25.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 115/1

(1)

Capitalul de risc oferă finanțare întreprinderilor, în general de foarte mici dimensiuni, aflate în primele etape ale existenței lor și având un potențial mare de creștere și extindere. În plus, fondurile cu capital de risc oferă întreprinderilor competențe și cunoștințe valoroase, contacte profesionale, o valoare de marcă și consultanță în materie de strategie. Prin finanțarea acestor întreprinderi și oferirea de consultanță, fondurile cu capital de risc stimulează creșterea economică, contribuie la crearea de locuri de muncă și la mobilizarea capitalului, stimulează crearea și extinderea întreprinderilor inovatoare, majorează investițiile lor în cercetare și dezvoltare și sprijină antreprenoriatul, inovația și competitivitatea, în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020 stabilită în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: Inițiativă pentru asigurarea unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii” (Europa 2020) și în contextul provocărilor pe termen lung cu care se confruntă statele membre, cum ar fi cele identificate în raportul Sistemului european de evaluare a strategiilor și a politicilor din martie 2012, intitulat „Global Trends 2030 – Cetățenii într-o lume interconectată și policentrică”.

(2)

Este necesar să se stabilească un cadru comun de norme privind utilizarea denumirii „EuVECA” pentru fondurile cu capital de risc eligibile, în special în ceea ce privește structura portofoliului fondurilor care își desfășoară activitatea sub această denumire, obiectivele lor de investiții eligibile, instrumentele de investiții pe care le pot utiliza și categoriile de investitori care sunt eligibili să investească în astfel de fonduri, fixând norme uniforme la nivelul Uniunii. În absența unui astfel de cadru comun, există riscul ca statele membre să ia măsuri divergente la nivel național, ceea ce ar avea un impact negativ direct și ar crea obstacole în calea funcționării corecte a pieței interne, dat fiind că fondurile cu capital de risc care doresc să desfășoare activități transfrontaliere ar fi supuse unor norme diferite de la un stat membru la altul. În plus, coexistența unor cerințe de calitate divergente privind structura portofoliului, obiectivele de investiții și investitorii eligibili ar putea conduce la niveluri diferite de protecție a investitorilor și ar putea genera confuzii în ceea ce privește propunerile de investiții asociate cu fondurile cu capital de risc eligibile. Prin urmare, ar trebui ca investitorii să fie în măsură să compare propunerile de investiții ale diferitelor fonduri eligibile cu capital de risc. Este necesar să se elimine obstacolele semnificative din calea atragerii transfrontaliere de fonduri de către fondurile cu capital de risc eligibile și să se evite denaturarea concurenței între aceste fonduri, precum și să se prevină orice alte posibile obstacole în calea tranzacțiilor și denaturarea gravă a concurenței. În consecință, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum este interpretat de jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)

Este necesar să se adopte un regulament care să stabilească norme uniforme aplicabile fondurilor cu capital de risc eligibile și care să impună în toate statele membre obligații adecvate pentru administratorii care doresc să atragă capital în Uniune sub denumirea „EuVECA”. Aceste cerințe ar trebui să le ofere încredere investitorilor care doresc să investească în fonduri cu capital de risc.

(4)

Prin definirea, sub forma unui regulament, a cerințelor de calitate pentru utilizarea denumirii „EuVECA”, se garantează că aceste cerințe sunt direct aplicabile administratorilor organismelor de plasament colectiv care atrag fonduri utilizând această denumire. Se garantează astfel și condiții uniforme pentru utilizarea acestei denumiri, evitându-se adoptarea unor cerințe naționale divergente ca urmare a transpunerii unei directive. Administratorii de organisme de plasament colectiv care utilizează această denumire ar trebui să respecte aceleași norme în întreaga Uniune, ceea ce va crește încrederea investitorilor. Prezentul regulament ar reduce de asemenea complexitatea în materie de reglementare și costurile de asigurare a conformității suportate de administratori ca urmare a existenței unor norme naționale divergente pentru fondurile cu capital de risc, în special pentru administratorii care doresc să atragă capital în alte state membre. Acesta contribuie de asemenea la eliminarea denaturării concurenței.

(5)

Potrivit Comunicării Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulate „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor”, Comisia a finalizat analiza barierelor fiscale din calea investițiilor transfrontaliere în capital de risc în 2012, propunându-și ca în 2013 să prezinte soluții vizând eliminarea barierelor și, concomitent, prevenirea fraudei și a evaziunii fiscale.

(6)

Un fond cu capital de risc eligibil ar trebui să poată fi administrat fie extern, fie intern. În cazul în care un fond cu capital de risc eligibil este administrat intern, fondul are și rol de administrator și ar trebui, prin urmare, să respecte toate cerințele corespunzătoare stabilite prin prezentul regulament pentru administratori și ar trebui să fie înregistrat în conformitate cu prezentul regulament. Cu toate acestea, un fond cu capital de risc eligibil administrat intern nu ar trebui să aibă dreptul să fie administratorul extern al altor organisme de plasament colectiv sau al unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM).

(7)

Pentru a clarifica relația dintre prezentul regulament și alte norme privind organismele de plasament colectiv și administratorii acestora, este necesar să se precizeze că prezentul regulament se aplică doar administratorilor de organisme de plasament colectiv, altele decât OPCVM-uri care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (4), care sunt stabilite în Uniune și sunt înregistrate la autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative (5), cu condiția ca administratorii în cauză să administreze portofolii ale fondurilor cu capital de risc eligibile. Cu toate acestea, administratorii externi de fonduri cu capital de risc eligibile înregistrați în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să aibă și dreptul de a gestiona OPCVM-uri, în temeiul unei autorizații acordate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE.

(8)

În plus, prezentul regulament se aplică doar administratorilor organismelor de plasament colectiv ale căror active administrate nu depășesc în total plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE. Modul de calcul al plafonului în sensul prezentului regulament este același ca pentru plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE.

(9)

Cu toate acestea, administratorii fondurilor cu capital de risc care sunt înregistrați în temeiul prezentului regulament, ale căror active totale administrate depășesc ulterior plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE și care fac, așadar, obiectul unei autorizări eliberate de autoritățile competente din statul membru de origine în conformitate cu articolul 6 din directiva menționată, ar trebui să poată utiliza în continuare denumirea „EuVECA” în legătură cu distribuirea în Uniune a fondurilor cu capital de risc eligibile, cu condiția să respecte cerințele prevăzute în directiva menționată și să respecte în continuare, în toate cazurile, în legătură cu fondurile cu capital de risc eligibile, anumite cerințe privind utilizarea denumirii „EuVECA” menționate în prezentul regulament. Acest lucru se aplică atât fondurilor cu capital de risc eligibile existente, cât și fondurilor cu capital de risc eligibile înființate după ce a fost depășit plafonul.

(10)

În cazul în care administratorii organismelor de plasament colectiv nu doresc să utilizeze denumirea „EuVECA”, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice. În aceste situații, ar trebui să se aplice în continuare normele naționale existente și reglementările generale ale Uniunii.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme uniforme privind natura fondurilor cu capital de risc eligibile, în special în ceea ce privește societățile de portofoliu eligibile în care fondurile cu capital de risc eligibile sunt autorizate să investească și instrumentele de investiții care urmează să fie utilizate. Toate acestea sunt necesare pentru a distinge clar între un fond cu capital de risc eligibil și alte fonduri de investiții alternative care aplică alte strategii de investiții, mai puțin specializate, cum ar fi preluările sau investițiile speculative în bunuri imobiliare, pe care prezentul regulament nu încearcă să le promoveze.

(12)

Pentru a atinge obiectivul de a defini cât mai exact organismele de plasament colectiv care urmează să fie reglementate de prezentul regulament și pentru a garanta că acestea vizează furnizarea de capital întreprinderilor mici aflate în primele etape ale existenței lor, ar trebui considerate fonduri cu capital de risc eligibile fondurile care intenționează să investească minimum 70 % din totalul aporturilor lor de capital și al capitalului angajat nevărsat în astfel de întreprinderi. Fondurile cu capital de risc eligibile nu ar trebui să aibă dreptul de a investi mai mult de 30 % din totalul aporturilor lor de capital și al capitalului angajat nevărsat în active care nu sunt instrumente eligibile. Acest lucru înseamnă că, în timp ce 30 % ar trebui să fie în toate cazurile limita maximă stabilită pentru investițiile neeligibile, plafonul de 70 % ar trebui rezervat investițiilor eligibile pe toată durata existenței fondului de investiții cu capital de risc eligibil. Aceste plafoane ar trebui calculate pe baza sumelor care pot fi investite, după deducerea tuturor costurilor relevante și a deținerilor de numerar și de echivalent de numerar. Prezentul regulament ar trebui să stabilească detaliile necesare pentru calculul plafoanelor.

(13)

Obiectivul prezentului regulament este consolidarea creșterii economice și a inovării în întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) din Uniune. Investițiile în societăți de portofoliu eligibile stabilite în țări terțe pot aduce mai mult capital fondurilor cu capital de risc eligibile, aducând astfel beneficii IMM-urilor din Uniune. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui în niciun caz să aducă beneficii investițiilor efectuate în societăți de portofoliu stabilite în țări terțe care se caracterizează prin lipsa unor mecanisme adecvate de cooperare între autoritățile competente din statul membru de origine al administratorului fondului cu capital de risc eligibil și cu fiecare alt stat membru în care se intenționează să fie comercializate unități sau acțiuni ale fondului cu capital de risc eligibil sau prin lipsa unui schimb eficace de informații fiscale.

(14)

Ca prim pas, un fond cu capital de risc eligibil ar trebui să fie stabilit în Uniune pentru a avea dreptul de a folosi denumirea „EuVECA” creată prin prezentul regulament. În termen de doi ani de la data aplicării prezentului regulament, Comisia ar trebui să reexamineze limitarea utilizării denumirii „EuVECA” la fondurile stabilite în Uniune, cu luarea în considerare a experienței de aplicare a Recomandării Comisiei privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale.

(15)

Administratorii unui fond cu capital de risc eligibil ar trebui să fie capabili să atragă angajamente de capital suplimentare pe durata de viață a fondului respectiv. Aceste angajamente de capital suplimentare pe durata de viață a fondului cu capital de risc eligibil ar trebui luate în considerare la analiza posibilității următoare de a investi în active ce nu reprezintă active eligibile. Angajamentele de capital suplimentare ar trebui permise pe baza criteriilor și a condițiilor stabilite în normele sau instrumentele constitutive ale fondului.

(16)

Investițiile eligibile ar trebui să se efectueze sub formă de capital propriu sau de cvasicapital propriu. Instrumentele de cvasicapital propriu conțin un tip de instrumente de finanțare, care reprezintă o combinație de capital propriu și datorii și a căror rentabilitate este asociată profitului sau pierderilor înregistrate de societatea de portofoliu eligibilă în cauză, iar rambursarea instrumentului în caz de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu este garantată în totalitate. Aceste instrumente includ o varietate de instrumente de finanțare, cum ar fi împrumuturi subordonate, participații pasive, împrumuturi participative, drepturi de uzufruct, obligațiuni convertibile și obligațiuni cu opțiuni de subscriere. Ca o eventuală completare a instrumentelor de capital propriu și de cvasicapital propriu, însă fără a le înlocui, ar trebui permisă utilizarea de credite garantate sau negarantate, cum ar fi finanțarea de tranziție, acordate de fondul cu capital de risc eligibil unei societăți de portofoliu eligibile în care fondul cu capital de risc eligibil deține deja investiții eligibile, cu condiția ca pentru aceste credite să se folosească cel mult 30 % din totalul aporturilor de capital și al capitalului angajat nevărsat ale fondului cu capital de risc eligibil. De asemenea, pentru a reflecta practicile profesionale existente pe piața capitalului de risc, un fond cu capital de risc eligibil ar trebui să aibă dreptul de a cumpăra acțiunile existente ale unei societăți de portofoliu eligibile de la acționarii existenți ai societății în cauză. În plus, pentru a asigura cât mai multe posibilități de mobilizare a capitalului, ar trebui permise investițiile în alte fonduri cu capital de risc eligibile. Pentru a preveni diluarea investițiilor efectuate în societățile de portofoliu eligibile, fondurile cu capital de risc eligibile ar trebui să aibă dreptul de a investi în alte fonduri cu capital de risc eligibile numai în cazul în care aceste fonduri cu capital de risc eligibile nu au investit, la rândul lor, mai mult de 10 % din totalul aporturilor lor de capital și al capitalului angajat nevărsat în alte fonduri cu capital de risc eligibile.

(17)

Activitățile de bază ale fondurilor cu capital de risc constau în acordarea de finanțare IMM-urilor prin intermediul investițiilor primare. Fondurile cu capital de risc nu trebuie să participe nici la activități bancare cu importanță sistemică din afara cadrului normal de reglementare prudențială (așa-numitul sistem bancar paralel), nici la strategii tipice legate de capitalul propriu, cum ar fi achiziționarea de întreprinderi pe datorie.

(18)

În conformitate cu Strategia Europa 2020, scopul prezentului regulament este promovarea investițiilor bazate pe capital de risc în IMM-urile inovatoare active în economia reală. Prin urmare, instituțiile de credit, întreprinderile de investiții, întreprinderile de asigurări, holdingurile financiare și holdingurile cu activități mixte ar trebui excluse din definiția societăților de portofoliu eligibile stabilită de prezentul regulament.

(19)

Pentru a institui o măsură de protecție esențială care să diferențieze fondurile cu capital de risc eligibile prevăzute de prezentul regulament de categoria mai vastă a fondurilor de investiții alternative, care tranzacționează pe piețe secundare titluri de valoare emise, este necesar să se stabilească norme care să determine fondurile cu capital de risc eligibile să efectueze investiții în principal în instrumente emise direct.

(20)

Pentru a permite administratorilor de fonduri cu capital de risc eligibile un anumit grad de flexibilitate în investiții și în administrarea lichidităților deținute de fondurile lor cu capital de risc eligibile, ar trebui să se accepte tranzacționarea pe piață, de exemplu tranzacționarea de acțiuni sau de participații la societățile de portofoliu neeligibile sau achiziția de investiții neeligibile, până la un plafon de 30 % din totalul aporturilor de capital și al capitalului angajat nevărsat.

(21)

Pentru a garanta că denumirea „EuVECA” este credibilă și ușor de recunoscut pentru investitorii din întreaga Uniune, numai administratorii de fonduri cu capital de risc care respectă criteriile uniforme de calitate, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să fie eligibili să utilizeze denumirea „EuVECA” atunci când distribuie fonduri cu capital de risc eligibile în cadrul Uniunii.

(22)

Pentru a garanta că fondurile cu capital de risc eligibile au un profil distinct și identificabil, adecvat scopului lor, ar trebui să existe norme uniforme privind structura portofoliului și tehnicile de investiție pe care acestea le pot utiliza.

(23)

Pentru a garanta că fondurile cu capital de risc eligibile nu contribuie la generarea de riscuri sistemice și că activitățile lor de investiții se concentrează pe sprijinirea societăților de portofoliu eligibile, utilizarea efectului de levier nu ar trebui să fie autorizată la nivelul fondului. Administratorii fondurilor cu capital de risc eligibil ar trebui să fie autorizați să facă împrumuturi, să emită titluri de creanță sau să ofere garanții la nivelul fondului cu capital de risc eligibil numai cu condiția ca aceste împrumuturi, titluri de creanță sau garanții să fie acoperite de capitalul angajat nevărsat, ceea ce va permite expunerii fondului să nu crească dincolo de capitalul său angajat. Avansurile în numerar acordate de investitorii fondurilor cu capital de risc eligibil, care sunt acoperite integral de angajamentele de capital ale investitorilor în cauză, nu sporesc expunerea fondului cu capital de risc eligibil și, prin urmare, ar trebui autorizate. De asemenea, împrumutul pe termen scurt ar trebui să fie acceptat, cu condiția ca suma care face obiectul unui astfel de împrumut să nu depășească capitalul angajat nevărsat al fondului, pentru a permite fondului să-și acopere nevoile extraordinare de lichidități care pot apărea între momentul solicitării capitalului angajat de la investitori și primirea efectivă a capitalului în conturile sale.

(24)

Ar trebui stipulate anumite măsuri de protecție speciale, pentru a garanta că fondurile cu capital de risc eligibile sunt promovate numai investitorilor care dețin cunoștințele, experiența și competențele profesionale necesare pentru a lua de sine stătător decizii investiționale și pentru a evalua în mod adecvat riscurile specifice acestor fonduri, precum și pentru a menține încrederea investitorilor în fondurile cu capital de risc eligibile. Prin urmare, fondurile cu capital de risc eligibile ar trebui distribuite numai investitorilor care sunt clienți profesioniști sau care pot fi considerați clienți profesioniști în conformitate cu Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (6). Cu toate acestea, pentru a avea o bază de investitori suficient de vastă pentru investițiile în fonduri cu capital de risc eligibile, este de dorit ca și alți anumiți investitori să aibă acces la fonduri cu capital de risc eligibile, inclusiv persoanele cu disponibilități financiare ridicate. Cu toate acestea, ar trebui să se stabilească măsuri de protecție speciale pentru acești alți investitori pentru a garanta că fondurile cu capital de risc eligibile sunt distribuite numai către investitori cu un profil adecvat pentru astfel de investiții. Aceste măsuri de protecție exclud distribuirea prin utilizarea planurilor de economii periodice. În plus, investițiile realizate de cadrele executive, directorii și angajații implicați în gestiunea unui fond cu capital de risc eligibil ar trebui să fie posibile atunci când aceștia investesc în fondul cu capital de risc eligibil pe care îl gestionează, întrucât aceste persoane sunt suficient de calificate pentru a participa la investiții cu capital de risc.

(25)

Pentru a garanta că numai administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile care îndeplinesc criteriile uniforme de calitate privind comportamentul pe piață pot utiliza denumirea „EuVECA”, ar trebui să se stabilească norme privind conduita în afaceri și relația dintre respectivii administratori și investitorii acestora. Din aceleași considerente, ar trebui să se stabilească condiții uniforme privind gestionarea conflictelor de interese de către acești administratori. Aceste norme și condiții ar trebui de asemenea să prevadă că administratorul trebuie să dispună de procedurile organizatorice și administrative necesare pentru a asigura gestionarea adecvată a conflictelor de interese.

(26)

În cazul în care administratorul unui fond cu capital de risc eligibil intenționează să delege unele funcții unor terți, răspunderea pe care o poartă administratorul în fața fondului cu capital de risc și a investitorilor acestuia nu ar trebui să fie afectată de delegarea de către administratorul fondului cu capital de risc a funcțiilor sale unei părți terțe. În plus, administratorul nu ar trebui să delege funcții în măsura în care acesta nu mai poate fi considerat, în esență, un administrator al fondului cu capital de risc eligibil respectiv, deoarece a devenit o entitate de tip „cutie poștală”. Administratorul ar trebui să fie în permanență responsabil pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate și pentru respectarea acestui regulament. Delegarea funcțiilor nu ar trebui să submineze eficacitatea acțiunilor de supraveghere ale administratorului și, în special, nu ar trebui să îl împiedice pe administrator să acționeze în interesul suprem al investitorilor, și nici administrarea fondului în interesul suprem al investitorilor săi.

(27)

Pentru a asigura integritatea denumirii „EuVECA”, ar trebui stabilite criterii de calitate privind organizarea administratorului unui fond cu capital de risc eligibil. Prin urmare, ar trebui să se prevadă cerințe uniforme și proporționate privind nevoia de a menține resurse tehnice și umane adecvate.

(28)

Pentru a asigura administrarea adecvată a fondurilor cu capital de risc eligibile și capacitatea administratorilor lor de a se asigura împotriva posibilelor riscuri ce decurg din activitățile lor, ar trebui să se prevadă cerințe uniforme și proporționale în ceea ce privește menținerea de fonduri proprii suficiente de către administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile. Cuantumul acestor fonduri proprii ar trebui să fie suficient pentru a asigura continuitatea și administrarea corespunzătoare a fondurilor cu capital de risc eligibile.

(29)

În vederea protecției investitorilor, este necesar să se garanteze că activele fondului cu capital de risc eligibil sunt evaluate corect. Prin urmare, normele sau instrumentele constitutive ale fondurilor cu capital de risc eligibil ar trebui să conțină norme privind evaluarea activelor. Această cerință este destinată să asigure integritatea și transparența evaluării.

(30)

Ar trebui să se stabilească norme uniforme privind raporturile anuale eligibile, pentru a se garanta că administratorii fondurilor cu capital de risc care utilizează denumirea „EuVECA” furnizează informații suficiente asupra activităților desfășurate.

(31)

Pentru a asigura integritatea denumirii „EuVECA” în ochii investitorilor, este necesar ca denumirea să fie utilizată numai de administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile care sunt pe deplin transparenți în ceea ce privește politica de investiții și obiectivele de investiții. Ar trebui să se prevadă norme uniforme privind obligațiile în materie de comunicare de informații care revin unor astfel de administratori în raport cu investitorii lor. Ar trebui, în principal, să existe obligații precontractuale în materie de comunicare de informații legate de strategia și obiectivele de investiții ale fondurilor cu capital de risc eligibile, instrumentele de investiții utilizate, informațiile privind costurile și cheltuielile conexe și profilul de risc/de randament al investiției propuse de un fond eligibil. În vederea obținerii unui nivel ridicat de transparență, aceste cerințe în materie de comunicare de informații ar trebui să cuprindă și detalii privind modul în care se calculează remunerația administratorilor.

(32)

Pentru a asigura o supraveghere eficientă în ceea ce privește cerințele uniforme din prezentul regulament, autoritatea competentă din statul membru de origine ar trebui să supravegheze respectarea de către administratorii fondurilor cu capital de risc eligibile a cerințelor uniforme prevăzute de prezentul regulament. În acest scop, administratorii care intenționează să distribuie fonduri eligibile sub denumirea „EuVECA” ar trebui să notifice intenția lor autorității competente din statul membru de origine. Autoritatea competentă ar trebui să înregistreze administratorul dacă acesta a transmis toate informațiile necesare și dacă aplică proceduri adecvate de asigurare a respectării cerințelor prezentului regulament. Această înregistrare ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune.

(33)

Pentru a facilita distribuirea transfrontalieră eficientă a fondurilor cu capital de risc eligibile, înregistrarea administratorului ar trebui să fie efectuată cât mai rapid.

(34)

Deși prezentul regulament conține cerințe pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor, autoritățile de supraveghere ar trebui să fie vigilente pentru a asigura respectarea cerințelor în cauză.

(35)

Pentru a asigura o supraveghere eficientă a respectării criteriilor uniforme prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să fie stabilite norme privind situațiile în care este nevoie să se actualizeze informațiile furnizate autorităților competente din statul membru de origine.

(36)

Pentru a asigura o supraveghere eficientă în ceea ce privește cerințele din prezentul regulament, ar trebui de asemenea să se prevadă o procedură de notificare transfrontalieră între autoritățile competente de supraveghere, care este declanșată de înregistrarea unui administrator al unui fond cu capital de risc în statul membru de origine.

(37)

Pentru a asigura transparența condițiilor de distribuire a fondurilor cu capital de risc eligibile în Uniune, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7), ar trebui să primească sarcina de a menține o bază de date centrală care să conțină administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile și fondurile cu capital de risc eligibile pe care le gestionează aceștia, înregistrate în conformitate cu prezentul regulament.

(38)

În cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă are motive clare și demonstrabile să creadă că un administrator de fond cu capital de risc eligibil acționează prin încălcarea prezentului regulament pe teritoriul său, aceasta ar trebui să informeze de îndată autoritatea competentă din statul membru de origine, care ar trebui să ia măsuri corespunzătoare.

(39)

În cazul în care un administrator al unui fond cu capital de risc acționează în continuare într-un mod ce contravine clar prezentului regulament, în pofida măsurilor luate de autoritatea competentă din statul membru de origine, sau dacă autoritatea competentă din statul membru de origine nu ia măsuri într-un interval de timp rezonabil, autoritatea competentă din statul membru gazdă ar trebui să poată întreprinde, după ce informează autoritatea competentă din statul membru de origine, orice măsuri necesare pentru a proteja investitorii, având inclusiv posibilitatea de a împiedica administratorul în cauză să efectueze orice alte acțiuni de distribuire a fondurilor sale cu capital de risc pe teritoriul statului membru gazdă.

(40)

Pentru a asigura o supraveghere eficientă în ceea ce privește criteriile uniforme stabilite în prezentul regulament, acesta din urmă conține o listă a competențelor de supraveghere pe care autoritățile competente trebuie să le aibă.

(41)

Pentru a se asigura respectarea aplicării corespunzătoare a prezentului regulament, acesta conține sancțiuni administrative și alte măsuri în cazul încălcării prevederilor cheie din prezentul regulament, mai precis a normelor privind structura portofoliului, a măsurilor de protecție legate de identitatea investitorilor eligibili și a celor privind utilizarea denumirii „EuVECA” numai de administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile care sunt înregistrați în conformitate cu prezentul regulament. Încălcarea acestor prevederi cheie ar trebui să ducă, dacă este cazul, la interdicția de a mai utiliza denumirea și la excluderea din registru a administratorului în cauză.

(42)

Ar trebui să se efectueze schimburi de informații în materie de supraveghere între autoritățile competente din statul membru de origine și cele din statul membru gazdă și AEVMP.

(43)

Cooperarea eficientă în materie de reglementare dintre entitățile însărcinate să supravegheze respectarea criteriilor uniforme din prezentul regulament necesită aplicarea unui grad ridicat al păstrării secretului profesional de către toate autoritățile naționale relevante și de către AEVMP.

(44)

În vederea specificării cerințelor stabilite în prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește tipurile de conflicte de interese pe care administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile trebuie să le evite și măsurile care urmează a fi luate în acest sens. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(45)

Standardele tehnice pentru serviciile financiare ar trebui să asigure armonizarea coerentă și calitatea supravegherii la nivelul Uniunii. Ar fi util și oportun să revină AEVMP, în calitate de organism cu înaltă specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, pe care să le prezinte Comisiei, atunci când aceste standarde nu presupun alegeri strategice.

(46)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. AEVMP ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea de standarde tehnice de punere în aplicare pentru formatul notificării menționate în prezentul regulament.

(47)

În termen de patru ani de la data de aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să revizuiască prezentul regulament pentru a evalua evoluția pieței capitalului de risc. Revizuirea ar trebui să includă o analiză generală a modului de funcționare a normelor stabilite de prezentul regulament și a experiențelor dobândite în perioada de aplicare a lor. Pe baza revizuirii în cauză, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(48)

De asemenea, în termen de patru ani de la data de aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să inițieze o reexaminare a interacțiunii dintre prezentul regulament și alte norme privind organismele de plasament colectiv și administratorii acestora, în special cele prevăzute de Directiva 2011/61/UE. În special, în cadrul acestei reexaminări ar trebui să se analizeze domeniul de aplicare al prezentului regulament, evaluându-se necesitatea extinderii domeniului de aplicare pentru a permite administratorilor de fonduri de investiții alternative mai mari să utilizeze denumirea de „EuVECA”. Pe baza reexaminării în cauză, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(49)

În contextul acestei reexaminări, Comisia ar trebui să evalueze eventualele bariere care au împiedicat accesarea fondurilor de către investitori, inclusiv impactul produs asupra investitorilor instituționali de alte reglementări prudențiale aplicabile acestora. În plus, Comisia ar trebui să colecteze date pentru a analiza contribuția denumirii „EuVECA” la alte programe ale Uniunii, cum ar fi Orizont 2020, care au de asemenea ca obiectiv sprijinirea inovării în Uniune.

(50)

Având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării” și Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor”, este important să se asigure eficacitatea sistemelor publice din întreaga Uniune pentru a se sprijini piața capitalului de risc, precum și coordonarea și coerența reciprocă ale diferitelor politici ale Uniunii care au ca obiectiv stimularea inovării, inclusiv politicile din domeniul concurenței și din cel al cercetării. Unul dintre elementele principale ale politicilor Uniunii care vizează inovarea și creșterea sunt tehnologiile ecologice, având în vedere obiectivul Uniunii de a fi unul dintre liderii mondiali în domeniul creșterii inteligente și sustenabile și în cel al eficienței energetice și a utilizări resurselor, inclusiv în ceea ce privește finanțarea destinată IMM-urilor. La revizuirea prezentului regulament, Comisia ar trebui să evalueze impactul acestuia asupra progreselor realizate în sensul îndeplinirii acestui obiectiv.

(51)

AEVMP ar trebui să își evalueze necesitățile de personal și de resurse rezultate din preluarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament și să prezinte un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

(52)

Fondul European de Investiții (FEI) investește, printre altele, în fonduri cu capital de risc din întreaga Uniune. Măsurile incluse în prezentul regulament pentru a permite identificarea cu ușurință a fondurilor cu capital de risc ce au caracteristici comune definite ar trebui să faciliteze identificarea de către FEI a fondurilor cu capital de risc vizate de prezentul regulament ca posibile obiecte de investiție. Prin urmare, FEI ar trebui încurajat să investească în fonduri cu capital de risc eligibile.

(53)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7) și libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16).

(54)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (8) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în scopul prezentului regulament, sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (9) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către AEVMP în scopul prezentului regulament, sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(55)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării, în cazul fondurilor cu capital de risc eligibile, a normelor privind ajutoarele de stat.

(56)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea aplicării unor cerințe uniforme pentru distribuirea fondurilor cu capital de risc eligibile și crearea unui sistem de înregistrare simplu pentru administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile, facilitând astfel distribuirea în Uniune a fondurilor cu capital de risc eligibile în același timp cu nevoia de a găsi un echilibru între siguranța și încrederea asociate denumirii „EuVECA”, și funcționarea eficientă a pieței capitalului de risc și costurile suportate de diversele părți interesate, nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

activele totale gestionate nu depășesc plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE;

(b)

sunt stabiliți în Uniune;

(c)

sunt supuși înregistrării la autoritățile competente din statul membru de origine în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2011/61/UE; și

(d)

administrează portofolii ale unor fonduri cu capital de risc eligibile.

(a)

să respecte cerințele prevăzute în Directiva 2011/61/UE; și

(b)

să respecte în continuare dispozițiile articolelor 3 și 5, precum și cele ale articolului 13 alineatul (1) literele (c) și (i) din prezentul regulament.

(a)

„organism de plasament colectiv” înseamnă un fond de investiții alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE;

(b)

„fond cu capital de risc eligibil” înseamnă un organism de plasament colectiv care:

(c)

„administrator de fond cu capital de risc eligibil” înseamnă o persoană juridică a cărei activitate obișnuită constă în administrarea a cel puțin unui fond cu capital de risc eligibil;

(d)

„societate de portofoliu eligibilă” înseamnă o întreprindere care:

(e)

„investiții eligibile” înseamnă oricare dintre următoarele instrumente:

(f)

„costuri relevante” înseamnă toate comisioanele, taxele și cheltuielile care sunt suportate direct sau indirect de către investitori și care sunt convenite între administratorul fondului cu capital de risc eligibil și investitori;

(g)

„capital propriu” înseamnă participații în capitalul propriu al unei întreprinderi, reprezentat prin acțiuni sau alte forme de participație în capitalul societății de portofoliu eligibile emise către investitorii săi;

(h)

„cvasicapital propriu” înseamnă orice tip de instrumente de finanțare care reprezintă o combinație de capital propriu și datorii și a căror rentabilitate este asociată profitului sau pierderilor înregistrate de societatea de portofoliu eligibilă, iar rambursarea instrumentului în caz de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu este garantată în totalitate;

(i)

„distribuire” înseamnă oferirea sau plasarea directă ori indirectă, la inițiativa administratorului fondului cu capital de risc eligibil sau în contul său, a unor unități sau acțiuni ale unui fond cu capital de risc pe care îl administrează, către investitori domiciliați sau cu sediul social în Uniune;

(j)

„capital angajat” înseamnă orice angajament în temeiul căruia un investitor este obligat, într-o perioadă de timp stabilită de normele privind fondul cu capital de risc eligibil sau de instrumentele de constituire ale acestuia, să achiziționeze o participație la fondul respectiv ori să efectueze aporturi de capital la fondul respectiv;

(k)

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care administratorul fondului cu capital de risc eligibil este stabilit și este înregistrat la autoritățile competente în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2011/61/UE;

(l)

„stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care administratorul fondului cu capital de risc eligibil distribuie fonduri cu capital de risc eligibile în conformitate cu prezentul regulament;

(m)

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea națională pe care statul membru de origine o desemnează, în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative, să efectueze înregistrarea administratorilor organismelor de plasament colectiv care intră sub incidența prezentului regulament.

(a)

se angajează să investească o sumă de minimum 100 000 EUR; și

(b)

într-un document distinct de contractul care trebuie încheiat pentru angajamentul de investiție, declară în scris că au luat la cunoștință riscurile asociate angajamentului sau investiției preconizate.

(a)

acționează cu onestitate, corectitudine, competență, grijă și diligență în desfășurarea activităților lor;

(b)

aplică politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase despre care se poate presupune, în mod rezonabil, că afectează interesele investitorilor și ale societăților de portofoliu eligibile;

(c)

își desfășoară activitatea astfel încât să promoveze interesul fondurilor cu capital de risc eligibile pe care le administrează, al persoanelor care investesc în acestea, precum și integritatea pieței;

(d)

aplică un nivel ridicat de diligență în selectarea și monitorizarea continuă a investițiilor în societăți de portofoliu eligibile;

(e)

posedă cunoștințe adecvate și o înțelegere a societăților de portofoliu eligibile în care investesc;

(f)

tratează investitorii în mod corect;

(g)

se asigură că niciun investitor nu beneficiază de tratament preferențial, cu excepția cazului în care acest tratament preferențial este inclus în normele privind fondul cu capital de risc eligibil sau în actele de constituire ale acestuia.

(a)

administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile, persoanele care administrează efectiv fondul cu capital de risc eligibil, angajații sau orice persoane care, în mod direct sau indirect, controlează sau sunt controlate de respectivii administratori și fondul cu capital de risc eligibil administrat de respectivii administratori sau investitorii în acele fonduri;

(b)

fondul cu capital de risc eligibil sau investitorii în acel fond și un alt fond cu capital de risc eligibil administrat de același administrator sau investitorii în acel alt fond;

(c)

fondul cu capital de risc eligibil sau investitorii în respectivul fond, pe de o parte, și un organism de plasament colectiv sau un OPCVM administrat de același administrator sau investitorii în organismul de plasament colectiv sau în OPCVM respective, pe de altă parte.

(a)

tipurile de conflicte de interese menționate la alineatul (2) din prezentul articol;

(b)

măsurile care trebuie luate de administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile în ceea ce privește structurile și procedurile organizatorice și administrative pentru identificarea, prevenirea, gestionarea, monitorizarea și declararea conflictelor de interese.

(a)

identitatea administratorului respectiv și a oricăror alți furnizori de servicii la care administratorul respectiv a apelat în legătură cu activitatea de administrare a fondurilor cu capital de risc eligibile, precum și o descriere a sarcinilor lor;

(b)

cuantumul fondurilor proprii aflate la dispoziția administratorului respectiv, precum și o declarație detaliată referitoare la motivele pentru care administratorul respectiv consideră că suma în cauză este suficientă pentru menținerea resurselor umane și tehnice corespunzătoare necesare pentru gestionarea adecvată a fondurilor sale cu capital de risc eligibile;

(c)

o descriere a strategiei și a obiectivelor de investiții ale fondului cu capital de risc eligibil, inclusiv:

(d)

o descriere a profilului de risc al fondului cu capital de risc eligibil și a oricăror riscuri asociate activelor în care fondul poate investi sau tehnicilor de investiții care pot fi utilizate;

(e)

o descriere a procedurii de evaluare a fondului cu capital de risc eligibil și a metodologiei de evaluare a activelor, inclusiv metodele utilizate pentru evaluarea societăților de portofoliu eligibile;

(f)

o descriere a metodei de calcul al remunerației administratorului fondului cu capital de risc eligibil;

(g)

o descriere a tuturor costurilor relevante și a valorilor maxime ale acestora;

(h)

unde există, istoricul performanțelor financiare ale fondului cu capital de risc eligibil;

(i)

serviciile de sprijin pentru întreprinderi și alte activități de asistență oferite de administratorul fondului cu capital de risc eligibil sau organizate de acesta prin intermediul unor terți pentru a facilita dezvoltarea, creșterea sau, în alte privințe, operațiunile curente ale societăților de portofoliu eligibile în care fondul cu capital de risc eligibil investește ori, în cazul în care aceste servicii sau activități nu sunt furnizate, o explicație în acest sens;

(j)

o descriere a procedurilor prin care fondul cu capital de risc eligibil își poate schimba strategia de investiții sau politica de investiții ori ambele.

(a)

identitatea persoanelor care administrează efectiv fondurile cu capital de risc eligibile;

(b)

identitatea fondurilor cu capital de risc eligibile ale căror unități sau acțiuni urmează să fie distribuite și strategiile lor de investiții;

(c)

informații cu privire la măsurile luate în vederea respectării cerințelor prevăzute la capitolul II;

(d)

o listă a statelor membre în care administratorul fondului cu capital de risc eligibil intenționează să distribuie fiecare fond cu capital de risc eligibil;

(e)

o listă a statelor membre în care administratorul fondului cu capital de risc eligibil a înființat sau intenționează să înființeze fonduri cu capital de risc eligibile.

(a)

persoanele care administrează efectiv fondurile cu capital de risc eligibile se bucură de o reputație suficient de bună și au o experiență suficientă inclusiv în ceea ce privește strategiile de investiții urmate de administratorul fondului cu capital de risc eligibil;

(b)

informațiile cerute la alineatul (1) sunt complete;

(c)

procedurile notificate conform alineatului (1) litera (c) sunt adecvate pentru a asigura respectarea cerințelor de la capitolul II;

(d)

lista notificată în conformitate cu alineatul (1) litera (e) din prezentul articol demonstrează că toate fondurile cu capital de risc eligibile sunt înființate în conformitate cu articolul 3 litera (b) punctul (iii).

(a)

un nou fond cu capital de risc eligibil; sau

(b)

un fond cu capital de risc eligibil existent într-un stat membru care nu figurează pe lista menționată la articolul 14 alineatul (1) litera (d).

(a)

a solicita accesul la orice document în orice formă și de a primi sau a efectua o copie a acestuia;

(b)

a solicita administratorului fondului cu capital de risc eligibil să furnizeze informații fără întârziere;

(c)

a solicita informații de la orice persoană care are legătură cu activitățile administratorului fondului cu capital de risc eligibil sau cu fondul cu capital de risc eligibil;

(d)

a efectua inspecții la fața locului cu sau fără o notificare prealabilă;

(e)

a lua măsuri corespunzătoare pentru a asigura respectarea în continuare a prezentului regulament de către un administrator de fond cu capital de risc eligibil;

(f)

a emite un ordin pentru a se asigura că administratorul fondului cu capital de risc eligibil respectă prezentul regulament și nu mai repetă un comportament care poate fi considerat o încălcare a prezentului regulament.

(a)

nu respectă cerințele care se aplică structurii portofoliului, încălcând astfel articolul 5;

(b)

distribuie unitățile și acțiunile unui fond cu capital de risc eligibil investitorilor neeligibili, încălcând astfel articolul 6;

(c)

utilizează denumirea de „EuVECA”, dar nu este înregistrat în conformitate cu articolul 14;

(d)

utilizează denumirea de „EuVECA” pentru distribuirea de fonduri care nu au fost înființate în conformitate cu articolul 3 litera (b) punctul (iii);

(e)

a fost înregistrat pe baza unor declarații false sau prin orice alte mijloace care contravin normelor, încălcând astfel articolul 14;

(f)

nu acționează cu onestitate, corectitudine, cu competență, grijă sau diligență în desfășurarea activităților sale, încălcând astfel articolul 7 litera (a);

(g)

nu aplică politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase, încălcând astfel articolul 7 litera (b);

(h)

încalcă repetat cerințele de la articolul 12 referitoare la raportul anual;

(i)

își încalcă repetat obligația de a informa investitorii în conformitate cu articolul 13.

(a)

ia măsuri prin care să asigure respectarea de către un administrator de fond cu capital de risc eligibil a dispozițiilor de la articolele 5 și 6, articolul 7 literele (a) și (b) și articolele 12, 13 și 14;

(b)

interzice utilizarea denumirii „EuVECA” și elimină din registru administratorul de fond cu capital de risc eligibil.

(a)

în ce măsură a fost utilizată denumirea „EuVECA” de administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile din diferite state membre și dacă a fost utilizată la nivel național sau transfrontalier;

(b)

repartizarea geografică și pe sectoare a investițiilor efectuate de fondurile europene cu capital de risc;

(c)

adecvarea obligațiilor de informare prevăzute la articolul 13, în special dacă sunt suficiente pentru a permite investitorilor să ia o decizie de investiție în cunoștință de cauză;

(d)

utilizarea de către administratorii de fonduri cu capital de risc eligibile a diferitelor tipuri de fonduri de investiții eligibile și, mai ales, dacă este necesar ca investițiile eligibile menționate în prezentul regulament să fie adaptate;

(e)

posibilitatea de a extinde distribuirea de fonduri europene cu capital de risc eligibile la investitorii cu amănuntul;

(f)

eficacitatea, proporționalitatea și aplicarea sancțiunilor administrative și a altor măsuri administrative prevăzute de statele membre în conformitate cu prezentul regulament;

(g)

impactul prezentului regulament asupra pieței capitalului de risc;

(h)

posibilitatea de a permite fondurilor cu capital de risc stabilite într-o țară terță să utilizeze denumirea „EuVECA”, ținând seama de experiența în ceea ce privește aplicarea Recomandării Comisiei privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale;

(i)

oportunitatea completării prezentului regulament cu un regim pentru depozitari;

(j)

o evaluare a eventualelor bariere care au împiedicat investițiile în fondurile care au utilizat denumirea „EuVECA”, inclusiv impactul produs asupra investitorilor instituționali de alte acte juridice ale Uniunii cu caracter prudențial.

(a)

până la 22 iulie 2017 în privința literelor (a)-(g), (i) și (j); și

(b)

până la 22 iulie 2015 în privința literei (h).

25.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 115/18

(1)

Din ce în ce mai mulți investitori sunt interesați de atingerea unor obiective sociale și nu se mai limitează la urmărirea profitului financiar, astfel că în Uniune a luat naștere o piață a investițiilor sociale, constituită, în parte, din fonduri de investiții care vizează întreprinderile sociale. Aceste fonduri finanțează întreprinderile sociale, care au rol de motoare ale schimbării sociale, oferind soluții inovatoare la problemele sociale, de exemplu contribuind la abordarea consecințelor sociale ale crizei financiare și având astfel o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 stabilită în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: Inițiativă pentru asigurarea unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii”.

(2)

Prezentul regulament se înscrie în cadrul inițiativei pentru antreprenoriat social, stabilită de Comisie în Comunicarea sa din 25 octombrie 2011, intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social. Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale”.

(3)

Este necesar să se prevadă un cadru comun pentru utilizarea denumirii „EuSEF” pentru fonduri de antreprenoriat social eligibile, cu precădere în ceea ce privește compoziția portofoliului fondurilor care își desfășoară activitatea sub această denumire, obiectivele lor de investiții eligibile, instrumentele de investiții pe care le pot utiliza și categoriile de investitori care pot investi în aceste fonduri, stabilind reguli uniforme la nivelul Uniunii. În absența unui astfel de cadru comun, există riscul adoptării unor măsuri divergente la nivel național de către statele membre, ceea ce ar avea un impact negativ direct asupra pieței interne și ar crea obstacole în calea bunei funcționări a acesteia, deoarece fondurile care intenționează să își desfășoare activitatea în întreaga Uniune ar trebui să se conformeze unor norme diferite de la un stat membru la altul. În plus, cerințele calitative divergente în materie de compoziție a portofoliului, de obiective de investiții și de investitori eligibili ar putea duce la crearea unor niveluri diferite de protecție a investitorilor și ar genera confuzie cu privire la propunerile de investiții legate de fondurile europene de antreprenoriat social eligibile. Totodată, investitorii ar trebui să poată compara propunerile de investiții ale diferitelor fonduri de antreprenoriat social eligibile. Este necesar să se înlăture obstacolele majore din calea mobilizării transfrontaliere de fonduri de antreprenoriat social eligibile, să se evite denaturarea concurenței între acestea și să se prevină apariția în viitor a unor noi obstacole în calea schimburilor comerciale și a unor denaturări semnificative ale concurenței. În consecință, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum este interpretat în jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(4)

Este necesar să se adopte un regulament care să prevadă norme uniforme aplicabile fondurilor de antreprenoriat social eligibile care doresc să mobilizeze capitaluri în Uniune utilizând denumirea de „EuSEF” și să impună obligații corespondente administratorilor acestora în toate statele membre. Aceste cerințe ar trebui să asigure încrederea investitorilor care doresc să investească în fondurile respective. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice mecanismelor naționale existente care permit realizarea de investiții în antreprenoriatul social și care nu utilizează denumirea „EuSEF”.

(5)

Definirea cerințelor calitative pentru utilizarea denumirii „EuSEF” sub forma unui regulament garantează că aceste cerințe sunt direct aplicabile administratorilor organismelor de plasament colectiv care mobilizează fonduri utilizând această denumire. Acest lucru asigură, de asemenea, condiții uniforme pentru utilizarea acestei denumiri prin evitarea unor cerințe naționale diferite ca rezultat al transpunerii unei directive. Administratorii organismelor de plasament colectiv care utilizează această denumire ar trebui să urmeze aceleași reguli în întreaga Uniune, ceea ce va spori încrederea investitorilor. Prezentul regulament reduce totodată complexitatea legislației și costurile de conformare suportate de administratori pentru respectarea unor norme naționale adesea divergente aplicabile acestor fonduri, în special pentru administratorii care doresc să mobilizeze capitaluri la nivel transfrontalier. Regulamentul contribuie, de asemenea, la eliminarea denaturării concurenței.

(6)

Ar trebui să fie permis ca un fond de antreprenoriat social eligibil să fie gestionat fie extern, fie intern. În cazul în care un fond de antreprenoriat social eligibil este gestionat intern, fondul este deopotrivă administratorul și se supune tuturor cerințelor pentru administratori în temeiul prezentului regulament și este înregistrat în conformitate cu prezentul regulament. Un fond de antreprenoriat social eligibil care este gestionat intern nu ar trebui însă să aibă dreptul de a fi administratorul extern al altor organisme de plasament colectiv sau al unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM).

(7)

Pentru a clarifica relația dintre prezentul regulament și alte norme ale Uniunii aplicabile organismelor de plasament colectiv și administratorilor acestora, este necesar să se prevadă că prezentul regulament se aplică numai administratorilor organismelor de plasament colectiv, altele decât OPCVM-urile, ce intră sub incidența Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (4) care sunt stabiliți în Uniune și înregistrați la autoritatea competentă în statul membru de origine, în conformitate cu Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative (5), cu condiția ca respectivii administratori să gestioneze portofoliile fondurilor de antreprenoriat social eligibile. Totuși, administratorii externi ai fondurilor de antreprenoriat social eligibile care sunt înregistrați în temeiul prezentului regulament ar trebui să aibă dreptul de gestiona și OPCVM-uri, sub rezerva autorizării în temeiul Directivei 2009/65/CE.

(8)

În plus, prezentul regulament se aplică numai administratorilor acelor organisme de plasament colectiv ale căror active administrate nu depășesc plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE. Calcularea plafonului în temeiul prezentului regulament urmează modul de calcul al plafonului prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE.

(9)

Totuși, administratorii care sunt înregistrați în temeiul prezentului regulament și ale căror active totale administrate depășesc ulterior plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE și care, prin urmare, fac obiectul unei autorizări eliberate de către autoritățile competente din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 6 din respectiva directivă, ar trebui să poată continua să utilizeze denumirea „FEAS” în ceea ce privește distribuirea fondurilor de antreprenoriat social eligibile, cu condiția respectării cerințelor prevăzute în respectiva directivă și a respectării în continuare a anumitor cerințe pentru utilizarea denumirii „FEAS” specificate în prezentul regulament, în legătură cu fondul de antreprenoriat social eligibil. Acest lucru se aplică atât fondurilor de antreprenoriat social eligibile existente, cât și celor înființate după depășirea plafonului.

(10)

În cazul în care administratorii organismelor de plasament colectiv nu doresc să utilizeze denumirea de „EuSEF”, prezentul regulament nu se aplică. În aceste cazuri ar trebui să se aplice în continuare normele naționale și legislația generală a Uniunii în vigoare.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme uniforme cu privire la natura fondurilor de antreprenoriat social eligibile, în special la societățile de portofoliu eligibile în care fondurile de antreprenoriat social eligibile sunt autorizate să investească, și la instrumentele de investiții care pot fi utilizate. Aceste dispoziții sunt necesare pentru a distinge clar între un fond de antreprenoriat social eligibil și alte fonduri de investiții alternative care aplică alte strategii de investiții, mai puțin specializate, cum ar fi achizițiile, pe care prezentul regulament nu dorește să le promoveze.

(12)

Pentru a asigura claritatea și certitudinea necesare, prezentul regulament ar trebui să prevadă totodată criterii uniforme pentru identificarea întreprinderilor sociale ca societăți de portofoliu eligibile. Într-adevăr, o întreprindere socială ar trebui definită ca actor al economiei sociale al cărei principal obiectiv este cel de a avea mai degrabă un impact social decât de a genera profit pentru proprietarii sau partenerii săi. Activitatea sa constă în furnizarea de bunuri și de servicii pe piață, iar profiturile sunt folosite în principal pentru realizarea unor obiective sociale. Aceasta face obiectul unei gestionări responsabile și transparente, îndeosebi prin implicarea angajaților săi, a clienților săi și a părților interesate de activitățile sale economice.

(13)

Întrucât obiectivul principal al întreprinderilor sociale este, mai degrabă, obținerea unui impact social pozitiv, decât maximizarea profitului, prezentul regulament ar trebui să promoveze numai sprijinirea societăților de portofoliu eligibile al căror scop este producerea unor efecte sociale măsurabile și pozitive. Un efect social măsurabil și pozitiv ar putea include furnizarea de servicii pentru imigranții care ar fi altfel excluși de pe piața muncii sau reintegrarea unor grupuri marginalizate pe piața muncii prin furnizarea de locuri de muncă, de formare profesională sau de alt tip de sprijin. Întreprinderile sociale își utilizează profiturile pentru atingerea obiectivului lor social principal și sunt administrate într-un mod transparent și responsabil. Pentru cazurile, în general excepționale, în care o societate de portofoliu eligibilă dorește să distribuie profiturile către acționari și proprietari, aceasta ar trebui să dispună de proceduri și reguli predefinite aplicabile unei astfel de distribuiri a profiturilor. Regulile respective ar trebui să precizeze că distribuirea profiturilor nu poate să prejudicieze obiectivul social principal al societății de portofoliu eligibile.

(14)

Întreprinderile sociale includ o gamă largă de întreprinderi, cu diferite forme juridice, care oferă servicii sau bunuri sociale persoanelor vulnerabile, marginalizate, dezavantajate sau excluse. Aceste servicii cuprind accesul la locuințe, îngrijiri medicale, asistență pentru persoanele vârstnice sau cu handicap, îngrijirea copiilor, accesul la servicii de ocupare a forței de muncă și de formare profesională, precum și gestionarea dependenței. Întreprinderile sociale includ, de asemenea, întreprinderi care utilizează o modalitate de producție de bunuri sau servicii care integrează un obiectiv social, dar ale căror activități pot cuprinde alte bunuri și servicii decât cele sociale. Aceste activități pot include integrarea socială și profesională prin accesul la servicii de ocupare a forței de muncă pentru persoanele dezavantajate, în special, din cauza calificării insuficiente ori a problemelor sociale sau profesionale care duc la excludere și marginalizare. Aceste activități pot privi și protecția mediului, cu un impact social, precum activități de combatere a poluării, de reciclare sau de asigurare de energie regenerabilă.

(15)

În conformitate cu scopul de a defini cu exactitate organismele de plasament colectiv care fac obiectul prezentului regulament și pentru a se acorda atenție furnizării de capital întreprinderilor sociale, fondurile de antreprenoriat social eligibile ar trebui să fie acele fonduri care intenționează să investească cel puțin 70 % din totalul aporturilor lor de capital și din capitalul lor angajat nevărsat în astfel de întreprinderi. Nu ar trebui să se permită fondurilor de antreprenoriat social eligibile să investească peste 30 % din totalul aporturilor lor de capital și din capitalul lor angajat nevărsat în alte active decât în cele care reprezintă investiții eligibile. Acest lucru presupune că, dacă 30 % este plafonul maxim permanent pentru investițiile neeligibile, plafonul de 70 % ar trebui rezervat investițiilor eligibile pe durata existenței fondului de antreprenoriat social eligibil. Plafoanele menționate ar trebui calculate pe baza sumelor care pot fi investite după deducerea tuturor costurilor relevante și a deținerilor de numerar și de echivalent de numerar. Prezentul regulament ar trebui să stabilească detaliile necesare pentru calculul plafoanelor de investiții menționate.

(16)

Obiectivul prezentului regulament este îmbunătățirea dezvoltării întreprinderilor sociale din Uniune. Investițiile în societățile de portofoliu eligibile înființate în țări terțe pot crește capitalul fondurilor de antreprenoriat social eligibile și, prin urmare, pot aduce beneficii întreprinderilor sociale din Uniune. Însă în niciun caz prezentul regulament nu ar trebui să favorizeze investițiile în societățile de portofoliu cu sediul în țări terțe cu care nu există acorduri adecvate de cooperare între autoritățile competente din statul membru de origine al administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil și cu orice alt stat membru în care se intenționează distribuirea unor unități sau acțiuni ale fondului de antreprenoriat social eligibil sau țări cu care nu au loc schimburi eficiente de informații în materie fiscală.

(17)

Un fond de antreprenoriat social eligibil ar trebui, într-o primă etapă, să aibă sediul în Uniune pentru a dispune de dreptul de a folosi denumirea de „EuSEF”, astfel cum este definită în prezentul regulament. Comisia ar trebui, cel mai târziu în termen de doi ani de la aplicarea prezentului regulament, să revizuiască limitarea utilizării denumirii de „EuSEF” la fondurile cu sediul în Uniune, ținând cont de experiența de aplicare a Recomandării Comisiei privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale.

(18)

Administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil ar trebui să aibă dreptul de a atrage angajamente suplimentare de capital pe parcursul existenței fondului. Ar trebui să se țină cont de aceste angajamente suplimentare atrase pe parcursul existenței fondului de antreprenoriat social eligibil atunci când se au în vedere viitoare investiții în alte active decât în active eligibile. Angajamentele suplimentare de capital ar trebui permise cu respectarea criteriilor și a condițiilor stabilite în normele sau instrumentele constitutive ale fondului de antreprenoriat social eligibil.

(19)

Având în vedere nevoile specifice de finanțare ale întreprinderilor sociale, este necesar să se definească clar tipurile de instrumente care trebuie utilizate de un fond de antreprenoriat social eligibil pentru astfel de finanțări. Prin urmare, prezentul regulament stabilește criterii uniforme privind instrumentele eligibile care trebuie să fie utilizate de un fond de antreprenoriat social eligibil pentru a face investiții, aici fiind incluse instrumente de capitaluri proprii și de cvasicapitaluri proprii, instrumente de datorie, inclusiv bilete la ordin și certificate de depozit, investiții în alte fonduri de antreprenoriat social eligibile, împrumuturi garantate sau negarantate și granturi. Totuși, spre a evita diluarea investițiilor în societățile de portofoliu eligibile, fondul de antreprenoriat social eligibil ar trebui să aibă dreptul de a investi doar în alte fonduri de antreprenoriat social eligibile, care, la rândul lor, nu au investit mai mult de 10 % din totalul aporturilor lor de capital și din capitalul lor angajat nevărsat în alte fonduri de antreprenoriat social eligibile.

(20)

Activitățile principale ale fondurilor de antreprenoriat social eligibile sunt furnizarea de resurse financiare către întreprinderi sociale prin investiții primare. Fondurile de antreprenoriat social eligibile nu ar trebui să participe la activități bancare cu importanță sistemică din afara cadrului uzual de reglementare prudențială (așa-numitul sistem bancar paralel) și nici să se implice în strategii tipice de capital privat, precum achizițiile prin împrumuturi.

(21)

Pentru a păstra flexibilitatea necesară portofoliului de investiții, fondurile de antreprenoriat social eligibile pot investi în alte active decât cele care reprezintă investiții eligibile, în măsura în care aceste investiții nu depășesc plafonul de 30 %, stabilit în prezentul regulament. Deținerile de numerar sau echivalente de numerar nu ar trebui luate în considerare în calculul acestui plafon, dat fiind că aceste dețineri de numerar și de echivalente de numerar nu pot fi considerate drept investiții. Fondurile de antreprenoriat social eligibile ar trebui să facă investiții în acord cu propria etică de investiții, de exemplu nu ar trebui să facă investiții în industria de armament, în domenii cu risc de încălcare a drepturilor omului sau care presupun abandonarea de deșeuri electronice.

(22)

Pentru a garanta faptul că denumirea „EuSEF” sugerează încredere și este ușor de recunoscut pentru investitorii de pe teritoriul Uniunii, prezentul regulament ar trebui să prevadă că numai administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile care respectă criteriile uniforme de calitate, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, sunt eligibili să utilizeze denumirea „EuSEF” atunci când distribuie fonduri de antreprenoriat social eligibile în cadrul Uniunii.

(23)

Pentru a asigura fondurilor de antreprenoriat social eligibile un profil distinct și identificabil, adecvat scopului lor, ar trebui să existe norme uniforme privind componența portofoliului și tehnicile de investiție permise acestor fonduri.

(24)

Efectul de levier (de supraîndatorare) nu ar trebui să fie permis la nivelul fondurilor de antreprenoriat social eligibile, pentru a se asigura că acestea nu contribuie la generarea de riscuri sistemice, iar în cadrul activităților de investiții aceste fonduri sunt axate pe sprijinirea societăților de portofoliu eligibile. Administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil ar trebui să aibă doar dreptul de a face împrumuturi sau de a emite titluri de creanță, de a oferi garanții, la nivelul unui fond de antreprenoriat social eligibil, cu condiția ca astfel de împrumuturi, titluri de creanță sau garanții să fie acoperite prin angajamente nevărsate și, astfel, să nu crească expunerea fondului peste nivelul capitalului său angajat. Prin urmare, avansurile în numerar din partea investitorilor în fondurile de antreprenoriat social eligibile ce dispun de acoperire integrală în angajamente de capital din partea respectivilor investitori nu determină o creștere a expunerii fondului de antreprenoriat social eligibil și, prin urmare, sunt permise. De asemenea, împrumutul pe termen scurt ar trebui să fie acceptat pentru a permite fondului să soluționeze nevoile extraordinare de lichidități care pot apărea între momentul în care se solicită capitalul angajat de la investitori și primirea efectivă a capitalului în conturi, cu condiția ca suma împrumutată să nu depășească capitalul angajat nevărsat.

(25)

Ar trebui stipulate anumite măsuri de protecție speciale, pentru a se asigura că fondurile de antreprenoriat social eligibile sunt distribuite numai unor investitori avizați, care au experiența, cunoștințele și expertiza de a lua propriile decizii de investiții și de a evalua în mod adecvat riscurile specifice acestor fonduri, precum și pentru a menține încrederea investitorilor în fondurile de antreprenoriat social eligibile. Prin urmare, fondurile de antreprenoriat social eligibile ar trebui distribuite numai investitorilor care sunt clienți profesionali sau care pot fi considerați clienți profesionali în conformitate cu Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (6). Cu toate acestea, pentru a avea o bază de investitori suficient de vastă pentru investițiile în fondurile de antreprenoriat social eligibile, este de dorit ca și alți investitori să aibă acces la aceste fonduri, inclusiv persoanele cu disponibilități financiare ridicate. Ar trebui să se stabilească măsuri de protecție speciale pentru acești alți investitori pentru a garanta că fondurile de antreprenoriat social eligibile sunt distribuite numai către investitori cu un profil adecvat pentru astfel de investiții. Aceste măsuri de protecție exclud distribuirea prin utilizarea unor planuri de economii periodice. Totodată, investițiile făcute de directorii executivi, de directori sau de angajații implicați în gestiunea unui fond de antreprenoriat social eligibil ar trebui să fie permise atunci când aceștia investesc în fondul de antreprenoriat social eligibil pe care îl gestionează, întrucât astfel de persoane sunt suficient de calificate pentru a participa la astfel de investiții.

(26)

Pentru a garanta că numai administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile care îndeplinesc criterii uniforme de calitate privind comportamentul pe piață pot utiliza denumirea „EuSEF”, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme privind desfășurarea activității comerciale și relația administratorilor cu investitorii acestora. Din aceleași considerente, ar trebui stabilite condiții uniforme privind modul în care acești administratori abordează conflictele de interese. Aceste norme și condiții ar trebui să prevadă, de asemenea, ca administratorul să dispună de procedurile organizaționale și administrative necesare pentru a asigura abordarea adecvată a conflictelor de interese.

(27)

Dacă administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil intenționează să delege atribuții unor terțe părți, răspunderea administratorului față de fondul de antreprenoriat social eligibil și față de investitorii săi nu ar trebui să fie afectată de această delegare în favoarea unei terțe părți. Totodată, administratorul nu ar trebui să delege atribuții în asemenea măsură încât, în esență, acesta să nu mai poată fi considerat administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil și să devină o simplă entitate de tip „cutie poștală”. Administratorul ar trebui să rămână în permanență responsabil pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate și pentru respectarea prezentului regulament. Delegarea de atribuții nu ar trebui să submineze eficiența supravegherii realizate de administrator și, în special, nu ar trebui să îl împiedice pe acesta să acționeze, sau să administreze fondul în interesul suprem al investitorilor fondului.

(28)

Obținerea unui impact social pozitiv, în plus față de generarea unui profit pentru investitori, este o caracteristică cheie a fondurilor de investiții care vizează întreprinderile sociale, caracteristică care le distinge de alte tipuri de fonduri de investiții. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă ca administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile să dispună de proceduri de evaluare a impactului social pozitiv care trebuie obținut prin investițiile în societățile de portofoliu eligibile.

(29)

În prezent, fondurile care vizează realizarea unor obiective sociale sau a unor impacturi sociale evaluează și colectează informații, de obicei, cu privire la măsura în care întreprinderile sociale își realizează obiectivele sau impacturile vizate. Există o gamă largă de tipuri de obiective și de impacturi sociale ce pot fi vizate de o întreprindere socială. Prin urmare, au apărut diferite căi de identificare a obiectivelor sau impacturilor sociale și de măsurare a acestora. De exemplu, o întreprindere ce intenționează să angajeze persoane dezavantajate poate raporta numărul de astfel de persoane angajate, care în alte circumstanțe nu ar fi fost angajate,sau o întreprindere care dorește să îmbunătățească reabilitarea socială a unor foști deținuți își poate evalua performanța în funcție de rata de recidivism. Fondurile sprijină întreprinderile sociale în pregătirea și furnizarea informațiilor cu privire la obiectivele și impacturile lor și în colectarea acestor informații în beneficiul investitorilor. Deși informațiile cu privire la obiectivele și impacturile sociale sunt foarte importante pentru investitori, este dificilă compararea diferitelor întreprinderi sociale, precum și a diferitelor fonduri, atât din cauza diferențelor dintre obiectivele și impacturile sociale vizate, cât și din cauza varietății de abordări. Pentru a încuraja o mai bună coerență și comparabilitate pe termen lung a acestor informații, precum și eficiența sporită a procedurilor de obținere a acestora, ar trebui adoptate acte delegate în acest domeniu. Astfel de acte delegate ar trebui să asigure o mai mare claritate pentru autoritățile de supraveghere, pentru fondurile de antreprenoriat social eligibile și pentru întreprinderile sociale.

(30)

Pentru a asigura integritatea denumirii de „EuSEF”, ar trebui stabilite criterii de calitate privind organizarea administratorului unui fond de antreprenoriat social eligibil. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă cerințe uniforme și proporționale privind nevoia de a menține resurse tehnice și umane adecvate.

(31)

Pentru a asigura buna administrare a fondurilor de antreprenoriat social eligibile și capacitatea administratorilor de a acoperi riscurile potențiale ce derivă din activitățile lor, ar trebui să se prevadă cerințe uniforme și proporționate pentru administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile de a menține disponibile fonduri proprii suficiente. Aceste fonduri ar trebui să fie suficiente pentru a asigura continuitatea și corecta administrare a fondurilor de antreprenoriat social eligibile.

(32)

În scopul protecției investitorilor, este necesar să se garanteze evaluarea adecvată a activelor fondurilor de antreprenoriat social eligibile. Prin urmare, normele sau instrumentele constitutive ale fiecărui fond de antreprenoriat social eligibil ar trebui să conțină norme privind evaluarea activelor. Aceasta ar trebui să asigure integritatea și transparența evaluării.

(33)

Ar trebui să se prevadă norme uniforme privind raporturile anuale, pentru a se garanta că administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile care utilizează denumirea „EuSEF” furnizează informații suficiente asupra activităților desfășurate.

(34)

Deși prezentul regulament conține cerințe pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor, autoritățile de supraveghere ar trebui să fie vigilente pentru a asigura respectarea cerințelor în cauză.

(35)

Pentru a asigura integritatea denumirii „EuSEF” în ochii investitorilor, este necesar ca denumirea să fie utilizată numai de administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile care aplică metode complet transparente în ceea ce privește politica de investiții și obiectivele de investiții. Prin urmare, ar trebui stabilite norme uniforme privind dispozițiile de furnizare de informații, dispoziții obligatorii pentru administratori în relațiile cu investitorii. Aceste norme ar trebui să cuprindă elementele specifice investițiilor în întreprinderi sociale, astfel încât se poate obține o mai mare consecvență și comparabilitate a acestor informații. Aici sunt cuprinse informații despre criteriile și procedurile utilizate pentru a alege anumite societăți de portofoliu eligibile drept obiective de investiții. Sunt cuprinse, de asemenea, informații privind impactul social pozitiv care trebuie obținut prin politica de investiții și modul în care trebuie monitorizat și evaluat acest impact. Pentru a asigura nivelul necesar de încredere a investitorilor în astfel de investiții, tot aici sunt cuprinse informații despre activele unui fond de antreprenoriat social eligibil care nu au fost investite în societăți de portofoliu eligibile și modul în care acestea au fost alese.

(36)

Pentru a asigura supravegherea efectivă a cerințelor uniforme din prezentul regulament, autoritatea competentă din statul membru de origine ar trebui să supravegheze modul în care administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil respectă cerințele uniforme prevăzute de prezentul regulament. În acest scop, administratorii care intenționează să distribuie fonduri cu denumirea „EuSEF” ar trebui să își notifice intenția autorității competente din statul membru de origine. Autoritatea competentă ar trebui să înregistreze administratorul dacă acesta a transmis toate informațiile necesare și dacă aplică proceduri adecvate de respectare a cerințelor prezentului regulament. O astfel de înregistrare ar trebui să fie valabilă pe întregul teritoriu al Uniunii.

(37)

Pentru a facilita distribuirea transfrontalieră eficientă a unui fond de antreprenoriat social eligibil, înregistrarea administratorului ar trebui efectuată cu celeritate.

(38)

Pentru a asigura supravegherea efectivă a respectării criteriilor uniforme prevăzute în prezentul regulament, ar trebui stabilite norme privind situațiile în care trebuie să se actualizeze informațiile furnizate autorităților competente din statul membru de origine.

(39)

Pentru a asigura supravegherea efectivă a respectării cerințelor prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se instituie, de asemenea, o procedură de notificare transnațională între autoritățile competente de supraveghere, care trebuie inițiată la înregistrarea administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil în statul membru de origine.

(40)

Pentru a menține condiții transparente de distribuire a fondurilor de antreprenoriat social eligibile pe teritoriul Uniunii, Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP) înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7) ar trebui să i se atribuie sarcina de a menține o bază de date centrală care să conțină toți administratorii de fonduri de antreprenoriat social eligibile și toate fondurile de antreprenoriat social eligibile gestionate de aceștia, înregistrate în conformitate cu prezentul regulament.

(41)

În cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă are motive clare și demonstrabile să creadă că un administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil încalcă prezentul regulament pe teritoriul său, ar trebui să informeze de îndată autoritatea competentă din statul membru de origine, care ar trebui să ia măsurile necesare.

(42)

Dacă administratorul unui fond de antreprenoriat social eligibil continuă să acționeze în conflict evident cu prezentul regulament, în pofida măsurilor luate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau în cazul în care aceasta nu ia măsurile necesare într-un termen rezonabil, autoritatea competentă a statului gazdă ar trebui, după informarea autorității competente din statul membru de origine, să ia toate măsurile necesare pentru protejarea investitorilor, având inclusiv posibilitatea de a împiedica administratorul respectiv să mai distribuie fondurile de antreprenoriat social eligibile pe teritoriul statului membru gazdă.

(43)

Pentru a asigura supravegherea eficientă a criteriilor uniforme instituite, prezentul regulament conține o listă a competențelor de supraveghere de care dispun autoritățile competente.

(44)

Pentru a se asigura respectarea aplicării corespunzătoare a prezentului regulament, acesta cuprinde sancțiuni administrative și alte măsuri în cazul încălcării prevederilor sale principale, mai precis, a normelor privind componența portofoliului, a măsurilor de protecție legate de identitatea investitorilor eligibili și a celor privind utilizarea denumirii „EuSEF” numai de administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile înregistrați în conformitate cu prezentul regulament. Încălcarea acestor prevederi-cheie ar trebui să conducă, dacă este cazul, la interdicția de a mai utiliza denumirea și la excluderea din registru a administratorului în cauză.

(45)

Ar trebui să aibă loc un schimb de informații în materie de supraveghere între autoritățile competente din statele membre de origine și statele membre gazdă și AEVMP.

(46)

Cooperarea regulamentară efectivă între entitățile însărcinate să supravegheze respectarea criteriilor uniforme din prezentul regulament necesită aplicarea unui grad ridicat al păstrării secretului profesional de către toate autoritățile naționale relevante și de către AEVMP.

(47)

Contribuția fondurilor de antreprenoriat social eligibile la creșterea unei piețe europene pentru investiții cu caracter social va depinde de preluarea denumirii „EuSEF” de către administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile, de recunoașterea denumirii de către investitori și de dezvoltarea unui climat solid pentru întreprinderile sociale în Uniune, care să ajute respectivele întreprinderi în accesarea opțiunilor financiare oferite. În acest scop, toate părțile interesate, inclusiv agenții economici, autoritățile competente din statele membre, Comisia și alte entități relevante din Uniune, ar trebui să contribuie la asigurarea unui înalt nivel de conștientizare a posibilităților oferite de prezentul regulament.

(48)

În vederea precizării cerințelor prevăzute de prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea tipurilor de bunuri și de servicii sau a metodelor de producție a bunurilor și serviciilor care incorporează un obiectiv social, a circumstanțelor în care profiturile pot fi distribuite proprietarilor și acționarilor, a tipurilor de conflicte de interese pe care ar trebui să le evite administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile și a măsurilor care ar trebui luate în acest sens, a procedurilor pentru evaluarea impactului social care va fi obținut de societățile de portofoliu eligibile, precum și a conținutului și a procedurii de furnizare a informațiilor destinate investitorilor. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și luând în considerare și inițiativele de autoreglementare și codurile de conduită. În consultările întreprinse de Comisie în timpul lucrărilor sale pregătitoare cu privire la actele delegate privind stabilirea procedurilor de măsurare a impactului social vizat de societățile de portofoliu eligibile ar trebui să fie implicate toate părțile interesate și AEVMP. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(49)

Standardele tehnice pentru serviciile financiare ar trebui să asigure armonizarea coerentă și supravegherea la un nivel ridicat pe teritoriul Uniunii. Ar fi util și oportun să revină AEVMP, în calitate de organism cu înaltă specializare, sarcina de a elabora un proiect de standarde tehnice de punere în aplicare, care să fie înaintat Comisiei, atunci când aceste standarde nu presupun alegeri de politică.

(50)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. AEVMP ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea de standarde tehnice de punere în aplicare pentru formatul notificării menționate în prezentul regulament.

(51)

În termen de patru ani de la data de aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să realizeze o revizuire a prezentului regulament pentru a lua în considerare evoluțiile pieței fondurilor de antreprenoriat social eligibile în Uniune. Revizuirea ar trebui să includă o analiză generală a modului de funcționare a normelor stabilite de prezentul regulament și a experiențelor dobândite în perioada de aplicare a lor. Pe baza acestei revizuiri, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(52)

Totodată, în termen de patru ani de la data de aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să inițieze o reexaminare a modului în care prezentul regulament interacționează cu alte dispoziții referitoare la organisme de plasament colectiv și administratorii acestora, mai ales cele prevăzute în Directiva 2011/61/UE. Această reexaminare ar trebui să privească mai ales domeniul de aplicare al prezentului regulament, evaluându-se necesitatea extinderii sale pentru a permite administratorilor de fonduri de investiții alternative mai mari să utilizeze denumirea „EuSEF”. Pe baza acestei reexaminări, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(53)

În contextul acestei reexaminări, Comisia ar trebui să evalueze eventualele bariere care au împiedicat accesarea fondurilor de către investitori, inclusiv impactul asupra investitorilor instituționali al altor reglementări prudențiale aplicabile acestora. În plus, Comisia ar trebui să colecteze date pentru a evalua contribuția denumirii „EuSEF” la alte programe ale Uniunii, precum Orizont 2020, care vizează de asemenea inovarea în cadrul Uniunii.

(54)

În legătură cu examinarea de către Comisie a barierelor fiscale din calea investițiilor transfrontaliere în capital de risc, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor”, și în contextul revizuirii prezentului regulament, Comisia ar trebui să aibă în vedere realizarea unei examinări echivalente a eventualelor bariere fiscale care afectează fondurile de antreprenoriat social eligibile și să evalueze potențiale stimulente fiscale care să vizeze încurajarea antreprenoriatului social în Uniune.

(55)

AEVMP ar trebui să își evalueze necesitățile de personal și de resurse rezultate din preluarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament și să prezinte un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

(56)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7) și libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16).

(57)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (8) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în scopul prezentului regulament, sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Comunității și privind libera circulație a acestor date reglementează prelucrarea datelor (9) cu caracter personal de către AEVMP în cadrul prezentului regulament și sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(58)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume dezvoltarea pieței interne pentru fondurile de antreprenoriat social eligibile prin elaborarea unui cadru de înregistrare a administratorilor fondurilor de antreprenoriat social eligibile, facilitând astfel distribuirea fondurilor de antreprenoriat social eligibile pe teritoriul Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acestuia, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este menționat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

activele totale gestionate nu depășesc plafonul menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2011/61/UE;

(b)

sunt stabiliți în Uniune;

(c)

fac obiectul înregistrării de către autoritățile competente din statul membru de origine în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2011/61/UE; și

(d)

gestionează portofolii ale fondurilor de antreprenoriat social eligibile.

(a)

să respecte cerințele prevăzute în Directiva 2011/61/UE; și

(b)

să respecte în continuare articolele 3, 5, 10, articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din prezentul regulament.

(a)

„organism de plasament colectiv” înseamnă un FIA astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE;

(b)

„fond de antreprenoriat social eligibil” înseamnă un organism de plasament colectiv care:

(c)

„administrator al unui fond de antreprenoriat social eligibil” înseamnă o persoană juridică a cărei activitate comercială regulată o constituie gestionarea a cel puțin unui fond de antreprenoriat social eligibil;

(d)

„societate de portofoliu eligibilă” înseamnă o întreprindere care:

(e)

„instrumente eligibile” înseamnă oricare dintre instrumentele de mai jos:

(f)

„costuri relevante” înseamnă orice comisioane, taxe și cheltuieli suportate în mod direct sau indirect de către investitori, convenite de către administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil împreună cu investitorii în fondul respectiv;

(g)

„capital propriu” înseamnă participații în capitalul propriu al unei întreprinderi, reprezentat prin acțiuni sau alte forme de participație în capitalul societății de portofoliu eligibile emise către investitorii săi;

(h)

„instrumentele de cvasicapital propriu” înseamnă orice tip de instrument de finanțare care este o combinație de capital și pasive și prin care rentabilitatea instrumentului este asociată profitului sau pierderilor înregistrate de societatea de portofoliu eligibilă și prin care rambursarea instrumentului în caz de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu este asigurată în totalitate;

(i)

„distribuire” înseamnă oferirea sau plasarea directă ori indirectă, la inițiativa administratorului unui fond de antreprenoriat social eligibil sau în numele acelui administrator, a unor unități sau acțiuni aparținând unui fond de antreprenoriat social eligibil pe care îl administrează către investitori domiciliați sau cu sediul social pe teritoriul Uniunii;

(j)

„capital angajat” înseamnă orice angajament în temeiul căruia un investitor este obligat, în termenul prevăzut în normele sau instrumentele constitutive ale fondului de antreprenoriat social eligibil să achiziționeze o participație ori să contribuie la capitalul fondului respectiv;

(k)

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil a fost înființat și în care trebuie înregistrat de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2011/61/UE;

(l)

„stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil distribuie fonduri de antreprenoriat social eligibile în conformitate cu prezentul regulament;

(m)

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea națională pe care statul membru de origine o desemnează, în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative, să efectueze înregistrarea administratorilor organismelor de plasament colectiv care cad sub incidența prezentului regulament.

(a)

se angajează să investească o sumă de minimum 100 000 EUR; precum și

(b)

într-un document distinct de contractul încheiat pentru angajamentul de investiție, acești alți investitori declară în scris că au luat la cunoștință riscurile asociate angajamentului prezentat.

(a)

acționează cu onestitate, echitate, cu competență, grijă și diligență în desfășurarea activităților lor;

(b)

aplică politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase despre care se poate presupune, în mod rezonabil, că afectează interesele investitorilor și ale societăților de portofoliu eligibile;

(c)

își desfășoară activitatea astfel încât să promoveze impactul social pozitiv al societăților de portofoliu eligibile în care au investit, interesul fondurilor de antreprenoriat social eligibile gestionate, al investitorilor în acele fonduri și integritatea pieței;

(d)

aplică un nivel ridicat de diligență în selectarea și monitorizarea continuă a investițiilor în societățile de portofoliu eligibile și a impactului social pozitiv al acestora;

(e)

posedă cunoștințe și o înțelegere adecvată a societăților de portofoliu eligibile în care investesc;

(f)

își tratează investitorii în mod corect;

(g)

se asigură că niciun investitor nu beneficiază de tratament preferențial, cu condiția ca acest tratament preferențial să fie prevăzut în normele sau instrumentele constitutive ale fondului de antreprenoriat social eligibil.

(a)

administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile, acele persoane care administrează efectiv fondul de antreprenoriat social eligibil, angajații sau orice persoane care, în mod direct sau indirect, controlează sau sunt controlate de administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil, și fondul eligibil de antreprenoriat social eligibil administrat de administratorul fondului respectiv sau investitorii în respectivul fond;

(b)

un fond de antreprenoriat social eligibil sau investitorii în acel fond și un alt fond de antreprenoriat social eligibil administrat de același administrator sau investitorii în acel alt fond;

(c)

fondul de antreprenoriat social eligibil sau investitorii în respectivul fond și un organism de plasament colectiv sau un OPCVM administrat de același administrator sau investitorii în respectivul organism de plasament colectiv sau în OPCVM.

(a)

tipurile de conflicte de interese menționate la alineatul (2) din prezentul articol;

(b)

măsurile care trebuie luate de administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile în ceea ce privește structurile și procedurile organizaționale și administrative pentru a identifica, a preveni, a gestiona, a monitoriza și a publica conflictele de interese.

(a)

ocuparea forței de muncă și piața muncii;

(b)

standardele și drepturile referitoare la calitatea locurilor de muncă;

(c)

incluziunea socială și protecția anumitor grupuri;

(d)

egalitatea de tratament, egalitatea de șanse, nediscriminare;

(e)

sănătatea publică și siguranța;

(f)

accesul la sistemele de protecție socială, sanitare și educaționale și efectele asupra acestora.

(a)

detalii, după caz, privind rezultatele sociale generale obținute prin aplicarea politicii de investiții și metoda utilizată pentru a evalua aceste rezultate;

(b)

o declarație privind cesiunile care au avut loc în legătură cu societățile de portofoliu eligibile;

(c)

o descriere din care să reiasă dacă au avut loc cesiuni legate de celelalte active ale fondului de antreprenoriat social eligibil care nu sunt investite în societăți de portofoliu eligibile, pe baza criteriilor menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (f);

(d)

o sinteză a activităților derulate de administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil în legătură cu societățile de portofoliu eligibile menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (l);

(e)

informații privind natura și scopul investițiilor, cu excepția investițiilor eligibile menționate la articolul 5 alineatul (1).

(a)

identitatea administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil și a altor furnizori de servicii contractați de administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil în legătură cu activitatea de administrare și o descriere a sarcinilor lor;

(b)

sumele de care dispune administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil și o declarație amănunțită referitor la motivele pentru care acesta consideră că fondurile sunt suficiente pentru menținerea resurselor umane și tehnice necesare pentru administrarea corectă a fondurilor de antreprenoriat social eligibile de care răspunde;

(c)

o descriere a strategiei și a obiectivelor de investiții ale fondului de antreprenoriat social eligibil, inclusiv:

(d)

rezultatul social pozitiv vizat de politica de investiții a fondului de antreprenoriat social eligibil, inclusiv, dacă este cazul, estimări rezonabile ale acestor rezultate și informații despre performanțele anterioare în acest sector;

(e)

metodologiile care se vor utiliza pentru a evalua rezultatele sociale;

(f)

o descriere a activelor care nu sunt societăți de portofoliu eligibile și procesul și criteriile utilizate pentru a alege aceste active, cu excepția cazului în care acestea sunt numerar sau echivalente de numerar;

(g)

o descriere a profilului de risc al fondului de antreprenoriat social eligibil și a oricăror riscuri asociate activelor în care fondul poate investi sau tehnicile de investiții care pot fi utilizate;

(h)

o descriere a procedurii de evaluare a fondului eligibil de antreprenoriat social și a metodologiei de stabilire a prețurilor activelor, inclusiv metodele utilizate pentru evaluarea societăților de portofoliu eligibile;

(i)

o descriere a metodei de calcul al remunerației administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil;

(j)

o descriere a tuturor costurilor relevante, precum și valorile maxime ale acestora;

(k)

dacă este cazul, istoricul performanțelor financiare ale fondului de antreprenoriat social eligibil;

(l)

serviciile de sprijin pentru întreprinderi și alte activități de asistență oferite de administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil sau organizate de acesta prin intermediul unor terți pentru a facilita dezvoltarea, creșterea sau, în alte privințe, operațiunile curente ale societăților de portofoliu eligibile în care fondul de antreprenoriat social eligibil investește ori, în cazul în care nu sunt furnizate aceste servicii sau activități, o explicație în acest sens;

(m)

o descriere a procedurilor prin care fondul de antreprenoriat social eligibil își poate schimba strategia de investiții sau politica de investiții ori ambele.

(a)

conținutul informațiilor menționate la alineatul (1) literele (c)-(f) și (l) de la prezentul articol;

(b)

modul în care informațiile menționate la alineatul (1) literele (c)-(f) și (l) de la prezentul articol pot fi prezentate într-un mod uniform pentru a asigura cel mai ridicat nivel de comparabilitate posibil.

(a)

identitatea persoanelor care gestionează efectiv fondurile de antreprenoriat social eligibile;

(b)

identitatea fondurilor de antreprenoriat social eligibile ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite și strategiile lor de investiții;

(c)

informații cu privire la dispozițiile luate pentru a respecta cerințele prevăzute în capitolul II;

(d)

o listă a statelor membre în care administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil intenționează să distribuie fiecare fond de antreprenoriat social eligibil;

(e)

o listă a statelor membre în care administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil a înființat sau intenționează să înființeze fonduri de antreprenoriat social eligibile.

(a)

persoanele care conduc în mod efectiv activitatea de administrare a fondurilor de antreprenoriat social eligibile au o bună reputație și o experiență suficientă inclusiv în legătură cu strategiile de investiții urmărite de administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil;

(b)

informațiile cerute conform alineatului (1) sunt complete;

(c)

dispozițiile notificate conform alineatului (1) litera (c) sunt adecvate pentru a asigura conformitatea cu cerințele de la capitolul II;

(d)

lista notificată conform alineatului (1) litera (e) arată că toate fondurile de antreprenoriat social eligibile sunt înființate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din prezentul regulament.

(a)

un nou fond de antreprenoriat social eligibil;

(b)

un fond de antreprenoriat social eligibil existent într-un stat membru care nu este menționat pe lista prevăzută la articolul 15 alineatul (1) litera (d).

(a)

a solicita accesul la orice document, în orice formă, și de a primi o copie a acestuia;

(b)

a solicita administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil să furnizeze informații fără întârziere;

(c)

a solicita informații de la orice persoană aflată în legătură cu activitățile administratorului fondului de antreprenoriat social eligibil sau cu acel fond de antreprenoriat social eligibil;

(d)

a efectua inspecții la fața locului, anunțate sau nu în prealabil;

(e)

a lua măsurile adecvate pentru a se asigura că administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil respectă în continuare cerințele prezentului regulament;

(f)

a emite un ordin pentru a se asigura că administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil respectă cerințele prezentului regulament și se abține de la repetarea oricărui comportament care ar putea reprezenta o încălcare a prezentului regulament.

(a)

nu respectă cerințele care se aplică structurii portofoliului, încălcând astfel articolul 5;

(b)

distribuie, încălcând articolul 6, unitățile și acțiunile fondului de antreprenoriat social eligibil unor investitori neeligibili;

(c)

utilizează denumirea de „EuSEF” fără să fie înregistrat în conformitate cu articolul 15;

(d)

utilizează denumirea de „EuSEF” pentru distribuirea de fonduri care nu sunt înființate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (iii);

(e)

a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte mijloace ilegale, încălcând articolul 15;

(f)

nu acționează cu onestitate, echitate, cu competență, grijă sau diligență în desfășurarea activităților sale, încălcând articolul 7 litera (a);

(g)

nu aplică politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase, încălcând articolul 7 litera (b);

(h)

nu respectă în mod repetat cerințele de la articolul 13 privind raportarea anuală;

(i)

nu respectă în mod repetat obligația de a-și informa investitorii în conformitate cu articolul 14.

(a)

ia măsurile necesare pentru a se asigura că administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil respectă dispozițiile de la articolele 5 și 6, articolul 7 literele (a) și (b) și articolele 13, 14 și 15;

(b)

interzice utilizarea denumirii de „EuSEF” și elimină administratorul fondului de antreprenoriat social eligibil din registru.

(a)

în ce măsură a fost utilizată denumirea de „EuSEF” de administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile din diferite state membre și dacă a fost utilizată la nivel național sau transfrontalier;

(b)

distribuția geografică și sectorială a investițiilor întreprinse de fondurile de antreprenoriat social eligibile;

(c)

gradul de adecvare a obligațiilor de informare prevăzute la articolul 14, în special dacă sunt suficiente pentru a permite investitorilor să ia o decizie de investiție în cunoștință de cauză;

(d)

dacă fondurile de antreprenoriat social eligibile au utilizat diferitele investiții eligibile și ce impact a avut acest lucru asupra dezvoltării întreprinderilor sociale pe teritoriul Uniunii;

(e)

oportunitatea înființării unei etichete europene pentru „întreprinderile sociale”;

(f)

posibilitatea de a permite fondurilor de antreprenoriat social cu sediul într-o țară terță să folosească denumirea „EuSEF” ținând cont de experiența acumulată în ceea ce privește aplicarea Recomandării Comisiei privind măsurile menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale;

(g)

punerea în practică a criteriilor de identificare a societăților de portofoliu eligibile și efectele asupra dezvoltării întreprinderilor sociale pe teritoriul Uniunii, precum și impactul social pozitiv al acestora;

(h)

o analiză a procedurilor puse în aplicare de administratorii fondurilor de antreprenoriat social eligibile pentru evaluarea impactului social pozitiv al societăților de portofoliu eligibile menționate la articolul 10 și un studiu de fezabilitate a introducerii de standarde armonizate pentru evaluarea impactului social la nivelul Uniunii într-un mod coerent cu politica socială a Uniunii;

(i)

posibilitatea extinderii distribuirii de fonduri de antreprenoriat social eligibile către investitorii de pe piața cu amănuntul;

(j)

oportunitatea includerii fondurilor de antreprenoriat social eligibile în cadrul activelor eligibile în temeiul Directivei 2009/65/CE;

(k)

oportunitatea completării prezentului regulament cu un regim pentru depozitari;

(l)

o examinare a eventualelor bariere fiscale în calea fondurilor de antreprenoriat social și o evaluare a potențialelor stimulente fiscale vizând încurajarea antreprenoriatului social în Uniune;

(m)

o evaluare a eventualelor bariere care au împiedicat investițiile în fondurile care au utilizat denumirea „EuSEF”, inclusiv impactul produs asupra investitorilor instituționali de alte acte juridice ale Uniunii.

(a)

până la data de 22 iulie 2017 referitor la literele (a)-(e) și (g)-(m); și

(b)

până la data de 22 iulie 2015 referitor la litera (f).

25.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 115/39

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii „Europa 2020”. Una dintre prioritățile Strategiei Europa 2020 o reprezintă creșterea sustenabilă prin promovarea unei economii cu o utilizare mai eficientă a resurselor, mai sustenabilă și mai competitivă. Strategia plasa infrastructurile energetice pe primul loc în cadrul inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, subliniind necesitatea actualizării rapide a rețelelor Europei și a interconectării acestora la nivel continental, în special pentru a integra sursele regenerabile de energie.

(2)

Obiectivul convenit în cadrul concluziilor Consiliului European de la Barcelona din martie 2002, care prevede ca toate statele membre să aibă un nivel de interconectare din punct de vedere al energiei electrice echivalent cu cel puțin 10 % din capacitatea lor de producție instalată, nu a fost încă atins.

(3)

În comunicarea sa intitulată „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 – Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate”, urmată de concluziile Consiliului din 28 februarie 2011 și de rezoluția Parlamentului European (4), Comisia a solicitat o nouă politică privind infrastructura energetică în vederea optimizării dezvoltării rețelelor la nivel european în perioada ante și post 2020, pentru a permite Uniunii să își atingă obiectivele esențiale de politică energetică în materie de competitivitate, sustenabilitate și siguranță în aprovizionare.

(4)

Consiliul European din 4 februarie 2011 a subliniat nevoia de a moderniza și extinde infrastructura energetică a Europei și de a interconecta rețelele dincolo de frontiere, pentru a asigura funcționarea solidarității dintre statele membre, realizarea rutelor alternative de aprovizionare sau de transport și a surselor de energie alternative și dezvoltarea energiei din surse regenerabile pentru a intra în concurență cu sursele tradiționale. Consiliul European a insistat asupra faptului că, ulterior anului 2015, niciun stat membru nu ar trebui să rămână izolat în afara rețelelor europene de gaze și energie electrică sau să-și vadă siguranța energetică periclitată de lipsa conexiunilor adecvate.

(5)

Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) stabilește orientări pentru rețelele energetice transeuropene (TEN-E). Respectivele orientări urmăresc să sprijine finalizarea pieței energetice interne a Uniunii, încurajând în același timp raționalizarea producției, transportului, distribuției și utilizării resurselor de energie, să reducă gradul de izolare a regiunilor mai puțin favorizate și insulare, să garanteze siguranța și diversificarea în aprovizionare cu energie a Uniunii, a surselor și a rutelor, inclusiv prin cooperarea cu țări terțe, și să contribuie la dezvoltarea durabilă și protecția mediului.

(6)

Evaluarea cadrului TEN-E actual a arătat clar că, deși acest cadru a avut o contribuție pozitivă la proiectele selectate, acordându-le vizibilitate politică, nu a adus perspectiva, concentrarea și flexibilitatea necesare pentru a acoperi lacunele identificate în ceea ce privește infrastructura. Prin urmare, Uniunea ar trebui să-și intensifice eforturile pentru a face față provocărilor viitoare din acest domeniu și ar trebui acordată atenția corespunzătoare identificării viitoarelor posibile lacune în ceea ce privește cererea și oferta de energie.

(7)

Accelerarea renovării infrastructurilor energetice existente și construcția unora noi este esențială pentru realizarea obiectivelor Uniunii în ceea ce privește politica în domeniul energiei și climei, respectiv finalizarea pieței interne a energiei, garantarea siguranței în aprovizionare, în special cu gaze și petrol, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % (30 % în anumite condiții), majorarea cotei deținute de energia din surse regenerabile în consumul final de energie până la 20 % (6) și atingerea unei creșteri de 20 % a eficienței energetice până în 2020, creșterea eficienței energetice putând contribui la reducerea necesității de a construi noi infrastructuri. În același timp, Uniunea trebuie să își pregătească infrastructura pentru continuarea decarbonizării sistemului său energetic pe termen mai lung, mergând către 2050. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să poată include și posibile obiective viitoare privind politica Uniunii în materie de energie și de climă.

(8)

Deși Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (7) și Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (8) prevăd o piață internă a energiei, piața rămâne fragmentată din cauza interconexiunilor insuficiente între rețelele energetice naționale și a utilizării sub nivelul optim a infrastructurii energetice existente. Cu toate acestea, rețelele integrate la nivelul Uniunii și implementarea rețelelor inteligente sunt esențiale pentru asigurarea unei piețe competitive și funcționale în mod corespunzător, pentru utilizarea optimă a infrastructurii energetice, pentru asigurarea unei eficiențe energetice sporite și a integrării surselor de energie regenerabilă distribuită și pentru promovarea creșterii, a ocupării forței de muncă și a dezvoltării durabile.

(9)

Infrastructura energetică a Uniunii ar trebui modernizată pentru a preveni defecțiunile tehnice și a spori rezistența acesteia în fața unor astfel de defecțiuni, a dezastrelor naturale sau provocate de om, a efectelor adverse ale schimbărilor climatice și a amenințărilor la adresa securității, în special în ceea ce privește infrastructurile critice europene, așa cum au fost definite în Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (9).

(10)

Transportarea petrolului mai degrabă prin conducte terestre decât pe apă poate contribui în mod semnificativ la reducerea riscurilor pentru mediu asociate transportului de petrol.

(11)

Importanța rețelelor inteligente pentru realizarea obiectivelor de politică energetică ale Uniunii a fost recunoscută în Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2011 intitulată „Rețele inteligente: de la inovare la implementare”.

(12)

Instalațiile de stocare a energiei și instalațiile de recepție, de stocare și de regazeificare sau decomprimare pentru gaz natural lichefiat (GNL) sau gaz natural comprimat (GNC) au un rol din ce în ce mai important în crearea unei infrastructuri energetice europene. Extinderea unor astfel de instalații de infrastructură energetică reprezintă un element important al unei infrastructuri de rețea funcționale.

(13)

Comunicarea Comisiei din 7 septembrie 2011 intitulată „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” a subliniat necesitatea ca Uniunea să includă promovarea dezvoltării infrastructurii energetice în relațiile sale externe, în vederea sprijinirii dezvoltării socioeconomice dincolo de frontierele Uniunii. Uniunea ar trebui să faciliteze proiectele de infrastructură care leagă rețelele energetice ale Uniunii cu rețelele țărilor terțe, în special cu cele ale țărilor învecinate și cu cele ale țărilor cu care Uniunea a stabilit forme de cooperare specifice în domeniul energiei.

(14)

Pentru a asigura stabilitatea tensiunii și a frecvenței ar trebui acordată o atenție specială stabilității rețelei de energie electrică europeană în condițiile de variabilitate cauzate de aportul din ce în ce mai mare al energiei din surse regenerabile de natură variabilă.

(15)

Necesarul de investiții în infrastructurile de transport al energiei electrice și al gazelor de importanță europeană a fost estimat la aproximativ 200 miliarde EUR până în 2020. Creșterea semnificativă a volumului investițiilor, comparativ cu tendințele din trecut, și necesitatea stringentă de a pune în aplicare prioritățile privind infrastructura energetică impun o nouă abordare a modului în care infrastructurile energetice, în special cele de natură transfrontalieră, sunt reglementate și finanțate.

(16)

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei adresat Consiliului din 10 iunie 2011 intitulat „Necesitățile de investiții în infrastructura energetică și cerințele legate de finanțare” a subliniat faptul că aproximativ jumătate din totalul investițiilor necesare în deceniul care se va încheia în 2020 riscă să nu se materializeze în timp util sau deloc, din cauza obstacolelor legate de autorizare, aspecte legate de reglementare și finanțare.

(17)

Prezentul regulament stabilește norme referitoare la dezvoltarea și realizarea prompte a interoperabilității rețelelor energetice transeuropene, în scopul îndeplinirii obiectivelor de politică energetică din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), al asigurării funcționării pieței interne a energiei și a siguranței în aprovizionare în Uniune, al promovării eficienței energetice și economisirii energiei, al dezvoltării de forme noi de energie din surse regenerabile, precum și al promovării interconectării rețelelor energetice. Prin urmărirea acestor obiective, prezentul regulament contribuie la o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii și aduce beneficii întregii Uniuni din punctul de vedere al competitivității și coeziunii economice, sociale și teritoriale.

(18)

În vederea dezvoltării rețelelor transeuropene și a interoperabilității efective a acestora, este esențială asigurarea coordonării operaționale dintre operatorii de transport și de sistem (OTS) de energie electrică. Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor relevante din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (10), ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (11). Ar trebui folosită procedura de examinare pentru adoptarea liniilor directoare privind punerea în aplicare a coordonării operaționale dintre OTS de energie electrică la nivelul Uniunii, având în vedere faptul că respectivele linii directoare se vor aplica la modul general tuturor OTS.

(19)

Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („agenția”) instituită prin Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (12) îi revin importante atribuții suplimentare în temeiul prezentului regulament și ar trebui să-i revină dreptul de a percepe taxe pentru unele dintre aceste atribuții suplimentare.

(20)

În urma unor consultări aprofundate cu toate statele membre și părțile interesate, Comisia a identificat 12 priorități strategice privind infrastructura energetică transeuropeană, a căror implementare până în anul 2020 este crucială pentru realizarea obiectivelor Uniunii în ceea ce privește politica în domeniul energiei și climei. Aceste priorități acoperă diferite zone geografice sau domenii tematice în sectorul transportului și depozitării energiei electrice, al transportului și depozitării gazelor și al infrastructurii pentru gaz natural lichefiat sau comprimat, al rețelelor inteligente, al autostrăzilor de energie electrică, al transportului dioxidului de carbon și al infrastructurii petroliere.

(21)

Proiectele de interes comun ar trebui să respecte criterii comune, transparente și obiective, în vederea contribuției acestora la obiectivele politicii energetice. În cazul energiei electrice și al gazelor, pentru a fi eligibile pentru includerea pe cea de a doua listă a Uniunii și pe listele următoare ale Uniunii, proiectele ar trebui să facă parte din cel mai recent plan de dezvoltare a rețelei pentru zece ani. Planul respectiv ar trebui să țină seama în mod deosebit de concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 cu privire la necesitatea integrării piețelor periferice ale energiei.

(22)

Ar trebui înființate grupuri regionale care să propună și să evalueze proiecte de interes comun, creându-se astfel liste regionale de proiecte de interes comun. Pentru a asigura un consens larg, aceste grupuri regionale ar trebui să asigure o cooperare strânsă între statele membre, autoritățile naționale de reglementare, inițiatorii proiectelor și părțile interesate. Cooperarea ar trebui să se sprijine pe cât posibil pe structurile de cooperare regională existente ale autorităților naționale de reglementare și ale OTS și pe alte structuri înființate de statele membre și de Comisie. În contextul acestei cooperări, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, atunci când este cazul, să ofere consultanță grupurilor regionale, printre altele cu privire la fezabilitatea aspectelor legate de reglementare ale proiectelor propuse și la fezabilitatea calendarului propus pentru aprobarea normativă.

(23)

Pentru a garanta faptul că lista proiectelor de interes comun a Uniunii („lista Uniunii”) se limitează la acele proiecte care contribuie cel mai mult la punerea în aplicare a coridoarelor și domeniilor prioritare în materie de infrastructură energetică strategică, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta și de a revizui lista Uniunii, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, respectându-se totodată dreptul statelor membre de a aproba proiectele de interes comun care au legătură cu teritoriul lor. Conform analizei efectuate în evaluarea impactului care însoțește propunerea care a generat prezentul regulament, numărul acestor proiecte este estimat la aproximativ 100 în domeniul energiei electrice și 50 în domeniul gazelor. Ținând seama de această estimare și de necesitatea de a asigura realizarea obiectivelor prezentului regulament, numărul total de proiecte de interes comun ar trebui să rămână la un nivel ușor de gestionat și, prin urmare, nu ar trebui să fie cu mult mai mare de 220. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(24)

La fiecare doi ar trebui stabilită o nouă listă a Uniunii. Proiectele de interes comun finalizate sau care nu mai îndeplinesc criteriile și cerințele relevante stabilite prin prezentul regulament nu ar trebui să figureze pe următoarea listă a Uniunii. Din acest motiv, proiectele existente de interes comun care urmează să fie incluse în următoarea listă a Uniunii ar trebui să participe la același proces de selecție pentru stabilirea listelor regionale și a listei Uniunii ca proiectele propuse; cu toate acestea, ar trebui acordată atenție reducerii la minimum a poverii administrative, de exemplu utilizând în măsura posibilului informațiile furnizate anterior și ținând seama de rapoartele anuale ale inițiatorilor proiectelor.

(25)

Proiectele de interes comun ar trebui implementate cât mai rapid posibil și ar trebui monitorizate și evaluate cu atenție, reducând la minimum povara administrativă suportată de inițiatorii proiectelor. Comisia ar trebui să desemneze coordonatori europeni în cazul proiectelor care se confruntă cu dificultăți deosebite.

(26)

Procedurile de autorizare nu ar trebui nici să antreneze sarcini administrative disproporționate în raport cu dimensiunea sau complexitatea proiectului, nici să impună bariere în calea dezvoltării rețelelor transeuropene și a accesului pe piață. Concluziile Consiliului din 19 februarie 2009 au evidențiat nevoia de a identifica și înlătura barierele în calea investițiilor, inclusiv prin fluidizarea procedurilor de planificare și consultare. Aceste concluzii au fost reiterate de concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011, care au subliniat din nou importanța fluidizării și îmbunătățirii procedurilor de autorizare, respectând în același timp competențele naționale.

(27)

Planificarea și implementarea proiectelor de interes comun ale Uniunii în domeniul infrastructurilor energetice, de transport și de telecomunicații ar trebui coordonate pentru a genera sinergii în cazurile în care acest lucru este recomandabil din punct de vedere global economic sau tehnic sau din perspectiva mediului sau amenajării teritoriale, acordându-se atenția cuvenită aspectelor relevante legate de siguranță. Astfel, atunci când se planifică diferitele rețele europene, ar putea să se acorde prioritate integrării rețelelor de transport, de comunicare și energetice, cu scopul de a asigura folosirea unor suprafețe minime de teren și garantând totodată, acolo unde este posibil, reutilizarea rutelor existente sau dezafectate, pentru a reduce la minimum efectele negative sociale, economice, de mediu și financiare.

(28)

Proiectele de interes comun ar trebui să beneficieze de un „statut prioritar” la nivel național pentru a asigura procesarea administrativă rapidă. Proiectele de interes comun ar trebui considerate de autoritățile competente ca fiind în interes public. Atunci când există un interes public superior și sunt îndeplinite toate condițiile în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (13) și al Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (14), proiectele care au efecte adverse asupra mediului ar trebui să fie autorizate.

(29)

Stabilirea unei autorități competente sau a unor autorități competente care să integreze sau să coordoneze toate procedurile de autorizare („ghișeu unic”) ar trebui să diminueze complexitatea, să sporească eficiența și transparența și să contribuie la îmbunătățirea cooperării între statele membre. Ulterior desemnării lor, autoritățile competente ar trebui să devină funcționale în cel mai scurt timp posibil.

(30)

În ciuda existenței unor standarde consacrate privind participarea publicului la procedurile decizionale în domeniul mediului, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura cele mai înalte standarde posibile în ceea ce privește transparența și participarea publicului la toate aspectele relevante din procedura de autorizare a proiectelor de interes comun.

(31)

Punerea în aplicare corectă și coordonată a Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (15), a Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (16), după caz, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 (17) („Convenția de la Aarhus”), precum și a Convenției de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier („Convenția de la Espoo”) ar trebui să asigure armonizarea celor mai importante principii de evaluare a efectelor asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier. Statele membre ar trebui să își coordoneze evaluările proiectelor de interes comun și să asigure, pe cât posibil, evaluări comune. Statele membre ar trebui să fie încurajate să facă schimb de bune practici și de capacități administrative în ceea ce privește procedurile de autorizare.

(32)

Este important să se fluidizeze și să se îmbunătățească procedurile de autorizare, respectându-se, în măsura posibilului și cu acordarea atenției cuvenite principiului subsidiarității, competențele și procedurile naționale în ceea ce privește construcția unor noi infrastructuri. Având în vedere necesitatea stringentă de a dezvolta infrastructuri energetice, simplificarea procedurilor de autorizare ar trebui să fie însoțită de un termen clar pentru luarea deciziei privind construcția proiectului de către autoritățile respective. Acest termen ar trebui să determine definirea și gestionarea mai eficiente ale procedurilor și în niciun caz nu ar trebui să compromită standardele înalte privind protecția mediului și participarea publicului. În ceea ce privește termenele maxime stabilite în prezentul regulament, statele membre ar putea să depună eforturi pentru a reduce și mai mult aceste termene, dacă este posibil. Autoritățile competente ar trebui să asigure respectarea termenelor, iar statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a garanta gestionarea în cel mai eficient mod posibil a căilor de atac care contestă legalitatea unei decizii exhaustive pe motive de fond sau de procedură.

(33)

În cazul în care consideră adecvat acest lucru, statele membre pot include în cadrul deciziei exhaustive decizii luate în următoarele contexte: negocieri cu proprietari individuali de terenuri pentru acordarea accesului la proprietate, a dreptului de proprietate sau a dreptului de a ocupa proprietatea; amenajarea teritoriului care stabilește utilizarea generală a terenului într-o anumită regiune, include alte proiecte, cum ar fi autostrăzi, căi ferate, clădiri și zone de protecție a naturii și nu este realizată în mod specific pentru proiectul planificat; acordarea autorizării de exploatare. În contextul procedurilor de autorizare, un proiect de interes comun ar putea include infrastructurile conexe în măsura în care acest lucru este esențial pentru construcția sau funcționarea proiectului.

(34)

Prezentul regulament, în principal prevederile privind autorizarea, participarea publicului și implementarea proiectelor de interes comun, ar trebui să se aplice fără a aduce atingere dreptului internațional și celui al Uniunii, inclusiv prevederilor privind protecția mediului și a sănătății umane și prevederilor adoptate în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului și al politicii maritime.

(35)

Costurile aferente elaborării, construcției, exploatării și întreținerii proiectelor de interes comun ar trebui, în general, să fie suportate în totalitate de utilizatorii infrastructurii. Proiectele de interes comun ar trebui să fie eligibile pentru alocarea transfrontalieră a costurilor în cazul în care o evaluare a cererii de pe piață sau a efectelor preconizate asupra tarifelor a arătat că nu se poate aștepta o recuperare a costurilor prin intermediul tarifelor plătite de utilizatorii infrastructurii.

(36)

La baza discuțiilor privind alocarea adecvată a costurilor ar trebui să stea analiza costurilor și beneficiilor unui proiect de infrastructură, fondată pe o metodologie armonizată în ceea ce privește analiza la nivelul întregului sistem energetic, în contextul planurilor de dezvoltare a rețelei pentru zece ani elaborate de rețelele europene ale operatorilor de transport și de sistem în temeiul Regulamentului (CE) nr. 714/2009 și al Regulamentului (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (18) și revizuite de agenție. Respectiva analiză ar putea să țină seama de indicatori și de valorile corespunzătoare de referință pentru a compara costurile cu investițiile pe unitate.

(37)

Piața internă a energiei fiind tot mai bine integrată, sunt necesare reguli clare și transparente pentru alocarea transfrontalieră a costurilor, în vederea accelerării investițiilor în infrastructura transfrontalieră. Consiliul European din 4 februarie 2011 a reamintit importanța promovării unui cadru de reglementare care să atragă investiții în rețele prin stabilirea tarifelor la niveluri care să țină cont de nevoile de finanțare și alocarea adecvată a costurilor pentru investițiile transfrontaliere, îmbunătățind în același timp concurența și competitivitatea și luând în considerare impactul asupra consumatorilor. Atunci când decid cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că impactul său asupra tarifelor naționale nu se concretizează printr-o povară disproporțională pentru consumatori. De asemenea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evite riscul dublării sprijinului pentru proiecte ținând cont de tarifele și veniturile reale sau estimate. Aceste tarife și venituri ar trebui să fie luate în considerare numai în măsura în care sunt menite să acopere costurile în cauză și ar trebui să aibă cât se poate de mult legătură cu proiectele. Atunci când o solicitare de investiții ține seama de beneficii care depășesc frontierele statului membru în cauză, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să consulte OTS în cauză cu privire la analiza costuri-beneficii a proiectului.

(38)

Legislația existentă cu privire la piața internă a energiei impune ca tarifele de acces la rețelele de energie electrică și gaze să asigure stimulente adecvate pentru investiții. Atunci când aplică legislația privind piața internă a energiei, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să asigure un cadru de reglementare stabil și previzibil care să conțină stimulente pentru proiecte de interes comun, inclusiv stimulente pe termen lung, care să fie proporționale cu nivelul riscului specific pe care îl comportă proiectul. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește tehnologiile de transport inovatoare pentru energia electrică, care permit integrarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile, a surselor de energie descentralizate sau a adaptării cererii în rețelele interconectate în ceea ce privește infrastructura de transport al gazelor, care oferă posibilitatea de a rezerva anticipat capacitățile sau mai multă flexibilitate pe piață, permițând tranzacționarea pe termen scurt sau furnizarea de energie de rezervă în cazul perturbărilor în aprovizionare.

(39)

Prezentul regulament se aplică numai autorizării proiectelor de interes comun, participării publicului la ele și procesului de reglementare al acestora în sensul stabilit în cadrul său. Cu toate acestea, statele membre pot aplica, în temeiul legislației lor naționale, aceleași norme sau norme similare și altor proiecte care nu sunt considerate proiecte de interes comun în sensul prezentului regulament. În ceea ce privește stimulentele normative, statele membre pot aplica, în temeiul legislației lor naționale, aceleași norme sau norme similare și proiectelor de interes comun care se încadrează în categoria de depozitare de energie electrică.

(40)

Statele membre care în prezent nu prevăd un statut juridic pentru proiectele de cea mai mare importanță națională care să poată fi atribuit proiectelor de infrastructură energetică în contextul procedurilor de autorizare ar trebui să ia în calcul posibilitatea introducerii unui astfel de statut, în special analizând dacă acest lucru ar avea ca rezultat o procedură mai rapidă de autorizare.

(41)

Programul energetic european pentru redresare (PEER), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (19), a demonstrat valoarea adăugată pe care o prezintă efectul de levier al acordării de asistență financiară semnificativă din partea Uniunii pentru atragerea de fonduri private pentru a permite implementarea proiectelor de importanță europeană. Consiliul European din 4 februarie 2011 a recunoscut faptul că anumite proiecte de infrastructură energetică pot necesita finanțare publică limitată pentru a atrage finanțare privată. Având în vedere criza economico-financiară și constrângerile bugetare, viitorul cadru financiar multianual ar trebui să introducă forme de sprijin orientat, prin subvenții și instrumente financiare, care să atragă noi investitori în coridoarele și domeniile prioritare privind infrastructura energetică, menținând în același timp contribuția bugetară a Uniunii la un nivel cât mai scăzut. Măsurile relevante ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită în cursul etapei-pilot, ca urmare a introducerii obligațiunilor pentru proiecte destinate finanțării proiectelor de infrastructură.

(42)

Proiectele de interes comun în domeniul energiei electrice, al gazelor și al dioxidului de carbon ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de asistență financiară din partea Uniunii, pentru realizarea de studii și, în anumite condiții, de lucrări, imediat ce astfel de fonduri devin disponibile, în temeiul Regulamentului de instituire a mecanismului „Conectarea Europei”, sub formă de subvenții sau sub formă de instrumente financiare inovatoare. Astfel se va asigura faptul că poate fi oferită finanțare adaptată pentru acele proiecte de interes comun care nu sunt viabile prin prisma cadrului de reglementare existent și a condițiilor de pe piață. Este important să se evite orice denaturare a concurenței, îndeosebi între proiectele care contribuie la realizarea aceluiași coridor prioritar al Uniunii. O astfel de asistență financiară ar trebui să asigure sinergiile necesare cu fondurile structurale, care vor finanța rețelele inteligente de distribuție a energiei de importanță locală sau regională. Se aplică un raționament în trei etape investițiilor pentru proiectele de interes comun. În primul rând, piața ar trebui să aibă prioritate la investiții. În al doilea rând, dacă piața nu realizează investiții, ar trebui analizate soluții de reglementare, dacă este necesar ar trebui adaptat cadrul de reglementare relevant și ar trebui asigurată aplicarea corectă a acestuia. În al treilea rând, în cazul în care primele două etape nu sunt suficiente pentru a asigura investițiile necesare pentru proiectele de interes comun, ar putea fi acordată asistență financiară din partea Uniunii dacă proiectul de interes comun îndeplinește criteriile de eligibilitate aplicabile.

(43)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume elaborarea și interoperabilitatea rețelelor energetice transeuropene și conectarea la aceste rețele, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate fi, prin urmare, realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

(44)

Regulamentele (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 ar trebui, prin urmare, să fie modificate în consecință.

(45)

Decizia nr. 1364/2006/CE ar trebui să fie abrogată,

(a)

abordează chestiunea identificării proiectelor de interes comun necesare pentru implementarea coridoarelor și domeniilor prioritare care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică referitoare la energie electrică, gaze, petrol și dioxid de carbon, prevăzute în anexa II („categorii de infrastructuri energetice”);

(b)

facilitează implementarea promptă a proiectelor de interes comun, prin fluidizarea, coordonarea mai îndeaproape și accelerarea procedurilor de autorizare și prin îmbunătățirea participării publicului;

(c)

prevede norme și linii directoare privind alocarea transfrontalieră a costurilor și stimulente legate de risc pentru proiectele de interes comun;

(d)

stabilește condițiile de eligibilitate pentru proiectele de interes comun care vor beneficia de asistență financiară din partea Uniunii.

1.

„infrastructură energetică” înseamnă orice echipament sau instalație fizică care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice, care este situată în Uniune sau care leagă Uniunea de una sau mai multe țări terțe;

2.

„decizie exhaustivă” înseamnă decizia sau ansamblul deciziilor luate de o autoritate sau de autorități ale statelor membre, cu excepția instanțelor judecătorești, care stabilește dacă unui inițiator de proiect i se acordă sau nu autorizarea pentru construcția infrastructurii energetice pentru realizarea proiectului, fără a aduce atingere niciunei decizii luate în contextul unei căi de atac administrative;

3.

„proiect” înseamnă una sau mai multe linii, conducte, echipamente sau instalații care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice;

4.

„proiect de interes comun” înseamnă un proiect necesar pentru implementarea coridoarelor și domeniilor prioritare privind infrastructura energetică prevăzute în anexa I și care face parte din lista proiectelor de interes comun la nivelul Uniunii menționată la articolul 3;

5.

„strangulare în infrastructura energetică” înseamnă limitarea fluxurilor fizice dintr-un sistem energetic din cauza capacității insuficiente de transport, incluzând, printre altele, absența infrastructurii;

6.

„inițiator al proiectului” înseamnă oricare dintre următorii:

7.

„rețea inteligentă” înseamnă o rețea de energie electrică capabilă să integreze în mod rentabil comportamentul și acțiunile tuturor utilizatorilor conectați la această rețea – producători, consumatori și cei care produc și consumă simultan – cu scopul de a asigura un sistem energetic eficient din punct de vedere economic, sustenabil și cu pierderi reduse și de a garanta niveluri ridicate de calitate, siguranța în aprovizionare și securitatea;

8.

„lucrări” înseamnă cumpărarea, furnizarea și implementarea de componente, sisteme și servicii, inclusiv programe informatice, realizarea activităților de dezvoltare, construcție și instalare aferente unui proiect, recepția instalațiilor și lansarea unui proiect;

9.

„studii” înseamnă activitățile necesare pentru a pregăti implementarea proiectului, precum studiile pregătitoare, de fezabilitate, de evaluare, de testare și de validare, inclusiv programe informatice, și orice alte măsuri de asistență tehnică, inclusiv acțiunile prealabile de definire și de dezvoltare completă a unui proiect, precum și de luare a deciziilor privind finanțarea proiectului, cum ar fi recunoașterea amplasamentelor în cauză și pregătirea pachetului financiar;

10.

„autoritate națională de reglementare” înseamnă o autoritate națională de reglementare desemnată în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE sau cu articolul 39 alineatul (1) din Directiva 2009/73/CE;

11.

„punere în funcțiune” înseamnă procesul de dare în exploatare a unui proiect, după ce acesta a fost construit.

(a)

fiecare propunere individuală de proiect de interes comun necesită aprobarea statelor membre al căror teritoriu este afectat de proiect; dacă un stat membru hotărăște să nu-și dea aprobarea, acesta prezintă grupului în cauză motive justificate pentru această decizie;

(b)

acesta ține seama de avizul Comisiei, care vizează asigurarea unui număr total ușor de gestionat de proiecte de interes comun.

(a)

se asigură că sunt incluse numai proiectele care îndeplinesc criteriile menționate la articolul 4;

(b)

asigură coerența transregională, ținând seama de avizul agenției, astfel cum este menționat în secțiunea 2 punctul 12 din anexa III;

(c)

ține seama de toate avizele statelor membre, astfel cum sunt menționate în secțiunea 2 punctul 9 din anexa III; și

(d)

vizează înscrierea unui număr total ușor de gestionat de proiecte de interes comun pe lista Uniunii.

(a)

proiectul este necesar cel puțin pentru unul dintre coridoarele și domeniile prioritare privind infrastructura energetică;

(b)

potențialele beneficii generale ale proiectului, evaluat în conformitate cu criteriile specifice corespunzătoare de la alineatul (2), depășesc costurile acestuia, inclusiv pe termen lung; și

(c)

proiectul îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(a)

în ceea ce privește transportul energiei electrice și proiectele de depozitare care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică stabilite la punctul 1 literele (a)-(d) din anexa II, proiectul contribuie semnificativ la cel puțin unul dintre criteriile specifice următoare:

(b)

în ceea ce privește proiectele referitoare la gaze care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică stabilite la punctul 2 din anexa II, proiectul contribuie semnificativ la cel puțin unul dintre criteriile specifice următoare:

(c)

în ceea ce privește proiectele referitoare la rețele inteligente de energie electrică, care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică stabilite la punctul 1 litera (e) din anexa II, proiectul contribuie semnificativ la toate criteriile specifice următoare:

(d)

în ceea ce privește proiectele referitoare la transportul petrolului care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică stabilite la punctul 3 din anexa II, proiectul contribuie semnificativ la toate criteriile specifice următoare:

(e)

în ceea ce privește proiectele referitoare la transportul dioxidului de carbon care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică stabilite la punctul 4 din anexa II, proiectul contribuie semnificativ la toate criteriile specifice următoare:

(a)

urgența fiecărui proiect propus din punct de vedere al îndeplinirii obiectivelor politicii energetice a Uniunii referitoare la integrarea pieței, printre altele eliminând izolarea cel puțin a unui stat membru, și concurență, sustenabilitate și siguranța în aprovizionare;

(b)

numărul de state membre afectate de fiecare proiect, asigurând totodată oportunități egale pentru proiectele care implică statele membre periferice;

(c)

contribuția fiecărui proiect la coeziunea teritorială; și

(d)

complementaritatea cu alte proiecte propuse.

(a)

studiile de fezabilitate și de proiectare;

(b)

aprobarea din partea autorității de reglementare sau a oricărei alte autorități în cauză;

(c)

construcția și punerea în funcțiune;

(d)

programul de autorizare menționat la articolul 10 alineatul (4) litera (b).

(a)

progresele înregistrate în dezvoltarea, construcția sau punerea în funcțiune a proiectului, în special în ceea ce privește acordarea autorizațiilor și procedurile de consultare;

(b)

după caz, întârzierile față de planurile de punere în aplicare, motivele acestor întârzieri și detalii privind alte dificultăți întâlnite;

(c)

după caz, un plan revizuit care vizează depășirea întârzierilor.

(a)

în măsura în care, în conformitate cu legislațiile naționale respective, se aplică măsurile prevăzute la articolul 22 alineatul (7) litera (a), (b) sau (c) din Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE, autoritățile naționale de reglementare se asigură că se efectuează investiția;

(b)

dacă măsurile autorităților naționale de reglementare luate în temeiul literei (a) nu sunt aplicabile, inițiatorul proiectului respectiv alege o parte terță care să finanțeze sau să construiască întregul proiect sau o parte din acesta. Inițiatorul proiectului face acest lucru înainte ca întârzierea față de data punerii în funcțiune din planul de implementare să depășească doi ani;

(c)

dacă nu se alege o parte terță în conformitate cu litera (b), statul membru sau, atunci când statul membru a prevăzut acest lucru, autoritatea națională de reglementare poate, în termen de două luni de la expirarea perioadei menționate la litera (b), să desemneze o parte terță pentru finanțarea sau construirea proiectului, pe care inițiatorul proiectului trebuie să o accepte;

(d)

dacă întârzierea față de data punerii în funcțiune din planul de implementare depășește doi ani și două luni, Comisia, cu condiția unui acord și în deplină cooperare cu statele membre în cauză, poate lansa o cerere de propuneri deschisă oricărei părți terțe capabile să devină inițiator de proiecte în vederea construirii proiectului în conformitate cu un termen convenit;

(e)

atunci când se aplică litera (c) sau (d), operatorul sistemului din zona în care este situată investiția pune la dispoziția operatorilor sau investitorilor sau părții terțe care implementează proiectul toate informațiile necesare pentru efectuarea investiției, conectează noile active la rețeaua de transport și, în general, depune toate eforturile pentru a facilita implementarea investiției, precum și exploatarea și întreținerea sigură, fiabilă și eficientă a proiectului de interes comun.

(a)

promovează proiectul (proiectele) pentru care a fost desemnat coordonator european, precum și dialogul transfrontalier între inițiatorii proiectului (proiectelor) și părțile interesate implicate;

(b)

ajută toate părțile, dacă este cazul, la consultarea părților interesate implicate și la obținerea autorizațiilor necesare pentru proiecte;

(c)

dacă este cazul, oferă consiliere inițiatorilor proiectelor cu privire la finanțarea proiectului;

(d)

asigură acordarea de către statele membre interesate a sprijinului adecvat și a conducerii strategice pentru pregătirea și implementarea proiectelor;

(e)

transmite Comisiei în fiecare an și, dacă este cazul, la terminarea mandatului său un raport privind progresele înregistrate de proiecte, respectiv dificultățile și obstacolele care ar putea conduce la întârzieri semnificative ale punerii în funcțiune a proiectelor. Comisia transmite raportul Parlamentului European și grupurilor implicate.

(a)

autoritatea competentă să informeze Comisia cu privire la delegarea respectivă, iar informațiile cuprinse în aceasta să fie publicate pe pagina web menționată la articolul 9 alineatul (7) fie de către autoritatea competentă, fie de către inițiatorul proiectului;

(b)

pentru fiecare proiect de interes comun, să fie responsabilă o singură autoritate, ca unic punct de contact pentru inițiatorul proiectului în procesul de luare a unei decizii exhaustive pentru un anumit proiect de interes comun, și aceasta să coordoneze prezentarea tuturor documentelor și informațiilor relevante.

(a)

procedura anterioară depunerii candidaturii, definită drept perioada dintre inițierea procedurii de autorizare și acceptarea dosarului de candidatură de către autoritatea competentă, are loc într-o perioadă cu caracter orientativ de doi ani.

Această procedură include pregătirea tuturor rapoartelor de mediu care trebuie pregătite de inițiatorii proiectului.

Pentru a iniția procedura de autorizare, inițiatorii proiectului notifică în scris autoritatea competentă a statelor membre interesate și includ o prezentare rezonabil de detaliată a acestuia. În termen de trei luni de la primirea notificării, autoritatea competentă, inclusiv în numele altor autorități implicate, confirmă sau, în cazul în care nu consideră că proiectul este suficient de avansat pentru a demara procedura de autorizare, refuză în scris notificarea. În cazul unui refuz, autoritatea competentă trebuie să își justifice decizia, inclusiv în numele celorlalte autorități implicate. Data la care autoritatea competentă a semnat confirmarea notificării reprezintă data inițierii procedurii de autorizare. În cazul în care sunt implicate două sau mai multe state membre, data la care autoritatea competentă implicată a acceptat ultima notificare reprezintă data inițierii procedurii de autorizare;

(b)

procedura legală de autorizare, definită drept perioada cuprinsă între data acceptării dosarului de candidatură depus și data luării deciziei exhaustive a autorității competente, nu trebuie să depășească un an și șase luni. Statele membre pot stabili, dacă se consideră adecvat, un termen mai scurt.

(a)

după confirmarea notificării, în conformitate cu alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă identifică, în strânsă colaborare cu celelalte autorități implicate și, după caz, pe baza unei propuneri a inițiatorului proiectului, domeniul de aplicare a materialului și gradul de detaliere a informațiilor care trebuie prezentate de către inițiatorul proiectului în cadrul dosarului de candidatură pentru a solicita emiterea unei decizii exhaustive. Identificarea are loc pe baza listei de verificare prevăzute la punctul 1 litera (e) din anexa VI;

(b)

autoritatea competentă întocmește, în strânsă cooperare cu inițiatorul proiectului și cu alte autorități interesate și ținând cont de rezultatele activităților derulate în temeiul literei (a), un program detaliat al procedurii de autorizare, în conformitate cu liniile directoare stabilite la punctul 2 din anexa VI.

Pentru proiectele care traversează granițele unuia sau mai multor state membre, autoritățile competente ale statelor membre implicate pregătesc un program comun, în cadrul căruia depun toate eforturile pentru a-și alinia programele;

(c)

la primirea dosarului de candidatură, autoritatea competentă solicită inițiatorului proiectului, dacă este cazul și inclusiv în numele altor autorități implicate, informații suplimentare cu privire la informațiile absente, pe care inițiatorul proiectului trebuia să le transmită și care se pot referi numai la subiectele identificate la litera (a). În termen de trei luni de la primirea informațiilor absente, autoritatea competentă acceptă examinarea în scris a candidaturii. Cererile de informații suplimentare pot fi făcute numai dacă sunt justificate de noi circumstanțe.

(a)

o analiză cost-beneficiu a proiectului în concordanță cu metodologia elaborată în temeiul articolului 11 și luând în considerare beneficiile care depășesc frontierele statului membru în cauză;

(b)

un plan de afaceri care evaluează viabilitatea financiară a proiectului, inclusiv soluția financiară aleasă, iar pentru un proiect de interes comun care se încadrează în categoria prevăzută la punctul 2 din anexa II, rezultatele efectuării testelor de piață; precum și

(c)

atunci când inițiatorii proiectului sunt de acord, o propunere argumentată pentru o alocare transfrontalieră a costurilor.

—

al veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor sau al altor taxe;

—

al veniturilor provenite din mecanismul de compensare între operatorii de transport și de sistem stabilit la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.

(a)

o evaluare a efectelor identificate, inclusiv în ceea ce privește tarifele de rețea, asupra fiecărui stat membru implicat;

(b)

o evaluare a planului de afaceri menționat la alineatul (3) litera (b);

(c)

externalitățile pozitive pe care le-ar putea genera proiectul la nivel regional sau la nivelul Uniunii;

(d)

rezultatul consultării cu inițiatorii proiectului în cauză.

(a)

derogare de la articolele 32, 33, 34 și de la articolul 41 alineatele (6), (8) și (10) din Directiva 2009/73/CE, în temeiul articolului 36 din Directiva 2009/73/CE;

(b)

derogare de la articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 sau derogare de la articolul 32 și de la articolul 37 alineatele (6) și (10) din Directiva 2009/72/CE, în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(c)

derogare în temeiul articolului 22 din Directiva 2003/55/CE (20); sau

(d)

derogare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 (21).

(a)

de derogare de la articolele 32, 33, 34 și de la articolul 41 alineatele (6), (8) și (10) din Directiva 2009/73/CE, în temeiul articolului 36 din Directiva 2009/73/CE;

(b)

de derogare de la articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 sau derogare de la articolul 32 și de la articolul 37 alineatele (6) și (10) din Directiva 2009/72/CE, în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

(c)

de derogare în temeiul articolului 22 din Directiva 2003/55/CE; sau

(d)

de derogare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003.

(a)

normele privind investițiile realizate cu anticiparea nevoilor viitoare; sau

(b)

normele privind recunoașterea costurilor angajate în condiții de eficiență înainte de punerea în funcțiune a proiectului; sau

(c)

normele privind obținerea unei rentabilități suplimentare a capitalului investit în proiect; sau

(d)

orice altă măsură considerată necesară și adecvată.

(a)

privind stimulentele menționate la alineatul (1), pe baza unei analize comparative a celor mai bune practici de către autoritățile naționale de reglementare;

(b)

privind o metodologie comună de evaluare a riscurilor mai ridicate aferente investiților în proiecte de infrastructură a energiei electrice și a gazelor.

(a)

analiza cost-beneficiu a proiectului efectuată în temeiul articolului 12 alineatul (3) litera (a) oferă dovezi cu privire la existența unor externalități pozitive semnificative precum siguranța în aprovizionare, solidaritatea sau inovarea;

(b)

proiectul a primit o decizie de alocare transfrontalieră a costurilor în temeiul articolului 12; sau, pentru proiectele de interes comun din categoria stabilită la punctul 1 litera (c) din anexa II și care prin urmare nu beneficiază de o decizie de alocare transfrontalieră a costurilor, proiectul vizează furnizarea de servicii transfrontaliere, asigurarea inovației tehnologie și asigurarea siguranței operării rețelei transfrontaliere;

(c)

proiectul nu este viabil din punct de vedere comercial, conform planului de afaceri și altor evaluări efectuate, în special de către potențiali investitori sau creditori sau autoritatea națională de reglementare. La evaluarea viabilității comerciale a proiectului se iau în considerare decizia cu privire la stimulente și justificarea acesteia prevăzută la articolul 13 alineatul (2).

(a)

progresele înregistrate în ceea ce privește planificarea, elaborarea, construcția și punerea în funcțiune a proiectelor de interes comun selectate în temeiul articolului 3 și, acolo unde este cazul, întârzierile în implementare și alte dificultăți întâmpinate;

(b)

fondurile angajate și vărsate de Uniune pentru proiectele de interes comun în conformitate cu prevederile, comparativ cu valoarea totală a proiectelor de interes comun finanțate;

(c)

în sectoarele energiei electrice și al gazelor, evoluția gradului de interconectare între statele membre, evoluția corespunzătoare a prețurilor la energie, cauzele acestora și costurile economice aferente;

(d)

autorizarea și participarea publicului, în special în ceea ce privește:

(e)

procesul de reglementare, în special:

(f)

eficacitatea prezentului regulament în ceea ce privește contribuția la obiectivele pentru integrarea pieței până în 2014 și 2015, la obiectivele în materie de climă și energie până în 2020 și, pe termen lung, la trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon până în 2050.

(a)

informații generale actualizate, inclusiv informații geografice, pentru fiecare proiect de interes comun;

(b)

planul de implementare prevăzut la articolul 5 alineatul (1) pentru fiecare proiect de interes comun;

(c)

principalele rezultate ale analizei cost-beneficiu pe baza metodologiei elaborate în temeiul articolului 11 pentru proiectele de interes comun vizate, cu excepția oricăror informații sensibile din punct de vedere comercial;

(d)

lista Uniunii;

(e)

fondurile alocate și plătite de Uniune pentru fiecare proiect de interes comun.

1.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Costuri

Costurile legate de activitățile ENTSO de energie electrică menționate la articolele 4-12 din prezentul regulament și la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective numai dacă acestea sunt rezonabile și adecvate.”

3.

La articolul 18 se introduce următorul alineat:

„(4a)   Comisia poate adopta linii directoare cu privire la implementarea coordonării operaționale între operatorii de transport și de sistem la nivelul Uniunii. Aceste linii directoare trebuie să fie în concordanță cu și să se bazeze pe codurile de rețea menționate la articolul 6 din prezentul regulament și să se bazeze pe specificațiile adoptate și pe avizul agenției menționat la articolul 8 alineatul (3) litera (a) din prezentul regulament. La adoptarea acestor linii directoare, Comisia ia în considerare diferitele cerințe operaționale regionale și naționale.

Liniile directoare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (3).”

4.

La articolul 23 se introduce următorul alineat:

„(3)   În cazul trimiterilor la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (26).

1.

La articolul 8 alineatul (10), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Costuri

Costurile legate de activitățile ENTSO de gaze menționate la articolele 4-12 din prezentul regulament și la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective numai dacă acestea sunt rezonabile și adecvate.”