29.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 287/1

(1)

Directiva 1999/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 privind extractele de cafea și de cicoare (3), Directiva 2000/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iunie 2000 privind produsele din cacao și din ciocolată destinate consumului uman (4), Directiva 2001/111/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind anumite tipuri de zahăr destinate consumului uman (5), Directiva 2001/113/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind gemurile, jeleurile și marmeladele de fructe, precum și piureul de castane îndulcit destinate alimentației umane (6) și Directiva 2001/114/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind anumite tipuri de lapte conservat, parțial sau integral deshidratat și destinat consumului uman (7) conferă Comisiei anumite competențe în vederea punerii în aplicare a unora dintre dispozițiile directivelor respective. Respectivele competențe au fost exercitate în conformitate cu procedurile prevăzute în Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).Este necesară, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, alinierea respectivei conferiri de competențe la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(2)

În special, Directivele 2000/36/CE, 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE conferă Comisiei competența de a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a directivelor respective în ceea ce privește adaptarea la progresul tehnic. Astfel de măsuri fac în prezent obiectul procedurii de reglementare cu control în cazul Directivei 2000/36/CE și, respectiv, al procedurii de reglementare în cazul Directivelor 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE. Este necesară, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, alinierea respectivei conferiri de competențe la articolul 290 din TFUE, iar domeniul de aplicare a respectivelor competențe ar trebui să fie revizuit.

(3)

Anexele la Directivele 2000/36/CE, 2001/111/CE și 2001/113/CE conțin elemente tehnice care ar putea necesita să fie adaptate sau actualizate pentru a ține seama de evoluția standardelor internaționale relevante. Cu toate acestea, Directivele 2000/36/CE și 2001/111/CE nu conferă Comisiei competențe adecvate pentru a modifica rapid anexele la aceste directive pentru a ține seama de o astfel de evoluție. Prin urmare, pentru a asigura punerea în aplicare coerentă a Directivelor 2000/36/CE și 2001/111/CE, ar trebui să fie delegate Comisiei competențe suplimentare pentru a modifica secțiunile C și D din anexa I la Directiva 2000/36/CE și partea B din anexa la Directiva 2001/111/CE pentru a ține seama de evoluția standardelor internaționale relevante. De asemenea, Directiva 2001/113/CE conferă Comisiei competențe pentru a adapta respectiva directivă la evoluția standardelor internaționale relevante în conformitate cu procedura de reglementare. Este necesară, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, alinierea respectivei conferiri de competențe la articolul 290 din TFUE, iar domeniul de aplicare a respectivelor competențe ar trebui să fie revizuit.

(4)

Prin urmare, pentru a ține seama de progresul tehnic și de evoluția standardelor internaționale relevante, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea secțiunilor C și D din anexa I la Directiva 2000/36/CE, modificarea părții B din anexa la Directiva 2001/111/CE, precum și modificarea anexei II și a părții B din anexa III la Directiva 2001/113/CE. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(5)

Ca urmare a adoptării Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (9), care se aplică tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare și a hranei pentru animale la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, dispozițiile de ordin general ale Uniunii privind alimentele se aplică direct produselor reglementate de Directivele 1999/4/CE, 2000/36/CE, 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE. În consecință, nu mai este necesar ca Comisia să aibă competența să alinieze dispozițiile directivelor în cauză la dispozițiile de ordin general ale Uniunii privind alimentele. Dispozițiile care conferă aceste competențe ar trebui, prin urmare, să fie eliminate.

(6)

Prezentul regulament se limitează la alinierea la articolul 290 din TFUE a delegării de competențe acordate în prezent Comisiei în baza Directivelor 1999/4/CE, 2000/36/CE, 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE și, atunci când este cazul, la revizuirea domeniului de aplicare a acestor competențe. Deoarece obiectivele acestor directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective.

(7)

Prin urmare, Directivele 1999/4/CE, 2000/36/CE, 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE ar trebui modificate în consecință.

(8)

Deoarece modificările aduse Directivelor 1999/4/CE, 2000/36/CE, 2001/111/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE se referă exclusiv la competențele Comisiei, nu este necesar ca acestea să fie transpuse de către statele membre,

1.

articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Pentru a se ține seama de progresul tehnic și de evoluția standardelor internaționale relevante, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 6 pentru a modifica secțiunile C și D din anexa I.”;

2.

articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 18 noiembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 5 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

1.

articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Pentru a se ține seama de progresul tehnic și de evoluția standardelor internaționale relevante, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 5 pentru a modifica partea B din anexă.”;

2.

articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 18 noiembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 4 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

1.

articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Pentru a se ține seama de progresul tehnic și de evoluția standardelor internaționale relevante, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 6 pentru a modifica anexa II și partea B din anexa III.”;

2.

articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 18 noiembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 5 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

29.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 287/5

(1)

La 29 iunie 2012, șefii de stat și de guvern din zona euro au solicitat Comisiei să prezinte propuneri în vederea instituirii unui mecanism unic de supraveghere care să implice Banca Centrală Europeană (BCE). În concluziile sale din 29 iunie 2012, Consiliului European și-a invitat președintele să elaboreze, în strânsă colaborare cu președintele Comisiei, cu președintele Eurogrupului și cu președintele BCE, o foaie de parcurs specifică cu un calendar precis pentru realizarea unei uniuni economice și monetare veritabile, care să includă propuneri concrete privind menținerea unității și integrității pieței interne în domeniul serviciilor financiare.

(2)

Instituirea unui mecanism unic de supraveghere constituie o primă etapă în direcția creării unei uniuni bancare europene, susținută de un cadru cu adevărat unic de reglementare a serviciilor financiare și de noi cadre de garantare a depozitelor și de rezoluție.

(3)

În scopul instituirii unui mecanism unic de supraveghere, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (4) al Consiliului conferă BCE atribuții specifice în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în statele membre a căror monedă este euro și permite altor state membre să stabilească o cooperare strânsă cu BCE.

(4)

Conferirea unor atribuții de supraveghere BCE în privința instituțiilor de credit pentru unele state membre nu ar trebui să compromită în niciun fel funcționarea pieței interne a serviciilor financiare. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) („ABE”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), ar trebui, așadar, să își păstreze rolul și toate competențele și sarcinile sale existente: ar trebui să dezvolte în continuare cadrul unic de reglementare aplicabil tuturor statelor membre și să contribuie la consecvența aplicării acestuia, precum și să sporească gradul de convergență al practicilor de supraveghere pe întreg teritoriul Uniunii.

(5)

Este esențial ca uniunea bancară să includă mecanisme de răspundere democratică.

(6)

Atunci când exercită atribuțiile care i-au fost conferite și luând în considerare obiectivul de a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, ABE ar trebui să țină pe deplin seama de diversitatea instituțiilor de credit, de dimensiunile și modelele de afaceri ale acestora, precum și de avantajele sistemice ale diversității pentru sectorul bancar european.

(7)

În vederea promovării celor mai bune practici de supraveghere în cadrul pieței interne, este de importanță fundamentală ca acest cadru unic de reglementare să fie însoțit de un manual european de supraveghere a instituțiilor financiare, elaborat de ABE în consultare cu autoritățile competente. Manualul de supraveghere respectiv ar trebui să conțină cele mai bune practici de pe teritoriul Uniunii în ceea ce privește metodologiile și procesele de supraveghere în vederea obținerii adeziunii la principiile de bază la nivel internațional și la nivelul Uniunii. Manualul nu ar trebui să aibă forma unor acte juridice obligatorii sau să restricționeze deciziile de supraveghere. Manualul ar trebui să vizeze toate aspectele aflate în sfera de competență a ABE, inclusiv, în măsura în care sunt aplicabile, protecția consumatorilor și lupta împotriva spălării banilor. Acesta ar trebui să stabilească indicatori și metodologii pentru evaluarea riscurilor, semnalele de avertizare timpurie și criterii pentru măsurile de supraveghere. Autoritățile competente ar trebui să utilizeze manualul. Utilizarea manualului ar trebui considerată un element semnificativ pentru evaluarea gradului de convergență a practicilor de supraveghere și pentru evaluarea inter pares în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

(8)

ABE ar trebui să poată solicita informații de la instituțiile financiare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 în legătură cu orice informație la care instituțiile financiare respective au acces legal, inclusiv informațiile deținute de persoane remunerate de respectivele instituții financiare pentru desfășurarea unor activități relevante, rezultatele misiunilor de audit transmise instituțiilor financiare de auditori externi și copii ale documentelor, registrelor și înregistrărilor relevante.

(9)

Solicitările de informații adresate de ABE ar trebui justificate și motivate în mod corespunzător. Obiecțiile la anumite solicitări de informații pe motive de nerespectare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 ar trebui formulate în conformitate cu procedurile aplicabile. Atunci când un destinatar al unei solicitări formulează astfel de obiecții, aceasta nu ar trebui să o exonereze de obligația de a furniza informațiile solicitate. Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să aibă competența de a hotărî, în conformitate cu procedurile prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă o anumită solicitare de informații adresată de ABE respectă regulamentul respectiv.

(10)

Este necesară asigurarea existenței pieței interne și coeziunii Uniunii și, în acest context, ar trebui analizate cu atenție aspecte precum guvernanța și modalitățile de vot în cadrul ABE și ar trebui garantat principiul egalității de tratament între statele membre care participă la Mecanismul unic de supraveghere MUS astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și celelalte state membre.

(11)

Deoarece ABE, la activitatea căreia toate statele membre participă cu drepturi egale, a fost înființată cu scopul de a dezvolta cadrul unic de reglementare, de a contribui la consecvența aplicării acestuia și de a spori gradul de coerență a practicilor de supraveghere în cadrul Uniunii și deoarece BCE are un rol principal în cadrul MUS, ABE ar trebui să dispună de instrumente adecvate care să-i permită să își îndeplinească în mod eficient sarcinile care îi revin în ceea ce privește integritatea pieței interne.

(12)

Având în vedere atribuțiile de supraveghere conferite BCE de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, ABE ar trebui să aibă capacitatea de a-și îndeplini sarcinile și în raport cu BCE în același mod ca în relația cu alte autorități competente. În special, pentru a-și păstra eficacitatea, mecanismele existente de soluționare a dezacordurilor și de intervenție în situații de urgență ar trebui adaptate în consecință.

(13)

Pentru a-și putea îndeplini rolul de facilitare și de coordonare în situații de urgență, ABE ar trebui informată pe deplin cu privire la toate evoluțiile relevante și ar trebui invitată să participe în calitate de observator la toate reuniunile relevante ale autorităților competente, beneficiind inclusiv de dreptul de a lua cuvântul și de a aduce orice alte contribuții.

(14)

Pentru a garanta că sunt luate în considerare în mod adecvat interesele tuturor statelor membre și pentru a permite buna funcționare a ABE în vederea menținerii și adâncirii pieței interne a serviciilor financiare, ar trebui adaptate modalitățile de vot în cadrul Consiliului său al supraveghetorilor.

(15)

Deciziile privind cazurile de nerespectare a dreptului Uniunii și deciziile de soluționare a dezacordurilor ar trebui examinate de un grup independent compus din membrii cu drept de vot ai Consiliului supraveghetorilor care nu se află în conflict de interese, numit de Consiliul supraveghetorilor. Deciziile propuse de grup Consiliului supraveghetorilor ar trebui adoptate printr-o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot ai Consiliului supraveghetorilor, care ar trebui să cuprindă o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante la MUS („state membre participante”) și o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre care nu sunt state membre participante („state membre neparticipante”).

(16)

Deciziile privind măsurile pentru situații de urgență ar trebui adoptate cu majoritate simplă a Consiliului supraveghetorilor, care ar trebui să includă o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante și o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante.

(17)

Deciziile privind actele menționate la articolele 10 - 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf și în temeiul capitolului VI din regulamentul respectiv ar trebui să fie adoptate cu majoritate calificată a Consiliului supraveghetorilor, care ar trebui să includă cel puțin o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante și o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante.

(18)

ABE ar trebui să elaboreze regulamentul de procedură al grupului care să garanteze independența și obiectivitatea acestuia.

(19)

Componența Consiliului de administrație ar trebui să fie echilibrată și ar trebui garantată reprezentarea adecvată a statelor membre neparticipante.

(20)

Numirea membrilor organismelor și comitetelor interne ale ABE ar trebui să asigure un echilibru geografic între statele membre.

(21)

În vederea asigurării bunei funcționări a ABE și a reprezentării adecvate a tuturor statelor membre, ar trebui monitorizate modalitățile de vot, componența Consiliului de administrație și componența grupului independent. Acestea ar trebui revizuite după o anumită perioadă, luând în considerare experiența acumulată și evoluțiile ulterioare în domeniu.

(22)

Niciun stat membru sau grup de state membre nu ar trebui să fie discriminat, direct sau indirect, ca loc de prestare a serviciilor financiare.

(23)

ABE ar trebui să dispună de resurse financiare și umane adecvate care să-i permită să-și îndeplinească în mod adecvat eventualele sarcini suplimentare atribuite în temeiul prezentului regulament. Procedura de stabilire, execuție și control al bugetului său, prevăzută la articolele 63 și 64 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ar trebui să țină seama în mod corespunzător de respectivele sarcini suplimentare. ABE ar trebui să garanteze respectarea celor mai înalte standarde de eficiență.

(24)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume garantarea unui nivel ridicat al eficacității și al consecvenței reglementării și supravegherii prudențiale în toate statele membre, protejarea integrității, eficienței și a bunei funcționări a pieței interne și menținerea stabilității sistemului financiar, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar datorită dimensiunii acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(25)

Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 ar trebui, prin urmare, modificat în consecință,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 2 alineatul (2), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

3.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Răspunderea autorităților

Autoritățile menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) - (d) răspund în fața Parlamentului European și a Consiliului. Banca Centrală Europeană răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere conferite acesteia prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în conformitate cu regulamentul respectiv.”;

4.

La articolul 4 punctul (2), litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

5.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

7.

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

8.

La articolul 19 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei măsuri sau cu lipsa de acțiune din partea unei alte autorități competente în cazurile precizate în actele juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea, la cererea uneia sau mai multor autorități competente vizate, poate sprijini autoritățile competente în efortul acestora de a ajunge la un acord, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2) - (4) din prezentul articol.”;

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 20a

Convergența procesului de supraveghere

Autoritatea promovează, în limitele prerogativelor sale, convergența procesului de supraveghere și evaluare în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, pentru a institui în Uniune standarde solide în materie de supraveghere.”;

10.

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

11.

La articolul 22, se introduce următorul alineat:

„(1a)   Cel puțin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluări la nivelul Uniunii cu privire la rezistența instituțiilor financiare, în conformitate cu articolul 32 și informează Parlamentul European, Comisia și Consiliul cu privire la raționamentul său. În cazul în care aceste evaluări la nivelul Uniunii sunt efectuate și Autoritatea publică, dacă consideră că acest lucru este adecvat, rezultatele pentru fiecare instituție financiară participantă.”;

12.

La articolul 25, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Autoritatea contribuie la elaborarea și coordonarea unor planuri eficace, consecvente și actualizate pentru redresarea și rezoluția instituțiilor financiare și participă activ la acestea. Autoritatea contribuie, de asemenea, dacă actele juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) prevăd acest lucru, la elaborarea de proceduri în situații de urgență și de măsuri preventive pentru a reduce la minimum impactul sistemic al falimentelor.”;

13.

La articolul 27 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Autoritatea va oferi propria sa evaluare privind necesitatea unui sistem de mecanisme de finanțare coerente, solide și credibile, în care instrumentele de finanțare corespunzătoare sunt legate de un set de aranjamente coordonate de gestionare a crizelor.”;

14.

La articolul 29 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„În vederea dezvoltării unei culturi comune în domeniul supravegherii, Autoritatea elaborează și actualizează constant, ținând seama, printre altele, de modificările suferite de practicile de afaceri și de modelele de afaceri ale instituțiilor financiare, un manual european de supraveghere a instituțiilor financiare pentru întreaga Uniune. În manualul european de supraveghere sunt prezentate cele mai bune practici în materie de metodologie și procese ale supravegherii.”;

15.

La articolul 30, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Pe baza unei evaluări inter pares, Autoritatea poate emite orientări și recomandări în conformitate cu articolul 16. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente depun eforturi pentru a urma orientările și recomandările respective. La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10 - 15, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluării inter pares și de orice alte informații obținute în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența către standarde și practici de cea mai înaltă calitate.

(3a)   Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori evaluarea inter pares sau orice altă informație obținută în cursul exercitării sarcinilor sale relevă necesitatea unei inițiative legislative pentru a se asigura o armonizare mai completă a regulilor prudențiale.”;

16.

La articolul 31, al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

17.

Articolul 32 se modifică după cum urmează:

18.

Articolul 35 se modifică după cum urmează:

19.

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

20.

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

21.

Articolul 40 se modifică după cum urmează:

22.

La articolul 41, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1a)   În sensul articolului 17, Consiliul supraveghetorilor convoacă un grup independent, compus din președintele Consiliului supraveghetorilor și alți șase membri, care nu sunt reprezentanți ai autorității competente despre care se presupune că a încălcat legislația Uniunii și care nu au niciun interes față de aspectul în cauză și nici legături directe cu autoritatea competentă vizată.

Fiecare membru al grupului dispune de un singur vot.

Deciziile grupului sunt adoptate dacă cel puțin patru membri votează favorabil.”;

„(2)   În sensul articolului 19, Consiliul supraveghetorilor convoacă un grup independent, compus din președintele Consiliului supraveghetorilor și alți șase membri, care nu sunt reprezentanți ai autorităților competente implicate în dezacord și care nu au niciun interes în conflictul în cauză și nici legături directe cu autoritățile competente implicate.

Fiecare membru al grupului dispune de un singur vot.

Deciziile grupului sunt adoptate dacă cel puțin patru membri votează favorabil.

(3)   Grupurile menționate în prezentul articol propun, în temeiul articolului 17 sau al articolului 19, Consiliului supraveghetorilor decizii spre adoptare finală.

(4)   Consiliul supraveghetorilor adoptă regulamentul de procedură ale grupurilor menționate la prezentul articol.”;

23.

La articolul 42 se adaugă următorul paragraf:

„Primul și al doilea paragraf nu aduc atingere sarcinilor atribuite Băncii Centrale Europene prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.”;

24.

Articolul 44 se modifică după cum urmează:

25.

La articolul 45 alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Mandatul membrilor aleși de Consiliul supraveghetorilor este de doi ani și jumătate. Acest mandat poate fi prelungit o singură dată. Componența consiliului de administrație este echilibrată și proporțională și reflectă Uniunea în ansamblu. Consiliul de administrație include cel puțin doi reprezentanți ai statelor membre neparticipante. Mandatele se suprapun și se aplică un sistem corespunzător de rotație.”;

26.

La articolul 47, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Consiliul de administrație adoptă planul politicii de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile necesare de punere în aplicare a Statutului funcționarilor.”;

27.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 49a

Cheltuieli

Președintele face publice reuniunile organizate și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

28.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 52a

Cheltuieli

Directorul executiv face publice reuniunile organizate și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

29.

La articolul 63, se elimină alineatul (7);

30.

La articolul 81, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În ceea ce privește supravegherea directă a instituțiilor sau a infrastructurilor cu activități paneuropene și ținând seama de evoluțiile pieței, de stabilitatea pieței interne și de coeziunea Uniunii în ansamblu, Comisia elaborează un raport anual referitor la oportunitatea încredințării Autorității de noi responsabilități de supraveghere în acest domeniu.”;

31.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 81a

Revizuirea modalităților de vot

De la data la care numărul statelor membre neparticipante este de patru, Comisia revizuiește modalitățile de vot descrise la articolele 41 și 44 și raportează Parlamentului European, Consiliului European și Consiliului cu privire la acestea, ținând seama de experiența acumulată în aplicarea prezentului regulament.”;

(a)

componența consiliului de administrație; și

(b)

componența grupurilor independente menționate la articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 care pregătesc deciziile în sensul articolelor 17 și 19 din respectivul regulament.

29.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 287/15

(1)

Uniunea Europeană și cele peste 50 de instituții și agenții ale sale ar trebui să dispună în continuare de o administrație publică europeană de înaltă calitate, pentru a fi în măsură să își atingă obiectivele, să-și realizeze politicile și activitățile și să își îndeplinească sarcinile la cele mai înalte standarde, în conformitate cu tratatele, pentru a răspunde provocărilor cu care se vor confrunta în viitor atât pe plan intern, cât și extern, și a fi în serviciul cetățenilor Uniunii.

(2)

Prin urmare, este necesar să se asigure un cadru pentru atragerea, recrutarea și păstrarea unui personal înalt calificat și multilingv, recrutat pe o bază geografică cât mai largă din rândul cetățenilor statelor membre, ținând seama de echilibrul de gen, care să fie independent și să respecte standardele profesionale cele mai înalte, și să se permită acestui personal să își îndeplinească sarcinile într-un mod cât mai eficient și mai eficace posibil. În această privință, este necesară depășirea dificultăților cu care se confruntă instituțiile în recrutarea funcționarilor sau a altor membri ai personalului din anumite state membre.

(3)

Având în vedere numărul funcționarilor publici europeni în raport cu obiectivele și populația Uniunii, reducerea personalului instituțiilor și al agențiilor Uniunii nu ar trebui să conducă la deficiențe în îndeplinirea sarcinilor, îndatoririlor și funcțiilor ce le revin în conformitate cu obligațiile și atribuțiile stabilite în tratate. În acest sens, este nevoie de o transparență în legătură cu costurile de personal suportate de fiecare instituție și de fiecare agenție pentru toate categoriile de personal angajat.

(4)

Se așteaptă de la funcția publică europeană o funcționare la cele mai înalte standarde de etică profesională și o independență permanentă. În acest scop, ar trebui aduse precizări suplimentare la titlul II din Statutul funcționarilor (4), care prevede un cadru al drepturilor și obligațiilor. Orice nerespectare a acestor obligații de către funcționari sau foști funcționari ar trebui să îi facă pasibili de măsuri disciplinare.

(5)

Valoarea funcției publice europene rezidă, în aceeași măsură, în diversitatea sa culturală și lingvistică, care poate fi asigurată numai dacă se asigură echilibrul adecvat în ceea ce privește naționalitatea funcționarilor. Recrutarea și numirile ar trebui să asigure angajarea personalului pe o bază geografică cât mai largă posibil, dintre resortisanții tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, însă fără a se rezerva posturi pentru resortisanții vreunui anumit stat membru. În acest scop și pentru a se soluționa dezechilibre semnificative posibile între naționalități în rândul funcționarilor, care nu sunt justificate de criterii obiective, ar trebui ca fiecărei instituții să i se dea posibilitatea de a adopta măsuri îndreptățite și corespunzătoare. Aceste măsuri nu ar trebui să conducă niciodată la folosirea altor criterii de recrutare decât cele bazate pe merit. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a măsurilor adecvate de către instituții.

(6)

Pentru a facilita recrutarea pe o bază geografică cât mai largă posibil, instituțiile ar trebui să depună toate eforturile pentru a sprijini educația multilingvă și multiculturală a copiilor membrilor personalului lor. Este de dorit ca o contribuție de către Uniune la finanțarea școlilor europene, stabilită de autoritatea bugetară în conformitate cu normele pertinente, să fie alocată de la bugetul Uniunii. Atunci când este necesar în interesul funcționării instituțiilor, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a le cere autorităților competente să reanalizeze amplasamentul unei școli europene noi.

(7)

Un obiectiv mai general ar trebui să fie optimizarea gestionării resurselor umane într-o funcție publică europeană caracterizată prin excelență, competență, independență, loialitate, imparțialitate și stabilitate, precum și prin diversitate culturală și lingvistică și condiții atractive de angajare.

(8)

Funcționarii ar trebui să efectueze o perioadă de probă de nouă luni. Atunci când ia decizia de a titulariza un funcționar, autoritatea împuternicită să facă numiri ar trebui să țină seama de raportul de evaluare a perioadei de probă întocmit la sfârșitul acesteia, precum și de conduita persoanei în cauză în raport cu obligațiile ce îi revin în conformitate cu Statutul funcționarilor. Dacă activitatea funcționarului aflat în perioada de probă se dovedește evident necorespunzătoare, ar trebui să existe posibilitatea întocmirii în orice moment a unui raport referitor la acesta. În caz contrar, raportul ar trebui întocmit exclusiv la sfârșitul perioadei de probă.

(9)

Pentru a se garanta că puterea de cumpărare a funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii Europene evoluează în paralel cu cea a funcționarilor publici din administrațiile centrale ale statelor membre, este esențial să se mențină principiul unui mecanism multianual de actualizare a remunerației, cunoscut sub denumirea de „metodă”, asigurându-se aplicarea acestuia până la sfârșitul anului 2023, cu o revizuire prevăzută la începutul anului 2022, incluzând totodată un mecanism de prelungire provizorie a metodei. De asemenea, pentru remedierea dificultăților întâlnite la aplicarea metodei în trecut, ar trebui prevăzută o metodă de actualizare anuală automată a tuturor salariilor, pensiilor și indemnizațiilor, incluzând o clauză de criză cu activare automată. În acest scop, sumele pertinente din cuprinsul Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene ar trebui înțelese ca cuantumuri de referință ce sunt supuse unei actualizări regulate și automate. Aceste sume actualizate ar trebui publicate de Comisie, în scop informativ, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Acest mecanism de actualizare ar trebui utilizat și în toate celelalte cazuri în care este prevăzută o actualizare.

(10)

Este important să se asigure calitatea datelor statistice utilizate pentru actualizarea remunerațiilor și a pensiilor. În conformitate cu principiul imparțialității, institutele naționale de statistică sau alte autorități corespunzătoare din statele membre ar trebui să colecteze datele la nivel național și să le transmită către Eurostat.

(11)

Avantajele potențiale ale aplicării metodei pentru funcționari și pentru ceilalți agenți ai Uniunii Europene ar trebui să fie contrabalansate prin reintroducerea sistemului unei „taxe”. La fel ca în cazul metodei, aplicarea taxei de solidaritate poate fi prelungită provizoriu. În condițiile actuale, pare a fi oportună o creștere a taxei de solidaritate față de nivelul prelevării speciale aplicate în perioada 2004-2012 și instituirea unei rate cu un caracter progresiv mai pronunțat. Scopul este de a ține seama de contextul economic și social deosebit de dificil din Uniune și de implicațiile acestuia asupra finanțelor publice din întreaga Uniune. Pentru a consolida finanțele publice din Uniune, inclusiv pe termen scurt, este necesar un efort rapid și deosebit de solidaritate din partea personalului instituțiilor Uniunii. O astfel de taxă de solidaritate ar trebui, în consecință, să se aplice tuturor funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii cu începere de la 1 ianuarie 2014.

(12)

În concluziile sale din 8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual, Consiliul European a relevat că necesitatea de consolidare a finanțelor publice pe termen scurt, mediu și lung implică un efort deosebit din partea fiecărei administrații publice și a personalului aferent în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității și a adaptării la contextul economic în schimbare. Respectivul apel a reiterat, de fapt, obiectivul propunerii din 2011 a Comisiei de modificare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, care urmărea să asigure eficiența economică și admitea că provocările cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană necesită un efort deosebit din partea fiecărei administrații publice și a fiecărui membru al personalului acestora pentru a-și îmbunătăți eficiența și a se adapta la contextul economic și social european în schimbare. Mai mult, Consiliul European a solicitat, în cadrul reformei Statutului funcționarilor, ajustarea remunerațiilor și pensiilor întregului personal al instituțiilor Uniunii prin suspendarea metodei pe o perioadă de doi ani și reintroducerea noii taxe de solidaritate ca parte a reformei metodei salariale.

(13)

Având în vedere aceste concluzii și pentru a răspunde viitoarelor constrângeri bugetare, precum și în semn de solidaritate din partea funcției publice europene cu măsurile severe luate de statele membre ca rezultat al crizei financiare fără precedent și al contextului social și economic deosebit de dificil din statele membre și din Uniune în ansamblul ei, este necesar să se prevadă suspendarea metodei pe o perioadă de doi ani, pentru toate remunerațiile, pensiile și alocațiile funcționarilor, taxa de solidaritate urmând să se aplice în pofida acestei suspendări.

(14)

Schimbările demografice și evoluția structurii de vârstă a populației în cauză necesită creșterea vârstei de pensionare, însă sub rezerva unor măsuri tranzitorii aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii Europene care sunt deja în activitate. Aceste măsuri tranzitorii sunt necesare pentru a respecta drepturile dobândite de funcționarii care sunt deja în activitate și care au contribuit la fondul de pensii noțional pentru funcționarii Uniunii Europene. Vârsta de pensionare ar trebui să fie, de asemenea, mai flexibilă, facilitând angajaților continuarea voluntară a activității până la vârsta de 67 de ani și creând posibilitatea, în circumstanțe excepționale și cu condiții specifice, să se lucreze până la 70 de ani.

(15)

Dat fiind că sistemul de pensii al Uniunii Europene este în echilibru actuarial și că acest echilibru trebuie menținut atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, personalul angajat înainte de 1 ianuarie 2014 ar trebui să beneficieze de compensații pentru contribuția lor la sistemul de pensii prin intermediul unor măsuri tranzitorii, cum ar fi o rată ajustată de acumulare a pensiei pentru anii de serviciu efectuați după împlinirea vârstei legale de pensionare (stimulentul Barcelona), precum și prin aplicarea doar a unei jumătăți din reducerea aferentă pensionării anticipate între vârsta de 60 de ani și vârsta legală de pensionare.

(16)

Practica actuarială general acceptată impune utilizarea unei perioade de observații anterioare cuprinsă între 20 și 40 de ani pentru ratele dobânzii și creșterile salariale în vederea asigurării echilibrului sistemelor de pensii. Prin urmare, mediile mobile pentru ratele dobânzii și pentru creșterea salarială ar trebui majorate la 30 de ani, cu o perioadă de tranziție de șapte ani.

(17)

Consiliul a cerut Comisiei să efectueze un studiu și să prezinte propuneri adecvate cu privire la articolul 5 alineatul (4), anexa I, secțiunea A și articolul 45 alineatul (1) din Statutul funcționarilor pentru a stabili o legătură clară între responsabilități și grad, precum și pentru a asigura faptul că se acordă o pondere mai mare nivelului de responsabilități atunci când se compară meritele în contextul promovării.

(18)

Ținând seama de această cerere, este oportun ca promovarea într-un grad superior să fie condiționată de devotamentul personal, cultivarea abilităților și a competențelor, precum și de îndeplinirea unor sarcini a căror importanță justifică numirea funcționarului în gradul superior respectiv.

(19)

Evoluția carierei în grupele de funcții AD și AST ar trebui să fie restructurată în așa fel încât gradele cele mai înalte să fie rezervate unui număr limitat de funcționari care îndeplinesc sarcini cu cel mai înalt nivel de responsabilitate. În consecință, administratorii pot avansa numai până la gradul AD 12, dacă nu sunt numiți într-un post specific peste acest grad, iar gradele AD 13 și 14 ar trebui să fie rezervate pentru membrii personalului al căror rol atrage după sine responsabilități semnificative. În mod similar, funcționarii cu gradul AST 9 pot fi promovați la gradul AST 10 numai în conformitate cu procedura stabilită la articolul 4 și articolul 29 alineatul (1) din Statutul funcționarilor.

(20)

În vederea ajustării în continuare a structurilor de carieră în domeniile de activitate actuale ale personalului AST pentru a ține seama de diferitele niveluri de responsabilitate și ca o contribuție indispensabilă la limitarea cheltuielilor administrative, ar trebui introdusă o nouă grupă de funcții, „AST/SC” pentru personalul cu activități de secretariat și administrative. Salariile și ratele de promovare ar trebui să stabilească o corelare adecvată între nivelul de responsabilitate și nivelul de remunerare. Acest lucru va permite menținerea unei funcții publice europene stabile și cuprinzătoare. Comisia ar trebui să evalueze amploarea și efectele introducerii acestei noi grupe de funcții și să prezinte un raport în acest sens, ținând seama în mod special de situația femeilor, astfel încât să se asigure menținerea unei funcții publice europene stabile și cuprinzătoare.

(21)

Perioada de minimum doi ani de vechime în grad înainte de promovarea unui funcționar la gradul superior următor se menține, pentru a permite promovarea mai rapidă a celor cu performanțe mai bune. Fiecare instituție ar trebui să ia măsurile necesare pentru ca politicile sale interne în materie de resurse umane să facă uz de posibilitățile prevăzute în Statutul funcționarilor, pentru a le permite funcționarilor cu potențial ridicat și performanțe superioare să avanseze în carieră în mod corespunzător.

(22)

Timpul de lucru aplicat în instituții ar trebui să fie aliniat cu cel în vigoare în anumite state membre ale Uniunii Europene pentru a compensa reducerea personalului din instituții. Această aliniere ar trebui să țină cont de timpul de lucru aplicat în funcția publică din statele membre. Introducerea unui număr minim de ore de lucru pe săptămână va asigura faptul că personalul angajat în instituții poate face față volumului de muncă generat de obiectivele de politică ale Uniunii Europene, armonizând totodată condițiile de lucru din cadrul instituțiilor, în interesul solidarității în cadrul întregii funcții publice a Uniunii.

(23)

Măsurile de asigurare a unui program de lucru flexibil constituie un element esențial în cadrul unei administrații publice moderne și eficiente, deoarece permit condiții de lucru favorabile vieții de familie și asigură un echilibru adecvat între femei și bărbați în cadrul instituțiilor. Prin urmare, este necesar să se introducă în Statutul funcționarilor o trimitere explicită la măsurile respective.

(24)

Normele privind concediul aferent duratei călătoriei între locul de muncă și locul de origine și rambursarea anuală a cheltuielilor legate de această călătorie ar trebui să fie modernizate, raționalizate și corelate cu statutul de expatriat, pentru ca aplicarea lor să devină mai simplă și mai transparentă. În special, concediul anual aferent duratei călătoriei ar trebui să fie înlocuit de concediul pentru vizitarea țării de origine și limitat la cel mult două zile și jumătate.

(25)

În mod similar, ar trebui simplificate normele privind rambursarea cheltuielilor de mutare, pentru a facilita aplicarea acestora atât pentru administrație, cât și pentru personalul în cauză. În acest scop, ar trebui introduse plafoane pentru costuri care să țină seama de situația familială a funcționarului sau a agentului în cauză, precum și de costul mediu al mutării și al asigurării aferente mutării.

(26)

Unii membri ai personalului trebuie să efectueze frecvent delegații către celelalte locuri principale de desfășurare a activității instituțiilor lor. În prezent, normele privind delegațiile nu țin seama în mod adecvat de aceste situații. Prin urmare, aceste norme ar trebui să fie adaptate, pentru a permite, în astfel de cazuri, rambursarea costurilor de cazare pe baza unei sume forfetare.

(27)

Este de dorit ca condițiile de lucru ale personalului angajat în țări terțe să fie modernizate, eficientizându-le sub aspectul costurilor și generând, în același timp, economii în această direcție. Dreptul la concediu anual ar trebui ajustat și ar trebui prevăzută posibilitatea de a include o gamă mai largă de parametri pentru stabilirea indemnizației pentru condițiile de viață, fără să fie afectat obiectivul global de a genera economii de costuri. Condițiile de acordare a indemnizației de cazare ar trebui revizuite, pentru a se ține mai bine cont de condițiile locale și pentru diminuarea sarcinii administrative.

(28)

Este necesar să se prevadă un cadru mai flexibil pentru încadrarea în muncă a agenților contractuali. Prin urmare, instituțiile Uniunii ar trebui să poată angaja agenți contractuali pentru o perioadă maximă de șase ani, pentru a îndeplini sarcini sub supravegherea funcționarilor sau a agenților temporari. În plus, în timp ce marea majoritate a funcționarilor vor fi în continuare recrutați pe baza unor concursuri generale, instituțiile ar trebui să fie autorizate să organizeze concursuri interne care, în mod excepțional și cu îndeplinirea unor condiții specifice, ar putea fi deschise agenților contractuali.

(29)

Ar trebui să se prevadă norme tranzitorii care să permită aplicarea treptată a noilor norme și măsuri, garantând, totodată, respectarea drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale personalului angajat înainte de intrarea în vigoare a acestor modificări ale Statutului funcționarilor.

(30)

Împreună cu ceilalți membri ai personalului cărora li aplică Statutul funcționarilor, personalul agențiilor beneficiază de sistemul de pensii al Uniunii. În prezent, agențiile care se autofinanțează în întregime plătesc contribuțiile angajatorului la acest sistem. Din rațiuni de transparență bugetară și de echilibrare a distribuției sarcinilor, agențiile finanțate parțial din bugetul general al Uniunii Europene ar trebui să plătească partea respectivă din contribuțiile angajatorului ce corespunde raportului dintre, pe de o parte, veniturile agenției fără subvențiile de la bugetul general al Uniunii Europene și, pe de altă parte, veniturile sale totale. Întrucât ar putea fi necesară adaptarea normelor relevante privind colectarea taxelor de către agenții, această dispoziție nouă ar trebui să se aplice doar de la 1 ianuarie 2016. Atunci când este cazul, Comisia ar trebui să prezinte propuneri pentru adaptarea acestor norme.

(31)

În vederea asigurării simplificării și a coerenței politicii privind personalul, normele adoptate de Comisie pentru punerea în aplicare a Statutului funcționarilor ar trebui să se aplice, prin analogie, și agențiilor. Cu toate acestea, pentru a se garanta faptul că se ține seama, dacă este cazul, de situația specifică a agențiilor, acestea ar trebui să aibă dreptul de a solicita Comisiei autorizația de a adopta norme de punere în aplicare care derogă de la cele adoptate de Comisie sau de a nu aplica deloc normele Comisiei.

(32)

Ar trebui să fie creat și administrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene un registru care să cuprindă toate normele adoptate în vederea punerii în aplicare a Statutului funcționarilor. Acest registru, care poate fi consultat de toate instituțiile, agențiile și statele membre, va asigura transparența și va promova aplicarea consecventă a Statutului funcționarilor.

(33)

În vederea armonizării și clarificării normelor privind adoptarea dispozițiilor de punere în aplicare și având în vedere natura lor internă și administrativă, este oportun să se confere competențele decizionale relevante autorității împuternicite să facă numiri și autorității autorizate să încheie contracte.

(34)

Având în vedere numărul mare de agenți temporari din cadrul agențiilor și necesitatea de a defini o politică de personal coerentă, este necesar să se creeze o nouă categorie de agenți temporari și să se stabilească norme specifice pentru această categorie.

(35)

Comisia ar trebui să monitorizeze în continuare situația bugetară a sistemului comun de asigurări de sănătate și să ia toate măsurile necesare în cazul unui dezechilibru structural al sistemului.

(36)

Articolul 15 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene dispune comunicarea anumitor date ale funcționarilor și ale altor agenți către guvernele statelor membre.

(37)

În vederea realizării obiectivelor prevăzute în Statutul funcționarilor, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei, în special în ceea ce privește anumite aspecte legate de condițiile de muncă. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu,

1.

Articolul 1d se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 1e, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Funcționarii în activitate au acces la măsuri cu caracter social, inclusiv la măsurile specifice de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie, adoptate de instituții, și la serviciile prestate de organele cu caracter social menționate la articolul 9. Foștii funcționari pot avea acces la măsuri specifice limitate cu caracter social.”;

3.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

(1)   O schemă de personal anexată la secțiunea din buget aferentă fiecărei instituții stabilește numărul de posturi pentru fiecare grad și fiecare grupă de funcții.

(2)   Fără a aduce atingere principiului promovării bazate pe merit, enunțat la articolul 45, această schemă garantează faptul că, pentru fiecare instituție, numărul de posturi vacante pentru fiecare grad din schema de personal la data de 1 ianuarie a fiecărui an corespunde numărului de funcționari în activitate încadrați în gradul inferior la data de 1 ianuarie a anului anterior, înmulțit cu coeficienții stabiliți în anexa I secțiunea B pentru gradul respectiv. Acești coeficienți se aplică pe o bază cincinală medie începând cu 1 ianuarie 2014.

(3)   Coeficienții stabiliți în anexa I secțiunea B fac obiectul raportului menționat la articolul 113.

(4)   Punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la grupa de funcții AST/SC și a dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul 31 din anexa XIII, luând în considerare evoluția nevoilor în materie de personal cu atribuții de secretariat și administrative în toate instituțiile, precum și evoluția posturilor permanente și temporare din grupele de funcții AST și AST/SC face obiectul raportului menționat la articolul 113.”;

5.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 10 primul paragraf a doua teză, cuvântul „instituții” se înlocuiește cu „autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor”;

7.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Funcționarul este obligat să își exercite atribuțiile și să se comporte ținând seama numai de interesele Uniunii; Acesta nici nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea vreunui guvern, autorități, organizații sau persoane din afara instituției sale. Funcționarul îndeplinește atribuțiile care îi sunt încredințate în mod obiectiv și imparțial și cu respectarea datoriei sale de loialitate față de Uniune.

Fără permisiunea autorității împuternicite să facă numiri, funcționarul nu poate accepta, din partea unui guvern sau a oricărei alte surse din afara instituției de care aparține, titluri onorifice, decorații, favoruri, cadouri ori remunerații, indiferent de natura acestora, cu excepția cazului în care acestea îi sunt acordate pentru servicii prestate fie înainte de numirea sa, fie în cursul unui concediu special pentru serviciu militar sau alt serviciu național și cu privire la un astfel de serviciu.

Înainte de a recruta un funcționar, autoritatea împuternicită să facă numiri verifică dacă vreun interes personal al candidatului ar putea să-i afecteze independența sau dacă există orice alt conflict de interese. În acest scop, candidatul informează autoritatea împuternicită să facă numiri, printr-un formular special, cu privire la orice conflict de interese real sau potențial. În astfel de cazuri, autoritatea împuternicită să facă numiri ia act de aceasta, într-un aviz motivat corespunzător. Dacă este necesar, autoritatea împuternicită să facă numiri ia măsurile menționate la articolul 11a alineatul (2).

Prezentul articol se aplică prin analogie funcționarilor care se întorc dintr-un concediu pentru interese personale.”;

8.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

După încetarea raporturilor de muncă, funcționarul are îndatorirea să respecte obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau avantaje.

Funcționarul care dorește să exercite o activitate profesională, remunerată sau nu, în termen de doi ani de la data încetării raporturilor de muncă, notifică instituția cu privire la aceasta prin intermediul unui formular special. În cazul în care activitatea respectivă are legătură cu activitatea exercitată de persoana interesată în decursul ultimilor trei ani de activitate și poate fi incompatibilă cu interesele legitime ale instituției, autoritatea împuternicită să facă numiri poate, în funcție de interesul serviciului, fie să îi interzică funcționarului să exercite activitatea respectivă, fie să condiționeze exercitarea activității respective de respectarea oricăror condiții pe care le consideră adecvate. După consultarea comisiei paritare, autoritatea împuternicită să facă numiri își comunică decizia în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii notificării. La expirarea acestui termen, lipsa unei notificări se consideră a constitui o decizie implicită de acceptare.

În cazul foștilor funcționari din gradele superioare, conform definiției din normele de aplicare, autoritatea împuternicită să facă numiri le interzice, în principiu, pentru o perioadă de 12 luni de la părăsirea funcției, să se implice în activități de lobby sau de reprezentare față de personalul instituției în care au lucrat anterior, în contul afacerii, al clienților sau al angajatorilor lor, în probleme pentru care au fost responsabili în ultimii trei ani de serviciu.

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (5), toate instituțiile publică anual informații referitoare la aplicarea paragrafului al treilea, printre care și o listă a cazurilor evaluate.

9.

Articolul 18 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Toate drepturile cu privire la orice scrieri sau alte opere ale unui funcționar realizate în exercitarea atribuțiilor sale reprezintă proprietatea Uniunii Europene, în cazul în care scrierile sau operele respective se referă la activitățile acesteia, sau, în cazul în care scrierile sau operele în cauză se referă la activitățile Comunității Europene a Energiei Atomice, proprietatea acestei comunități. Uniunea sau, după caz, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice are dreptul să dobândească în mod obligatoriu drepturile de autor corespunzătoare operelor în cauză.”;

10.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

În cadrul procedurilor judiciare, funcționarul are obligația de a nu dezvălui, fără o autorizare din partea autorității împuternicite să facă numiri, sub nici un motiv, informații care i-au fost aduse la cunoștință în exercitarea atribuțiilor sale. Autorizarea îi este refuzată numai în cazul în care acest lucru este impus de interesele Uniunii, iar refuzul nu poate atrage consecințe de natură penală pentru funcționarul în cauză. Funcționarul are această obligație și după încetarea raporturilor de muncă.

Dispozițiile primului paragraf nu se aplică funcționarului sau fostului funcționar care depune mărturie în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau în fața comisiei de disciplină a unei instituții, într-un caz care privește un agent sau un fost agent al Uniunii Europene.”;

11.

La articolul 21a se adaugă următorul alineat:

„(3)   Un funcționar care își informează superiorii cu privire la ordine pe care le consideră neregulamentare sau susceptibile să dea naștere unor dificultăți grave, nu va suferi niciun prejudiciu din această cauză.”;

12.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 22c

În conformitate cu articolele 24 și 90, fiecare instituție instituie o procedură pentru reclamațiile depuse de funcționari cu privire la modul în care au fost tratați după exercitarea sau ca urmare a exercitării de către aceștia a obligațiilor care le incumbă în temeiul articolului 22a sau 22b. Instituția în cauză se asigură că reclamațiile în cauză sunt tratate în mod confidențial și, atunci când circumstanțele justifică acest lucru, înainte de expirarea termenelor stabilite la articolul 90.

Autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții stabilește norme interne inter alia cu privire la:

13.

La articolul 26a, cuvintele „fiecare instituție” se înlocuiesc cu „autoritățile împuternicite să facă numiri ale fiecărei instituții”;

14.

Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 27

Recrutarea trebuie să vizeze asigurarea angajării funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, eficiență și integritate, recrutați pe o bază geografică cât mai largă posibil dintre resortisanții statelor membre ale Uniunii. Niciun post nu poate fi rezervat resortisanților unui anumit stat membru.

Principiul egalității cetățenilor Uniunii permite fiecărei instituții să adopte măsuri corespunzătoare în urma constatării unui dezechilibru semnificativ între naționalitățile funcționarilor care nu se justifică prin criterii obiective. Aceste măsuri corespunzătoare trebuie să fie justificate și nu pot avea niciodată drept rezultat alte criterii de recrutare decât cele bazate pe merit. Înainte de adoptarea acestor măsuri corespunzătoare, autoritatea împuternicită să facă numiri a instituției în cauză adoptă dispoziții generale de punere în aplicare a prezentului paragraf, în conformitate cu articolul 110.

După o perioadă de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a celui de-al doilea paragraf.

Pentru a facilita recrutarea pe o bază geografică cât mai largă posibil, instituțiile depun toate eforturile pentru a sprijini educația multilingvă și multiculturală a copiilor membrilor personalului lor.”;

15.

La articolul 29, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În vederea ocupării posturilor vacante dintr-o instituție, autoritatea împuternicită să facă numiri, analizează în primul rând:

ori să urmeze procedura de concurs pe bază de dosare, pe bază de examene sau atât pe bază de dosare, cât și de examene. Procedura de concurs este stabilită în anexa III.

Această procedură poată fi inițiată și în vederea constituirii unei rezerve pentru recrutări ulterioare.

Menținând principiul de recrutare a marii majorități a funcționarilor pe baza unor concursuri generale, autoritatea împuternicită să facă numiri poate decide, prin derogare de la litera (d) și numai în cazuri excepționale, să organizeze, în cadrul instituției, un concurs intern care să fie deschis și agenților contractuali, în sensul definiției de la articolele 3a și 3b din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Această categorie de personal este supusă restricțiilor cu privire la această posibilitate conform articolului 82 alineatul (7) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene și cu privire la sarcinile specifice pe care au fost abilitați să le îndeplinească ca agenți contractuali.”;

16.

Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 30

Pentru fiecare concurs, autoritatea împuternicită să facă numiri numește un juriu de selecție. Acesta stabilește lista de candidați eligibili.

Autoritatea împuternicită să facă numiri selectează de pe această listă candidatul sau candidații pe care îi numește în posturile vacante.

Acești candidați au acces la informații adecvate privind posturile vacante corespunzătoare publicate de instituții și agenții.”;

17.

La articolul 31 alineatul (2) primul paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 29 alineatul (2), funcționarii sunt recrutați exclusiv în gradele SC 1 - SC 2, AST 1 - AST 4 sau AD 5 - AD 8.”;

18.

La articolul 32 paragraful al treilea, cuvântul „instituție” se înlocuiește cu „autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții”.

19.

Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 34

(1)   Orice funcționar este obligat să efectueze o perioadă de probă de nouă luni înainte de a putea fi titularizat în funcție. Decizia de titularizare a unui funcționar se bazează pe raportul menționat la alineatul (3) și pe elementele aflate la dispoziția autorității împuternicite să facă numiri referitoare la conduita funcționarului aflat în perioada de probă în raport cu titlul II.

Atunci când, în cursul perioadei de probă, funcționarul este împiedicat să își exercite atribuțiile pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin o lună, ca urmare a unei boli, a concediului de maternitate menționat la articolul 58 sau a unui accident, autoritatea împuternicită să facă numiri poate prelungi perioada de probă cu o perioadă corespunzătoare. Durata totală a perioadei de probă nu poate în nici un caz să depășească 15 luni.

(2)   În cazul în care activitatea funcționarului aflat în perioada de probă se dovedește, în mod evident, necorespunzătoare, poate fi întocmit oricând înainte de încheierea perioadei de probă un raport asupra activității sale.

Raportul respectiv se aduce la cunoștința funcționarului în cauză, care are dreptul de a-și formula observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare. Raportul și observațiile sunt transmise imediat de către superiorul ierarhic al funcționarului aflat în perioada de probă autorității împuternicite să facă numiri, care primește, în termen de trei săptămâni, avizul comitetului paritar pentru rapoarte de evaluare, privind măsurile ulterioare. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate decide concedierea funcționarului aflat în perioada de probă înainte de încheierea perioadei de probă, cu un preaviz de o lună, sau poate decide transferul funcționarului într-un alt departament pentru perioada rămasă din perioada de probă.

(3)   Cu cel puțin o lună înainte de terminarea perioadei de probă, se întocmește un raport de evaluare a capacității funcționarului aflat în perioada de probă de a exercita atribuțiile pe care le presupune funcția sa, precum și a eficienței și conduitei sale în serviciu. Raportul respectiv se aduce la cunoștința funcționarului în cauză, care are dreptul de a-și formula observațiile în scris în termen de opt zile lucrătoare.

În cazul în care raportul respectiv recomandă concedierea sau, în situații excepționale, prelungirea perioadei de probă în conformitate cu alineatul (1), raportul și observațiile sunt transmise de îndată de către superiorul ierarhic al funcționarului aflat în perioada de probă autorității împuternicite să facă numiri, care consultă, în termen de trei săptămâni, comitetul paritar pentru rapoarte de evaluare privind măsurile ulterioare.

Funcționarul aflat în perioada de probă a cărui activitate sau conduită nu s-a dovedit a fi corespunzătoare pentru a fi titularizat pe post este concediat.

(4)   Cu excepția cazului în care are posibilitatea să reia, fără întârziere, o activitate profesională în altă parte, funcționarul aflat în perioada de probă care este concediată beneficiază de o indemnizație egală cu salariul său de bază pe trei luni în cazul în care a efectuat mai mult de un an de serviciu, respectiv o indemnizație egală cu salariul său de bază pe două luni în cazul în care a efectuat peste șase luni de serviciu sau egală cu salariul său de bază pe o lună în cazul în care a efectuat mai puțin de șase luni de serviciu.

(5)   Alineatele (2), (3) și (4) nu se aplică funcționarilor care demisionează înainte de încheierea perioadei de probă.”;

20.

La articolul 35 se adaugă următoarea literă:

21.

La articolul 37 litera (b) a doua liniuță, cuvântul „instituțiile” se înlocuiește cu „autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor”;

22.

Articolul 40 se modifică după cum urmează:

23.

Articolul 42a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 42a

Pentru fiecare copil, funcționarul are dreptul, fără a beneficia de salariul de bază, la un concediu pentru creșterea copilului de cel mult șase luni, care va fi luat în primii doisprezece ani de la nașterea sau adopția copilului. Durata concediului poate fi dublată în cazul familiilor monoparentale recunoscute ca atare în temeiul dispozițiilor generale de punere în aplicare adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții, precum și pentru părinții care au în grijă copii cu handicap sau boli grave, recunoscute de medicul instituției. Durata minimă a fiecărei perioade de concediu este de o lună.

Pe perioada concediului pentru creșterea copilului, funcționarul își menține afilierea la sistemul de asigurări sociale, continuă să dobândească drepturi de pensie și își păstrează dreptul la alocația pentru creșterea copilului, precum și la alocația școlară. De asemenea, își păstrează postul și are în continuare dreptul la avansare într-o treaptă superioară sau la promovare în grad. Concediul poate fi luat sub forma unei încetări totale a activității sau a unei reduceri a acesteia la jumătate de normă. În cazul concediului pentru creșterea copilului luat sub forma unei reduceri a activității la jumătate de normă, perioada maximă prevăzută la primul paragraf se dublează. Pe perioada concediului pentru creșterea copilului, funcționarul are dreptul la o indemnizație lunară de 911,73 EUR sau de 50 % din această sumă în cazul reducerii activității la jumătate de normă, dar nu poate presta nici o altă activitate remunerată. Contribuția la sistemul de asigurări sociale prevăzută la articolele 72 și 73 este suportată în întregime de instituție și se calculează pe baza salariului de bază al funcționarului. Cu toate acestea, în cazul concediului pentru creșterea copilului luat sub forma unei reduceri a activității la jumătate de normă, prezenta dispoziție se aplică doar pentru diferența dintre salariul de bază integral și salariul de bază redus proporțional. Pentru partea din salariul de bază plătită efectiv, contribuția funcționarului se calculează aplicând aceleași procentaje ca în cazul în care și-ar exercita activitatea cu normă întreagă.

Indemnizația lunară se ridică la 1 215,63 EUR sau la 50 % din această sumă în cazul unui concediu sub forma unei reduceri la jumătate de normă a activității pentru familiile monoparentale și părinții care au în întreținere copii cu handicap sau cu o boală gravă atestată de medicul consultant, menționați la primul paragraf, precum și pe timpul primelor trei luni ale concediului pentru creșterea copilului, atunci când concediul este luat de tată în timpul concediului de maternitate sau de oricare dintre părinți imediat după concediul de maternitate, respectiv în timpul concediului de adopție sau imediat după acesta.

Concediul pentru creșterea copilului poate fi prelungit cu o perioadă suplimentară de șase luni, însă indemnizația nu poate depăși 50 % din suma menționată la al doilea paragraf. În cazul familiilor monoparentale menționate la primul paragraf, concediul pentru creșterea copilului poate fi prelungit cu o perioadă suplimentară de douăsprezece luni, însă indemnizația nu poate depăși 50 % din suma menționată la al treilea paragraf.

Sumele indicate la prezentul articol se ajustează în aceleași condiții ca și remunerația.”;

24.

În titlul III capitolul 2 se adaugă următoarea secțiune:

„Secțiunea 7

Concediu în interesul serviciului

Articolul 42c

Cel mai devreme cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare, un funcționar cu o vechime în serviciu de cel puțin zece ani poate fi trimis, printr-o decizie a autorității împuternicite să facă numiri, în concediu în interesul serviciului pentru nevoi organizaționale legate de dobândirea unor noi competențe în cadrul instituțiilor.

Numărul total de funcționari trimiși în concediu în interesul serviciului în fiecare an nu poate depăși 5 % din numărul funcționarilor din toate instituțiile care au ieșit la pensie în cursul anului precedent. Numărul total astfel calculat se alocă fiecărei instituții în funcție de numărul său de funcționari la data de 31 decembrie a anului precedent. Rezultatul unei astfel de alocări se rotunjește în fiecare instituție la numărul întreg imediat superior.

Un astfel de concediu nu constituie o măsură disciplinară.

Durata concediului corespunde, în principiu, cu perioada rămasă până când funcționarul împlinește vârsta de pensionare. În situații excepționale, autoritatea împuternicită să facă numiri poate totuși hotărî să pună capăt concediului și să reintegreze funcționarul.

Atunci când împlinește vârsta de pensionare, funcționarul trimis în concediu în interesul serviciului este pensionat în mod automat.

Concediul în interesul serviciului este reglementat de următoarele norme:

Un funcționar astfel trimis în concediu beneficiază de o indemnizație calculată în conformitate cu anexa IV.

La cererea funcționarului, indemnizația este supusă contribuțiilor la sistemul de pensii, calculate pe baza respectivei indemnizații. În acest caz, vechimea în muncă acumulată în calitate de funcționar aflat în concediu în interesul serviciului este luată în considerare la calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, în sensul articolului 2 din anexa VIII.

Indemnizația nu este supusă vreunui coeficient corector.”;

25.

Articolul 43 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 43

Competența, eficiența și conduita în serviciu ale fiecărui funcționar fac obiectul unui raport anual, potrivit prevederilor autorității împuternicite să facă numiri a fiecărei instituții, în conformitate cu articolul 110. Respectivul raport specifică dacă nivelul performanțelor funcționarului a fost satisfăcător sau nu. Autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții adoptă dispoziții care prevăd dreptul la contestație, în cadrul procedurii de evaluare, drept care trebuie exercitat înaintea depunerii unei plângeri în conformitate cu articolul 90 alineatul (2).

Începând cu gradul AST 5, raportul poate conține, de asemenea, un aviz care să indice, pe baza activității prestate, dacă funcționarul în cauză are sau nu potențialul necesar pentru a exercita atribuții de administrator.

Raportul este adus la cunoștința funcționarului. Acesta are dreptul de a formula orice observații pe care le consideră pertinente.”;

26.

Articolul 44 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 44

Funcționarul cu o vechime de doi ani într-o treaptă a gradului său accede în mod automat la treapta următoare a gradului respectiv, cu excepția cazului în care performanța sa a fost evaluată ca nesatisfăcătoare în ultimul raport anual, conform dispozițiilor articolului 43. Un funcționar avansează în treapta următoare a gradului după cel mult patru ani, cu excepția cazului în care se aplică procedura stabilită la articolul 51 alineatul (1).

Funcționarul numit șef de unitate, director sau director general în același grad beneficiază retroactiv, de la data numirii în noul post, de o avansare în treapta următoare din gradul respectiv, cu condiția să își fi îndeplinit noile atribuții în mod satisfăcător, în sensul articolului 43, în primele nouă luni de la data numirii. Această avansare într-o treaptă superioară comportă o majorare a salariului lunar de bază egală cu procentajul aferent avansării din prima în a doua treaptă a fiecărui grad. În cazul în care valoarea majorării este inferioară acestui procentaj sau în cazul în care funcționarul se află deja pe ultima treaptă a gradului, acesta are dreptul la o majorare a salariului de bază care să îi permită să beneficieze de majorarea de la prima la a doua treaptă până la intrarea în vigoare a următoarei promovări.”;

27.

Articolul 45 se modifică după cum urmează:

28.

Articolul 45a se modifică după cum urmează:

29.

La articolul 48 paragraful al treilea, cuvintele „grupa de funcții AST” se înlocuiesc cu „grupele de funcții AST și AST/SC”;

30.

La articolul 50 al optulea paragraf, cuvintele „55 de ani” se înlocuiesc cu „58 de ani”;

31.

Articolul 51 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 51

(1)   Autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții definește procedurile de identificare, gestionare și soluționare a cazurilor de incompetență profesională în timp util și într-o manieră adecvată.

La adoptarea dispozițiilor interne, autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții respectă următoarele cerințe:

(2)   Funcționarul are dreptul de a obține dosarul personal complet și de a face copii după toate documentele relevante pentru procedură. Funcționarul dispune de cel puțin 15 zile și cel mult 30 de zile de la data primirii propunerii, pentru a-și pregăti apărarea. Acesta poate să fie asistat de o persoană aleasă de el. Funcționarul își poate prezenta observațiile în scris. Acesta este audiat de comitetul consultativ paritar. Funcționarul poate, de asemenea, cita martori.

(3)   Instituția este reprezentată în fața comitetului consultativ paritar de către un funcționar împuternicit în acest sens de autoritatea împuternicită să facă numiri. Acest funcționar beneficiază de aceleași drepturi ca și funcționarul în cauză.

(4)   Pe baza propunerii menționate la alineatul (1) litera (b) și ținând seama, după caz, de declarațiile scrise și orale ale funcționarului în cauză și ale martorilor, comitetul consultativ paritar adoptă, cu majoritate de voturi, un aviz motivat indicând măsurile pe care le consideră adecvate având în vedere faptele constatate la cererea sa. Acest aviz este transmis autorității împuternicite să facă numiri și funcționarului în cauză în termen de două luni de la data sesizării comitetului. Președintele nu participă la votul asupra deciziilor comitetului, cu excepția cazului în care acestea privesc aspecte procedurale sau în caz de egalitate de voturi.

(5)   Funcționarul concediat din motive de incompetență are dreptul la o indemnizație lunară pentru concediere egală cu salariul lunar de bază al unui funcționar de gradul AST 1 prima treaptă, pe perioada indicată la alineatul (6). Funcționarul are, de asemenea, dreptul la alocațiile familiale prevăzute la articolul 67, pe aceeași perioadă. Alocația pentru locuință se calculează pe baza salariului lunar de bază al unui funcționar de gradul AST 1, în conformitate cu articolul 1 din anexa VII.

Funcționarul care își prezintă demisia după inițierea procedurii menționate la alineatele (1) și (2) sau care are deja dreptul la plata imediată a pensiei fără reducere nu are dreptul la indemnizația în cauză. În cazul în care este îndreptățit la plata ajutorului de șomaj în temeiul unui regim național de șomaj, cuantumul respectivului ajutor de șomaj se deduce din indemnizația menționată.

(6)   Perioada în care se efectuează plățile menționate la alineatul (5) este stabilită după cum urmează:

(7)   Funcționarul retrogradat din motive de incompetență profesională poate solicita, la încheierea unui termen de șase ani, ca orice mențiune a acestei măsuri să fie eliminată din dosarul său personal.

(8)   Funcționarul în cauză are dreptul la rambursarea cheltuielilor rezonabile suportate din proprie inițiativă în cursul procedurii, inclusiv a onorariilor datorate unui apărător din afara instituției, atunci când procedura prevăzută la prezentul articol se încheie fără să se fi luat decizia de concediere sau retrogradare.”;

32.

Articolul 52 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 52

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 50, funcționarul este pensionat:

Cu toate acestea, la cererea sa și atunci când autoritatea împuternicită să facă numiri consideră că acest lucru este justificat în interesul serviciului, funcționarul poate rămâne în activitate până la vârsta de 67 de ani sau, în mod excepțional, până la 70 de ani, caz în care acesta este pensionat din oficiu în ultima zi a lunii în cursul căreia împlinește vârsta respectivă.

Atunci când autoritatea împuternicită să facă numiri decide să autorizeze continuarea activității unui funcționar după împlinirea vârstei de 66 de ani, autorizarea respectivă se acordă pe o durată de maximum un an. Aceasta poate fi prelungită la cererea funcționarului.”;

33.

Articolul 55 se modifică după cum urmează:

34.

La articolul 55a, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Funcționarii au dreptul la autorizație în următoarele cazuri:

Atunci când funcționarul solicită autorizația de a-și exercita activitatea cu normă redusă pentru a urma o formare profesională complementară sau în cursul ultimilor trei ani înainte de a împlini vârsta de pensionare, dar nu înainte de vârsta de 58 de ani, autoritatea împuternicită să facă numiri poate respinge cererea sau poate amâna data intrării în vigoare a autorizației doar în cazuri excepționale și din motive legate de un interes imperativ al serviciului.

Atunci când acest drept se exercită în vederea îngrijirii soțului, a unei rude pe linie ascendentă sau descendentă, a unui frate sau a unei surori care suferă de o boală gravă sau are un handicap grav ori pentru a urma o formare complementară, durata cumulată a perioadelor de exercitare a activității cu normă redusă nu poate depăși cinci ani pe durata carierei funcționarului.”;

35.

La articolul 56, paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:

„În conformitate cu anexa VI, orele suplimentare lucrate de funcționarii încadrați în grupa de funcții SC gradele 1 – 6 și în grupa de funcții AST gradele 1 – 4 le dau acestora dreptul la un concediu compensatoriu sau, în cazul în care cerințele serviciului nu permit acordarea concediului compensatoriu în perioada de două luni următoare celei în care au fost lucrate orele suplimentare, la acordarea unei indemnizații.”;

36.

La articolul 56a, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„După consultarea Comitetului pentru Statutul funcționarilor, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolele 111 și 112, categoriile de funcționari care pot beneficia de astfel de indemnizații, condițiile de acordare a acestora, precum și ratele acestor indemnizații.”;

37.

La articolul 56b, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„După consultarea Comitetului pentru Statutul funcționarilor, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolele 111 și 112, categoriile de funcționari care pot beneficia de astfel de indemnizații, condițiile de acordare a acestora, precum și ratele acestor indemnizații.”;

38.

La articolul 56c, paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„După consultarea Comitetului pentru Statutul funcționarilor, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolele 111 și 112, categoriile de funcționari care pot beneficia de astfel de indemnizații speciale, condițiile de acordare a acestora, precum și ratele acestor indemnizații speciale.”;

39.

La articolul 57 primul paragraf, cuvântul „instituțiile” se înlocuiește cu „autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor”;

40.

Articolul 58 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 58

În afara concediilor prevăzute la articolul 57, femeile însărcinate au dreptul, pe baza prezentării unui certificat medical, la un concediu de 20 de săptămâni. Concediul începe cel mai devreme cu șase săptămâni înainte de data probabilă a nașterii menționată în certificat și se încheie cel mai devreme la 14 săptămâni după data nașterii. În cazul unei nașteri multiple sau premature sau în cazul nașterii unui copil cu handicap sau cu o boală gravă, durata concediului este de 24 de săptămâni. În sensul prezentei dispoziții, nașterea prematură este nașterea care are loc înainte de sfârșitul celei de-a treizeci și patra săptămâni de sarcină.”;

41.

Articolul 61 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 61

Listele sărbătorilor legale se stabilesc de comun acord de către autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor Uniunii după consultarea Comitetului pentru statutul funcționarilor.”;

42.

Articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63

Remunerația funcționarilor se exprimă în euro. Aceasta se plătește în moneda țării în care funcționarul își exercită atribuțiile sau în euro.

Remunerația plătită în altă monedă decât euro se calculează pe baza cursului de schimb utilizat la execuția bugetului general al Uniunii Europene la data de 1 iulie a anului respectiv.

Cursurile de schimb se actualizează în fiecare an cu efect retroactiv, la data actualizării anuale a remunerațiilor prevăzute la articolul 65.”;

43.

Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 64

Remunerației funcționarului exprimate în euro, după deducerea reținerilor obligatorii menționate în prezentul Statut sau în regulamentele adoptate pentru punerea lui în aplicare, i aplică un coeficient corector mai mare, mai mic sau egal cu 100 %, în funcție de condițiile de viață din diferite locuri de repartizare.

Coeficienții corectori se instituie, se suprimă sau se actualizează anual în conformitate cu anexa XI. La actualizare, toate valorile sunt considerate valori de referință. Comisia publică valorile actualizate, în termen de două săptămâni de la actualizare, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, pentru informare.

Nu se aplică nici un coeficient corector în Belgia și Luxemburg, având în vedere rolul special de referință al acestor două locuri de desfășurare a activității, ca sedii principale și originare ale majorității instituțiilor europene.”;

44.

Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65

(1)   Remunerațiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene se actualizează în fiecare an, ținând seama de politica economică și socială a Uniunii. Se iau în considerare în special eventuala majorare a salariilor din funcția publică din statele membre și necesitățile de recrutare. Actualizarea remunerațiilor se realizează în conformitate cu anexa XI. Această actualizare are loc înainte de sfârșitul fiecărui an în lumina unui raport pregătit de Comisie pe baza datelor statistice elaborate de Oficiul de Statistică al Uniunii Europene în acord cu institutele naționale de statistică din statele membre; datele statistice reflectă situația la 1 iulie în fiecare dintre statele membre. Raportul respectiv include date legate de impactul bugetar asupra remunerațiilor și pensiilor funcționarilor Uniunii. Acesta se transmite Parlamentului European și Consiliului.

Sumele prevăzute la articolul 42a al doilea și al treilea paragraf, articolele 66 și 69, articolul 1 alineatul (1), articolul 2 alineatul (1), articolul 3 alineatele (1) și (2), articolul 4 alineatul (1), articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatul (2), articolul 10 alineatul (1) din anexa VII și articolul 8 alineatul (2) din anexa XIII și la fostul articol 4a din anexa VII care urmează să fie actualizate în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din anexa XIII, sumele prevăzute la articolul 24 alineatul (3), articolul 28a alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 28a alineatul (7), articolele 93 și 94, articolul 96 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 96 alineatul (7) și articolele 133, 134 și 136 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, sumele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 300/76 al Consiliului (6) și coeficientul pentru sumele prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului (7) se actualizează anual în conformitate cu anexa XI. Comisia publică sumele actualizate în termen de două săptămâni de la actualizare, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în scop de informare.

(2)   În cazul unei modificări substanțiale a costului vieții, sumele menționate la alineatul (1) și coeficienții corectori menționați la articolul 64 se actualizează în conformitate cu anexa XI. Comisia publică valorile actualizate și coeficienții corectori, în termen de două săptămâni de la actualizare, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, pentru informare.

(3)   Sumele prevăzute la alineatul (1) și coeficienții corectori prevăzuți la articolul 64 sunt considerați a fi sume și coeficienți corectori a căror valoare reală la un moment dat se actualizează fără a se recurge la un alt act legislativ.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 3 alineatele (5) și (6) din anexa XI, nu se efectuează niciuna dintre actualizările prevăzute la alineatele (1) și (2) în anii 2013 și 2014.

45.

Articolul 66 se modifică după cum urmează:

46.

Articolul 66a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 66a

(1)   Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 și pentru a se ține cont, fără a aduce atingere articolului 65 alineatul (3), de aplicarea metodei de actualizare a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor, de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2023 se aplică o măsură provizorie privind remunerațiile plătite de Uniune personalului în activitate, denumită „taxă de solidaritate”.

(2)   Rata taxei de solidaritate, care se aplică bazei definite la alineatul (3), este de 6 %. Pentru funcționarii de gradul AD 15 treapta 2 sau de un nivel superior rata este, însă, de 7 %.

(4)   Taxa de solidaritate se deduce lunar prin reținere la sursă; veniturile astfel obținute se înscriu în rubrica venituri a bugetului general al Uniunii Europene.”;

47.

Articolul 67, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Alocația pentru creșterea copilului poate fi dublată printr-o decizie specială și motivată a autorității împuternicite să facă numiri luată pe baza documentelor medicale care atestă un handicap fizic sau o boală de lungă durată a copilului în cauză care necesită cheltuieli ridicate din partea funcționarului.”;

48.

Articolul 72 se modifică după cum urmează:

49.

La articolul 73 alineatul (1), cuvântul „instituțiile” se înlocuiește cu expresia „autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor”;

50.

La articolul 76a a doua teză, cuvântul „instituții” se înlocuiește cu „autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor”;

51.

Articolul 77 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 77

Funcționarul care are o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani are dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Cu toate acestea, el are dreptul la pensia respectivă fără să se aplice condiția privind vechimea în serviciu în cazul în care a depășit vârsta de pensionare, în cazul în care nu a putut fi reintegrat în cursul unei perioade de disponibilizare sau în caz de pensionare în interesul serviciului.

Valoarea maximă a pensiei pentru limită de vârstă este stabilită la 70 % din ultimul salariu de bază aferent ultimului grad în care a fost încadrat funcționarul timp de cel puțin un an. Pentru fiecare an de activitate calculat în conformitate cu articolul 3 din anexa VIII se acordă funcționarului 1,80 % din acel ultim salariu de bază.

Cu toate acestea, în cazul funcționarilor care au exercitat atribuții pe lângă o persoană care îndeplinea un mandat prevăzut de Tratatul privind Uniunea Europeană sau de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, președintele ales al unei instituții sau al unui organ al Uniunii sau președintele ales al unuia dintre grupurile politice ale Parlamentului European, drepturile de pensie corespunzătoare numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii în care a exercitat atribuțiile menționate anterior se calculează pe baza ultimului salariu de bază primit în timpul exercitării atribuțiilor menționate în cazul în care acest salariu de bază este mai mare decât salariul luat în considerare drept referință în acest scop în sensul paragrafului al doilea al prezentului articol.

Valoarea pensiei pentru limită de vârstă nu poate fi mai mică de 4 % din minimul de subzistență pentru fiecare an de muncă.

Vârsta de pensionare este 66 de ani.

Vârsta de pensionare este evaluată la fiecare cinci ani, începând cu 1 ianuarie 2014, pe baza unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu. Raportul analizează în special evoluția vârstei de pensionare pentru funcționarii publici din statele membre și evoluția speranței de viață a funcționarilor din instituții.

Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere de modificare a vârstei de pensionare, în concordanță cu concluziile raportului respectiv, acordând o atenție specială evoluțiilor din statele membre.”;

52.

Articolul 78 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 78

În condițiile prevăzute la articolele 13-16 din anexa VIII, funcționarul are dreptul la o prestație de invaliditate atunci când este afectat de o invaliditate permanentă considerată totală care îl pune în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile corespunzătoare unui post din grupa sa de funcții.

Articolul 52 se aplică prin analogie beneficiarilor unei prestații de invaliditate. În cazul în care beneficiarul unei prestații de invaliditate se pensionează înainte de a împlini vârsta de 66 de ani fără să fi atins rata maximă a drepturilor de pensie, se aplică normele generale privind pensia pentru limită de vârstă. Nivelul pensiei pentru limită de vârstă se bazează pe salariul aferent încadrării, în grad și treaptă, a funcționarului la data la care a devenit invalid.

Rata prestației de invaliditate este stabilită la 70 % din ultimul salariu de bază al funcționarului. Totuși, această prestație nu poate fi mai mică decât minimul de subzistență.

Prestația de invaliditate este supusă contribuției la sistemul de pensii, calculată pe baza prestației menționate anterior.

Atunci când invaliditatea rezultă în urma unui accident survenit în timpul sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale, în urma unei boli profesionale, în urma unui act de abnegație înfăptuit în interes public sau în urma faptului că și-a riscat propria viață pentru a salva viața unei alte persoane, prestația de invaliditate nu poate fi mai mică de 120 % din minimul de subzistență. În aceste cazuri instituția sau organismul menționat la articolul 1b suportă în întregime contribuția la sistemul de pensii.”;

53.

La articolul 80, al șaselea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Drepturile prevăzute la primul, al doilea și al treilea paragraf se aplică în cazul decesului unui fost funcționar care beneficiază de o indemnizație în temeiul articolului 50 din statut, al articolului 5 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (8), al articolului 3 din Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 2530/72 al Consiliului (9) sau al articolului 3 din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 1543/73 al Consiliului (10), precum și în cazul decesului unui fost funcționar al cărui raport de muncă a încetat înaintea împlinirii vârstei de pensionare și care solicitase ca acordarea pensiei sale pentru limită de vârstă să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice care urmează lunii în cursul căreia ar fi împlinit vârsta de pensionare.

54.

Articolul 81a alineatul (1) se modifică după cum urmează:

55.

La articolul 82, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care remunerația este actualizată în conformitate cu articolul 65 alineatul (1), aceeași actualizare se aplică și pensiilor.”;

56.

La articolul 83 alineatul (1), al doilea paragraf se elimină;

57.

Articolul 83a alineatele (2), (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Agențiile care nu primesc subvenții din bugetul general al Uniunii Europene varsă la bugetul menționat cuantumul total al contribuțiilor necesare finanțării sistemului de pensii. Începând cu 1 ianuarie 2016, agențiile care sunt parțial finanțate din acest buget varsă cota parte din contribuțiile angajatorilor care corespunde raportului dintre veniturile agenției fără subvenția de la bugetul general al Uniunii Europene și veniturile totale ale agenției.

(3)   Echilibrul sistemului de pensii se asigură prin vârsta de pensionare și rata contribuțiilor la sistem. La evaluarea actuarială cincinală conform anexei XII, rata contribuției la sistemul de pensii se actualizează pentru a asigura echilibrul sistemului.

(4)   Comisia prezintă în fiecare an o versiune actualizată a evaluării actuariale menționate la alineatul (3), în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din anexa XII. Atunci când se demonstrează că există o diferență de cel puțin 0,25 puncte între rata în vigoare a contribuției și rata necesară menținerii echilibrului actuarial, rata se actualizează în conformitate cu normele stabilite în anexa XII.

(5)   În sensul alineatelor (3) și (4) din prezentul articol, se actualizează cifra de referință stabilită la articolul 83 alineatul (2). Comisia publică rata actualizată a contribuției astfel calculate, în termen de două săptămâni de la actualizare, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, pentru informare.”;

58.

Titlul VIII se elimină;

59.

Articolul 110 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 110

(1)   Dispozițiile generale de aplicare a prezentului Statut al funcționarilor se adoptă de autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții, după consultarea Comitetului pentru personal și a Comitetului pentru Statutul funcționarilor.

(2)   Normele de punere în aplicare adoptate de către Comisie în vederea aplicării prezentului Statut al funcționarilor, inclusiv dispozițiile generale de aplicare menționate la alineatul (1), se aplică, prin analogie, agențiilor. În acest scop, Comisia informează agențiile în legătură cu orice astfel de norme de punere în aplicare imediat după adoptare.

Aceste norme de punere în aplicare intră în vigoare în ceea ce privește agențiile după nouă luni de la intrarea lor în vigoare în ceea ce privește Comisia sau după nouă luni de la data la care Comisia a comunicat agențiilor adoptarea respectivelor norme de punere în aplicare, oricare dintre aceste date este ulterioară. Fără a aduce atingere dispozițiilor precedente, o agenție poate decide, de asemenea, că aceste norme de punere în aplicare urmează să intre în vigoare la o dată anterioară.

Prin derogare, o agenție poate trimite spre aprobare Comisiei, înainte de expirarea termenului de nouă luni menționat în prezentul alineat al doilea paragraf și după consultarea Comitetului pentru personal, norme de punere în aplicare diferite de cele adoptate de Comisie. În aceleași condiții, o agenție poate solicita acordul Comisiei de a nu aplica unele dintre aceste norme de punere în aplicare. În acest din urmă caz, Comisia poate, în loc de a accepta sau de a respinge cererea, să solicite agenției să prezinte spre aprobare normele de punere în aplicare diferite de cele adoptate de Comisie.

Termenul de nouă luni menționat în prezentul alineat al doilea paragraf se suspendă de la data la care agenția solicită acordul Comisiei până la data la care Comisia își exprimă poziția.

De asemenea, o agenție poate să trimită Comisiei spre aprobare, după consultarea Comitetului său pentru personal, norme de punere în aplicare care privesc alte aspecte decât normele de punere în aplicare adoptate de Comisie.

În sensul adoptării normelor de punere în aplicare, agențiile sunt reprezentate de consiliul de administrație sau de un organism echivalent la care se face referire în actul Uniunii de instituire a respectivei agenții.

(3)   În sensul adoptării de norme de comun acord între instituții, agențiile nu sunt asimilate instituțiilor. Cu toate acestea, Comisia consultă agențiile înainte de adoptarea acestor norme.

(4)   Normele de punere în aplicare a Statutului funcționarilor, inclusiv dispozițiile generale de aplicare menționate la alineatul (1), precum și normele adoptate de comun acord de către autoritățile împuternicite să facă numiri ale instituțiilor sunt aduse la cunoștința personalului.

(5)   Aplicarea prezentului Statut al funcționarilor face obiectul unei consultări periodice între departamentele administrative ale instituțiilor și agenții. Agențiile sunt reprezentate împreună în cadrul acestor consultări, în conformitate cu reguli stabilite de comun acord între ele.

(6)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene administrează un registru al normelor adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri a fiecărei instituții pentru aplicarea prezentului Statut al funcționarilor și al normelor adoptate de către agenții în măsura în care acestea derogă de la regulile adoptate de Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), incluzând eventualele modificări ale acestora. Instituțiile și agențiile au acces direct la acest registru și au dreptul deplin de a-și modifica propriile norme. Statele membre au acces direct la registru. În plus, o dată la trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind normele adoptate de autoritatea împuternicită cu numirile ale fiecărei instituții pentru aplicarea prezentului Statut al funcționarilor.”;

60.

Se adaugă următoarele articole:

„Articolul 111

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 112 privind anumite aspecte referitoare la condițiile de muncă, anumite aspecte legate de punerea în aplicare a normelor privind remunerarea și sistemul de securitate socială.

Articolul 112

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 56a, 56b și 56c din Statutul funcționarilor, la articolul 13 alineatul (3) din anexa VII și la articolul 9 din anexa XI la acesta, precum și la articolele 28a alineatul (11) și 96 alineatul (11) din Regimul aplicabil celorlalți agenți este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu 1 ianuarie 2014.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 56a, 56b și 56c din Statutul funcționarilor, la articolul 13 alineatul (3) din anexa VII și la articolul 9 din anexa XI la acesta, precum și la articolele 28a alineatul (11) și 96 alineatul (11) din Regimul aplicabil celorlalți agenți poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia de revocare produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 56a, 56b și 56c din Statutul funcționarilor, al articolului 13 alineatul (3) din anexa VII sau al articolului 9 din anexa XI la acesta, sau al articolului 28a alineatul (11) sau al articolului 96 alineatul (11) din Regimul aplicabil celorlalți agenți intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 113

Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind evaluarea funcționării prezentului Statut al funcționarilor.”;

61.

Anexa I se modifică după cum urmează:

62.

Anexa II se modifică după cum urmează:

63.

Articolul unic din anexa IV se modifică după cum urmează:

64.

Anexa IVa se modifică după cum urmează:

65.

Anexa V se modifică după cum urmează:

66.

Anexa VI se modifică după cum urmează:

67.

Anexa VII se modifică după cum urmează:

68.

Anexa VIII se modifică după cum urmează:

69.

Anexa IX se modifică după cum urmează:

70.

Anexa X se modifică după cum urmează:

71.

Anexa XI se înlocuiește cu următorul text:

72.

Anexa XII se modifică după cum urmează:

73.

Anexa XIII se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 se elimină a doua liniuță

2.

La articolul 2 se adaugă următoarea literă:

3.

Articolul 3 se elimină;

4.

La articolul 3b litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

5.

La articolul 8 primul paragraf, cuvintele „articolul 2 litera (a)” se înlocuiesc cu „articolul 2 litera (a) sau articolul 2 litera (f)”;

6.

Articolul 10 alineatul (4) se elimină;

7.

Articolul 11 se modifică după cum urmează.

8.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

(1)   Un agent temporar trebuie să efectueze o perioadă de probă de nouă luni.

În cazul în care, în cursul perioadei de probă, agentul temporar este împiedicat să își exercite atribuțiile o perioadă neîntreruptă de cel puțin o lună, ca urmare a unei boli, a unui concediu de maternitate acordat în temeiul articolului 58 din Statutul funcționarilor sau a unui accident, autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf poate prelungi durata perioadei de probă cu o perioadă corespunzătoare. Durata totală a perioadei de probă nu poate în niciun caz să depășească 15 luni.

(2)   În cazul în care activitatea agentului temporar aflat în perioada de probă se dovedește, în mod evident, necorespunzătoare, poate fi întocmit oricând în cursul perioadei de probă un raport asupra activității sale.

Raportul se aduce la cunoștința persoanei în cauză, care are dreptul de a-și formula observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare. Raportul și observațiile sunt transmise de îndată de către superiorul ierarhic al agentului temporar autorității menționate la articolul 6 primul paragraf. Pe baza acestui raport, autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf poate decide concedierea agentului temporar înainte de încheierea perioadei de probă, cu un preaviz de o lună, sau poate decide transferul acestuia într-un alt departament pentru perioada rămasă din perioada de probă.

(3)   Cu cel puțin o lună înainte de terminarea perioadei de probă, se întocmește un raport de evaluare a capacității agentului temporar de a exercita atribuțiile pe care le presupune funcția sa, precum și a eficienței și conduitei sale în serviciu. Raportul se aduce la cunoștința agentului temporar în cauză, care are dreptul de a-și formula observațiile în scris în termen de opt zile lucrătoare.

În cazul în care raportul respectiv recomandă concedierea sau, în mod excepțional, prelungirea perioadei de probă în conformitate cu alineatul (1), raportul și observațiile sunt transmise de îndată de către superiorul ierarhic al agentului temporar autorității menționate la articolul 6 primul paragraf.

Agentul temporar a cărui activitate sau comportament nu s-au dovedit adecvate pentru menținerea pe post este concediat.

Decizia definitivă se bazează pe raportul menționat la prezentul alineat și pe elementele deținute de autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf referitoare la conduita agentului temporar în raport cu titlul II din statut.

(4)   Agentul temporar concediat în perioada de probă are dreptul la o indemnizație egală cu o treime din salariul de bază pentru fiecare lună lucrată în perioada de probă.”;

10.

La articolul 15 alineatul (1) primul paragraf se adaugă următoarea teză:

„Agenții temporari clasificați în conformitate cu criteriile de încadrare în grade adoptate de autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf își mențin vechimea în treaptă dobândită în capacitatea respectivă în cazul în care sunt angajați ca agenți temporari în același grad imediat după perioada precedentă în care au lucrat ca agenți temporari.”;

11.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

Articolele 42a, 42b și articolele 55-61 din statut privind concediile, timpul și programul de lucru, orele suplimentare, activitatea în schimburi, rămânerea la dispoziția instituției, la locul de muncă sau la domiciliu, și sărbătorile legale se aplică prin analogie. Concediul special, concediul pentru creșterea copilului și concediul din motive familiale nu se pot prelungi peste durata contractului. De asemenea, articolele 41, 42, 45 și 46 din Statutul funcționarilor se aplică prin analogie agenților temporari la care se face referire la articolul 29 din anexa XIII la Statutul funcționarilor, indiferent de data angajării lor.

Cu toate acestea, concediul medical plătit prevăzut la articolul 59 din statut nu poate depăși trei luni sau vechimea în serviciu a agentului temporar, atunci când aceasta din urmă este mai lungă. Concediul nu poate fi prelungit peste durata contractului agentului în cauză.

La expirarea termenelor respective, agentul al cărui contract nu este reziliat, chiar dacă acesta nu își poate relua încă activitatea, este trecut în concediu fără plată.

Cu toate acestea, dacă agentul contractează o boală profesională sau este victima unui accident survenit cu ocazia exercitării atribuțiilor sale, acesta beneficiază în continuare de întreaga sa remunerație în perioada în care este inapt de muncă, atât timp cât nu are dreptul să beneficieze de prestația de invaliditate prevăzută la articolul 33.”;

12.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

În mod excepțional, agentul temporar poate beneficia, la cerere, de concediu fără plată pentru probleme personale cu caracter imperios. Articolul 12b din statut continuă să se aplice în perioada de concediu fără plată pentru interese personale.

Se poate refuza unui agent temporar autorizația prevăzută la articolul 12b în scopul angajării într-o activitate profesională, remunerată sau nu, care implică activități de lobby sau de reprezentare față de instituția sa și care ar putea conduce un conflict real sau potențial cu interesele legitime ale instituției.

Autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf stabilește durata acestui concediu, care nu poate depăși un sfert din vechimea în serviciu a agentului temporar în cauză și nu poate fi mai mare de:

Durata concediului menționat la primul paragraf nu se ia în considerare la aplicarea dispozițiilor articolului 44 primul paragraf din Statutul funcționarilor.

Pe perioada concediului fără plată al agentului temporar, se suspendă asigurările de boală și de accident prevăzute la articolul 28.

Cu toate acestea, pe baza unei cereri formulate cel târziu în luna următoare celei în care începe concediul fără plată, agentul temporar care nu desfășoară o activitate profesională remunerată poate beneficia în continuare de asigurările împotriva riscurilor menționate la articolul 28, cu condiția să plătească, pe durata concediului, jumătate din valoarea contribuțiilor prevăzute la acest articol; contribuția se calculează pe baza ultimului salariu de bază al agentului temporar în cauză.

În afară de aceasta, agentul temporar menționat la articolul 2 litera (c) sau (d) care face dovada imposibilității de a dobândi drepturi de pensie în cadrul unui alt sistem de pensii poate, la cerere, continua să dobândească noi drepturi de pensie, pe durata concediului fără plată, cu condiția să plătească o contribuție egală cu triplul ratei prevăzute la articolul 41; contribuțiile se calculează pe baza salariului de bază al agentului temporar, aferent gradului și treptei sale.

Femeile al căror concediu de maternitate începe înainte de sfârșitul contractului lor au dreptul la concediu de maternitate și la alocația aferentă.”;

13.

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

14.

Articolul 28a se modifică după cum urmează:

15.

La articolul 33 alineatul (1) al doilea paragraf, cuvintele „65 de ani” se înlocuiesc cu „66 de ani”.

16.

Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 34

Succesorii în drepturi ai unui agent decedat, astfel cum sunt definiți în capitolul 4 din anexa VIII la statut, beneficiază de o pensie de urmaș în condițiile prevăzute la articolele 35-38.

În caz de deces al unui fost agent beneficiar al unei prestații de invaliditate, precum și în caz de deces al unui fost agent menționat la articolul 2 litera (a), (c), (d), (e) sau (f) și beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă sau care și-a încetat activitatea înainte de a împlini vârsta de pensionare și care a solicitat ca plata pensiei pentru limită de vârstă să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în cursul căreia împlinește vârsta de pensionare, succesorii în drepturi ai agentului decedat, astfel cum sunt definiți în capitolul 4 din anexa VIII la statut, beneficiază de o pensie de urmaș în condițiile prevăzute în anexa respectivă.

În caz de dispariție de mai mult de un an fie a unui agent temporar, fie a unui fost agent temporar beneficiar al unei prestații de invaliditate sau al unei pensii pentru limită de vârstă, fie a unui fost agent temporar care și-a încetat activitatea înainte de a împlini vârsta de pensionare și care a solicitat ca plata pensiei pentru limită de vârstă să fie amânată până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în cursul căreia împlinește vârsta de pensionare, dispozițiile capitolelor 5 și 6 din anexa VIII la statut privind pensiile provizorii se aplică prin analogie soțului și persoanelor considerate a fi în întreținerea persoanei dispărute.”;

17.

La articolul 36 primul paragraf a treia teză, cuvintele „articolul 2 litera (a), (c) sau (d)” se înlocuiesc cu „articolul 2 litera (a), (c), (d), (e) sau (f)”;

18.

La articolul 37 paragraful al patrulea, cuvintele „63 de ani” se înlocuiesc cu „vârsta de pensionare”, iar cuvintele „articolul 2 litera (a), (c) sau (d)” se înlocuiesc cu „articolul 2 litera (a), (c), (d), (e) sau (f)”;

19.

Articolul 39 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   La încetarea raporturilor de muncă, agentul menționat la articolul 2 are dreptul la pensie pentru limită de vârstă, la transferul echivalentului actuarial sau la plata indemnizației de plecare în condițiile prevăzute la titlul V capitolul 3 din Statutul funcționarilor și în anexa VIII la acesta. Atunci când agentul are dreptul la pensie pentru limită de vârstă, drepturile sale de pensie se reduc proporțional cu sumele plăților efectuate în temeiul articolului 42.”;

20.

Articolul 42 primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În conformitate cu condițiile stabilite de autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf, un agent poate solicita autorității respective să efectueze toate plățile pe care acesta trebuie să le efectueze pentru constituirea sau menținerea drepturilor de pensie în țara sa de origine.”;

21.

Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47

Pe lângă încetarea activității ca urmare a decesului agentului temporar, contractul de muncă poate înceta:

22.

se introduce următorul articol:

„Articolul 48a

Pe parcursul oricărei legislaturi parlamentare, articolul 50 din statut se poate aplica prin analogie unui număr maxim de cinci agenți temporari cu experiență angajați de grupurile politice din Parlamentul European care au gradele AD 15 sau AD 16, cu condiția ca aceștia să fi împlinit 55 de ani, și să aibă 20 de ani de experiență în instituțiile europene și cel puțin 2,5 ani vechime în ultimul grad.”;

23.

Articolul 50c alineatul (2) se elimină;

24.

La titlul II se adaugă următorul capitol:

„CAPITOLUL 11

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND AGENȚII TEMPORARI MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 2 LITERA (F)

Articolul 51

Articolul 37, cu excepția literei (b) de la primul paragraf, precum și articolul 38 din Statutul funcționarilor se aplică prin analogie agenților temporari menționați la articolul 2 litera (f).

Articolul 52

Prin derogare de la articolul 17 al treilea paragraf, agenților temporari menționați la articolul 2 litera (f) care au contract pe o perioadă nedeterminată li se poate acorda, indiferent de vechimea în muncă, concediu fără plată pentru perioade care nu depășesc un an.

Durata totală a unui astfel de concediu nu poate să depășească 12 ani în cursul întregii cariere a agentului.

Pe postul ocupat de agentul temporar poate fi angajată o altă persoană.

La încheierea perioadei de concediu, agentul temporar trebuie reintegrat în primul post vacant din grupa de funcții corespunzătoare gradului său, cu condiția ca acesta să corespundă cerințelor pentru postul respectiv. În cazul în care refuză postul care îi este oferit, acesta are în continuare dreptul de a fi reîncadrat în următorul post vacant din grupa de funcții corespunzătoare gradului său, cu respectarea acelorași condiții; în cazul în care acesta refuză a doua oară, instituția respectivă poate dispune, în cazul agentului respectiv, încetarea raporturilor de muncă, fără preaviz. Până la data reintegrării sale efective sau a detașării, agentul rămâne în concediu fără plată pentru interese personale.

Articolul 53

Agenții temporari menționați la articolul 2 litera (f) sunt angajați în baza unei proceduri de selecție organizate de una sau mai multe agenții. Oficiul European pentru Selecția Personalului asigură asistență, la cererea agenției sau a agențiilor în cauză, în special prin definirea conținutului testelor și prin organizarea procedurilor de selecție. Oficiul European pentru Selecția Personalului asigură transparența procedurilor de selecție.

În cazul unei proceduri de selecție externe, agenții temporari menționați la articolul 2 litera (f) sunt angajați doar în gradele SC1 – SC2, AST 1 – AST 4 sau AD 5 – AD 8. Cu toate acestea, agenția poate, dacă este cazul și în situații justificate corespunzător, să autorizeze angajarea în gradul AD 9, AD 10, AD 11 sau, în mod excepțional, în gradul AD 12, pentru posturi cu responsabilitățile corespunzătoare și în limitele schemei de personal aprobate. Numărul total al angajărilor în gradele AD 9 - AD 12 dintr-o agenție nu poate să depășească 20 % din totalul angajărilor de personal temporar în grupa de funcții AD, calculat pe o perioadă continuă de cinci ani.

Articolul 54

În cazul agenților temporari menționați la articolul 2 litera (f), clasificarea în gradul imediat superior se efectuează exclusiv prin selecție din rândul membrilor personalului care au cel puțin doi ani de vechime în gradul respectiv, după o analiză comparativă a meritelor lor și a rapoartelor asupra acestora. Ultima teză de la articolul 45 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor se aplică prin analogie. Nu se pot depăși coeficienții de multiplicare destinați echivalării carierelor medii, stabiliți pentru funcționari în secțiunea B din anexa I la Statutul funcționarilor.

În conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, fiecare agenție adoptă dispoziții generale de punere în aplicare a prezentului articol.

Articolul 55

În cazul în care un agent temporar menționat la articolul 2 alineatul (f) se mută, în urma unei publicări interne a unui post, într-un nou post în grupa sa de funcții, acesta nu este clasificat într-un grad sau o treaptă inferioară celei corespunzătoare postului său anterior, cu condiția ca gradul său să fie unul dintre gradele menționate în anunțul de post vacant.

Aceleași dispoziții se aplică, prin analogie, în cazul în care un astfel de agent temporar semnează un contract nou cu o agenție imediat după un contract anterior cu o altă agenție pentru un astfel de post de agent temporar.

Articolul 56

În conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Statutul funcționarilor, fiecare agenție adoptă dispoziții generale privind procedurile de angajare și utilizare a agenților temporari menționați la articolul 2 litera (f).”;

25.

Titlul III se elimină;

26.

La articolul 79 alineatul (2), cuvintele „Fiecare instituție” se înlocuiesc cu „Autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf”;

27.

Articolul 80se modifică după cum urmează:

28.

Articolul 82 se modifică după cum urmează:

29.

Articolul 84 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 84

(1)   Agentul contractual al cărui contract este încheiat pe o perioadă de cel puțin un an efectuează o perioadă de probă în primele șase luni de activitate, în cazul în care este încadrat în grupa de funcții I, și în primele nouă luni pentru celelalte grupe de funcții.

În cazul în care, în perioada de probă, agentul contractual este împiedicat să își exercite atribuțiile timp de cel puțin o lună în mod continuu, ca urmare a unei boli, a unui concediu de maternitate în temeiul articolului 58 din Statutul funcționarilor sau a unui accident, autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf poate prelungi durata perioadei de probă cu o perioadă corespunzătoare. Durata totală a perioadei de probă nu poate în niciun caz să depășească 15 luni.

(2)   În cazul în care activitatea agentului contractual aflat în perioada de probă se dovedește, în mod evident, necorespunzătoare, poate fi întocmit oricând în cursul perioadei de probă un raport asupra activității sale.

Raportul se aduce la cunoștința persoanei în cauză, care are dreptul de a-și formula observațiile în scris, în termen de opt zile lucrătoare. Raportul și observațiile sunt transmise de îndată de către superiorul ierarhic al agentului contractual autorității menționate la articolul 6 primul paragraf. Pe baza acestui raport, autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf poate decide concedierea agentului contractual înainte de încheierea perioadei de probă, cu un preaviz de o lună, sau poate decide transferul agentului contractual într-un alt departament pentru perioada rămasă din perioada de probă.

(3)   Cel târziu cu o lună înainte de terminarea perioadei de probă, se întocmește un raport de evaluare a capacității agentului contractual de a exercita atribuțiile pe care le presupune funcția sa, precum și a eficienței și conduitei sale în serviciu. Raportul se aduce la cunoștința agentului contractual în cauză, care are dreptul de a-și formula observațiile în scris în termen de opt zile lucrătoare.

În cazul în care raportul respectiv recomandă concedierea sau, în mod excepțional, prelungirea perioadei de probă în conformitate cu alineatul (1), raportul și observațiile sunt transmise de îndată de către superiorul ierarhic al agentului contractual autorității menționate la articolul 6 primul paragraf.

Agentul contractual a cărui activitate sau comportament nu s-au dovedit adecvate pentru menținerea pe post este concediat.

Decizia definitivă se bazează pe raportul menționat la prezentul alineat și pe elementele deținute de autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf referitoare la conduita agentului contractual în raport cu titlul II din statut.

(4)   Agentul contractual concediat în perioada de probă are dreptul la o indemnizație egală cu o treime din salariul de bază pentru fiecare lună lucrată în perioada de probă.”;

30.

La articolul 85 alineatul (3), cuvintele „articolul 314 din Tratatul CE” se înlocuiesc cu „articolul 55 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană”;

31.

Articolul 86 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

32.

La articolul 88 primul paragraf litera (b), cuvintele „trei ani” se înlocuiesc cu „șase ani”;

33.

Articolul 91 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 91

Articolele 16-18 se aplică prin analogie.

A doua teză de la articolul 55 alineatul (4) din Statutul funcționarilor nu se aplică prin analogie membrilor personalului contractual.

Orele suplimentare lucrate de membrii personalului contractual din grupele de funcții III și IV nu dau dreptul la compensare sau la remunerație.

În conformitate cu prevederile din anexa VI din statut, orele suplimentare lucrate de membrii personalului contractual din grupele de funcții I și II se compensează fie prin ore libere, fie prin remunerare, în cazul în care cerințele serviciului nu permit compensarea prin ore libere în perioada de două luni următoare celei în care au fost lucrate orele suplimentare.”;

34.

La articolul 95 cuvintele „63 ani” se înlocuiesc cu „vârsta de pensionare”.;

35.

Articolul 96 se modifică după cum urmează:

36.

La articolul 101 alineatul (1) al doilea paragraf teza a doua, cuvintele „vârsta de 65 de ani” se înlocuiesc cu cuvintele „vârsta de 66 de ani”;

37.

Articolul 103 se modifică după cum urmează:

38.

La articolul 106 alineatul (4), cuvintele „63 de ani” se înlocuiesc cu „vârsta de pensionare”;

39.

La articolul 120, cuvintele „fiecare instituție” se înlocuiesc cu „autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf”;

40.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 132a

În conformitate cu normele de aplicare menționate la articolul 125 alineatul (1) și la cererea expresă a deputatului sau deputaților pe care îi asistă, asistenții parlamentari acreditați pot primi, o singură dată fie o indemnizație de instalare, fie o indemnizație de reinstalare, plătită din indemnizația de asistență parlamentară, pe baza dovezii că a fost necesară o schimbare a locului de reședință. Cuantumul indemnizației nu depășește salariul de bază pe o lună al asistentului.”;

41.

Articolul 139 se modifică după cum urmează:

42.

La articolul 141, cuvintele „fiecare instituție” se înlocuiesc cu „autoritatea menționată la articolul 6 primul paragraf”.

43.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 142a

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2020, un raport de evaluare a funcționării Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.”;

44.

Anexa se modifică după cum urmează:

29.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 287/63

(1)

De-a lungul ultimelor decenii, Uniunea a făcut progrese considerabile în crearea unei piețe interne a serviciilor bancare. În consecință, în multe state membre, grupurile bancare al căror sediu central se află în alte state membre dețin o cotă semnificativă de piață, iar instituțiile de credit și-au diversificat activitatea din punct de vedere geografic, atât în zona euro, cât și în afara zonei euro.

(2)

Actuala criză economică și financiară demonstrează că integritatea monedei unice și a pieței interne poate fi amenințată de fragmentarea sectorului financiar. Este, așadar, esențial să se intensifice integrarea supravegherii bancare pentru a consolida Uniunea, a restabili stabilitatea financiară și a pune bazele redresării economice.

(3)

Menținerea și aprofundarea pieței interne a serviciilor bancare este esențială pentru a stimula creșterea economică în Uniune și finanțarea adecvată a economiei reale. Acest lucru ridică însă provocări din ce în ce mai mari. Există dovezi potrivit cărora integrarea piețelor bancare din Uniune se află în impas.

(4)

În același timp, pe lângă adoptarea unui cadru de reglementare mai îmbunătățit la nivelul Uniunii, autoritățile de supraveghere trebuie să-și intensifice activitatea de supraveghere pentru a integra lecțiile crizei financiare din ultimii ani și să fie capabile să supravegheze piețe și instituții extrem de complexe și interconectate.

(5)

Competența de supraveghere a instituțiilor de credit individuale din Uniune rămâne în cea mai mare parte la nivel național. Coordonarea între autoritățile de supraveghere este esențială, dar criza a demonstrat că simpla coordonare nu este suficientă, în special în contextul unei monede unice. Pentru a menține stabilitatea financiară în Uniune și pentru a spori efectele pozitive ale integrării pieței asupra creșterii și bunăstării, ar trebui îmbunătățită integrarea responsabilităților în materie de supraveghere. Acest lucru este deosebit de important pentru a asigura o imagine de ansamblu coerentă și exactă asupra unui întreg grup bancar și a solidității sale în ansamblu și ar reduce riscul unor interpretări diferite și decizii contradictorii la nivel de entitate individuală.

(6)

În multe cazuri, stabilitatea instituțiilor de credit este încă strâns legată de statul membru în care acestea își au sediul. Îndoielile existente în ceea ce privește sustenabilitatea datoriei publice, perspectivele de creștere economică și viabilitatea instituțiilor de credit au creat și creează pe piață tendințe negative, care se influențează reciproc. Acest lucru poate conduce la apariția de riscuri pentru viabilitatea unor instituții de credit, precum și pentru stabilitatea sistemului financiar în zona euro și în întreaga Uniune și poate îngreuna situația deja tensionată a finanțelor publice din statele membre în cauză.

(7)

Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE), înființată în 2011 prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (1), precum și Sistemul european de supraveghere financiară (SESF) instituit prin articolul 2 din regulamentul respectiv și articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (2) (AEAPO) și prin articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3) (AEVMP) au îmbunătățit în mod semnificativ cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară din cadrul Uniunii. ABE aduce contribuții importante la crearea unui cadru unic de reglementare pentru serviciile financiare din Uniune și a avut un rol fundamental în punerea în aplicare cu consecvență a recapitalizării instituțiilor de credit importante din Uniune, convenită de reuniunea la nivel înalt a zonei euro din 26 octombrie 2011, în conformitate cu orientările și condițiile adoptate de către Comisie referitoare la ajutoarele de stat.

(8)

Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri desemnarea unui organism european care să fie direct responsabil cu îndeplinirea anumitor atribuții de supraveghere a instituțiilor financiare, începând cu rezoluțiile sale din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune (4) și continuând cu rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială din Uniunea Europeană (5).

(9)

Concluziile Consiliului European din 29 iunie 2012 au invitat președintele Consiliului European să elaboreze o foaie de parcurs pentru realizarea unei uniuni economice și monetare autentice. În aceeași zi, reuniunea la nivel înalt a zonei euro a subliniat că, în momentul în care va fi instituit un mecanism unic de supraveghere eficient, cu implicarea Băncii Centrale Europene (BCE) pentru băncile din zona euro, Mecanismul European de Stabilitate (MES) ar putea avea posibilitatea, în urma unei decizii obișnuite, de a recapitaliza băncile în mod direct, bazându-se pe condiționalități adecvate, inclusiv respectarea normelor în materie de ajutoare de stat.

(10)

Consiliul European din 19 octombrie 2012 a conchis că procesul spre o uniune economică și monetară profundă ar trebui să se bazeze pe cadrul instituțional și legal al Uniunii și să fie caracterizat prin deschidere și transparență față de statele membre a căror monedă nu este euro, precum și prin respect pentru integritatea pieței interne. Cadrul financiar integrat va dispune de un mecanism unic de supraveghere, care va fi deschis în măsura posibilului tuturor statelor membre care doresc să participe.

(11)

Prin urmare, ar trebui instituită o uniune bancară în Uniune, susținută de un cadru unic de reglementare pentru serviciile financiare, cuprinzător și detaliat, aplicabil pieței interne în ansamblul său, și având în componență un mecanism unic de supraveghere și noi cadre de garantare a depozitelor și de rezoluție. Având în vedere legăturile strânse și interacțiunile dintre statele membre a căror monedă este euro, uniunea bancară ar trebui să se aplice cel puțin pentru toate statele membre din zona euro. În vederea menținerii și adâncirii pieței interne și în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere instituțional, uniunea bancară ar trebui, de asemenea, să fie deschisă participării altor state membre.

(12)

Ca prim pas în direcția unei uniuni bancare, un mecanism unic de supraveghere ar trebui să asigure punerea în aplicare în mod coerent și eficace a politicii Uniunii referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, aplicarea cadrului unic de reglementare pentru serviciile financiare în același mod instituțiilor de credit din toate statele membre în cauză și faptul că respectivele instituții de credit sunt supuse unei supravegheri de cea mai bună calitate, nestingherită de alte considerații care nu sunt de ordin prudențial. Mecanismul unic de supraveghere (MUS) ar trebui mai ales să fie în concordanță cu funcționarea pieței interne a serviciilor financiare și cu libera circulație a capitalurilor. Un mecanism unic de supraveghere reprezintă punctul de pornire pentru următorii pași în direcția uniunii bancare. Acest lucru reflectă principiul potrivit căruia, în urma unei decizii obișnuite, MES va avea posibilitatea de a recapitaliza băncile în mod direct, odată cu instituirea unui mecanism unic de supraveghere eficace. În concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012 se preciza că „Într-un context în care supravegherea bancară este efectiv transferată unui mecanism unic de supraveghere, va fi necesar un mecanism unic de rezoluție, care să aibă prerogativele necesare pentru a asigura rezoluția oricărei bănci din statele membre participante cu ajutorul instrumentelor adecvate” și că „Mecanismul unic de rezoluție ar trebui să se bazeze pe contribuțiile sectorului financiar și să includă mecanisme de sprijin adecvate și eficace”.

(13)

În calitate de bancă centrală a zonei euro, cu o vastă experiență în probleme de stabilitate macroeconomică și financiară, BCE este în măsură să îndeplinească atribuții de supraveghere bine definite, având ca obiectiv principal protejarea stabilității sistemului financiar din Uniune. Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt deja responsabile cu supravegherea bancară. Băncii Centrale Europene ar trebui să-i fie, prin urmare, conferite atribuții specifice privind politicile legate de supravegherea instituțiilor de credit din statele membre participante.

(14)

BCE și autoritățile naționale competente din statele membre nu sunt state membre participante („state membre neparticipante”) ar trebui să încheie un memorandum de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera unele cu altele în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare menționate în prezentul regulament. Memorandumul de înțelegere ar putea, printre altele, să clarifice consultarea referitoare la deciziile BCE care produc efecte asupra sucursalelor sau filialelor cu sediul în statul membru neparticipant, a căror întreprindere-mamă își are sediul într-un stat membru participant, precum și cooperarea în situații de urgență, inclusiv mecanismele de alertă timpurie, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația relevantă a Uniunii. Memorandumul ar trebui revizuit în mod periodic.

(15)

Ar trebui să i se confere BCE atribuții specifice de supraveghere care sunt esențiale pentru a asigura punerea în aplicare coerentă și eficace a politicii Uniunii în materie de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în timp ce alte atribuții ar trebui să rămână ale autorităților naționale. Atribuțiile BCE ar trebui să includă luarea de măsuri pentru asigurarea stabilității macroprudențiale, sub rezerva unor acorduri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale.

(16)

Siguranța și soliditatea instituțiilor de credit de mari dimensiuni este esențială pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar. Cu toate acestea, experiența recentă arată că instituțiile de credit de mai mici dimensiuni pot reprezenta, de asemenea, o amenințare la adresa stabilității financiare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie în măsură să își exercite atribuțiile de supraveghere în raport cu toate instituțiile de credit autorizate și sucursalele cu sediul în statele membre participante.

(17)

În îndeplinirea atribuțiilor care i-au fost conferite și fără a aduce atingere obiectivului de a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, BCE ar trebui să țină seama pe deplin de diversitatea instituțiilor de credit, de dimensiunile și modelele de afaceri ale acestora, precum și de beneficiile sistemice ale diversității în sectorul bancar din Uniune.

(18)

Exercitarea atribuțiilor BCE ar trebui să contribuie, în special, la asigurarea faptului că instituțiile de credit internalizează integral toate costurile generate de activitățile lor, astfel încât să se evite hazardul moral și asumarea de riscuri excesive asociată acestuia. BCE ar trebui să țină cont pe deplin de condițiile macroeconomice relevante din statele membre, în special de stabilitatea ofertei de credit și de facilitarea activităților productive pentru economie în general.

(19)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să fie înțeleasă drept o modificare a cadrului contabil aplicabil în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.

(20)

Autorizarea prealabilă pentru desfășurarea activității instituțiilor de credit este o tehnică prudențială-cheie pentru a se asigura că aceste activități sunt întreprinse doar de acei operatori care dețin o bază economică solidă, o organizare care le permite să facă față riscurilor specifice inerente atragerii de depozite și acordării de credite, precum și directori cu competențe în domeniu. BCE ar trebui să aibă deci atribuția de a autoriza instituțiile de credit care urmează să fie înființate în statele membre participante și ar trebui să fie responsabilă cu retragerea autorizațiilor, sub rezerva unor acorduri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale.

(21)

În plus față de condițiile prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la autorizarea instituțiilor de credit și cazurile de retragere a acestor autorizații, statele membre pot să prevadă în prezent condiții suplimentare pentru autorizare și cazuri suplimentare de retragere a autorizațiilor. BCE ar trebui prin urmare să își îndeplinească atribuția legată de autorizarea instituțiilor de credit și de retragere a autorizației, în caz de nerespectare a dreptului național, la propunerea respectivei autorități naționale competente, care evaluează conformitatea cu condițiile relevante prevăzute în dreptul național.

(22)

O evaluare a caracterului adecvat al oricărui nou proprietar înainte de achiziționarea unei participații semnificative într-o instituție de credit este un instrument indispensabil pentru a asigura menținerea caracterului adecvat și a solidității financiare a proprietarilor instituțiilor de credit. În calitate de instituție a Uniunii, BCE este în măsură să efectueze o astfel de evaluare, fără a impune restricții nejustificate pe piața internă. BCE ar trebui să aibă atribuția de a evalua achiziționarea și cedarea de participații semnificative în instituțiile de credit, cu excepția contextului rezoluției bancare.

(23)

Respectarea acelor norme ale Uniunii, care obligă instituțiile de credit să dețină anumite niveluri de capital pentru a acoperi riscurile inerente activității instituțiilor de credit, să limiteze dimensiunea expunerilor față de contrapartidele individuale, să facă publice informațiile referitoare la propria situație financiară, să dispună de suficiente active lichide pentru a face față situațiilor de criză pe piață și să limiteze efectul de levier reprezintă o condiție prealabilă a solidității prudențiale a instituțiilor de credit. BCE ar trebui să aibă atribuția de a asigura respectarea acestor norme care includ, în special, acordarea de aprobări, permisiuni, derogări sau exceptări prevăzute în scopul respectivelor norme.

(24)

Existența unor amortizoare suplimentare de capital, inclusiv a unui amortizor de conservare a capitalului și a unui amortizor anticiclic de capital pentru a se asigura că instituțiile de credit acumulează, în perioadele de creștere economică, o bază de capital suficientă pentru a absorbi pierderile în perioadele de criză, a unor amortizoare pentru instituții globale de importanță sistemică și pentru alte instituții de importanță sistemică, precum și a altor măsuri care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale, reprezintă instrumente prudențiale-cheie. În scopul de a asigura coordonarea deplină, BCE ar trebui să fie informată în mod corespunzător în cazul în care autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate impun astfel de măsuri. Mai mult, BCE ar trebui să fie în măsură, după caz, să aplice cerințe mai stricte și măsuri mai stringente, sub rezerva coordonării strânse cu autoritățile naționale. Dispozițiile din prezentul regulament privind măsurile de contracarare a riscurilor sistemice sau macroprudențiale nu aduc atingere procedurilor de coordonare prevăzute în alte acte de drept al Uniunii. Autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate și BCE vor acționa în conformitate cu toate procedurile de coordonare prevăzute în astfel de acte, după ce au urmat procedurile prevăzute în prezentul regulament.

(25)

Siguranța și soliditatea unei instituții de credit depind, de asemenea, de alocarea unui capital intern adecvat, ținând seama de riscurile la care ar putea fi expusă instituția, precum și de existența unor structuri de organizare internă și a unor structuri de administrare corporativă adecvate. BCE ar trebui să aibă, prin urmare, atribuția de a aplica cerințe care să asigure faptul că instituțiile de credit în statele membre participante dispun de structuri, procese și mecanisme de administrare solide, inclusiv strategii și procese de evaluare și menținere a caracterului adecvat al capitalului intern. În cazul apariției unor deficiențe, BCE ar trebui să aibă, de asemenea, atribuția de a impune măsuri adecvate, inclusiv cerințe specifice de suplimentare a fondurilor proprii, cerințe specifice de publicare, precum și cerințe specifice de lichiditate.

(26)

Riscurile la adresa siguranței și solidității unei instituții de credit pot apărea atât la nivelul instituțiilor de credit individuale, cât și la nivelul unui grup bancar sau al unui conglomerat financiar. Pentru a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, este importantă existența unor acorduri specifice de supraveghere care să atenueze aceste riscuri. În plus față de supravegherea instituțiilor de credit individuale, atribuțiile BCE ar trebui să includă supravegherea la nivel consolidat, supravegherea suplimentară, supravegherea societăților financiare holding și supravegherea societăților financiare holding mixte, excluzând supravegherea întreprinderilor de asigurare.