5.4.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 95/1

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 311/2013 AL CONSILIULUI

din 3 aprilie 2013

de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 privind importurile de siliciu originar din Republica Populară Chineză la importurile de siliciu expediat din Taiwan, declarat sau nu ca fiind originar din Taiwan

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 13,

având în vedere propunerea prezentată de Comisia Europeană după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

1. PROCEDURA

1.1. Măsuri existente

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă de 19 % la importurile de siliciu originar din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) pentru toate societățile, altele decât cele menționate la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul respectiv, în urma reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor și a unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 398/2004 al Consiliului (3). Regulamentul inițial a menținut și taxa extinsă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 42/2007 (4) la importurile de siliciu expediat din Republica Coreea, declarat sau nu ca fiind originar din Republica Coreea. Măsurile instituite în temeiul regulamentului inițial sunt denumite în continuare „măsuri în vigoare” sau „măsuri inițiale”, iar ancheta care a condus la instituirea acestora este denumită în continuare „ancheta inițială”.

1.2. Cerere

(2)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază, la 15 mai 2012 Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere prin care i se solicita să deschidă o anchetă privind posibila eludare a măsurilor antidumping instituite la importurile de siliciu originar din RPC și să prevadă obligativitatea înregistrării importurilor de siliciu expediat din Taiwan, declarat sau nu ca fiind originar din Taiwan.

(3)	Cererea a fost depusă de către Euroalliages (Comitetul de legătură al industriei feroaliajelor) (denumit în continuare „solicitantul”) în numele unor producători care reprezintă 100 % din producția de siliciu a Uniunii.

(4)

Solicitantul a susținut că nu există o producție veritabilă de siliciu în Taiwan, iar cererea conținea suficiente elemente de probă prima facie din care rezulta că, în urma impunerii măsurilor în vigoare, a avut loc o modificare semnificativă a configurației schimburilor comerciale ce implicau exporturi din RPC și Taiwan către Uniune, care nu a avut la bază vreun alt motiv întemeiat sau justificare suficientă decât instituirea măsurilor în vigoare. Această schimbare ar fi fost rezultatul transbordării, via Taiwan, a siliciului originar din RPC către Uniune.

(5)

Mai mult, solicitantul a susținut că elementele de probă indicau faptul că efectele corective ale măsurilor în vigoare fuseseră compromise atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețul. Ele arătau că aceste importuri sporite din Taiwan erau efectuate la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în ancheta inițială. În fine, existau elemente de probă potrivit cărora prețurile siliciului expediat din Taiwan făceau obiectul unui dumping în raport cu valoarea normală stabilită anterior pentru produsul vizat, în cursul anchetei inițiale.

1.3. Deschiderea anchetei

(6)

Stabilind, după consultarea Comitetului consultativ, că existau suficiente elemente de probă prima facie pentru deschiderea unei anchete în temeiul articolului 13 alineatul (3) și al articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a deschis o anchetă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2012 (5) („regulamentul de deschidere”), privind posibila eludare a măsurilor antidumping instituite la importurile de siliciu originar din Republica Populară Chineză și a invitat, de asemenea, autoritățile vamale să înregistreze importurile de siliciu expediat din Taiwan, declarat sau nu ca fiind originar din Taiwan.

1.4. Ancheta

(7)	Comisia a informat oficial autoritățile din RPC și Taiwan, producătorii-exportatori din aceste țări, importatorii din Uniune cunoscuți ca fiind interesați și industria Uniunii cu privire la deschiderea anchetei.

(8)

S-au trimis formulare de cerere de scutire atât direct producătorilor-exportatori din Taiwan cunoscuți de Comisie, cât și prin intermediul autorităților Taiwanului pe lângă Uniunea Europeană. S-au trimis chestionare atât direct producătorilor-exportatori din RPC cunoscuți de Comisie, cât și prin intermediul autorităților RPC pe lângă Uniunea Europeană. De asemenea, s-au trimis chestionare și importatorilor cunoscuți din Uniune.

(9)

Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul fixat în regulamentul de deschidere. Toate părțile au fost informate în legătură cu faptul că lipsa de cooperare ar putea conduce la aplicarea dispozițiilor articolului 18 din regulamentul de bază și la stabilirea de constatări pe baza faptelor disponibile.

(10)	Trei producători-exportatori din Taiwan, făcând parte din același grup, și trei importatori neafiliați din Uniune s-au anunțat și au transmis răspunsuri la formularele de cerere de scutire și, respectiv, la chestionare.

(11)

Comisia a efectuat vizite de verificare la fața locului la următoarele trei întreprinderi afiliate, făcând parte din grupul menționat în considerentul 10:

—	Asia Metallurgical Co. Ltd (Taiwan);

—	Latitude Co. Ltd (Taiwan);

—	YLB Co. Ltd (Taiwan).

1.5. Perioada de raportare și perioada de anchetă

(12)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și 30 iunie 2012 (denumită în continuare „PA”). În cursul PA au fost colectate date pentru a investiga, printre altele, modificarea configurației schimburilor comerciale. Pentru perioada de raportare (denumită în continuare „PR”), cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012, au fost colectate date mai detaliate, pentru a se examina posibila compromitere a efectului corectiv al măsurilor în vigoare, precum și existența dumpingului.

2. REZULTATELE ANCHETEI

2.1. Considerații generale

(13)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, existența unei eludări a fost evaluată analizând, în mod succesiv, în ce măsură configurația schimburilor comerciale dintre RPC, Taiwan și Uniune a suferit vreo modificare, dacă aceasta era rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități care nu a avut la bază vreun alt motiv întemeiat sau justificare economică suficientă decât instituirea taxei, dacă existau elemente de probă pentru a dovedi existența unui prejudiciu sau compromiterea efectelor corective ale taxei în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile produsului care face obiectul anchetei și dacă existau elemente de probă, după caz, care să ateste existența dumpingului în raport cu valorile normale ale produsului vizat, stabilite anterior, în ancheta inițială, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază.

2.2. Produsul vizat și produsul care face obiectul anchetei

(14)

Produsul vizat de posibila eludare este siliciul metalic originar din RPC, clasificat în prezent la codul NC 2804 69 00 (cu un conținut de siliciu, în greutate, de maximum 99,99 %) (denumit în continuare „produsul vizat”). Din motive inerente clasificării actuale din Nomenclatura combinată, denumirea utilizată pentru produsul vizat este „siliciu”. Siliciul cu un grad de puritate mai mare, și anume cel care conține, în greutate, minimum 99,99 % siliciu, utilizat în principal în industria semiconductorilor electronici, este clasificat la un alt cod NC și nu face obiectul prezentei proceduri.

(15)

Produsul care face obiectul anchetei este același cu cel descris în considerentul anterior, însă expediat din Taiwan, indiferent dacă a fost sau nu declarat ca fiind originar din Taiwan, clasificat în prezent la același cod NC ca produsul vizat (denumit în continuare „produsul care face obiectul anchetei”).

(16)

Ancheta a arătat că siliciul, așa cum este el definit mai sus, exportat din RPC către Uniune și siliciul expediat din Taiwan către Uniune sunt produse care prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și sunt destinate aceleiași utilizări, ele trebuind, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

2.3. Constatări

2.3.1. Nivelul de cooperare

(17)

După cum s-a menționat în considerentul 10, doar trei societăți taiwaneze, făcând toate trei parte din același grup de societăți, au prezentat un formular de cerere de scutire. O comparație a exporturilor lor către Uniune cu datele de import ale Eurostat a arătat că societățile cooperante reprezentau 65 % din exporturile taiwaneze de produs care face obiectul anchetei către Uniune, în cursul PR.

(18)

Producătorii-exportatori de siliciu din RPC nu au cooperat. Prin urmare, constatările privind importurile de siliciu din RPC în Uniune și exporturile din RPC către Taiwan au trebuit elaborate pe baza datelor de import ale Eurostat, a statisticilor de import taiwaneze și a datelor colectate de la societățile cooperante din Taiwan.

2.3.2. Modificarea comportamentului comercial

(19)

Tabelul 1 prezintă importurile de siliciu din RPC și Taiwan în Uniune, între 2004 și sfârșitul PR.

Tabelul 1

(în MT)
	2004	2005	2006	2007	2008	2009	2010	2011	PR
RPC	1 268	27 635	1 435	9 671	5 353	6 669	11 448	13 312	5 488
Taiwan	0	2,7	0,2	340	3 381	5 199	11 042	5 367	2 707
Sursă: Eurostat.

(20)	Datele Eurostat demonstrează clar absența completă a importurilor din Taiwan în Uniune în 2004. În 2008, ele au crescut cu peste 300 %, rămânând apoi la cote foarte înalte. În 2010, importurile s-au dublat din nou, în urma instituirii de noi măsuri împotriva RPC.

(21)

În 2011, importurile din Taiwan în Uniune au scăzut, această evoluție putând fi pusă pe seama unei anchete antifraudă lansate de OLAF în acea perioadă. Comisia a fost informată că în 2011 autoritatea emitentă taiwaneză, Biroul de Comerț Exterior din Taiwan (Bureau of Foreign Trade of Taiwan, BOFT) retrăsese certificatele de origine ale siliciului de la toți producătorii taiwanezi. Această decizie de retragere a certificatelor a fost atacată de cei trei exportatori taiwanezi menționați în considerentele 10 și 11 (denumiți „grupul de exportatori”). Camera de recurs a anulat decizia BOFT, iar certificatele în cauză au fost emise din nou pentru cei trei producători-exportatori taiwanezi, dar nu și pentru ceilalți producători taiwanezi.

(22)

În acest context, Comisia remarcă de asemenea că prezentarea unui certificat de origine nepreferențial nu este necesară pentru îndeplinirea formalităților vamale la importul în Uniune și că, în cazul unor îndoieli serioase, un astfel de certificat nu poate servi drept dovadă a originii nepreferențiale a produsului declarat [articolul 26 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (6)].

(23)	Importurile de siliciu din RPC în Uniune au crescut începând din 2008. În particular, se observă că aceste importuri continuă să crească după impunerea de măsuri în 2010. Această evoluție se poate explica prin reducerea semnificativă a taxei antidumping în 2010, de la 49 % la 19 %.

Tabelul 2

(în MT)
2003	2004	2005	2006	2007	2008	2009	2010	2011	PR
16 530	16 600	7 101	10 514	3 675	15 893	16 007	17 912	9 177	10 507
Sursă: Statisticile de export chineze.

(24)

Tabelul 2 ilustrează importurile din RPC în Taiwan. După cum demonstrează bazele de date chineze privind exporturile, importurile au atins cota maximă în 2010, în urma instituirii măsurilor inițiale. Reducerea acestora în 2011 se poate explica prin lansarea anchetei antifraudă menționate în considerentul 21.

(25)

Se consideră că a avut loc o modificare a configurației schimburilor comerciale, deoarece în 2004 nu existau importuri de siliciu din Taiwan în Uniune. Ele au început cu adevărat în 2007, atingând cote foarte semnificative în 2008. Aceste importuri au rămas la un nivel foarte ridicat până la PR, cu o reducere în 2011 datorată posibilei cauze explicate în considerentul 21.

2.3.3. Natura practicii de eludare și absența unui motiv întemeiat sau a unei justificări economice suficiente

(26)

Articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede ca modificarea configurației schimburilor comerciale să fie rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități pentru care nu există alt motiv întemeiat sau justificare economică suficientă decât instituirea taxei. Practicile, procesele și activitățile cuprind, printre altele, expedierea produsului care face obiectul măsurilor prin țări terțe. Comisia consideră că modificarea configurației schimburilor comerciale rezultă, în acest caz, din expedierea via o țară terță a produsului care face obiectul măsurilor.

(27)	Comisia remarcă în primul rând că în Taiwan nu există o producție de siliciu. Niciunul dintre producătorii-exportatori nu a negat faptul că siliciul pe care îl exportă este importat din RPC.

(28)	În al doilea rând, cu excepția grupului de exportatori, producătorii-exportatorii nu au furnizat nicio altă justificare economică pentru activitatea lor decât instituirea taxei.

(29)

Grupul de exportatori a susținut că importă bulgări de siliciu de calitate foarte scăzută, ambalați în saci, din RPC. Ei au pretins că bulgării de siliciu ar fi apoi centrifugați, zdrobiți, cernuți și ambalați din nou în saci, înainte de a fi exportați către piața Uniunii. Ca urmare a acestei operațiuni, grupul a susținut că produsul ar dobândi o calitate superioară.

(30)

Ei au susținut că această operațiune reprezintă o metodă de purificare unică, dezvoltată în colaborare cu Universitatea din Taipei, care ar elimina 80 % din impuritățile bulgărilor de siliciu metalic importați din RPC. Pe parcursul controlului la fața locului s-a observat însă că procesul dezvoltat de aceștia constă într-o simplă operație de centrifugare, zdrobire și cernere care îndepărtează unele impurități de suprafață, cum ar fi oxidarea și praful, dar care nu elimină, în mod special, impuritățile principale din interiorul bulgărilor de siliciu. Caracteristicile fizice și tehnice de bază ale produsului prelucrat au rămas, prin urmare, aceleași cu cele ale produsului vizat.

(31)

Elementele de probă colectate și verificate în cursul anchetei, în special facturile de cumpărare, facturile de vânzare și documentele de însoțire, cum ar fi conosamentul și alte documente vamale, au arătat că produsele cumpărate și vândute la export de către grupul de exportatori au avut în cele mai multe cazuri aceleași specificații. Înregistrările referitoare la stocurile aflate în depozitele grupului situate în apropiere de porturi au arătat totodată că nu a existat întotdeauna timp pentru prelucrarea tuturor loturilor de siliciu achiziționate în RPC prin metoda pe care grupul susținea că o aplică. În plus, informațiile disponibile, în special cele furnizate de producătorii din Uniune, au arată că pentru a elimina impuritățile din interiorul bulgărilor de siliciu este necesară fie o zdrobire, urmată de un tratament chimic, fie un proces de topire. Grupul de exportatori nu a utilizat niciunul dintre aceste procese.

(32)

Este totodată demn de remarcat faptul că, în 2010, acționând în baza unei trimiteri preliminare efectuate în temeiul articolului 234 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în prezent articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) de Finanzgericht Düsseldorf (Hoesch Metals and Alloys GmbH/Hauptzollamt Aachen), într-o chestiune privind măsurile antidumping aplicate siliciului originar din RPC, Curtea de Justiție a decis că: „separarea, zdrobirea și purificarea blocurilor de siliciu metalic, precum și cernerea, sortarea și ambalarea ulterioară a granulelor de siliciu rezultate în urma zdrobirii, astfel cum sunt efectuate în acțiunea principală, nu constituie transformări sau prelucrări care să confere originea în sensul articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar.” (7) Procesul de purificare efectuat de grupul de exportatori este considerat a fi similar celui descris în această hotărâre.

(33)

Ancheta a arătat de asemenea că procesul de purificare reprezintă mai puțin de 5 % din costul total suportat de grupul de exportatori. În plus, s-a confirmat faptul că între prețul siliciului vândut în Uniune de către grup și prețul siliciului achiziționat în RPC de către grup în cursul PA nu a existat niciodată o diferență mai mare de 11 %.

(34)	În lumina acestor considerații, se concluzionează că, și în cazul grupului de exportatori, importul de siliciu din RPC și exportul ulterior către Uniune trebuie să fie considerat transbordare și, deci, eludare în sensul articolului 13 din regulamentul de bază.

(35)

Se concluzionează deci că ancheta nu a relevat niciun alt motiv întemeiat sau justificare economică pentru transbordare decât eludarea măsurilor în vigoare privind produsul vizat, și anume taxa antidumping de 19 % instituită în cazul RPC. Cu excepția taxei, nu a fost identificat niciun alt element care ar fi putut fi considerat o compensare a costului transbordării siliciului originar din RPC via Taiwan (în particular, costurile de transport și reîncărcare).

2.3.4. Dovada existenței dumpingului

(36)	În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă existau elemente de probă care să ateste existența unui dumping în raport cu valoarea normală stabilită în ancheta inițială.

(37)

În regulamentul inițial, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor din Brazilia, care, în contextul anchetei respective, s-a dovedit a fi o țară analoagă cu economie de piață considerată adecvată pentru RPC. În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a considerat adecvat să se folosească valoarea normală stabilită anterior în ancheta inițială. Două numere de control ale produsului (NCP) din ancheta anterioară erau identice cu cele două NCP-uri ale societăților exportatoare. Prețurile de export au fost fixate în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume prețurile plătite sau plătibile în realitate pentru exportarea produsului care face obiectul anchetei către Uniune.

(38)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, prin intermediul unor ajustări în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În consecință, s-au operat ajustări ale prețului de export al transportului și al asigurării, pentru a aduce prețurile la același nivel comercial. În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, dumpingul a fost calculat comparându-se valoarea normală medie ponderată ajustată stabilită în regulamentul inițial cu prețurile de export medii ponderate corespunzătoare importurilor taiwaneze pe parcursul perioadei de raportare a prezentei anchete, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(39)	Comparația dintre valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat a arătat existența dumpingului.

2.3.5. Compromiterea efectului corectiv al taxei antidumping în ceea ce privește prețurile și cantitățile

(40)

Comparația dintre nivelul de eliminare a prejudiciului, astfel cum a fost stabilit în regulamentul inițial, și prețul de export mediu ponderat a indicat existența subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. Prin urmare, s-a concluzionat că efectele corective ale măsurilor în vigoare au fost compromise atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețul.

3. MĂSURI

(41)	Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat că măsura inițială, și anume taxa antidumping definitivă instituită la importurile de siliciu originar din RPC, a fost eludată prin transbordarea via Taiwan, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(42)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) prima teză din regulamentul de bază, măsurile în vigoare privind importurile de produs vizat trebuie extinse și la importurile de produs care face obiectul anchetei – produs identic cu produsul vizat, dar expediat din Taiwan –, declarat sau nu ca fiind originar din Taiwan.

(43)

Măsurile prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 pentru „toate celelalte societăți” din RPC ar trebui, prin urmare, să fie extinse și la importurile din Taiwan. Nivelul taxei ar trebui fixat la 19 %, procent aplicabil prețului net franco frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(44)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prevăd că orice măsură extinsă se aplică importurilor care au fost înregistrate la intrarea în Uniune în conformitate cu regulamentul de deschidere, ar trebui să se perceapă taxe pentru importurile înregistrate de siliciu expediat din Taiwan.

4. CERERI DE SCUTIRE

(45)	După cum s-a explicat în considerentul 10, un număr de trei societăți situate în Taiwan și făcând parte din același grup au trimis formulare de cerere de scutire de la posibilele măsuri extinse, în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(46)

Având în vedere concluziile referitoare la modificarea configurației schimburilor comerciale, la absența unei producții reale în Taiwan și la exportul efectuat în conformitate cu coduri vamale identice celor menționate în considerentele 19-29, scutirile solicitate de aceste trei companii nu au putut fi acordate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(47)

Fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, eventualii exportatori-producători din Taiwan care nu s-au manifestat în cursul acestei proceduri, nu au exportat produsul care face obiectul anchetei în cursul PA și intenționează să depună o cerere de scutire de taxa antidumping extinsă în temeiul articolului 11 alineatul (4) și al articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază vor trebui să completeze un formular de cerere de scutire pentru a permite evaluarea acestei cereri de către Comisie. Scutirea poate fi acordată după o evaluare a situației pe piață a produsului vizat, a capacității de producție și a ratei de utilizare a capacităților, a achizițiilor și a vânzărilor, a probabilității de continuare a unor practici care nu au la bază vreun alt motiv întemeiat sau justificare economică suficientă și a dovezilor privind existența dumpingului. Comisia efectuează, în mod normal, și o vizită de verificare la fața locului. În cazul în care condițiile stabilite la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt îndeplinite, scutirea poate fi acordată.

(48)

Atunci când scutirea este justificată, Comisia poate, după consultarea Comitetului consultativ, să autorizeze prin intermediul unei decizii scutirea importurilor provenind de la societăți care nu eludează măsurile antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 de taxa care a fost extinsă prin intermediul prezentului regulament.

(49)	Cererea trebuie adresată Comisiei și trebuie să cuprindă toate informațiile relevante, în special orice modificare a activităților societății legate de producție și vânzări.

5. NOTIFICARE

(50)	Faptele și considerațiile esențiale care au condus la concluziile de mai sus au fost aduse la cunoștința tuturor părților interesate, acestea fiind invitate să prezinte observații. De asemenea, s-a acordat părților un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma respectivei notificări.

6. COMENTARII

(51)	În urma notificării, au fost primite comentarii din partea grupului de exportatori și a doi importatori.

(52)

Principalul argument era fondat pe afirmația că purificarea efectuată de grupul de exportatori conferea originea în sensul articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Importatorii au prezentat un raport privind controale statistice efectuate de Universitatea din Taipei și un raport de analiză al unui expert independent. Raportul privind controalele statistice indică o reducere a scoriei cu 90,8 % ca urmare a procesului de purificare, iar analiza expertului independent susține că siliciul poate fi utilizat în anumite procese de topire numai după purificare.

(53)

Se precizează că aceste două studii sunt contrazise de constatările Comisiei din timpul controlului la fața locului, enunțate în considerentul 31. Se reamintește, în mod particular, că, în conformitate cu facturile, produsele achiziționate și vândute la export de către grupul de exportatori au avut în cele mai multe cazuri aceleași specificații.

(54)	Dacă afirmațiile făcute de importatori ar fi adevărate, acest lucru ar trebui să se traducă, de asemenea, printr-o diferență mult mai mare între prețul la care siliciul este importat din RPC și prețul la care acesta este exportat către Uniune.

(55)	Pe baza inspecției la fața locului a instrumentelor utilizate pentru presupusa purificare a siliciului, Comisia concluzionează totodată că acestea nu sunt de natură să permită vreuna dintre cele două metode de purificare descrise în considerentul 31.

(56)	În cele din urmă, raportul de analiză al expertului independent ignoră de asemenea un fapt cunoscut de Comisie, și anume acela că utilizatorii prelucrează siliciul înainte de utilizare.

(57)	Din aceste motive, observațiile prezentate de părți nu au fost în măsură să modifice concluziile la care ajunsese în mod provizoriu Comisia, înainte de notificare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Prin prezentul, taxa antidumping definitivă, aplicabilă pentru „toate celelalte societăți”, instituită prin articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 în ceea ce privește importurile de siliciu clasificat în prezent la codul NC 2804 69 00 și originar din Republica Populară Chineză se extinde la importurile de siliciu expediat din Taiwan, declarat sau nu ca fiind originar din Taiwan, clasificat în prezent la codul NC ex 2804 69 00 (cod TARIC 2804690020).

(2) Taxa extinsă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se percepe pentru importurile expediate din Taiwan, declarate sau nu ca fiind originare din Taiwan, înregistrate în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 596/2012 și cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009.

(3) În absența unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare cu privire la taxele vamale.

Articolul 2

(1) Cererile de scutire de taxa extinsă prin articolul 1 se formulează în scris în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene și trebuie semnate de către o persoană autorizată să reprezinte entitatea care solicită scutirea. Cererea trebuie trimisă la următoarea adresă:

European Commission

Directorate-General for Trade

Directorate H

Office: N-105 08/20

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Fax +32 22956505

(2) În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, după consultarea Comitetului consultativ, Comisia poate autoriza, printr-o decizie, scutirea importurilor provenind de la societățile care nu eludează măsurile antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 de taxa extinsă prevăzută la articolul 1.

Articolul 3

Autoritățile vamale sunt invitate să întrerupă înregistrarea importurilor, instituită în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 596/2012.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 aprilie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

E. GILMORE

(1) JO L 343, 22.12.2009, p. 51.

(2) JO L 131, 29.5.2010, p. 1.

(3) JO L 66, 4.3.2004, p. 15.

(4) JO L 13, 19.1.2007, p. 1.

(5) JO L 176, 6.7.2012, p. 50.

(6) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(7) A se vedea cauza C-373/08, Rep., 2010, p. I-951, punctele 55 și 80.

5.4.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 95/9

REGULAMENTUL (UE) NR. 313/2013 AL COMISIEI

din 4 aprilie 2013

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește situațiile financiare consolidate, acordurile comune și prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități: Orientări de tranziție (modificări la standardele internaționale de raportare financiară 10, 11 și 12)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 28 iunie 2012, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat modificări ale Standardului Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 10 Situații financiare consolidate, ale IFRS 11 Acorduri comune și ale IFRS 12 Prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități (modificările) care rezultă din propunerile cuprinse în expunerea proiectului Orientărilor de tranziție, care a fost publicat în decembrie 2011. Obiectivul modificărilor este de a clarifica intenția IASB la prima publicare a orientărilor de tranziție în IFRS 10. Modificările oferă și un sprijin suplimentar de tranziție în legătură cu IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12, limitând cerința de a furniza informații comparative ajustate la ultima perioadă comparativă. În plus, în ceea ce privește prezentarea de informații legate de entitățile structurate neconsolidate, modificările elimină obligația de a prezenta informații comparative pentru perioadele anterioare primei aplicări a IFRS 12.

(3)

Modificările la IFRS 11 conțin trimiteri la IFRS 9 care în prezent nu pot fi aplicate, deoarece IFRS 9 nu a fost încă adoptat de către Uniune. Prin urmare, orice trimitere la IFRS 9 cuprinsă în anexa la prezentul regulament trebuie să fie interpretată ca o trimitere la IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare.

(4)

Consultarea cu grupul de experți tehnici (TEG) al Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG) confirmă faptul că modificările la IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12 îndeplinesc criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

1. Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică după cum urmează:

(a)	Se modifică Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 10 Situații financiare consolidate, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

(b)	Se modifică IFRS 11 Acorduri comune, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

(c)	Se modifică IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în conformitate cu IFRS 11, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament;

(d)	Se modifică IFRS 12 Prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament.

2. Orice trimitere la IFRS 9 cuprinsă în anexa la prezentul regulament trebuie să fie interpretată ca o trimitere la IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare.

Articolul 2

Toate companiile trebuie să aplice modificările menționate la articolul 1 alineatul (1) cel mai târziu de la data de debut a primului lor exercițiu financiar care începe la sau după data de 1 ianuarie 2014.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 aprilie 2013.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IFRS 10

Situații financiare consolidate

IFRS 11

Acorduri comune

IFRS 12

Prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități

„Reproducerea permisă în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Informații suplimentare pot fi obținute de la IASB, la adresa www.iasb.org”.

Situații financiare consolidate, acorduri comune și prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități: îndrumări de tranziție

(Amendamente la IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12)

Amendamente la IFRS 10 Situații financiare consolidate

În anexa C se adaugă punctul C1A.

C1A

Situații financiare consolidate, acorduri comune și prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități: îndrumări de tranziție (Amendamente la IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12), publicate în iunie 2012, au modificat punctele C2 – C6 și au adăugat punctele C2A–C2B, C4A–C4C, C5A și C6A–C6B. O entitate trebuie să aplice modificările respective pentru perioade anuale, începând de la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 10 pentru o perioadă anterioară, aceste amendamente trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

În anexa C se modifică punctul C2.

C2	O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS retroactiv, în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori, cu excepția celor prevăzute la punctele C2A–C6.

În anexa C se adaugă punctele C2A–C2B.

C2A

Fără a aduce atingere cerințelor de la punctul 28 din IAS 8, atunci când prezentul standard este aplicat pentru prima dată, o entitate trebuie să prezinte numai informațiile cantitative prevăzute la punctul 28 litera (f) din IAS 8 pentru perioada anuală care a precedat data aplicării inițiale a prezentului IFRS („perioada imediat precedentă”). O entitate poate, de asemenea, să prezinte aceste informații pentru perioada curentă sau pentru perioade comparative anterioare, dar nu este obligată să facă acest lucru.

C2B	În sensul prezentului IFRS, data aplicării inițiale este începutul perioadei anuale de raportare în care se aplică prezentul IFRS pentru prima dată.

În anexa C se modifică punctele C3–C4. Punctul C4 a fost împărțit în punctele C4 și C4A.

La data aplicării inițiale, o entitate nu este obligată să opereze ajustări în înregistrările contabile anterioare privind implicarea sa în:

(a)	entități care ar fi consolidate la data respectivă în conformitate cu IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale și SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special și care sunt încă consolidate în conformitate cu prezentul IFRS; sau

(b)	entități care nu ar fi consolidate la acea dată în conformitate cu IAS 27 și SIC-12 și care nu sunt consolidate în conformitate cu prezentul IFRS.

În cazul în care, la data aplicării inițiale, un investitor concluzionează că trebuie să consolideze o entitate în care a investit și care nu a fost consolidată în conformitate cu IAS 27 și SIC-12, investitorul trebuie:

(a)

dacă entitatea în care a investit este o întreprindere (astfel cum este definită în IFRS 3 Combinări de întreprinderi), să evalueze activele, datoriile și interesele care nu controlează ale entității în care a investit și care nu a fost consolidată anterior, ca și cum acea entitate în care a investit ar fi fost consolidată (și, prin urmare, a aplicat contabilizarea achiziției în conformitate cu IFRS 3) de la data la care investitorul a obținut controlul asupra acelei entități în care a investit, pe baza dispozițiilor prezentului IFRS. Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală care a precedat data aplicării inițiale. Atunci când data la care a obținut controlul este înainte de începutul perioadei imediat precedente, investitorul trebuie să recunoască, ca o ajustare a capitalurilor proprii la începutul perioadei imediat precedente, eventuala diferență dintre:

(i)	valoarea activelor, datoriilor și intereselor care nu controlează recunoscute; și

(ii)	valoarea contabilă anterioară a implicării investitorului în entitatea în care a investit.

(b)

dacă entitatea în care a investit nu este o întreprindere (astfel cum este definită în IFRS 3), să evalueze activele, datoriile și interesele care nu controlează ale entității în care a investit și care nu a fost consolidată anterior, ca și cum acea entitate în care a investit ar fi fost consolidată (aplicând metoda achiziției descrisă în IFRS 3, fără a recunoaște niciun fond comercial pentru entitatea în care a investit) de la data la care investitorul a obținut controlul asupra entității în care a investit, pe baza dispozițiilor prezentului IFRS. Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală imediat precedentă datei aplicării inițiale. Atunci când data la care a obținut controlul este înainte de începutul perioadei imediat precedente, investitorul trebuie să recunoască, ca o ajustare a capitalurilor proprii la începutul perioadei imediat precedente, eventuala diferență dintre:

(i)	valoarea activelor, datoriilor și intereselor care nu controlează recunoscute; și

(ii)	valoarea contabilă anterioară a implicării investitorului în entitatea în care a investit.

C4A

Dacă evaluarea în conformitate cu punctul C4 litera (a) sau (b) a activelor, a datoriilor și a interesele care nu controlează ale entității în care a investit este impracticabilă (conform definiției din IAS 8), investitorul trebuie:

(a)	dacă entitatea în care a investit este o întreprindere, să aplice cerințele IFRS 3 începând cu data considerată a achiziției. Data considerată a achiziției trebuie să fie începutul primei perioade pentru care se poate aplica punctul C4 litera (a), care poate fi perioada curentă.

(b)

dacă entitatea în care a investit nu este o întreprindere, să aplice metoda achiziției descrisă în IFRS 3, însă fără a recunoaște fondul comercial pentru entitatea în care a investit, începând cu data considerată a achiziției. Data considerată a achiziției trebuie să fie începutul primei perioade pentru care se poate aplica punctul C4 litera (b), care poate fi perioada curentă.

Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală care a precedat data aplicării inițiale, cu excepția cazului în care începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă. Atunci când data considerată a achiziției este înainte de începutul perioadei imediat precedente, investitorul trebuie să recunoască, ca o ajustare a capitalurilor proprii la începutul perioadei imediat precedente, orice diferență dintre:

(c)	valoarea activelor, datoriilor și intereselor care nu controlează recunoscute; și

(d)	valoarea contabilă anterioară a implicării investitorului în entitatea în care a investit.

Dacă prima perioadă pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă, ajustarea capitalurilor proprii va fi recunoscută la începutul perioadei curente.

În anexa C se adaugă punctele C4B–C4C.

C4B

Atunci când un investitor aplică punctele C4–C4A, iar data la care a obținut controlul în conformitate cu prezentul IFRS este după data intrării în vigoare a IFRS 3 revizuit în 2008 [IFRS 3 (2008)], trimiterile la IFRS 3 de la punctele C4 și C4A sunt trimiteri la IFRS 3 (2008). În cazul în care controlul a fost obținut înainte de data intrării în vigoare a IFRS 3 (2008), investitorul trebuie să aplice fie IFRS 3 (2008), fie IFRS 3 (emis în 2004).

C4C

Atunci când un investitor aplică punctele C4–C4A, iar data la care a obținut controlul în conformitate cu prezentul IFRS este după data intrării în vigoare a IAS 27 revizuit în 2008 [IAS 27 (2008)], investitorul trebuie să aplice cerințele prezentului IFRS pentru toate perioadele în care entitatea în care a investit este consolidată retroactiv în conformitate cu punctele C4–C4A. În cazul în care controlul a fost obținut înainte de data intrării în vigoare a IAS 27 (2008), investitorul trebuie să aplice:

(a)	fie cerințele prezentului IFRS pentru toate perioadele în care entitatea în care a investit este consolidată retroactiv în conformitate cu punctele C4–C4A; fie

(b)	cerințele din versiunea IAS 27 publicată în 2003 [IAS 27 (2003)] pentru perioadele anterioare datei de intrare în vigoare a IAS 27 (2008), iar apoi cerințele prezentului IFRS pentru perioadele ulterioare.

În anexa C se modifică punctele C5–C6. Punctul C5 a fost împărțit în punctele C5 și C5A.

Dacă la data aplicării inițiale un investitor concluzionează că nu va mai consolida o entitate în care a investit și care a fost consolidată în conformitate cu IAS 27 și SIC-12, investitorul trebuie să evalueze interesul său în entitatea în care a investit la valoarea la care ar fi fost evaluat dacă cerințele prezentului IFRS ar fi fost în vigoare în momentul în care investitorul s-a implicat în entitatea în care a investit (dar nu a obținut controlul în conformitate cu prezentul IFRS) sau a pierdut controlul asupra acesteia. Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală care a precedat data aplicării inițiale. Atunci când data la care s-a implicat în entitatea în care a investit (dar nu a obținut controlul în conformitate cu prezentul IFRS) sau a pierdut controlul asupra acesteia este înainte de începutul perioadei imediat precedente, investitorul trebuie să recunoască, ca o ajustare a capitalurilor proprii la începutul perioadei imediat precedente, eventuala diferență dintre:

(a)	valoarea contabilă anterioară a activelor, a datoriilor și a intereselor care nu controlează; și

(b)	valoarea recunoscută a interesului investitorului în entitatea în care a investit.

C5A

Dacă evaluarea interesului în entitatea în care a investit în conformitate cu punctul C5 este impracticabilă (conform definiției din IAS 8), un investitor trebuie să aplice cerințele prezentului IFRS la începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea punctului C5, care poate fi perioada curentă. Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală care a precedat data aplicării inițiale, cu excepția cazului în care începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă. Atunci când data la care s-a implicat în entitatea în care a investit (dar nu a obținut controlul în conformitate cu prezentul IFRS) sau a pierdut controlul asupra acesteia este înainte de începutul perioadei imediat precedente, investitorul trebuie să recunoască, ca o ajustare a capitalurilor proprii la începutul perioadei imediat precedente, eventuala diferență dintre:

(a)	valoarea contabilă anterioară a activelor, a datoriilor și a intereselor care nu controlează; și

(b)	valoarea recunoscută a interesului investitorului în entitatea în care a investit.

Dacă prima perioadă pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă, ajustarea capitalurilor proprii va fi recunoscută la începutul perioadei curente.

Punctele 23, 25, B94 și B96–B99 reprezintă amendamente la IAS 27 efectuate în 2008, care au fost reportate în IFRS 10. Cu excepția cazului în care o entitate aplică punctul C3 sau are obligația să aplice punctele C4–C5A, entitatea trebuie să aplice cerințele prevăzute la aceste puncte după cum urmează:

(a)

…

În anexa C se adaugă un titlu și punctele C6A–C6B.

Trimiterile la „perioada imediat precedentă”

C6A

Fără a aduce atingere trimiterilor la perioada anuală care precedă data aplicării inițiale („perioada imediat precedentă”) de la punctele C4–C5A, o entitate poate prezenta, de asemenea, informații comparative ajustate pentru alte perioade anterioare prezentate, dar nu este obligată să facă acest lucru. Dacă o entitate nu prezintă informații comparative ajustate pentru alte perioade anterioare, toate trimiterile la „perioada imediat precedentă” de la punctele C4–C5A se interpretează ca trimiteri la „prima perioadă comparativă ajustată prezentată”.

C6B	Dacă o entitate prezintă informații comparative neajustate pentru alte perioade anterioare, aceasta trebuie să identifice în mod clar informațiile care nu au fost ajustate, să precizeze că au fost pregătite pe baze diferite și să explice aceste baze.

Amendamente la IFRS 11 Acorduri comune

În anexa C se adaugă punctele C1A–C1B.

C1A

Situații financiare consolidate, acorduri comune și prezentarea intereselor existente în alte entități: îndrumări de tranziție (Amendamente la IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12), publicate în iunie 2012, au modificat punctele C2–C5, C7–C10 și C12 și au adăugat punctele C1B și C12A–C12B. O entitate trebuie să aplice amendamentele respective pentru perioade anuale începând de la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 11 pentru o perioadă anterioară, aceste amendamente trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

Tranziția

C1B

Fără a aduce atingere cerințelor de la punctul 28 din IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori, atunci când prezentul IFRS este aplicat pentru prima dată, o entitate trebuie să prezinte numai informațiile cantitative prevăzute la punctul 28 litera (f) din IAS 8 pentru perioada anuală imediat precedentă primei perioade anuale pentru care se aplică IFRS 11 („perioada imediat precedentă”). O entitate poate, de asemenea, să prezinte aceste informații pentru perioada curentă sau pentru perioade comparative anterioare, dar nu este obligată să facă acest lucru.

În anexa C se modifică punctele C2–C5, C7–C10 și C12.

Asocierile în participație - tranziția de la consolidarea proporțională la metoda punerii în echivalență

Atunci când schimbă abordarea de la consolidare proporțională la metoda punerii în echivalență, o entitate trebuie să-și recunoască investiția în asocierea în participație la începutul perioadei imediat precedente. Acea investiție inițială trebuie să fie evaluată ca valoare contabilă agregată a activelor și datoriilor pe care entitatea le-a consolidat proporțional anterior, inclusiv orice fond comercial generat prin achiziție. Dacă fondul comercial a aparținut anterior unei unități mai mari generatoare de trezorerie sau unui grup de unități generatoare de trezorerie, entitatea trebuie să aloce fondul comercial asocierii în participație pe baza valorilor contabile comparate ale asocierii în participație și ale unității generatoare de trezorerie sau ale grupului de unități generatoare de trezorerie de care a aparținut.

Soldul de deschidere al investiției stabilit în conformitate cu punctul C2 este considerat drept costul presupus al investiției la recunoașterea inițială. O entitate trebuie să aplice punctele 40-43 din IAS 28 (astfel cum a fost modificat în 2011) la soldul de deschidere al investiției pentru a evalua dacă investiția este depreciată și trebuie să recunoască orice pierdere din depreciere drept o ajustare a rezultatelor reportate la începutul perioadei imediat precedente. Excepția de la recunoașterea inițială de la punctele 15 și 24 din IAS 12 Impozitul pe profit nu este aplicabilă atunci când entitatea recunoaște o investiție într-o asociere în participație care a rezultat în urma aplicării dispozițiilor privind tranziția pentru asocierile în participație care au fost consolidate proporțional anterior.

Dacă, prin agregarea tuturor activelor și datoriilor consolidate proporțional anterior rezultă active nete negative, o entitate trebuie să evalueze dacă are obligații legale sau implicite aferente activelor nete negative și, în caz afirmativ, entitatea trebuie să recunoască datoria corespunzătoare. Dacă entitatea concluzionează că nu are obligații legale sau implicite aferente activelor nete negative, aceasta nu trebuie să recunoască datoria corespunzătoare, dar trebuie să ajusteze rezultatele reportate la începutul perioadei imediat precedente. Entitatea trebuie să prezinte acest fapt, împreună cu partea sa din pierderile nerecunoscute din asocierile sale în participație de la începutul perioadei imediat precedente și până la data la care aplică pentru prima dată prezentul IFRS.

O entitate trebuie să prezinte o defalcare a activelor și a datoriilor care au fost agregate într-un singur element al soldului investiției la începutul perioadei imediat precedente. Prezentarea de informații trebuie să fie întocmită într-o manieră agregată pentru toate asocierile în participație pentru care o entitate aplică dispozițiile de tranziție la care fac referire punctele C2-C6.

…

Exploatări în participație - tranziția de la metoda punerii în echivalență la contabilizarea activelor și a datoriilor

Atunci când face tranziția de la metoda punerii în echivalență la contabilizarea activelor și datoriilor asociate intereselor sale într-o exploatare în participație, la începutul perioadei imediat precedente, o entitate trebuie să derecunoască investiția contabilizată anterior prin metoda punerii în echivalență și orice alt element care a făcut parte din investiția netă a entității în acord, în conformitate cu punctul 38 din IAS 28 (astfel cum a fost modificat în 2011) și să recunoască partea sa din fiecare dintre activele și datoriile asociate participației sale în exploatarea în participație, inclusiv orice fond comercial care ar putea să fi fost parte din valoarea contabilă a investiției.

O entitate trebuie să stabilească interesul deținut în activele și datoriile aferente exploatării în participație, pe baza drepturilor și obligațiilor sale, într-un procentaj specificat în conformitate cu acordul contractual. O entitate va evalua valorile contabile inițiale ale activelor și datoriilor prin dezagregarea acestora din valoare contabilă a investiției, la începutul perioadei imediat precedente, pe baza informațiilor utilizate de entitate în aplicarea metodei punerii în echivalență.

Orice diferență care apare între investiția contabilizată anterior prin metoda punerii în echivalență, împreună cu orice elemente care au făcut parte din investiția netă a entității în acord, în conformitate cu punctul 38 din IAS 28 (astfel cum a fost modificat în 2011) și valoarea netă a activelor și datoriilor recunoscute, inclusiv orice fond comercial, trebuie să fie:

(a)

compensată prin orice fond comercial aferent investiției cu orice diferență rămasă ajustată pe seama rezultatelor reportate la începutul perioadei imediat precedente, dacă valoarea netă recunoscută a activelor și a datoriilor, inclusiv orice fond comercial, este mai mare decât investiția derecunoscută (și orice alte elemente care au făcut parte din investiția netă a entității).

(b)	ajustată pe seama rezultatelor reportate la începutul perioadei imediat precedente, dacă valoarea netă recunoscută a activelor și a datoriilor, inclusiv orice fond comercial, este mai mică decât investiția derecunoscută (și orice alte elemente care au făcut parte din investiția netă a entității).

C10

O entitate care face trecerea de la metoda punerii în echivalență la contabilizarea activelor și a datoriilor trebuie să furnizeze o reconciliere între investiția derecunoscută și activele și datoriile recunoscute, împreună cu orice diferență rămasă ajustată pe seama rezultatelor reportate la începutul perioadei imediat precedente.

C11

…

Prevederi de tranziție în situațiile financiare individuale ale unei entități

C12

O entitate care, conform punctului 10 din IAS 27, a contabilizat în situațiile financiare individuale interesele sale într-o exploatare în participație drept investiții la costuri sau în conformitate cu IFRS 9, trebuie:

(a)	să derecunoască investiția și să recunoască activele și datoriile aferente interesului deținut în exploatarea în participație, la valorile stabilite în conformitate cu punctele C7-C9.

(b)	să furnizeze o reconciliere între investiția derecunoscută și activele și datoriile recunoscute, împreună cu orice diferență rămasă ajustată în rezultatele reportate la începutul perioadei imediat precedente prezentate.

În anexa C se adaugă un titlu și punctele C12A–C12B.

Trimiterile la „perioada imediat precedentă”

C12A

Fără a aduce atingere trimiterilor la „perioada imediat precedentă” de la punctele C2–C12, o entitate poate prezenta, de asemenea, informații comparative ajustate pentru alte perioade anterioare prezentate, dar nu este obligată să facă acest lucru. Dacă o entitate nu prezintă informații comparative ajustate pentru alte perioade anterioare, toate trimiterile la „perioada imediat precedentă” de la punctele C2–C12 se interpretează ca trimiteri la „prima perioadă comparativă ajustată prezentată”.

C12B	Dacă o entitate prezintă informații comparative neajustate pentru alte perioade anterioare, aceasta trebuie să identifice în mod clar informațiile care nu au fost ajustate, să precizeze că au fost pregătite pe baze diferite și să explice aceste baze.

Amendamente la IFRS 11 Acorduri comune

Amendament corelat la IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Prezenta anexă stabilește un amendament la IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, care este o consecință a amendamentelor emise de Consiliu la IFRS 11 Acorduri comune. O entitate trebuie să aplice amendamentul respectiv atunci când aplică IFRS 1.

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Se adaugă punctul 39S.

39S

Situații financiare consolidate, acorduri comune și prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități: orientări de tranziție (amendamente la IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12), publicat în iunie 2012, a modificat punctul D31. O entitate trebuie să aplice amendamentul respectiv atunci când aplică IFRS 11 (astfel cum a fost modificat în iunie 2012).

În anexa D se modifică punctul D31.

Acorduri comune

D31

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica dispozițiile de tranziție din IFRS 11, cu următoarele excepții:

(a)	La aplicarea dispozițiilor tranzitorii din IFRS 11, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice aceste dispoziții la data tranziției la IFRS-uri.

(b)

Atunci când face trecerea de la consolidarea proporțională la metoda punerii în echivalență, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să testeze investiția pentru depreciere, în conformitate cu IAS 36, de la data tranziției la IFRS-uri, indiferent dacă există indicii că investiția ar putea fi depreciată. Orice depreciere rezultată trebuie recunoscută ca o ajustare a rezultatelor reportate la data tranziției la IFRS-uri.

Amendamente la IFRS 12 Prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități

În anexa C se adaugă punctele C1A și C2A–C2B.

C1A

Situații financiare consolidate, acorduri comune și prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități: orientări de tranziție (amendamente la IFRS 10, IFRS 11 și IFRS 12), publicat în iunie 2012, a modificat punctele C2A–C2B. O entitate trebuie să aplice amendamentele respective pentru perioade anuale începând de la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 12 pentru o perioadă anterioară, aceste amendamente trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

…

C2A	Dispozițiile privind prezentarea informațiilor din prezentul IFRS nu trebuie aplicate pentru o perioadă prezentată care începe înainte de perioada anuală imediat precedentă primei perioade anuale pentru care se aplică IFRS 12.

C2B	Cerințele de prezentare a informațiilor de la punctele 24 – 31 și orientările corespondente de la punctele B21–B26 din prezentul IFRS nu trebuie aplicate pentru o perioadă prezentată care începe înainte de prima perioadă anuală pentru care se aplică IFRS 12.

5.4.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 95/17

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 314/2013 AL COMISIEI

din 4 aprilie 2013

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 aprilie 2013.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MA	60,6
	TN	105,0
	TR	134,9
	ZZ	100,2
0707 00 05	JO	194,1
	MA	116,3
	TR	146,8
	ZZ	152,4
0709 93 10	MA	91,2
	TR	102,1
	ZZ	96,7
0805 10 20	EG	59,3
	IL	69,3
	MA	77,1
	TN	61,7
	TR	63,5
	ZZ	66,2
0805 50 10	TR	79,1
0805 50 10	ZZ	79,1
0808 10 80	AR	103,4
	BR	92,7
	CL	118,8
	CN	80,4
	MK	30,8
	US	204,9
	UY	106,8
	ZA	105,4
	ZZ	105,4
0808 30 90	AR	115,0
	CL	142,0
	CN	90,9
	TR	204,5
	US	158,2
	ZA	124,1
	ZZ	139,1

(1) Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.

5.4.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 95/23

ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 20 martie 2013

privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului și de modificare a Orientării BCE/2007/9

(reformare)

(BCE/2013/4)

(2013/170/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (2) prima liniuță,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 3.1 prima liniuță și articolele 5.1, 12.1, 14.3 și 18.2,

întrucât:

(1)

Orientarea BCE/2012/18 din 2 august 2012 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului și de modificare a Orientării BCE/2007/9 (1) a fost modificată substanțial. De vreme ce noi modificări urmează a fi efectuate, Orientarea BCE/2012/18 ar trebui reformată pentru claritate.

(2)

În temeiul articolului 18.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”) pot desfășura operațiuni de creditare cu instituțiile de credit și cu alți participanți pe piață pe baza unor garanții corespunzătoare. Condițiile generale în care BCE și BCN sunt pregătite să participe la operațiuni de creditare, inclusiv criteriile în temeiul cărora este stabilită eligibilitatea colateralului pentru operațiunile de creditare din Eurosistem, sunt prevăzute în anexa I la Orientarea BCE/2011/14 din 20 septembrie 2011 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului (2).

(3)

La 8 decembrie 2011 și 20 iunie 2012 Consiliul guvernatorilor a adoptat o decizie privind măsuri suplimentare pentru intensificarea susținerii creditării în scopul susținerii creditării bancare și a lichidității pe piața monetară din zona euro, printre acestea fiind incluse măsurile prevăzute în Decizia BCE/2011/25 din 14 decembrie 2011 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (3). În plus, a fost necesar ca trimiterile la rata rezervelor minime obligatorii din Orientarea BCE/2007/9 din 1 august 2007 privind statistica monetară și statistica privind instituțiile și piețele financiare (4) să fie aliniate cu modificările aduse Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (5) introduse prin Regulamentul (UE) nr. 1358/2011 (6).

(4)

Decizia BCE/2012/4 din 21 martie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2011/25 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (7) a prevăzut că BCN nu ar trebui să fie obligate să accepte drept colateral în operațiunile de creditare din Eurosistem obligațiuni bancare eligibile garantate de un stat membru aflat într-un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional sau de un stat membru a cărui evaluare a creditului nu este la nivelul referinței Eurosistemului pentru stabilirea cerinței minime pentru standardele înalte de creditare.

(5)

Decizia BCE/2012/12 din 3 iulie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2011/25 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (8) a revizuit și excepția de la interdicția privind legăturile strânse prevăzută la secțiunea 6.2.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14 în ceea ce privește obligațiunile bancare garantate de stat emise de contrapărți și pe care acestea le utilizează drept colateral în operațiunile lor.

(6)

Ar trebui să se permită contrapărților care participă la operațiunile de creditare din Eurosistem să majoreze nivelurile de utilizare în operațiunile lor a obligațiunilor bancare garantate de stat pe care le dețineau la 3 iulie 2012 cu condiția aprobării ex ante de către Consiliul guvernatorilor în circumstanțe excepționale. Solicitările transmise Consiliului guvernatorilor pentru aprobare ex ante trebuie să fie însoțite de un plan de finanțare.

(7)	La 2 august 2012, Decizia BCE/2011/25 a fost înlocuită de Orientarea BCE/2012/18, care a fost pusă în aplicare de BCN în reglementările sau contractele lor.

(8)

Orientarea BCE/2012/18 a fost modificată la 10 octombrie 2012 prin Orientarea BCE/2012/23 (9), care a lărgit temporar criteriile pentru stabilirea eligibilității activelor care urmează a fi folosite drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, prin acceptarea titlurilor de creanță tranzacționabile exprimate în lire sterline, yeni sau dolari americani drept active eligibile pentru operațiunile de politică monetară. În cazul acestor titluri de creanță tranzacționabile au fost aplicate reduceri ale valorii care să reflecte volatilitatea istorică a cursurilor de schimb relevante.

(9)

Orientarea BCE/2013/2 din 23 ianuarie 2013 de modificare a Orientării BCE/2012/18 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (10) stabilește procedura aplicabilă pentru rambursarea anticipată a operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung de către contrapărți pentru a asigura aplicarea acelorași condiții de către toate BCN. În special, regimul sancționator prevăzut în apendicele 6 la anexa I la Orientarea BCE/2011/14 este aplicabil în cazul în care o contraparte care a optat pentru o rambursare anticipată nu reușește să deconteze, parțial sau total, suma care trebuie rambursată respectivei BCN până la scadență.

(10)

Orientarea BCE/2012/18 ar trebui din nou modificată pentru a include dispozițiile Deciziei BCE/2012/34 din 19 decembrie 2012 privind modificarea temporară a normelor de eligibilitate a garanțiilor exprimate în monedă străină (11) și pentru a se asigura faptul că BCN nu sunt obligate să accepte drept colateral pentru operațiunile de creditare din Eurosistem obligațiuni bancare neacoperite eligibile care sunt: (a) emise de contrapărțile care le folosesc sau de entități care au legături strânse cu acele contrapărți; și (b) garantate pe deplin de statul membru a cărui evaluare a creditului nu respectă standardele înalte de creditare din Eurosistem și în legătură cu care Consiliul guvernatorilor apreciază că respectă un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional.

(11)

Pentru claritate și simplitate, conținutul Deciziei BCE/2011/4 din 31 martie 2011 privind măsurile cu caracter temporar referitoare la eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate de guvernul irlandez (12), al Deciziei BCE/2011/10 din 7 iulie 2011 privind măsurile temporare referitoare la eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate de guvernul portughez (13), precum și cel al Deciziei BCE/2012/32 din 19 decembrie 2012 privind măsurile temporare referitoare la eligibilitatea instrumentelor de natura datoriei tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de Republica Elenă (14) ar trebui inclus în prezenta orientare împreună cu toate celelalte măsuri cu caracter temporar referitoare la operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului.

(12)	Măsurile suplimentare prevăzute în prezenta orientare ar trebui aplicate temporar, până când Consiliul guvernatorilor va aprecia că nu mai sunt necesare, pentru asigurarea unui mecanism adecvat de transmitere a politicii monetare,

ADOPTĂ PREZENTA ORIENTARE:

Articolul 1

Măsuri suplimentare legate de operațiunile de refinanțare și colateralul eligibil

(1) Regulile pentru desfășurarea operațiunilor de politică monetară din Eurosistem și criteriile de eligibilitate pentru colateral prevăzute în prezenta orientare se aplică în coroborare cu Orientarea BCE/2011/14.

(2) În cazul oricărei neconcordanțe între prezenta orientare și Orientarea BCE/2011/14, astfel cum este pusă în aplicare la nivel național de către BCN, cea dintâi are prioritate. BCN continuă să aplice toate dispozițiile Orientării BCE/2011/14, nemodificate, cu excepția prevederilor contrare din prezenta orientare.

(3) În sensul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 7, Irlanda, Republica Elenă și Republica Portugheză sunt considerate state membre din zona euro care respectă un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional.

Articolul 2

Opțiunea de a rezilia sau de a reduce valoarea operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung

(1) Eurosistemul poate hotărî că, în anumite condiții, contrapărțile pot rezilia sau pot reduce valoarea anumitor operațiuni de refinanțare pe termen mai lung înainte de scadență (astfel de reduceri ale valorii sau rezilieri sunt în continuare denumite colectiv „rambursare anticipată”). În anunțul licitației se precizează dacă opțiunea de a rezilia sau de a reduce valoarea operațiunilor respective înainte de scadență se aplică, precum și data de la care această opțiune poate fi exercitată. Aceste informații pot fi furnizate în mod alternativ într-un alt format considerat adecvat de Eurosistem.

(2) O contraparte poate exercita opțiunea de reziliere sau de reducere a valorii operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung înainte de scadență prin notificarea BCN relevante cu privire la suma pe care intenționează să o ramburseze în cadrul procedurii de rambursare anticipată, precum și data de la care intenționează să facă această rambursare anticipată, cu cel puțin o săptămână înainte de data respectivei rambursări anticipate. În lipsa altor precizări de către Eurosistem, o rambursare anticipată poate fi efectuată în orice zi care coincide cu data decontării unei operațiuni principale de refinanțare din Eurosistem, cu condiția ca acea contraparte să efectueze notificarea prevăzută în prezentul aliniat cu cel puțin o săptămână înainte de data respectivă.

(3) Notificarea prevăzută la alineatul (2) devine obligatorie pentru contraparte cu o săptămână înainte de data rambursării anticipate la care se referă. Situația în care contrapartea nu reușește să deconteze, total sau parțial, suma datorată în cadrul procedurii de rambursare anticipată până la scadență poate conduce la impunerea unei sancțiuni financiare astfel cum este prevăzut în secțiunea 1 a apendicelui 6 la anexa I la Orientarea BCE/2011/14. Prevederile din secțiunea 1 din apendicele 6 aplicabile încălcărilor normelor referitoare la licitații se aplică în cazul în care o contraparte nu reușește să deconteze, total sau parțial, suma datorată până la scadența rambursării anticipate prevăzute la alineatul (2). Impunerea unei sancțiuni financiare nu aduce atingere dreptului BCN de a exercita măsurile reparatorii prevăzute pentru situația neîndeplinirii obligațiilor, astfel cum este prevăzut la anexa II la Orientarea BCE/2011/14.

Articolul 3

Acceptarea anumitor titluri suplimentare garantate cu active

(1) Pe lângă titlurile garantate cu active (asset-backed securities) (TGA) eligibile în temeiul capitolului 6 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, TGA care nu îndeplinesc cerințele pentru evaluarea creditului prevăzute la secțiunea 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, dar în rest îndeplinesc toate criteriile de eligibilitate aplicabile TGA în temeiul Orientării BCE/2011/14, sunt eligibile drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, cu condiția să aibă, la emisiune și în orice moment ulterior, două ratinguri de tip „triplu B” (triple B) (15) cel puțin. Acestea trebuie să îndeplinească și toate cerințele următoare:

(a)

activele generatoare de fluxuri de numerar care garantează TGA aparțin uneia dintre următoarele clase de active: (i) creanțe ipotecare rezidențiale (residential mortgages); (ii) credite acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) [loans to small and medium-sized enterprises (SMEs)]; (iii) credite ipotecare comerciale (commercial mortgages); (iv) credite auto (auto loans); (v) leasing (leasing); (vi) credite de consum (consumer finance);

(b)	nu există mixuri de diferite clase de active în activele generatoare de fluxuri de numerar;

(c)

activele generatoare de fluxuri de numerar care garantează TGA nu conțin credite care:

(i)	sunt neperformante la momentul emiterii respectivelor TGA;

(ii)	sunt neperformante atunci când sunt încorporate în TGA pe parcursul vieții TGA, de exemplu prin intermediul unei substituiri sau înlocuiri a activelor generatoare de fluxuri de numerar;

(iii)

sunt, în orice moment, structurate, sindicalizate sau cu efect de levier;

(d)	documentele aferente tranzacției cu TGA cuprind dispoziții privind continuitatea administrării datoriei.

(2) TGA prevăzute la alineatul (1) care au două ratinguri de tip „un singur A” (single A) (16) cel puțin fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 16 %.

(3) TGA prevăzute la alineatul (1) care nu au două ratinguri de tip „un singur A” cel puțin fac obiectul aplicării următoarelor marje de ajustare a valorii: (a) TGA garantate cu creanțe ipotecare comerciale fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 32 %; și (b) toate celelalte TGA fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 26 %.

(4) O contraparte nu poate depune drept colateral TGA eligibile în temeiul alineatului (1), în cazul în care contrapartea, sau orice alt terț cu care are legături strânse, acționează în legătură cu TGA ca un furnizor de acoperire pentru riscul ratei dobânzii.

(5) O BCN poate accepta drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem TGA ale căror active-garanție includ creanțe ipotecare rezidențiale și credite acordate IMM-urilor, sau ambele, și care nu îndeplinesc cerințele pentru evaluarea creditului prevăzute la secțiunea 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14 și cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(d) și la alineatul (4) de mai sus, dar care în rest îndeplinesc toate criteriile de eligibilitate aplicabile TGA în temeiul Orientării BCE/2011/14 și au două ratinguri de tip „triplu B” cel puțin. Astfel de TGA sunt limitate la cele emise înainte de 20 iunie 2012 și fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 32 %.

(6) În sensul prezentului articol:

„creanțe ipotecare rezidențiale” includ, pe lângă creditele garantate cu creanțe ipotecare imobiliare rezidențiale (residential real estate mortgage-backed loans), și credite imobiliare rezidențiale garantate (guaranteed residential real estate loans) (fără o ipotecă imobiliară) dacă garanția este plătibilă prompt în caz de neîndeplinire a obligațiilor. Garanția respectivă poate fi furnizată prin diferite tipuri de contracte, inclusiv contracte de asigurare, cu condiția să fie oferite de o entitate din sectorul public sau de o instituție financiară supusă supravegherii publice. Evaluarea creditului în privința garantului în scopul unor astfel de garanții trebuie să respecte calitatea creditului de nivel 3 din grila armonizată de evaluare a Eurosistemului pe durata de valabilitate a tranzacției;

„întreprindere mică” și „întreprindere mijlocie” înseamnă o entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de forma sa juridică, în al cărei caz vânzările raportate pentru entitate sau, în cazul în care entitatea face parte dintr-un grup consolidat, pentru grupul consolidat sunt mai mici de 50 de milioane EUR;

„credit neperformant” include creditele în cazul cărora plata dobânzii sau a principalului este restantă de 90 de zile sau mai mult și debitorul este în situație de neplată, astfel cum este definit la punctul 44 din în anexa VII la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (17), sau când există motive temeinice de îndoială cu privire la efectuarea plății întregi;

4.	„credit structurat” înseamnă o structură care implică creanțe private subordonate;

5.	„credit sindicalizat” înseamnă un credit acordat de un grup de creditori reuniți într-un sindicat;

„credit cu efect de levier” înseamnă un credit furnizat unei companii care are deja un grad considerabil de îndatorare, precum finanțarea unei răscumpărări sau a unei preluări, atunci când creditul este utilizat pentru achiziționarea participației la o societate care este totodată debitorul creditului;

„dispoziții privind continuitatea administrării datoriei” înseamnă dispozițiile din documentația juridică a unui TGA care asigură faptul că neîndeplinirea obligațiilor de către organul de administrare a datoriei nu conduce la încetarea administrării datoriei și care includ factori ce determină desemnarea unui organ de administrare supleant și un plan de acțiune la nivel înalt care să prevadă etapele operaționale de urmat după desemnarea unui organ de administrare supleant și modalitatea de transfer a administrării creditelor.

Articolul 4

Acceptarea anumitor creanțe private suplimentare

(1) O BCN poate accepta drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem creanțe private care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate din Eurosistem.

(2) BCN care decid să accepte creanțe private în conformitate cu alineatul (1) stabilesc criteriile de eligibilitate și măsurile de control al riscului în acest scop, prin precizarea derogărilor de la cerințele prevăzute în anexa I la Orientarea BCE/2011/14. Asemenea criterii de eligibilitate și măsuri de control al riscului includ criteriul potrivit căruia creanțele private sunt guvernate de legea statului membru al BCN care stabilește criteriile de eligibilitate și măsurile de control al riscului. Criteriile de eligibilitate și măsurile de control al riscurilor sunt supuse aprobării prealabile de către Consiliul guvernatorilor.

(3) În circumstanțe excepționale, cu condiția aprobării prealabile de către Consiliul guvernatorilor, BCN pot accepta creanțe private: (a) în aplicarea criteriilor de eligibilitate și a măsurilor de control al riscului stabilite de o altă BCN în temeiul alineatelor (1) și (2); sau (b) guvernate de legea oricărui stat membru, altul decât statul membru în care are sediul BCN acceptantă.

(4) O altă BCN furnizează asistență unei BCN care acceptă creanțe private în temeiul alineatului (1) doar dacă acest lucru a fost agreat bilateral de cele două BCN și cu condiția aprobării prealabile de către Consiliul guvernatorilor.

Articolul 5

Acceptarea anumitor obligațiuni bancare garantate de către stat

(1) O BCN nu este obligată să accepte drept colateral pentru operațiunile de creditare din Eurosistem obligațiuni bancare neacoperite eligibile care: (a) nu îndeplinesc cerința Eurosistemului privind standardele înalte de creditare; (b) sunt emise de contrapartea care le folosește sau de entități care au legături strânse cu acea contraparte; și (c) sunt garantate pe deplin de un stat membru: (i) a cărui evaluare a creditului nu respectă cerința Eurosistemului privind standardele înalte de creditare pentru emitenții și garanții activelor tranzacționabile în conformitate cu punctele 6.3.1 și 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14; și (b) care respectă un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional, conform evaluării Consiliului guvernatorilor.

(2) BCN informează Consiliul guvernatorilor ori de câte ori decid să nu accepte drept colateral titlurile de valoare descrise la alineatul (1).

(3) Contrapărțile nu pot depune obligațiuni bancare neacoperite emise de ele sau de entități între care există legături strânse și garantate de către o entitate din sectorul public din țările din SEE cu drept de impunere de taxe, drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem pentru o valoare mai mare decât valoarea nominală a acestor obligațiuni deja depuse drept colateral la 3 iulie 2012.

(4) În cazuri excepționale, Consiliul guvernatorilor poate decide să acorde derogări temporare de la cerința prevăzută la alineatul (3) pentru maximum trei ani. Solicitarea de acordare a unei derogări este însoțită de un plan de finanțare care indică modul în care contrapartea solicitantă va elimina treptat în cel mult trei ani de la aprobarea derogării utilizarea în scopuri proprii a obligațiunilor bancare neacoperite garantate de către stat. Orice derogare acordată deja după 3 iulie 2012 continuă să se aplice până la termenul de revizuire a acesteia.

Articolul 6

Acceptarea drept colateral eligibil a anumitor active exprimate în lire sterline, yeni sau dolari americani

(1) Titlurile de creanță tranzacționabile descrise la punctul 6.2.1 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, în cazul în care sunt exprimate în lire sterline, yeni sau dolari americani, constituie colateral eligibil pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, dacă: (a) sunt emise și deținute/decontate în zona euro; (b) emitentul are sediul în Spațiul Economic European; și (c) îndeplinesc toate celelalte criterii de eligibilitate incluse la punctul 6.2.1 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14.

(2) Eurosistemul aplică unor astfel de titluri de creanță tranzacționabile următoarele reduceri ale valorii: (a) o reducere de 16 % pentru activele exprimate în lire sterline sau dolari americani; și (b) o reducere de 26 % pentru activele exprimate în yeni.

(3) Constituie colateral eligibil pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem titlurile de creanță tranzacționabile descrise la alineatul (1) care au cupoane indexate în funcție de doar o singură rată a pieței monetare în moneda în care sunt exprimate sau de un indice al inflației și care nu conțin discrete range, range accrual, ratchet sau structuri complexe similare pentru țara respectivă.

(4) BCE poate publica o listă cu alte rate de referință ale dobânzii pentru moneda străină acceptabile, pe lângă cele prevăzute la alineatul (3), pe website-ul său la adresa www.ecb.europa.eu, cu aprobarea prealabilă a Consiliului guvernatorilor.

(5) Doar articolele 1, 3, 5, 6 și 8 din prezenta orientare se aplică activelor tranzacționabile exprimate în monedă străină.

Articolul 7

Suspendarea cerințelor de respectare a pragurilor de calitate a creditului pentru anumite titluri tranzacționabile

(1) Cerințele minime prevăzute de Eurosistem referitoare la pragurile de calitate a creditului, astfel cum sunt prevăzute de normele privind Mecanismul Eurosistemului de evaluare a creditelor pentru active tranzacționabile de la punctul 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, se suspendă în conformitate cu alineatul (2).

(2) Pragul de calitate a creditului din Eurosistem nu se aplică titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de administrațiile centrale ale statelor membre din zona euro în cadrul unui program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor decide că respectivul stat membru nu îndeplinește condiționalitatea prevăzută de programul de susținere financiară și/sau de programul macroeconomic.

(3) Titlurile de creanță tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de administrația centrală a Republicii Elene face obiectul marjelor de ajustare specifice prevăzute în anexa I la prezenta orientare.

Articolul 8

Aplicare

(1) Prezenta orientare se aplică de la 22 martie 2013.

(2) BCN iau măsurile necesare pentru asigurarea respectării articolului 5, a articolului 6 alineatele (3)-(5) și a articolului 7, și aplică prezenta orientare începând cu 3 mai 2013. Ele transmit BCE textele și metodele referitoare la aceste măsuri până la 19 aprilie 2013 cel târziu.

(3) Articolul 5 se aplică de la 28 februarie 2015.

Articolul 9

Modificarea Orientării BCE/2007/9

Textul care urmează după tabelul 2 din partea 5 a anexei III este înlocuit cu următorul:

„ Calcularea deducerii forfetare în scopuri de control (R6):

Deducere forfetară: Deducerea se aplică fiecărei instituții de credit. Fiecare instituție de credit deduce o sumă forfetară maximă ce are ca scop reducerea costului administrativ al gestionării cerințelor privind rezervele minime obligatorii foarte reduse. În cazul în care (baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii) este mai puțin de 100 000 EUR, atunci deducerea forfetară este egală cu (baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii). În cazul în care (baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii) este mai mult de sau egal cu 100 000 EUR, atunci deducerea forfetară este egală cu 100 000 EUR. Instituțiile cărora li s-a acordat permisiunea să raporteze la nivel de grup date statistice privind baza de calcul consolidată a rezervelor minime obligatorii [astfel cum este definită în partea 2 secțiunea 1 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 25/2009 (BCE/2008/32)] dețin rezerve minime obligatorii prin intermediul uneia dintre instituțiile din grupul care acționează ca intermediar exclusiv pentru aceste instituții. În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (18), în cel din urmă caz doar grupul ca întreg este îndreptățit să beneficieze de deducerea forfetară.

Rezervele minime obligatorii (sau «solicitate») se calculează după cum urmează:

Formula

Rata rezervelor minime obligatorii se aplică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

Articolul 10

Abrogare

(1) Orientarea BCE/2012/18 se abrogă de la 3 mai 2013.

(2) Trimiterile la Orientarea BCE/2012/18 se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 11

Destinatari

Prezenta orientare se adresează tuturor băncilor centrale din Eurosistem.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 20 martie 2013.

Președintele BCE

Mario DRAGHI

(1) JO L 218, 15.8.2012, p. 20.

(2) JO L 331, 14.12.2011, p. 1.

(3) JO L 341, 22.12.2011, p. 65.

(4) JO L 341, 27.12.2007, p. 1.

(5) JO L 250, 2.10.2003, p. 10.

(6) Regulamentul (UE) nr. 1358/2011 al Băncii Centrale Europene din 14 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (BCE/2011/26) (JO L 338, 21.12.2011, p. 51).

(7) JO L 91, 29.3.2012, p. 27.

(8) JO L 186, 14.7.2012, p. 38.

(9) JO L 284, 17.10.2012, p. 14.

(10) JO L 34, 5.2.2013, p. 18.

(11) JO L 14, 18.1.2013, p. 22.

(12) JO L 94, 8.4.2011, p. 33.

(13) JO L 182, 12.7.2011, p. 31.

(14) JO L 359, 29.12.2012, p. 74.

(15) Un rating de tip „triplu B” este cel puțin un rating „Baa3” acordat de Moody’s, „BBB-” acordat de Fitch sau de Standard & Poor’s sau un rating „BBB” acordat de DBRS.

(16) Un rating de tip „un singur A” este cel puțin un rating „A3” acordat de Moody’s, „A-” acordat de Fitch sau de Standard & Poor’s sau un rating „AL” acordat de DBRS.

(17) JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(18) JO L 250, 2.10.2003, p. 10.”

ANEXA I

Programul marjelor de ajustare aplicabil titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de Republica Elenă

Obligațiuni emise de statul elen (GGB)	Tranșă de scadență (maturity bucket)	Marje de ajustare pentru titlurile de creanță tranzacționabile cu cupoane fixe și obligațiunile cu rata dobânzii variabilă	Marje de ajustare pentru titlurile de creanță tranzacționabile cu cupon zero
	0-1	15,0	15,0
	1-3	33,0	35,5
	3-5	45,0	48,5
	5-7	54,0	58,5
	7-10	56,0	62,0
	> 10	57,0	71,0
Obligațiuni bancare garantate de stat (GGBB) și obligațiuni corporative nefinanciare garantate de stat	Tranșă de scadență (maturity bucket)	Marje de ajustare pentru titlurile de creanță tranzacționabile cu cupoane fixe și obligațiunile cu rata dobânzii variabilă	Marje de ajustare pentru titlurile de creanță tranzacționabile cu cupon zero
	0-1	23,0	23,0
	1-3	42,5	45,0
	3-5	55,5	59,0
	5-7	64,5	69,5
	7-10	67,0	72,5
	> 10	67,5	81,0

ANEXA II

ORIENTAREA ABROGATĂ ȘI MODIFICĂRILE SUCCESIVE ALE ACESTEIA

Orientarea BCE/2012/18 (JO L 218, 15.8.2012, p. 20)

Orientarea BCE/2012/23 (JO L 284, 17.10.2012, p. 14)

Orientarea BCE/2013/2 (JO L 34, 5.2.2013, p. 18)

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Orientarea BCE/2012/18	Prezenta orientare
Articolele 1-5	Articolele 1-5
Articolul 5a	Articolul 6 alineatele (1) și (2)
Articolul 6	Articolul 7
Articolul 7	Articolul 8
—	Articolul 9
Articolul 8	Articolul 7
Articolul 9	Articolul 10
Decizia BCE/2011/4	Prezenta orientare
Articolele 2 și 3	Articolul 7
Decizia BCE/2011/10	Prezenta orientare
Articolele 2 și 3	Articolul 7
Decizia BCE/2012/32	Prezenta orientare
Articolele 2 și 3	Articolul 7
Decizia BCE/2012/34	Prezenta orientare
Articolele 1 și 2	Articolul 6 alineatele (3) și (4)

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2013.095.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 95

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 56 5 aprilie 2013

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 311/2013 al Consiliului din 3 aprilie 2013 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 467/2010 privind importurile de siliciu originar din Republica Populară Chineză la importurile de siliciu expediat din Taiwan, declarat sau nu ca fiind originar din Taiwan	1
	*	Regulamentul delegat (UE) nr. 312/2013 al Comisiei din 31 ianuarie 2013 de rectificare a textului în limba maghiară al Regulamentului delegat (UE) nr. 244/2012 de completare a Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor prin stabilirea unui cadru metodologic comparativ pentru calcularea nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor ale cerințelor de performanță energetică minimă a clădirilor și a elementelor acestora ( 1 )	8
	*	Regulamentul (UE) nr. 313/2013 al Comisiei din 4 aprilie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește situațiile financiare consolidate, acordurile comune și prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități: Orientări de tranziție (modificări la standardele internaționale de raportare financiară 10, 11 și 12) ( 1 )	9
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 314/2013 al Comisiei din 4 aprilie 2013 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	17
		DECIZII
		2013/167/UE
	*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 3 aprilie 2013 de modificare a anexei I la Decizia 2004/211/CE în ceea ce privește rubrica referitoare la Mexic din lista țărilor terțe și a părților acestora din care sunt autorizate importuri în Uniune de ecvidee vii și de material seminal, de ovule și de embrioni din specia ecvină [notificat cu numărul C(2013) 1794] ( 1 )	19
		2013/168/UE
	*	Decizia Băncii Centrale Europene din 20 martie 2013 de abrogare a Deciziei BCE/2011/4 privind măsurile cu caracter temporar referitoare la eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate de guvernul irlandez, a Deciziei BCE/2011/10 privind măsurile temporare referitoare la eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate de guvernul portughez, a Deciziei BCE/2012/32 privind măsurile temporare referitoare la eligibilitatea instrumentelor de natura datoriei tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de Republica Elenă, precum și a Deciziei BCE/2012/34 privind modificarea temporară a normelor de eligibilitate a garanțiilor exprimate în monedă străină (BCE/2013/5)	21
		2013/169/UE
	*	Decizia Băncii Centrale Europene din 20 martie 2013 privind regulile aplicabile utilizării drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem a obligațiunilor bancare neacoperite utilizate în scopuri proprii și garantate de stat (BCE/2013/6)	22
		ORIENTĂRI
		2013/170/UE
	*	Orientarea Băncii Centrale Europene din 20 martie 2013 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului și de modificare a Orientării BCE/2007/9 (BCE/2013/4)	23