6.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/1

(1)

Crearea unui spațiu în care este asigurată libertatea de circulație a persoanelor în interiorul frontierelor interne reprezintă una dintre principalele realizări ale Uniunii. Într-un spațiu fără controale la frontierele interne, este necesar să existe un răspuns comun la situațiile care afectează grav ordinea publică sau securitatea internă a spațiului respectiv, a unor părți ale acestuia, sau a unuia sau mai multor state membre, permițându-se reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale, dar fără a pune în pericol principiul libertății de circulație a persoanelor. Având în vedere impactul pe care astfel de măsuri de ultimă instanță îl pot avea asupra tuturor persoanelor care au dreptul de a circula în interiorul spațiului fără controale la frontierele interne, ar trebui stabilite condițiile și procedurile aferente reintroducerii unor astfel de măsuri, în vederea garantării faptului că acestea sunt excepționale și a respectării principiului proporționalității. Domeniul de aplicare și durata oricărei reintroduceri temporare a unor astfel de măsuri ar trebui limitate la minimul necesar pentru a răspunde unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.

(2)

Libertatea de circulație a persoanelor în interiorul spațiului fără controale la frontierele interne este o realizare esențială a Uniunii. Întrucât libertatea de circulație a persoanelor este afectată de reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne, orice decizie de a reintroduce acest control ar trebui să fie luată în conformitate cu criteriile stabilite de comun acord și să fie comunicată în mod corespunzător Comisiei sau să fie recomandată de o instituție a Uniunii. În orice caz, reintroducerea controlului la frontierele interne ar trebui să rămână excepțională și ar trebui să fie efectuată numai ca măsură de ultimă instanță, cu un domeniu de aplicare și pentru o perioadă strict limitate, pe baza unor criterii obiective specifice și a unei evaluări a necesității sale, care ar trebui monitorizată la nivelul Uniunii. În cazurile în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne necesită o acțiune imediată, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a reintroduce controlul la frontierele sale interne pentru o perioadă de maximum zece zile. Orice prelungire a perioadei menționate trebuie să fie monitorizată la nivelul Uniunii.

(3)

Necesitatea și proporționalitatea măsurii de reintroducere a controlului la frontierele interne, măsurile alternative care ar putea fi luate la nivel național și/sau la nivelul Uniunii, precum și impactul unei astfel de măsuri asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără control la frontierele interne, ar trebui analizate comparativ cu amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne care a determinat necesitatea acestei reintroduceri.

(4)

Reintroducerea controlului la frontierele interne ar putea fi necesară, în mod excepțional, în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne la nivelul spațiului fără controale la frontierele interne sau la nivel național, în special în urma unor incidente sau amenințări teroriste sau din cauza amenințării pe care o prezintă criminalitatea organizată.

(5)

Migrația și trecerea frontierelor externe de către un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe nu ar trebui considerată per se o amenințare pentru ordinea publică sau securitatea internă.

(6)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, o derogare de la principiul fundamental al libertății de circulație a persoanelor trebuie interpretată în mod strict, iar conceptul de ordine publică presupune existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății.

(7)

Pe baza experienței dobândite cu privire la funcționarea spațiului fără controale la frontierele interne și pentru a contribui la asigurarea punerii în aplicare coerente a acquis-ului Schengen, Comisia poate să elaboreze orientări privind reintroducerea controlului la frontierele interne, atât în cazurile care necesită adoptarea temporară a unei astfel de măsuri, cât și în cazurile în care este necesară o acțiune imediată. Aceste orientări ar trebui să prevadă indicatori clari pentru a facilita evaluarea circumstanțelor care pot constitui amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.

(8)

Atunci când sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe în cadrul unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și de monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (2) și pentru a se asigura respectarea recomandărilor adoptate în conformitate cu regulamentul menționat, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a recomanda ca statele membre evaluate să ia anumite măsuri specifice precum desfășurarea unor echipe europene de polițiști de frontieră, prezentarea unor planuri strategice sau, ca măsură de ultimă instanță și având în vedere gravitatea situației, închiderea unui anumit punct de trecere a frontierei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (3). Conform dispozițiilor articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din regulamentul menționat, procedura de examinare este aplicabilă.

(9)

Reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne în temeiul unei proceduri specifice la nivelul Uniunii ar putea fi de asemenea justificată în circumstanțe excepționale și ca măsură de ultimă instanță, atunci când funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne este periclitată ca urmare a unor deficiențe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, identificate în contextul unui proces riguros de evaluare, în conformitate cu articolele 14 și 15 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, în măsura în care aceste circumstanțe ar constitui o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în interiorul spațiului respectiv sau al unor părți ale acestuia. O astfel de procedură specifică pentru reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne ar putea fi declanșată, de asemenea, în aceleași condiții, atunci când statul membru evaluat își neglijează în mod grav obligațiile. Având în vedere caracterul sensibil din punct de vedere politic al unor astfel de măsuri care au efecte asupra competențelor naționale executive și de aplicare a legii în ceea ce privește controlul la frontierele interne, competențele de executare pentru adoptarea recomandărilor în cadrul acestei proceduri specifice la nivelul Uniunii ar trebui conferite Consiliului, acționând la propunerea Comisiei.

(10)

Înainte de adoptarea oricărei astfel de recomandări privind reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne, ar trebui să fie explorată pe deplin și în timp util posibilitatea de a recurge la măsuri menite să abordeze situația subiacentă, inclusiv asistența acordată de organismele, oficiile sau agențiile Uniunii, cum ar fi Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (4), sau Oficiul European de Poliție (Europol), înființat prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului (5), și măsuri de sprijin tehnic sau financiar la nivel național, la nivelul Uniunii sau la ambele niveluri. În cazul în care se constată o deficiență gravă, Comisia ar trebui să poată prevedea măsuri de sprijin financiar pentru a ajuta statul membru vizat. Mai mult, orice recomandare a Comisiei sau a Consiliului ar trebui să se întemeieze pe informații fundamentate.

(11)

Comisia ar trebui să poată adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind prelungirea controalelor la frontierele interne, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(12)

Rapoartele de evaluare și recomandările menționate la articolele 14 și 15 din Regulamentul nr. 1053/2013 ar trebui să constituie temeiul pentru declanșarea măsurilor specifice în cazul unor deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe și a procedurii speciale în cazul unor circumstanțe speciale care periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne prevăzute în prezentul regulament. Statele membre și Comisia desfășoară în comun evaluări periodice, obiective și imparțiale pentru a verifica aplicarea corectă a prezentului regulament, iar Comisia coordonează evaluările în strânsă cooperare cu statele membre. Acest mecanism de evaluare constă în următoarele elemente: programe de evaluare multianuale și anuale, vizite anunțate și neanunțate la fața locului întreprinse de o mică echipă formată din reprezentanți ai Comisiei și experți desemnați de statele membre, rapoarte privind rezultatele evaluării adoptate de Comisie și recomandări privind acțiuni de remediere adoptate de Consiliu la propunerea Comisiei, acțiuni adecvate de urmărire, monitorizare și raportare.

(13)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume prevederea de norme comune privind reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale, poate fi realizat numai la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în concordanță cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În concordanță cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Întrucât prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la decizia Consiliului cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.

(15)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (6). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(16)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(17)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (9) privind anumite norme de aplicare a acordului respectiv.

(18)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).

(19)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (12) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (13).

(20)

În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(21)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(22)

În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care e întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.

(23)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv libertatea de circulație și de ședere a persoanelor. Prezentul regulament trebuie pus în aplicare conform acestor drepturi și principii.

(24)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (14) ar trebui să fie modificat în mod corespunzător,

1.

În Titlul II, se adaugă următorul capitol:

„CAPITOLUL IVa

Măsuri specifice în caz de deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe

Articolul 19a

Măsuri la frontierele externe și sprijinul acordat de Agenție

(1)   Atunci când, într-un raport de evaluare întocmit în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 privind instituirea unui mecanism de evaluare și de monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (15), sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe și în vederea asigurării respectării recomandărilor menționate la articolul 15 din respectivul regulament, Comisia poate recomanda, prin intermediul unui act de punere în aplicare, ca statul membru evaluat să ia anumite măsuri specifice, care pot include una sau ambele dintre următoarele:

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33a alineatul (2).

(2)   Periodic, Comisia informează comitetul instituit în conformitate cu articolul 33a alineatul (1) cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol și cu privire la impactul acestora asupra deficiențelor identificate.

Comisia informează, de asemenea, Parlamentul European și Consiliul.

(3)   Atunci când, într-un raport de evaluare menționat la alineatul (1), se concluzionează că statul membru evaluat își neglijează în mod grav obligațiile și, prin urmare, trebuie să raporteze cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune relevant în termen de trei luni, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, și dacă, după perioada de trei luni sus-menționată, Comisia constată că situația persistă, aceasta poate declanșa aplicarea procedurii prevăzute la articolul 26 din prezentul regulament, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile în acest sens.

2.

Articolele 23 - 27 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 23

Cadru general pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne

(1)   Atunci când în spațiul fără controale la frontierele interne există o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne într-un stat membru, statul membru respectiv poate reintroduce în mod excepțional controlul la toate frontierele interne sau în anumite părți ale frontierelor sale interne, pentru o perioadă limitată de maximum 30 de zile sau pe durata previzibilă a amenințării grave, dacă aceasta depășește 30 de zile. Domeniul de aplicare și durata reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde amenințării grave.

(2)   Controlul la frontierele interne se reintroduce numai ca măsură de ultimă instanță și în conformitate cu articolele 24, 25 și 26. Criteriile enumerate la articolul 23a și, respectiv, articolul 26a se iau în considerare în fiecare caz în care se are în vedere adoptarea unei decizii de reintroducere a controlului la frontierele interne în temeiul articolelor 24, 25 sau 26.

(3)   În cazul în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în statul membru respectiv persistă după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru respectiv poate prelungi controlul la frontierele sale interne, ținând seama de criteriile enumerate la articolul 23a și în conformitate cu articolul 24, din același motive ca cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol și, luând în considerare orice elemente noi, pentru perioade de maximum 30 de zile, care pot fi reînnoite.

(4)   Perioada totală pe durata căreia controlul la frontierele interne este reintrodus, inclusiv a prelungirilor prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, nu depășește șase luni. În cazul unor circumstanțe excepționale, astfel cum sunt menționate la articolul 26, această perioadă totală poate fi prelungită până la maximum doi ani, astfel cum se prevede la alineatul (1) din articolul respectiv.

Articolul 23a

Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne

Atunci când un stat membru decide, ca măsură de ultimă instanță, să reintroducă temporar controlul la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora sau decide să prelungească o astfel de reintroducere, în conformitate cu articolul 23 sau cu articolul 25 alineatul (1), statul membru respectiv evaluează probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne și evaluează proporționalitatea măsurii cu amenințarea respectivă. În efectuarea unei astfel de evaluări, statul membru ia în considerare în special următoarele aspecte:

Articolul 24

Procedura pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în temeiul articolului 23 alineatul (1)

(1)   Atunci când un stat membru preconizează să reintroducă controlul la frontierele interne în temeiul articolului 23 alineatul (1), acesta notifică celelalte state membre și Comisia, cel târziu cu patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată, sau într-un termen mai scurt dacă circumstanțele care determină necesitatea de a reintroduce controlul la frontierele interne devin cunoscute cu mai puțin de patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată. În acest scop, statul membru furnizează următoarele informații:

O notificare în temeiul primului paragraf poate fi, de asemenea, înaintată în comun de două sau mai multe state membre.

Dacă este necesar, Comisia poate solicita informații suplimentare statului membru (statelor membre) în cauză.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) se transmit Parlamentului european și Consiliului în același timp cu notificarea lor către celelalte state membre și către Comisie în temeiul alineatului menționat.

(3)   Un stat membru care face o notificare în temeiul alineatului (1) poate decide, atunci când este necesar și în conformitate cu dreptul intern, să clasifice o parte din informații.

O astfel de clasificare nu împiedică punerea informațiilor de către Comisie la dispoziția Parlamentului European. Transmiterea și prelucrarea informațiilor și documentelor transmise către Parlamentul European în temeiul prezentului articol respectă normele privind transmiterea și prelucrarea informațiilor clasificate aplicabile între Parlamentul European și Comisie.

(4)   În urma notificării din partea unui stat membru în temeiul alineatului (1) din prezentul articol și în vederea consultării menționate la alineatul (5) din prezentul articol, Comisia sau oricare dintre celelalte state membre poate emite un aviz, fără a aduce atingere articolului 72 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În cazul în care, pe baza informațiilor conținute în notificare sau a oricăror informații suplimentare primite, Comisia are îndoieli în ceea ce privește necesitatea sau proporționalitatea reintroducerii preconizate a controlului la frontierele interne sau în cazul în care consideră că ar fi adecvată o consultare asupra unor aspecte ale notificării, emite un aviz în acest sens.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (1), precum și orice aviz al Comisiei sau al unui stat membru în temeiul alineatului (4) fac obiectul unor consultări, inclusiv, atunci când este cazul, al unor reuniuni comune, între statul membru care preconizează reintroducerea controlului la frontierele interne, celelalte state membre, în special cele afectate în mod direct de aceste măsuri, și Comisie, în vederea organizării, atunci când este cazul, a unei cooperări reciproce între statele membre și a examinării proporționalității măsurilor în raport cu evenimentele aflate la originea reintroducerii controlului la frontiere, precum și cu amenințările la adresa ordinii publice sau a securității interne.

(6)   Consultările menționate la alineatul (5) au loc cu cel puțin zece zile înainte de data preconizată pentru reintroducerea controlului la frontiere.

Articolul 25

Procedura specifică pentru cazurile care necesită o acțiune imediată

(1)   Atunci când, într-un stat membru, o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne necesită o acțiune imediată, statul membru în cauză poate, în mod excepțional, reintroduce imediat, controlul la frontierele interne, pentru o perioadă limitată de maximum zece zile.

(2)   În cazul în care un stat membru reintroduce controlul la frontierele interne, acesta notifică acest fapt simultan, în mod corespunzător, celorlalte state membre și Comisiei și furnizează informațiile menționate la articolul 24 alineatul (1), precum și motivele care justifică utilizarea procedurii stabilite în prezentul articol. Comisia poate consulta celelalte state membre imediat după primirea notificării.

(3)   În cazul în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne persistă după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1), statul membru poate decide să prelungească controlul la frontierele interne pentru perioade de maximum 20 de zile, care pot fi reînnoite. În acest caz, statul membru respectiv ia în considerare criteriile menționate la articolul 23a, care includ o evaluare actualizată a necesității și a proporționalității măsurii, și ține seama de orice eventuale elemente noi.

În cazul în care se ia o astfel de decizie de prelungire, dispozițiile articolului 24 alineatele (4) și (5) se aplică mutatis mutandis, iar consultările se desfășoară fără întârziere după notificarea deciziei de prelungire către Comisie și statele membre.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (4), perioada totală pe durata căreia este reintrodus controlul la frontierele interne, pe baza perioadei inițiale prevăzute la alineatul (1) și a oricărei prelungiri prevăzute la alineatul (3), nu depășește două luni.

(5)   Comisia informează fără întârziere Parlamentul European cu privire la notificările efectuate în temeiul prezentului articol.

Articolul 26

Procedura specifică pentru circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne

(1)   În circumstanțe excepționale în care funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne este periclitată ca urmare a unor deficiențe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, astfel cum se prevede la articolul 19a, și în măsura în care aceste circumstanțe constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în cadrul spațiului fără controale la frontierele interne sau în cadrul unor părți ale acestuia, controlul la frontierele interne poate fi reintrodus în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol pentru o perioadă de maximum șase luni. Respectiva perioadă poate fi prelungită, maximum de trei ori, pentru o perioadă suplimentară de maximum șase luni, în cazul în care circumstanțele excepționale persistă.

(2)   Atunci când nicio altă măsură, în special cele menționate la articolul 19a alineatul (1), nu poate să atenueze în mod eficient amenințarea gravă identificată, Consiliul poate, în ultimă instanță și în scopul protejării intereselor comune din spațiul fără controale la frontierele interne, să recomande ca unul sau mai multe state membre anume să decidă reintroducerea controlului la toate frontierele interne ale acestora sau în anumite părți ale acestor frontiere. Recomandarea Consiliului are la bază o propunere a Comisiei. Statele membre pot solicita Comisiei să înainteze Consiliului o astfel de propunere de recomandare.

În recomandarea sa, Consiliul indică cel puțin informațiile menționate la articolul 24 alineatul (1) literele (a)-(e).

Consiliul poate recomanda o prelungire în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezentul articol.

Înainte de a reintroduce controlul la frontiere sau în anumite părți ale frontierelor sale interne în temeiul prezentului alineat, un stat membru notifică acest lucru celorlalte state membre, Parlamentului European și Comisiei în mod corespunzător.

(3)   În cazul în care recomandarea menționată la alineatul (2) nu este pusă în aplicare de un stat membru, statul membru respectiv informează Comisia fără întârziere, în scris, cu privire la motivele sale.

Într-un astfel de caz, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport în care evaluează motivele prezentate de statul membru respectiv și consecințele asupra protejării intereselor comune ale spațiului fără controale la frontierele interne.

(4)   Din motive de urgență temeinic justificate legate de situațiile în care circumstanțele care determină necesitatea de a prelungi controlul la frontierele interne în conformitate cu alineatul (2) nu sunt cunoscute decât cu mai puțin de 10 zile înainte de sfârșitul perioadei precedente de reintroducere a controalelor, Comisia poate adopta imediat orice recomandări necesare prin intermediul actelor de punere în aplicare aplicabile imediat în conformitate cu procedura menționată la articolul 33a alineatul (3). În termen de 14 zile de la adoptarea unei astfel de recomandări, Comisia prezintă Consiliului o propunere de recomandare, în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere măsurilor care pot fi adoptate de statele membre în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne în temeiul articolelor 23, 24 și 25.

Articolul 26a

Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne atunci când circumstanțe excepționale periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne

(1)   Atunci când, în ultimă instanță, Consiliul recomandă, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2), reintroducerea temporară a controlului la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora, acesta evaluează probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității interne în spațiul fără controale la frontierele interne și evaluează proporționalitatea măsurii cu amenințarea respectivă. Această evaluare se bazează pe informațiile detaliate transmise de statul membru (statele membre) în cauză și de Comisie și pe orice alte informații relevante, inclusiv orice informații obținute în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. În efectuarea unei astfel de evaluări, se iau în considerare, în special, următoarele aspecte:

(2)   Înainte de a adopta o propunere de recomandare a Consiliului, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2), Comisia poate:

Articolul 27

Informarea Parlamentului European și a Consiliului

Comisia și statul membru (statele membre) în cauză informează Parlamentul European și Consiliul, cât mai curând posibil, cu privire la orice motive care ar putea determina aplicarea articolelor 19a și 23-26a.

3.

Articolele 29 și 30 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 29

Raportul privind reintroducerea controlului la frontierele interne

În termen de cel mult patru săptămâni după eliminarea controlului la frontierele interne, statul membru care a efectuat controlul la frontierele interne prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind reintroducerea controlului la frontierele interne, oferind informații referitoare, în special, la evaluarea inițială și la respectarea criteriilor menționate la articolele 23a, 25 și 26a, la efectuarea verificărilor, cooperarea practică cu statele membre învecinate, impactul produs asupra libertății de circulație a persoanelor, la eficacitatea reintroducerii controlului la frontierele interne, inclusiv o evaluare ex-post cu privire la proporționalitatea reintroducerii controlului la frontierele interne.

Comisia poate emite un aviz referitor la respectiva evaluare ex-post a reintroducerii temporare a controlului de frontieră la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora.

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, cel puțin anual, un raport cu privire la funcționarea spațiului fără controale la frontierele interne. Raportul include o listă a tuturor deciziilor de reintroducere a controalelor la frontierele interne luate în decursul anului respectiv.

Articolul 30

Informarea publicului

Comisia și statul membru în cauză informează publicul în mod coordonat cu privire la adoptarea unei decizii de reintroducere a controlului la frontierele interne și indică, în special, data de începere și de încheiere a unei astfel de măsuri, cu excepția cazului în care există motive imperioase de securitate care să împiedice acest lucru.”;

4.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 33a

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (18).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Atunci când comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, în coroborare cu articolul 5 din acesta.

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 37a

Mecanismul de evaluare

(1)   În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu Tratatul privind Uniunea Europeană și fără a aduce atingere dispozițiilor acestora referitoare la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, punerea în aplicare a prezentului regulament de fiecare stat membru este evaluată prin intermediul unui mecanism de evaluare.

(2)   Normele referitoare la mecanismul de evaluare sunt specificate în Regulamentul (UE) nr. 1053/2013. În conformitate cu respectivul mecanism de evaluare, statele membre și Comisia trebuie să desfășoare în comun evaluări periodice, obiective și imparțiale pentru a verifica aplicarea corectă a prezentului regulament, iar Comisia trebuie să coordoneze evaluările în strânsă cooperare cu statele membre. În cadrul mecanismului respectiv, fiecare stat membru este evaluat cel puțin o dată la cinci ani de o mică echipă formată din reprezentanți ai Comisiei și experți desemnați de statele membre.

Evaluările pot consta în vizite la fața locului anunțate sau neanunțate ale frontierelor externe sau interne.

În conformitate cu mecanismul de evaluare menționat, Comisia este responsabilă pentru adoptarea programelor multianuale și anuale de evaluare și a rapoartelor de evaluare.

(3)   În cazul unor eventuale deficiențe, statelor membre în cauză li se pot adresa recomandări privind acțiuni de remediere.

În cazul în care sunt identificate deficiențe grave în desfășurarea de controale la frontiera externă într-un raport de evaluare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (EU) nr. 1053/2013, se aplică articolele 19a și 26.

(4)   În toate etapele evaluării, Parlamentului European și Consiliului le sunt transmise informații și toate documentele relevante, în conformitate cu normele referitoare la documentele clasificate.

(5)   Parlamentul European este informat imediat și pe deplin cu privire la orice propunere de modificare sau de înlocuire a normelor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1053/2013.”.

6.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/11

(1)

Instituirea unui Sistem european de supraveghere a frontierelor („EUROSUR”) este necesară pentru consolidarea schimbului de informații și a cooperării operaționale între autoritățile naționale ale statelor membre, precum și cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene înființată prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (2) („agenția”). EUROSUR va oferi acestor autorități și agenției infrastructura și instrumentele necesare pentru a îmbunătăți conștientizarea situației de către acestea și capacitatea de reacție la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii („frontiere externe”), în scopul detectării, prevenirii și combaterii imigrației ilegale și a criminalității transfrontaliere și pentru a contribui la asigurarea protecției și salvarea vieților migranților.

(2)

Practica de a călători în nave mici și neadecvate transportului pe mare a dus la o creștere dramatică a numărului de migranți care se îneacă la frontierele maritime externe sudice. EUROSUR ar trebui să îmbunătățească în mod considerabil capacitatea operațională și tehnică a agenției și a statelor membre de a detecta asemenea nave mici și capacitatea de reacție a statelor membre, contribuind astfel la scăderea numărului de migranți care își pierd viața.

(3)

Prin prezentul regulament se recunoaște faptul că persoanele care au nevoie de protecție internațională utilizează de asemenea rutele de migrație.

(4)

Statele membre ar trebui să înființeze centre naționale de coordonare în scopul îmbunătățirii schimbului de informații și cooperării pentru supravegherea frontierelor, în mod reciproc și cu agenția. Este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a EUROSUR ca toate autoritățile naționale care au responsabilități în ceea ce privește supravegherea frontierelor externe, conform legislației naționale, să coopereze prin intermediul centrelor naționale de coordonare.

(5)

Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să atribuie centrelor lor naționale de coordonare și responsabilitățile de a coordona schimbul de informații și de a coopera cu privire la supravegherea frontierelor aeriene și de a efectua verificări la punctele de trecere a frontierei.

(6)

Agenția ar trebui să îmbunătățească schimbul de informații și cooperarea cu alte organe, oficii și agenții ale Uniunii, cum ar fi Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă și Centrul Satelitar al Uniunii Europene, în scopul utilizării optime a informațiilor, capacităților și sistemelor care sunt deja disponibile la nivel european, precum Programul european de monitorizare a Pământului.

(7)

Prezentul regulament face parte din modelul european de gestionare integrată a frontierelor pentru frontierele externe și din Strategia de securitate internă a Uniunii Europene. EUROSUR contribuie totodată la dezvoltarea mediului comun pentru în vederea schimbului de informații pentru supravegherea domeniului maritim din Uniune (Common Information Sharing Environment, CISE), oferind un cadru mai larg pentru conștientizarea situației în domeniul maritim prin schimbul de informații între autoritățile publice din toate sectoarele din Uniune.

(8)

Pentru a garanta că informațiile cuprinse în EUROSUR sunt cât mai complete și actualizate cu putință, în special în ceea ce privește situația din țările terțe, agenția ar trebui să coopereze cu Serviciul European de Acțiune Externă. În acest scop, delegațiile și oficiile Uniunii ar trebui să furnizeze toate informațiile care pot fi relevante pentru EUROSUR.

(9)

Agenția ar trebui să furnizeze asistența necesară pentru dezvoltarea și funcționarea EUROSUR și, după caz, pentru dezvoltarea CISE, inclusiv interoperabilitatea sistemelor, în special prin instituirea, asigurarea funcționării și coordonarea cadrului EUROSUR.

(10)

Agenției ar trebui să i se acorde resursele financiare și umane corespunzătoare pentru a-și îndeplini în mod adecvat sarcinile suplimentare care îi sunt atribuite în temeiul prezentului regulament.

(11)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolele 2 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special respectul pentru demnitatea umană, dreptul la viață, interzicerea torturii și a tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante, interzicerea traficului de persoane, dreptul la libertate și securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul de acces la documente, dreptul la azil, precum și protecția împotriva îndepărtării și expulzării, nereturnării, nediscriminarea și drepturile copilului. Prezentul regulament ar trebui aplicat de statele membre și de agenție cu respectarea acestor drepturi și principii.

(12)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2007/2004, ofițerul pentru drepturile fundamentale și Forumul consultativ instituite prin regulamentul respectiv ar trebui să aibă acces la toate informațiile privind respectarea drepturilor fundamentale, în legătură cu toate activitățile agenției din cadrul EUROSUR.

(13)

Orice schimb de date cu caracter personal prin intermediul tabloului situațional european și al tabloului comun al informațiilor privind zona prefrontalieră ar trebuie să reprezinte o excepție. Acest schimb ar trebui să se realizeze pe baza dreptului intern și dreptului Uniunii și să respecte cerințele specifice ale acestora privind protecția datelor cu caracter personal. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (5) sunt aplicabile în cazurile în care instrumente cu caracter mai specific, precum Regulamentul (CE) nr. 2007/2004, nu oferă un regim complet de protecție a datelor.

(14)

Pentru a pune în aplicare introducerea progresivă la nivel geografic a EUROSUR, obligația de a desemna și a administra centrele naționale de coordonare ar trebui să se aplice în două etape succesive: mai întâi statelor membre situate la frontierele externe sudice și estice și, într-o a doua etapă, celorlalte state membre.

(15)

Prezentul regulament include dispoziții privind cooperarea cu țările terțe vecine, deoarece schimbul de informații permanent și bine structurat și cooperarea cu aceste țări, în special în regiunea mediteraneană, reprezintă factori fundamentali pentru atingerea obiectivelor EUROSUR. Este esențial ca orice schimb de informații și orice cooperare între statele membre și țările terțe vecine să se desfășoare cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și, mai ales, a principiului nereturnării.

(16)

Prezentul regulament include dispoziții privind posibilitatea cooperării strânse cu Irlanda și Regatul Unit care poate contribui la mai buna îndeplinire a obiectivelor EUROSUR.

(17)

La punerea în aplicare a prezentului regulament, agenția și statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim capacitățile existente în materie de resurse umane și de echipamente tehnice, atât la nivelul UE, cât și la nivel național.

(18)

Comisia ar trebui să evalueze în mod periodic rezultatele punerii în aplicare a prezentului regulament pentru a determina măsura în care au fost atinse obiectivele EUROSUR.

(19)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.

(20)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea acestuia, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(21)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (7); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea acestuia, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(22)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (9).Norvegia ar trebui să înființeze un centru național de coordonare în conformitate cu prezentul regulament începând cu 2 decembrie 2013.

(23)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10) care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).

(24)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (12) care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (13).

(25)

Punerea în aplicare a prezentului regulament nu aduce atingere separării competențelor între Uniune și statele membre și nici obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, Convenției internaționale pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, Convenției internaționale privind căutarea și salvarea pe mare, Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și Protocolului adițional împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, Convenției privind statutul refugiaților, Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în temeiul altor instrumente internaționale relevante.

(26)

Punerea în aplicare a prezentului regulament nu aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și nici normelor privind supravegherea frontierelor externe maritime în contextul cooperării operaționale coordonate de agenție.

(27)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea EUROSUR, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectul acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

„agenție” înseamnă Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004;

(b)

„conștientizarea situației” înseamnă capacitatea de a monitoriza, detecta, identifica, urmări și înțelege activitățile transfrontaliere ilegale pentru a identifica motive justificate pentru măsurile de reacție pe baza combinării cunoștințelor existente cu informațiile noi și pentru a avea o capacitate îmbunătățită de a reduce numărul pierderilor de vieți omenești în rândul migranților la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;

(c)

„capacitate de reacție” înseamnă capacitatea de a executa acțiuni cu scopul de a combate activitățile transfrontaliere ilegale la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora, inclusiv mijloacele și termenele necesare pentru a reacționa în mod adecvat;

(d)

„tablou situațional” înseamnă o interfață grafică destinată prezentării în timp aproape real a datelor și a informațiilor primite de la diferite autorități, senzori, platforme și alte surse, care sunt distribuite altor autorități prin intermediul canalelor de comunicații și informare, în scopul conștientizării situației și sprijinirii capacității de reacție de-a lungul frontierelor externe și în zona prefrontalieră;

(e)

„criminalitate transfrontalieră” înseamnă orice infracțiune gravă de dimensiune transfrontalieră săvârșită la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora;

(f)

„secțiune de frontieră externă” înseamnă întreaga frontieră externă terestră sau maritimă a unui stat membru sau o parte a acesteia, astfel cum este definită de dreptul intern sau astfel cum este determinată de centrul național de coordonare sau orice altă autoritate națională responsabilă;

(g)

„zonă prefrontalieră” înseamnă regiunea geografică situată în afara frontierelor externe;

(h)

„situație de criză” înseamnă orice dezastru natural sau provocat de om, accident, criză umanitară sau politică sau orice alte incidente grave care se produc la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora și care pot avea un impact semnificativ asupra controlului frontierelor externe;

(i)

„incident” înseamnă o situație legată de imigrația ilegală, de criminalitatea transfrontalieră sau un risc pentru viețile migranților la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora.

(a)

centre naționale de coordonare;

(b)

tablouri situaționale naționale;

(c)

o rețea de comunicații;

(d)

un tablou situațional european;

(e)

un tablou comun al informațiilor privind zona prefrontalieră;

(f)

o aplicare comună a instrumentelor de supraveghere.

(a)

asigură în timp util schimbul de informații și cooperarea promptă între toate autoritățile naționale responsabile cu supravegherea frontierelor externe, precum și cu alte centre naționale de coordonare și cu agenția;

(b)

asigură în timp util schimbul de informații cu autoritățile cu atribuții la nivel național în ceea ce privește căutarea și salvarea, aplicarea legii, azilul și imigrația;

(c)

contribuie la o gestionare eficace și eficientă a resurselor și a personalului;

(d)

alcătuiește și actualizează tabloul situațional național în conformitate cu articolul 9;

(e)

sprijină planificarea și punerea în aplicare a activităților naționale de supraveghere a frontierelor;

(f)

coordonează sistemul național de supraveghere a frontierelor, în conformitate cu legislația națională;

(g)

contribuie la evaluarea periodică a consecințelor activităților naționale de supraveghere a frontierelor în sensul prezentului regulament;

(h)

coordonează măsuri operaționale cu alte state membre, fără a aduce atingere competențelor agenției și ale statelor membre.

(a)

instituie și asigură funcționarea rețelei de comunicații pentru EUROSUR în conformitate cu articolul 7;

(b)

alcătuiește și actualizează tabloul situațional european în conformitate cu articolul 10;

(c)

alcătuiește și actualizează tabloul comun al informațiilor privind zona prefrontalieră în conformitate cu articolul 11;

(d)

coordonează aplicarea comună a instrumentelor de supraveghere în conformitate cu articolul 12.

(a)

schimbul bilateral și multilateral de informații în timp aproape real;

(b)

conferințe audio și video;

(c)

gestionarea, stocarea, transmiterea și prelucrarea în mediu securizat a informațiilor sensibile neclasificate;

(d)

gestionarea, stocarea, transmiterea și prelucrarea în mediu securizat a informațiilor clasificate UE până la nivelul RESTREINT UE/EU RESTRICTED sau niveluri de clasificare naționale echivalente, asigurând că informațiile clasificate sunt gestionate, stocate, transmise și prelucrate într-o secțiune separată și acreditată în mod corespunzător a rețelei de comunicații.

(a)

un strat al evenimentelor;

(b)

un strat operațional;

(c)

un strat de analiză.

(a)

sistemul național de supraveghere a frontierelor, în conformitate cu legislația națională;

(b)

senzorii staționari și mobili utilizați de autoritățile naționale responsabile cu supravegherea frontierelor externe;

(c)

patrulele de supraveghere a frontierelor și alte misiuni de monitorizare;

(d)

centrele de coordonare locale, regionale și de alt tip;

(e)

alte autorități și sisteme naționale relevante, inclusiv ofițerii de legătură, centrele operaționale și punctele de contact;

(f)

agenția;

(g)

centrele naționale de coordonare din alte state membre;

(h)

autoritățile din țările terțe, pe baza acordurilor bilaterale sau multilaterale și a rețelelor regionale menționate la articolul 20;

(i)

sistemele de raportare a navelor, în conformitate cu temeiurile juridice proprii;

(j)

alte organizații europene și internaționale relevante;

(k)

alte surse.

(a)

un substrat referitor la trecerile neautorizate ale frontierei care include informații, aflate la dispoziția centrului național de coordonare, privind incidentele care implică un risc pentru viețile migranților;

(b)

un substrat referitor la criminalitatea transfrontalieră;

(c)

un substrat referitor la situațiile de criză;

(d)

un substrat referitor la alte evenimente, care conține informații privind persoane, vehicule, nave și alte ambarcațiuni neidentificate și suspecte, prezente la frontierele externe ale statului membru în cauză, de-a lungul sau în apropierea acestora, precum și orice alt eveniment care poate avea un impact semnificativ asupra controlului frontierelor externe.

(a)

un substrat referitor la resursele proprii, inclusiv resursele militare pentru sprijinirea unei misiuni de aplicare a legii, și zonele operaționale, care conține informații despre poziția, starea și tipul resurselor proprii și referitor la autoritățile implicate. În ceea ce privește resursele militare pentru sprijinirea unei misiuni de aplicare a legii, centrul național de coordonare poate decide, la cererea autorității naționale responsabile pentru aceste resurse, să restricționeze accesul la aceste informații pe baza principiului necesității de a cunoaște;

(b)

un substrat referitor la informațiile despre mediu, care conține sau oferă acces la informații despre condițiile de teren și meteorologice la frontierele externe ale statului membru în cauză.

(a)

un substrat de informații care conține evoluțiile și indicatorii-cheie care sunt relevanți în sensul prezentului regulament;

(b)

un substrat analitic care cuprinde rapoarte analitice, tendințe privind evaluarea riscurilor, rapoarte de monitorizare regională și note de informare care sunt relevante în sensul prezentului regulament;

(c)

un substrat de informații operative, care conține informații analizate care sunt relevante în sensul prezentului regulament și, în special, pentru atribuirea nivelurilor de impact pentru secțiunile de frontiere externe;

(d)

un substrat de imagistică și date geografice, care conține imagistică de referință, hărți de fundal, validarea informațiilor analizate și analize privind modificările (imagistică de observare a pământului), precum și detectarea modificărilor, date geografice și hărți privind vulnerabilitatea frontierelor externe.

(a)

incidente și alte evenimente semnificative incluse în stratul de evenimente;

(b)

rapoartele de analiză tactică de risc incluse în stratul de analiză.

(a)

tablourile situaționale naționale, în limitele prevăzute de prezentul articol;

(b)

agenția;

(c)

Comisia, care furnizează informații strategice privind controlul la frontiere, inclusiv deficiențele în efectuarea controlului la frontierele externe;

(d)

delegațiile și oficiile Uniunii;

(e)

alte organe, oficii și agenții relevante ale Uniunii și organizații internaționale relevante, astfel cum se menționează la articolul 18;

(f)

alte surse.

(a)

incidente și alte evenimente cuprinse în stratul evenimentelor al tabloului situațional național;

(b)

incidente și alte evenimente cuprinse în tabloul comun al informațiilor privind zona prefrontalieră;

(c)

incidente în zona de desfășurare a unei operațiuni comune, a unui proiect-pilot sau a unei intervenții rapide coordonate de agenție.

(a)

un substrat referitor la resursele proprii, care conține informații despre poziția, ora, starea și tipul resurselor care participă la operațiunile comune, la proiectele-pilot și la intervențiile rapide ale agenției sau care sunt la dispoziția acesteia, precum și planul de detașare, inclusiv zona de desfășurare, orarul patrulelor și codurile de comunicare;

(b)

un substrat referitor la operațiuni, care conține informații despre operațiunile comune, proiectele-pilot și intervențiile rapide coordonate de agenție, inclusiv mandatul, locul, starea și durata misiunii, informații despre statele membre și alți actori implicați, rapoarte situaționale zilnice și săptămânale, date statistice și pachete de informare pentru presă;

(c)

un substrat referitor la informațiile despre mediu, care include informații despre condițiile de teren și meteorologice la frontierele externe.

(a)

centrele naționale de coordonare, inclusiv informațiile și rapoartele primite din partea ofițerilor de legătură ai statelor membre prin intermediul autorităților naționale competente;

(b)

delegațiile și oficiile Uniunii;

(c)

agenția, inclusiv informațiile și rapoartele furnizate de ofițerii de legătură ai acesteia;

(d)

alte organe, oficii și agenții relevante ale Uniunii și organizații internaționale relevante, astfel cum se menționează la articolul 18;

(e)

autorități ale țărilor terțe, în baza acordurilor bilaterale sau multilaterale și a rețelelor regionale menționate la articolul 20, prin intermediul centrelor naționale de coordonare;

(f)

alte surse.

(a)

monitorizarea selectivă a porturilor și a zonelor de coastă desemnate ale țărilor terțe, care, în urma analizei de risc și a informațiilor, au fost identificate ca fiind puncte de îmbarcare sau de tranzit pentru navele sau alte ambarcațiuni utilizate pentru imigrația ilegală sau pentru criminalitatea transfrontalieră;

(b)

urmărirea în marea liberă a navelor sau altor ambarcațiuni suspectate de sau identificate ca fiind utilizate pentru imigrație ilegală sau criminalitate transfrontalieră;

(c)

monitorizarea zonelor desemnate din domeniul maritim, pentru a detecta, identifica și urmări navele și alte ambarcațiuni utilizate sau suspectate de a fi utilizate pentru imigrație ilegală sau criminalitate transfrontalieră;

(d)

evaluarea de mediu în zonele desemnate din domeniul maritim și de la frontiera externă terestră pentru optimizarea activităților de monitorizare și patrulare;

(e)

monitorizarea selectivă a zonelor prefrontaliere desemnate de la frontierele externe, care, în urma analizei de risc și a informațiilor, au fost identificate ca fiind potențiale zone de plecare sau tranzit pentru imigrația ilegală sau pentru infracțiunile transfrontaliere.

(a)

sistemele de raportare a navelor, în conformitate cu temeiurile juridice proprii respective ale acestora;

(b)

imagini din satelit;

(c)

senzori instalați pe orice vehicul, navă sau altă ambarcațiune.

(a)

nivel de impact redus în cazul în care incidentele legate de imigrația ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secțiunea de frontieră relevantă au un impact nesemnificativ asupra securității frontierelor;

(b)

nivel de impact mediu în cazul în care incidentele legate de imigrația ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secțiunea de frontieră relevantă au un impact moderat asupra securității frontierelor;

(c)

nivel de impact ridicat în cazul în care incidentele legate de imigrația ilegală sau criminalitatea transfrontalieră care au loc la secțiunea de frontieră relevantă au un impact semnificativ asupra securității frontierelor.

(a)

în cazul în care unei secțiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact redus, autoritățile naționale responsabile de supravegherea frontierelor externe organizează supravegherea regulată pe baza analizei de risc și se asigură că în zona de frontieră există suficiente resurse și personal pregătite pentru activități de urmărire, identificare și interceptare;

(b)

în cazul în care unei secțiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact mediu, autoritățile care au responsabilități în ceea ce privește supravegherea frontierelor externe la nivel național, pe lângă măsurile întreprinse în conformitate cu litera (a), asigură luarea măsurilor de supraveghere adecvate la secțiunea de frontieră respectivă. Atunci când se iau astfel de măsuri de supraveghere, centrul național de coordonare este notificat în mod corespunzător. Centrul național de coordonare coordonează orice sprijin acordat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);

(c)

în cazul în care unei secțiuni de frontieră externă îi este atribuit un nivel de impact ridicat, statul membru în cauză, pe lângă măsurile întreprinse în conformitate cu litera (b), se asigură, prin intermediul centrului național de coordonare, că autoritățile naționale care acționează la secțiunea de frontieră respectivă beneficiază de sprijinul necesar și că sunt luate măsuri de supraveghere sporite. Statul membru respectiv poate solicita sprijin din partea agenției sub rezerva condițiilor pentru inițierea unor operațiuni comune sau a unor intervenții rapide, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2007/2004.

(a)

acordarea unui tratament prioritar pentru aplicarea comună a instrumentelor de supraveghere;

(b)

coordonarea detașării echipelor europene de polițiști de frontieră în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2007/2004;

(c)

asigurarea detașării echipamentelor tehnice, la dispoziția agenției, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2007/2004;

(d)

coordonarea oricărui sprijin suplimentar oferit de alte state membre.

(a)

Oficiul European de Poliție (Europol), în vederea schimbului de informații privind criminalitatea transfrontalieră care urmează a fi incluse în tabloul situațional european;

(b)

Centrul Satelitar al Uniunii Europene, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului în momentul aplicării comune a instrumentelor de supraveghere;

(c)

Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și organele, oficiile și agențiile Uniunii, inclusiv Biroul European de Sprijin pentru Azil, care îi pot furniza agenției informațiile care sunt relevante pentru actualizarea tabloului situațional european și a tabloului comun al informațiilor privind zona prefrontalieră;

(d)

organizații internaționale care îi pot furniza agenției informații relevante pentru actualizarea tabloului situațional european și a tabloului comun al informațiilor privind zona prefrontalieră.

(a)

informațiile conținute în tabloul situațional național al unui stat membru, în măsura în care au fost transmise agenției pentru a fi utilizate în tabloul situațional european și în tabloul comun al informațiilor privind zona prefrontalieră;

(b)

informațiile colectate de către Irlanda și Regatul Unit, care sunt relevante pentru obiectivele tabloului situațional european și ale tabloului comun al informațiilor privind zona prefrontalieră;

(c)

informațiile menționate la articolul 9 alineatul (9).

1.

La articolul 2 alineatul (1), litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 11ca

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul EUROSUR

Agenția poate prelucra date cu caracter personal astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1052/2013, care se aplică în conformitate cu măsurile menționate la articolul 11a din prezentul regulament. În special, prelucrarea unor asemenea date respectă principiile necesității și proporționalității, iar transmiterea mai departe sau alt tip de comunicare a acestor date cu caracter personal prelucrate de agenție către țări terțe sunt interzise.”.

6.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/27

(1)

Spațiul Schengen fără controale la frontierele interne se bazează pe aplicarea eficace și eficientă de către statele membre a măsurilor de însoțire în domeniile frontierelor externe, a politicii în materie de vize, a Sistemului de Informații Schengen, a protecției datelor, a cooperării polițienești, a cooperării judiciare în materie penală și a politicilor în materie de droguri.

(2)

Prin Decizia Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 (2) [SCH/Com-ex (98) 26 def] (denumită în continuare „Decizia din 16 septembrie 1998”), a fost înființat un comitet permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen. Comitetul permanent a primit mandatul, în primul rând, de a stabili dacă au fost îndeplinite toate condițiile preliminare pentru eliminarea controalelor la frontierele interne cu un stat candidat și, în al doilea rând, de a se asigura că acquis-ul Schengen este aplicat în mod corespunzător de statele care îl pun deja integral în aplicare.

(3)

Este necesar un mecanism specific de evaluare și monitorizare pentru a verifica aplicarea acquis-ului Schengen, dată fiind nevoia de a asigura standarde ridicate unitare în aplicarea concretă a acestuia și de a menține un nivel ridicat de încredere reciprocă între statele membre care fac parte dintr-un spațiu fără controale la frontierele interne. Un astfel de mecanism ar trebui să se bazeze pe o cooperare strânsă între Comisie și statele membre în cauză.

(4)

Programul de la Haga (3) a invitat Comisia să prezinte, de îndată ce va fi finalizată eliminarea controalelor la frontierele interne, o propunere de completare a actualului mecanism de evaluare Schengen cu un mecanism de supraveghere, care să asigure implicarea deplină a experților statelor membre și să includă inspecții neanunțate.

(5)

Programul de la Stockholm (4) consideră că evaluarea spațiului Schengen va avea în continuare o importanță crucială și că, prin urmare, ar trebui să fie îmbunătățită prin consolidarea rolului Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (5), în acest domeniu.

(6)

Prin urmare, mecanismul de evaluare înființat prin Decizia din 16 septembrie 1998 ar trebui să fie revizuit, iar Decizia din 16 septembrie 1998 ar trebui abrogată.

(7)

Experiența acumulată în timpul evaluărilor anterioare demonstrează nevoia de a menține un mecanism de evaluare coerent, care să reglementeze toate domeniile acquis-ului Schengen, cu excepția celor în care există deja un mecanism specific de evaluare în temeiul dreptului Uniunii.

(8)

În conformitate cu articolul 70 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre, în colaborare cu Comisia, ar trebui să realizeze o evaluare obiectivă și imparțială a punerii în aplicare a politicilor Uniunii în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție. Pentru a fi eficient, un proces corespunzător de evaluare ar trebui să cuprindă acțiuni corespunzătoare ulterioare rapoartelor de evaluare și acțiuni de monitorizare corespunzătoare a acestor rapoarte, acțiuni care ar trebui să fie asigurate de Comisie.

(9)

De asemenea, pentru a spori eficiența mecanismului de evaluare, ar trebui asigurate condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament. În acest scop, unele competențe de punere în aplicare ar trebui să fie conferite Comisiei, și unele Consiliului.

(10)

Competențele de pregătire și de planificare a evaluărilor, precum și cea de a adopta raportul de evaluare, ar trebui conferite Comisiei. O serie de competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (6). Având în vedere dispozițiile articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din regulamentul menționat anterior, pentru adoptarea unor astfel de acte se aplică procedura de examinare.

(11)

Pentru a consolida încrederea reciprocă între statele membre, pentru a le coordona mai bine la nivelul Uniunii și pentru a spori presiunea inter pares la nivelul acestora, competența de executare de a adopta recomandările privind acțiuni de remediere vizând abordarea oricăror deficiențe identificate în raportul de evaluare ar trebui conferită Consiliului. O astfel de competență de punere în aplicare reflectă competențele specifice conferite Consiliului în temeiul articolului 70 din TFUE, în domeniul evaluării reciproce a punerii în aplicare a politicilor Uniunii în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție. Aceasta reflectă în mod adecvat scopul unui mecanism de evaluare întemeiat pe această lex specialis, și anume, în interiorul acestui spațiu specific și în paralel cu competența generală a Comisiei de a supraveghea aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, acela de a îndeplini o funcție complementară de monitorizare a eficacității punerii în aplicare practice a politicilor Uniunii prin intermediul evaluărilor inter pares.

În plus, o astfel de competență de punere în aplicare conferită Consiliului contribuie la realizarea dorinței exprimate de Consiliul European în cadrul concluziilor sale din 23 și 24 iunie 2011, de a se continua consolidarea cooperării în spațiul Schengen prin sporirea încrederii reciproce între statele membre, acestea fiind responsabile cu garantarea aplicării cu eficacitate a tuturor normelor Schengen, în conformitate cu standardele comune convenite, precum și cu principiile și normele fundamentale. O astfel de competență de executare contribuie, de asemenea, în conformitate cu Concluziile Consiliului din 8 martie 2012, la îmbunătățirea guvernanței spațiului Schengen, prin intermediul unor discuții politice la nivel ministerial referitoare la funcționarea corectă a spațiului Schengen, inclusiv prin intermediul unor astfel de discuții în situații în care rapoartele de evaluare au indicat deficiențe grave. Astfel de discuții, desfășurate în cadrul Comitetului mixt, format din statele membre ale UE și statele asociate spațiului Schengen, ar trebui să permită Consiliului, în limitele competențelor sale, să adopte decizii în vederea asigurării funcționării eficiente a spațiului Schengen. În cele din urmă, conferind o astfel de competență de executare Consiliului, se ține seama în mod adecvat de natura potențial sensibilă din punct de vedere politic a recomandărilor pe care le pot conține acestea și care au adesea efecte asupra competențelor executive și de aplicare a legii de la nivel național.

(12)

Mecanismul de evaluare ar trebui să stabilească norme transparente, eficiente și clare privind metoda aplicabilă evaluărilor, utilizarea experților de înaltă calificare pentru vizitele la fața locului și acțiunile întreprinse în urma constatărilor evaluărilor. În special, metoda ar trebui să prevadă vizite neanunțate la fața locului care să completeze vizitele anunțate la fața locului, în special în ceea ce privește controalele la frontieră și vizele.

(13)

Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să acopere toate aspectele acquis-ului Schengen. În ceea ce privește chestiunea frontierelor, mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să acopere atât eficiența controalelor la frontierele externe, cât și absența controalelor la frontierele interne.

(14)

În timpul evaluării și monitorizării, ar trebui să acorde o atenție deosebită respectării drepturilor fundamentale în aplicarea acquis-ului Schengen.

(15)

Evaluarea ar trebui să garanteze că statele membre aplică efectiv normele Schengen, în conformitate cu principiile și normele fundamentale. Prin urmare, mecanismul de evaluare ar trebui să cuprindă întreaga legislație relevantă și activitățile operaționale care contribuie la funcționarea unui spațiu fără controale la frontierele interne.

(16)

În vederea consolidării eficacității și a fiabilității mecanismului de evaluare, ar trebui luată în considerare, în cadrul tuturor evaluărilor, corecta funcționare a autorităților care aplică părți relevante ale acquis-ului Schengen. Acest lucru va spori capacitatea mecanismului de evaluare de a garanta o aplicare eficace a normelor Schengen de către statele membre în conformitate cu principiile și normele fundamentale, astfel cum a fost solicitat de către Consiliul European în concluziile sale din 23 și 24 iunie 2011. Acesta va respecta solicitarea Consiliul European exprimată în concluziile sale din 1-2 martie 2012 potrivit căreia mecanismul de evaluare să abordeze funcționarea necesară a instituțiilor implicate în aplicarea acquis-ului Schengen.

(17)

Frontex ar trebui să sprijine punerea în aplicare a mecanismului de evaluare, în special în domeniul analizei riscului referitor la frontierele externe. De asemenea, mecanismul de evaluare ar trebui să poată recurge la expertiza asistenței Frontex pe o bază ad-hoc la efectuarea vizitelor la fața locului la frontierele externe.

(18)

Alte organe, oficii și agenții ale Uniunii, precum Oficiul European de Poliție (Europol), înființat prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului (7) și Eurojust, instituit prin Decizia 2002/187/JAI a Consiliului (8), ar trebui să sprijine, dacă este cazul, punerea în aplicare a mecanismului în domeniile incluse în mandatul acestora. De asemenea, mecanismul de evaluare ar trebui, în cazurile relevante, să se poată baza pe expertiza organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii atunci când furnizează asistență pentru desfășurarea vizitelor la fața locului referitoare la domenii ale acquis-ului Schengen incluse în mandatul lor. De exemplu, acesta ar trebui să fie cazul Autorității Europene pentru Protecția Datelor, în ceea ce privește evaluările referitoare la protecția datelor, în cadrul cărora pot fi implicate, de asemenea, autoritățile naționale de protecție a datelor.

(19)

Statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că experții puși la dispoziție pentru vizitele la fața locului au experiența necesară și au urmat cursuri de formare specifice în acest scop, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale. Ar trebui asigurate cursuri de formare corespunzătoare de către organele, oficiile sau agențiile relevante ale Uniunii, cum ar fi Frontex, și ar trebui puse la dispoziția statelor membre fonduri pentru inițiativele care vizează formări specifice în domeniul evaluării acquis-ului Schengen, prin intermediul instrumentelor financiare existente ale Uniunii și al actelor de dezvoltare a unor astfel de instrumente.

(20)

Având în vedere rolul specific încredințat Parlamentului European și parlamentelor naționale în temeiul ultimei teze a articolului 70 din TFUE, astfel cum se subliniază la articolul 12 litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) referitor la parlamentele naționale, este necesar să se prevadă dispoziții conform cărora Consiliul și Comisia vor informa pe deplin Parlamentul European și parlamentele naționale cu privire la conținutul și rezultatele evaluării. În plus, în cazul în care Comisia ar prezenta o propunere de modificare a prezentului regulament, Consiliul, în conformitate cu articolul 19 alineatul (7) litera (h) din Regulamentul său de procedură, ar consulta Parlamentul European pentru a ține seama de avizul acestuia, cât mai mult posibil, înainte de a adopta un text final.

(21)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Întrucât prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la decizia Consiliului cu privire la prezentul regulament, dacă îl va transpune în dreptul intern.

(22)

Regatul Unit participă la prezentul regulament în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii, anexat la TUE și la TFUE, și în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (9).

(23)

Irlanda participă la prezentul regulament în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii, anexat la TUE și la TFUE, și în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (10).

(24)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11) care intră în domeniul menționat la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (12) privind anumite modalități de punere în aplicare a acordului menționat.

(25)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13) care intră în domeniul menționat la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (14).

(26)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (15) care intră în domeniul menționat la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (16).

(27)

Întrucât, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, evaluarea Ciprului va fi deja începută în temeiul Deciziei din 16 septembrie 1998, prezentul regulament nu se va aplica Ciprului până la 1 ianuarie 2016.

(28)

Întrucât verificarea în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile privind Bulgaria și România a fost deja încheiată în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005, verificarea în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament nu va fi efectuată cu privire la respectivele state membre.

(29)

Cu toate acestea, experți din Cipru, Bulgaria, România și Croația ar trebui să participe la evaluarea tuturor părților acquis-ului Schengen,

(a)

verificarea aplicării acquis-ului Schengen în statele membre cărora acesta li se aplică integral, precum și în statele membre cărora, în conformitate cu protocoalele relevante anexate la TUE și la TFUE, acquis-ul Schengen li se aplică parțial;

(b)

verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru aplicarea tuturor părților relevante ale acquis-ului Schengen în acele state membre în privința cărora nu a fost adoptată o decizie a Consiliului prin care să se declare aplicarea integrală sau parțială a acquis-ului Schengen, cu excepția statelor membre a căror evaluare fusese deja încheiată la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(a)

aplicării acquis-ului Schengen sau a unor părți ale acestuia de către un stat membru, astfel cum se precizează în programul multianual de evaluare; și

(b)

după caz, a aplicării unor părți specifice ale acquis-ului Schengen în mai multe state membre (evaluări tematice).

(a)

cu cel puțin șase săptămâni înainte de data la care este programată o vizită la fața locului anunțată;

(b)

cu cel puțin 24 de ore înainte de data la care are loc o vizită la fața locului neanunțată.

(a)

conform;

(b)

conform, dar necesită îmbunătățiri;

(c)

neconform.