12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/1

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2/2012 (2), Consiliul a impus o taxă antidumping definitivă de 24,7 % la importurile de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, originare din Republica Populară Chineză („RPC”) pentru toate societățile, altele decât cele menționate la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul respectiv, în urma reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1890/2005 (3) („regulamentul inițial”). Aceste măsuri sunt denumite în continuare „măsuri în vigoare” sau „măsuri inițiale”, iar ancheta care a condus la măsurile instituite prin regulamentul inițial este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

După ce a constatat, în urma consultării Comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă prima facie pentru deschiderea unei anchete în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia Europeană („Comisia”) a decis să desfășoare din proprie inițiativă o anchetă cu privire la eventuala circumvenție a măsurilor antidumping instituite la importurile de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora originare din RPC și să supună importurile de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil, precum și de părți ale acestora, expediate din Malaysia, Thailanda și Filipine, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Malaysia, Thailanda și Filipine, unei proceduri de înregistrare.

(3)

Ancheta a fost deschisă la 15 iunie 2012, prin Regulamentul (UE) nr. 502/2012 al Comisiei (4) („regulamentul de deschidere”).

(4)

Elementele de probă prima facie aflate la dispoziția Comisiei au constat în faptul că, în urma aplicării măsurilor stabilite în ancheta inițială, a avut loc o schimbare semnificativă a configurației schimburilor comerciale implicând exporturi din RPC, Malaysia, Thailanda și Filipine către Uniune, pentru care nu există altă motivație sau justificare suficientă decât aplicarea măsurilor stabilite în ancheta inițială. S-a susținut că această schimbare provine din transbordarea anumitor elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora originare din RPC via Malaysia, Thailanda și Filipine către Uniune.

(5)

Mai mult, elementele de probă au indicat faptul că efectele corective ale măsurilor în vigoare erau compromise atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețul. Elementele de probă au arătat că aceste importuri în creștere din Malaysia, Thailanda și Filipine au fost efectuate la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în ancheta inițială, ajustat în funcție de creșterea costurilor cu materiile prime.

(6)

În fine, au existat elemente de probă care au arătat că prețurile anumitor elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, expediate din Malaysia, Thailanda și Filipine, au făcut obiectul unui dumping în raport cu valoarea normală stabilită anterior, în cursul anchetei inițiale, ajustată în funcție de creșterea costurilor cu materiile prime.

(7)

Comisia a informat oficial autoritățile din RPC, Malaysia, Thailanda și Filipine, producătorii-exportatori din aceste țări și importatorii din Uniune cunoscuți ca fiind interesați și industria Uniunii cu privire la deschiderea anchetei.

(8)

S-au transmis formulare de cerere de scutire producătorilor-exportatori din Malaysia, Thailanda și Filipine cunoscuți de către Comisie sau prin intermediul misiunilor țărilor în cauză pe lângă Uniunea Europeană. S-au transmis chestionare producătorilor-exportatori din RPC cunoscuți de către Comisie sau prin intermediul Misiunii RPC pe lângă Uniunea Europeană. De asemenea, au fost transmise chestionare și importatorilor cunoscuți din Uniune.

(9)

Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul fixat în regulamentul de deschidere. Toate părțile au fost informate asupra faptului că lipsa de cooperare ar putea duce la aplicarea dispozițiilor articolului 18 din regulamentul de bază și la stabilirea constatărilor pe baza faptelor disponibile.

(10)

Șapte producători-exportatori din Malaysia, șase din Thailanda și trei din Filipine și societățile lor afiliate din RPC, acolo unde a fost cazul, au trimis răspunsuri și formulare de cerere de scutire. Cererile a două societăți din Malaysia, a unei societăți din Thailanda și a uneia din Filipine au fost respinse din cauza unor motive formale, deoarece fie s-a constatat că societățile în cauză nu erau producători ai produsului care face obiectul anchetei, fie acestea nu au cooperat după prezentarea cererii de scutire, fie cererea de scutire a fost depusă într-un stadiu foarte avansat al anchetei.

(11)

Doi exportatori chinezi și patru importatori/grupuri de importatori din Uniune au trimis răspunsuri la chestionar.

(12)

Comisia a efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(13)

Perioada de raportare („PR”), adică perioada pentru care s-au efectuat teste privind valoarea adăugată și calcule privind dumpingul/subcotarea prețurilor a acoperit 12 luni, de la 1 aprilie 2011 la 31 martie 2012. Perioada de anchetă („PA”), adică perioada pentru care s-au analizat schimbările intervenite în structura schimburilor comerciale și au fost examinate eventualele practici de circumvenție, a acoperit perioada de la instituirea măsurilor inițiale până la sfârșitul PR.

(14)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, existența circumvenției a fost stabilită analizând, în mod succesiv, dacă configurația schimburilor comerciale dintre RPC, cele trei țări în cauză și Uniune a suferit modificări; dacă această modificare este rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități pentru care nu există un motiv întemeiat sau o justificare economică suficientă în afară de instituirea taxei; dacă existau elemente de probă pentru a dovedi existența unui prejudiciu sau compromiterea efectelor corective ale taxei, în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile de produs care face obiectul anchetei; și dacă au existat elemente de probă care să ateste existența dumpingului în raport cu valorile normale stabilite anterior în ancheta inițială, după caz, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază.

(15)

Produsul vizat de eventuala circumvenție este reprezentat de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, originare din Republica Populară Chineză (denumite în continuare „produsul în cauză”), care se încadrează în prezent la codurile NC 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70.

(16)

Produsul care face obiectul anchetei este același cu produsul în cauză, însă expediat din Malaysia, Thailanda și Filipine, indiferent dacă este sau nu declarat ca fiind originar din Malaysia, Thailanda și Filipine, încadrat în prezent la aceleași coduri NC ca produsul în cauză (denumit în continuare „produsul care face obiectul anchetei”).

(17)

Ancheta a arătat că elementele de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, astfel cum sunt definite mai sus, exportate în Uniune din RPC și cele expediate către Uniune din Malaysia, Thailanda și Filipine prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, sunt destinate acelorași utilizări și, prin urmare, ar trebui considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(18)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 10, numai trei societăți din Filipine au trimis un formular de cerere de scutire (însă s-a constatat ulterior că una dintre ele nu este producător sau exportator al produsului care face obiectul anchetei). Astfel, societățile care au cooperat au reprezentat 10 % din exporturile filipineze ale produsului care face obiectul anchetei către Uniune în cursul PR.

(19)

Doi producători-exportatori chinezi au trimis răspunsuri la chestionar; cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a fost implicat în exportul către Filipine în cursul PA.

(20)

Ținând seama de nivelul relativ scăzut de cooperare al societăților filipineze și chineze, constatările în ceea ce privește importurile anumitor elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora din Filipine în Uniune și exporturile produsului în cauză din RPC către Filipine au trebuit să fie stabilite pe baza faptelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost utilizate datele Eurostat în vederea stabilirii volumelor generale de importuri din Filipine către Uniune, iar statisticile din China referitoare la export au fost utilizate în vederea stabilirii exporturilor totale din RPC către Filipine.

(21)

În ceea ce privește statisticile chineze referitoare la export trebuie remarcat faptul că statisticile fluxurilor comerciale dintre RPC și Filipine acoperă coduri SA întregi, ceea ce reprezintă un grup de produse mai mare decât produsul în cauză și decât produsul care face obiectul anchetei. Cu toate acestea, luând în considerare existența unei tendințe foarte clare, aceste date pot fi utilizate pentru a stabili o schimbare a configurației schimburilor comerciale.

(22)

În cele din urmă, datele furnizate de autoritățile filipineze au fost utilizate ca sursă suplimentară de informații. Deși aceste date nu erau complete și suficient de detaliate pentru ca analiza să se bazeze în exclusivitate pe ele, acestea erau adecvate pentru verificarea constatărilor cu privire la configurația schimburilor comerciale.

(23)

După instituirea măsurilor inițiale privind importurile din RPC, importurile din Filipine în Uniune ale produsului care face obiectul anchetei au crescut brusc și în mod semnificativ. De la un nivel minim de sub 100 tone metrice anual în 2004-2005, acestea au crescut la mai mult de 12 000 tone metrice în cursul PR.

(24)

În același timp, exporturile din RPC către Filipine au crescut brusc în decursul perioadei dintre 2004 și PR, de la 1 100 tone metrice la peste 15 000 tone metrice.

(25)

Datele demonstrează în mod clar că importurile din Filipine în Uniune au fost neglijabile în 2004 și 2005. Cu toate acestea, în 2006, după instituirea măsurilor în ceea ce privește RPC, importurile au crescut brusc și au înlocuit parțial exporturile din RPC către piața Uniunii în ceea ce privește volumul. Mai mult, începând cu momentul instituirii măsurilor în vigoare, această diminuare a exporturilor din RPC către Uniune a fost semnificativă (de 70 %). În plus, se remarcă faptul că datele primite de la autoritățile filipineze confirmă faptul că numai un mic procent din importurile din RPC a fost pus în circulație pentru comerț în teritoriul vamal filipinez. Majoritatea importurilor au fost direcționate către zonele economice speciale.

(26)

Articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede ca modificarea configurației schimburilor comerciale să fie rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități pentru care nu există alt motiv întemeiat sau justificare economică suficientă decât instituirea taxei. Practicile, procesele și activitățile cuprind, printre altele, expedierea produsului care face obiectul măsurilor prin țări terțe.

(27)

Se remarcă faptul că exporturile societăților filipineze care au cooperat s-au ridicat la aproximativ 10 % din totalul exporturilor filipineze către Uniune în cursul PR. Celelalte exporturi pot fi atribuite producătorilor care nu au cooperat în timpul anchetei sau unor practici de transbordare. Ultima concluzie este sprijinită de informațiile și de datele furnizate de autoritățile filipineze, în special de faptul că (i) majoritatea importurilor din RPC ale produsului în cauză au fost direcționate către zone economice speciale și nu au ajuns pe teritoriile vamale filipineze; (ii) numărul de producători veritabili ai produsului care face obiectul unei anchete este foarte limitat în Filipine.

(28)

Prin urmare, a fost confirmată existența transbordării produselor originare din China via Filipine.

(29)

Ancheta nu a relevat niciun alt motiv întemeiat sau nicio altă justificare economică pentru transbordare în afară de evitarea măsurilor în vigoare privind produsul în cauză. Nu a fost identificat niciun alt element, cu excepția taxei, care ar putea fi considerat o compensare pentru costul transbordării, în special în ceea ce privește transportul și reîncărcarea anumitor elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, originare din RPC via Filipine.

(30)

Pentru a evalua dacă produsul importat care face obiectul anchetei a compromis efectul corectiv al măsurilor în vigoare aplicabile produsului în cauză, în ceea ce privește atât cantitatea, cât și prețul, au fost utilizate date Eurostat, acestea fiind considerate cele mai bune date disponibile privind cantitățile și prețurile exporturilor efectuate de societățile filipineze care nu au cooperat. Prețurile astfel determinate au fost comparate cu nivelul de eliminare a prejudiciului stabilit pentru producătorii din Uniune în cadrul anchetei inițiale. Având în vedere intervalul considerabil de timp dintre PA inițială și PR a anchetei prezente, a trebuit să se țină cont de evoluțiile semnificative în ceea ce privește elementele de bază ale costurilor de producție. Acest lucru a fost reflectat în ajustarea prețului neprejudiciabil pe baza creșterii prețului materiilor prime de bază și, pentru celelalte elemente din costul de producție și din prețurile de vânzare, în funcție de variația indicelui prețurilor de consum în Uniune.

(31)

Creșterea importurilor din Filipine către Uniune de la mai puțin de 100 tone metrice în 2004 la peste 12 000 tone metrice în cursul PR a fost considerată semnificativă în ceea ce privește cantitățile.

(32)

Comparația dintre nivelul de eliminare a prejudiciului ajustat și prețul de export mediu ponderat a arătat o subcotare.

(33)

Prin urmare, s-a concluzionat că efectele corective ale măsurilor în vigoare au fost compromise atât în materie de cantitate, cât și de preț.

(34)

În cele din urmă, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă există elemente de probă care să ateste existența unui dumping în raport cu valoarea normală stabilită în ancheta inițială.

(35)

În regulamentul inițial, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor din Taiwan, care, în cadrul anchetei respective, s-a dovedit a fi o țară cu economie de piață considerată adecvată ca țară analoagă RPC. Cu toate acestea, având în vedere intervalul considerabil de timp dintre PA inițială și PR a anchetei prezente, a trebuit să se țină cont de evoluțiile semnificative în ceea ce privește elementele de bază ale costurilor de producție. Acest lucru a fost reflectat în ajustarea valorii normale pe baza creșterii prețului materiilor prime de bază și, pentru celelalte elemente din costul de producție și din prețurile de vânzare, în funcție de variația indicelui prețurilor de consum din Taiwan.

(36)

Prețul de export din Filipine se bazează pe datele disponibile, și anume pe prețul mediu de export al anumitor elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora în cursul PR, astfel cum a fost raportat de Eurostat. Utilizarea elementelor disponibile s-a datorat nivelului minim de cooperare din partea producătorilor produsului care face obiectul anchetei din Filipine. Prețul mediu de export utilizat pentru calcul a fost comparat cu nivelul prețurilor de export practicate de cei doi exportatori filipinezi care au cooperat și pare să fie compatibil cu ele.

(37)

În scopul asigurării unei comparații juste între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub forma ajustărilor, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În consecință, s-au făcut ajustări pentru a ține cont de diferențele în ceea ce privește transportul, asigurarea și TVA nerambursabilă aferentă vânzărilor la export în RPC. Având în vedere faptul că nivelul de cooperare din partea producătorilor din Filipine și RPC a fost limitat, ajustările au trebuit să fie stabilite pe baza celor mai bune date disponibile. Prin urmare, ajustările pentru transport și asigurare s-au bazat pe costurile de transport și de asigurare pe tonă stabilite în cadrul anchetei inițiale.

(38)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, dumpingul a fost calculat comparând media ponderată ajustată a valorii normale stabilite în cadrul regulamentului inițial cu media ponderată a prețurilor de export corespunzătoare importurilor filipineze pe parcursul perioadei de raportare a prezentei anchete, exprimată ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(39)

Comparația între media ponderată a valorii normale și media ponderată a prețurilor de export stabilite în acest fel a arătat existența dumpingului.

(40)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 10, șapte companii din Malaysia au trimis formulare de cerere de scutire. Una dintre aceste societăți nu a părut să fie producătorul produsului care face obiectul anchetei, în timp ce alta și-a prezentat răspunsul incomplet într-un stadiu tardiv al anchetei, astfel încât nu a fost posibil să se completeze elementele care lipseau și să se verifice informațiile și datele prezentate. Prin urmare, aceste două formulare de cerere de scutire nu au fost luate în considerare. Cu toate acestea, celelalte cinci societăți din Malaysia care au cooperat reprezintă 93 % din exporturile din Malaysia ale produsului care face obiectul anchetei către Uniune, în cursul PR.

(41)

După instituirea măsurilor inițiale privind importurile din RPC, importurile din Malaysia în Uniune ale produsului care face obiectul anchetei au crescut constant. De la un nivel de sub 2 000 tone metrice anual în 2004-2005, acestea au crescut la mai mult de 13 000 tone metrice în cursul PR.

(42)

Cu toate acestea, ar trebui subliniat faptul că, în urma vizitelor de verificare, s-a confirmat că această creștere în exporturile din Malaysia către Uniune se poate explica prin creșterea producției reale în Malaysia în decursul aceleiași perioade. Societățile care au cooperat, care s-au dovedit a fi producători din Malaysia care nu sunt implicați în practici de circumvenție, reprezintă 93 % din exportul către Uniune. Ancheta a arătat că numai una dintre aceste societăți transbordase produsul în cauză, dar această practică viza o mică parte din vânzările sale și s-a încheiat în 2009. A reieșit că niciuna dintre societățile cooperante nu efectuase operațiuni de asamblare implicând utilizarea unor părți sau semifabricate de origine chineză.

(43)

Luând în considerare cele de mai sus, se concluzionează că creșterea importurilor din Malaysia este justificată de creșterea producției interne. Prin urmare, modificarea configurației schimburilor comerciale între Malaysia și Uniune nu a rezultat din practici de circumvenție.

(44)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 10, șase companii din Thailanda au trimis formulare de cerere de scutire. Una dintre aceste societăți nu a cooperat în cadrul etapei următoare a procedurii, fapt care nu a permis completarea datelor care lipseau și verificarea la fața locului a informațiilor și datelor prezentate. Prin urmare, respectivul formular de cerere de scutire nu a fost luat în considerare. Cu toate acestea, celelalte cinci societăți din Thailanda care au cooperat reprezintă 67 % din exporturile din Thailanda ale produsului care face obiectul anchetei către Uniune, în cursul PR.

(45)

După instituirea măsurilor inițiale privind importurile din RPC, importurile din Thailanda în Uniune ale produsului care face obiectul anchetei au înregistrat următoarea tendință:

(46)

În analiza exporturilor din Thailanda către Uniune trebuie să se țină cont de faptul că, începând din noiembrie 2005, Thailanda, ca și RPC, a făcut obiectul măsurilor antidumping luate de Uniune (5). Măsurile respective au expirat în noiembrie 2010. Ulterior, a avut loc o creștere importantă a exporturilor thailandeze către Uniune – de la 367 tone metrice în 2010 la mai mult de 5 500 tone metrice în 2011 și peste 6 700 tone metrice în cursul PR.

(47)

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că exporturile thailandeze ale produsului care face obiectul anchetei către Uniune în cursul PR nu sunt, în termeni absoluți, cu mult mai mari decât în 2004, înainte de impunerea măsurilor antidumping RPC și Thailandei. În termeni relativi (ca parte din totalul importurilor Uniunii), importurile din Thailanda au scăzut de la aproape 12 % la 7 %.

(48)

Ancheta nu a scos în evidență nici transbordarea, nici operațiuni de asamblare implicând părți sau semifabricate de origine chineză. Luând în considerare faptul că înainte de instituirea măsurilor antidumping exporturile din Thailanda au fost cu adevărat realizate din producția thailandeză, este dificil să se concluzioneze că nivelul actual al exporturilor, care este similar ca volum, ar avea o origine diferită. Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că cei mai mari doi producători thailandezi care au cooperat în cadrul acestei anchete au fost, de asemenea, prezenți în ancheta inițială care a vizat Thailanda.

(49)

Luând în considerare cele de mai sus, s-a concluzionat că creșterea importurilor din Thailanda este, în mare măsură, justificată de producția internă. Prin urmare, modificarea configurației schimburilor comerciale între Thailanda și Uniune nu a rezultat din practici de circumvenție.

(50)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că taxa antidumping definitivă instituită pentru importurile de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, originare din RPC, a fost eludată prin operațiuni de transbordare prin Filipine, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(51)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) prima teză din regulamentul de bază, măsurile în vigoare privind importurile produsului în cauză ar trebui să fie extinse și asupra importurilor produsului care face obiectul anchetei, și anume același produs, dar expediat din Filipine, indiferent dacă este sau nu declarat ca provenind din Filipine.

(52)

Având în vedere nivelul redus de cooperare la această anchetă, măsura care urmează a fi extinsă ar trebui să fie cea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2/2012 pentru „toate celelalte societăți” din RPC, și anume o taxă antidumping definitivă care este în prezent de 27,4 %, aplicabilă prețului net franco frontieră a Uniunii, înainte de vămuire.

(53)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prevăd ca orice măsură extinsă să se aplice importurilor care au fost înregistrate la intrarea în UE în conformitate cu regulamentul de deschidere, ar trebui să se perceapă taxe la importurile înregistrate de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora expediate din Filipine.

(54)

Având în vedere constatările privind Malaysia și Thailanda, ar trebui încheiată ancheta privind posibila circumvenție a măsurilor antidumping de către importurile de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, expediate din Malaysia și Thailanda, iar înregistrarea importurilor de anumite elemente de fixare din oțel inoxidabil și părți ale acestora, expediate din Malaysia și Thailanda, introdusă prin regulamentul de deschidere, ar trebui să fie eliminată.

(55)

Astfel cum s-a explicat la considerentul 10, un număr de 16 societăți situate în Malaysia, Thailanda și Filipine au trimis formulare de cerere de scutire de la eventualele măsuri extinse, în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(56)

Cererile de scutire ale societăților din Malaysia și Thailanda nu au fost evaluate, deoarece măsurile nu sunt extinse la aceste două țări.

(57)

S-a constatat că una dintre cele trei societăți filipineze care au solicitat scutiri nu producea și nu exporta produsul care face obiectul anchetei în cursul PA și nu s-a putut stabili nicio concluzie referitoare la natura operațiunilor sale. Prin urmare, în stadiul respectiv nu s-a putut acorda o scutire acestei societăți. Cu toate acestea, dacă va rezulta, după extinderea măsurilor antidumping în vigoare, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază, societatea poate solicita o reexaminare a situației sale.

(58)

În urma vizitelor de verificare s-a confirmat că celelalte două societăți filipineze erau într-adevăr producători-exportatori. Prin urmare, se concluzionează că nu au fost implicate în practici de circumvenție și, prin urmare, acestor societăți li s-au putut acorda scutiri.

(59)

Se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz, pentru a asigura aplicarea adecvată a acestor scutiri. Aceste măsuri speciale prevăd prezentarea către autoritățile vamale din statele membre a unei facturi comerciale valabile, care respectă cerințele stabilite în anexa la prezentul regulament. Importurile neînsoțite de o astfel de factură sunt supuse unei taxe antidumping extinse.

(60)

Alți producători din Filipine care nu s-au manifestat în cursul acestei proceduri și care nu au exportat produsul care face obiectul anchetei în cursul PA, care intenționează să depună o cerere de scutire de la taxa antidumping extinsă, în temeiul articolului 11 alineatul (4) și al articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază, vor trebui să completeze un formular de cerere de scutire pentru a permite Comisiei să evalueze o asemenea cerere. Comisia efectuează, în mod normal, și o vizită de verificare la fața locului. În cazul în care condițiile stabilite la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt îndeplinite, scutirea poate fi acordată. În cazul în care scutirea este justificată, Comisia poate, după consultarea Comitetului consultativ, să autorizeze prin intermediul unei decizii scutirea importurilor provenind de la societăți care nu eludează măsurile antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2/2012, de taxa care a fost extinsă prin intermediul prezentului regulament.

(61)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale care au condus la concluziile de mai sus și au fost invitate să prezinte observații. După comunicarea acestor informații, nu au fost primite observații,

European Commission

Directorate-General for Trade

Directorate H

Office: N-105 08/20

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Fax +32 22956505

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/9

(1)

La 12 aprilie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 359/2011.

(2)

Având în vedere actualele încălcări ale drepturilor omului în Iran, ar trebui incluse și alte persoane și entități pe lista persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul măsurilor restrictive, astfel cum este prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 359/2011,

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/14

(1)

În temeiul articolului 68 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre puteau să revizuiască, până cel târziu la 1 septembrie 2012, decizia menționată la articolul 69 alineatul (1) din respectivul regulament și să decidă, cu efect din 2013, să modifice sumele pentru finanțarea ajutorului specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1) sau să pună capăt aplicării acestui sprijin.

(2)

Ca urmare a creșterii constante a prețurilor furajelor, cauzată de condițiile climatice nefavorabile care i-au afectat în 2012 pe unii dintre cei mai importanți furnizori de cereale la nivel mondial și al Uniunii, statele membre se confruntă cu o agravare a situației economice a exploatațiilor agricole, în special în sectorul laptelui și produselor lactate, al cărnii de vită și mânzat, de ovine și de caprine. La sfârșitul acestui an, aceste sectoare s-au confruntat cu dificultăți financiare grave din cauza faptului că prețurile furajelor au reprezentat o parte importantă din costurile lor de producție. A apărut astfel o situație de urgență, în care există un risc real ca o încetinire sau o suspendare a activității să conducă în cele din urmă la o scădere sau o abandonare a producției în aceste sectoare. Situația actuală nu putea fi prevăzută la momentul la care statele membre puteau revizui deciziile pentru anul 2013 în conformitate cu articolul 68 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(3)

Ajutorul specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1) pare să fie un instrument adecvat pentru remedierea unei astfel de situații, prin acordarea de sprijin pentru exploatațiile a căror viabilitate este amenințată. Pentru a contracara agravarea situației agricultorilor din sectorul laptelui și produselor lactate, al cărnii de vită și mânzat, de ovine și de caprine și pentru a evita probleme practice și specifice grave care pot consta în reorientarea către alte activități agricole sau în transferul exploatațiilor, statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a revizui până la un nou termen deciziile luate pentru anul 2013.

(4)

Pentru aceleași motive, trebuie prelungit termenul pentru notificarea către Comisie a unei astfel de revizuiri, termen prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (2).

(5)

Prin urmare, este necesară o derogare de la Regulamentele (CE) nr. 73/2009 și (CE) nr. 1120/2009.

(6)

Întrucât derogările se referă la anul 2013, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/16

(1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește principiile generale care reglementează produsele alimentare și hrana pentru animale în general și siguranța acestora în special, la nivelul Uniunii și la nivel național. Articolul 18 din regulamentul respectiv prevede că trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale, a animalelor de la care se obțin produse alimentare și a oricărei alte substanțe destinate sau prevăzute a fi încorporată într-un produs alimentar sau în hrana pentru animale se stabilește pentru toate etapele producției, prelucrării și distribuției.

(2)

Articolul menționat prevede, de asemenea, că operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar și că trebuie, de asemenea, să dispună de sisteme și proceduri pentru identificarea celorlalte societăți către care au fost furnizate produsele lor. Aceste informații trebuie puse la dispoziția autorităților competente, la cererea acestora.

(3)

Ca urmare a apariției în Uniune, în mai 2011, a unui focar de E. coli producătoare de toxină Shiga (STEC), consumul de germeni a fost identificat drept originea cea mai probabilă a focarelor.

(4)

La 20 octombrie 2011, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a adoptat un aviz științific privind riscurile prezentate de Escherichia coli producătoare de toxină Shiga (STEC) și de alte bacterii patogene în semințe și semințe germinate (2). În avizul său, EFSA a ajuns la concluzia că semințele uscate contaminate cu agenți patogeni bacterieni reprezintă cea mai probabilă sursă inițială a focarelor asociate germenilor. În plus, avizul precizează că, datorită umidității ridicate și temperaturii propice din timpul germinării, agenții patogeni bacterieni prezenți pe semințele uscate se pot multiplica în timpul germinării și pot deveni un risc pentru sănătatea publică.

(5)

Trasabilitatea este un instrument eficient pentru garantarea siguranței alimentare, întrucât aceasta permite urmărirea unui aliment prin toate etapele de producție, prelucrare și distribuție, permițând astfel o reacție rapidă în cazul focarelor de toxiinfecție alimentară. În special, trasabilitatea aplicată în cazul unor alimente de origine nonanimală poate sprijini procesul de eliminare de pe piață a alimentelor nesigure, protejând astfel consumatorii.

(6)

Pentru a asigura trasabilitatea în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, denumirile și adresele operatorului din sectorul alimentar care furnizează germenii sau semințele destinate producției de germeni și ale operatorului din sectorul alimentar căruia i-au fost furnizate astfel de semințe sau germeni ar trebui să fie întotdeauna disponibile. Cerința respectivă se bazează pe abordarea „un pas înapoi”-„un pas înainte”, care prevede ca operatorii din sectorul alimentar să dispună de un sistem care să le permită să identifice furnizorul lor direct (furnizorii lor direcți), precum și clientul lor direct (clienții lor direcți), cu excepția cazului în care sunt consumatori finali.

(7)

Condițiile de producție a germenilor pot prezenta un risc potențial ridicat pentru sănătatea publică, deoarece acestea pot conduce la o înmulțire semnificativă a agenților patogeni prezenți în alimente. Prin urmare, în cazul unui focar de toxiinfecție alimentară legat de consumul de germeni, identificarea rapidă a parcursului produselor în cauză este esențială pentru a limita impactul unui astfel de focar asupra sănătății publice.

(8)

În plus, comerțul cu semințe destinate producției de germeni este larg răspândit, ceea ce sporește necesitatea trasabilității.

(9)

Prin urmare, în prezentul regulament ar trebui stabilite norme specifice pentru trasabilitatea germenilor și a semințelor destinate producției de germeni.

(10)

În special, este necesar să se prevadă cerința ca operatorii din sectorul alimentar să furnizeze informații suplimentare privind volumul sau cantitatea acestor semințe sau germeni, precum și privind data expedierii, un număr de referință pentru identificarea lotului și o descriere detaliată a semințelor sau a germenilor.

(11)

Pentru a reduce sarcina administrativă care le revine operatorilor din sectorul alimentar, este necesar să se permită o anumită flexibilitate în ceea ce privește formatul în care aceștia păstrează evidențele și transmit informațiile relevante conform cerințelor în materie de trasabilitate.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(i)

de germeni;

(ii)

de semințe destinate producției de germeni.

(a)

„germeni” înseamnă produsul obținut în urma germinării semințelor și a dezvoltării lor în apă sau într-un alt mediu, recoltat înainte de dezvoltarea frunzelor veritabile și care este destinat a fi consumat întreg, inclusiv semințele;

(b)

„lot” înseamnă o cantitate de germeni sau de semințe destinate producției de germeni, având aceeași denumire taxonomică și care este expediată din aceeași unitate către aceeași destinație în aceeași zi. Unul sau mai multe loturi pot constitui un transport. Totuși, semințele care poartă o altă denumire taxonomică și sunt amestecate în același ambalaj în scopul germinării, precum și germenii lor sunt, de asemenea, considerate ca formând un singur lot.

(a)

o descriere precisă a semințelor sau a germenilor, inclusiv denumirea taxonomică a plantei;

(b)

volumul sau cantitatea de germeni sau de semințe furnizate;

(c)

în cazul expedierii semințelor sau a germenilor de către un alt operator din sectorul alimentar, denumirea și adresa:

(d)

denumirea și adresa operatorului din sectorul alimentar căruia îi sunt expediate semințele sau germenii;

(e)

denumirea și adresa destinatarului (proprietarului), în cazul în care acesta este diferit de operatorul din sectorul alimentar căruia îi sunt expediate semințele sau germenii;

(f)

un număr de referință pentru identificarea lotului, după caz;

(g)

data expedierii.

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/19

(1)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 stabilește normele generale pentru operatorii din sectorul alimentar cu privire la igiena produselor alimentare, ținând cont, în special, de procedurile bazate pe aplicarea principiilor privind analiza riscurilor și punctul critic de control (HACCP). Articolul 4 din respectivul regulament prevede că operatorii din sectorul alimentar trebuie să adopte măsuri specifice de igienă în ceea ce privește, între altele, respectarea criteriilor microbiologice pentru produsele alimentare și cerințele de eșantionare și de analiză.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (2) stabilește criteriile microbiologice pentru anumite microorganisme și normele de punere în aplicare cărora trebuie să se conformeze operatorii din sectorul alimentar în procesul de punere în aplicare a măsurilor de igienă generale și specifice menționate la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

(3)

Capitolul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 stabilește criteriile de siguranță alimentară care trebuie să fie respectate de către anumite categorii de produse alimentare, inclusiv planurile de eșantionare, metodele de analiză de referință și limitele pentru microorganisme sau toxinele și metaboliții acestora. Capitolul respectiv enumeră criteriile de siguranță alimentară pentru semințe germinate, în ceea ce privește salmonela.

(4)

Ca urmare a apariției în Uniune, în mai 2011, a unui focar de E. coli (STEC) producătoare de toxină Shiga, consumul de germeni a fost identificat drept originea cea mai probabilă a focarelor.

(5)

La 20 octombrie 2011, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a adoptat un aviz științific privind riscurile prezentate de Escherichia coli producătoare de toxină Shiga și de alte bacterii patogene în semințe și semințe germinate (3). În avizul său, EFSA a ajuns la concluzia că semințele uscate contaminate cu agenți patogeni bacterieni reprezintă cea mai probabilă sursă inițială a focarelor asociate germenilor. În plus, avizul precizează că, datorită umidității ridicate și temperaturii propice din timpul germinării, agenții patogeni bacterieni prezenți pe semințele uscate se pot multiplica în timpul germinării și pot deveni un risc pentru sănătatea publică.

(6)

În avizul său, EFSA recomandă, între altele, consolidarea criteriilor microbiologice ca una dintre componentele unui sistem de gestionare a siguranței produselor alimentare pentru lanțul de producție de semințe germinate. Această recomandare vizează criteriile microbiologice existente privind Salmonella pentru semințele germinate și luarea în considerare a criteriilor microbiologice pentru alți agenți patogeni. EFSA afirmă, de asemenea, că datele disponibile indică un risc mai ridicat pentru germeni în comparație cu alte semințe germinate.

(7)

În avizul său, EFSA ia în considerare diferite opțiuni privind criteriile microbiologice pentru E. coli patogenă pentru semințe: înainte de începutul procesului de producție, în cursul germinării și în produsul final. În acest context, EFSA afirmă că detectarea și atenuarea timpurie a unei probleme de contaminare în lanțul de producție a semințelor germinate poate prezenta avantaje, deoarece evită amplificarea contaminării în timpul procesului complet de germinare. Aceasta recunoaște, de asemenea, că doar testarea semințelor nu permite detectarea unei contaminări care poate interveni într-o etapă ulterioară a procesului de producție. EFSA concluzionează, prin urmare, că criteriile microbiologice ar putea fi utile în timpul procesului de germinare și/sau pentru produsul final. Atunci când se ia în considerare un criteriu microbiologic pentru semințele germinate finale, EFSA ia act de faptul că timpul necesar acordat metodelor de detectare a bacteriilor patogene combinat cu perioada scurtă de conservare este posibil să nu permită retragerea produsului în caz de neconformitate. În avizul său, EFSA consideră că, în prezent, nu este posibil să se evalueze amploarea protecției oferite de criteriile microbiologice specifice privind semințele și semințele germinate pentru sănătatea publică. Aceasta subliniază necesitatea colectării de date pentru realizarea unei evaluări cantitative a riscului. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie revizuit ținându-se seama de progresele științifice, tehnologice și metodologice, precum și de microorganismele patogene care apar în produsele alimentare și de informațiile furnizate de evaluările riscului.

(8)

În vederea asigurării protecției sănătății publice în Uniune și având în vedere avizul respectiv al EFSA, Regulamentul (UE) nr. 211/2013 al Comisiei din 11 martie 2013 privind cerințele de certificare pentru importurile în Uniune de germeni și semințe destinate producției de germeni (4) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 208/2013 al Comisiei din 11 martie 2013 privind cerințele în materie de trasabilitate aplicate germenilor și semințelor destinate producției de germeni (5) au fost adoptate.

(9)

În plus față de măsurile prevăzute în actele respective și ținând cont de potențialul risc major pentru sănătate reprezentat de posibila prezență a agenților patogeni în germeni, ar trebui să fie stabilite dispoziții privind criteriile microbiologice suplimentare, în urma recomandărilor EFSA, în special privind serogrupurile STEC care sunt considerate ca fiind cele mai preocupante pentru sănătatea publică.

(10)

Criteriile microbiologice sunt una dintre mai multe opțiuni de control în materie de siguranță alimentară și ar trebui să fie utilizate de operatorii din sectorul alimentar ca un mijloc de a verifica punerea în aplicare a unui sistem eficient de management al siguranței alimentare. Cu toate acestea, din cauza prevalenței slabe și a distribuției eterogene a unor agenți patogeni în sectorul semințelor și al semințelor germinate, a limitărilor statistice ale planurilor de eșantionare, precum și a lipsei de informații cu privire la aplicarea codurilor de bună practică agricolă în producția de semințe, este necesară testarea tuturor loturilor de semințe în vederea detectării prezenței agenților patogeni în cazurile în care operatorii din sectorul alimentar nu au pus în aplicare sisteme de gestionare a siguranței alimentare care să includă măsuri de reducere a riscului microbiologic. În cazul în care sunt instituite sisteme de gestionare a produselor alimentare și în cazul în care eficacitatea acestora este confirmată de datele istorice, poate fi luată în considerare o reducere a frecvenței eșantionării. Cu toate acestea, această frecvență ar trebui să nu fie niciodată mai mică decât o dată pe lună.

(11)

Atunci când se stabilesc criteriile microbiologice pentru germeni, ar trebui să se prevadă o anumită flexibilitate cu privire la etapele de eșantionare și la tipul de probe care trebuie prelevate, pentru a se ține seama de diversitatea sistemelor de producție, menținând în același timp standarde echivalente pentru siguranța alimentară. În special, este necesar să se prevadă alternative la prelevarea de probe de germeni în cazurile în care eșantionarea este dificilă din punct de vedere tehnic. Ca strategie alternativă a fost propusă testarea apei folosite pentru irigații pentru bacterii patogene, deoarece aceasta pare a fi un bun indicator al tipurilor de microorganisme din germenii propriu-ziși. Din cauza incertitudinilor cu privire la sensibilitatea acestei strategii, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care utilizează această alternativă să stabilească un plan de eșantionare, inclusiv procedurile de eșantionare și punctele de prelevare a probelor de apă folosită pentru irigații.

(12)

Anumite serogrupuri STEC (și anume O157, O26, O103, O111, O145 și O104:H4) sunt recunoscute ca fiind cele care cauzează majoritatea cazurilor de sindrom hemolitic-uremic (HUS) apărute în UE. În plus, serotipul O104:H4 a provocat un focar în Uniune în mai 2011. Prin urmare, pentru aceste șase serogrupuri ar trebui să fie luate în considerare criteriile microbiologice. Nu se poate exclude faptul că alte serogrupuri STEC ar putea fi, de asemenea, patogene pentru om. În fapt, astfel de serogrupuri STEC pot provoca forme mai puțin severe de boli precum diaree și/sau diaree hemoragică sau pot provoca, de asemenea, HUS și, prin urmare, reprezintă un pericol pentru sănătatea consumatorului.

(13)

Germenii ar trebui să fie considerați a fi produse alimentare gata pentru consum, întrucât aceștia pot fi consumați fără să necesite preparare sau o altă transformare, care, în caz contrar, ar fi eficace pentru eliminarea sau reducerea la un nivel acceptabil a microorganismelor patogene. Operatorii din sectorul alimentar care produc germeni ar trebui, prin urmare, să respecte criteriile de siguranță alimentară pentru produsele alimentare gata pentru consum prevăzute în legislația Uniunii, inclusiv eșantionarea zonelor de prelucrare și a echipamentului ca parte a sistemului lor de eșantionare.

(14)

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară (6) are drept scop să garanteze adoptarea de măsuri adecvate și eficiente pentru depistarea și controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici în toate stadiile relevante ale producției, prelucrării și distribuției, astfel încât să se reducă prevalența acestora și riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică.

(15)

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1086/2011 (7), stabilește norme detaliate privind criteriul de siguranță alimentară în ceea ce privește prezența salmonelei în carnea proaspătă de pasăre. Ca o consecință a modificărilor aduse Regulamentului (CE) nr. 2160/2003, Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 a fost, de asemenea, modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1086/2011. Cu toate acestea, prin această modificare, anumite ambiguități terminologice au fost introduse în textul Regulamentului (CE) nr. 2073/2005. Aceste ambiguități ar trebui să fie clarificate, în interesul clarității și coerenței legislației Uniunii.

(16)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 ar trebui modificat în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

1.

la articolul 2, se introduce litera (m) după cum urmează:

2.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 stabilește normele generale pentru operatorii din sectorul alimentar privind igiena produselor alimentare, între altele, pentru producția primară și activitățile conexe. Regulamentul respectiv prevede că operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că unitățile sunt autorizate de autoritatea competentă, după cel puțin o vizită la fața locului, atunci când este necesară autorizarea în temeiul legislației naționale, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau în temeiul unei decizii adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004.

(2)

Ca urmare a apariției, în mai 2011, a unor focare de E. coli producătoare de toxină Shiga în cadrul Uniunii, consumul de lăstari a fost identificat drept originea cea mai probabilă a focarelor.

(3)

La 20 octombrie 2011, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a adoptat un aviz științific privind riscurile prezentate de Escherichia coli producătoare de toxină Shiga (STEC) și de alte bacterii patogene în semințe și semințe germinate (3). În avizul său, EFSA a ajuns la concluzia că semințele uscate contaminate cu agenți patogeni bacterieni reprezintă cea mai probabilă sursă inițială a focarelor asociate lăstarilor. În plus, avizul precizează că, datorită umidității ridicate și temperaturii propice din timpul încolțirii, agenții patogeni bacterieni prezenți pe semințele uscate se pot multiplica în timpul încolțirii și pot deveni un risc pentru sănătatea publică.

(4)

Pentru a asigura protecția sănătății publice în Uniune și având în vedere avizul EFSA, Regulamentul (UE) nr. 209/2013 al Comisiei (4) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (5), Regulamentul (UE) nr. 211/2013 al Comisiei (6) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 208/2013 al Comisiei (7) au fost adoptate.

(5)

În plus față de măsurile prevăzute în actele respective, unitățile producătoare de lăstari ar trebui să fie supuse autorizării în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004. Astfel de autorizații, acordate după cel puțin o vizită la fața locului, ar asigura că aceste unități sunt în conformitate cu normele relevante în materie de igienă, asigurând în acest fel un nivel ridicat de protecție a sănătății publice. Autorizarea unor astfel de unități ar trebui să fie condiționată de respectarea unui număr de cerințe pentru a garanta că posibilitatea de contaminare în cadrul instalației unde sunt produși lăstarii este redusă.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/26

(1)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 stabilește normele generale pentru desfășurarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează, în special, prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor la care sunt expuse persoanele și animalele, fie direct, fie prin mediul înconjurător.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (2) stabilește principiile generale care se aplică produselor alimentare și hranei pentru animale în general și siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale în special, la nivelul Uniunii și la nivel național. Regulamentul respectiv prevede că produsele alimentare și hrana pentru animale importate în Uniune în vederea introducerii pe piață în Uniune trebuie să respecte cerințele relevante ale legislației alimentare sau condițiile recunoscute de Uniune ca fiind cel puțin echivalente cu acestea.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) stabilește normele generale aplicabile operatorilor din sectorul alimentar în materie de igienă a produselor alimentare. Respectivul regulament prevede că operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare aflate sub controlul lor îndeplinesc cerințele relevante de igienă stabilite în regulamentul sus-menționat. În special, Regulamentul (CE) nr. 852/2004 prevede că operatorii din sectorul alimentar care desfășoară activități de producție primară și acele operațiuni conexe enumerate în anexa I la regulamentul respectiv trebuie să respecte dispozițiile generale privind igiena prevăzute în partea A din anexa respectivă.

(4)

Ca urmare a apariției în Uniune a focarului de E. coli producătoare de toxină Shiga (STEC) în mai 2011, consumul de semințe germinate a fost identificat drept originea cea mai probabilă a focarelor.

(5)

La 20 octombrie 2011, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a adoptat un aviz științific privind riscurile prezentate de Escherichia coli producătoare de toxină Shiga (STEC) și de alte bacterii patogene în semințe și semințe germinate (4). În avizul său, EFSA a ajuns la concluzia că semințele uscate contaminate cu agenți patogeni bacterieni reprezintă cea mai probabilă sursă inițială a focarelor asociate germenilor. În plus, avizul precizează că, datorită umidității ridicate și temperaturii propice din timpul încolțirii, agenții patogeni bacterieni prezenți pe semințele uscate se pot multiplica în timpul încolțirii și pot deveni un risc pentru sănătatea publică.

(6)

Pentru a asigura protecția sănătății publice în Uniune și având în vedere avizul EFSA menționat mai sus, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 208/2013 al Comisiei (5). Regulamentul de punere în aplicare în cauză stabilește reguli privind trasabilitatea loturilor de germeni și de semințe destinate producției de germeni.

(7)

Pentru a garanta un nivel corespunzător de protecție a sănătății publice, este adecvat ca germenii și semințele destinate producției de germeni importate în Uniune să fie, de asemenea, în conformitate cu cerințele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și, pentru germeni, cu cerințele de trasabilitate stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 208/2013, precum și cu criteriile microbiologice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (6). Prin urmare, ar trebui să se prevadă cerințe adecvate de certificare pentru astfel de produse importate în Uniune.

(8)

În prezent, legislația Uniunii nu prevede certificate pentru importul în Uniune de germeni și de semințe destinate producției de germeni. Prin urmare, este adecvat să se stabilească, prin prezentul regulament, un model de certificat pentru importul de astfel de produse în Uniune.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

(a)

se aplică definiția „germenilor” de la articolul 2 litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 208/2013;

(b)

„lot” înseamnă o cantitate de germeni sau semințe pentru producția de germeni și care este:

12.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/30

(1)

Mai multe state membre au solicitat modificări și completări la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 396/2005, în coloana „Exemple de varietăți înrudite sau alte produse cărora li se aplică aceleași CMR”.

(2)

Completările respective sunt necesare pentru a include în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 noi fructe, legume și cereale care sunt în prezent disponibile pe piața statelor membre.

(3)

Este oportun să se adauge următoarele fructe, legume, cereale și produse de origine animală: mâna lui Buddha (Citrus medica), tangor, curmale roșii/curmale chinezești/jujube chinezești, bace de Tay (Rubus fruticosus x idaeus), longan (Dimocarpus longan), langsat (Lansium domesticum), salak (Salacca zalacca), hreanul de Japonia (Stachys affinis), brusture (Arctium lappa), alți bulbi de ceapă, alte soiuri de ceapă verde, vânătă africană (Solanum macrocarpon)/vânătă albă, castravete țepos (Momordica charantia)/castravete amar, lufă cu muchii (Luffa acutangula)/teroi, dovleac șarpe (Trichosanthes cucumerina), lauki (Lagenaria siceraria), chayote (Sechium edule), bostan decorativ (soi târziu), porumb mic, creson daikon, creson rucola, creson de broccoli, germeni de fasole (Vigna radiata), germeni de lucernă, frunze de păpădie, frunze de gulie, frunze de taro, iasomie sălbatică (Cestrum latifolium)/bitawiri, spanac de Malabar (Basella alba), frunze de banan, volbură (Convolvulaceae), volbură chinezească/volbură de apă (spanac chinezesc)/kangkung, trifoi de apă (Marsilea), mimoză de apă (Neptunia oleracea), cilantro/romaniță puturoasă/coriandru lung/buruiană urât mirositoare (Anthemis cotula, Anthemis foetida), frunze de pătrunjel pentru rădăcină, busuioc sfânt (Ocimum tenuiflorum), busuioc dulce (Ocimum basilicum), busuioc păros, iarbă lămâioasă (Cymbopogon citratus), buricul apei, frunze de betel sălbatic (P. sarmentosum), frunze de curry, floare de banan, boabe de guar, boabe de soia proaspătă, orez indian/sălbatic, frunze și pedunculi de limba mielului, mimoză cățărătoare, micelii de ciuperci, iarba șarpelui purpurie/floarea canarilor, meișor deget (Eleusine coracana), meișor perlă (Pennisetum glaucum), semințe de iarba canarilor, ardei verde, cervide și miere cu fagure.

(4)

Pentru coerență, este oportun să se transfere vânatul sălbatic de la categoria „Alte animale de crescătorie” la „Alte produse derivate din animale terestre” și florile comestibile de la categoria „altele” la o categorie care reprezintă un exemplu de cultură.

(5)

Pentru o mai bună aplicare a normelor privind nomenclatura taxonomică internațională, este necesar să se adapteze denumirile în limba latină pentru fistic, mere, cireșe, căpșuni, mure de câmp, afine, kumquat, cartofi, igname, sfeclă, ardei, bame, broccoli, varză cu căpățână, varză chinezească, gulii, andivă (Cichorium endivia), rucolă, frunze și lăstari de brasicacee, frunze de sfeclă, cicoare „witloof”, frunze de țelină, busuioc, miez de palmier, sorg, boabe de cafea, petale de trandafir, flori de jasmin, tei pucios, frunze de rooibos, mărar, piper Sichuan, scorțișoară, curcumă, sfeclă de zahăr și banană.

(6)

Luând în considerare solicitările părților interesate și ale organelor de aplicare a legii și ținând cont de forma sub care produsele sunt introduse pe piață, este necesar să se aducă unele modificări în ceea ce privește părțile din produs cărora li se aplică CMR.

(7)

Este oportun să se prevadă astfel de modificări cu privire la ceai, boabe de cacao, hamei, gulie și pentru produsele de origine animală.

(8)

Din motive de claritate, este oportun să se înlocuiască anexa I la Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

(9)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 ar trebui modificat în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,