale este excesivă. Aceste părți susțin că regulamentul provizoriu nu explică modul în care Comisia a calculat procentajul de 15 % și, în consecință, ele presupun că acest procentaj a fost obținut de Comisie pe baza marjei de profit utilizate pentru calculele de stabilire a prejudiciului. Ele au afirmat că, în mai multe alte cazuri referitoare la materii prime, Comisia a utilizat marje de profit de aproximativ 5 %. Mai multe părți au sugerat utilizarea marjei de profit din cazul privind bioetanolul din Statele Unite. De asemenea, o parte a sugerat să se utilizeze marja de profit mai mică a vânzărilor sale ale unui amestec de biomotorină cu motorină minerală. În plus, guvernul din Indonezia a susținut că înlocuirea costului pentru UPB în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază va avea un efect de dublare dacă se utilizează în același timp o marjă de profit de 15 % în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) care ar reflecta marja de profit a unei piețe nedenaturate.

(84)

În primul rând, Comisia nu utilizează în mod sistematic o marjă de profit de 5 % atunci când construiește valoarea normală. Fiecare situație este evaluată independent, luând în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Spre exemplu, în 2009, în cauza privind biomotorina împotriva Statelor Unite ale Americii, au fost utilizate mai multe niveluri de profit diferite, marja de profit medie ponderată depășind cu mult 15 %. În al doilea rând, având în vedere că rata dobânzii aferente creditului pe termen scurt și mediu în Indonezia este de aproximativ 12 % potrivit datelor Băncii Mondiale, pare rezonabil să se anticipeze ca marja de profit a efectuării de tranzacții pe piața internă a biomotorinei să fie mai ridicată decât costul îndatorării. Referirea la rata dobânzii aferente creditului pe termen mediu nu a avut ca scop stabilirea unui criteriu de referință, ci verificarea caracterului rezonabil al marjei utilizate. În al treilea rând, indiferent dacă vânzările unui amestec de biomotorină cu motorină minerală se încadrează în aceeași categorie generală de produse sau nu, articolul 2 alineatul (6) litera (b) din regulamentul de bază prevede, după cum s-a menționat deja în considerentul 80 de mai sus, că astfel de vânzări ar trebui realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale. Dat fiind că vânzările interne de biomotorină nu se realizează în cadrul operațiunilor comerciale normale, vânzările unui amestec de biomotorină cu motorină minerală nu se consideră, mutatis mutandis, a face parte din operațiunile comerciale normale. Prin urmare, din motivele explicate mai sus, se menține punctul de vedere că un profit de 15 % este o valoare rezonabilă care poate fi obținută de o industrie relativ nouă și cu utilizare intensivă a capitalului în Indonezia. Argumentul guvernului din Indonezia referitor la un efect de dublare nu poate fi acceptat, întrucât o ajustare a costurilor în temeiul articolului 2 alineatul (5) și profitul rezonabil în temeiul articolului 2 alineatul (6) litera (c) sunt două aspecte clar distincte. Considerentul 65 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(85)

Una dintre părți a afirmat că, întrucât prețul HPE pentru UPB include costurile de transport internațional și întrucât scopul ajustării prețului intern al UPB la nivelul prețului internațional al UPB constă în a se ajunge la un preț nedenaturat pentru UPB intern, prețul HPE pentru UPB ar trebui ajustat descrescător pentru a exclude costurile de transport.

(86)

Această pretenție trebuie să fie respinsă. Comisia a examinat o serie de alternative pentru selectarea celui mai adecvat preț care ar trebui să fie utilizat ca un preț de referință internațional. Este necesar să se amintească faptul că autoritățile indoneziene utilizează prețul HPE drept criteriu de referință pentru a calcula nivelul lunar al taxelor de export. Prin urmare, prețul HPE, astfel cum este definit de autoritățile indoneziene, a fost considerat a fi cel mai adecvat preț de referință internațional destinat utilizării drept criteriu de referință pentru stabilirea nivelului de denaturare a costurilor de producție a biomotorinei în Indonezia.

(87)

Două părți au afirmat că Comisia nu a luat în considerare faptul că ele produc biomotorină din alte materii prime decât UPB, și anume din distilat de acid gras de palmier („DAGP”), ulei rafinat de palmier („URP”) sau stearină din palmier rafinată („SPR”). Neluând în considerare utilizarea de către părți a materiilor prime reale în producția lor de biomotorină, ajustarea privind UPB (astfel cum se descrie în considerentul 70) a fost aplicată materiei prime incorecte, ceea ce a condus, în consecință, la un nivel incorect al valorii normale construite.

(88)

Aceste pretenții trebuie să fie respinse. Trebuie subliniat faptul că Comisia a înlocuit doar costul UPB achiziționat de la furnizori afiliați și neafiliați, pentru producția de biomotorină. În ceea ce privește produsele secundare precum DAGP, URP și SPR care rezultă din prelucrarea UPB achiziționat și care sunt prelucrate ulterior, la rândul lor, pentru a produce biomotorină, nu s-au efectuat ajustări.

(89)

Trei părți au afirmat că Comisia nu a recunoscut faptul că achiziționarea lor de UPB de la societăți afiliate ar trebui să fie tratată în mod egal cu producția internă. Prin urmare, nu ar trebui să se aplice nicio ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) (după cum s-a explicat în considerentul 70 de mai sus). Părțile susțin că tranzacțiile din cadrul grupului s-au desfășurat în condiții obiective. Prin urmare, aceste tranzacții nu trebuie să fie ajustate sau înlocuite cu un preț internațional. În plus, un producător-exportator a susținut că valoarea normală construită ar trebui calculată lunar în cursul perioadei de anchetă.

(90)

Întrucât prețul de transfer intern nu poate fi considerat fiabil, o practică standard a Comisiei prevede să se verifice dacă tranzacțiile dintre părțile afiliate se desfășoară într-adevăr în condiții obiective. Pentru a face acest lucru, Comisia compară prețul practicat între societățile afiliate cu prețul de piață subiacent. Întrucât prețul subiacent de pe piața internă este denaturat, Comisia nu poate efectua o astfel de verificare. Prin urmare, Comisia trebuie să înlocuiască un astfel de preț nefiabil cu un preț rezonabil, care ar fi aplicabil în condiții de piață obiective și normale. În acest caz, este vorba despre prețul internațional. În ceea ce privește solicitarea referitoare la efectuarea unor calcule lunare pentru valoarea normală construită, informațiile furnizate și verificate nu conțineau suficiente detalii pentru a permite un astfel de calcul. Prin urmare, ambele solicitări au fost respinse.

(91)

Industria din Uniune a afirmat că este necesară, de asemenea, ajustarea costului UPB de producție proprie în cadrul aceleiași entități juridice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, întrucât acesta este afectat, de asemenea, de denaturarea creată de regimul DET.

(92)

Această pretenție trebuie să fie respinsă. În timp ce materiile prime parcurg diferite etape de rafinărie/prelucrare ale procesului de producție a biomotorinei, costurile acestor etape de producție pot fi tratate ca fiind fiabile, având în vedere faptul că sunt realizate în cadrul aceleiași entități juridice și că nu se pune problema prețurilor de transfer nefiabile, care este descrisă mai sus.

(93)

Un producător-exportator a afirmat că Comisia ar fi trebuit să deducă așa-numitele ajustări de preț din valoarea normală construită. Această pretenție nu poate fi acceptată. Valoarea normală construită a fost construită pe baza costurilor. Prin urmare, ar fi inadecvat să se efectueze ajustări pe baza unor considerații legate de preț.

(94)

O parte a pus la îndoială stabilirea prețului de export, susținând că atât câștigurile cât și pierderile operațiunilor de acoperire ar trebui să fie luate în considerare și invocând un tratament contabil inconsecvent al câștigurilor și pierderilor operațiunilor de acoperire din sectorul biomotorinei.

(95)

Afirmația potrivit căreia atât câștigurile, cât și pierderile operațiunilor de acoperire ar trebui să fie luate în considerare trebuie să fie respinsă. Articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază prevede în mod clar că prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export, indiferent de câștigurile sau pierderile separate – fie ele chiar și aferente – legate de operațiuni de acoperire. Prin urmare, se confirmă metodele de la considerentele 66 și 67 ale regulamentului provizoriu.

(96)

Comisia recunoaște că, în etapa provizorie, una dintre părți s-a confruntat cu un tratament contabil inconsecvent al câștigurilor și pierderilor operațiunilor de acoperire din sectorul biomotorinei. Această afirmație este acceptată și au fost efectuate corectările necesare.

(97)

În ceea ce privește considerentul 68 din regulamentul provizoriu, o parte a afirmat că marja de profit de 5 % utilizată pentru societăți comerciale afiliate situate pe teritoriul Uniunii conduce la o rentabilitate excesivă a capitalului și la o supraevaluare a profitului care este realizat de obicei din vânzări de biomotorină de către comercianții neafiliați. Această parte susține că o rentabilitate tipică a capitalului corespunde unei marje de profit cuprinse între 1,3 % și 1,8 %.

(98)

Având în vedere lipsa de cooperare a importatorilor neafiliați și faptul că societățile comerciale sunt societăți prestatoare de servicii care nu realizează investiții de capital substanțiale, ceea ce elimină pertinența afirmației de mai sus cu privire la rentabilitatea capitalului, Comisia respinge plângerea anterioară și consideră că marja de profit de 5 % este rezonabilă în acest caz. Prin urmare, se confirmă considerentul 68 din regulamentul provizoriu.

(99)

În ceea ce privește considerentul 69 din regulamentul provizoriu, o parte a afirmat că prima pentru biomotorina cu valoare dublă ar trebui adăugată la prețul de export, deoarece acest lucru reprezintă o simplă punere în aplicare a legislației italiene.

(100)

Chiar și în cazul în care Comisia ar accepta această solicitare și ar adăuga primele la prețul de export, acestea ar trebui să fie deduse din nou în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) pentru a compara prețul de export cu aceeași valoare normală, ținând cont în mod corespunzător de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor. Având în vedere că în Indonezia nu există o primă pentru biomotorina cu valoare dublă, prețul de export mai ridicat din Italia nu ar fi, prin urmare, comparabil în mod direct. În consecință, această solicitare este respinsă, iar considerentul 69 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(101)

În urma comunicării definitive, această parte și-a reiterat solicitarea. Cu toate acestea, nu au fost prezentate argumente suplimentare substanțiale care să poată modifica evaluarea Comisiei. Prin urmare, considerentul 69 din regulamentul provizoriu rămâne confirmat.

(102)

După comunicarea finală, mai mulți producători-exportatori au atras atenția Comisiei cu privire la presupuse erori materiale din calculele privind dumpingul. Aceste afirmații au fost examinate și, în cazurile justificate, au fost efectuate corectări în calcule.

(103)

În lipsa oricăror observații privind comparația, se confirmă considerentele 70-75 din regulamentul provizoriu.

(104)

Luând în considerare ajustările efectuate în ceea ce privește valoarea normală și prețul de export, astfel cum se prevede în considerentele de mai sus, și în lipsa oricăror alte observații, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(105)

În considerentele 80-82 din regulamentul provizoriu este definită expresia „industria din Uniune” și se confirmă faptul că trei societăți au fost excluse din definiția industriei din Uniune din cauza dependenței lor de importurile din țările în cauză, adică aceste societăți au importat semnificativ mai multă biomotorină din țările în cauză raportat la cantitatea pe care au produs-o ele însele.

(106)

Alte două societăți au fost excluse din definiția industriei din Uniune deoarece nu au produs biomotorină în cursul perioadei de anchetă.

(107)

După publicarea regulamentului provizoriu au fost primite observații conținând punctul de vedere că ar trebui excluse din definiția industriei din Uniune și alte societăți, ca urmare a importurilor lor de biomotorină din țările în cauză și, de asemenea, a relației lor cu producători-exportatori din Argentina și Indonezia, care îi protejează de consecințele negative ale dumpingului.

(108)

Aceste observații se resping. După analizarea afirmației privind relațiile dintre producătorii-exportatori și industria din Uniune, s-a constatat că o societate holding deținea acțiuni atât în cadrul unui producător-exportator din Argentina, cât și al unui producător din Uniune.

(109)

În primul rând, s-a constatat că aceste societăți concurează în mod deschis pe piața Uniunii pentru aceiași clienți, ceea ce arată că această relație nu a avut niciun impact asupra practicilor comerciale ale producătorului-exportator din Argentina și ale producătorului din Uniune.

(110)

În urma comunicării definitive, o parte interesată a solicitat informații cu privire la concluzia Comisiei potrivit căreia exportatorii argentinieni și industria din Uniune concurează pentru aceiași clienți pe piața europeană. Anchetarea producătorilor din Uniune și anchetarea exportatorilor argentinieni au arătat acest lucru și nu a fost furnizată nicio dovadă care să susțină afirmația potrivit căreia exportatorii argentinieni și producătorii din Uniune ar fi convenit să nu concureze în vânzările de biomotorină către utilizatorii finali. Numărul utilizatorilor finali este relativ mic și se compune în principal din marile rafinării petroliere, care cumpără atât de la producătorii din Uniune, cât și de la importatori.

(111)

În al doilea rând, s-a constatat că principalul centru de interes al producătorului din Uniune menționat în considerentul 108 de mai sus se află în interiorul Uniunii, în special activitățile sale de producție și activitățile aferente de vânzare, precum și activitățile sale de cercetare. Prin urmare, concluzia a fost că relația respectivă nu constituie un motiv pentru a exclude această societate din definiția industriei din Uniune în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(112)

Faptul că unele societăți ale industriei din Uniune importă biomotorină din țările în cauză nu reprezintă, în sine, o justificare suficientă pentru a modifica definiția industriei din Uniune. După cum se explică în regulamentul provizoriu, importurile efectuate de industria din Uniune din țările în cauză au avut ca scop autoapărarea. În plus, s-a constatat că centrul de interes al anumitor producători din Uniune care au importat din țările în cauză a rămas în Uniune – în termeni de volum, aceste societăți au produs mai mult decât au importat, iar activitățile lor de cercetare au fost desfășurate în Uniune.

(113)

O parte interesată a afirmat că industria din Uniune ar trebui să cuprindă, de asemenea, acele societăți care cumpărau biomotorină și o amestecau cu motorină minerală, întrucât și aceste amestecuri intră în definiția produsului în cauză. Această pretenție se respinge. Produsul în cauză este biomotorina în formă pură sau în amestec. Prin urmare, producătorii produsului în cauză sunt producătorii de biomotorină și nu societățile care amestecă biomotorină cu motorină minerală.

(114)

În consecință, definiția industriei din Uniune, astfel cum este stabilită în considerentele 80-82 din regulamentul provizoriu, se confirmă, precum și volumul de producție pentru perioada de anchetă, în conformitate cu considerentul 83 din regulamentul provizoriu.

(115)

În urma comunicării constatărilor provizorii, societățile industriei din Uniune au efectuat o corecție minoră la vânzările lor pentru 2009, ajustând astfel consumul la nivelul Uniunii pentru anul respectiv. Această corecție nu modifică tendința sau constatările care se desprind din datele regulamentului provizoriu. Tabelul 1 este corectat mai jos. În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 84-86 din regulamentul provizoriu.

(116)

În considerentele 88-90 din regulamentul provizoriu, Comisia a stabilit că au fost îndeplinite condițiile pentru evaluarea cumulativă a efectelor importurilor din Argentina și Indonezia. Acest lucru a fost contestat de una dintre părțile interesate, care a susținut că EMP din Indonezia nu se află în concurență cu biomotorina produsă în Uniune pe aceeași bază precum EMS din Argentina și că EMP este mai puțin costisitor decât biomotorina produsă în Uniune, deoarece materiile prime au prețuri mai accesibile decât materiile prime disponibile în Uniune.

(117)

Aceste argumente se resping. Atât EMS, cât și EMP sunt importați în Uniune și sunt, de asemenea, produși în Uniune și amestecați cu EMR și cu alte biomotorine produse în Uniune înainte de a fi vânduți sau amestecați cu motorină minerală. Producătorii de amestecuri pot alege între a cumpăra biomotorină produsă din diferite materii prime și de origini diferite pentru a produce produsul lor final, pe baza condițiilor de piață și de climă de pe parcursul întregului an. EMP este vândut în cantități mai mari în timpul lunilor de vară și în cantități mai mici în timpul lunilor de iarnă, însă este în continuare în concurență cu EMR și biomotorina produsă în Uniune și, de asemenea, cu EMS din Argentina.

(118)

Prin urmare, se confirmă considerentul 90 din regulamentul provizoriu.

(119)

O parte interesată a contestat datele de import stabilite în tabelul 2 din regulamentul provizoriu, afirmând că importurile din Indonezia au fost mult mai mici decât s-a prezentat în tabel. Datele de import din tabelul 2 s-au bazat pe datele Eurostat, care au fost verificate cu atenție și apreciate ca fiind corecte și conforme cu datele colectate de la exportatorii indonezieni. Biomotorina este un produs relativ recent, iar codurile vamale aplicabile importurilor de biomotorină s-au schimbat în cursul ultimilor ani. Prin urmare, în momentul extragerii datelor din baza de date a Eurostat, trebuie să fie utilizate codurile aplicabile la momentul respectiv, pentru a se garanta că datele sunt exacte. Acest lucru explică motivul pentru care datele extrase de partea interesată sunt incomplete și de ce acestea indică importuri mai mici decât întregul set de date prezentat în tabelul 2.

(120)

Având în vedere modificarea minoră a consumului la nivelul Uniunii din tabelul 1, cota de piață pentru Argentina pentru anul 2009 din tabelul 2 s-a modificat de asemenea ușor, în timp ce pentru Indonezia nu a existat nicio modificare. Acest lucru nu modifică tendințele datelor și nici constatările desprinse din acestea. Cota de piață este corectată mai jos.

(121)

După cum s-a stabilit în considerentele 94-96 din regulamentul provizoriu, pentru a determina subcotarea prețurilor, prețul importurilor provenind din Argentina și Indonezia a fost comparat cu prețul de vânzare al industriei din Uniune, utilizând date ale societăților incluse în eșantion. În această comparație, biomotorina importată de industria din Uniune pentru revânzare a fost exclusă din calculările subcotării prețurilor.

(122)

Părțile interesate au atras atenția asupra faptului că metoda utilizată, fiind o comparație pe baza punctului de colmatare a filtrului la rece (Cold Filter Plugging Point – CFPP), nu a fost aceeași precum cea utilizată într-o anchetă antidumping anterioară care a tratat biomotorina provenită din SUA, în care comparația s-a realizat pe baza materiilor prime.

(123)

Spre deosebire de producătorii-exportatori din Argentina și Indonezia, industria din Uniune nu vinde biomotorină produsă dintr-o singură materie primă, ci amestecă mai multe materii prime pentru a produce biomotorina în stadiul final, care este vândută. Clientul final nu are cunoștință de compoziția a ceea ce cumpără și aceasta nici nu are relevanță pentru el, atâta timp cât produsul respectă CFPP-ul necesar. Ceea ce contează pentru un client este CFPP-ul, indiferent de materia primă care este utilizată. În aceste condiții, s-a considerat că este adecvat ca în cadrul acestei proceduri comparația de preț să fie realizată pe baza CFPP-ului.

(124)

Pentru importurile provenite din Indonezia, care au un CFPP de 13 sau mai mult, s-a efectuat o ajustare, și anume diferența de preț dintre vânzările de produse cu un CFPP de 13 realizate de industria din Uniune și vânzările de produse cu un CFPP de 0 realizate de industria din Uniune, cu scopul de a compara produsele cu un CFPP de 13 sau mai mult provenite din Indonezia cu produsele cu un CFPP de 0 fabricate și amestecate în Uniune. Un producător-exportator indonezian a precizat că, deoarece vânzările de produse cu un CFPP de 13 realizate de industria din Uniune au fost efectuate în cantități mici per tranzacție, aceste prețuri ar trebui să fie comparate cu tranzacții de dimensiuni similare pentru vânzările de produse cu un CFPP de 0. Dintr-o inspecție a tranzacțiilor referitoare la produse cu un CFPP de 0 în cantități similare per tranzacție a rezultat că diferența de preț constatată a fost conformă cu diferența utilizând toate tranzacțiile de produse cu un CFPP de 0, diferențele de preț situându-se atât deasupra, cât și sub diferența de preț medie. Prin urmare, nu a existat nicio modificare a nivelului de subcotare a prețurilor stabilit în considerentul 97 din regulamentul provizoriu.

(125)

Un producător-exportator indonezian a cerut Comisiei să indice numărul complet de control al produsului („NCP”) pentru amestecurile vândute de industria din Uniune – mai precis, procentajele fiecărei materii prime din produsele vândute de industria din Uniune din producția proprie. Întrucât comparația în scopul evaluării prejudiciilor a fost făcută numai pe baza CFPP-ului, această solicitare a fost respinsă.

(126)

O parte interesată a afirmat că există o diferență de preț între biomotorina care îndeplinește criteriile stabilite în Directiva privind energia din surse regenerabile (biomotorina „certificată conform DER”) și biomotorina care nu îndeplinește aceste criterii. Potrivit acestei pretenții, deoarece importurile provenite din Indonezia nu au fost certificate conform directivei DER și prețul cotat pentru biomotorina certificată conform DER a fost mai ridicat, ar trebui să se efectueze o ajustare.

(127)

Această pretenție se respinge. Aproape toate importurile provenite din Indonezia în cursul perioadei de anchetă au fost certificate conform DER. În orice caz, statele membre au pus în aplicare criteriile de sustenabilitate stabilite în DER în legislația lor națională abia în cursul anului 2012 astfel încât, în cea mai mare parte a perioadei de anchetă, certificarea DER a biomotorinei sau lipsa acestei certificări nu a avut niciun efect.

(128)

În urma comunicării definitive, un producător-exportator indonezian a făcut observații cu privire la calculele subcotării prețurilor și a susținut că importurile de EMP provenite din Indonezia ar trebui să fie comparate cu toate vânzările realizate de industria din Uniune. De fapt, calculul subcotării a constat într-o comparație a vânzărilor de EMP din Indonezia cu toate vânzările de produse cu un CFPP de 0 realizate de industria din Uniune, prin creșterea prețului importurilor de EMP din Indonezia cu un factor de preț calculat prin compararea vânzărilor de produse cu un CFPP de 0 realizate de industria din Uniune cu vânzările de produse cu un CFPP de 13 realizate de industria din Uniune. Prin urmare, această afirmație se respinge. Afirmația aceleiași părți interesate conform căreia calculele de stabilire a prejudiciului ar fi inclus produse importate este incorectă din punct de vedere faptic și este, în consecință, respinsă. În orice caz, biomotorina importată și biomotorina produsă în Uniune au fost amestecate și vândute la același preț precum amestecuri care nu au inclus biomotorină importată.

(129)

Un producător-exportator indonezian a contestat, de asemenea, calculul costurilor posterioare importului. Cu toate acestea, costurile respective au fost verificate ca reprezentând diferența dintre costurile efective de import al biomotorinei și cheltuielile de livrare la destinația finală; nu este necesară nicio modificare în această privință.

(130)

După cum se menționează în considerentul 101 din regulamentul provizoriu, au fost analizați următorii indicatori macroeconomici, pe baza datelor primite care acoperă întreaga industrie din Uniune: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(131)

În urma comunicării constatărilor provizorii, societățile industriei din Uniune au atras atenția asupra faptului că datele privind capacitatea care au fost utilizate în tabelul 4 din regulamentul provizoriu au inclus capacitățile care nu au fost dezafectate, dar care nu se aflau într-un stadiu care să permită utilizarea pentru a produce biomotorină în cursul perioadei de anchetă sau în anii precedenți. Ele au identificat aceste capacități în mod separat drept „capacități neutilizate”, care nu ar trebui să fie considerate drept capacități disponibile pentru utilizare. Prin urmare, cifrele privind utilizarea capacității din tabelul 4 au fost subestimate. După o examinare atentă a datelor respective care au fost prezentate din nou, acestea au fost acceptate, iar tabelul 4 se modifică după cum urmează. Rata de utilizare a capacității, care fusese indicată ca fiind între 43 % și 41 % în regulamentul provizoriu, este acum cuprinsă între 46 % și 55 %. Industria din Uniune a corectat și datele de producție pentru 2009, astfel încât rezultă tabelul de mai jos:

(132)

În considerentul 103 din regulamentul provizoriu se analizează datele precedente privind utilizarea capacității și se constată că producția a crescut, în timp ce capacitatea a rămas stabilă. Și din datele revizuite reiese faptul că producția a continuat să crească, în timp ce capacitatea utilizabilă a scăzut în cursul aceleiași perioade. Acest lucru arată că industria din Uniune a redus capacitatea disponibilă pentru a ține cont de creșterea importurilor din Argentina și Indonezia și pentru a reacționa, în acest mod, la semnalele pieței. Aceste date revizuite sunt acum într-o mai mare măsură conforme cu declarațiile publice ale industriei din Uniune și ale producătorilor din Uniune, potrivit cărora, pe parcursul perioadei vizate, producția a fost oprită în mai multe uzine, iar capacitățile instalate nu au fost utilizabile imediat, sau au fost utilizabile numai cu condiția realizării unor reinvestiții substanțiale.

(133)

Mai multe părți interesate au contestat datele revizuite privind capacitatea și utilizarea capacității. Cu toate acestea, niciuna dintre părțile interesate nu a furnizat alternative. Revizuirea se bazează pe datele revizuite privind capacitatea furnizate de reclamant, care acoperă întreaga industrie din Uniune. Datele revizuite au fost confruntate cu datele disponibile publicului în ceea ce privește, mai ales, capacitatea neutilizată, precum și capacitățile producătorilor care și-au încetat operațiunile din cauza dificultăților financiare. După cum s-a explicat mai sus în secțiunea 6, „Indicatori macroeconomici”, datele revizuite oferă un set de date privind capacitatea disponibilă pentru producția de biomotorină în cursul perioadei vizate care sunt mai precise decât setul de date furnizate inițial și publicate în regulamentul provizoriu.

(134)

O parte interesată a afirmat că industria din Uniune nu a fost prejudiciată, întrucât volumele de producție au crescut odată cu consumul. Acest argument este respins, deoarece alți indicatori de prejudiciu importanți evidențiază în mod clar existența unui prejudiciu, în special pierderea de cote de piață în favoarea importurilor din țările în cauză și tendința de scădere a rentabilității, care a condus la pierderi.

(135)

O altă parte interesată a afirmat că industria din Uniune nu a fost prejudiciată dacă se compară doar tendințele dintre 2011 și perioada de anchetă, și nu tendințele din perioada de la 1 ianuarie 2009 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”). Având în vedere că perioada de anchetă acoperă o jumătate din anul 2011, ar fi eronat să se efectueze o comparație între anul 2011 și perioada de anchetă. În plus, pentru ca o comparație să aibă sens este necesar să se examineze tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului în cursul unei perioade suficient de lungi, după cum s-a procedat în cazul de față. Prin urmare, această pretenție se respinge.

(136)

Aceeași parte interesată a menționat că Comisia nu a publicat valoarea totală a vânzărilor realizate de industria din Uniune în regulamentul provizoriu și a solicitat ca această cifră să fie publicată. Cu toate acestea, toți factorii relevanți menționați la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază au fost examinați, permițând o evaluare completă a prejudiciului. Valoarea vânzărilor a fost solicitată societăților incluse în eșantion, care sunt reprezentative pentru industria din Uniune în ansamblul său, și a fost verificată.

(137)

Aceeași parte a menționat, de asemenea, că industria din Uniune a reușit să crească gradul de ocupare a forței de muncă și că, în consecință, nu a existat niciun efect negativ asupra industriei din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(138)

Cu toate acestea, după cum se explică în considerentul 106 din regulamentul provizoriu, gradul de ocupare a forței de muncă în această industrie cu utilizare intensivă a capitalului este relativ scăzut. Prin urmare, mici variații ale cifrelor pot cauza modificări majore ale datelor prezentate sub formă de indici. Sporirea ratei globale de ocupare a forței de muncă nu exclude faptul că industria din Uniune a suferit un prejudiciu, după cum au arătat alți indicatori.

(139)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 103-110 din regulamentul provizoriu.

(140)

După cum se menționează în considerentul 102 din regulamentul provizoriu, au fost analizați următorii indicatori microeconomici, pe baza datelor verificate referitoare la producătorii din Uniune incluși în eșantion: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile forței de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(141)

În absența oricăror alte observații relevante, se confirmă considerentele 111-117 din regulamentul provizoriu.

(142)

Mai multe părți au contestat concluzia privind prejudiciul prezentată în regulamentul provizoriu, pe baza faptului că se pare că unii indicatori s-au îmbunătățit între anul 2011 și perioada de anchetă. Deși este adevărat că unii indicatori au înregistrat o tendință ascendentă între anul 2011 și perioada de anchetă (spre exemplu, producția și vânzările), industria nu a fost în măsură să transfere creșterile de costuri în cursul acestei perioade, după cum se precizează în considerentul 111 din regulamentul provizoriu. Acest lucru a condus la o deteriorare suplimentară a poziției industriei, pierderile crescând de la 0,2 % în 2011 la 2,5 % în perioada de anchetă. Prin urmare, chiar dacă analiza prejudiciului ar fi limitată la intervalul de timp cuprins între anul 2011 și perioada de anchetă, se consideră că tot s-ar fi constatat că industria a suferit un prejudiciu important.

(143)

În absența altor observații, se confirmă considerentele 118-120 din regulamentul provizoriu.

(144)

O parte interesată a susținut că importurile din Argentina nu ar putea fi o cauză a prejudiciului, întrucât volumele importurilor au rămas stabile între anul 2010 și sfârșitul perioadei de anchetă, înregistrând o ușoară scădere din 2011 până la sfârșitul perioadei de anchetă.

(145)

Aceste date provin din tabelul 2 al regulamentului provizoriu și sunt exacte. Cu toate acestea, analiza Comisiei se derulează de la începutul perioadei luate în considerare până la sfârșitul perioadei de anchetă, iar pe această bază, importurile au crescut cu 48 %, în timp ce cota lor de piață a crescut cu 41 %. În plus, după cum se explică în considerentul 90 din regulamentul provizoriu, s-a ținut cont nu doar de importurile din Argentina, ci și de importurile din Indonezia.

(146)

Pe baza unei comparații a prețurilor de la an la an, aceeași parte interesată a menționat faptul că prețurile importurilor din Argentina au crescut într-un ritm mai rapid decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune. Cu toate acestea, importurile din Argentina le subcotează în continuare pe cele ale industriei din Uniune, ceea ce ar explica de ce prețurile din Uniune nu au putut crește la fel de rapid.

(147)

În absența oricăror alte observații în ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă considerentele 123-128 din regulamentul provizoriu.

(148)

În absența oricăror observații, concluzia că importurile din alte țări nu au cauzat un prejudiciu, care este menționată în considerentul 129 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(149)

În urma aplicării articolului 2 alineatul (5), după cum este menționat în considerentele 38 și 70 de mai sus, nu au fost constatate importuri care nu fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză. Prin urmare, considerentul 130 din regulamentul provizoriu se revizuiește în consecință.

(150)

În absența altor observații, se confirmă considerentul 131 din regulamentul provizoriu.

(151)

După cum se menționează în considerentele 132-136 din regulamentul provizoriu, industria din Uniune a importat cantități semnificative de biomotorină provenite din țările în cauză în cursul perioadei luate în considerare, reprezentând până la 60 % din toate importurile provenite din acele țări în cursul perioadei de anchetă.

(152)

O parte interesată a susținut că aceste importuri, departe de a avea ca scop autoapărarea, au făcut parte dintr-o „strategie judicioasă pe termen lung” a industriei din Uniune privind realizarea de investiții în biomotorina din Argentina și procurarea de biomotorină din această țară.

(153)

De asemenea, partea interesată respectivă susține că nu a existat niciodată nicio logică economică în a importa uleiul de soia în Uniune și în a-l prelucra în biomotorină în interiorul Uniunii și că singura soluție viabilă din punct de vedere economic este prelucrarea uleiului de soia în Argentina și exportul biomotorinei obținute în acest mod.

(154)

Aceste pretenții trebuie să fie respinse. Nu au fost furnizate dovezi cu privire la o astfel de „strategie pe termen lung” și acest lucru a fost negat de industria din Uniune. În mod evident, în cazul în care strategia industriei din Uniune a vizat completarea producției acesteia de biomotorină producând în Argentina și importând produsul finit, ar fi lipsit de sens și de logică să se inițieze apoi o plângere împotriva unor astfel de importuri.

(155)

O parte interesată a reiterat faptul că importurile de biomotorină realizate de industria din Uniune cu scopul autoapărării au fost efectuate, de fapt, ca parte a unei strategii comerciale pe termen lung. Această afirmație, care nu a fost susținută prin dovezi, este respinsă. Dincolo de simple afirmații, nu a fost furnizată nicio dovadă pentru existența unei astfel de strategii. În plus, ar fi ilogic ca, pe de-o parte, producătorii în cauză din Uniune să susțină plângerea și, în unele cazuri, să crească capacitatea lor din Uniune, iar pe de altă parte să urmeze o strategie constând în satisfacerea nevoilor de producție prin importuri.

(156)

Aceeași parte interesată a susținut, de asemenea, că ar trebui să se calculeze cota de piață a industriei din Uniune incluzând importurile realizate de aceasta în scopul autoapărării. Această afirmație a fost respinsă deoarece calculele cotei de piață trebuie să reflecte vânzările realizate de societățile industriei din Uniune a mărfurilor pe care le produc ele însele și nu activitățile lor comerciale privind produsul finit, efectuate în contextul unor volume din ce în ce mai mari de importuri care fac obiectul unui dumping.

(157)

Industria din Uniune a arătat, de asemenea, că importul uleiului de soia – și al uleiului de palmier – în vederea prelucrării în biomotorină a fost viabil din punct de vedere economic în anii precedenți. Partea interesată nu a furnizat niciun element de probă care să indice contrariul. Importul produsului finit nu devine rezonabil din punct de vedere economic decât ca urmare a efectului de denaturare al taxei de export diferențiate care conduce la faptul că exportul biomotorinei este mai puțin costisitor decât materiile prime.

(158)

O parte interesată a susținut că aceste importuri au constituit o cauză a prejudiciului, deoarece numai industria din Uniune a avut posibilitatea de a amesteca EMS din Argentina și EMP din Indonezia cu biomotorină produsă în Uniune în vederea revânzării către rafinăriile de motorină. Această afirmație este incorectă. Amestecarea este o operație simplă pe care mai multe societăți comerciale o pot desfășura în rezervoarele lor de depozitare. Nu a fost furnizată nicio dovadă că numai producătorii din Uniune pot efectua această operație și, în consecință, afirmația a fost respinsă.

(159)

Un producător-exportator indonezian a susținut, de asemenea, că importurile realizate de industria din Uniune nu au avut ca scop autoapărarea și a comparat datele pentru anul calendaristic 2011 cu datele din perioada de anchetă, care cuprinde 6 luni din anul menționat. În consecință, o comparație între cele două intervale de timp nu este concludentă, atâta timp cât nu se poate împărți perioada de anchetă în două jumătăți. Prin urmare, acest argument este respins.

(160)

În absența oricăror alte observații referitoare la exporturile industriei din Uniune, se confirmă considerentele 132-136 din regulamentul provizoriu.

(161)

În considerentele 137-140 din regulamentul provizoriu se precizează că utilizarea capacității industriei din Uniune a rămas scăzută în perioada luată în considerare, dar că situația societăților incluse în eșantion s-a deteriorat în cursul perioadei în timp ce gradul lor de utilizare a capacității nu s-a redus în aceeași măsură.

(162)

Concluzia provizorie a fost, prin urmare, că rata scăzută de utilizare a capacității, care a constituit un fenomen constant, nu a fost la originea prejudiciului cauzat industriei din Uniune.

(163)

O parte interesată a prezentat observații privind datele din regulamentul provizoriu, menționând că utilizarea capacității industriei din Uniune ar fi atins doar 53 % în cursul perioadei de anchetă, chiar și în absența oricăror importuri. Această parte interesată a atras atenția, de asemenea, asupra creșterii capacității de producție din 2009 până la sfârșitul perioade de anchetă, care a condus la reducerea utilizării capacității în cursul perioadei luate în considerare.

(164)

Cu toate acestea, partea interesată nu a furnizat niciun element de probă care să demonstreze că prejudiciul cauzat de această rată scăzută de utilizare a capacității a fost atât de mare încât să elimine legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și deteriorarea situației industriei din Uniune. Costurile fixe reprezintă doar o mică parte (aproximativ 5 %) din costurile totale de producție, ceea ce arată că utilizarea redusă a capacității a fost doar unul dintre factorii de prejudiciu, dar nu factorul decisiv. De asemenea, unul dintre motivele acestei rate scăzute de utilizare a capacității este faptul că, din cauza situației speciale a pieței, industria din Uniune a importat produsul finit, ca atare.

(165)

În plus, în urma includerii datelor revizuite privind capacitatea și utilizarea, industria din Uniune și-a redus capacitatea în cursul perioadei luate în considerare și și-a sporit gradul de utilizare a capacității de la 46 % la 55 %. Acest lucru arată că, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, gradul de utilizare a capacității industriei din Uniune ar fi în mod considerabil mai ridicat decât procentajul de 53 % menționat anterior.

(166)

În urma comunicării definitive, mai multe părți interesate și-au exprimat îndoiala cu privire la concluzia că un nivel scăzut de utilizare a capacității nu a reprezentat factorul decisiv care a cauzat prejudiciul. Aceste părți interesate au susținut că costurile fixe din industria biomotorinei au fost mult mai mari decât micul procentaj menționat mai sus. Cu toate acestea, părțile interesate respective nu au prezentat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații; în consecință, afirmația se respinge. În orice caz, costurile fixe nu au nicio legătură cu ratele de utilizare a capacității. Din verificarea societăților incluse în eșantion a rezultat că, în perioada de anchetă, costurile fixe au reprezentat între 3 % și 10 % din costurile totale de producție.

(167)

În această privință s-a susținut, de asemenea, că supracapacitatea industriei din Uniune a fost atât de ridicată încât, chiar și în absența importurilor, nu ar fi putut atinge un nivel de rentabilitate adecvat. Nu a fost prezentată nicio dovadă pentru această afirmație, iar faptul că industria din Uniune a fost rentabilă în 2009 cu un nivel scăzut de utilizare a capacității sugerează că, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, rentabilitatea sa ar fi și mai mare.

(168)

În plus, s-a susținut că reducerea capacității industriei din Uniune a constituit, în sine, o cauză a prejudiciului, ca urmare a costurilor de închidere a uzinelor și a reducerilor capacității uzinelor care au continuat să funcționeze. Această afirmație nu a fost susținută prin dovezi și nu s-a prezentat niciun element de probă care să demonstreze că reducerea capacității sau închiderea, în întregime, a unor uzine sau societăți a presupus costuri care au constituit sume semnificative.

(169)

În cele din urmă, în ceea ce privește capacitatea, s-a afirmat că orice societate care crește capacitatea de producție a biomotorinei în perioada luată în considerare ar lua o decizie de afaceri iresponsabilă. Nu a fost furnizată nicio dovadă pentru această afirmație. În plus, faptul că anumite societăți au putut să își crească capacitatea în pofida creșterii importurilor de biomotorină care face obiectul unui dumping provenite din Argentina și Indonezia demonstrează că a existat o cerere pe piață pentru produsele lor specifice.

(170)

Indicatorii macroeconomici revizuiți arată, de asemenea, că societățile au scos din uz capacități în cursul perioadei și că au început, mai aproape de sfârșitul perioadei de anchetă, un proces de închidere a uzinelor care nu mai erau viabile. În plus, creșterile de capacitate pentru fiecare societate în parte se datorează, în principal, extinderii așa-numitelor uzine de producție a biomotorinei „de a doua generație”, care prelucrează uleiuri uzate sau uleiuri de origine vegetală hidrogenate (hydrogenated vegetable oils – HVO). Prin urmare, industria din Uniune a fost și se află în continuare în curs de a-și raționaliza capacitatea pentru a răspunde cererii Uniunii.

(171)

În absența oricăror alte observații referitoare la capacitatea industriei din Uniune, se confirmă considerentele 137-140 din regulamentul provizoriu.

(172)

În absența oricăror observații noi privind accesul la materii prime, se confirmă considerentele 141-142 din regulamentul provizoriu.

(173)

Considerentele 143-146 din regulamentul provizoriu au tratat afirmația potrivit căreia sistemul „dublei contabilizări” (care permite, în anumite state membre, contabilizarea dublă în amestecurile autorizate a biomotorinei produse din uleiuri uzate) a cauzat un prejudiciu industriei din Uniune, sau cel puțin acelor producători din Uniune care produc biomotorină din uleiuri virgine.

(174)

O parte interesată a menționat o observație a unui producător din Uniune conform căreia, în cursul anului 2011, acesta a pierdut vânzări în favoarea altor producători care fabrică biomotorină eligibilă pentru dublă contabilizare.

(175)

Cu toate acestea, impactul negativ asupra acestui producător a fost limitat și temporar și nu s-a manifestat decât asupra unei părți a perioadei de anchetă, deoarece sistemul dublei contabilizări a fost adoptat abia în septembrie 2011 în statul membru în care societatea respectivă își are sediul. Având în vedere că rezultatele financiare ale societăților incluse în eșantion s-au înrăutățit după septembrie 2011 și că această societate a fost inclusă în eșantion, dubla contabilizare nu poate fi considerată o sursă a prejudiciului.

(176)

Întrucât industria din Uniune este compusă atât din societăți care produc biomotorină din uleiuri uzate și care beneficiază în unele state membre de dubla contabilizare, cât și din societăți care produc biomotorină din uleiuri virgine, această evoluție a cererii rămâne limitată la industria din Uniune. Ca urmare a cantității limitate disponibile de uleiuri uzate care sunt necesare pentru producția biomotorinei cu valoare dublă, este dificil să se realizeze o creștere substanțială a producției de biomotorină cu valoare dublă. Prin urmare, există în continuare o cerere puternică pentru biomotorina de primă generație. În cursul perioadei de anchetă nu au fost constatate importuri semnificative de biomotorină eligibilă pentru dublă contabilizare, ceea ce confirmă faptul că dubla contabilizare modifică cererea în cadrul industriei din Uniune și nu generează cerere de importuri. Comisia nu a primit date de la partea interesată care să demonstreze că biomotorina cu valoare dublă a cauzat scăderea prețului pentru biomotorină produsă din uleiuri virgine în cursul perioadei luate în considerare. De fapt, datele arată că biomotorina cu valoare dublă are un preț ușor mai ridicat față de biomotorina produsă din uleiuri virgine, al cărei preț este legat de cel al motorinei minerale.

(177)

Scăderea performanței industriei din Uniune, care este compusă din ambele tipuri de producători, nu poate fi atribuită sistemului dublei contabilizări care este în vigoare în unele state membre. În special, faptul că societățile din eșantion care produc biomotorină cu valoare dublă înregistrează, de asemenea, o scădere a performanței, după cum s-a menționat în considerentul 145 din regulamentul provizoriu, arată că prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping afectează întreaga industrie.

(178)

În urma comunicării definitive, mai multe părți interesate au susținut că au fost subestimate cantitățile de biomotorină cu valoare dublă. Cu toate acestea, cantitățile de biomotorină cu valoare dublă disponibile pe piața Uniunii au fost limitate în raport cu totalul vânzărilor de biomotorină în cursul perioadei supuse anchetei. De asemenea, în cazul în care un stat membru aplică sistemul dublei contabilizări, biomotorina care îndeplinește condițiile pentru dubla contabilizare este produsă în Uniune și, în consecință, există în continuare cerere în cadrul industriei din Uniune. Nu au fost furnizate elemente de probă noi care ar putea modifica această concluzie.

(179)

În lipsa oricăror observații noi privind factorii de reglementare, se confirmă considerentele 143-146 din regulamentul provizoriu.

(180)

Considerentele 147-153 din regulamentul provizoriu abordează afirmațiile părților interesate conform cărora restricțiile din statele membre, cum ar fi regimurile de contingente și regimurile de impozitare, au fost concepute pentru a restricționa importurile din țările în cauză, ceea ce înseamnă că orice prejudiciu cauzat industriei din Uniune, în special în anumite state membre, nu s-ar putea datora importurilor.

(181)

Aceste argumente au fost respinse în mod provizoriu, printre altele din cauza faptului că importuri care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză există în majoritatea statelor membre. În plus, odată importate într-un stat membru, aceste produse ar putea fi transportate și vândute, de asemenea, în alte state membre.

(182)

O parte interesată a atras atenția asupra cantității mici de biomotorină din Argentina vămuită de către organele vamale franceze în 2011 și, de asemenea, asupra cantității mici declarate ca fiind importată în Germania în aceeași perioadă.

(183)

În primul rând, după cum s-a explicat anterior, biomotorina vămuită într-un stat membru poate la fel de bine să fie vândută și într-un alt stat membru, ceea ce înseamnă că aceste date nu sunt fiabile. În al doilea rând, societățile incluse în eșantion deopotrivă din Franța și din Germania au reușit să demonstreze concurența la nivelul prețurilor dintre producția lor și importurile din țările în cauză, precum și prejudiciul pe care l-au suferit ca urmare a acestei concurențe.

(184)

O altă parte interesată a afirmat că eliminarea schemelor concepute în beneficiul industriei biomotorinei în multe state membre a condus la scăderea veniturilor societăților producătoare de biomotorină în cursul perioadei luate în considerare, creând astfel un prejudiciu. Această parte interesată a atras atenția mai ales asupra eliminării treptate a stimulentelor fiscale în Franța, precum și a taxelor pe „combustibilii curați” în Germania.

(185)

Cu toate acestea, nu există nicio coincidență clară, în timp, între aceste schimbări și deteriorarea rezultatelor financiare ale industriei din Uniune. Multe dintre aceste stimulente au fost direcționate către utilizatorii de biomotorină, nu către producători, și majoritatea dintre ele era încă în vigoare în cursul perioadei de anchetă. Nu au fost furnizate dovezi care să arate că modificările de politică din statele membre, care au vizat cerințe obligatorii privind amestecarea, au provocat un prejudiciu industriei din Uniune.

(186)

Un producător-exportator indonezian a făcut referire la ancheta în curs desfășurată de DG Concurență privind presupusa prezentare a unor prețuri denaturate de către entitățile implicate în evaluarea Platts a prețurilor produselor petroliere și ale biocombustibililor și a solicitat ca obiectul acestei anchete să fie considerat drept o posibilă cauză a prejudiciului. Această pretenție a fost respinsă întrucât ancheta este în curs de desfășurare și nu au fost publicate constatări.

(187)

În lipsa oricăror observații noi privind politicile statelor membre, se confirmă considerentele 147-153 din regulamentul provizoriu.

(188)

Importurile produsului în cauză provenite din țările în cauză au făcut obiectul unui dumping în cursul perioadei de anchetă și au subcotat vânzările industriei din Uniune. Există o coincidență clară, în timp, între creșterea volumelor importurilor care fac obiectul unui dumping și deteriorarea situației industriei din Uniune. Importurile care fac obiectul unui dumping s-au aflat în concurență directă cu producția industriei din Uniune și, în consecință, industria din Uniune a pierdut din rentabilitate și din cota de piață în cursul perioadei luate în considerare. Deși este posibil ca alți factori menționați mai sus să fi afectat performanța industriei din Uniune într-o anumită măsură, este evident că importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză creează un prejudiciu pentru industria din Uniune.

(189)

Nu au fost aduse elemente de probă noi care să schimbe această concluzie potrivit căreia efectul altor factori, avuți în vedere în mod individual sau colectiv, nu a fost de natură să elimine legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune. În lipsa oricăror alte observații referitoare la concluzia privind cauzalitatea, se confirmă considerentele 154-157 din regulamentul provizoriu.

(190)

În lipsa altor observații referitoare la interesul industriei din Uniune, se confirmă considerentele 159-161 din regulamentul provizoriu.

(191)

Un producător-exportator indonezian a susținut că taxele propuse ar avea un impact negativ asupra importatorilor și a comercianților, însă nu a furnizat nicio dovadă pentru afirmația sa. De fapt, afirmația sa a indicat contrariul, și anume că taxa ar putea fi repercutată asupra utilizatorilor și consumatorilor printr-o creștere a prețurilor, ceea ce nu ar trebui să aibă, în practică, niciun impact asupra importatorilor și comercianților.

(192)

Nu au fost primite observații din partea niciunui importator sau comerciant de biomotorină după publicarea măsurilor provizorii.

(193)

În lipsa altor observații noi privind interesul importatorilor/comercianților neafiliați, se confirmă considerentele 162-163 din regulamentul provizoriu.

(194)

Un producător-exportator indonezian a afirmat că taxele propuse ar crește prețul biomotorinei și, în consecință, ar reduce stimulentul pentru consumatori de a cumpăra vehicule care funcționează cu biocombustibili.

(195)

Această afirmație se respinge. Principala utilizare a biomotorinei constă în amestecarea sa cu motorină minerală în vederea vânzării către consumatori, astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să cumpere un vehicul conceput special pentru a funcționa pe bază de biocombustibili puri.

(196)

Deși prețul componentei de biomotorină ar crește dacă biomotorina respectivă ar fi importată din Argentina sau Indonezia, după cum se explică în regulamentul provizoriu, având în vedere faptul că proporția de biomotorină din motorina vândută consumatorilor este mică, creșterea prețului ar fi de asemenea scăzută și nu ar fi perceptibilă pentru consumator.

(197)

Eventualele efecte ale măsurilor asupra prețului final al motorinei pentru consumator, care se așteaptă că ar fi limitate după cum s-a arătat mai sus, nu vor compromite realizarea obiectivelor Directivei privind energia din surse regenerabile („DER”).

(198)

Nu s-a primit nicio observație privind regulamentul provizoriu din partea utilizatorilor sau a consumatorilor și nici din partea grupurilor sau a asociațiilor care reprezintă utilizatorii sau consumatorii.

(199)

În lipsa altor observații suplimentare privind interesul consumatorilor, se confirmă considerentele 164-166 din regulamentul provizoriu.

(200)

În lipsa oricăror observații privind interesul furnizorilor de materii prime, se confirmă considerentele 167-169 din regulamentul provizoriu.

(201)

Nu au fost primite observații care ar putea schimba analiza interesului Uniunii care figurează în regulamentul provizoriu. Prin urmare, instituirea măsurilor este în continuare în interesul Uniunii. Prin urmare, se confirmă considerentele 170-171 din regulamentul provizoriu.

(202)

Mai multe părți interesate au contestat utilizarea marjei-țintă de profit de 15 % pentru industria din Uniune, care a fost menționată în considerentul 175 din regulamentul provizoriu, afirmând că acest procentaj a fost nerealist de mare în comparație cu ceea ce poate fi preconizat pentru industria biomotorinei din Uniune.

(203)

Cu toate acestea, majoritatea acestor părți interesate au sugerat apoi înlocuirea marjei-țintă de profit de 15 % cu alte date din alte perioade de timp sau din alte anchete, fără a explica de ce o anumită perioadă de timp sau o anumită anchetă este mai adecvată decât altele.

(204)

După cum s-a explicat în regulamentul provizoriu, marja de profit de 15 % corespunde profitului, exprimat ca un procentaj din cifra de afaceri, pe care industria din Uniune l-a realizat în absența importurilor care fac obiectul unui dumping între 2004 și 2006. Aceasta a fost ultima perioadă în care s-a realizat profit în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Începând din 2006, aceste importuri au fost întotdeauna prezente pe piața Uniunii, provenind mai întâi din SUA și apoi din Argentina și Indonezia.

(205)

Cu toate acestea, din perioada 2004-2006 piața biomotorinei din Uniune s-a maturizat considerabil în multe privințe. Între 2004 și 2006, importurile care făceau obiectul unui dumping au avut o cotă de piață neglijabilă, iar celelalte importuri au fost, de asemenea, scăzute. În cursul perioadei de anchetă, importurile care fac obiectul unui dumping au avut o cotă de piață de 19 %. Pe parcursul perioadei 2004-2006, industria din Uniune era compusă din 40 de societăți; între timp, numărul acestora a crescut până la peste 200, ceea ce a sporit nivelul de concurență.

(206)

Consumul a crescut dramatic între 2004 și 2006, de la 2 milioane de tone la 5 milioane de tone, în timp ce în perioada luată în considerare consumul a crescut doar ușor, iar gradul de utilizare a capacității, care a fost de 90 % între 2004 și 2006, a înregistrat 55 % în cursul perioadei de anchetă.

(207)

În consecință, se consideră necesar să se țină cont de evoluțiile pieței descrise mai sus și să se ajusteze marja-țintă de profit în mod corespunzător, pentru a reflecta profitul pe care ar fi de așteptat ca industria din Uniune să îl realizeze în condițiile de piață actuale.

(208)

Prin urmare, nu s-a utilizat profitul procentual, ci s-a calculat profitul real pentru acești trei ani, în EUR per tonă vândută. Acesta a fost calculat pentru fiecare an astfel încât să reflecteze prețurile din 2011, iar apoi s-a calculat o medie. Exprimată ca un procentaj din cifra de afaceri, marja-țintă de profit pentru industria din Uniune a fost de 11,0 % în cursul perioadei de anchetă.

(209)

Prin urmare, marja de eliminare a prejudiciului a fost recalculată pe această bază.

(210)

În urma comunicării definitive, o parte interesată a afirmat, în ceea ce privește calculul marjei de prejudiciu, că taxa de import de 5,1 % la care este supus uleiul de palmier rafinat, decolorat și deodorizat (UPRDD) importat în UE nu ar mai trebui să fie o componentă a costurilor de producție ale producătorilor din Uniune. Acest argument se respinge, întrucât taxa respectivă reprezintă o cheltuială pentru producătorii din Uniune care importă ulei de palmier și ar trebui, în consecință, să fie luată în considerare.

(211)

Un producător-exportator indonezian a contestat calculul marjei-țintă de profit a industriei din Uniune și utilizarea datelor din 2004 până în 2006. Totodată, el a sugerat ca marja-țintă de profit să se calculeze utilizând doar anul 2004. Cu toate acestea, ancheta precedentă împotriva importurilor din Statele Unite a evidențiat faptul că stabilirea mediei celor trei ani este o metodă mai exactă decât utilizarea doar a datelor pentru 2004. Nu au fost aduse argumente care ar conduce la o concluzie diferită.

(212)

În urma comunicării definitive, reclamanții au susținut că marja-țintă de profit de 15 % propusă în etapa provizorie ar trebui să fie menținută. Cu toate acestea, argumentele aduse de reclamanți nu se referă la scopul pentru care trebuie să fie stabilită marja-țintă de profit, și anume reflectarea profitului care a fost realizat de către industria din Uniune în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, argumentul lor se respinge.

(213)

În absența altor observații referitoare la nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă metoda descrisă în considerentele 176-177 din regulamentul provizoriu.

(214)

Având în vedere constatările stabilite cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză, la nivelul marjei celei mai scăzute (dumping sau prejudiciu) în conformitate cu regula taxei celei mai mici.

(215)

Nivelurile taxei antidumping au fost stabilite prin compararea marjelor de eliminare a prejudiciului și a marjelor de dumping. În consecință, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate la un preț CIF franco la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(216)

Cu toate acestea, întrucât taxa antidumping se va aplica, de asemenea, amestecurilor care conțin biomotorină (proporțional cu conținutul lor de biomotorină din greutate), precum și biomotorinei pure, o modalitate mai precisă și mai adecvată pentru punerea în aplicare corectă a taxei de către autoritățile vamale ale statelor membre este de a exprima taxa ca sumă fixă în euro pe tonă de greutate netă și de a aplica această taxă biomotorinei pure importate sau proporției de biomotorină din produsul amestecat.

(217)

Considerentul 183 din regulamentul provizoriu precizează că importurile de biomotorină provenite din țările în cauză fac obiectul înregistrării, astfel încât, dacă este necesar, taxele ar putea fi percepute până la 90 de zile înainte de instituirea măsurilor provizorii.

(218)

Această percepere a taxelor asupra produselor înregistrate este posibilă numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Verificarea statisticilor privind importurile efectuate după înregistrare a arătat că nu a avut loc o creștere substanțială suplimentară a importurilor înainte de instituirea măsurilor provizorii, ci din contră, importurile au scăzut în mod semnificativ. Prin urmare, condițiile nu sunt îndeplinite, ceea ce înseamnă că nu vor fi percepute taxe asupra importurilor înregistrate.

(219)

Nivelurile taxelor antidumping pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește societățile respective. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel în mod exclusiv importurilor de produs în cauză originare din țările în cauză și fabricate de societățile respective și deci de entitățile juridice specifice menționate. Produsul importat în cauză fabricat de orice altă întreprindere care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu poate beneficia de aceste niveluri și face obiectul nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(220)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (12) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății în ceea ce privește producția și vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma acestei schimbări a denumirii sau în urma modificării respective a entităților de producție și de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(221)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea impunerii unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia și a perceperii definitive a sumelor depuse sub formă de taxă provizorie (denumită în continuare „comunicarea definitivă”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare definitivă.

(222)

Observațiile verbale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(223)

Doi producători-exportatori indonezieni au oferit angajamente de preț similare în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Se observă faptul că, având în vedere variațiile de preț semnificative ale materiei prime, produsul nu este considerat potrivit pentru un angajament de preț fix. În acest context, ambele societăți au propus ca prețurile minime la import (PMI) să fie indexate periodic în funcție de fluctuațiile prețurilor uleiului de palmier brut (UPB) aplicând un coeficient costului acestei materii prime.

(224)

În ceea ce privește ofertele celor doi producători-exportatori, se atrage atenția asupra faptului că, în vederea stabilirii unei indexări pertinente a PMI, aceasta ar trebui să ia în considerare numeroșii parametri suplimentari care joacă un rol important și demonstrează volatilitatea pieței biomotorinei. Această piață este extrem de volatilă, iar sectorul biomotorinei este influențat de diverși factori suplimentari, cum ar fi complexitatea sistemului de comercializare a biomotorinei, diferența de preț dintre motorină și biomotorină, volatilitatea și evoluția piețelor uleiului vegetal și interdependența diferitelor tipuri de uleiuri vegetale, precum și evoluția cursului de schimb USD/EUR. Pentru ca o astfel de indexare să fie adecvată, având în vedere acești factori, ar fi nevoie de operațiuni foarte complexe și multiple, precum și de o actualizare zilnică. Prin urmare, simpla indexare lunară, bazată numai pe prețurile pentru UPB, așa cum a fost propusă, este considerată inadecvată și nu va permite atingerea rezultatului dorit.

(225)

În plus, au fost identificate riscuri substanțiale de compensare încrucișată în ceea ce privește acești exportatori indonezieni și clienții lor, întrucât se exportă în Uniune și alte produse pe lângă biomotorină, precum și din cauza practicii curente în acest sector de a se recurge la împrumuturi și schimburi de biomotorină, de UPB și chiar de alte produse între societăți.

(226)

Prin urmare, din cauza factorilor de mai sus implementarea și monitorizarea eficace a angajamentelor sunt extrem de greoaie, dacă nu chiar imposibile. În consecință, din motivele enunțate anterior, aceste propuneri de angajamente nu pot fi acceptate.

(227)

În urma comunicării definitive, o parte interesată a afirmat că în etapa provizorie au survenit anumite erori materiale în calculul marjelor de dumping și că, în absența acestor erori, marjele de dumping ar fi fost de minimis. În consecință, partea interesată respectivă a solicitat să nu fie percepute taxe antidumping provizorii. Această pretenție trebuie să fie respinsă, deoarece taxa antidumping definitivă este în mod clar mai mare decât taxa provizorie.

(228)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, trebuie să se perceapă în mod definitiv sumele depuse sub forma taxei antidumping provizorii impuse prin regulamentul provizoriu,

—

nu a exportat în Uniune produsele descrise la articolul 1 alineatul (1) pe parcursul perioadei de anchetă (de la 1 iulie 2011 până la 30 iunie 2012);

—

nu este în legătură cu niciunul dintre exportatorii sau producătorii din Argentina sau Indonezia care fac obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament;

—

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune.

26.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 315/27

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică, în ceea ce privește procedura și condițiile de autorizare, substanțelor active pentru care s-a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din directiva respectivă înainte de 14 iunie 2011. Pentru tiosulfatul de sodiu și argint, menționat în Decizia 2003/850/CE a Comisiei (3) ca tiosulfat de argint, condițiile prevăzute la articolul 80 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sunt îndeplinite prin decizia respectivă.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Țările de Jos au primit la 27 ianuarie 2003 din partea Enhold BV o cerere de includere a substanței active tiosulfat de sodiu și argint în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Decizia 2003/850/CE a confirmat faptul că dosarul este „complet”, în sensul că se poate considera că îndeplinește, în principiu, cerințele privind datele și informațiile prevăzute în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE.

(3)

Au fost evaluate efectele acestei substanțe active asupra sănătății umane și animale și asupra mediului, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de solicitant. La 4 iulie 2005, statul membru raportor desemnat a prezentat un proiect de raport de evaluare. În conformitate cu articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 188/2011 al Comisiei (4), solicitantului i s-au cerut informații suplimentare la 1 februarie 2012. Evaluarea datelor suplimentare, realizată de către Țările de Jos, a fost prezentată în noiembrie 2012, sub forma unui proiect de raport de evaluare actualizat.

(4)

Proiectul de raport de evaluare a fost reexaminat de statele membre și de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La 1 martie 2013, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa cu privire la evaluarea riscului utilizării ca pesticid a substanței active tiosulfat de sodiu și argint (5). Proiectul de raport de evaluare și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 3 octombrie 2013 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind tiosulfatul de sodiu și argint.

(5)

Din diversele examinări efectuate reiese că este de așteptat ca produsele de protecție a plantelor care conțin tiosulfat de sodiu și argint să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, este oportun ca tiosulfatul de sodiu și argint să fie autorizat.

(6)

Ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă de timp înainte de autorizare pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească în scopul îndeplinirii noilor cerințe care decurg din autorizarea menționată.

(7)

Fără a se aduce atingere obligațiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ca urmare a autorizării, luând în considerare situația specifică creată de tranziția de la Directiva 91/414/CEE la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ar trebui, cu toate acestea, să se aplice următoarele dispoziții. Statelor membre ar trebui să le fie acordată o perioadă de șase luni de la autorizare pentru a reexamina autorizațiile produselor de protecție a plantelor care conțin tiosulfat de sodiu și argint. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui acordată o perioadă mai lungă pentru transmiterea și evaluarea dosarului complet menționat în anexa III la Directiva 91/414/CEE, pentru fiecare produs de protecție a plantelor și pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme.

(8)

Experiența dobândită ca urmare a includerii în anexa I la Directiva 91/414/CEE a substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (6) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesar să se clarifice obligațiile statelor membre, în special obligația de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele adoptate până în prezent de modificare a anexei I la directiva menționată anterior sau cu regulamentele de autorizare a substanțelor active.

(9)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (7) ar trebui modificată în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

modifică sau retrag autorizația, după caz, în cazul unui produs care conține tiosulfat de sodiu și argint ca substanță activă unică, până la 31 octombrie 2015 cel târziu;

(b)

în cazul unui produs care conține tiosulfat de sodiu și argint ca una dintre mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 octombrie 2015 sau până la data stabilită pentru o astfel de modificare sau retragere în actul sau actele respective prin care s-au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau prin care s-au autorizat substanța sau substanțele respective, aplicându-se data care survine mai târziu.

26.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 315/32

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Stakliškės” depusă de Lituania a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Stakliškės” trebuie, prin urmare, înregistrată,

26.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 315/34

(1)

În urma publicării în 2001 a unui studiu științific intitulat „Use of permanent hair dyes and bladder cancer risk” (Utilizarea vopselelor de păr permanente și riscul de cancer al vezicii urinare), Comitetul științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare destinate consumatorilor, înlocuit ulterior cu Comitetul științific pentru produse destinate consumatorilor (denumit în continuare „CSPC”) în temeiul Deciziei 2004/210/CE a Comisiei din 3 martie 2004 de instituire a comitetelor științifice în domeniul siguranței consumatorilor, sănătății publice și mediului (2), a ajuns la concluzia că riscurile posibile ale utilizării vopselelor de păr constituie o sursă de îngrijorare. CSPC, în avizele sale, a recomandat Comisiei să ia noi măsuri pentru a controla utilizarea substanțelor conținute în vopsele de păr.

(2)

CSPC a recomandat, în continuare, o strategie generală de evaluare a siguranței substanțelor conținute în vopsele de păr, care să cuprindă cerințele pentru testarea posibilei genotoxicități sau mutagenicități a produselor pentru vopsirea părului.

(3)

În urma avizelor CSPC, Comisia a convenit cu statele membre și părțile interesate asupra unei strategii generale de reglementare a substanțelor folosite în produsele pentru vopsirea părului, conform căreia industria producătoare a fost invitată să prezinte dosare conținând date științifice actualizate privind siguranța substanțelor conținute în vopsele de păr, în scopul evaluării riscurilor de către CSPC.

(4)

CSPC, înlocuit ulterior de Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (denumit în continuare „CSSC”) în temeiul Deciziei 2008/721/CE a Comisiei din 5 august 2008 de instituire a unei structuri consultative compuse din comitete științifice și experți în domeniul siguranței consumatorilor, al sănătății publice și al mediului și de abrogare a Deciziei 2004/210/CE (3), a evaluat siguranța substanțelor individuale pentru care industria a prezentat dosare actualizate.

(5)

În ceea ce privește evaluarea riscurilor posibile pentru sănătatea consumatorilor ca urmare a produșilor de reacție formați de substanțele oxidante utilizate în vopselele pentru păr în timpul procesului de vopsire a părului, pe baza datelor disponibile în prezent, CSSC, în avizul său din 21 septembrie 2010, nu a găsit motive de îngrijorare majore privind genotoxicitatea și carcinogenitatea vopselelor de păr și a produșilor de reacție ai acestora, utilizați în prezent în Uniune.

(6)

Pentru a asigura siguranța produselor pentru vopsirea părului în ceea ce privește sănătatea umană, este adecvat să se limiteze concentrațiile maxime ale celor 21 de substanțe conținute în vopsele de păr evaluate și să se includă substanțele respective în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, ținând cont de avizele finale privind siguranța lor, oferite de CSSC.

(7)

În urma evaluării de către CSSC a substanței Toluene-2,5-Diamine, menționată în rubrica 9a din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, este oportun să se modifice concentrațiile maxime autorizate ale acesteia în produsul cosmetic finit.

(8)

Definiția produsului pentru păr din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 a exclus aplicarea lui pe gene. Această excludere a fost motivată de faptul că nivelul riscului este diferit atunci când produsele cosmetice sunt aplicate pe părul de pe cap decât atunci când sunt aplicate pe gene. A fost necesată o evaluare a siguranței specifică cu privire la aplicarea pe gene a substanțelor utilizate în vopselele pentru păr.

(9)

CSSC, în avizul său din 12 octombrie 2012 privind substanțele oxidante utilizate în vopselele pentru păr și peroxidul de hidrogen utilizat în produsele pentru vopsirea genelor, a concluzionat că substanțele oxidante utilizate în vopselele pentru păr p-Phenylenediamine, Resorcinol, 6-Methoxy-2-Methylamino-3-Aminopyridine HCl, m-Aminophenol, 2-Methyl-5-Hydroxyethyl Aminophenol, 4-Amino-2-Hydroxytoluene, 2,4-Diaminophenoxyethanol HCl, 4-Amino-m-Cresol, 2-Amino-4-Hydroxyethylaminoanisole și 2,6-Diaminopyridine, enumerate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 și considerate sigure pentru utilizarea în produsele pentru vopsirea părului, pot fi utilizate în condiții de siguranță de utilizatorii profesioniști în produsele pentru vopsirea genelor. În plus, CSSC a concluzionat că peroxidul de hidrogen, menționat la rubrica 12 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, poate fi considerat sigur pentru consumatori atunci când este aplicat pe gene într-o concentrație de maximum 2 %.

(10)

Pe baza evaluării științifice a substanțelor respective, utilizarea lor în produsele destinate vopsirii genelor ar trebui să fie autorizată în aceleași concentrații ca și în produsele pentru vopsirea părului. Cu toate acestea, pentru a se evita orice risc legat de aplicarea produselor destinate vopsirii genelor de către consumatori, produsele pentru vopsirea genelor ar trebui să fie autorizate numai pentru uz profesional. Pentru a permite utilizatorilor profesioniști să informeze consumatorii cu privire la posibilele efecte adverse ale vopsirii genelor, precum și pentru a reduce riscul de sensibilizare cutanată la produsele respective, avertizări adecvate ar trebui să fie tipărite pe etichetele acestora.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 ar trebui modificat în consecință.

(12)

Pentru a evita perturbarea pieței ca urmare a trecerii de la Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind produsele cosmetice (4) la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată ca Regulamentul (CE) nr. 1223/2009.

(13)

O perioadă de tranziție suficientă ar trebui să fie acordată operatorilor economici pentru a se conforma noilor avertismente pentru produsele pentru vopsirea genelor.

(14)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse cosmetice,

(a)

dispozițiile din coloana „i” de la punctul 1 și de la punctele 3 - 9 referitoare la utilizarea substanțelor în produsele pentru vopsirea genelor;

(b)

punctele 2 și 10.