ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2013.249.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 249

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 56
19 septembrie 2013


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 895/2013 al Comisiei din 18 septembrie 2013 de modificare pentru a 202-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități asociate cu rețeaua Al-Qaida

1

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 896/2013 al Comisiei din 18 septembrie 2013 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

3

 

 

DECIZII

 

 

2013/459/UE

 

*

Decizia Consiliului din 16 septembrie 2013 de numire a unui membru suedez în cadrul Comitetului Economic și Social European

5

 

 

2013/460/UE

 

*

Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 17 septembrie 2013 privind refuzarea acordării unei derogări de la Decizia 2001/822/CE a Consiliului în ceea ce privește regulile de origine pentru zahărul provenind din Curaçao [notificată cu numărul C(2013) 5826]

6

 

 

RECOMANDĂRI

 

 

2013/461/UE

 

*

Recomandarea Comisiei din 17 septembrie 2013 privind principiile care guvernează SOLVIT ( 1 )

10

 

 

III   Alte acte

 

 

SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN

 

*

Decizia Autorității AELS de Supraveghere nr. 178/13/COL din 30 aprilie 2013 de derogare, în ceea ce privește explorarea și extracția de țiței și gaze naturale pe platforma continentală norvegiană, de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (Norvegia)

16

 

 

 

*

Aviz cititorilor – Regulamentul (UE) nr. 216/2013 al Consiliului din 7 martie 2013 privind publicarea electronică a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene (A se vedea coperta a treia)

s3

 

*

Aviz cititorilor – Modalitatea de citare a actelor (A se vedea coperta a treia)

s3

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/1


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 895/2013 AL COMISIEI

din 18 septembrie 2013

de modificare pentru a 202-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități asociate cu rețeaua Al-Qaida

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități asociate cu rețeaua Al-Qaida (1), în special articolul 7 alineatul (1) litera (a) și articolul 7a alineatul (5),

întrucât:

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 conține lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului respectiv.

(2)

La 11 septembrie 2013, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a hotărât să elimine numele unei persoane din lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 septembrie 2013.

Pentru Comisie, pentru președinte

Șef al Serviciului Instrumente de Politică Externă


(1)  JO L 139, 29.5.2002, p. 9.


ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică după cum urmează:

Se elimină următoarea mențiune de la rubrica „Persoane fizice”:

„Mufti Rashid Ahmad Ladehyanoy [alias (a) Ludhianvi, Mufti Rashid Ahmad, (b) Ahmad, Mufti Rasheed, (c) Wadehyanoy, Mufti Rashid Ahmad]. Cetățenie: pakistaneză. Alte informații: (a) fondator al Al-Rashid Trust; (b) presupus decedat în Pakistan la 18 februarie 2002. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 17.10.2001.”


19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/3


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 896/2013 AL COMISIEI

din 18 septembrie 2013

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 septembrie 2013.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

MK

59,4

XS

46,1

ZZ

52,8

0707 00 05

MK

53,8

TR

121,6

ZZ

87,7

0709 93 10

TR

132,6

ZZ

132,6

0805 50 10

AR

108,8

CL

148,5

IL

110,5

TR

117,7

UY

99,8

ZA

118,3

ZZ

117,3

0806 10 10

EG

188,1

TR

147,0

ZZ

167,6

0808 10 80

AR

100,9

BA

65,7

BR

41,7

CL

114,6

CN

66,9

NZ

150,8

US

140,8

ZA

119,4

ZZ

100,1

0808 30 90

AR

231,4

CL

29,5

CN

82,5

TR

131,5

ZZ

118,7

0809 30

TR

125,5

ZZ

125,5

0809 40 05

BA

47,2

XS

46,6

ZZ

46,9


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


DECIZII

19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/5


DECIZIA CONSILIULUI

din 16 septembrie 2013

de numire a unui membru suedez în cadrul Comitetului Economic și Social European

(2013/459/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 302,

având în vedere propunerea guvernului suedez,

având în vedere avizul Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

La 13 septembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/570/UE, Euratom de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2010-20 septembrie 2015 (1).

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului doamnei Annika BRÖMS,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Domnul Jonas BERGGREN, Head of the Brussels office of the Confederation of Swedish Enterprise, se numește în calitate de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru durata rămasă a mandatului, respectiv până la 20 septembrie 2015.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 16 septembrie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

L. LINKEVIČIUS


(1)  JO L 251, 25.9.2010, p. 8.


19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/6


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 17 septembrie 2013

privind refuzarea acordării unei derogări de la Decizia 2001/822/CE a Consiliului în ceea ce privește regulile de origine pentru zahărul provenind din Curaçao

[notificată cu numărul C(2013) 5826]

(2013/460/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizie de asociere peste mări”) (1), în special articolul 37 din anexa III,

întrucât:

(1)

Anexa III la Decizia 2001/822/CE se referă la definiția „produselor originare” și la metodele de cooperare administrativă. Articolul 37 din anexă prevede că se pot adopta derogări de la regulile de origine respective atunci când acestea sunt justificate de dezvoltarea industriilor existente sau de crearea de noi industrii într-o țară sau într-un teritoriu.

(2)

Literele (g), (j), (k) și (o) de la articolul 5 alineatul (1) din anexa III la Decizia 2001/822/CE prevăd ca măcinarea totală sau parțială a zahărului, cernerea și punerea în saci sunt considerate a fi operațiuni insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar.

(3)

Conform articolului 6 alineatul (4) din anexa III la Decizia 2001/822/CE, cumulul de origine ACP/TTPM-CE pentru toate produsele din sectorul zahărului încadrate la capitolul 17 din SA este eliminat treptat în timp, iar cantitățile pentru care un astfel de cumul este permis sunt reduse în mod progresiv. Prin stabilirea cantității la zero tone, eliminarea treptată a condus în cele din urmă la interzicerea unui astfel de cumul începând de la 1 ianuarie 2011.

(4)

În 2002, Țările de Jos au solicitat o derogare de la regula de origine pentru produsele din sectorul zahărului încadrate la codurile NC 1701 11 90, 1701 99 10 și 1701 91 00 prelucrate în Antilele Neerlandeze, pentru o cantitate anuală de 3 000 de tone. Această cerere a fost aprobată, iar derogarea a luat sfârșit la 31 decembrie 2007.

(5)

În 2009, Țările de Jos au prezentat o cerere de prelungire a derogării acordate în 2002, cerere care a fost respinsă prin Decizia 2009/699/CE a Comisiei (2). Cu toate acestea, decizia respectivă aproba o nouă cerere de derogare inclusă în cererea de prelungire, în limita cantităților pentru care au fost alocate licențe de import privind zahărul pentru Antilele Neerlandeze în 2009 și în 2010.

(6)

În 2010, Țările de Jos au solicitat o nouă derogare în ceea ce privește produsele din zahăr prelucrate în Antilele Neerlandeze, pentru perioada 2011-2013. Prin Decizia 2011/47/UE a Comisiei (3), derogarea a fost acordată în conformitate cu articolul 37 alineatele (1), (3) și (7) din anexa III la Decizia 2001/822/CE și în anumite condiții, care aveau ca scop să echilibreze interesele legitime ale operatorilor din țările și teritoriile de peste mări (TTPM) cu obiectivele organizării comune a pieței Uniunii în sectorul zahărului. Produsele pentru care a fost acordată derogarea au făcut obiectul unor activități efective de prelucrare în Antilele Neerlandeze, iar valoarea adăugată zahărului brut în Antilele Neerlandeze a fost considerată a fi de cel puțin 45 % din valoarea produsului finit.

(7)

Decizia 2011/47/UE a explicat că eliminarea treptată a cumulului de origine ACP/TTPM-CE în ceea ce privește zahărul, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (4) din anexa III la Decizia 2001/822/CE, a arătat că intenția Uniunii era să focalizeze preferințele comerciale asupra activităților economice care contribuie în mod durabil la dezvoltarea TTPM, ținând în același timp seama în mod corespunzător de sectorul zahărului din Uniune. Acest principiu a fost aplicat în scopul stabilirii cantităților pentru care s-a acordat derogarea prin Decizia 2011/47/UE. Cererea depusă în 2010 a indicat, de asemenea, că societatea din Curaçao care beneficia de derogările anterioare intenționa să își diversifice activitatea în afara producției de zahăr, ceea ce necesita o altă derogare. Prin urmare, valorile care făceau obiectul derogării au fost reduse treptat în timp (5 000 de tone pentru 2011, 3 000 de tone pentru 2012 și 1 500 tone pentru 2013).

(8)

În cererea prezentată în 2010, Țările de Jos au subliniat că societatea din Curaçao care beneficia de derogările anterioare intenționa să își diversifice activitatea în direcția producerii de amestecuri și de „zahăr bio”, ambele activități vizând piețe clar diferite decât produsele din sectorul zahărului care făceau obiectul cererii prezentate în 2010. Derogarea solicitată în 2010 a fost necesară pentru dobândirea capitalului necesar în vederea realizării investițiilor pentru această diversificare. Prin urmare, atunci când s-a acordat derogarea prin Decizia 2011/47/UE s-a preconizat că derogarea va duce la generarea cifrei de afaceri necesare pentru finanțarea investițiilor menționate în scopul diversificării produselor și activităților, astfel încât societatea care beneficia de derogare să nu mai fie nevoită să solicite derogări.

(9)

La 11 februarie 2013, Țările de Jos au solicitat, în numele guvernului din Curaçao, o nouă derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa III la Decizia 2001/822/CE pentru perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2013, data expirării Deciziei 2001/822/CE. Cererea viza o cantitate anuală totală de 5 500 de tone de produse din sectorul zahărului încadrate la codul NC 1701 14 90, descrise ca „zahăr bio”, originare din țări terțe și prelucrate în Curaçao pentru exportul către Uniune.

(10)

Această cerere a fost retrasă în mod oficial de Țările de Jos la 17 aprilie 2013, deoarece activitățile de prelucrare descrise în cerere nu mai erau realizate în Antilele Neerlandeze. Societatea din Curaçao își mutase o parte din activitățile de prelucrare a zahărului, în special producția de bucăți de zahăr fabricate din zahăr de trestie brut și ambalate pentru vânzarea cu amănuntul, în Belgia, de unde aprovizionează în prezent supermarketurile din Țările de Jos. De asemenea, și-a reorientat restul liniei de producție către cernerea, curățarea, măcinarea și simpla amestecare a zahărului bio și către ambalarea acestuia în saci de 1 000 kg pentru transport.

(11)

La 17 aprilie 2013, Țările de Jos au transmis o a doua cerere de derogare pentru 5 000 de tone de produse din zahăr, descrise ca fiind zahăr brut bio din trestie de zahăr încadrat la codul NC 1701 14 90, pentru perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2013. Țările de Jos au explicat că, în urma discuțiilor cu autoritățile de Curaçao, a reieșit că volumele pentru care fusese acordată derogarea pentru 2013 prin Decizia 2011/47/UE ar fi insuficiente pentru continuarea activităților societății care efectuează prelucrarea zahărului în Curaçao.

(12)

A doua cerere a fost în principal motivată de o schimbare a circumstanțelor societății implicate, deoarece societatea își modificase activitatea către prelucrarea de zahăr bio din trestie de zahăr, de o schimbare pe piața mondială a zahărului, dat fiind că UE a devenit un importator net de zahăr, de faptul că valoarea adăugată materiilor prime din țara terță era de peste 45 % din prețul franco fabrică al produsului finit și de crearea directă și indirectă de locuri de muncă în Curaçao. La 14 iunie 2013 și la 28 iunie 2013, Țările de Jos au furnizat informații suplimentare în sprijinul cererii din 17 aprilie 2013.

(13)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2013, Comisia a solicitat ca autoritățile din Țările de Jos să ia act de evaluarea cererii de către Comisie și de intenția acesteia de a recomanda respingerea cererii. Comisia a solicitat, de asemenea, ca autoritățile din Țările de Jos să transmită această evaluare societății potențial vizate de derogare, pentru a permite atât Țărilor de Jos, cât și societății vizate să prezinte orice chestiuni de drept sau de fapt care ar putea fi legate de cerere înainte de luarea deciziei finale de către Comisie. Data-limită pentru răspunsuri a fost stabilită la 25 iulie 2013. La 24 iulie 2013 s-a primit un răspuns de la autoritățile din Țările de Jos.

(14)

Articolul 37 alineatul (7) din anexa III la Decizia 2001/822/CE prevede că derogările se acordă atunci când valoarea adăugată produselor neoriginare utilizate în TTPM în cauză reprezintă cel puțin 45 % din valoarea produsului finit, cu condiția ca derogarea să nu fie de natură să producă un prejudiciu grav unui sector economic din Uniune sau din unul sau mai multe state membre.

(15)

Informațiile primite de la societatea din Curaçao, așa cum au fost transmise de Țările de Jos, referitoare la calcularea valorii generate în Curaçao pentru producția de „zahăr bio din trestie de zahăr” în 2013 indică valoarea adăugată prin prelucrarea a 5 000 de tone de „zahăr bio”. Societatea a indicat, de asemenea, prețul de cumpărare pentru o tonă de „zahăr bio” brut originar din țări terțe și prețul franco fabrică la care este vândută o tonă de „zahăr bio”. Potrivit societății, aceste cifre generează o valoare adăugată în raport cu prețul franco fabrică de 52 %. Conform acelorași informații, producția de 1 500 de tone de „zahăr bio” ar genera o valoare adăugată în raport cu prețul franco fabrică de 88 %.

(16)

Informațiile primite de la societatea din Curaçao, așa cum au fost transmise de Țările de Jos, referitoare la calcularea valorii generate în Curaçao pentru „zahărul brun cristalizat” la 1 ianuarie 2013 indică valoarea adăugată prin prelucrarea a 5 500 de tone de „zahăr brun cristalizat”. În cazul în care cea mai mare valoare adăugată disponibilă per tonă pentru „zahărul brun cristalizat” este considerată realistă, valoarea adăugată în raport cu prețul franco fabrică se ridică la aproximativ 52,4 %. Cu toate acestea, operațiunile de prelucrare pentru „zahărul bio” presupun o prelucrare mai redusă decât pentru „zahărul cristalizat” ambalat pentru vânzarea cu amănuntul. Prin urmare, valoarea adăugată inerentă acestor operațiuni și costurile de prelucrare efective pot fi mai mici doar pentru „zahărul bio” ambalat în saci de 1 000 kg pentru transport, față de „zahărul brun cristalizat” ambalat pentru vânzarea cu amănuntul.

(17)

Potrivit raportului „Global Sugar Outlook” din 2013 (4), costul de producție al zahărului din trestie de zahăr în Brazilia, care este cea mai competitivă regiune pentru producția de zahăr din lume, se ridică la 224,7 USD per tonă pentru producerea trestiei și la 95 USD per tonă pentru prelucrarea trestiei în vederea obținerii zahărului brut. Costurile totale, inclusiv costurile administrative, sunt de 367,8 USD per tonă sau, la un curs de schimb de 1 EUR = 1,3 USD, de 283 EUR per tonă de zahăr brut din trestie de zahăr. Ținând seama de operațiunile de exploatare și de prelucrare implicate în producția de zahăr brut din trestie de zahăr, pare improbabil ca valoarea costurilor pentru simpla curățare, măcinare și ambalare a zahărului bio din trestie de zahăr, care reprezintă doar o fracțiune a procesului de producție, să fie mai mare. Considerând 283 EUR per tonă un cost de producție realist pentru calcularea valorii adăugate aferente curățării, măcinării și ambalării zahărului bio din trestie de zahăr brut de către societatea din Curaçao, prețul franco fabrică se ridică la 1 020,19 EUR per tonă, iar valoarea adăugată în raport cu prețul franco fabrică se ridică la doar 32,2 %.

(18)

În cadrul simulării costurilor comparabile din considerentul 17, valoarea adăugată nu ar atinge 45 %. Prin urmare, se consideră nerealist ca o astfel de valoare adăugată să poată fi obținută de societatea din Curaçao prin realizarea unor simple operațiuni de prelucrare. În schimb, cifrele transmise Comisiei trebuie considerate ca incluzând alte componente de costuri de regie și de câștig care nu constituie sume ce contribuie la beneficiul obținut de populația din Curaçao.

(19)

În conformitate cu articolul 37 alineatul (3) litera (c) din anexa III la Decizia 2001/822/CE, examinarea cererilor de derogare ar trebui să ia în considerare cazurile în care se poate demonstra clar că regulile de origine ar putea descuraja realizarea unor investiții importante într-un sector industrial și în care o derogare ce favorizează realizarea programului de investiții ar permite respectarea treptată a acestor reguli.

(20)

Societatea din Curaçao a știut din vreme de eliminarea treptată a cumulului de origine ACP/TTPM-CE pentru zahăr până la 1 ianuarie 2011 și a dispus de suficient timp pentru a se pregăti și a-și diversifica activitatea în direcția producției de produse care nu necesită derogare.

(21)

În perioada 2009-2013, societatea din Curaçao a beneficiat de derogări care ajutau la generarea cifrei de afaceri necesare pentru a investi în diversificarea activității în direcția producției de produse care nu necesită o derogare de la regulile de origine. Potrivit informațiilor primite din partea societății, investițiile au fost foarte scăzute în 2009, iar între 2010 și 2012 nu s-a realizat nicio investiție. Prin urmare, derogările au contribuit doar la menținerea activităților curente ale societății din Curaçao, fără să contribuie în mod durabil la dezvoltarea unei industrii existente sau la crearea uneia noi. Este așadar îndoielnic faptul că o nouă derogare ar încuraja societatea să facă noi investiții.

(22)

Pentru ca amestecurile de zahăr de la poziția SA 2106, care conțin pectină sau cazeină, să poată fi considerate ca fiind originare din Curaçao și, prin urmare, să poată beneficia de un acces preferențial la Uniune, valoarea zahărului neoriginar utilizat la fabricarea produsului finit nu poate depăși 30 % din prețul franco fabrică al produsului. Prin diversificarea către producția de astfel de amestecuri propusă în cererea actuală, societatea ar trebui să solicite în continuare o derogare pentru a putea respecta regulile de origine.

(23)

În conformitate cu articolul 37 alineatul (3) litera (b) din anexa III la Decizia 2001/822/CE, examinarea cererilor de derogare ar trebui să ia în considerare cazurile în care aplicarea regulilor de origine existente ar afecta considerabil capacitatea unei industrii existente într-o TTPM de a-și continua exporturile către Uniune, cu referire specială la cazurile în care acest lucru ar conduce la încetarea activităților acesteia.

(24)

Comisia menține un bilanț pentru analizarea pieței zahărului și pentru a vedea dacă stocurile de zahăr sunt suficiente, dacă sunt necesare cantități suplimentare de zahăr sau dacă trebuie scoase de pe piață cantități de zahăr pentru a menține un nivel de preț apropiat de prețul de referință. Acest bilanț indică în mod continuu o cantitate de 50 000-60 000 de tone de zahăr importată cu taxă integrală.

(25)

Pentru produsele din zahăr de la codul NC 1701 14 90, în Uniune se aplică un tarif vamal de 419 EUR per tonă. Având în vedere că prețul de pe piața mondială pentru zahărul alb, care include costurile rafinării, tranzacționat pe piața la termen din Londra, este de aproximativ 380 EUR per tonă și se aplică o taxă vamală de 419 EUR per tonă, prețul acestui zahăr ar fi de cel puțin 800 EUR per tonă atunci când este livrat în Uniune după ce au fost plătite toate taxele. Prețul mediu al acestor produse din zahăr fabricate în Uniune, astfel cum a fost comunicat de statele membre în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Comisiei (5), este de aproximativ 725 EUR per tonă. În astfel de condiții, este puțin probabil ca aceste produse din zahăr să fie importate în mod profitabil în Uniune, cu excepția cazului în care reprezintă zahăr premium, de exemplu zahăr bio sau zahăr din comerțul echitabil, care este vândut la un preț mult mai ridicat decât alte produse din zahăr.

(26)

Prin urmare, este probabil ca o parte substanțială a importurilor în Uniune realizate cu taxă vamală integrală să fie zahăr bio sau din comerțul echitabil; ca atare, acest zahăr poate fi vândut la un preț de până la 3 000 EUR per tonă în sectorul comerțului cu amănuntul. Volumul importurilor în Uniune de zahăr bio din trestie cu taxă integrală arată că exportatorii de zahăr din întreaga lume pot supraviețui în condițiile actuale de piață.

(27)

Dacă adăugăm la prețul de achiziție al zahărului brut, astfel cum a fost comunicat de societate, 283 EUR per tonă drept cost realist de producție pentru calcularea valorii adăugate aferente măcinării și ambalării zahărului brut bio din trestie de către societatea din Curaçao, marja de profit și costurile de transport comunicate de societate, precum și taxele de import care trebuie plătite în Uniune, societatea din Curaçao ar trebui să fie în continuare în măsură să exporte „zahăr bio” către Uniune în mod rentabil, fără a fi nevoie să se bazeze pe o derogare care îl va scuti pe importatorul în Uniune de plata taxelor de import aplicabile. În plus, nivelul prețului de vânzare per tonă de „zahăr bio” către cumpărătorul din Țările de Jos, indicat în cererea Țărilor de Jos, poate fi considerat suficient pentru a compensa impactul taxei vamale integrale aplicate.

(28)

Ca operator TTPM, societatea din Curaçao care realizează activitățile de prelucrare a produselor din zahăr se află pe piața mondială și este liberă să își exporte produsele în orice parte a lumii, inclusiv către Uniune. Prin urmare, această societate poate fi comparată cu alți operatori din întreaga lume care desfășoară aceeași activitate. În special, nivelul costurilor de transport din TTPM către Uniune, care, potrivit informațiilor primite din partea societății, se ridică la 42,59 EUR per tonă, nu pun societatea din Curaçao într-o poziție dezavantajoasă atunci când se află în concurență cu alți actori de pe piață, deoarece societatea este liberă să își vândă produsele pe piețe mai apropiate de locul său de activitate decât Uniunea.

(29)

Exporturile de zahăr, melasă și miere reprezintă doar 6 % din totalul exporturilor de bunuri din Curaçao, cu excepția produselor petroliere. Activitățile de manipulare a containerelor legate de importul și exportul produselor din zahăr reprezintă doar 2 % din totalul activităților de manipulare a containerelor legate de import și export. Contribuția acestor exporturi la dezvoltarea teritoriului poate fi, în cel mai bun caz, de mică importanță.

(30)

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, se estimează că derogarea ar crea 10 locuri de muncă suplimentare, un număr disproporționat de scăzut în raport cu creșterea solicitată a volumului de producție. În special, cele 10 noi locuri de muncă care se preconizează că vor fi create sunt mai puține decât cele 20 de locuri de muncă pierdute între cererea din 2010, în care Țările de Jos precizau că în societatea din Curaçao lucrau 35 de persoane, și a doua cerere din 2013, în care se declara că în cadrul societății lucrau 15 persoane.

(31)

Impactul refuzului de a acorda noua derogare solicitată la 17 aprilie 2013 ar fi minim. Un refuz nu ar împiedica societatea să își continue exporturile de produse din zahăr către Uniune, nici nu ar descuraja investițiile în industria zahărului din Curaçao, deoarece marja de profit ar fi totuși suficientă pentru a facilita investițiile, chiar și în cazul în care în Uniune se plătesc taxe vamale integrale.

(32)

Ca urmare, derogarea solicitată nu este justificată în raport cu articolul 37 alineatul (1), alineatul (3) literele (b) și (c) și alineatul (7) din anexa III la Decizia 2001/822/CE.

(33)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se respinge cererea depusă la 17 aprilie 2013 de Țările de Jos, completată la 14 și la 28 iunie 2013, privind o derogare de la Decizia 2001/822/CE în ceea ce privește regulile de origine pentru zahărul provenind din Curaçao.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 septembrie 2013.

Pentru Comisie

Algirdas ŠEMETA

Membru al Comisiei


(1)  JO L 314, 30.11.2001, p. 1.

(2)  JO L 239, 10.9.2009, p. 55.

(3)  JO L 21, 25.1.2011, p. 3.

(4)  Publicat în „Sugar and HFCS production costs – global benchmarking” al LMC International.

(5)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.


RECOMANDĂRI

19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/10


RECOMANDAREA COMISIEI

din 17 septembrie 2013

privind principiile care guvernează SOLVIT

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2013/461/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

întrucât:

(1)

Articolul 26 din TFUE definește piața internă ca zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor. Articolul 4 alineatul (3) din TUE prevede obligația statelor membre de a lua toate măsurile corespunzătoare pentru a respecta pe deplin obligațiile ce le revin, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(2)

Piața internă oferă numeroase oportunități persoanelor care doresc să locuiască și să muncească în alt stat membru, precum și întreprinderilor care intenționează să își extindă piețele. Cu toate că piața internă funcționează bine în general, uneori se ivesc probleme atunci când autoritățile publice nu respectă dreptul Uniunii.

(3)

În baza Recomandării 2001/893/CE a Comisiei din 7 decembrie 2001 privind principiile de utilizare a „SOLVIT” – Rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (1), SOLVIT a fost creată ca o rețea de centre înființate de statele membre în cadrul propriilor administrații naționale, ca mod rapid și neoficial de soluționare a problemelor cu care se confruntă persoanele fizice și întreprinderile atunci când își exercită drepturile pe piața internă.

(4)

Cu toate că rețeaua SOLVIT are un caracter neoficial și practic, crearea acesteia contribuie la garantarea faptului că soluțiile identificate respectă dreptul Uniunii. SOLVIT se bazează pe un proces transparent de soluționare a problemelor care implică două state membre. Deși nu se implică, de regulă, în soluționarea cazurilor, Comisia păstrează o legătură strânsă cu centrele SOLVIT, furnizează în mod regulat cursuri de formare juridică și oferă consiliere neoficială în anumite cazuri complexe. De asemenea, Comisia monitorizează modul de gestionare a cazurilor și rezultatele obținute de SOLVIT prin intermediul bazei de date on-line și poate interveni ori de câte ori consideră că soluțiile propuse de centrele SOLVIT nu respectă dreptul Uniunii. Sistemul menționat anterior nu contribuie doar la asigurarea legalității rezultatelor în cazurile individuale; rezultatele evaluării indică faptul că activitatea desfășurată de SOLVIT a contribuit de asemenea la o creștere generală a nivelului de respectare a dreptului Uniunii de către autoritățile naționale.

(5)

SOLVIT a cunoscut o evoluție considerabilă din momentul creării. În prezent, tratează de 10 ori mai multe cazuri decât în urmă cu 10 ani. Se ocupă de asemenea de o varietate mult mai largă de cazuri decât cele prevăzute inițial. Cea mai mare parte a cazurilor sunt soluționate cu succes, în termen de aproximativ nouă săptămâni, ceea ce a dus la un nivel ridicat de satisfacție în rândul persoanelor fizice și al întreprinderilor care au apelat la SOLVIT.

(6)

Cu toate că SOLVIT reprezintă un succes, furnizarea serviciului la o scară mai largă a amplificat diverse provocări. O evaluare aprofundată a rețelei, efectuată pe parcursul anului 2010, indică faptul că nu toate centrele SOLVIT beneficiază de aceleași resurse sau de aceeași poziționare favorabilă. Modul de tratare a cazurilor și nivelul serviciilor oferite variază de asemenea în cadrul rețelei. În plus, un număr extrem de redus de persoane și întreprinderi beneficiază de acces la SOLVIT.

(7)

Pe baza acestor constatări, se impune luarea de măsuri pentru consolidarea SOLVIT și pentru creșterea vizibilității acesteia atât în cadrul, cât și în afara rețelei web, după cum se subliniază în documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Consolidarea soluționării eficiente a problemelor pe piața unică”, în Comunicarea privind o guvernanță mai bună pentru piața unică (2) și în Raportul privind cetățenia UE (3). Ca parte a acestui exercițiu, Recomandarea 2001/893/CE ar trebui înlocuită cu una nouă. Această nouă recomandare urmărește clarificarea serviciilor care trebuie furnizate de SOLVIT în baza celor mai bune practici. Aceasta stabilește obiective și standarde atât pentru statele membre, cât și pentru Comisie pentru a garanta că întreprinderile și persoanele fizice beneficiază de asistență eficace în situațiile în care dreptul Uniunii nu este respectat. De asemenea, obiectivul acesteia este de a garanta că centrele SOLVIT aplică aceleași reguli și oferă în mod consecvent același tip de servicii la nivelul întregii rețele.

(8)

Pentru a asigura o interpretare consecventă a mandatului la nivelul întregii rețele, prezenta recomandare definește tipurile de cazuri care ar trebui soluționate de SOLVIT. Recomandarea 2001/893/CE prevedea ca SOLVIT să soluționeze cazurile de „punere în aplicare necorespunzătoare” a „normelor privind piața unică”. Definirea domeniului de aplicare în acest mod a dus la incoerență. În primul rând, s-a susținut că termenul de „punere în aplicare necorespunzătoare” implică faptul că centrele SOLVIT nu pot soluționa cazurile în care normele naționale contravin dreptului Uniunii (așa-numitele „cazuri structurale”), iar în al doilea rând, s-a susținut că SOLVIT nu poate interveni decât în cazurile în care dreptul Uniunii vizează piața internă.

(9)

Cazurile SOLVIT sunt definite în prezent ca fiind toate problemele transfrontaliere cauzate de o posibilă încălcare de către o autoritate publică a dreptului Uniunii care reglementează piața internă, în cazul în care și în măsura în care astfel de probleme nu fac obiectul unor proceduri judiciare la nivel național sau la nivelul UE.

(10)

Termenul „încălcare” este utilizat pentru a preciza că centrele SOLVIT preiau drept cazuri SOLVIT toate situațiile în care autoritățile publice nu respectă dreptul Uniunii care reglementează piața internă, indiferent de cauza principală a problemei. O mare parte a cazurilor tratate de SOLVIT reflectă situații în care o autoritate publică pune în aplicare în mod incorect dreptul Uniunii care reglementează piața internă. Cu toate acestea, centrele SOLVIT au demonstrat de asemenea că pot oferi un sprijin eficient atunci când apar probleme structurale. Deși cazurile structurale reprezintă o mică parte din numărul total al cazurilor tratate de SOLVIT, soluționarea acestora de către SOLVIT este importantă pentru a se garanta că astfel de probleme nu trec neobservate. Astfel se oferă cea mai bună garanție că problemele structurale sunt soluționate eficient la nivelul corespunzător.

(11)

Prezenta recomandare confirmă faptul că SOLVIT se ocupă de cazurile care prezintă o problemă transfrontalieră în care este implicată o autoritate publică. Prin criteriul transfrontalier se garantează că un caz SOLVIT este gestionat de centrele SOLVIT în două state membre, ceea ce garantează transparența și calitatea rezultatelor. Criteriul privind autoritatea publică este legat de faptul că SOLVIT face parte din administrația națională și acționează exclusiv în mod neoficial.

(12)

Prezenta recomandare urmărește de asemenea să clarifice nivelul la care persoanele fizice și întreprinderile se pot aștepta să le fie furnizate serviciile de către SOLVIT. Recomandarea indică modul în care petenții trebuie informați și tipul de asistență minimă de care ar trebui să beneficieze aceștia. Recomandarea clarifică de asemenea diferitele etape procedurale și termenele-limită care trebuie respectate atunci când se soluționează un caz SOLVIT, împreună cu măsurile care urmează a fi luate atunci când un caz nu poate fi soluționat.

(13)

Mai mult, prezenta recomandare stabilește standarde minime pe care centrele SOLVIT trebuie să le respecte, în ceea ce privește organizarea, expertiza juridică și relațiile cu alte rețele. Se clarifică de asemenea rolul Comisiei în cadrul rețelei SOLVIT.

(14)

Recent, Comisia a reconfigurat baza de date online a SOLVIT ca modul autonom în cadrul sistemului de informare al pieței interne. Având în vedere această integrare la nivel tehnic, normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI”) (4) privind prelucrarea datelor cu caracter personal și a informațiilor confidențiale sunt aplicabile de asemenea procedurilor SOLVIT. Prezenta recomandare specifică și anumite aspecte legate de prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul SOLVIT, în conformitate cu Regulamentul IMI.

(15)

Prezenta recomandare nu urmărește să specifice modul în care Comisia tratează reclamațiile pe care le primește în mod direct și nu aduce atingere, în niciun fel, rolului Comisiei de gardian al tratatelor. De asemenea, prezenta recomandare nu urmărește precizarea rolului sistemului UE Pilot și al coordonatorilor naționali ai sistemului UE Pilot. Aceste aspecte sunt abordate în orientările specifice, care sunt actualizate periodic,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

I.   OBIECTIVE ȘI DEFINIȚII

A.   Obiectiv

Prezenta recomandare stabilește principiile care guvernează funcționarea rețelei SOLVIT. SOLVIT își propune să adopte soluții rapide, eficace și neoficiale la problemele cu care se confruntă persoanele fizice și întreprinderile atunci când le sunt refuzate de către autoritățile publice drepturile europene ce le revin pe piața internă. Această rețea contribuie la o mai bună funcționare a pieței unice prin încurajarea și promovarea unui nivel mai ridicat de respectare a dreptului Uniunii. În vederea realizării acestui obiectiv, centrele naționale SOLVIT trebuie să acționeze împreună pe baza principiilor stabilite în prezenta recomandare.

B.   Definiții

În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiții:

1.   „petent”: o persoană fizică sau juridică care se confruntă cu o problemă transfrontalieră pe care o prezintă rețelei SOLVIT în mod direct sau printr-un intermediar sau o organizație care prezintă o problemă concretă în numele unui membru al acesteia/membrilor acesteia;

2.   „problemă transfrontalieră”: o problemă cu care se confruntă un petent dintr-un stat membru și care implică o posibilă încălcare a dreptului Uniunii care reglementează piața internă de către o autoritate publică din alt stat membru; aceasta include probleme cauzate petenților de către propriile administrații publice, în urma exercitării drepturilor legate de libera circulație sau atunci când încearcă să își exercite aceste drepturi;

3.   „dreptul Uniunii care reglementează piața internă”: oricare legislație, reguli sau principii europene privind funcționarea pieței interne în sensul articolului 26 alineatul (2) din TFUE. Acesta include reguli care nu urmăresc reglementarea pieței interne ca atare, dar care au un impact asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului între statele membre;

4.   „autoritate publică”: orice parte a administrației publice a unui stat membru de la nivel național, regional sau local sau orice organism, indiferent de forma juridică a acestuia, care a fost numit responsabil(ă), în baza unei măsuri adoptate de către stat, pentru furnizarea unui serviciu public sub controlul statului și care deține competențe speciale în acest sens, pe lângă cele care rezultă din regulile care se aplică în mod normal în relațiile dintre persoane;

5.   „proceduri judiciare”: proceduri oficiale de soluționare a unui litigiu în fața unui organism judiciar sau cvasi-judiciar. Aceste proceduri exclud recursurile administrative împotriva aceleiași autorități care a cauzat problema;

6.   „problemă structurală”: o încălcare cauzată de o regulă națională care contravine dreptului Uniunii;

7.   „centru de origine”: centrul SOLVIT din statul membru care menține cu petentul cele mai strânse legături bazate, de exemplu, pe naționalitate, ședere, stabilire sau locația în care petentul a obținut drepturile în cauză;

8.   „centru responsabil”: centrul SOLVIT din statul membru în care a avut loc presupusa încălcare a dreptului Uniunii care reglementează piața internă;

9.   „baza de date SOLVIT”: aplicația on-line creată în cadrul sistemului de informare al pieței interne (IMI) pentru a sprijini soluționarea cazurilor SOLVIT.

II.   MANDATUL REȚELEI SOLVIT

Rețeaua SOLVIT se ocupă de problemele transfrontaliere cauzate de o posibilă încălcare de către o autoritate publică a dreptului Uniunii care reglementează piața internă, în cazul în care și în măsura în care astfel de probleme nu fac obiectul unor proceduri judiciare atât la nivel național, cât și la nivel european. Această rețea contribuie la o mai bună funcționare a pieței unice prin încurajarea și promovarea unui nivel mai ridicat de respectare a dreptului Uniunii.

III.   SERVICIILE OFERITE DE SOLVIT

Statele membre trebuie să se asigure că petenții pot beneficia de următoarele servicii minime:

1.

Centrele SOLVIT trebuie să fie disponibile prin telefon sau e-mail și să ofere un răspuns prompt la comunicările adresate acestora.

2.

Petenții trebuie să primească, în termen de o săptămână, un prim răspuns la problema cu care se confruntă, inclusiv trebuie să li se specifice dacă SOLVIT poate prelua cazul acestora, în cazul în care se poate oferi o astfel de indicație pe baza informațiilor furnizate. Dacă este necesar, petenților li se poate solicita de asemenea să depună orice documente necesare pentru prelucrarea dosarului acestora. În termen de o lună de la această primă evaluare și cu condiția ca dosarul să fie complet, petenților trebuie să li se confirme dacă centrul responsabil le-a acceptat cazul, fiind astfel deschis ca și caz SOLVIT.

3.

Atunci când o problemă nu poate fi abordată ca și caz SOLVIT, petenților trebuie să li se ofere motive în acest sens și să fie informați cu privire la o altă posibilă cale de acțiune care ar putea facilita soluționarea problemei, inclusiv semnalarea sau transferul problemei, dacă este posibil, către o altă rețea relevantă de informații sau de soluționare a problemelor sau către autoritatea națională competentă.

4.

În termen de 10 săptămâni de la data deschiderii cazului, petentul trebuie să primească o soluție la problema cu care se confruntă, soluție care poate include o clarificare a dreptului Uniunii aplicabil. În circumstanțe excepționale și în special atunci când o soluție este disponibilă sau vizează o problemă structurală, cazul poate fi menținut deschis maximum 10 săptămâni după expirarea termenului, cu condiția de a informa petentul în acest sens.

5.

Candidații trebuie să fie informați cu privire la natura neoficială a SOLVIT și la procedurile și termenele aplicabile. Aceste informații trebuie să includă date cu privire la alte posibile căi de atac, un avertisment că gestionarea unui caz în SOLVIT nu amână termenele naționale pentru căile de atac, precum și faptul că soluțiile oferite de SOLVIT sunt informale și nu pot fi contestate. De asemenea, petenții trebuie să fie informați că SOLVIT este gratuită. Petenții trebuie să fie informați în mod regulat cu privire la stadiul cazului acestora.

6.

Întrucât procedurile SOLVIT au un caracter informal, petentul poate să demareze proceduri oficiale la nivel național, ceea ce va avea ca rezultat închiderea cazului în SOLVIT.

7.

Atunci când s-a găsit o soluție pozitivă, petentul trebuie să fie informat cu privire la măsurile pe care să le întreprindă pentru a beneficia de soluția propusă.

8.

De îndată ce se dovedește că un caz nu poate fi soluționat în cadrul rețelei SOLVIT, cazul trebuie închis, iar petentul trebuie să fie informat fără întârziere. În această situație, SOLVIT trebuie, de asemenea, să informeze petentul cu privire la alte căi de atac la nivel național sau la nivelul Uniunii. Atunci când consiliază petenții să înainteze Comisiei o plângere, centrele SOLVIT trebuie să îi încurajeze să consulte procedurile anterioare din cadrul SOLVIT (prin acordarea unui număr de referință și prin rezumarea acestor proceduri). Cazurile nesoluționate trebuie raportate Comisiei în mod sistematic prin intermediul bazei de date.

9.

După închiderea cazului, petenții trebuie invitați să ofere feedback cu privire la modul în care cazul a fost soluționat de SOLVIT.

IV.   ORGANIZAREA CENTRELOR SOLVIT

1.

Fiecare stat membru trebuie să aibă un centru SOLVIT.

2.

Pentru a garanta că centrele SOLVIT pot îndeplini sarcinile stabilite în prezenta recomandare, statele membre trebuie să se asigure că centrele SOLVIT:

(a)

au personal suficient și bine format, care cunoaște, la nivel operațional, mai multe limbi oficiale ale Uniunii, pentru a asigura, atunci când este necesar, comunicarea rapidă și transparentă cu alte centre SOLVIT;

(b)

au cunoștințe adecvate în domeniul juridic sau experiență relevantă în aplicarea dreptului Uniunii, pentru a putea face evaluări juridice independente ale cazurilor;

(c)

sunt poziționate în segmentul din administrația națională care are competențe suficiente de coordonare pentru a putea asigura punerea corectă în aplicare a dreptului Uniunii în cadrul administrației proprii;

(d)

sunt în măsură să stabilească o rețea în cadrul administrației naționale pentru a avea acces la cunoștințe juridice specifice și la sprijinul necesar pentru a găsi soluții practice la cazuri.

V.   PROCEDURA SOLVIT

A.   Principiile care reglementează instrumentarea cazurilor SOLVIT

1.

Toate cazurile SOLVIT trebuie gestionate de două centre SOLVIT, centrul de origine și centrul responsabil.

2.

Centrele de origine și centrele responsabile trebuie să coopereze în mod deschis și transparent în scopul de a găsi soluții rapide și eficiente pentru petenți.

3.

Centrele de origine și centrele responsabile trebuie să convină asupra limbii pe care o utilizează pentru comunicarea între ele, ținând seama de scopul de a soluționa problemele prin contacte informale în modul cel mai rapid și mai eficient posibil și care să asigure transparența și raportarea.

4.

Toate problemele primite, evaluările efectuate de centrele SOLVIT implicate în cazul respectiv, măsurile luate și rezultatele propuse trebuie înregistrate în baza de date SOLVIT în mod clar și complet. Atunci când un caz ridică probleme structurale, trebuie marcat ca atare în baza de date pentru a permite Comisiei să monitorizeze în mod sistematic astfel de cazuri.

5.

Toate propunerile de soluții trebuie să fie întotdeauna în deplină conformitate cu dreptul Uniunii.

6.

Centrele SOLVIT trebuie să respecte normele detaliate de gestionare a cazurilor prevăzute în manualul SOLVIT de gestionare a cazurilor, care va fi analizat periodic de Comisie în colaborare cu centrele SOLVIT.

B.   Centrul de origine

1.

Centrul de origine trebuie să înregistreze toate problemele juridice primite, indiferent dacă acestea pot fi încadrate sau nu pot fi încadrate în categoria cazurilor SOLVIT.

2.

De îndată ce centrul de origine a acceptat să preia o plângere ca un caz SOLVIT, acesta trebuie să întocmească un dosar complet și să efectueze o analiză completă a problemei juridice înainte de a fi înaintată centrului responsabil.

3.

Atunci când centrul de origine primește o propunere de soluție de la centrul responsabil, inclusiv o clarificare privind dreptul Uniunii aplicabil, acesta trebuie să verifice dacă soluția este în conformitate cu dreptul Uniunii.

4.

Centrul de origine trebuie să furnizeze solicitantului informații adecvate și la timp pe parcursul etapelor relevante ale procedurii.

C.   Centrul responsabil

1.

Centrul responsabil trebuie să confirme acceptarea unui caz în termen de o săptămână de la transmiterea acestuia de către centrul de origine.

2.

Centrul responsabil trebuie să urmărească găsirea de soluții pentru petenți, inclusiv clarificarea dreptului Uniunii aplicabil, și trebuie să informeze periodic centrul de origine cu privire la progresele înregistrate în acest sens.

3.

În cazul în care problema prezentată de petent este o problemă structurală, centrul responsabil trebuie să evalueze cât mai curând posibil dacă problema poate fi rezolvată prin intermediul procedurii SOLVIT. În cazul în care consideră că acest lucru nu este posibil, acesta trebuie să închidă cazul ca nesoluționat și să informeze autoritățile naționale competente responsabile în vederea aplicării corecte a dreptului Uniunii în statul membru respectiv, astfel încât să se asigure că încălcarea dreptului Uniunii este efectiv eliminată. Comisia trebuie, de asemenea, informată prin intermediul bazei de date.

VI.   ROLUL COMISIEI

1.

Comisia oferă asistență și sprijin pentru funcționarea SOLVIT prin:

(a)

organizarea de sesiuni de formare și evenimente periodice în cadrul rețelei în colaborare cu centrele naționale SOLVIT;

(b)

elaborarea și actualizarea manualului SOLVIT de tratare a cazurilor în colaborare cu centrele naționale SOLVIT;

(c)

asigurarea de asistență în tratarea cazurilor la cererea centrelor SOLVIT. În cazuri complexe, aceasta poate include acordarea de consultanță juridică neoficială. Serviciile Comisiei trebuie să răspundă la solicitările de consultanță juridică neoficială în termen de două săptămâni. Consultanța este oferită numai în mod neoficial și nu obligă în niciun fel Comisia;

(d)

gestionarea și întreținerea bazei de date SOLVIT și a unei interfețe publice, precum și furnizarea de formare profesională și materiale specifice pentru a facilita utilizarea lor de către centrele SOLVIT;

(e)

monitorizarea calității și performanței centrelor SOLVIT și a cazurilor pe care le tratează. Atunci când este vorba de o problemă structurală, Comisia va monitoriza îndeaproape cazul și, dacă este necesar, va acorda consiliere și asistență pentru a se asigura că problema structurală este rezolvată. Comisia va stabili dacă problemele structurale nerezolvate necesită o urmărire ulterioară;

(f)

asigurarea comunicării corespunzătoare între SOLVIT, CHAP (5) și sistemul UE Pilot (6) pentru a asigura o urmărire adecvată a cazurilor SOLVIT nesoluționate, pentru a monitoriza cazurile structurale și pentru a evita suprapunerea în tratarea plângerilor;

(g)

informarea centrelor SOLVIT, la cererea acestora, cu privire la acțiunile Comisiei de urmărire ulterioară a cazurilor nesoluționate, în cazul în care o plângere a fost depusă la Comisie.

2.

Dacă este cazul, Comisia poate înainta plângerile primite la SOLVIT în vederea găsirii unei soluții rapide și neoficiale, sub rezerva consimțământului petentului.

VII.   CONTROLUL CALITĂȚII ȘI RAPORTAREA

1.

Centrele SOLVIT trebuie să efectueze verificări regulate privind calitatea cazurilor gestionate în calitate de centru de origine și de centru responsabil, astfel cum sunt detaliate în manualul de gestionare a cazurilor.

2.

Serviciile Comisiei vor efectua în mod regulat verificări privind calitatea globală a tuturor cazurilor și vor semnala eventualele probleme centrelor SOLVIT în cauză, care trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a remedia deficiențele identificate.

3.

Comisia va prezenta rapoarte regulate privind calitatea și performanța rețelei SOLVIT. De asemenea, aceasta va prezenta raportări cu privire la tipul de probleme primite de SOLVIT și la cazurile gestionate în cadrul rețelei SOLVIT, în vederea definirii unor tendințe și a identificării problemelor rămase din cadrul pieței interne. În acest cadru de raportare, Comisia va prezenta raportări separate privind cazurile structurale.

VIII.   VIZIBILITATEA REȚELEI

1.

Comisia va promova cunoașterea și utilizarea rețelei SOLVIT în rândul organizațiilor europene interesate și al instituțiilor Uniunii și va îmbunătăți accesibilitatea și prezența rețelei SOLVIT prin intermediul mijloacelor online.

2.

Statele membre trebuie să se asigure că sunt disponibile informații clare și accesul ușor la serviciile SOLVIT, în special pe toate site-urile internet relevante ale administrației publice.

3.

Statele membre trebuie, de asemenea, să efectueze activități de conștientizare cu privire la SOLVIT în rândul părților interesate. Comisia va oferi asistență pentru astfel de activități.

IX.   COOPERAREA CU ALTE REȚELE ȘI PUNCTE DE CONTACT

1.

Pentru a se asigura că petenții primesc sprijin eficient, centrele SOLVIT trebuie să coopereze cu alte rețele europene și naționale de informare și de sprijin, cum ar fi Europa ta, Europe Direct, serviciul „Europa ta – consiliere”, Rețeaua întreprinderilor europene, centrele europene ale consumatorilor, EURES, rețeaua FIN-NET și Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor. Centrele SOLVIT trebuie, de asemenea, să stabilească relații bune de lucru cu membrii naționali ai Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, în vederea unei gestionări eficiente de cazuri privind securitatea socială.

2.

Centrele SOLVIT trebuie să fie în contact permanent și să colaboreze îndeaproape cu punctele de contact naționale ale sistemului UE Pilot, în scopul de a asigura un schimb adecvat de informații referitoare la cazurile și plângerile primite.

3.

Comisia va facilita această colaborare prin organizarea de evenimente comune în cadrul rețelei și prin stabilirea mijloacelor tehnice de conectare cu astfel de rețele și puncte de contact, astfel cum sunt indicate la punctul 1 (7).

X.   PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ȘI CONFIDENȚIALITATEA

Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentei recomandări, inclusiv, în special, cerințele de transparență și drepturile persoanelor vizate, este reglementată de Regulamentul IMI. În conformitate cu regulamentul menționat, trebuie să se aplice următoarele recomandări:

1.

Petenții trebuie să fie în măsură să depună plângeri la SOLVIT prin intermediul unei interfețe publice conectată la Sistemul de informare al pieței interne, pus la dispoziția lor de către Comisie. Petenții nu au acces la baza de date SOLVIT.

2.

Centrele de origine și responsabile trebuie să aibă acces la baza de date SOLVIT și să fie în măsură să se ocupe de un caz în care sunt implicate prin intermediul acestei baze de date. Aceasta include accesul la datele cu caracter personal ale solicitantului.

3.

Alte centre SOLVIT care nu sunt implicate într-un anumit caz și Comisia trebuie să aibă drept de acces limitat la citirea informațiilor anonime privind cazul respectiv.

4.

Centrul de origine trebuie, în mod normal, să divulge centrului responsabil identitatea petentului pentru a facilita rezolvarea problemelor. Petentul trebuie să fie informat cu privire la aceasta de la începutul procesului și trebuie să i se ofere posibilitatea de a se opune, caz în care identitatea petentului nu trebuie să fie divulgată.

5.

Informațiile furnizate de către petent trebuie să fie utilizate de centrul responsabil și de autoritățile publice vizate de plângere numai în scopul încercării de a soluționa cazul. Funcționarii care gestionează cazul respectiv trebuie să prelucreze datele cu caracter personal numai în scopurile pentru care au fost transmise. De asemenea, ar trebui întreprinse măsuri corespunzătoare pentru a proteja informațiile sensibile din punct de vedere comercial care nu includ date cu caracter personal.

6.

Un caz poate fi transferat către o altă rețea sau organizație de soluționare de probleme numai cu acordul petentului.

7.

Personalul Comisiei trebuie să aibă acces la datele cu caracter personal ale petenților numai în cazul în care acest lucru este necesar:

(a)

pentru a evita gestionarea paralelă a aceleiași probleme înaintată Comisiei sau unei alte instituții a Uniunii prin intermediul unei alte proceduri;

(b)

pentru a oferi consultanță juridică neoficială în conformitate cu secțiunea VI;

(c)

pentru a decide asupra posibilei urmăriri ulterioare a cazurilor deja gestionate de SOLVIT;

(d)

pentru a soluționa aspectele tehnice care afectează baza de date SOLVIT.

8.

Datele cu caracter personal legate de cazurile SOLVIT trebuie blocate în Sistemul de informare al pieței interne timp de 18 luni de la închiderea unui caz SOLVIT. Descrierile anonime ale cazurilor SOLVIT trebuie să rămână în baza de date SOLVIT și pot fi utilizate în scopuri statistice, de raportare și de elaborare de politici.

XI.   ALTE DISPOZIȚII

Prezenta recomandare înlocuiește Recomandarea 2001/893/CE. Toate trimiterile la Recomandarea 2001/893/CE trebuie înțelese ca trimiteri la prezenta recomandare.

XII.   DATA APLICĂRII ȘI DESTINATARI

Prezenta recomandare se aplică de la 1 octombrie 2013.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 septembrie 2013.

Pentru Comisie

Michel BARNIER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 331, 15.12.2001, p. 79.

(2)  COM(2012) 259 final.

(3)  COM(2013) 269 final.

(4)  JO L 316, 14.11.2012, p. 1.

(5)  Gestionarea plângerilor/Accueil des plaignants – Sistemul Comisiei de înregistrare a plângerilor.

(6)  COM(2007) 502 final.

(7)  La momentul adoptării prezentei recomandări, mijloacele tehnice sunt stabilite cu serviciul „Europa ta – consiliere” și sunt în curs de elaborare cu Europe Direct.


III Alte acte

SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN

19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/16


DECIZIA AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

NR. 178/13/COL

din 30 aprilie 2013

de derogare, în ceea ce privește explorarea și extracția de țiței și gaze naturale pe platforma continentală norvegiană, de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (Norvegia)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE („AUTORITATEA”),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”),

AVÂND ÎN VEDERE actul menționat la punctul 4 din anexa XVI la Acordul privind SEE de stabilire a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice în sectorul utilităților publice (Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale) („Directiva 2004/17/CE”), în special articolul 30 alineatele (1), (4) și (6),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție („Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”), în special articolele 1 și 3 din Protocolul 1 la acesta,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia Autorității din 19 aprilie 2012 de autorizare a membrului însărcinat cu achizițiile publice să adopte anumite decizii în domeniul achizițiilor publice (Decizia nr. 136/12/COL),

DUPĂ consultarea Comitetului AELS privind achizițiile publice,

întrucât:

I.   DATE FACTUALE

1   PROCEDURA

(1)

Prin scrisoarea din 5 noiembrie 2012 (1) și în urma discuțiilor din faza de prenotificare, Autoritatea a primit o cerere din partea guvernului norvegian de a adopta o decizie de stabilire a aplicabilității articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE în cazul activităților petroliere desfășurate pe platforma continentală norvegiană („PCN”). În scrisoarea sa din 25 ianuarie 2013, Autoritatea a transmis guvernului norvegian o solicitare de a prezenta informații suplimentare (2). Guvernul norvegian a transmis răspunsul său către Autoritate prin scrisoarea din 15 februarie 2013 (3). Notificarea și răspunsul guvernului norvegian au fost discutate în cadrul unei teleconferințe la 4 martie 2013 (4). Prin scrisorile Autorității din 22 martie 2013, Comitetul AELS privind achizițiile publice a fost consultat și invitat să își comunice punctul de vedere prin procedură scrisă (5). În urma numărării voturilor de către membrii săi, Comitetul AELS privind achizițiile publice a emis, la 16 aprilie 2013, un aviz pozitiv cu privire la proiectul de decizie a Autorității (6).

(2)

Cererea guvernului norvegian se referă la explorarea și extracția de țiței și gaze naturale pe platforma continentală norvegiană, inclusiv exploatare (respectiv înființarea unei infrastructuri adecvate pentru producția viitoare, de exemplu platforme de producție, conducte, terminale etc.). În cererea sa, guvernul norvegian a descris trei activități:

(a)

explorarea țițeiului și a gazelor naturale;

(b)

extracția de țiței; și

(c)

extracția de gaze naturale.

2   CADRUL JURIDIC

(3)

Intenția care stă la baza articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE este aceea de a permite o exceptare de la cerințele normelor privind achizițiile publice în situația în care participanții de pe o piață își desfășoară activitatea într-un mod competitiv. Articolul 30 alineatul (1) din directivă prevede următoarele:

„Contractele destinate să permită desfășurarea unei activități menționate la articolele 3-7 nu fac obiectul prezentei directive în cazul în care, în statul membru în care se desfășoară, activitatea este expusă direct concurenței pe piețe la care accesul nu este restricționat.”

(4)

Articolul 30 alineatul (1) din directivă stabilește două cerințe care trebuie să fie îndeplinite amândouă pentru ca Autoritatea să poată adopta o decizie pozitivă în ceea ce privește o cerere de exceptare în temeiul articolului 30 alineatul (4), luând în considerare articolul 30 alineatul (6) din directivă.

(5)

Prima cerință a articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE prevede că activitatea trebuie să aibă loc pe o piață la care accesul nu este restricționat. Articolul 30 alineatul (3) din directivă prevede că „accesul la o piață se consideră nerestricționat în cazul în care statul membru a pus în aplicare și a aplicat dispozițiile legislației comunitare menționate la anexa XI”. Anexa XI la directivă cuprinde o listă de mai multe directive.

(6)

Una dintre directivele enumerate în anexa XI este Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (7), care a fost încorporată în legislația în 1995 și este menționată la punctul 12 din anexa IV la Acordul privind SEE.

(7)

De asemenea, printre directivele menționate în anexa XI se numără și Directiva 98/30/CE. Aceasta a fost înlocuită de Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE. Acesta din urmă a fost încorporată în legislația SEE în anul 2005 și este menționată la punctul 23 din anexa IV la Acordul privind SEE (8).

(8)

În consecință, accesul la piață poate fi considerat nerestricționat dacă statul norvegian a pus în aplicare și a aplicat în mod corect actele menționate la punctele 12 și 23 din anexa IV la Acordul privind SEE, care corespund Directivei 94/22/CE, respectiv Directivei 2003/55/CE (9).

(9)

Cea de a doua cerință a articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE prevede ca activitatea să fie expusă direct concurenței în statul AELS în care se desfășoară. Pentru a constata dacă o activitate este expusă direct concurenței, trebuie să se facă referire la „criterii conforme cu dispozițiile Tratatului CE privind concurența, cum ar fi caracteristici ale bunurilor sau serviciilor respective, existența de bunuri sau servicii alternative, prețurile și prezența, reală sau potențială, a mai mult de un furnizor al bunurilor sau serviciilor respective” (10).

(10)

Expunerea directă la concurență trebuie evaluată pe baza a diverși indicatori, niciunul dintre aceștia nefiind, în sine, decisiv. În ceea ce privește piețele vizate de prezenta decizie, cota principalilor operatori de pe o anumită piață constituie un criteriu care trebuie luat în considerare. Un alt criteriu este gradul de concentrare de pe piețele respective (11). Expunerea directă la concurență este evaluată pe baza unor criterii obiective, ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză. Întrucât condițiile variază pentru diferitele activități care fac obiectul prezentei decizii, pentru fiecare activitate sau piață relevantă se efectuează o evaluare separată.

(11)

Prezenta decizie a fost adoptată exclusiv în scopul acordării unei derogări în temeiul articolului 30 din Directiva 2004/17/CE și nu aduce atingere aplicării normelor privind concurența.

3   SISTEMUL NORVEGIAN DE ACORDARE A LICENȚELOR

(12)

Legea norvegiană a petrolului (12) prevede temeiul juridic care stă la baza sistemului de acordare a licențelor pentru activitățile petroliere desfășurate pe platforma continentală norvegiană. Legea petrolului și regulamentele din sectorul petrolier reglementează procesul de acordare a licențelor pentru explorarea și extracția țițeiului și a gazelor naturale pe platforma continentală norvegiană. Ministerul Petrolului și Energiei din Norvegia anunță blocurile pentru care companiile interesate pot depune cereri pentru acordarea de licențe. Licențele de extracție sunt acordate de regele Norvegiei, în cadrul Consiliului de Stat. Acordarea unei licențe de extracție se face în baza unor criterii factuale și obiective (13). În mod normal, o licență de extracție va fi acordată unui grup de companii, dintre care una singură este numită drept operator responsabil cu gestionarea curentă a licenței.

(13)

În Norvegia există două tipuri de runde de atribuire a licențelor: (i) runde de atribuire a licențelor care vizează zonele imature aflate pe platforma continentală norvegiană (runde numerotate) și (ii) atribuiri pentru zonele prestabilite (runde AZP), care vizează zonele mature. Cele două tipuri de runde de atribuire a licențelor sunt identice, cu excepția modului în care se inițiază. Rundele de atribuire a licențelor de tip AZP se desfășoară în fiecare an și vizează acea suprafață a platformei continentale norvegiene care este considerată a fi matură (respectiv zonele ale căror caracteristici geologice sunt bine cunoscute) (14). Rundele numerotate de atribuire a licențelor se efectuează (în medie) o dată la doi ani, vizând zonele imature (respectiv zonele a căror geologie este puțin cunoscută) (15). Rundele numerotate de atribuire a licențelor se inițiază de către Ministerul Petrolului și Energiei din Norvegia, care invită societățile active pe platforma continentală norvegiană să desemneze zonele (blocurile) pe care le doresc a fi incluse în următoarea rundă de atribuire a licențelor. Temeiurile juridice (legi, regulamente, documente de atribuire a licențelor) care reglementează cele două tipuri de runde de atribuire a licențelor sunt identice. Guvernul norvegian a informat Autoritatea că activitățile de explorare efectuate în cadrul celor două tipuri de runde de atribuire a licențelor sunt, de asemenea, identice.

(14)

În cadrul rundelor de atribuire a licențelor, întreprinderile petroliere calificate solicită licențe de extracție, mai precis dreptul exclusiv de a efectua activități petroliere pe platforma continentală norvegiană. Conform definiției prevăzute în secțiunea 1-6 litera (c) din Legea norvegiană a petrolului, activitățile petroliere includ „toate activitățile desfășurate în legătură cu zăcămintele submarine de petrol, inclusiv explorarea, forajul de explorare, extracția, transportul, utilizarea și dezafectarea, precum și planificarea acestor activități, dar fără a include, totuși, transportul petrolului în vrac cu ajutorul navelor”. În consecință, în cadrul rundelor de atribuire a licențelor, societățile solicită dreptul exclusiv de explorare și extracție a țițeiului și a gazelor naturale care pot fi descoperite în zona vizată de licența de extracție.

(15)

Atunci când descoperă țiței și/sau gaze naturale, titularii licențelor au obligația, în cazul în care decid să exploateze terenul, de a prezenta Ministerului Petrolului și Energiei din Norvegia, spre aprobare, un plan de dezvoltare și exploatare („PDE”) a terenului (16). Aprobarea PDE conferă titularilor de licențe dreptul exclusiv de a începe exploatarea și, ulterior, extracția. Petrolul extras devine proprietatea titularului licenței.

(16)

Întreprinderile care dețin licențe de exploatare pe platforma continentală norvegiană acoperă o gamă largă, de la companii petroliere internaționale importante la întreprinderi petroliere foarte mici, multe dintre acestea fiind intrate recent pe platforma continentală norvegiană, aproximativ în ultimii 10 ani.

(17)

Tabelele de mai jos, prezentate de guvernul norvegian, prezintă activitățile desfășurate pe platforma continentală norvegiană în funcție de noile licențe de extracție atribuite, suprafața atribuită și numărul de companii prezente pe platforma continentală norvegiană (17).

Noi licențe atribuite:

Image

Suprafața atribuită:

Image

Numărul companiilor prezente pe platforma continentală norvegiană:

Image

II.   EVALUARE

4   ACTIVITĂȚILE CARE FAC OBIECTUL PREZENTEI DECIZII

(18)

Solicitarea guvernului norvegian de acordare a unei derogări în temeiul articolului 30 din Directiva 2004/17/CE se referă la trei activități distincte desfășurate pe platforma continentală norvegiană: (a) explorarea țițeiului și a gazelor naturale; (b) extracția țițeiului; și (c) extracția gazelor naturale. Autoritatea a analizat cele trei activități separat (18).

(19)

În sensul prezentei decizii, „extracția” va include și „exploatarea” (și anume, instalarea infrastructurii adecvate pentru extracție, cum ar fi platforme petroliere, conducte, terminale etc.). Transportul gazelor naturale de la platforma continentală norvegiană către piața de destinație prin rețeaua de gazoducte din amonte nu face obiectul prezentei decizii.

5   ACCESUL LA PIAȚĂ (PIEȚE)

(20)

Directiva 94/22/CE (Directiva privind acordarea de licențe) a fost încorporată la punctul 12 din anexa IV la Acordul privind SEE prin Decizia nr. 19/1995 a Comitetului mixt, intrată în vigoare la 1 septembrie 1995.

(21)

La 18 martie 1996, guvernul norvegian a notificat Autoritatea cu privire la transpunerea prezentei directive. Autoritatea a efectuat o evaluare a conformității, după care Norvegia a adus o serie de modificări la legislația proprie. După efectuarea acestor modificări, Autoritatea a apreciat că Norvegia a pus în aplicare în mod corespunzător Directiva privind acordarea de licențe.

(22)

Directiva 2003/55/CE (directiva privind gazele naturale) a fost încorporată Acordului privind SEE la punctul 23, prin Decizia Comitetului mixt nr. 146/2005/CE la 2 decembrie 2005. Directiva a intrat în vigoare pentru statele AELS și SEE la 1 iunie 2007.

(23)

Guvernul norvegian a notificat punerea în aplicare parțială a directivei privind gazele naturale la 4 iunie 2007, și aplicarea deplină la 19 februarie 2008. Autoritatea a efectuat și în cazul acestei directive o evaluare a conformității. În urma modificărilor aduse legislației naționale norvegiene, Autoritatea a apreciat că Norvegia a pus în aplicare în mod corespunzător directiva privind gazele naturale.

(24)

Având în vedere informațiile prezentate în această secțiune și în sensul prezentei decizii, reiese că statul norvegian a pus în aplicare și a aplicat în mod corect actele menționate la punctele 12 și 23 din anexa IV la Acordul privind SEE, care corespund Directivei 94/22/CE, respectiv Directivei 2003/55/CE.

(25)

În consecință și în conformitate cu primul paragraf din articolul 30 alineatul (3) din Directiva 2004/17/CE, accesul la piață nu ar trebui să fie considerat ca fiind limitat la teritoriul Norvegiei, inclusiv la platforma continentală norvegiană.

6   EXPUNEREA LA CONCURENȚĂ

(26)

După cum s-a explicat mai sus, Autoritatea apreciază că este necesar să se analizeze dacă sectoarele în cauză sunt expuse în mod concurenței. În acest scop, Autoritatea a examinat dovezile furnizate de guvernul norvegian, completate, după caz, cu informații publice disponibile.

6.1   Explorarea țițeiului și a gazelor naturale

6.1.1   Piața relevantă

(27)

Explorarea țițeiului și a gazelor naturale constă în identificarea de noi rezerve de hidrocarburi. Producția se referă și la crearea unor infrastructuri adecvate pentru extracția și exploatarea resurselor. Explorarea țițeiului și a gazelor naturale constituie o piață de producție relevantă, distinctă față de piețele dedicate extracției de țiței și gaze naturale. Această definiție are în vedere imposibilitatea de a se stabili de la început dacă activitățile de explorare vor avea drept rezultat descoperirea de țiței sau de gaze naturale. Guvernul norvegian a confirmat că acest lucru se aplică atât în cazul rundelor numerotate, cât și al rundelor AZP de atribuire a licențelor. De asemenea, această definiție a pieței corespunde practicii Comisiei Europene (19).

(28)

Explorarea zonelor mature și imature se realizează de către același tip de întreprinderi, iar activitățile se bazează pe același tip de tehnologie (indiferent de tipul de rundă de acordare a licențelor). Chiar dacă în cadrul rundelor AZP de atribuire a licențelor caracteristicile geologice ale zonelor vizate sunt mai bine cunoscute, întreprinderile petroliere nu cunosc cu exactitate dacă există țiței sau dacă, în eventualitatea descoperirii unui astfel de zăcământ, acesta conține țiței, gaze naturale sau ambele. Prin urmare, Autoritatea consideră că piața relevantă este explorarea țițeiului și a gazelor naturale, care include activități de explorare desfășurate atât în cadrul rundelor numerotate, cât și al rundelor AZP de atribuire a licențelor.

(29)

Companiile implicate în activități de explorare nu au tendința de a-și limita activitățile la o anumită zonă geografică. Majoritatea sunt prezente mai degrabă la nivel global. Comisia Europeană a susținut în mod constant în deciziile sale că sfera geografică a pieței explorării este una mondială (20). Guvernul norvegian este de acord cu definiția dată de Comisie pieței geografice. Autoritatea constată că piața geografică relevantă este mondială.

6.1.2   Expunerea directă la concurență

(30)

În perioada 2011-2013, aproximativ 50 de întreprinderi au devenit titulare de licențe de extracție și, în consecință, participă la activități de explorare pe platforma continentală norvegiană (21).

(31)

Cotele de piață ale operatorilor care desfășoară activități de explorare se măsoară, de obicei, prin referire la două variabile: rezervele demonstrate și producția estimată (22).

(32)

La nivel mondial, rezervele demonstrate de petrol în 2011 s-au ridicat la 1 652,6 miliarde de barili, iar cifra corespunzătoare pentru gaze naturale a fost de 208,4 mii de miliarde de metri cubi sau aproximativ 1 310,8 miliarde de barili echivalent petrol (23). La sfârșitul anului 2011, rezervele demonstrate de petrol din Norvegia s-au ridicat la 6,9 mii de milioane de barili, reprezentând 0,4 % din rezervele mondiale (24). Rezervele demonstrate de gaze naturale din Norvegia s-au ridicat, în 2011, la 2,1 mii de miliarde de metri cubi, reprezentând 1 % din rezervele mondiale (25). Niciuna dintre primele cinci companii ca mărime care își desfășoară activitatea pe platforma continentală norvegiană nu deține, la nivel mondial, o cotă a rezervelor demonstrate mai mare de 1 % (26).

(33)

Guvernul norvegian nu deține informații cu privire la cotele de piață la nivel mondial, exprimate ca producție estimată, ale primelor cinci companii mari prezente pe platforma continentală norvegiană. Cu toate acestea, este rezonabil să se presupună că există o corelație directă între rezervele demonstrate de țiței și gaze naturale și producția viitoare estimată (27). Prin prisma informațiilor disponibile, la nivel mondial, cotele de piață globale, exprimate ca producție estimată, ale celor mai mari companii prezente pe platforma continentală norvegiană, nu sunt susceptibile de a conduce, în niciun caz, la o modificare a evaluării efectuate de Autoritate.

(34)

În plus, Autoritatea a luat în considerare informațiile cu privire la numărul de cereri pentru runde de atribuire a licențelor pentru platforma continentală norvegiană și cu privire la operatorii nou intrați pe platforma continentală norvegiană. Informațiile primite de la guvernul norvegian privind atribuirea de licențe în ultimele trei runde de atribuire a licențelor în vederea desfășurării de activități pe platforma continentală norvegiană (care au avut loc în perioada 2011-2012) arată că, pentru fiecare licență anunțată, s-au primit maximum nouă cereri. În perioada 2008-2012, 13 noi operatori au primit licență de extracție pe platforma continentală norvegiană. Astfel, numărul de întreprinderi petroliere care au primit licență pentru platforma continentală norvegiană este considerabil (28).

(35)

Pe baza elementelor de mai sus, gradul de concentrare la nivelul pieței globale a explorării țițeiului și a gazelor naturale apare ca fiind redus. Există probabilitatea ca întreprinderile care activează pe această piață să fie expuse unei presiuni concurențiale considerabile. Nu există elemente care să indice că sectorul nu funcționează în conformitate cu legile pieței. Prin urmare, Autoritatea concluzionează că piața explorării țițeiului și a gazelor naturale este expusă direct concurenței, în sensul Directivei 2004/17/CE.

6.2   Producția de țiței

6.2.1   Piața relevantă

(36)

Țițeiul este un produs de bază la nivel mondial, prețul acestuia fiind determinat de cererea și de oferta pe plan mondial. În conformitate cu practica instituită a Comisiei Europene (29), exploatarea și extracția țițeiului reprezintă o piață de producție separată, cu o dimensiune geografică mondială. Guvernul norvegian este de acord cu această definiție a pieței (30). Autoritatea susține aceeași definiție a pieței în sensul prezentei decizii.

6.2.2   Expunerea directă la concurență

(37)

Atunci când descoperă țiței (sau gaze naturale), titularii de licențe au obligația, în cazul în care decid să exploateze zona, să prezinte spre aprobare Ministerului Petrolului și Energiei din Norvegia un plan de dezvoltare și exploatare („PDE”) a terenului. Câmpurile aflate pe platforma continentală norvegiană care dețin predominant zăcăminte de petrol (31) și pentru care fost prezentat și aprobat un PDE în cursul ultimilor cinci ani sunt următoarele:

Anul

Descriere

(numele câmpului și licențele)

Atribuite către

2008

Morvin, PL134B

Statoil Petroleum

Eni Norge

Total E&P Norge

2009

Goliat, PL229

Eni Norge

Statoil Petroleum

2011

Knarr, PL373S

BG Norge

Idemitsu Petroleum Norge

Wintershall Norge

RWE Dea Norge

2011

Ekofisk Sør, Eldfisk II, PL

ConocoPhillips

Total E&P Norge

Eni Norge

Statoil Petroleum

Petoro AS

2011

Vigdis nordøst, PL089

Statoil Petroleum

Petoro AS

ExxonMobil E&P Norway

Idemitsu Petroleum Norge

Total E&P Norge

RWE Dea Norge

2011

Stjerne, part of Oseberg Sør

PL079, PL104

Statoil Petroleum

Petoro AS

Total E&P Norge

ConocoPhillips

2011

Hyme, PL348

Statoil Petroleum

GDF Suez E&P Norge

Core Energy

E.ON E&P Norge

Faroe Petroleum Norge

VNG Norge

2011

Brynhild, PL148

Lundin Norway

Talisman Energy Norway

2012

Jette, PL027C, PL169C,

PL504

Det norske oljeselskap

Petoro AS

2012

Skuld, PL128

Statoil Petroleum

Petoro AS

Eni Norge

2012

Edvard Grieg, PL338

Lundin Norway

Wintershall Norge

OMV Norge

2012

Bøyla, PL340

Marathon Oil Norge

ConocoPhillips

Lundin Norway

2012

Svalin, PL169

Statoil Petroleum

Petoro AS

ExxonMobil E&P Norway

(38)

Astfel, în perioada 2008-2012 au fost acceptate planuri PDE privind extracția petrolului pentru 20 de întreprinderi petroliere, în total. În plus, în 2010, Ministerul Petrolului și Energiei a acceptat un PDE pentru trei operatori nou-intrați pe piață (32).

(39)

Cu excepția companiilor de stat norvegiene, lista arată că titularii de licențe sunt atât mari companii petroliere, cât și întreprinderi mai mici. Guvernul norvegian consideră că cea mai mare parte a companiilor petroliere prezente pe platforma continentală norvegiană fac parte din corporații cu un portofoliu de afaceri diversificat la nivel mondial. Prin urmare, petrolul extras se vinde, într-o măsură considerabilă, către companii partenere. Cu toate acestea, mai mult de jumătate din producție se vinde pe piața la vedere. Imaginea de mai jos prezintă volumul vânzărilor de țiței extras de pe platforma continentală norvegiană în 2009.

Volumul vânzărilor de țiței extras de pe platforma continentală norvegiană în 2009:

Image

(40)

Producția zilnică totală de petrol la nivel mondial în 2011 s-a ridicat la 83 576 000 de barili. În 2011, în Norvegia s-au extras în total 2 039 000 de barili pe zi. Această cantitate a reprezentat 2,3 % din producția mondială (33).

(41)

În ceea ce privește extracția de țiței de pe platforma continentală norvegiană, Statoil a avut cea mai mare cotă în 2011. Printre ceilalți producători prezenți pe platforma continentală norvegiană s-au numărat mari companii petroliere internaționale precum ExxonMobil, Total, ConocoPhillips, Marathon, Shell, BP și Eni. Niciunul dintre acești operatori nu a deținut în 2011 o cotă pe piața mondială a producției de petrol mai mare de 3 % (34). Prin urmare, gradul de concentrare pe piața relevantă în ansamblu a fost scăzut.

(42)

Comisia Europeană a considerat, în deciziile adoptate în temeiul Directivei 2004/17/CE, că piața globalizată a producției de petrol se caracterizează printr-o concurență puternică între mai mulți operatori (35). Nu există indicii că acest lucru s-ar fi schimbat în ultimii ani.

(43)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că nu există elemente care să indice că sectorul nu funcționează în conformitate cu legile pieței și, prin urmare, că piața exploatării și extracției de țiței este expusă direct concurenței în sensul Directivei 2004/17/CE.

6.3   Extracția de gaze naturale

6.3.1   Piața relevantă

(44)

Piața pentru exploatarea, extracția și vânzarea angro de gaz a fost analizată de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului UE privind concentrările economice (36) în cadrul mai multor decizii în care aceasta a considerat că există o singură piață pentru aprovizionarea cu gaze din amonte (care include, de asemenea, exploatarea și extracția de gaze) a clienților de pe teritoriul SEE (și anume gazul extras din zăcămintele de gaze și vândut clienților – inclusiv operatorilor tradiționali naționali – din SEE). (37)

(45)

Gazul natural poate fi transportat prin rețeaua de gazoducte din amonte sau cu ajutorul navelor, sub formă de gaz natural lichefiat („GNL”). În 2012, exportul de gaz al Norvegiei s-a ridicat la aproximativ 112 miliarde de metri cubi, dintre care 107 miliarde de metri cubi de gaz transportat prin conducte și 5 miliarde de metri cubi de gaz transportat sub formă de GNL. (38)

(46)

Guvernul norvegian consideră că livrările de GNL pot fi substituite și că pot concura direct cu gazul transportat prin conducte. După ce gazul natural lichefiat este regazificat, acesta poate fi introdus în rețeaua de gazoducte, fiind substituibil gazului care este furnizat prin conductele din zonele aflate în amonte. Localitatea Zeebrugge din Belgia este menționată drept exemplu: după ce gazul transportat prin conducte, extras de pe platforma continentală norvegiană, a trecut prin terminalul de destinație și gazul natural lichefiat a fost regazificat în cadrul terminalului GNL din Zeebrugge, ambele surse de gaze naturale sunt complet substituibile. Deși infrastructura de regazificare nu este prezentă în toate statele din cadrul SEE, capacitatea de regazificare a crescut puternic în ultimii ani. Capacitatea de regazificare din SEE se apropie de 200 de miliarde de metri cubi. Odată cu extinderea rețelei de gazoducte, gazul natural lichefiat devine disponibil pentru un număr tot mai mare de clienți din SEE.

(47)

În deciziile sale recente, Comisia Europeană a lăsat deschisă întrebarea dacă trebuie să se facă deosebirea între gazul natural lichefiat furnizat și livrările de gaz transportat prin conducte (39).

(48)

În sensul prezentei decizii, Autoritatea consideră, de asemenea, că poate fi lăsată deschisă întrebarea dacă trebuie să se facă deosebirea între gazul transportat prin conductă și GNL.

(49)

În aval există mai multe rețele separate destinate distribuției de gaz cu putere calorică ridicată (High Calorific Value – HCV) și de gaz cu putere calorică scăzută (Low Calorific Value – LCV), iar utilizatorii finali sunt conectați la rețeaua corespunzătoare pentru alimentare. Gazul HCV poate fi transformat în gaz LCV și invers. Producătorii norvegieni de gaze furnizează gaz de tip HCV.

(50)

Guvernul norvegian consideră că nivelul de substituibilitate între gazul LCV și gazul HCV ar trebui să determine încadrarea acestor produse în aceeași piață de aprovizionare cu gaze din perspectiva operatorilor din amonte. Se arată, de asemenea, că furnizarea de gaz LCV reprezintă o parte relativ mică din totalul gazului furnizat în SEE - aproximativ 10 %.

(51)

În sensul prezentei decizii, Autoritatea consideră că se poate lăsa deschisă întrebarea dacă trebuie să se facă deosebirea între gazul HCV și gazul LCV.

(52)

În ceea ce privește definirea pieței de produse, în sensul prezentei decizii, Autoritatea consideră că există o piață pentru aprovizionarea cu gaze din amonte (care cuprinde, de asemenea, exploatarea și extracția gazelor). Chestiunea includerii sau a neincluderii gazului GNL sau a gazului LCV în piața relevantă de produse nu este pertinentă în sensul prezentei decizii.

(53)

Guvernul norvegian consideră că cele trei directive privind piața gazului au creat o piață liberalizată și integrată de gaze naturale în Europa de Nord-Vest. UE își propune să integreze pe deplin piețele până în 2014. Având o piață unică pentru gaze, guvernul norvegian apreciază că nu este relevant să se ia în considerare cotele de piață pentru fiecare stat din SEE. Se consideră că, după ce gazul ajunge la frontiera pieței interne europene, acesta va circula în mod liber spre locurile unde este nevoie de gaz, în funcție de sursele de aprovizionare și de ofertă.

(54)

Din totalul exportului de gaz transportat prin conducte, provenit de pe platforma continentală norvegiană, aproximativ 70 % a fost transportat până la terminalele de destinație din Germania și Regatul Unit, iar partea rămasă către terminale din Belgia și Franța. Gazul transportat prin conducte provenit din Norvegia este vândut prin conexiuni ale conductelor și în temeiul unor acorduri swap către alte câteva state din SEE: în total, mai mult de 10 state din SEE. Din totalul producției de GNL provenit de pe platforma continentală norvegiană, aproximativ două treimi se vând, în mod tradițional, în SEE. Aceasta înseamnă că aproape întreaga cantitate de gaze provenit din Norvegia se exportă în SEE.

(55)

În plus, guvernul norvegian consideră că, la nivelul SEE, cumpărătorii de gaze au la dispoziție o serie de surse de aprovizionare diferite. Este vorba atât de gaze provenite din UE (de regulă, Danemarca, Țările de Jos și Regatul Unit) sau din țările învecinate (de regulă, Rusia, Algeria și Libia, în plus față de Norvegia) sau din alte țări (de exemplu, țări din Orientul Mijlociu sau Nigeria, sub formă de GNL).

(56)

De asemenea, guvernul norvegian consideră că platformele aflate atât în Regatul Unit, cât și pe continentul european sunt din ce în ce mai lichide, iar formarea prețurilor în cadrul diferitelor platforme arată că s-a atins un nivel considerabil de integrare.

(57)

În ceea ce privește definiția pieței geografice, în deciziile anterioare ale Comisiei Europene adoptate în temeiul Regulamentului UE privind concentrările economice se concluzionează că aceasta, cel mai probabil, cuprinde SEE, plus importurile de gaze din Rusia și Algeria, dar lasă deschisă chestiunea definirii pieței geografice. În decizia privind fuziunea dintre Statoil și Hydro, Comisia nu a considerat că este necesar să decidă dacă zona geografică relevantă care trebuie luată în considerare este: (i) SEE; (ii) o zonă care cuprinde țările SEE în care se vând gazele provenite de pe platforma continentală norvegiană (direct prin conducte sau prin acorduri de schimb - „swap”); sau (iii) fiecare țară în care gazul este vândut de diferite părți. (40) Indiferent de definiția geografică luată în considerare, gradul de concentrare nu ar trebui să genereze probleme de concurență pe piața de aprovizionare cu gaz din amonte.

(58)

În sensul prezentei decizii și din motivele prezentate mai jos, Autoritatea consideră că nu este necesar să ia o decizie cu privire la dimensiunea exactă a pieței geografice a gazului natural. În cadrul oricărei delimitări rezonabile a pieței geografice, Autoritatea susține că sectorul în cauză este expus în mod direct concurenței.

6.3.2   Expunerea directă la concurență

(59)

Atunci când descoperă gaze naturale (sau țiței), titularii de licențe au obligația, în cazul în care decid să exploateze zona, de a prezenta Ministerului Petrolului și Energiei din Norvegia spre aprobare un plan de dezvoltare și exploatare („PDE”) a terenului. Câmpurile de pe platforma continentală norvegiană (41) de unde se extrag predominant gaze și pentru care a fost depus și aprobat un PDE în ultimii ani sunt următoarele:

Anul

Descriere

(numele câmpului și licențele)

Atribuite către

2008

Yttergryta, PL062

Statoil Petroleum

Total E&P Norge

Petoro AS

Eni Norge

2008

Troll redevelopment,

PL054, PL085, PL085C

Petoro AS

Statoil Petroleum

Norske Shell

Total E&P Norge

ConocoPhillips

2009

Oselvar, PL274

DONG E&P Norge

Bayerngas Norge

Noreco Norway

2010

Trym, PL147

Bayerngas Norge

DONG E&P Norge

2010

Gudrun, PL025

Statoil Petroleum

GDF SUEZ E&P Norge

2010

Marulk, PL122

Statoil Petroleum

DONG E&P Norge

Eni Norge

2010

Gaupe, PL292

BG Norge

Lundin Norway

2011

Valemon, PL050, PL050B,

PL050C, PL050D, PL193B,

PL193D

Statoil Petroleum

Petoro AS

Centrica Resources Norge

Enterprise Oil Norge

2011

Visund, Sør, PL120

Statoil Petroleum

Petoro AS

ConocoPhillips

Total E&P Norge

2012

Åsgard subsea compression

Petoro AS

Statoil Petroleum

Eni Norge

Total E&P Norge

ExxonMobil E&P Norway

2011

Atla, PL102C

Total E&P Norge

Petoro AS

Centrica Resources Norge

Det norske oljeselskap

2012

Martin Linge, PL040, PL043

Total E&P Norge

Petoro AS

Statoil Petroleum

(60)

În perioada 2008-2012 au fost acceptate planuri PDE privind extracția de gaze pentru 14 companii în total. În perioada 2009-2011 au fost acceptate planuri PDE pentru trei operatori nou-intrați (42) pe piață. Peste 25 de companii prezente pe platforma continentală norvegiană exportă gaze în SEE (43).

(61)

În 2011, producția de gaze naturale din Norvegia s-a ridicat la 101,4 miliarde de metri cubi, reprezentând 3,1 % din producția mondială (44). Peste 95 % din producția de pe platforma continentală norvegiană se exportă în SEE prin gazoducte către șase puncte de destinație din patru țări (Regatul Unit, Germania, Belgia și Franța) (45). Pe piața internă din Norvegia a fost consumată o cantitate de aproximativ 1,4 miliarde de metri cubi (mai puțin de 2 %) din gazul extras de pe platforma continentală norvegiană.

(62)

Există mai multe companii independente care desfășoară activități în sectorul extracției de gaze pe platforma continentală norvegiană. În plus, întreprinderi noi devin titulare de licențe. Primele cinci companii producătoare de gaze prezente pe platforma continentală norvegiană, clasificate în funcție de producția anuală, sunt: Petoro, Statoil, Exxon Mobil, Total și Shell. Statoil este cea mai mare companie producătoare de gaze prezentă pe platforma continentală norvegiană. Cota de piață cumulată a primelor trei companii producătoare de gaz din totalul producției de gaz de pe platforma continentală norvegiană nu depășește 50 % (46).

(63)

Statele membre ale UE consumă aproximativ 500 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Potrivit Eurogas (47), în 2011, aprovizionarea cu gaz din statele membre ale UE a reprezentat 33 % din cantitatea netă totală, urmată de Rusia (24 %), Norvegia (19 %) (48) și Algeria (9 %), fiind inclusă atât alimentarea prin conducte, cât și sub formă de GNL. Alte surse din diferite părți ale lumii au contribuit cu restul de 15 %.

(64)

Toți titularii de licențe prezenți pe platforma continentală norvegiană sunt responsabili de vânzarea producției proprii de gaz. Companiile producătoare prezente pe platforma continentală norvegiană au încheiat acorduri de vânzare cu cumpărători din mai multe state membre ale UE. În 2011, ponderea consumului total de gaz provenit din Norvegia în fiecare din cele șase state membre ale UE care importă cea mai mare parte din gazul provenit din platforma continentală norvegiană a fost următoarea (49):

Stat SEE

% consum de gaz provenit din Norvegia

Regatul Unit

35 %

Germania

32 %

Belgia

34 %

Țările de Jos

24 %

Franța

26 %

Italia

14 %

Consumul de gaz la scară națională în SEE — IHS CERA

(65)

Statoil este cel de-al doilea furnizor de gaze naturale ca mărime din SEE după Gazprom, cu aproximativ 20 % (50) din consumul total al SEE. După cum se poate vedea din tabelul de mai sus, în principalele state ale SEE în care se furnizează gaze naturale provenite din Norvegia, furnizorii prezenți pe platforma continentală norvegiană se confruntă cu concurența reprezentată de furnizorii care livrează gaze naturale provenite din alte zone geografice. În consecință, cumpărătorii angrosiști din aceste state ale SEE au la dispoziție surse alternative de aprovizionare cu gaz, pe lângă gazele naturale provenite din platforma continentală norvegiană. Acest lucru poate fi ilustrat în continuare de statisticile întocmite de Eurogas (tabelul de mai jos) care arată că, pe lângă gazele naturale provenite din Norvegia, statele membre ale UE au primit gaze naturale din producția proprie, din Rusia, Algeria, Qatar și din alte surse:

APROVIZIONAREA CU GAZE NATURALE ÎN ȚĂRILE MEMBRE ALE EUROGAS ȘI UE, 2011 (51)

TWh

Producție autohtonă

Rusia

Norvegia

Algeria

Qatar

Alte surse (52)

Variația stocurilor (53)

Alte solduri

Total livrări nete

% variație 2011/2010

Austria

18,8

59,8

14,5

0,0

0,0

29,4

–22,1

–4,9

95,6

–6 %

Belgia

0,0

3,4

82,4

0,0

30,8

66,9

–0,2

0,0

183,3

–15 %

Bulgaria

4,2

29,3

0,0

0,0

0,0

0,0

0,2

–1,4

32,3

11 %

Republica Cehă

1,4

63,3

12,2

0,0

0,0

23,2

–10,0

–4,6

85,5

–10 %

Danemarca

81,7

0,0

0,0

0,0

0,0

–31,9

–1,8

–7,4

40,6

–18 %

Estonia

0,0

6,5

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

6,5

–10 %

Finlanda

0,0

43,4

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

43,4

–12 %

Franța

6,5

72,6

182,9

66,7

37,4

135,0

–22,4

–1,5

477,2

–13 %

Germania

137,3

336,9

303,1

0,0

0,0

110,2

–22,8

0,0

864,7

–11 %

Grecia

0,0

30,3

0,0

8,7

1,9

10,5

–0,1

–0,1

51,2

23 %

Ungaria

32,5

72,6

0,0

0,0

0,0

5,6

14,0

–0,6

124,2

–6 %

Irlanda

2,1

0,0

0,0

0,0

0,0

51,1

0,0

0,0

53,2

–12 %

Italia

88,5

247,1

38,6

242,8

65,7

149,0

–8,2

0,9

824,4

–6 %

Letonia

0,0

16,2

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

16,2

–13 %

Lituania

0,0

57,0

0,0

0,0

0,0

–21,9

–0,1

0,0

35,0

9 %

Luxemburg

0,0

3,2

6,9

0,0

0,0

3,2

0,0

0,0

13,4

–13 %

Țările de Jos

746,7

44,0

129,0

0,9

3,7

– 481,6

0,0

15,8

458,3

–10 %

Polonia

47,6

102,7

0,0

0,0

0,0

17,4

–8,4

–1,4

157,9

2 %

Portugalia

0,0

0,0

0,0

21,6

0,0

36,9

0,0

0,0

58,5

0 %

România

117,0

34,2

0,0

0,0

0,0

0,0

–0,4

0,0

150,8

3 %

Slovacia

1,0

62,4

0,0

0,0

0,0

–5,7

0,2

–0,1

57,7

–3 %

Slovenia

0,0

5,3

0,0

2,6

0,0

0,9

–0,1

0,1

8,8

–16 %

Spania

1,9

0,0

13,9

147,4

51,5

160,4

–4,5

1,6

372,2

–7 %

Suedia

0,0

0,0

0,0

0,0

0,0

14,9

0,0

0,0

14,9

–20 %

Regatul Unit

526,7

0,0

244,2

2,6

230,6

–76,7

–22,6

–0,1

904,7

–17 %

UE

1 813,9

1 290,1

1 027,7

493,3

421,6

196,8

– 109,2

–3,7

5 130,5

–10 %

% variație 2011/10

–11 %

2 %

–3 %

–8 %

21 %

–45 %

– 199 %

–78 %

–10 %

 

Elveția

0,0

7,6

7,3

0,0

0,0

19,6

0,0

0,0

34,5

–10 %

Turcia

8,1

270,3

0,0

44,2

0,0

144,7

0,0

2,4

469,7

18 %

Unități:

terrawatt oră (putere calorică brută).

Notă:

Cifrele reprezintă cele mai bune estimări disponibile la data publicării.

(66)

Statele membre ale UE în care cea mai mare cantitate de gaze provine din Norvegia beneficiază și de alte surse de aprovizionare. De exemplu:

în Regatul Unit, unde gazele naturale provenite de pe platforma continentală norvegiană reprezintă aproximativ 35 %, există o producția internă de gaze considerabilă (deși aceasta este în scădere începând cu anul 2000) (54). Importurile de GNL în Regatul Unit au crescut considerabil în ultimii ani (55);

în Belgia, unde gazele naturale provenite de pe platforma continentală norvegiană reprezintă aproximativ 34 %, GNL este regazificat în cadrul terminalului pentru GNL din Zeebrugge și este substituibil cu gazul transportat prin conducte;

în Germania, unde gazele naturale provenite de pe platforma continentală norvegiană reprezintă aproximativ 32 %, cele două gazoducte Nord Stream din Rusia au fost inaugurate în 2011, respectiv în 2012, și oferă o nouă sursă de alimentare cu gaze naturale din Rusia. Guvernul norvegian consideră că deschiderea acestor conducte va determina, cel mai probabil, intensificarea concurenței între gazele provenite din Norvegia și cele din Rusia, întrucât acest lucru contribuie la diversificarea aprovizionării în Europa.

(67)

Cumpărătorii angrosiști trebuie să își onoreze angajamentele pe termen lung de tip „take-or-pay” (angajamente ferme de cumpărare) încheiate cu furnizorii de gaze din Norvegia. Odată ce aceste angajamente sunt onorate, cumpărătorii angrosiști sunt liberi să aleagă alte surse de aprovizionare, cum ar fi gazele transportate prin conducte sau gazul natural lichefiat tranzacționate la vedere sau pot achiziționa un volum mai mare în temeiul contractelor pe termen lung încheiate cu alți furnizori. Contractele de vânzare mai recente tind să aibă o durată mai scurtă. Conform opiniilor prezentate de guvernul norvegian, piața la vedere, cu livrare imediată (spot market) devine din ce în ce mai importantă, având platforme pentru gaze tot mai lichide, atât în Regatul Unit, cât și pe continentul european. În plus, în UE, capacitatea de regazificare a crescut de mai mult de două ori în ultimii cinci ani. În 2011, 25 % din importurile nete de gaz ale UE au fost reprezentate de GNL, repartizate pe următoarele state membre ale UE astfel:

APROVIZIONAREA CU GNL ÎN ȚĂRILE MEMBRE ALE EUROGAS ȘI UE, 2011 (56)

TWh

GNL

Importuri nete

% variație

2011/2010

Belgia

49,8

–19 %

Franța

163,9

5 %

Grecia

13,5

5 %

Italia

94,2

–2 %

Țările de Jos

9,5

 

Portugalia

34,7

7 %

Spania

257,2

–18 %

Regatul Unit

270,7

33 %

UE

893,5

2 %

Turcia

68,9

–21 %

Unități:

terrawatt oră (putere calorică brută)

(68)

Presiunea concurențială pe piața gazului natural este determinată și de existența unor produse alternative la gaz (cum ar fi cărbunele sau sursele de energie regenerabile).

(69)

Principalele gazoducte care pleacă de la platforma continentală norvegiană către continentul european și către Regatul Unit sunt deținute de Gassled (57). Accesul la conducta de alimentare din amonte este gestionat de Gassco AS, o companie deținută integral de statul norvegian. Gassco AS nu deține acțiuni sau capacități în rețeaua de gazoducte din amonte și acționează în mod independent în acordarea accesului la capacitatea liberă. Sistemul de transport al gazelor este neutru pentru toți operatorii care au nevoie să transporte gaze naturale. Companiile producătoare și utilizatorii calificați au dreptul de a accesa sistemul pe baza unor condiții nediscriminatorii, obiective și transparente. Utilizatorii au acces la capacitatea disponibilă din sistem în funcție de nevoia fiecăruia de transport de gaze (58). Astfel, operatorii actuali și noi de pe platforma continentală norvegiană pot obține acces la conducta de alimentare din amonte și pot livra gaze consumatorilor la concurență cu alți operatori de pe platforma continentală norvegiană.

(70)

Prin prisma celor de mai sus, Autoritatea consideră că nu există elemente care să indice că sectorul nu funcționează într-un mod orientat spre piață și că, prin urmare, extracția de gaze naturale de pe platforma continentală norvegiană este expusă direct concurenței în sensul Directivei 2004/17/CE.

III.   CONCLUZIE

(71)

Autoritatea consideră că următoarele activități desfășurate în Norvegia și, în special, pe platforma continentală norvegiană sunt expuse în mod direct concurenței, în sensul articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE:

(a)

explorarea țițeiului și a gazelor naturale;

(b)

extracția de țiței; și

(c)

extracția de gaze naturale

(72)

Întrucât condițiile privind accesul nerestricționat la piață sunt considerate a fi îndeplinite, Directiva 2004/17/CE nu ar trebui să se aplice atunci când entitățile contractante atribuie contracte menite să permită efectuarea, în Norvegia și, în special, pe platforma continentală norvegiană, a serviciilor enumerate la literele (a), (b) și (c) de la punctele 2 și 71 din prezenta decizie.

(73)

Prezenta decizie se bazează pe situația juridică și factuală constatată în luna martie 2013, astfel cum reiese din informațiile transmise de guvernul norvegian. Decizia poate fi revizuită în cazul în care, în urma unor modificări semnificative ale situației juridice sau factuale, nu mai sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate a articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Actul menționat la punctul 4 din anexa XVI la Acordul privind Spațiul Economic European de stabilire a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice în sectorul utilităților publice (Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale) nu se aplică în cazul contractelor atribuite de entitățile contractante și menite să permită prestarea următoarelor servicii în Norvegia și, în special, pe platforma continentală norvegiană:

(a)

explorarea țițeiului și a gazelor naturale;

(b)

extracția de țiței; și

(c)

extracția de gaze naturale.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Norvegiei.

Adoptată la Bruxelles, 30 aprilie 2013.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Sverrir Haukur GUNNLAUGSSON

Membru al Colegiului

Markus SCHNEIDER

Director


(1)  Primită de către Autoritate la 6 noiembrie 2012 (documentul nr. 652027).

(2)  Documentul nr. 657306.

(3)  Primită de către Autoritate la 19 februarie 2013 (documentul nr. 663304).

(4)  Documentul nr. 665288.

(5)  Documentul nr. 666730, documentul nr. 666722 și documentul nr. 666680.

(6)  Documentul nr. 669171.

(7)  JO L 164, 30.6.1994, p. 3 și JO L 79, 29.3.1996, p. 30 și încorporată în Acordul SEE prin Decizia Comitetului mixt nr. 19/95 (JO L 158, 8.7.1995, p. 40 și Suplimentul SEE nr. 25 din 8.7.1995, p. 1 („Directiva privind acordarea de licențe”).

(8)  JO L 176, 15.7.2003, p. 57, astfel cum a fost corectată prin JO L 16, 23.1.2004, p. 74 și încorporată în Acordul privind SEE prin Decizia Comitetului mixt nr. 146/2005 (JO L 53, 23.2.2006, p. 43 și Suplimentul SEE nr. 10 din 23.2.2006, p. 17) („Directiva privind gazele naturale”). Această directivă a fost înlocuită de Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94), dar aceasta din urmă nu a fost încă încorporată în legislația SEE.

(9)  A se vedea secțiunea 5 de mai jos.

(10)  Articolul 30 alineatul (2) din Directiva 2004/17/CE.

(11)  A se vedea și Decizia Autorității din 22 mai 2012 de derogare, în ceea ce privește activitățile de extracție și de vânzare angro a energiei electrice în Norvegia, de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (Decizia nr. 189/12/COL, JO L 287, 18.10.2012, p. 21 și Suplimentul SEE nr. 58, 18.10.2012, p. 14).

(12)  Legea nr. 72 din 19 noiembrie 1996 privind activitățile petroliere (http://www.npd.no/en/Regulations/-Acts/Petroleum-activities-act/). Directiva 94/22/CE privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor a fost pusă în aplicare prin Legea norvegiană a petrolului de la 1 septembrie 1995, precum și prin regulamentele de aplicare a Legii petrolului (Regulamentul norvegian nr. 653 din 27 iunie 1997) (http://www.npd.no/en/Regulations/Regulations/Petroleum-activities/).

(13)  A se vedea secțiunile 3-3 și 3-5 din Legea norvegiană a petrolului și secțiunea 10 din Regulamentul norvegian privind sectorul petrolier.

(14)  Criteriile pentru zonele mature sunt descrise în cartea albă a Parlamentului norvegian O industrie pentru viitor — Activitățile petroliere ale Norvegiei [Meld. St. 28 (2010-2011) Raport adresat Parlamentului norvegian (Storting), p. 88]. Pentru extinderea zonei AZP s-au aplicat următoarele criterii: (i) zone apropiate infrastructurii (care includ atât infrastructura existentă, cât și pe cea planificată, cu resurse potențiale în zonele considerate a fi prioritare); (ii) zone explorate anterior (care includ zone care au fost anterior atribuite și abandonate, zone cu structuri geologice cunoscute și zone situate între zonele atribuite și cele abandonate); și (iii) zone învecinate cu zonele prestabilite existente, dar care nu au fost solicitate în rundele numerotate de atribuire a licențelor (a se vedea http://www.regjeringen.no/en/dep/oed/press-center/press-releases/2013/apa-2013-acreage-announcement.html?id=714569). De la instituirea sistemului AZP în 2003 s-au acordat în total 324 de licențe de extracție și au fost efectuate 32 de descoperiri de resurse [Meld. St. 28 (2010-2011) Raport adresat Parlamentului norvegian (Storting), p. 86–87].

(15)  Rundele numerotate de atribuire a licențelor vizează zone a căror geologie este puțin cunoscută și în care este oportună o explorare progresivă. Zonele au fost atribuite prin intermediul a 21 de runde numerotate de atribuire a licențelor, licențele din runda cu numărul 21 fiind atribuite în primăvara anului 2011 {cartea albă O industrie pentru viitor - Activitățile petroliere ale Norvegiei [Meld. St. 28 (2010-2011) Raport adresat Parlamentului norvegian (Storting), p. 21]}. Rundele numerotate de atribuire a licențelor includ în principal zonele de frontieră aflate pe platforma continentală norvegiană, în care potențialul pentru descoperiri de resurse mari este foarte ridicat. A 22-a rundă de atribuire a licențelor a fost inițiată la 2 noiembrie 2011, atribuirea de noi licențe de extracție fiind planificată pentru primăvara anului 2013 (http://www.regjeringen.no/nb/dep/oed/-pressesenter/pressemeldinger/2011/initiates-22nd-licensing-round.html?id=661990). A se vedea și publicația Ministerului Petrolului și Energiei din Norvegia în colaborare cu Direcția norvegiană de petrol - Date factuale 2012 - Sectorul petrolier norvegian, capitolul 5, Activitatea de explorare, p. 30 și următoarele (http://www.npd.no/en/Publications/Facts/Facts-2012/Chapter-5/).

(16)  A se vedea secțiunea 4-2 din Legea norvegiană a petrolului.

(17)  În primele două tabele, SDFI reprezintă interesele financiare directe ale statului norvegian. Statul norvegian deține numeroase licențe pentru petrol și gaze de pe platforma continentală norvegiană prin intermediul SDFI. Portofoliul SDFI este administrat de compania de stat Petoro AS (www.petoro.no).

(18)  Aceasta este în spiritul practicii Comisiei Europene privind deciziile de concentrare și deciziile sale de acordare a unei derogări în temeiul articolului 30 din Directiva 2004/17/CE. A se vedea, în special, Decizia Comisiei Europene din 29 septembrie 1999 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (cazul nr. IV/M.1383 - Exxon/Mobil); Decizia Comisiei din 29 septembrie 1999 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (cazul nr. IV/M.1532 - BP Amoco/Arco); Decizia Comisiei din 5 iulie 1999 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (COMP/M.1573 - Norsk Hydro/Saga); Decizia Comisiei din 3 mai 2007 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (cazul nr. IV/M.4545 - STATOIL/HYDRO); Decizia Comisiei din 19 noiembrie 2007 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună (cazul nr. COMP/M.4934 - KAZMUNAIGAZ/ROMPETROL) și Decizia Comisiei din 21 august 2009 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună (cazul nr. COMP/M.5585 - Centrica/Venture production). A se vedea, de asemenea, Decizia Comisiei de punere în aplicare din 28 iulie 2011 de acordare a unei derogări pentru activitățile de explorare a petrolului și gazelor și de exploatare a petrolului în Danemarca, excluzând Groenlanda și Insulele Feroe, de la aplicarea Directivei 2004/17/CE (JO L 197, 29.7.2011, p. 20); Decizia Comisiei de punere în aplicare din 24 iunie 2011 de acordare a unei derogări, pentru activitățile de explorare a petrolului și gazelor și de exploatare a petrolului în Italia, de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 166, 25.6.2011, p. 28); Decizia Comisiei de punere în aplicare din 29 martie 2010 de acordare a unei derogări, pentru activitățile de explorare și exploatare a petrolului și gazelor în Anglia, Scoția și Țara Galilor, de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 84, 31.3.2010, p. 52) și Decizia Comisiei de acordare a unei derogări pentru activitățile de explorare și de exploatare a petrolului și gazelor din Țările de Jos de la aplicarea Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 181, 14.7.2009, p. 53).

(19)  A se vedea Decizia Comisiei Europene din 23 ianuarie 2003 privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună (cazul nr. COMP/M.3052 - ENI/FORTUM GAS), cazul nr. IV/M.1383 - Exxon/Mobil și Deciziile de punere în aplicare ale Comisiei Europene privind Danemarca, Italia, Anglia, Țara Galilor, Scoția și Țările de Jos (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus).

(20)  A se vedea, de exemplu, cazul nr. COMP/M.3052 - ENI/FORTUM GAS (punctul 13) și cazul nr. COMP/M.4545 - STATOIL/HYDRO (punctul 7) (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus).

(21)  Numărul se referă atât la licențele de extracție atribuite în cadrul rundelor numerotate, cât și al rundelor AZP (a se vedea documentul nr. 663313, p. 1-20).

(22)  A se vedea, de exemplu, Decizia Comisiei Europene în cazul Exxon/Mobil (punctele 25 și 27) (nota de subsol 18 de mai sus).

(23)  A se vedea documentul „June 2012 BP Statistical Review of World Energy” („Statisticile BP”), p. 6. (http://www.bp.com/liveassets/bp_internet/globalbp/globalbp_uk_english/reports_and_publications/statistical_energy_review_2011/STAGING/local_assets/pdf/statistical_review_of_world_energy_full_report_2012.pdf).

(24)  A se vedea Statisticile BP, p. 6.

(25)  A se vedea Statisticile BP, p. 20.

(26)  A se vedea scrisoarea guvernului norvegian din 15 februarie 2013 adresată Autorității (documentul nr. 663313, p. 22).

(27)  A se vedea, de exemplu, Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Danemarca (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus) și Decizia Comisiei de punere în aplicare cu privire la Italia (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus).

(28)  A se vedea, de asemenea, publicația Ministerului Petrolului și Energiei din Norvegia în colaborare cu Direcția norvegiană de petrol - Date factuale 2012 - Sectorul petrolier norvegian, capitolul 5, Scenarii și activități, p. 33–35 ( http://www.npd.no/en/Publications/Facts/Facts-2012/Chapter-5/ ).

(29)  A se vedea nota de subsol 18 de mai sus.

(30)  Cu toate acestea, având în vedere că majoritatea terenurilor de pe platforma continentală norvegiană conțin atât petrol, cât și gaze, guvernul norvegian este de părere că extracția în comun a petrolului și a gazelor din aceste zone face imposibilă o distincție între cele două elemente în cadrul Directivei 2004/17/CE.

(31)  Întrucât câmpurile conțin atât petrol, cât și gaze, tabelul din prezenta secțiune 6.2 prezintă zăcămintele din care se extrage predominant petrol. Câmpurile de unde se extrag predominant gaze sunt prezentate în secțiunea 6.3 de mai jos.

(32)  A se vedea scrisoarea guvernului norvegian adresată Autorității la data de 15 februarie 2013 (documentul nr. 663313, p. 25).

(33)  A se vedea BP Statistics, p. 8.

(34)  A se vedea scrisoarea guvernului norvegian din 15 februarie 2013 adresată Autorității (documentul nr. 663313, p. 26).

(35)  A se vedea Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Danemarca (punctul 16) (nota de subsol 18 de mai sus). De asemenea, a se vedea Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Italia (punctul 16); Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Anglia, Scoția și Țara Galilor (punctul 16) și Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Țările de Jos (punctul 12) (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus).

(36)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice) (JO L 24, 29.01.2004, p. 1). Încorporat în Acordul privind SEE, anexa XIV capitolul A punctul (1), prin Decizia nr. 78/2004 (JO L 219, 19.6.2004, p. 13 și Suplimentul SEE nr. 32, 19.6.2004, p. 1).

(37)  A se vedea cazul nr. IV/M.4545 - STATOIL/HYDRO (punctul 9) (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus).

(38)  A se vedea scrisoarea guvernului norvegian adresată Autorității la data de 15 februarie 2013 (documentul nr. 663313, p. 33).

(39)  A se vedea Decizia Comisiei Europene din 16 mai 2012 privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (cazul nr. COMP/M.6477 – BP/CHEVRON/ENI/SONANGOL/TOTAL/JV (punctul 19). De asemenea, a se vedea cazul nr. IV/M.4545 - STATOIL/HYDRO (punctul 12); Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Țările de Jos (punctul 13) și Decizia Comisiei Europene de punere în aplicare cu privire la Anglia, Scoția și Țara Galilor (punctul 15) (a se vedea nota de subsol 18 de mai sus).

(40)  Cazul nr. IV/M.4545 - STATOIL/HYDRO, punctul 16 (nota de subsol 18 de mai sus).

(41)  Întrucât câmpurile de pe platforma continentală norvegiană conțin atât petrol, cât și gaze, tabelul de la secțiunea 6.3 prezintă câmpurile de unde se extrag, în principal, gazele naturale. Câmpurile de unde se extrage în principal petrol sunt prezentate în secțiunea 6.2 de mai sus.

(42)  A se vedea scrisoarea din 15 februarie 2013 a guvernului norvegian adresată Autorității (documentul nr. 663313, p. 28).

(43)  A se vedea notificarea pe care guvernul norvegian a adresat-o Autorității la data de 5 noiembrie 2012 (documentul nr. 652027, p. 30).

(44)  A se vedea BP Statistics, p. 22.

(45)  Terminale de destinație la: Dornum, Dunkerque, Easington, Emden, St. Fergus și Zeebrugge (http://www.gassco.no/wps/wcm/connect/Gassco-NO/Gassco/Home/norsk-gass/Transportsystemet ).

(46)  A se vedea scrisoarea guvernului norvegian adresată Autorității din 15 februarie 2013 (documentul nr. 663313, p. 28).

(47)  A se vedea Eurogas, Statistical Report (Raport statistic) 2012, p. 1 (http://www.eurogas.org/uploaded/Statistical%20-Report%202012_final_211112.pdf).

(48)  Din informațiile transmise Autorității de către guvernul norvegian reiese că cifra ar putea fi chiar mai mare. Totuși, acest aspect este irelevant pentru rezultatul deciziei în acest caz.

(49)  Statisticile privind destinația gazelor naturale norvegiene în SEE iau în calcul naționalitatea întreprinderii cumpărătoare.

(50)  Acest volum de vânzări include vânzările Statoil în numele Petoro/SDFI.

(51)  Acest tabel este preluat din Eurogas, Raport statistic 2012, p. 6.

Unități:

terrawatt oră (putere calorică brută).

Notă:

Cifrele reprezintă cele mai bune estimări disponibile la data publicării.

(52)  inclusiv exporturile nete

(53)  (-) suplimentări / (+) retrageri

(54)  Digest of UK Energy Statistics („DUKES”) 2012, Departamentul de energie și schimbări climatice, capitolul 4 Gaze naturale (https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/65800/5954-dukes-2012-chapter-4-gas.pdf ), p. 95.

(55)  DUKES (a se vedea nota de subsol 50), p. 95.

(56)  Acest tabel este preluat din Eurogas, Statistical Report (Raport statistic) 2012, p. 7.

Unități:

terrawatt oră (putere calorică brută)

(57)  Gassled este o asociație în participațiune fără personalitate juridică, reglementată în conformitate cu legislația norvegiană. Proprietarii Gassled dețin câte o cotă indiviză, corespunzătoare gradului de participare al fiecăruia, din toate drepturile și obligațiile asociației în participațiune [a se vedea notificarea guvernului norvegian către Autoritate din 5 noiembrie 2012 (documentul nr. 652027, p. 7-8)].

(58)  A se vedea cartea albă An industry for the futureNorway's petroleum activities (O industrie pentru viitor - Activitățile petroliere ale Norvegiei) [Meld. St. 28 (2010-2011) Raport adresat Parlamentului norvegian (Storting), p. 68].


19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/s3


AVIZ CITITORILOR

Regulamentul (UE) nr. 216/2013 al Consiliului din 7 martie 2013 privind publicarea electronică a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 216/2013 al Consiliului din 7 martie 2013 privind publicarea electronică a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene (JO L 69, 13.3.2013, p. 1), de la 1 iulie 2013 numai ediția electronică a Jurnalului Oficial este autentică și produce efecte juridice.

În cazul în care publicarea ediției electronice a Jurnalului Oficial nu este posibilă din cauza unor circumstanțe neprevăzute și excepționale, ediția tipărită este autentică și produce efecte juridice în conformitate cu termenii și condițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 216/2013.


19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/s3


AVIZ CITITORILOR – MODALITATEA DE CITARE A ACTELOR

Începând cu 1 iulie 2013 modalitatea de citare a actelor s-a modificat.

Pentru o perioadă de tranziție, noua modalitate de citare va coexista cu cea veche.