27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/1

(1)

Documentele întocmite de organisme din sectorul public ale statelor membre constituie un rezervor de resurse vast, diversificat și valoros, care poate fi utilizat în serviciul economiei cunoașterii.

(2)

Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (3) stabilește un număr minim de norme care guvernează reutilizarea, precum și modurile practice privind facilitarea reutilizării documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre.

(3)

Politicile de deschidere a datelor care încurajează punerea la dispoziție pe scară largă și reutilizarea informațiilor din sectorul public în scopuri private sau comerciale, cu constrângeri juridice, tehnice sau financiare minime sau inexistente, și care promovează circulația informațiilor, nu numai pentru operatorii economici, ci și pentru publicul larg, pot juca un rol important în demararea dezvoltării de noi servicii bazate pe mijloace inovatoare de combinare și utilizare a acestor informații, pot stimula creșterea economică și promova angajamentul social. Cu toate acestea, acest lucru necesită condiții de concurență echitabile la nivelul Uniunii în ceea ce privește autorizarea sau interzicerea reutilizării documentelor, obiectiv care nu poate fi atins dacă este lăsat în seama diferitelor norme și practici ale statelor membre sau ale organismelor din sectorul public în cauză.

(4)

Permisiunea de a reutiliza documentele deținute de un organism din sectorul public adaugă valoare pentru reutilizatori, pentru utilizatorii finali și pentru societate în general și, în numeroase cazuri, pentru organismul public propriu-zis, prin promovarea transparenței și a răspunderii și furnizarea de feedback din partea reutilizatorilor și a utilizatorilor finali, ceea ce permite organismului din sectorul public în cauză să îmbunătățească calitatea informațiilor colectate.

(5)

După adoptarea primului set de norme privind reutilizarea informațiilor din sectorul public în 2003, cantitatea de date, inclusiv de date publice, a crescut într-un ritm exponențial la nivel mondial, fiind generate și colectate noi tipuri de date. În paralel, are loc o evoluție continuă a tehnologiilor de analiză, exploatare și prelucrare a datelor. Progresul tehnologic rapid permite crearea de noi servicii și aplicații pe baza utilizării, cumulării sau combinării datelor. Normele adoptate în 2003 nu mai țin pasul cu aceste schimbări rapide și, prin urmare, există riscul pierderii oportunităților economice și sociale oferite de reutilizarea datelor publice.

(6)

În același timp, statele membre au stabilit politici de reutilizare în temeiul Directivei 2003/98/CE, iar unele dintre acestea au adoptat abordări ambițioase în materie de deschidere a datelor pentru a le permite cetățenilor și societăților comerciale să reutilizeze datele accesibile din sectorul public în condiții mai favorabile decât nivelul de bază prevăzut de directiva respectivă. Pentru a împiedica transformarea diverselor norme din diferite state membre în obstacole pentru oferta transfrontalieră de produse și servicii și pentru a permite reutilizarea seturilor de date publice comparabile în cazul aplicațiilor paneuropene bazate pe acestea, este necesară o armonizare minimă pentru a identifica datele publice care pot fi reutilizate pe piața internă de informații, în mod coerent cu sistemul relevant privind accesul la informațiile respective.

(7)

Directiva 2003/98/CE nu include nicio obligație cu privire la accesul la documente și nicio obligație de a permite reutilizarea documentelor. Decizia de a permite sau nu reutilizarea acestora aparține statelor membre sau organismului din sectorul public în cauză. În același timp, Directiva 2003/98/CE are la bază normele naționale privind accesul la documente, iar autorizația de reutilizare nu mai constituie, prin urmare, o obligație impusă de directiva respectivă în cazul în care accesul este restrâns (de exemplu, atunci când norme naționale restrâng accesul, permițându-l doar cetățenilor sau societăților care fac dovada unui interes special pentru a obține accesul la documente) sau exclus (de exemplu, atunci când norme naționale exclud accesul, din cauza caracterului sensibil al documentelor întemeiat, printre altele, pe motive de securitate națională, de apărare sau de securitate publică). Anumite state membre au legat în mod expres dreptul de reutilizare de un drept de acces, pentru ca toate documentele care sunt în general accesibile să poată fi reutilizate. În alte state membre, legătura dintre cele două seturi de norme este mai puțin evidentă, iar acest fapt constituie o sursă de insecuritate juridică.

(8)

Prin urmare, Directiva 2003/98/CE ar trebui să fie modificată, astfel încât să prevadă o obligație clară din partea statelor membre de a lua măsuri pentru ca toate documentele să devină reutilizabile, cu excepția cazurilor în care accesul este restrâns sau exclus în temeiul unor norme naționale referitoare la accesul la documente și sub rezerva celorlalte excepții prevăzute în prezenta directivă. Modificările aduse prin prezenta directivă nu urmăresc să definească sau să schimbe regimurile de acces din statele membre, care rămân sub răspunderea acestora.

(9)

Ținând seama de dreptul Uniunii și de obligațiile internaționale asumate de statele membre și de Uniune, în special în temeiul Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice și al Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, documentele asupra cărora părți terțe dețin drepturi de proprietate intelectuală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2003/98/CE. În cazul în care o parte terță a fost proprietarul inițial al unor drepturi de proprietate intelectuală asupra unui document deținut de biblioteci, inclusiv de biblioteci universitare, de muzee și de arhive și dacă durata protecției drepturilor respective nu a expirat, respectivul document ar trebui să fie considerat, în sensul prezentei directive, drept document asupra căruia părți terțe dețin drepturi de proprietate intelectuală.

(10)

Directiva 2003/98/CE ar trebui să se aplice documentelor a căror punere la dispoziție se încadrează în sfera misiunii de serviciu public a organismelor în cauză din sectorul public, astfel cum este definită misiunea de serviciu public prin lege sau prin alte norme obligatorii din statele membre în cauză. În lipsa unor astfel de norme, misiunea de serviciu public ar trebui definită în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statele membre în cauză, cu condiția ca sfera misiunii de serviciu public să fie transparentă și să poată face obiectul unei căi de atac. Misiunea de serviciu public ar putea fi definită în general sau de la caz la caz, pentru fiecare dintre organismele din sectorul public.

(11)

Prezenta directivă ar trebui pusă în aplicare și aplicată în deplină concordanță cu principiile referitoare la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (4). Este important de remarcat în special faptul că directiva respectivă prevede că statele membre ar trebui să stabilească condițiile în care operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt legale. În plus, unul dintre principiile directivei respective este că datele cu caracter personal trebuie să nu fie prelucrate în urma colectării într-un mod incompatibil cu scopurile determinate, explicite și legitime pentru care datele respective au fost colectate.

(12)

Directiva 2003/98/CE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor, inclusiv drepturilor economice și morale, de care beneficiază angajații organismelor din sectorul public, conform normelor naționale.

(13)

Mai mult, atunci când un document este pus la dispoziție în vederea reutilizării, organismul din sectorul public ar trebui să își păstreze dreptul de a exploata documentul respectiv.

(14)

Domeniul de aplicare al Directivei 2003/98/CE ar trebui extins la biblioteci, inclusiv la biblioteci universitare, la muzee și arhive.

(15)

Unul din principalele obiective ale instituirii pieței interne îl constituie crearea unor condiții propice dezvoltării de servicii la nivelul întregii Uniuni. Bibliotecile, muzeele și arhivele dețin un volum important de resurse valoroase de informații din sectorul public, mai ales de când proiectele de digitalizare au permis creșterea volumului de materiale digitale din domeniul public. Aceste colecții din patrimoniul cultural și metadatele aferente constituie o posibilă bază a produselor și serviciilor cu conținut digital și prezintă un potențial imens de reutilizare novatoare în sectoare precum educația și turismul. Posibilitățile mai ample de reutilizare a materialului cultural din sectorul public ar trebui, printre altele, să permită întreprinderilor din Uniune să își fructifice potențialul și să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă.

(16)

Normele și practicile aplicate de statele membre referitoare la exploatarea resurselor culturale din sectorul public prezintă diferențe importante, care ridică obstacole în calea valorificării potențialului economic al resurselor respective. Continuând să investească în digitalizare, numeroase biblioteci, muzee și arhive își pun deja la dispoziție conținutul care aparține domeniului public în vederea reutilizării și caută în mod activ posibilități de reutilizare a conținuturilor lor. Cu toate acestea, deoarece instituțiile de cultură își desfășoară activitatea în medii foarte diferite din punct de vedere normativ și cultural, practicile aplicate de aceste instituții în vederea valorificării conținutului s-au înscris într-o evoluție divergentă.

(17)

Deoarece diferențele dintre normele și practicile naționale sau lipsa clarității împiedică buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea adecvată a societății informaționale în Uniune, ar trebui întreprinsă o minimă armonizare a normelor și practicilor naționale în materie de reutilizare a materialelor culturale publice din librării, muzee și arhive.

(18)

Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/98/CE ar trebui limitată la trei tipuri de instituții de cultură: biblioteci, inclusiv biblioteci universitare, muzee și arhive, deoarece colecțiile acestora sunt și vor deveni într-o tot mai mare măsură un material valoros destinat reutilizării sub forma a numeroase produse, cum ar fi aplicațiile mobile. Alte tipuri de instituții de cultură (precum orchestrele, operele, baletele și teatrele), inclusiv arhivele care fac parte din aceste instituții, ar trebui excluse în continuare din domeniul de aplicare, având în vedere particularitatea lor, proprie „artei spectacolului”. Deoarece aproape toate materialele lor sunt protejate prin drepturi de proprietate intelectuală deținute de părți terțe și, prin urmare, ar fi excluse din domeniul de aplicare al directivei respective, includerea lor în domeniul de aplicare ar avea efecte limitate.

(19)

Digitalizarea reprezintă un mijloc important de creștere a gradului de accesibilitate și de reutilizare a materialului cultural în scopuri educaționale, profesionale sau recreative. Aceasta oferă, de asemenea, importante oportunități economice, facilitându-se integrarea materialului cultural în serviciile și produsele digitale, ceea ce contribuie la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică. Aceste aspecte au fost evidențiate, între altele, în Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la „Europeana — etapele următoare” (5), în Recomandarea 2011/711/UE a Comisiei din 27 octombrie 2011 privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală (6) și în concluziile Consiliului din 10 mai 2012 privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală (7). Aceste documente trasează calea de urmat pentru abordarea aspectelor juridice, economice și organizatorice ale transpunerii în format digital și punerii la dispoziție online a patrimoniului cultural al Europei.

(20)

Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public ar trebui, acolo unde este posibil și adecvat, să pună la dispoziție documentele în formate deschise și prelucrabile automat și să le prezinte, însoțite de metadate, la nivelul optim de precizie și granularitate, într-un format care să asigure interoperabilitatea, de exemplu prin prelucrarea lor în conformitate cu principiile de guvernare a cerințelor în materie de compatibilitate și de capacitate de utilizare aplicabile informațiilor spațiale în cadrul Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (8).

(21)

Ar trebui să se considere că un document există într-un format prelucrabil automat dacă formatul de fișier care îl conține este structurat în așa fel încât aplicațiile software să poată identifica, recunoaște și extrage cu ușurință date specifice din acesta. Datele codificate în fișiere care sunt structurate într-un format prelucrabil automat sunt date prelucrabile automat. Formatele prelucrabile automat pot fi deschise sau protejate prin drepturi exclusive și pot fi standarde formale sau nu. Documentele codificate într-un format de fișier care limitează această prelucrare automată, deoarece datele nu pot fi extrase sau nu pot fi extrase cu ușurință din aceste documente, nu ar trebui considerate documente în format prelucrabil automat. Statele membre ar trebui, după caz, să încurajeze utilizarea de formate deschise, prelucrabile automat.

(22)

În cazul în care organismele din sectorul public percep taxe pentru reutilizarea documentelor, taxele respective ar trebui, în principiu, să se limiteze la costurile marginale. Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de necesitatea de a nu împiedica funcționarea obișnuită a organismelor din sectorul public care sunt obligate să genereze venituri care să acopere o parte semnificativă a costurilor lor legate de îndeplinirea misiunii lor de serviciu public sau a costurilor aferente colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării anumitor documente puse la dispoziție în vederea reutilizării. În astfel de cazuri, organismele din sectorul public ar trebui să fie în măsură să impună taxe superioare costurilor marginale. Respectivele taxe ar trebui să fie stabilite pe baza unor criterii obiective, transparente și verificabile, iar venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor nu ar trebui să depășească costul colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării, la care se adaugă un profit rezonabil. Cerința de a genera venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor organismelor din sectorul public legate de îndeplinirea misiunii lor de serviciu public sau a costurilor aferente colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării anumitor documente nu trebuie să fie prevăzută prin lege ci poate decurge, de exemplu, din practicile administrative în vigoare în statele membre. Statele membre ar trebui să revizuiască în mod regulat o astfel de cerință.

(23)

Bibliotecile, muzeele și arhivele ar trebui să aibă dreptul de a impune taxe superioare costurilor marginale și cu scopul de a nu împiedica funcționarea lor obișnuită. În cazul respectivelor organisme din sectorul public, venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu ar trebui să depășească costul colectării, întocmirii, reproducerii, difuzării, conservării și al autorizației de a utiliza opere protejate prin drepturi, la care se adaugă un profit rezonabil. În cazul bibliotecilor, muzeelor și arhivelor, având în vedere particularitățile lor, la calculul profitului rezonabil ar putea fi luate în considerare prețurile aplicate de sectorul privat pentru reutilizarea unor documente identice sau similare.

(24)

Limitele superioare ale taxelor stabilite în prezenta directivă nu aduc atingere dreptului statelor membre de a aplica taxe inferioare sau de a nu aplica taxe.

(25)

Statele membre ar trebui să stabilească criteriile aplicabile perceperii unor taxe superioare costurilor marginale. În această privință, de exemplu, statele membre pot stabili aceste criterii în normele naționale sau pot desemna unul sau mai multe organisme adecvate, altele decât însuși organismul din sectorul public, competente să stabilească acest tip de criterii. Organismul respectiv ar trebui să fie organizat în conformitate cu sistemele constituționale și juridice ale statelor membre. Ar putea fi un organism existent, care dispune de competențe de execuție bugetară și se află sub răspundere politică.

(26)

În ceea ce privește orice reutilizare a documentului, organismele din sectorul public pot impune o serie de condiții, după caz prin intermediul unei licențe,precum recunoașterea sursei și confirmarea modificării documentului, sub orice formă, de către reutilizator. Orice licențe de reutilizare a informațiilor din sectorul public ar trebui să impună, în orice caz, cât mai puține restricții în materie de reutilizare, de exemplu limitându-le la o indicare a sursei. Licențele deschise disponibile online, care oferă mai multe drepturi de reutilizare fără limitări tehnologice, financiare sau geografice și care se bazează pe formatele de date deschise ar trebui să joace un rol important în acest sens. Prin urmare, statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea licențelor deschise, care ar trebui să devină, eventual, o practică standard în întreaga Uniune.

(27)

Comisia a sprijinit elaborarea unui tablou de bord online privind informațiile din sectorul public, cuprinzând indicatori de performanță relevanți pentru reutilizarea informațiilor din sectorul public din toate statele membre. Printr-o actualizare periodică a acestui tablou de bord, se va contribui la schimbul de informații dintre statele membre și la disponibilitatea informațiilor în legătură cu politicile și practicile din întreaga Uniune.

(28)

Căile de atac ar trebui să includă posibilitatea unei revizuiri de către un organism de control imparțial. Organismul respectiv ar putea fi o autoritate națională deja existentă, precum autoritatea națională din domeniul concurenței, autoritatea națională de reglementare a accesului la documente sau o autoritate națională judiciară. Organismul în cauză ar trebui să fie organizat în conformitate cu sistemele constituționale și juridice ale statelor membre și nu ar trebui să aducă atingere niciuneia dintre căile de atac de care dispun, sub o altă formă, solicitanții reutilizării. Cu toate acestea, organismul în cauză ar trebui să fie distinct de mecanismul aplicat de statul membru pentru stabilirea criteriilor de impunere a unor taxe superioare costurilor marginale. Căile de atac ar trebui să includă posibilitatea de revizuire a deciziilor nefavorabile, precum și a deciziilor care, deși permit reutilizarea, ar putea afecta totuși solicitanții din alte motive, în special prin normele aplicate pentru impunerea taxelor. Procedura de revizuire ar trebui să fie promptă, răspunzând nevoilor unei piețe aflate în schimbare rapidă.

(29)

La stabilirea principiilor de reutilizare a documentelor, ar trebui respectate normele privind concurența, evitându-se, pe cât posibil, eventualele înțelegeri exclusive dintre organismele din sectorul public și parteneri privați. Cu toate acestea, pentru a oferi un serviciu de interes public, uneori poate fi necesară acordarea unui drept exclusiv de reutilizare a anumitor documente din sectorul public. Aceasta s-ar putea întâmpla, printre alte cazuri, dacă niciun editor comercial nu ar dori să publice informațiile fără a deține acest drept de exclusivitate. Pentru a ține seama de acest aspect problematic, Directiva 2003/98/CE autorizează, cu condiția unei revizuiri periodice, acorduri de exclusivitate în cazul în care este necesar un drept exclusiv pentru a presta un serviciu de interes public

(30)

În urma extinderii domeniului de aplicare al Directivei 2003/98/CE la biblioteci, inclusiv biblioteci universitare, muzee și arhive, este indicat să se ia în considerare divergențele actuale dintre statele membre în ceea ce privește digitalizarea resurselor culturale, care nu ar putea fi reglementate în mod eficace de normele în vigoare prevăzute de directiva menționată cu privire la acordurile exclusive. Există numeroase acorduri de cooperare între biblioteci, inclusiv bibliotecile universitare, muzee și arhive și, respectiv, parteneri privați, care presupun digitalizarea unor resurse culturale și prin care se acordă drepturi exclusive partenerilor privați. Experiența a demonstrat că aceste parteneriate public-private pot facilita utilizarea judicioasă a colecțiilor culturale, accelerând, în același timp, accesul publicului la patrimoniul cultural.

(31)

În cazul în care există un drept exclusiv care se aplică digitalizării resurselor culturale, ar putea fi necesară o anumită perioadă de exclusivitate pentru a oferi partenerului privat posibilitatea de a-și recupera investiția. Această perioadă ar trebui totuși să fie limitată în timp și cât mai scurtă posibil, pentru a respecta principiul potrivit căruia materialul aparținând domeniului public ar trebui să rămână în domeniul public după ce este transpus în format digital. Perioada de-a lungul căreia dreptul de exclusivitate de a digitaliza resurse culturale rămâne în vigoare nu ar trebui să depășească, în general, 10 ani. Orice perioadă de exclusivitate mai lungă de 10 ani ar trebui să facă obiectul unei revizuiri, luându-se în considerare schimbările tehnologice, financiare și administrative care au avut loc în mediul în cauză de la încheierea acordului. În plus, orice parteneriat public-privat privind digitalizarea resurselor culturale ar trebui să acorde instituției de cultură partenere drepturi depline asupra utilizării resurselor culturale digitalizate după expirarea parteneriatului.

(32)

Pentru a lua în considerare în mod corespunzător contractele și alte acorduri prin care se acordă drepturi exclusive și care au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, ar trebui instituite măsuri tranzitorii adecvate pentru protecția intereselor părților interesate, în cazul în care drepturile lor exclusive nu se încadrează la excepțiile autorizate în temeiul prezentei directive. Respectivele măsuri tranzitorii ar trebui să permită drepturilor exclusive ale părților să rămână în vigoare până la expirarea contractului sau, în cazul contractelor cu durată nedeterminată sau al contractelor cu o durată foarte lungă, să fie menținute pe o perioadă suficient de îndelungată pentru a le permite părților să ia măsurile corespunzătoare. Măsurile tranzitorii în cauză nu ar trebui să se aplice contractelor sau altor acorduri încheiate după intrarea în vigoare a prezentei directive dar anterior aplicării măsurilor naționale de transpunere a prezentei directive, pentru a se evita situațiile în care se încheie contracte sau alte acorduri pe termen lung care nu sunt conforme cu prezenta directivăcu scopul de a eluda viitoarele măsuri naționale de transpunere care urmează să fie adoptate. Prin urmare, contractele și alte acorduri încheiate după data intrării în vigoare a prezentei directive, dar înainte de data aplicării măsurilor naționale de transpunere ar trebui să respecte prezenta directivă cu începere de la data aplicării măsurilor naționale de transpunere a prezentei directive.

(33)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume facilitarea creării de produse și servicii informaționale la nivelul întregii Uniuni pe baza documentelor din sectorul public pentru a asigura utilizarea transfrontalieră efectivă a documentelor din sectorul public, pe de o parte de către întreprinderile private, în special întreprinderile mici și mijlocii, pentru produsele și serviciile informaționale cu valoare adăugată, și pe de altă parte de către cetățeni, pentru a facilita libera circulație a informațiilor și comunicarea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, având în vedere domeniul de aplicare paneuropean al acțiunii propuse, acestea pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(34)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se observă principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8) și dreptul la proprietate (articolul 17). Nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să facă obiectul unei interpretări sau puneri în aplicare care nu este conformă cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(35)

Este necesar ca statele membre să informeze Comisia în legătură cu amploarea reutilizării informațiilor din sectorul public, cu condițiile în care este aceasta posibilă, precum și cu practicile în materie de căi de atac.

(36)

Comisia ar trebui să asiste statele membre în punerea în aplicare a prezentei directive într-o manieră coerentă, prin elaborarea de orientări, în special cu privire la licențele standard recomandate, la seturile de date și la taxarea reutilizării documentelor, după consultarea cu părțile interesate.

(37)

Prin urmare, Directiva 2003/98/CE ar trebui modificată în consecință,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:

3.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Principiu general

(1)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), statele membre se asigură că documentele care intră sub incidența prezentei directive în conformitate cu articolul 1 sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau necomerciale în conformitate cu condițiile stabilite în capitolele III și IV.

(2)   În cazul documentelor asupra cărora bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele dețin drepturi de proprietate intelectuală, statele membre se asigură că, dacă este permisă reutilizarea acestui tip de documente, ele sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau necomerciale în conformitate cu condițiile stabilite în capitolele III și IV.”

4.

La articolul 4, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3)   În cazul unei decizii nefavorabile, organismele din sectorul public comunică solicitantului motivele refuzului, pe baza prevederilor relevante ale regimului de acces din statul membru în cauză sau a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, în special a articolului 1 alineatul (2) literele (a)-(cc) sau a articolului 3. În cazul în care decizia nefavorabilă a fost luată în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (b), organismul din sectorul public menționează persoana fizică sau juridică titulară a drepturilor, în cazul în care este cunoscută, sau la deținătorul licenței de la care organismul din sectorul public a obținut materialul în cauză. Nu este necesar ca bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele să includă o astfel de mențiune.

(4)   Orice decizie privind reutilizarea cuprinde o trimitere la căile de atac, în cazul în care solicitantul dorește să conteste decizia. Printre căile de atac se numără posibilitatea revizuirii de către un organism de control imparțial, care dispune de cunoștințele de specialitate adecvate, cum ar fi autoritatea națională din domeniul concurenței, autoritatea națională de reglementare a accesului la documente sau o autoritate judiciară națională, și ale cărui decizii sunt obligatorii pentru organismul din sectorul public în cauză.”

5.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Formate disponibile

(1)   Organismele din sectorul public își pun la dispoziție documentele în orice format preexistent sau în orice limbă disponibilă și, dacă este posibil și adecvat, în formate deschise și prelucrabile automat, împreună cu metadatele lor. Atât formatele, cât și metadatele, ar trebui, în măsura posibilului, să respecte standardele formale deschise.

(2)   Alineatul (1) nu impune o obligație pentru organismele din sectorul public de a crea sau adapta documente sau de a furniza extrase din documente pentru a se conforma alineatului respectiv, în cazul în care acest demers ar necesita eforturi disproporționate, care depășesc amploarea unei simple operațiuni.

(3)   Organismele din sectorul public nu pot fi obligate, în temeiul prezentei directive, să continue producția și stocarea unui anumit tip de documente, în vederea reutilizării acestora de o organizație din sectorul privat sau public.”

6.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Principii de taxare

(1)   În cazul în care se percep taxe pentru reutilizarea documentelor, taxele respective se limitează la costurile marginale suportate în legătură cu reproducerea, punerea la dispoziție și difuzarea.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică:

(3)   În cazurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b), organismele din sectorul public în cauză calculează cuantumul total al taxelor pe baza unor criterii obiective, transparente și verificabile, care urmează să fie stabilite de statele membre. Venitul total obținut de organismele respective prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu depășește costul colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării, la care se adaugă un profit rezonabil. Taxele se calculează în conformitate cu principiile contabile aplicabile organismelor din sectorul public în cauză.

(4)   În cazul în care organismele din sectorul public menționate la alineatul (2) litera (c) impun taxe, venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu depășește costul colectării, întocmirii, reproducerii, difuzării, conservării și obținerii autorizației de a utiliza opere protejate prin drepturi, la care se adaugă un profit rezonabil. Taxele se calculează în conformitate cu principiile contabile aplicabile organismelor din sectorul public în cauză.”

7.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Transparență

(1)   În cazul taxelor standard pentru reutilizarea documentelor deținute de organisme din sectorul public, orice condiție aplicabilă și cuantumul real al respectivelor taxe, inclusiv baza de calcul a acestor taxe, sunt prestabilite și publicate, prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil și adecvat.

(2)   În cazul altor taxe pentru reutilizare decât cele menționate la alineatul (1), organismul în cauză din sectorul public indică în prealabil factorii care sunt luați în considerare la calcularea taxelor în cauză. La cerere, organismul în cauză din sectorul public indică și modul în care au fost calculate aceste taxe în legătură cu respectiva cerere de reutilizare.

(3)   Cerințele menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (b) sunt prestabilite. Acestea se publică prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil și adecvat.

(4)   Organismele din sectorul public se asigură că persoanele care adresează cereri de reutilizare a documentelor sunt informate cu privire la căile de atac disponibile pentru deciziile sau practicile care îi privesc.”

8.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Organismele din sectorul public pot acorda permisiunea reutilizării necondiționate sau pot impune o serie de condiții, dacă este cazul prin intermediul unei licențe. Condițiile respective nu trebuie să limiteze în mod inutil posibilitățile de reutilizare și nu trebuie utilizate pentru restricționarea concurenței.”

9.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Măsuri practice

Statele membre adoptă măsuri practice care să faciliteze căutarea documentelor disponibile pentru reutilizare, cum ar fi listele de resurse ale principalelor documente, împreună cu metadatele relevante, accesibile, în cazurile în care acest lucru este posibil și oportun, online și în formate prelucrabile automat, și situri portal cu legături spre listele de resurse. În cazurile în care acest lucru este posibil, statele membre facilitează căutarea în mai multe limbi a documentelor.”

10.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Revizuirea

(1)   Comisia revizuiește modul de punere în aplicare a prezentei directive până la 18 iulie 2018 și comunică rezultatele respectivei revizuiri Parlamentului European și Consiliului, însoțite de eventualele propuneri de modificare a directivei.

(2)   O dată la trei ani, statele membre prezintă Comisiei un raport privind informațiile din sectorul public disponibile în vederea reutilizării, condițiile în care sunt puse la dispoziție respectivele informații și practicile în materie de căi de atac. Pe baza respectivului raport, care se face public, statele membre întreprind o revizuire a punerii în aplicare a articolului 6, în special în ceea ce privește impunerea de taxe superioare costului marginal.

(3)   Revizuirea menționată la alineatul (1) are ca obiect în special domeniul de aplicare și impactul prezentei directive, inclusiv măsura în care a crescut reutilizarea documentelor din sectorul public, efectele principiilor aplicate taxării și reutilizarea textelor oficiale cu caracter legislativ și administrativ, interacțiunea dintre normele referitoare la protecția datelor cu caracter personal și posibilitățile de reutilizare, precum și posibilitățile viitoare de a aduce îmbunătățiri bunei funcționări a pieței interne și de dezvoltare a industriei europene a conținutului.”

27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/9

(1)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate anexate la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, este necesar să se adopte măsuri privind clasificarea mărfurilor menționate în anexa la prezentul regulament.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 stabilește regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate. Aceste reguli se aplică, de asemenea, oricăror alte nomenclaturi bazate integral sau parțial pe aceasta sau care îi adaugă acesteia subdiviziuni suplimentare și care sunt stabilite prin dispoziții UE specifice, în vederea aplicării de măsuri tarifare sau de altă natură privind comerțul cu mărfuri.

(3)

În temeiul acestor reguli generale, mărfurile descrise în coloana 1 a tabelului din anexă trebuie clasificate la codurile NC indicate în coloana 2, pe baza motivelor care figurează în coloana 3 a aceluiași tabel.

(4)

Este necesar să se prevadă posibilitatea invocării în continuare de către titular, în temeiul articolului 12 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, pentru o perioadă de trei luni, a informațiilor tarifare obligatorii care au fost furnizate de autoritățile vamale ale statelor membre în ceea ce privește clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată, dar care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament (2).

(5)

Comitetul Codului Vamal nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său,

27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/11

(1)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate anexate la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, este necesar să se adopte măsuri privind clasificarea mărfurilor menționate în anexa la prezentul regulament.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 stabilește regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate. Aceste reguli se aplică, de asemenea, oricăror alte nomenclaturi bazate integral sau parțial pe aceasta sau care îi adaugă acesteia subdiviziuni suplimentare și care sunt stabilite prin dispoziții specifice ale Uniunii, în vederea aplicării de măsuri tarifare sau de altă natură privind comerțul cu mărfuri.

(3)

În temeiul acestor reguli generale, mărfurile descrise în coloana 1 a tabelului din anexă trebuie clasificate la codul NC indicat în coloana 2, pe baza motivelor care figurează în coloana 3 a aceluiași tabel.

(4)

Este necesar să se prevadă posibilitatea invocării în continuare de către titular, în temeiul articolului 12 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (2), pentru o perioadă de trei luni, a informațiilor tarifare obligatorii care au fost furnizate de autoritățile vamale ale statelor membre în ceea ce privește clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată, dar care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

(5)

Comitetul Codului Vamal nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său,

27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/13

(1)

În temeiul Directivei 2009/125/CE, Comisia trebuie să stabilească cerințe în materie de proiectare ecologică pentru produsele cu impact energetic care reprezintă volume semnificative de vânzări și schimburi comerciale, care au un impact considerabil asupra mediului și care prezintă un potențial semnificativ de ameliorare, fără a antrena costuri excesive, a acestui impact.

(2)

Articolul 16 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/125/CE prevede că, în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (3), precum și cu criteriile stabilite la articolul 15 și în urma consultării forumului consultativ, Comisia trebuie să introducă, după caz, o măsură de punere în aplicare pentru echipamentele de birou.

(3)

Comisia a efectuat un studiu pregătitor care a analizat aspectele tehnice, de mediu și economice ale computerelor. La studiu au luat parte părți interesate și implicate din Uniune și din țări terțe, iar rezultatele au fost făcute publice.

(4)

Studiul pregătitor a indicat că potențialul de rentabilizare a consumului de energie electrică al computerelor între 2011 și 2020 a fost estimat la aproximativ 93 TWh, ceea ce corespunde unei cantități de 43 Mt de emisii de CO2, iar în 2020, la 12,5-16,3 TWh, ceea ce corespunde unei cantități de 5,0-6,5 Mt de emisii de CO2. În consecință, computerele constituie un grup de produse pentru care trebuie stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică.

(5)

Deoarece o mare parte din potențialul de economisire a energiei al terminalelor ușoare de birou, al stațiilor de lucru, al serverelor de mici dimensiuni și al serverelor informatice este legat de eficiența surselor lor interne de alimentare și întrucât specificațiile tehnice ale sursei interne de alimentare pentru aceste produse sunt similare cu cele ale computerelor de birou și ale computerelor integrate de birou, dispozițiile privind eficiența sursei interne de alimentare, incluse în prezentul regulament, trebuie să se aplice și celor enumerate anterior. Cu toate acestea, alte aspecte ale performanței de mediu a terminalelor ușoare de birou, a stațiilor de lucru, a stațiilor de lucru mobile, a serverelor de mici dimensiuni și a serverelor informatice ar putea face obiectul unei măsuri mai specifice de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE.

(6)

Ecranele au caracteristici distincte și trebuie, prin urmare, excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, având în vedere impactul lor semnificativ asupra mediului și potențialul lor semnificativ de îmbunătățire, ecranele ar putea face obiectul unei alte măsuri de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE și/sau a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (2).

(7)

Cerințele în materie de proiectare ecologică nu trebuie să aibă niciun impact negativ semnificativ asupra funcționalității produsului și nici asupra consumatorilor, în special în ceea ce privește caracterul accesibil al prețului produsului, costurile pe ciclu de viață și competitivitatea industriei. În plus, cerințele nu trebuie să impună producătorilor tehnologii brevetate, nici o sarcină administrativă excesivă și nici nu trebuie să afecteze sănătatea, siguranța și mediul.

(8)

Trebuie să se obțină îmbunătățiri ale eficienței energetice a computerelor prin aplicarea unor tehnologii existente nebrevetate și rentabile care pot reduce costurile totale combinate ale achiziționării și funcționării acestora.

(9)

Cerințele în materie de proiectare ecologică trebuie introduse treptat, pentru a acorda suficient timp producătorilor să reproiecteze produsele care intră sub incidența prezentului regulament. Calendarul trebuie stabilit astfel încât să se evite efectele negative asupra aprovizionării cu computere și să se țină seama de costurile pe care le suportă producătorii, în special întreprinderile mici și mijlocii, asigurându-se totodată realizarea în timp util a obiectivelor prezentului regulament.

(10)

Este prevăzută o revizuire a prezentului regulament după maximum trei ani și jumătate de la intrarea sa în vigoare.

(11)

Eficiența energetică a computerelor trebuie stabilită prin metode de măsurare fiabile, exacte și reproductibile, care țin seama de stadiul actual recunoscut al tehnologiei, inclusiv, dacă sunt disponibile, de standarde armonizate stabilite în conformitate cu legislația europeană de standardizare aplicabilă (3).

(12)

Întrucât cerințele în materie de proiectare ecologică pentru puterea absorbită în modurile standby și oprit ale echipamentelor electrice și electronice de uz casnic și ale celor de birou nu sunt pe deplin adecvate caracteristicilor computerelor, cerințele din Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru puterea consumată în modul standby și oprit de echipamentele electrice și electronice de uz casnic și de birou (4) nu trebuie să se aplice computerelor. Prin urmare, trebuie stabilite cerințe specifice, în prezentul regulament, pentru gestionarea consumului de putere, precum și pentru consumul de putere în modurile de veghe și oprit, precum și pentru starea cu cel mai redus consum de putere ale computerelor, iar Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 trebuie modificat în consecință.

(13)

În ciuda excluderii computerelor din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1275/2008, unele dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 278/2009 al Comisiei din 6 aprilie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică pentru puterea absorbită în regim fără sarcină și pentru randamentul mediu în regim activ al surselor externe de alimentare (5) se aplică surselor externe de alimentare introduse pe piață împreună cu computere.

(14)

În conformitate cu articolul 8 din Directiva 2009/125/CE, prezentul regulament trebuie să specifice procedurile aplicabile de evaluare a conformității.

(15)

Pentru a facilita controalele de conformitate, trebuie să li se solicite producătorilor să furnizeze informațiile din documentația tehnică menționate în anexele IV și V la Directiva 2009/125/CE, în măsura în care acestea sunt relevante pentru cerințele stabilite în prezentul regulament.

(16)

Pentru a asigura o concurență loială, realizarea economiilor potențiale de energie electrică avute în vedere și comunicarea unor informații exacte cu privire la performanța energetică a produselor către consumatori, prezentul regulament trebuie să precizeze în mod clar că toleranțele prescrise pentru autoritățile naționale de supraveghere a pieței la efectuarea de teste fizice pentru a stabili dacă un anumit model al unui produs cu impact energetic este conform cu prezentul regulament nu trebuie folosite de producători ca o posibilitate de a declara o performanță mai favorabilă a modelului decât cea care poate fi justificată prin măsurătorile și calculele declarate în documentația tehnică a produsului.

(17)

Trebuie identificate criterii de referință pentru produsele cu înaltă eficiență energetică disponibile în prezent. Acest lucru va contribui la asigurarea unei largi disponibilități a informațiilor și a unui acces ușor la acestea, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, ceea ce va facilita și mai mult integrarea celor mai bune tehnologii de proiectare și dezvoltarea unor produse mai eficiente care să permită reducerea consumului energetic.

(18)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 19 alineatul (1) din Directiva 2009/125/CE,

(a)

computerele de birou;

(b)

computerele integrate de birou;

(c)

computerele de tip notebook (inclusiv tabletele electronice, computerele de tip slate și terminalele ușoare mobile);

(d)

terminalele ușoare de birou;

(e)

stațiile de lucru;

(f)

stațiile de lucru mobile;

(g)

serverele de mici dimensiuni;

(h)

serverele informatice.

(a)

sistem blade (cu lame) și componente;

(b)

servere monofuncționale;

(c)

servere multinod;

(d)

servere cu mai mult de patru socluri pentru procesoare;

(e)

console de jocuri;

(f)

stații de andocare.

1.

„computer” înseamnă un aparat care efectuează operațiuni logice și procesează date, poate utiliza dispozitive de intrare și poate afișa informații pe un ecran; de obicei, include o unitate centrală de procesare (Central Processing Unit – CPU) pentru efectuarea operațiunilor. Dacă nu există o CPU, atunci dispozitivul trebuie să funcționeze ca o poartă client către un server informatic care îndeplinește funcția unei unități de procesare informatice;

2.

„server informatic” înseamnă un produs informatic care furnizează servicii și gestionează resurse legate în rețea pentru dispozitive client precum computere de birou, computere de tip notebook, terminale ușoare de birou, telefoane care folosesc protocol internet (IP) sau alte servere informatice. Un server informatic este, de regulă, introdus pe piață pentru a fi utilizat în centre de date și în medii de birou/de afaceri. Un server informatic este accesat în primul rând prin conectare la rețea și nu prin dispozitive pentru utilizatori de introducere directă, precum tastatură sau mouse.

Un server informatic are următoarele caracteristici:

3.

„sursă externă de alimentare” înseamnă un dispozitiv cu următoarele caracteristici:

4.

„sursă internă de alimentare” înseamnă o componentă concepută pentru a converti tensiunea de curent alternativ din rețea în tensiune (tensiuni) de curent continuu în scopul alimentării computerului sau a serverului informatic și are următoarele caracteristici:

Convertizoarele curent continuu-curent continuu interne, utilizate pentru transformarea curentului continuu monotensiune provenit de la o sursă externă de alimentare în mai multe tensiuni care pot fi utilizate de un computer sau de un server informatic, nu sunt considerate surse interne de alimentare;

5.

„computer de birou” înseamnă un computer a cărui unitate centrală este destinată să rămână într-un loc fix, care nu este conceput pentru a fi portabil și care este conceput pentru a fi utilizat împreună cu un ecran extern și cu componente periferice externe, precum tastatură și mouse.

Următoarele categorii de computere de birou sunt definite în sensul prezentului regulament:

6.

„computer de birou integrat” înseamnă un computer în cadrul căruia computerul și ecranul său funcționează ca o singură unitate, alimentată cu curent alternativ printr-un singur cablu. Computerele de birou integrate se pot prezenta sub două forme: 1. un produs în cazul căruia ecranul și computerul sunt combinate fizic într-o singură unitate; sau 2. un produs în cazul căruia ecranul este separat de computer, dar este conectat la unitatea principală printr-un cordon de curent continuu. Un computer de birou integrat este destinat să fie amplasat într-un loc fix și nu este conceput pentru a fi portabil. Computerele de birou integrate nu sunt destinate în principal afișării și receptării de semnale audiovizuale.

Următoarele categorii de computere de birou integrate sunt definite în sensul prezentului regulament:

7.

„computer de tip notebook” înseamnă un computer conceput special pentru a fi portabil și pentru a putea funcționa perioade îndelungate cu sau fără o conexiune directă la o sursă de curent alternativ. Computerele de tip notebook utilizează un ecran integrat, cu o dimensiune a diagonalei vizibile a ecranului de cel puțin 22,86 cm (9 inchi), și pot funcționa pe baza unei baterii integrate sau a altei surse portabile de alimentare.

Computerele de tip notebook includ de asemenea următoarele subtipuri:

Următoarele categorii de computere de tip notebook sunt definite în sensul prezentului regulament:

Produsele care altfel ar corespunde definiției computerului de tip notebook, dar care au un consum de putere în starea inactivă mai mic de 6 W nu sunt considerate computere de tip notebook în sensul prezentului regulament;

8.

„terminal ușor de birou” înseamnă un computer care depinde de o conexiune la resurse informatice aflate la distanță (de exemplu, server informatic, stație de lucru la distanță) pentru a beneficia de funcționalități de bază și care nu include mijloace de stocare cu piese rotative care să facă parte integrantă din produs. Unitatea centrală a unui terminal ușor de birou trebuie să fie destinată utilizării într-un loc fix (de exemplu, pe un birou), și nu pentru a fi portabilă. Terminalele ușoare de birou pot transmite informații fie unui ecran extern, fie, dacă este inclus în produs, unui ecran intern;

9.

„stație de lucru” înseamnă un computer de înaltă performanță, cu un singur utilizator, folosit în principal pentru realizarea de grafică, pentru proiectarea asistată de computer, pentru dezvoltarea de softuri și pentru aplicații financiare și științifice, precum și alte sarcini care necesită o putere de calcul informatic importantă, având următoarele caracteristici:

10.

„stație de lucru mobilă” înseamnă un computer de înaltă performanță, cu un singur utilizator, folosit în principal pentru realizarea de grafică, pentru proiectarea asistată de computer, pentru dezvoltarea de softuri și pentru aplicații financiare și științifice, precum și alte sarcini care necesită o putere de calcul informatic importantă, cu excepția jocurilor, conceput special pentru a fi portabil și pentru a putea funcționa perioade îndelungate cu sau fără o conexiune directă la o sursă de curent alternativ. Stațiile de lucru mobile folosesc un ecran integrat și pot funcționa pe baza unei baterii integrate sau a altei surse portabile de alimentare. Majoritatea stațiilor de lucru mobile folosesc o sursă de alimentare externă și cele mai multe au o tastatură și un dispozitiv de indicare integrate.

O stație de lucru mobilă are următoarele caracteristici:

11.

„server de mici dimensiuni” înseamnă un tip de computer care utilizează, de obicei, componente de computer de birou sub forma unui computer de birou, dar care este conceput, în principal, pentru a servi ca gazdă pentru stocarea de date ale altor computere și pentru a îndeplini funcții precum furnizarea de servicii de infrastructură de rețea și stocarea de date/fișiere media, și care are următoarele caracteristici:

12.

„sistem blade și componente” înseamnă un sistem alcătuit dintr-o carcasă („carcasă cu lame”) în care sunt introduse diferite medii de stocare și servere de tip lamă. Carcasa furnizează resurse partajate de care depind serverele și stocarea. Sistemele cu lame sunt concepute ca soluție modulară pentru a combina mai multe servere informatice sau unități de stocare într-o singură carcasă, astfel încât tehnicienii să poată să adauge sau să înlocuiască ușor (schimbare în timpul funcționării – hot-swap) lamele (de exemplu, serverele cu lame) pe loc;

13.

„server monofuncțional” înseamnă un server informatic combinat cu un sistem de operare preinstalat și cu un software aplicativ utilizat pentru a îndeplini o funcție specifică sau un set de funcții strâns asociate. Un server monofuncțional furnizează servicii prin intermediul uneia sau al mai multor rețele și este de obicei gestionat printr-o interfață web sau printr-o interfață cu linia de comandă. Configurațiile hardware și software ale serverelor monofuncționale sunt adaptate de un vânzător pentru a îndeplini o sarcină specifică, inclusiv de rețea sau de stocare, și nu sunt destinate să execute aplicații software furnizate de utilizatori;

14.

„server multinod” înseamnă un sistem alcătuit dintr-o carcasă în care sunt introduse două sau mai multe servere informatice independente (sau noduri) care au una sau mai multe surse de alimentare comune. Puterea combinată pentru toate nodurile este distribuită prin sursa (sursele) de alimentare comună (comune). Un server multinod este proiectat și construit ca o singură unitate și nu este conceput pentru a fi schimbat în timpul funcționării;

15.

„server cu două noduri” înseamnă o configurație curentă de server multinod alcătuită din două servere nod;

16.

„server cu mai mult de patru socluri de procesoare” înseamnă un server informatic care conține mai mult de patru interfețe proiectate pentru instalarea unui procesor;

17.

„consolă de jocuri” înseamnă un dispozitiv autonom alimentat de la rețea conceput cu funcția principală de a permite utilizarea de jocuri video. O consolă de jocuri este de obicei concepută pentru a afișa informațiile pe un ecran extern constituind principalul dispozitiv de afișare a jocului. Consolele de jocuri includ, de regulă, o CPU, memorie de sistem și o unitate (unități) de procesare grafică (GPU) și pot conține unități de hard disk sau alte opțiuni de stocare internă și unități optice. Consolele de jocuri utilizează, de obicei, manete sau alte dispozitive de control interactive ca dispozitiv principal de intrare mai degrabă decât o tastatură externă sau un mouse. Consolele de jocuri nu includ, de regulă, sisteme de operare clasice destinate computerelor personale, dar folosesc în schimb sisteme de operare speciale pentru console. Consolele de jocuri mobile cu ecran integrat ca ecran principal pentru jocuri, care funcționează mai degrabă pe baza unei baterii integrate sau a altei surse portabile de alimentare decât prin intermediul unei conexiuni directe la o sursă de alimentare cu curent alternativ, sunt considerate a fi un tip de consolă de jocuri;

18.

„stație de andocare” înseamnă un produs separat, conceput pentru a fi conectat la un computer în scopul de a îndeplini funcții precum extinderea conectivității sau consolidarea conexiunilor la dispozitive periferice. Stațiile de andocare pot, de asemenea, facilita încărcarea bateriilor interne ale computerului conectat;

19.

„unitate centrală de procesare (CPU)” înseamnă o componentă din computer care controlează interpretarea și executarea instrucțiunilor. CPU pot conține unul sau mai multe procesoare fizice cunoscut sub numele de „nuclee de execuție”. Un nucleu de execuție înseamnă un procesor care este prezent în mod fizic. Procesoarele suplimentare „virtuale” sau „logice” derivate din unul sau mai multe nuclee de execuție nu sunt nuclee fizice. Mai mult de un nucleu de execuție poate fi inclus într-un pachet procesor care ocupă un singur soclu fizic în CPU. Numărul total de nuclee de execuție din CPU reprezintă suma nucleelor de execuție furnizate de dispozitivele conectate la toate soclurile fizice din CPU;

20.

„placă grafică separată” (dGfx) înseamnă o componentă internă separată care conține una sau mai multe unități de procesare grafică (GPU) cu interfață de control al memoriei locale și cu memorie grafică locală specifică și care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

„Lățimea de bandă a zonei tampon a cadrelor” (FB _BW) înseamnă cantitatea de date procesate pe secundă de toate GPU pe o dGfx, calculată după următoarea formulă:

,

unde:

21.

„stocare internă” înseamnă o componentă aflată în interiorul computerului care asigură stocarea nevolatilă a datelor;

22.

„tip de produs” înseamnă un computer de birou, un computer de birou integrat, un computer de tip notebook, un terminal ușor de birou, o stație de lucru, o stație de lucru mobilă, un server de mici dimensiuni, un server informatic, un sistem cu lame și componente, un server multinod, un server monofuncțional, o consolă de jocuri, o stație de andocare, o sursă internă de alimentare sau o sursă externă de alimentare;

23.

„modul de veghe al ecranului” înseamnă modul în care intră produsul de afișaj după ce primește un semnal de la un dispozitiv conectat sau de la un stimul intern (precum un cronometru sau un senzor de prezență). Produsul de afișaj poate intra în acest mod și datorită unui semnal produs în urma unei instrucțiuni a utilizatorului. Produsul trebuie să se reactiveze la primirea unui semnal din partea unui dispozitiv conectat, a unei rețele, a unei telecomenzi și/sau a unui stimul intern. Când produsul se află în acest mod, nu produce o imagine vizibilă, excepție făcând eventual funcțiile orientate către utilizatori sau de protecție precum informațiile despre produs sau afișaje ale stării ori funcțiile bazate pe senzori.

„2.

Echipamentele de tehnologia informației destinate în principal utilizării în mediul casnic, dar excluzând computerele de birou, computerele de birou integrate și computerele de tip notebook definite în Regulamentul (UE) nr. 617/2013 al Comisiei (6)

„(g)

este destinat utilizării în cazul echipamentelor electrice și electronice de uz casnic și al echipamentelor de birou conform celor menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 sau al computerelor astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 617/2013 al Comisiei (7).

27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/34

(1)

Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (2) stabilește norme privind controalele oficiale consolidate care trebuie efectuate asupra importurilor de hrană pentru animale și produse alimentare de origine neanimală enumerate în anexa I la regulamentul menționat anterior (denumite în continuare „lista”), la punctele de intrare pe teritoriile menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 prevede că lista trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice, cel puțin trimestriale, luând în considerare cel puțin sursele de informare menționate la articolul respectiv.

(3)

Frecvența și relevanța incidentelor alimentare notificate prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje, constatările misiunilor efectuate în țări terțe de către Oficiul Alimentar și Veterinar, precum și rapoartele trimestriale privind transporturile de hrană pentru animale și produse alimentare de origine neanimală prezentate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 indică faptul că lista ar trebui modificată.

(4)

În special, pentru transporturile de fasole uscată provenind din Nigeria, sursele relevante de informații indică apariția unor riscuri noi care justifică introducerea unor controale oficiale consolidate. Prin urmare, ar trebui să se includă în listă o mențiune referitoare la aceste transporturi.

(5)

De asemenea, lista ar trebui modificată pentru a crește frecvența controalelor oficiale asupra mărfurilor pentru care aceleași surse de informații arată un grad mai mare de neconformitate cu legislația relevantă a Uniunii, justificând astfel introducerea unor controale oficiale consolidate. Prin urmare, rubrica din listă referitoare la Brassica oleracea provenind din China ar trebui modificată în consecință.

(6)

În mod similar, lista ar trebui modificată pentru a reduce frecvența controalelor oficiale asupra mărfurilor pentru care informațiile disponibile indică o ameliorare generală a gradului de conformitate cu legislația relevantă a Uniunii și pentru care nivelul actual al controalelor oficiale nu mai este, așadar, justificat. Prin urmare, rubrica din listă referitoare la legumele din familia Brassicaceae provenind din Thailanda ar trebui modificată în consecință.

(7)

În plus, lista ar trebui modificată pentru a elimina rubricile referitoare la mărfurile pentru care informațiile disponibile indică un grad în general satisfăcător de conformitate cu cerințele de securitate relevante din legislația Uniunii și pentru care efectuarea de controale oficiale consolidate nu mai este, așadar, justificată. Prin urmare, rubricile din listă referitoare la arahidele provenind din Africa de Sud și la rodiile provenind din Egipt ar trebui modificate în consecință.

(8)

Din motive de claritate, este necesar să se modifice lista reziduurilor de pesticide în notele de sfârșit prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 669/2009, în scopul de a garanta că acestea sunt conforme cu definiția prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (3).

(9)

Pentru a asigura consecvența și claritatea, este necesar să se înlocuiască anexa I la Regulamentul (CE) nr. 669/2009 cu textul stabilit în anexa la prezentul regulament.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 669/2009 ar trebui modificat în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/43

(1)

Regulamentul (UE) nr. 40/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 de stabilire, pentru 2013, a posibilităților de pescuit disponibile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește care fac obiectul unor negocieri sau acorduri internaționale (2) stabilește cantitatea de ton roșu care poate fi pescuită în 2013 în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană cu capcanele și de către navele de pescuit ale Uniunii Europene.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 302/2009 al Consiliului din 6 aprilie 2009 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 43/2009 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1559/2007 (3) impune statelor membre să informeze Comisia cu privire la cotele individuale alocate navelor cu lungimea mai mare de 24 m. În cazul navelor de capturare cu lungimea mai mică de 24 m și al capcanelor, statele membre trebuie să informeze Comisia cel puțin cu privire la cotele alocate organizațiilor de producători sau grupurilor de nave care pescuiesc cu unelte similare.

(3)

Rolul politicii comune în domeniul pescuitului este de a asigura viabilitatea pe termen lung a sectorului pescuitului printr-o exploatare sustenabilă a resurselor acvatice vii, pe baza principiului precauției.

(4)

În conformitate cu articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, în cazul în care Comisia constată, pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor informații de care dispune, că posibilitățile de pescuit disponibile pentru Uniunea Europeană, un stat membru sau un grup de state membre sunt considerate a fi epuizate în cazul uneia sau mai multor unelte sau în cazul uneia sau mai multor flote, aceasta informează în consecință statul membru respectiv (statele membre respective) și interzice activitățile de pescuit în zona în cauză pentru uneltele de pescuit, stocurile de pește, grupurile de stocuri de pește sau flotele implicate.

(5)

Informațiile de care dispune Comisia arată că au fost epuizate posibilitățile de pescuit de ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană, alocate navelor cu plasă-pungă aflate sub pavilioanele Franței, Greciei, Italiei, Maltei și Spaniei sau înmatriculate în aceste state membre.

(6)

La 3, 5, 8 și 17 iunie, Franța a informat Comisia că a impus celor 17 nave cu plasă-pungă ale sale care desfășoară în 2013 activități de pescuit de ton roșu încetarea activităților respective cu efect de la 3 iunie pentru 10 nave, de la 5 iunie pentru alte 4 nave, de la 8 iunie pentru alte 2 nave și de la 17 iunie pentru ultima navă, fapt ce a condus la interzicerea tuturor activităților de la 17 iunie 2013, ora 17:22.

(7)

La 3 iunie, Grecia a informat Comisia că a impus navei sale cu plasă-pungă care desfășoară în 2013 activități de pescuit de ton roșu încetarea activităților respective cu efect de la 3 iunie 2013, ora 8:00.

(8)

La 13 iunie, Italia a informat Comisia că a impus celor 12 nave cu plasă-pungă ale sale care desfășoară în 2013 activități de pescuit de ton roșu încetarea activităților respective cu efect de la 5 iunie pentru 4 nave, de la 6 iunie pentru alte 4 nave, de la 9 iunie pentru alte 3 nave și de la 13 iunie pentru ultima navă, fapt ce a condus la interzicerea tuturor activităților de la 13 iunie 2013, ora 15:27.

(9)

La 8 iunie, Malta a informat Comisia că a impus navei sale cu plasă-pungă care desfășoară în 2013 activități de pescuit de ton roșu încetarea activităților respective cu efect de la 8 iunie 2013, ora 21:56.

(10)

La 3 și 17 iunie, Spania a informat Comisia că a impus celor 6 nave cu plasă-pungă ale sale care desfășoară în 2013 activități de pescuit de ton roșu încetarea activităților respective cu efect de la 3 iunie pentru 5 nave și de la 17 iunie pentru ultima navă, fapt ce a condus la interzicerea tuturor activităților de la 17 iunie 2013, ora 00:00.

(11)

Este necesar ca, fără a aduce atingere acțiunilor sus-menționate ale Franței, Greciei, Italiei, Maltei și Spaniei, Comisia să confirme interzicerea pescuitului de ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană de către navele cu plasă-pungă aflate sub pavilionul respectivelor state membre ale UE sau înmatriculate în aceste state membre, cu efect de la 17 iunie 2013, ora 17:22 cel târziu pentru Franța, de la 3 June 2013, ora 8:00 pentru Grecia, de la 13 June 2013, ora 15:27 cel târziu pentru Italia, de la 8 iunie 2013, ora 21:56 pentru Malta și de la 17 iunie 2013, ora 00:00 cel târziu pentru Spania.

27.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/45

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,