23.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 52/1

(1)

În vederea asigurării flexibilității, o contraparte ar trebuie să poată delega raportarea unui contract unei alte contrapărți sau unei părți terțe. Contrapărțile ar trebui, de asemenea, să poată conveni delegarea raportării către o entitate terță comună, inclusiv o contraparte centrală (CPC), iar aceasta din urmă să transmită registrului central de tranzacții un raport care include tabelul cu câmpuri relevant. În aceste condiții și în vederea asigurării calității datelor, raportul ar trebui să indice că este elaborat în numele ambelor contrapărți și să conțină toate detaliile care ar fi fost raportate în cazul raportării separate a contractului.

(2)

Pentru a evita inconsecvențele în tabelele cu date comune, fiecare contraparte la un contract derivat ar trebui să se asigure că datele comune raportate au fost convenite între ambele contrapărți ale tranzacției. Un identificator unic de tranzacție va ajuta la reconcilierea datelor în cazul în care contrapărțile raportează unor registre centrale de tranzacții diferite.

(3)

Pentru a evita raportarea dublă și pentru a reduce povara raportării, în cazul în care una dintre contrapărți sau CPC raportează în numele ambelor contrapărți, contrapartea sau CPC ar trebui să poată să trimită un raport registrului central de tranzacții care să conțină informațiile relevante.

(4)

Evaluarea contractelor derivate este esențială pentru a permite autorităților de reglementare să își îndeplinească mandatul, în special în ceea ce privește stabilitatea financiară. Valoarea la prețul de piață sau în funcție de un model a unui contract indică semnul și dimensiunea expunerilor referitoare la contractul respectiv și completează informațiile privind valoarea inițială precizate în contract.

(5)

Colectarea informațiilor privind garanțiile referitoare la un anumit contract este esențială pentru asigurarea monitorizării corespunzătoare a cheltuielilor. Pentru a permite acest lucru, contrapărțile care constituie garanții pentru tranzacțiile lor ar trebui să raporteze detaliile privind garanțiile astfel constituite la nivel de tranzacție. În cazul în care garanțiile sunt calculate pe baza pozițiilor nete rezultate dintr-un set de contracte, nefiind, prin urmare, constituite la nivel de tranzacție, ci la nivel de portofoliu, contrapărțile ar trebui să poată raporta portofoliul folosind un cod unic sau un sistem de numerotare stabilit de contraparte. Codul unic respectiv ar trebui să identifice portofoliul specific în privința căruia sunt schimbate garanțiile, în cazul în care contrapartea are mai mult de un portofoliu, și ar trebui, de asemenea, să garanteze că un contract derivat poate fi corelat cu un anumit portofoliu asupra căruia se dețin garanții.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) și reflectă importanța rolului registrelor centrale de tranzacții pentru ameliorarea transparenței piețelor față de public și autoritățile de reglementare și a datelor care trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții, trebuie colectate de acestea și trebuie puse la dispoziția acestora în funcție de clasa de instrumente financiare derivate și de natura tranzacției.

(7)

AEVMP a consultat autoritățile relevante și membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) înainte de a înainta proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament. În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3), AEVMP a efectuat consultări publice deschise cu privire la aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor din cadrul AEVMP, înființat în conformitate cu articolul 37 din regulamentul respectiv,

(a)

detaliile prezentate în tabelul 1 din anexă, care conține informații referitoare la contrapărțile la un contract;

(b)

informațiile prezentate în tabelul 2 din anexă, care conține detalii referitoare la contractul derivat încheiat între două contrapărți;

23.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 52/11

(1)

Ar trebui furnizat un cadru care să cuprindă normele aplicabile obligației de compensare, aplicarea acesteia, posibile exceptări și tehnici de atenuare a riscurilor care trebuie stabilite în cazurile în care nu se poate realiza compensarea printr-o contraparte centrală (CPC). În vederea asigurării coerenței între aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a asigura părților interesate și în special persoanelor supuse acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința dispozițiilor și un acces eficient la acestea, este de dorit ca cele mai multe dintre standardele tehnice de reglementare obligatorii în temeiul titlului II din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 să fie incluse într-un singur regulament.

(2)

Având în vedere natura mondială a pieței de instrumente financiare derivate extrabursiere, prezentul regulament ar trebui să țină cont de orientările și recomandările relevante convenite la nivel internațional referitoare la reformele pieței de instrumente financiare derivate extrabursiere și la compensarea obligatorie, precum și de normele aferente elaborate în alte jurisdicții. Cadrul de stabilire a obligației de compensare ține în special cont de cerințele privind compensarea obligatorie publicate de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare. Acest lucru va sprijini cât mai mult convergența cu abordarea din alte jurisdicții.

(3)

În vederea identificării cu claritate a unui număr limitat de concepte care derivă din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și pentru precizarea condițiilor tehnice necesare pentru elaborarea prezentului standard tehnic, ar trebui definiți o serie de termeni.

(4)

Un acord de compensare indirectă nu ar trebui să expună o CPC, un membru compensator, un client sau un client indirect unui risc suplimentar de contraparte, iar activele și pozițiile clientului indirect ar trebui să beneficieze de un nivel adecvat de protecție. Prin urmare, este esențial ca orice tip de acorduri de compensare indirectă să respecte condițiile minime pentru asigurarea siguranței acestora. În acest scop, părțile implicate în acorduri de compensare indirectă sunt supuse unor obligații specifice. Astfel de acorduri depășesc relația contractuală dintre clienții indirecți și clientul unui membru compensator care furnizează servicii de compensare indirectă.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede obligația ca o CPC să fie un sistem desemnat în temeiul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (3). În consecință, membrii compensatori ai CPC ar trebui să fie considerați participanți în sensul directivei respective. Prin urmare, pentru a asigura clienților indirecți un nivel de protecție echivalent cu cel acordat clienților în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012, este necesar să se asigure că acei clienți care furnizează servicii de compensare indirectă sunt instituții de credit, firme de investiții sau instituții de credit ori firme de investiții echivalente dintr-o țară terță.

(6)

Ar trebui stabilite acorduri privind compensarea indirectă care să garanteze că clienții indirecți pot obține un nivel de protecție echivalent cu cel al clienților direcți în cazul incapacității de îndeplinire a unor obligații. Într-o situație de incapacitate de îndeplinire a unor obligații ale unui membru compensator care facilitează un acord de compensare indirectă, clienții indirecți ar trebui incluși în transferul de poziții ale clienților către un membru compensator alternativ în temeiul cerințelor în materie de portabilitate instituite de articolele 39 și 48 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Garanții adecvate împotriva incapacității îndeplinirii obligațiilor clienților ar trebui să existe, de asemenea, în cadrul acordurilor privind compensarea indirectă și ar trebui să permită transferul pozițiilor clienților indirecți către un furnizor alternativ de servicii de compensare.

(7)

Deoarece acordurile de compensare indirectă pot produce riscuri specifice, toate părțile incluse într-un acord de compensare indirectă, inclusiv membrii compensatori și CPC, ar trebui să identifice, să monitorizeze și să gestioneze periodic orice riscuri semnificative care decurg din acordurile în cauză. Este deosebit de importantă în acest context comunicarea informațiilor între clienții care furnizează servicii de compensare indirecte și membrii compensatori care facilitează aceste servicii. Membrii compensatori ar trebui să utilizeze informațiile furnizate de clienți numai pentru scopuri legate de gestionarea riscurilor și ar trebui să prevină utilizarea abuzivă a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, inclusiv prin recurgerea la bariere eficace între diversele departamente ale unei instituții financiare, pentru evitarea conflictelor de interese.

(8)

Atunci când autorizează o CPC să compenseze o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, autoritatea competentă are obligația de a trimite o notificare Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP). Această notificare ar trebui să includă informații detaliate care sunt necesare AEVMP pentru desfășurarea procesului de evaluare, inclusiv informații privind lichiditatea și volumul clasei relevante de instrumente financiare derivate extrabursiere. Deși informațiile se transmit dinspre autoritatea competentă către AEVMP, CPC care a solicitat autorizarea ar trebui să furnizeze inițial informațiile necesare autorităților competente, care pot completa ulterior aceste informații.

(9)

Deși este posibil să nu fie întotdeauna disponibile toate informațiile care trebuie incluse în notificarea transmisă AEVMP de către autoritatea competentă în scopul îndeplinirii obligației de compensare, în special în ceea ce privește produsele noi, ar trebui furnizate estimările disponibile, inclusiv o precizare clară a ipotezelor cu care s-a operat. Notificarea ar trebui să conțină, de asemenea, informații referitoare la contrapărți, cum ar fi tipul și numărul acestora, pașii necesari pentru începerea compensării cu o CPC, capacitatea juridică și operațională a acestora sau cadrul de administrare a riscurilor al acestora, pentru a permite AEVMP să evalueze capacitatea contrapărților active de a se conforma obligației de compensare fără perturbarea pieței.

(10)

Notificarea transmisă de autoritatea competentă către AEVMP ar trebui să conțină informații privind gradul de standardizare, lichiditatea și disponibilitatea prețurilor, pentru ca AEVMP să poată evalua dacă o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să facă obiectul obligației de compensare. Criteriile referitoare la standardizarea condițiilor contractuale și a proceselor operaționale aferente unei clase relevante de instrumente financiare derivate extrabursiere sunt un indicator al standardizării condițiilor economice ale unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere, întrucât condițiile contractuale și procesele operaționale pot fi standardizate numai atunci când condițiile economice în cauză sunt standardizate. Criteriile referitoare la lichiditate și disponibilitatea prețurilor sunt evaluate de AEVMP din puncte de vedere diferite decât cele utilizate pentru evaluarea efectuată de autoritatea competentă cu ocazia autorizării CPC. În acest context, lichiditatea este evaluată într-o perspectivă mai largă și diferă de lichiditatea după ce s-ar aplica obligația de compensare. În particular, faptul că un contract este suficient de lichid încât să fie compensat printr-o CPC nu implică neapărat că acesta ar trebui să fie supus obligației de compensare. Evaluarea AEVMP nu ar trebui să copieze sau să dubleze analiza realizată deja de autoritatea competentă.

(11)

Informațiile care trebuie furnizate de autoritatea competentă în scopul îndeplinirii obligației de compensare ar trebui să permită AEVMP să evalueze disponibilitatea informațiilor privind prețurile. În această privință, accesul unei CPC la informații privind prețurile la un moment dat nu înseamnă că participanții la piață ar putea avea acces la informațiile privind prețurile în viitor. Drept urmare, faptul că o CPC are acces la informațiile privind prețurile necesare pentru gestionarea riscurilor aferente compensării contractelor derivate dintr-o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere nu implică automat că această clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să fie supusă obligației de compensare.

(12)

Nivelul detaliilor disponibile în registrul cu clase de contracte derivate extrabursiere supuse obligației de compensare depinde de relevanța acestor detalii pentru identificarea fiecărei clase de contracte derivate extrabursiere. Drept urmare, nivelul detaliilor din registru poate fi diferit pentru diversele clase de contracte derivate extrabursiere.

(13)

Dacă s-ar permite accesul mai multor CPC la un loc de tranzacționare, s-ar putea mări accesul participanților la respectivul loc de tranzacționare, consolidând astfel lichiditatea globală. În astfel de împrejurări este totuși necesar să se precizeze noțiunea de fragmentare a lichidității în cadrul unui loc de tranzacționare, în cazul în care acest lucru poate amenința funcționarea armonioasă și ordonată a piețelor pentru clasa de instrumente financiare care face obiectul cererii.

(14)

Evaluarea de către autoritatea competentă a locului de tranzacționare la care CPC a solicitat acces și de către autoritatea competentă a CPC ar trebui să se bazeze pe mecanismele disponibile pentru prevenirea fragmentării lichidității în cadrul unui loc de tranzacționare.

(15)

Pentru prevenirea fragmentării lichidității, toți participanții la un loc de tranzacționare ar trebui să poată compensa toate tranzacțiile efectuate între ei. Cu toate acestea, nu ar fi proporțional să se impună tuturor membrilor compensatori ai unei CPC existente să devină și membri compensatori ai oricărei CPC noi care deservește respectivul loc de tranzacționare. În cazul în care există entități care sunt membri compensatori ai ambelor CPC, acestea pot facilita transferul și compensarea tranzacțiilor executate de participanți la piață deserviți în mod separat de cele două CPC, pentru a limita riscul de fragmentare a lichidității. Cu toate acestea, este important ca o cerere de a obține acces la un loc de tranzacționare de către o CPC să nu fragmenteze lichiditatea într-un mod care ar face să crească riscurile la care este expusă CPC existentă.

(16)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o solicitare de acces la un loc de tranzacționare din partea unei CPC nu ar trebui să necesite o interoperabilitate și, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să impună interoperabilitatea ca singur mijloc de soluționare a problemei fragmentării lichidității. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să interzică CPC să încheie benevol un astfel de acord dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru realizarea unui astfel de acord.

(17)

Pentru a stabili care contracte derivate extrabursiere pot fi măsurate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate direct de activitatea comercială sau de finanțare a trezoreriei, contrapărțile nefinanciare ar trebui să aplice unul dintre criteriile prevăzute în prezentul regulament, inclusiv definiția contabilă bazată pe normele din standardele internaționale de raportare financiară (IFRS). Definiția contabilă poate fi utilizată de contrapărți chiar dacă acestea nu aplică normele IFRS. Pentru contrapărțile nefinanciare care pot utiliza norme contabile locale, este de așteptat ca majoritatea contractelor clasificate drept acoperire a riscurilor în conformitate cu aceste norme contabile locale să corespundă cu definiția generală a riscurilor direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanțare a trezoreriei prevăzută în prezentul regulament.

(18)

În anumite cazuri, se poate întâmpla să nu fie posibilă acoperirea unui risc prin utilizarea unui contract derivat cu legătură directă, cu alte cuvinte a unui contract cu exact același activ suport și aceeași dată de compensare ca ale riscului acoperit. Într-un astfel de caz, contrapartea nefinanciară ar putea recurge la acoperirea prin substituent, utilizând un instrument strâns corelat pentru a-și acoperi expunerea, cum ar fi un instrument cu un activ suport diferit, dar foarte apropiat din punctul de vedere al comportamentului economic. În plus, anumite grupuri de contrapărți nefinanciare care încheie contracte derivate extrabursiere prin intermediul unei entități unice pentru a-și acoperi riscurile raportat la riscurile globale ale grupului pot utiliza acoperirea riscurilor la nivel macro sau de portofoliu. Aceste contracte derivate extrabursiere la nivel macro, de portofoliu sau prin substituent pot reprezenta acoperire a riscurilor în sensul prezentului regulament și ar trebui evaluate în funcție de criteriile de stabilire a contractelor derivate extrabursiere care reduc în mod obiectiv riscurile.

(19)

Un risc poate evolua în timp și, pentru adaptarea la evoluția riscului, poate fi necesar ca acele contracte derivate extrabursiere care au fost executate inițial pentru reducerea riscurilor referitoare la activitatea comercială sau de finanțare a trezoreriei să fie contrabalansate prin utilizarea unor contracte derivate extrabursiere suplimentare. Drept urmare, acoperirea unui risc poate fi obținută printr-o combinație de contracte derivate extrabursiere, inclusiv contracte derivate extrabursiere ce contrabalansează contractele derivate extrabursiere care și-au pierdut legătura cu riscurile comerciale sau de finanțare a trezoreriei.

(20)

Gama riscurilor direct legate de activitățile comerciale și de finanțare a trezoreriei este foarte largă și variază de la un sector economic la altul. Riscurile legate de activitățile comerciale sunt de obicei asociate contribuțiilor la funcția de producție a unei societăți, precum și produselor și serviciilor pe care le vinde sau le furnizează aceasta. Activitățile de finanțare a trezoreriei se referă de obicei la gestionarea finanțării pe termen scurt și lung a unei entități, inclusiv a datoriilor acesteia, și la modalitățile în care aceasta își investește resursele financiare pe care le generează sau le deține, inclusiv la gestionarea numerarului. Finanțarea trezoreriei și activitățile comerciale pot fi afectate de surse comune de risc, cum ar fi riscul valutar, prețul mărfurilor, inflația sau riscul de credit. Având în vedere că contractele derivate extrabursiere sunt încheiate pentru acoperirea unui anumit risc, la analiza riscurilor direct legate de activitățile comerciale sau de finanțare a trezoreriei aceste riscuri ar trebui definite în mod consecvent, astfel încât să fie acoperite ambele activități. În plus, separarea celor două concepte ar putea avea consecințe neprevăzute, având în vedere că, în funcție de sectorul în care își desfășoară activitatea contrapărțile nefinanciare, un anumit risc ar fi acoperit în cadrul finanțării de trezorerie sau al activității comerciale.

(21)

Pragurile de compensare ar trebui stabilite ținând cont de relevanța sistemică a riscurilor conexe, dar este important să se considere că contractele derivate extrabursiere care reduc riscurile sunt excluse din calculul pragurilor de compensare și că pragurile de compensare permit o excepție de la principiul obligației de compensare pentru contractele derivate extrabursiere care pot fi considerate ca nefiind încheiate pentru scopuri de acoperire a riscurilor. Mai concret, valoarea pragurilor de compensare ar trebui revizuită periodic și ar trebui stabilită în funcție de clasa de contracte derivate extrabursiere. Clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere în scopul pragurilor de compensare pot fi diferite de clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere în scopul obligației de compensare. La stabilirea valorii pragurilor de compensare ar trebui să se acorde atenția cuvenită nevoii de a defini un indicator unic care să reflecte relevanța sistemică a sumei pozițiilor nete și a expunerilor pentru fiecare contraparte și pentru fiecare clasă de active de instrumente financiare derivate extrabursiere. În plus, pragurile de compensare utilizate de contrapărți nefinanciare ar trebui să fie simplu de pus în aplicare.

(22)

Valoarea pragurilor de compensare ar trebui să fie stabilită luându-se în considerare relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete pentru fiecare contraparte și pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Ar trebui totuși să se considere că aceste poziții nete și expuneri sunt diferite de o expunere netă la nivelul contrapărților și la nivelul clasei de active. În plus, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, aceste poziții nete ar trebui însumate pentru a stabili datele care trebui avute în vedere la stabilirea pragurilor de compensare. Cuantumul care ar trebui avut în vedere la stabilirea pragurilor de compensare este valoarea totală brută rezultată din însumarea acestor poziții nete. Valoarea noțională brută rezultată din această însumare ar trebui utilizată ca referință pentru stabilirea pragurilor de compensare.

(23)

În plus, structura activității implicând instrumente financiare derivate extrabursiere a contrapărților nefinanciare conduce de obicei la un nivel scăzut de compensare (netting), întrucât contractele derivate extrabursiere sunt încheiate în aceeași direcție. Drept urmare, diferența dintre suma pozițiilor nete și a expunerilor pentru fiecare contraparte și pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar fi foarte apropiată de valoarea brută a contractelor. Așadar, în vederea îndeplinirii obiectivului de asigurare a simplității, valoarea brută a contractelor derivate extrabursiere ar trebui utilizată drept substituent valabil al măsurii de care trebuie ținut cont pentru stabilirea pragului de compensare.

(24)

Având în vedere faptul că entitățile nefinanciare care nu depășesc pragul de compensare nu au obligația de a-și evalua la prețul pieței contractele derivate extrabursiere, nu ar fi rezonabil să se utilizeze această măsură pentru a stabili pragurile de compensare, întrucât acest lucru ar impune o sarcină excesivă contrapărților nefinanciare, care nu ar fi proporțională cu riscurile care ar sta la baza măsurii. În schimb, utilizarea valorii noționale a contractelor derivate extrabursiere ar permite o abordare simplă, care nu este expusă la evenimente exterioare în cazul entităților nefinanciare.

(25)

Depășirea uneia dintre aceste valori stabilite pentru o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să declanșeze depășirea pragului de compensare pentru toate clasele, deoarece contractele derivate extrabursiere de reducere a riscurilor sunt excluse din calculul pragului de compensare, consecințele depășirii pragului de compensare nu se referă doar la obligația de compensare, ci includ și tehnicile de atenuare a riscurilor, iar abordarea obligațiilor relevante în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 aplicabile contrapărților nefinanciare ar trebui să fie simplă, având în vedere caracterul nesofisticat al celor mai multe dintre acestea.

(26)

În cazul contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate ar trebui să se aplice tehnici de atenuare a riscurilor, cum ar fi confirmarea rapidă. Confirmarea contractelor derivate extrabursiere se poate referi la unul sau mai multe acorduri-cadru, acorduri-cadru de confirmare sau la alte condiții standard. Aceasta poate lua forma unui contract executat prin mijloace electronice sau a unui document semnat de ambele contrapărți.

(27)

Este esențial ca contrapărțile să confirme condițiile aferente tranzacțiilor lor cât mai curând posibil după executarea tranzacției, în special atunci când tranzacția este executată sau prelucrată prin mijloace electronice, pentru a asigura o înțelegere comună și securitatea juridică a condițiilor tranzacției. În particular, contrapărțile care încheie contracte derivate extrabursiere nestandard sau complexe pot avea nevoie de implementarea unor instrumente pentru respectarea cerinței de confirmare rapidă a contractelor lor derivate extrabursiere. Confirmarea rapidă ar anticipa, de asemenea, evoluția practicilor de piață relevante din acest domeniu.

(28)

Pentru atenuarea în continuare a riscurilor, reconcilierea portofoliilor permite fiecărei contrapărți să întreprindă o analiză cuprinzătoare a unui portofoliu de tranzacții din punctul de vedere al contrapărții sale, pentru identificarea cu promptitudine a oricărei neînțelegeri referitoare la condițiile-cheie ale tranzacției. Aceste condiții ar trebui să includă evaluarea fiecărei tranzacții și pot include de asemenea alte detalii relevante, cum ar fi data intrării în vigoare, data programată a scadenței, data oricărei plăți sau decontări, valoarea noțională a contractului și moneda tranzacției, instrumentul suport, poziția contrapărților, convenția privind zilele de lucru și orice rate fixe sau variabile ale contractului derivat extrabursier.

(29)

Având în vedere diversele profiluri de risc și pentru ca reconcilierea portofoliilor să fie o tehnică de atenuare a riscurilor proporțională, frecvența reconcilierilor și dimensiunea portofoliului de avut în vedere ar trebui să fie diferite în funcție de natura contrapărților. Ar trebui să se aplice cerințe mai stricte contrapărților financiare și nefinanciare care depășesc pragul de compensare; pe de altă parte, ar trebui să se aplice o frecvență de reconciliere mai scăzută contrapărților nefinanciare care nu ar depăși pragul de compensare indiferent de categoria contrapărții care ar beneficia de asemenea de această reconciliere cu frecvență redusă pentru acea parte a portofoliului său.

(30)

Comprimarea portofoliului poate fi, de asemenea, un instrument eficient de atenuare a riscurilor, în funcție de circumstanțe cum ar fi dimensiunea portofoliului de tranzacții cu o anumită contraparte, data scadenței, scopul și gradul de standardizare al contractelor derivate extrabursiere. Contrapărțile financiare și nefinanciare care au un portofoliu de contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate prin CPC după depășirea nivelului stabilit prin prezentul regulament ar trebui să dispună de proceduri de analizare a posibilității de utilizare a comprimării portofoliului care să le permită să își reducă riscul de credit al contrapărții.

(31)

Soluționarea litigiilor vizează atenuarea riscurilor care decurg din contracte care nu sunt compensate la nivel central. Atunci când încheie între ele tranzacții cu instrumente financiare derivate extrabursiere, contrapărțile ar trebui să fi convenit în privința unui cadru de soluționare a oricăror litigii conexe care ar putea apărea. Cadrul ar trebui să se refere la mecanisme de soluționare, precum arbitrarea de către un terț sau mecanisme de sondare a pieței. Scopul acestui cadru este să se evite escaladarea numărului de litigii nesoluționate și expunerea contrapărților la riscuri suplimentare. Litigiile ar trebui identificate, gestionate și comunicate în mod adecvat.

(32)

În scopul precizării condițiilor de piață care împiedică evaluarea la prețul pieței, este necesar să se precizeze piețele inactive. O piață poate fi inactivă dintr-o serie de motive, inclusiv atunci când nu au loc periodic tranzacții „în condiții obiective”, în sensul contabil al acestei expresii.

(33)

Prezentul regulament se aplică contrapărților financiare și contrapărților nefinanciare care depășesc pragul de compensare și ține cont de dispozițiile Directivei 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (4), care stabilește de asemenea cerințele care trebuie respectate la evaluarea în funcție de un model.

(34)

Deși modelul utilizat pentru acest tip de evaluare poate fi elaborat intern sau extern, pentru a asigura un grad de responsabilitate adecvat, aprobarea modelului este sarcina consiliului de administrație sau a unui comitet delegat de acest consiliu.

(35)

Atunci când contrapărțile pot aplica exceptarea intragrup în urma notificării pe care au transmis-o autorităților competente, dar fără a aștepta încheierea termenului de neexprimare de obiecții de către autoritățile competente în cauză, este important să se asigure că autoritățile competente obțin la timp informații adecvate și suficiente pentru a evalua dacă ar trebui să obiecteze la utilizarea exceptării.

(36)

Dimensiunea, volumele și frecvența anticipate ale contractelor derivate extrabursiere intragrup pot fi determinate pe baza istoricului tranzacțiilor intragrup ale contrapărților, precum și pe baza modelului anticipat și a activității preconizate pentru viitor.

(37)

Atunci când contrapărțile aplică o exceptare intragrup, acestea ar trebui să comunice public informațiile, în vederea asigurării transparenței față de participanții la piață și de potențialii creditori. Acest lucru este important pentru potențialii creditori ai contrapărților din punctul de vedere al evaluării riscurilor. Comunicarea publică vizează prevenirea apariției unor percepții eronate, potrivit cărora contractele derivate extrabursiere ar fi compensate la nivel central sau ar face obiectul unor tehnici de atenuare a riscurilor atunci când acest lucru nu este adevărat.

(38)

Calendarul de realizare a confirmării rapide necesită eforturi de adaptare, inclusiv modificări ale practicilor de pe piață și consolidarea sistemelor informatice. Având în vedere că ritmul de adaptare la conformitate poate diferi în funcție de categoria de contrapărți și de clasa de active a instrumentelor financiare derivate extrabursiere, stabilirea unor date de aplicare progresive, care țin cont de aceste diferențe, ar permite consolidarea calendarului de confirmare pentru contrapărțile și produsele care ar fi gata mai rapid.

(39)

Standardele stabilite pentru reconcilierea și comprimarea portofoliilor sau pentru soluționarea litigiilor ar necesita stabilirea de către contrapărți a unor proceduri, a unor politici și a unor procese și modificarea documentației, ceea ce ar necesita timp. Intrarea în vigoare a cerințelor conexe ar fi întârziată pentru a acorda contrapărților timpul de care au nevoie pentru a adopta măsurile necesare în scopul conformității.

(40)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).

(41)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), AEVMP a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,

(a)

„client indirect” înseamnă clientul unui client al unui membru compensator;

(b)

„acord de compensare indirectă” înseamnă un set de relații contractuale între contrapartea centrală (CPC), membrul compensator, clientul unui membru compensator și un client indirect care permite clientului unui membru compensator să presteze servicii de compensare clientului indirect;

(c)

„confirmare” înseamnă consemnarea în scris a acceptării de către contrapărți a tuturor condițiilor unui contract derivat extrabursier.

(a)

ținerea de evidențe și a unei contabilități separate, care să permită fiecărui client să distingă, în cadrul conturilor deținute la membrul compensator, între activele și pozițiile clientului, pe de o parte, și cele deținute în conturile clienților săi indirecți, pe de altă parte;

(b)

ținerea de evidențe și a unei contabilități separate, care să permită fiecărui client să distingă, în cadrul conturilor deținute la membrul compensator, între activele și pozițiile deținute în contul unui client indirect, pe de o parte, și cele deținute în conturile altor clienți indirecți, pe de altă parte.

(a)

identificarea clasei de contracte derivate extrabursiere;

(b)

identificarea contractelor derivate extrabursiere în cadrul clasei de contracte derivate extrabursiere;

(c)

alte informații care trebuie incluse în registrul public în conformitate cu articolul 8;

(d)

orice alte caracteristici suplimentare necesare pentru a face diferența între contractele derivate extrabursiere din cadrul clasei de contracte derivate extrabursiere de contractele derivate extrabursiere din afara respectivei clase;

(e)

dovezi ale gradului de standardizare a condițiilor contractuale și a proceselor operaționale aferente clasei relevante de contracte derivate extrabursiere;

(f)

date privind volumul corespunzător clasei de contracte derivate extrabursiere;

(g)

date privind lichiditatea clasei de contracte derivate extrabursiere;

(h)

dovezi care să arate că participanții la piață au la dispoziție informații echitabile, fiabile și general acceptate privind prețurile pentru contractele din clasa de contracte derivate extrabursiere;

(i)

dovezi privind impactul obligației de compensare asupra măsurii în care participanții la piață au la dispoziție informații privind prețurile.

(a)

date relevante pentru evaluarea volumului preconizat corespunzător clasei de contracte derivate extrabursiere, dacă aceasta intră sub incidența obligației de compensare;

(b)

dovezi privind capacitatea CPC de a gestiona volumul preconizat corespunzător clasei de contracte derivate extrabursiere, dacă aceasta intră sub incidența obligației de compensare și de a gestiona riscurile decurgând din compensarea clasei relevante de contracte derivate extrabursiere, inclusiv prin acorduri de compensare cu clienții sau cu clienții indirecți;

(c)

tipul și numărul de contrapărți active și preconizate să fie active în cadrul pieței pentru clasa de contracte derivate extrabursiere, dacă aceasta intră sub incidența obligației de compensare;

(d)

o prezentare a diverselor sarcini care trebuie finalizate pentru a începe compensarea cu CPC, împreună cu stabilirea perioadei necesare pentru îndeplinirea fiecărei sarcini;

(e)

informații despre capacitatea de administrare a riscurilor, capacitatea juridică și capacitatea operațională a gamei de contrapărți active pe piață pentru clasa de contracte derivate extrabursiere, dacă aceasta intră sub incidența obligației de compensare.

(a)

numărul tranzacțiilor;

(b)

volumul total;

(c)

totalul pozițiilor deschise;

(d)

nivelul ordinelor deschise, inclusiv numărul mediu de ordine și de cereri de oferte;

(e)

amplitudinea spreadurilor;

(f)

măsurarea lichidității în condiții de criză a pieței;

(g)

măsurarea lichidității pentru executarea procedurilor în caz de neîndeplinire a obligațiilor.

(a)

dacă condițiile contractuale ale clasei relevante de contracte derivate extrabursiere includ o documentație juridică comună, inclusiv acorduri-cadru de compensare (netting), definiții, condiții și confirmări standard care stabilesc detaliile contractuale utilizate în mod obișnuit de contrapărți;

(b)

dacă procesele operaționale ale respectivei clase relevante de contracte derivate extrabursiere sunt supuse prelucrării automate post-tranzacționare și unor evenimente din ciclul de viață care sunt gestionate într-o manieră comună potrivit unui calendar convenit pe scară largă de contrapărți.

(a)

dacă marjele sau cerințele financiare ale CPC ar fi proporționale cu riscurile pe care încearcă să le atenueze obligația de compensare;

(b)

stabilitatea în timp a dimensiunilor și a nivelului pieței în ceea ce privește produsul în cauză;

(c)

probabilitatea ca dispersia pieței să rămână suficientă în eventualitatea producerii unei incapacități de îndeplinire a obligațiilor unui membru compensator;

(d)

numărul și valoarea tranzacțiilor.

(a)

clase de active a contractelor derivate extrabursiere;

(b)

tipul de contracte derivate extrabursiere din cadrul clasei de active;

(c)

activele suport ale contractelor derivate extrabursiere din cadrul clasei de active;

(d)

în cazul activelor suport care sunt instrumente financiare, precizarea dacă activul suport este reprezentat de un singur instrument financiar/emitent sau de un indice/portofoliu;

(e)

pentru alte active suport, precizarea categoriei activului suport;

(f)

moneda noțională și moneda de decontare ale contractelor derivate extrabursiere din cadrul clasei de active;

(g)

plaja de scadențe a contractelor derivate extrabursiere din cadrul clasei de active;

(h)

condițiile de decontare a contractelor derivate extrabursiere din cadrul clasei de active;

(i)

plaja de frecvențe de plată a contractelor derivate extrabursiere din cadrul clasei de active;

(j)

identificatorul de produs al clasei relevante de contracte derivate extrabursiere;

(k)

orice altă caracteristică necesară pentru a face distincția între contracte aparținând clasei relevante de contracte derivate extrabursiere.

(a)

codul de identificare, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei (6);

(b)

denumirea completă;

(c)

țara de stabilire;

(d)

autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(a)

identificarea categoriilor de contrapărți cărora li se aplică fiecare perioadă de tranziție;

(b)

orice altă condiție necesară, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru a se aplica perioada de tranziție.

(a)

identificarea CPC;

(b)

clase de active a contractelor derivate extrabursiere care fac obiectul notificării;

(c)

tipul de contracte derivate extrabursiere;

(d)

data notificării;

(e)

identificarea autorității competente care transmite notificarea.

(a)

cel puțin o CPC comună;

(b)

acorduri de compensare încheiate de contrapărțile centrale.

(a)

acoperă riscurile decurgând din modificarea potențială a valorii activelor, a serviciilor, a contribuțiilor, a produselor, a mărfurilor sau a datoriilor pe care contrapartea nefinanciară sau grupul acesteia le deține, le produce, le fabrică, le prelucrează, le furnizează, le achiziționează, le comercializează, le închiriază, le vinde ori le contractează sau pe care anticipează în mod rezonabil că le va deține, produce, fabrica, prelucra, furniza, achiziționa, comercializa, închiria, vinde ori contracta în cursul desfășurării normale a activității sale;

(b)

acoperă riscurile decurgând din impactul indirect potențial asupra valorii activelor, a serviciilor, a contribuțiilor, a produselor, a mărfurilor sau a datoriilor menționate la litera (a), care decurg din fluctuații ale ratelor dobânzilor, ale ratelor inflației, ale cursurilor de schimb valutar sau ale riscului de credit;

(c)

îndeplinește cerințele pentru a fi considerat contract de acoperire a riscurilor în cadrul standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) adoptate în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(a)

1 miliard EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere de credit;

(b)

1 miliard EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe acțiuni;

(c)

3 miliarde EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe rata dobânzii;

(d)

3 miliarde EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe cursul de schimb;

(e)

3 miliarde EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe mărfuri și alte contracte derivate extrabursiere nemenționate la literele (a)-(d).

(a)

în cazul swapurilor pe riscul de credit și al swapurilor pe rata dobânzii încheiate cel târziu la 28 februarie 2014, până la sfârșitul celei de-a doua zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat extrabursier;

(b)

în cazul swapurilor pe riscul de credit și al swapurilor pe rata dobânzii încheiate după 28 februarie 2014, până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat extrabursier;

(c)

pentru swapurile pe acțiuni, swapurile pe cursul de schimb valutar, swapurile pe mărfuri și orice alte instrumente financiare derivate care nu sunt prevăzute la litera (a), încheiate cel târziu la 31 august 2013, până la sfârșitul celei de-a treia zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat;

(d)

pentru swapurile pe acțiuni, swapurile pe cursul de schimb valutar, swapurile pe mărfuri și orice alte instrumente financiare derivate care nu sunt prevăzute la litera (a), încheiate după 31 august 2013 și cel târziu la 31 august 2014, până la sfârșitul celei de-a doua zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat;

(e)

pentru swapurile pe acțiuni, swapurile pe cursul de schimb valutar, swapurile pe mărfuri și orice alte instrumente financiare derivate care nu sunt prevăzute la litera (a), încheiate după 31 august 2014, până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat.

(a)

în cazul swapurilor pe riscul de credit și al swapurilor pe rata dobânzii încheiate cel târziu la 31 august 2013, până la sfârșitul celei de-a cincea zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat extrabursier;

(b)

în cazul swapurilor pe riscul de credit și al swapurilor pe rata dobânzii încheiate după 31 august 2013 și cel târziu la 31 august 2014, până la sfârșitul celei de-a treia zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat extrabursier;

(c)

în cazul swapurilor pe riscul de credit și al swapurilor pe rata dobânzii încheiate după 31 august 2014, până la sfârșitul celei de-a doua zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat extrabursier;

(d)

pentru swapurile pe acțiuni, swapurile pe cursul de schimb valutar, swapurile pe mărfuri și orice alte instrumente financiare derivate care nu sunt prevăzute la litera (a), încheiate cel târziu la 31 august 2013, până la sfârșitul celei de-a șaptea zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat;

(e)

pentru swapurile pe acțiuni, swapurile pe cursul de schimb valutar, swapurile pe mărfuri și orice alte instrumente financiare derivate care nu sunt prevăzute la litera (a), încheiate după 31 august 2013 și cel târziu la 31 august 2014, până la sfârșitul celei de-a patra zile lucrătoare care urmează datei executării contractului derivat;

(f)

pentru swapurile pe acțiuni, swapurile pe cursul de schimb valutar, swapurile pe mărfuri și orice alte instrumente financiare derivate care nu sunt prevăzute la litera (a), încheiate după 31 august 2014, până la sfârșitul celei de-a doua zile lucrătoare care urmează datei executării.

(a)

în cazul unei contrapărți financiare sau al unei contrapărți nefinanciare menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012:

(b)

în cazul unei contrapărți nefinanciare care nu este menționată la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012:

(a)

identificarea, înregistrarea și monitorizarea litigiilor referitoare la recunoașterea sau evaluarea contractului și la schimbul de garanții între contrapărți. Aceste proceduri consemnează cel puțin perioada de timp în care litigiul rămâne nesoluționat, contrapartea și suma care face obiectul litigiului;

(b)

soluționarea litigiilor în timp util, cu un proces specific pentru litigiile care nu sunt soluționate în termen de cinci zile lucrătoare.

(a)

când piața este inactivă;

(b)

când plaja de estimări ale valorilor echitabile rezonabile este considerabilă, iar probabilitatea fiecărei estimări nu poate fi evaluată în mod rezonabil.

(a)

conține toți factorii pe care contrapărțile i-ar avea în vedere la stabilirea unui preț, inclusiv utilizarea unui volum cât mai mare de informații utile pentru evaluarea la prețul pieței;

(b)

este în acord cu metodologiile economice acceptate de stabilire a prețurilor instrumentelor financiare;

(c)

este calibrat, iar validitatea sa este testată utilizând prețuri provenite din orice tranzacție cu instrumentul financiar respectiv observabilă pe piață la momentul respectiv sau prețuri bazate pe orice date de piață observabile disponibile;

(d)

este validat și monitorizat independent, de către alt departament decât cel care își asumă riscul;

(e)

este consemnat în scris în mod corespunzător și aprobat de consiliul de administrație, cu frecvența necesară, după orice modificare semnificativă și cel puțin o dată pe an. Această aprobare poate fi delegată unui comitet.

(a)

contrapărțile la tranzacție care sunt persoane juridice, inclusiv identificatorii acestora în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012;

(b)

relațiile dintre societățile care sunt contrapărți;

(c)

detalii privind relațiile contractuale accesorii dintre părți;

(d)

categoria tranzacției intragrup în sensul de la articolul 3 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(e)

detalii privind tranzacțiile pentru care contrapartea solicită exceptarea, inclusiv:

(a)

în termen de o lună de la primirea notificării, în cazul notificărilor transmise în temeiul articolului 11 alineatul (7) sau al articolului 11 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(b)

în termen de o lună de la transmiterea deciziei către contraparte, în cazul deciziilor autorității competente adoptate în temeiul articolului 11 alineatele (6), (8) sau (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(a)

include informațiile enumerate la articolul 18;

(b)

indică dacă este vorba de o decizie pozitivă sau negativă;

(c)

în cazul unei decizii pozitive:

(d)

în cazul unei decizii negative:

(a)

contrapărțile la tranzacție care sunt persoane juridice, inclusiv identificatorii acestora în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012;

(b)

relațiile dintre contrapărți;

(c)

dacă exceptarea este integrală sau parțială;

(d)

valoarea noțională agregată a contractelor derivate extrabursiere pentru care se aplică exceptarea intragrup.

23.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 52/25

(1)

Ar trebui prevăzute norme de precizare a informațiilor care trebuie furnizate Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) ca parte a cererii de înregistrare ca registru central de tranzacții.

(2)

Orice persoană care depune o cerere de înregistrare ca registru central de tranzacții ar trebui să furnizeze informații privind structurile sale de control și independența organismelor sale de conducere, pentru a permite AEVMP să evalueze dacă structura de guvernanță corporativă asigură independența registrului central de tranzacții și dacă structura respectivă și procedurile de raportare sunt adecvate.

(3)

AEVMP, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3) este responsabilă pentru înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții în conformitate cu titlul VI din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Pentru a permite AEVMP să evalueze buna reputație, experiența și abilitățile conducerii superioare a potențialului registru central de tranzacții, o persoană care solicită înregistrarea ca registru central de tranzacții ar trebui să furnizeze informațiile relevante pentru efectuarea unei astfel de evaluări.

(4)

Registrul central de tranzacții care solicită înregistrarea ar trebui să furnizeze AEVMP informații prin care să demonstreze că dispune de resursele financiare necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale în mod permanent, precum și de măsuri adecvate de asigurare a continuității activității.

(5)

Deși atunci când un registru central de tranzacții funcționează prin intermediul unor sucursale acestea nu sunt persoane juridice separate, trebuie furnizate informații separate referitoare la acestea, pentru a permite AEVMP să identifice în mod clar poziția sucursalelor în cadrul structurii organizatorice a registrului central de tranzacții, să evalueze adecvarea din punct de vedere profesional și moral a conducerii superioare a sucursalelor și să evalueze dacă mecanismele de control, conformitatea și alte funcții existente sunt considerate solide și suficiente pentru identificarea, evaluarea și gestionarea într-o manieră adecvată a riscurilor sucursalei.

(6)

Este important ca solicitanții să furnizeze AEVMP informații privind serviciile auxiliare sau alte linii de activitate pe care le oferă registrul central de tranzacții în afara activității sale principale de raportare a instrumentelor financiare derivate, în special în ceea ce privește activitatea principală de raportare regulamentară.

(7)

Pentru ca AEVMP să evalueze continuitatea și funcționarea în bune condiții a sistemelor tehnologice ale unui registru central de tranzacții care solicită înregistrarea, solicitantul în cauză ar trebui să furnizeze AEVMP descrieri ale sistemelor tehnologice relevante și ale modului în care sunt administrate acestea. Solicitantul ar trebui, de asemenea, să descrie orice acord de externalizare relevant pentru serviciile sale.

(8)

Comisioanele aferente serviciilor prestate de registrele centrale de tranzacții reprezintă informații importante pentru a le permite participanților la piață să facă alegeri informate și, prin urmare, ar trebui să facă parte din cererea de înregistrare ca registru central de tranzacții.

(9)

Având în vedere faptul că participanții la piață și autoritățile de reglementare se bazează pe date menținute de registrele centrale de tranzacții, cerințele operaționale și referitoare la ținerea evidențelor stricte ar trebui să fie clar identificabile în cererea de înregistrare a unui registru central de tranzacții.

(10)

Modelele de gestionare a riscurilor aferente serviciilor prestate de un registru central de tranzacții sunt un element necesar al cererii de înregistrare a acestuia, destinate să le permită participanților la piață să facă alegeri informate.

(11)

Pentru asigurarea accesului deplin la un registru central de tranzacții, prestatorii de servicii terți primesc acces nediscriminatoriu la informațiile menținute de registrul central de tranzacții, cu condiția ca entitatea care furnizează datele și contrapărțile relevante să își fi exprimat acordul în acest sens. Prin urmare, un registru central de tranzacții care depune o cerere ar trebui să furnizeze AEVMP informații privind politicile și procedurile sale de acces.

(12)

Pentru a-și îndeplini cu eficacitate sarcinile legate de autorizare, AEVMP ar trebui să primească toate informațiile de la registrele centrale de tranzacții, de la terții conecși și de la terții cărora registrele centrale de tranzacții le-au subcontractat funcții și activități operaționale. Astfel de informații sunt necesare pentru evaluarea sau pentru finalizarea evaluării cererii de înregistrare și a documentației aferente.

(13)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de AEVMP.

(14)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din regulamentul menționat,

(a)

denumirea și adresa oficială din Uniune ale solicitantului;

(b)

un extras din registrul comerțului sau din registrul instanței pertinent sau o altă formă de atestare a locului constituirii și a obiectului de activitate al solicitantului, valabil la data depunerii cererii;

(c)

informații privind clasele de instrumente financiare derivate pentru care solicitantul dorește să fie înregistrat;

(d)

statutul și, dacă este cazul, alte documente statutare în care se menționează că solicitantul urmează să presteze servicii de registru central de tranzacții;

(e)

procesul-verbal al ședinței în care consiliul de administrație a aprobat solicitarea;

(f)

numele și datele de contact ale persoanei ori ale persoanelor responsabile cu conformitatea sau ale oricărui alt membru al personalului implicat în evaluarea conformității pentru solicitant;

(g)

programul operațiunilor, inclusiv indicarea amplasării principalelor activități comerciale;

(h)

identificarea oricăror filiale și, dacă este cazul, a structurii de grup;

(i)

orice serviciu pe care solicitantul intenționează să îl presteze în afară de funcția de registru central de tranzacții;

(j)

orice informații privind orice proceduri pendinte de natură judiciară, administrativă, de arbitrare sau de alt tip de soluționare a unui litigiu, indiferent de tipul acestora, la care poate fi parte solicitantul, în special în chestiuni legate de impozite și insolvență și care pot antrena costuri financiare sau legate de reputație semnificative sau orice proceduri încheiate care pot avea un impact semnificativ asupra cheltuielilor registrului central de tranzacții.

(a)

indicarea persoanei responsabile cu aprobarea și menținerea politicilor și a procedurilor;

(b)

descrierea modului în care se va asigura și monitoriza conformitatea cu politicile și procedurile și indicarea persoanei responsabile în acest sens;

(c)

descrierea măsurilor de adoptat în cazul unei încălcări a politicilor și a procedurilor;

(d)

indicarea procedurii pentru raportarea către AEVMP a oricărei încălcări semnificative a unei politici sau a unei proceduri care ar putea avea ca rezultat nerespectarea condițiilor în care a fost acordată înregistrarea inițială.

(a)

o listă cu numele fiecărei persoane sau entități care deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale solicitantului sau ale cărei participații îi permit acesteia să exercite o influență semnificativă asupra gestionării solicitantului;

(b)

o listă a tuturor întreprinderilor în care o persoană vizată la litera (a) deține cel puțin 5 % din capital sau din drepturile de vot sau asupra gestionării cărora persoana respectivă exercită o influență semnificativă.

(a)

precizează adresa oficială a acesteia;

(b)

precizează dacă întreprinderea-mamă este autorizată sau înregistrată și supusă supravegherii și, într-o astfel de situație, menționează orice număr de referință și denumirea autorității de supraveghere de resort.

(a)

politicile și procedurile de control intern ale solicitantului;

(b)

monitorizarea și evaluarea adecvării și a eficacității sistemelor solicitantului;

(c)

mecanismele solicitantului pentru controlul și protecția sistemelor de prelucrare a informațiilor;

(d)

organismele interne responsabile cu evaluarea constatărilor.

(a)

o explicație a modului în care este elaborată și aplicată metodologia de audit intern, ținând cont de natura activităților, a complexității și a riscurilor solicitantului;

(b)

un plan de lucru pe trei ani de la data depunerii cererii.

(a)

descrierea rolurilor persoanelor responsabile cu asigurarea conformității și ale oricăror altor membri ai personalului implicați în evaluarea conformității, inclusiv a modului în care va fi asigurată independența funcției de asigurare a conformității față de restul activităților;

(b)

politicile și procedurile interne destinate să garanteze că solicitantul, inclusiv conducerea și angajații săi, respectă toate dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012, inclusiv o descriere a rolului consiliului de administrație și al conducerii superioare;

(c)

dacă există, cel mai recent raport intern pregătit de persoanele responsabile cu asigurarea conformității sau de orice alți angajați implicați în evaluarea conformității în organizația solicitantului.

(a)

o copie după curriculum vitae, pentru a face posibilă evaluarea adecvării experienței și a cunoștințelor pentru îndeplinirea responsabilităților în mod adecvat;

(b)

detalii privind orice condamnări penale în legătură cu furnizarea de servicii financiare sau de gestionare a datelor sau în legătură cu acte de fraudă sau delapidare, în special prin intermediul unui certificat oficial, dacă acesta poate fi emis în statul membru în cauză;

(c)

o declarație pe propria răspundere privind buna reputație în legătură cu furnizarea unui serviciu financiar sau de gestionare a datelor, în care fiecare membru al conducerii superioare și al consiliului de administrație declară dacă:

(d)

o declarație privind orice situație potențială de conflict de interese în care s-ar putea găsi conducerea superioară și membrii consiliului de administrație în îndeplinirea sarcinilor lor și modul în care sunt gestionate acest conflicte.

(a)

o copie după politica de remunerare a conducerii superioare, a membrilor consiliului de administrație și a personalului implicat în funcțiile de gestionare a riscurilor și de control ale solicitantului;

(b)

o descriere a măsurilor instituite de solicitant pentru a atenua riscul de dependență excesivă de anumiți angajați.

(a)

o listă generală cu personalul angajat, inclusiv cu rolurile acestora și calificările aferente fiecărui rol;

(b)

descrierea specifică a personalului din domeniul informatic angajat pentru prestarea serviciilor de registru central de tranzacții, incluzând rolurile și calificările fiecărei persoane;

(c)

descrierea rolurilor și a calificărilor fiecărei persoane responsabile cu auditul intern, cu controlul intern, cu asigurarea conformității, cu evaluarea riscurilor și cu analiza internă;

(d)

indicarea personalului dedicat și a personalului care activează în cadrul unor acorduri de externalizare;

(e)

detalii privind formarea și dezvoltarea pertinente pentru activitatea de registru central de tranzacții, inclusiv orice examinare sau alt tip de evaluare formală cărora trebuie să li se supună personalul în ceea ce privește desfășurarea de activități de registru central de tranzacții.

(a)

un set complet de declarații financiare, pregătite conform standardelor internaționale adoptate în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (4);

(b)

dacă situațiile financiare ale solicitantului fac obiectul unui audit legal în sensul definit la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (5), rapoartele financiare includ raportul de audit privind situațiile financiare anuale și consolidate;

(c)

dacă solicitantul face obiectul unui audit, denumirea și numărul național de înregistrare al auditorului extern;

(d)

un plan financiar de afaceri care să analizeze diverse scenarii comerciale pentru serviciile de registru central de tranzacții, pe o perioadă de referință de cel puțin trei ani.

(a)

o declarație proforma care să demonstreze disponibilitatea unor resurse adecvate și situația comercială scontată la șase luni după realizarea înregistrării;

(b)

un raport financiar interimar, dacă situațiile financiare pentru perioada solicitată nu sunt încă disponibile;

(c)

o declarație privind situația financiară, cum ar fi un bilanț contabil, un cont de profit și pierdere, modificări ale capitalurilor proprii și ale fluxurilor de numerar și note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile și alte note explicative.

(a)

indicarea planurilor pentru înființarea de filiale și a amplasării acestora;

(b)

descrierea activităților comerciale pe care solicitantul intenționează să le desfășoare, precizând activitățile oricăror filiale sau sucursale.

(a)

politici și proceduri referitoare la identificarea, gestionarea și raportarea conflictelor de interese, precum și o descriere a procesului utilizat pentru a garanta că persoanele relevante sunt la curent cu aceste politici și proceduri;

(b)

orice alte măsuri și mecanisme de control instituite pentru asigurarea respectării cerințelor privind gestionarea conflictelor de interese menționate la litera (a).

(a)

pentru scopuri nelegitime;

(b)

pentru divulgarea de informații confidențiale;

(c)

a căror utilizare comercială nu este permisă.

(a)

sistemele și infrastructurile destinate utilizatorilor elaborate de solicitant pentru prestarea de servicii către clienți, inclusiv o copie a oricărui manual de utilizare și a procedurilor interne;

(b)

politicile solicitantului în materie de investiții în resurse informatice și de reînnoire a acestor resurse;

(c)

acorduri de externalizare încheiate de solicitant, împreună cu metodele utilizate pentru monitorizarea nivelului funcțiilor externalizate și o copie după contractele care reglementează aceste acorduri.

(a)

serviciile auxiliare pe care le efectuează solicitantul sau grupul din care face parte și o descriere a oricărui acord care ar putea exista între registrul central de tranzacții și societățile care prestează servicii de tranzacționare, post-tranzacționare sau de altă natură, precum și copii ale acestor acorduri;

(b)

procedurile și politicile care vor asigura separarea operațională dintre serviciile de registru central de tranzacții ale solicitantului și alte linii de activitate, inclusiv în cazul în care o linie de activitate separată este administrată de registrul central de tranzacții, de o societate deținută de societatea-mamă a acestuia sau de o altă societate cu care acesta are un acord semnificativ în contextul lanțului de tranzacționare sau post-tranzacționare sau al liniei de activitate.

(a)

politicile și procedurile de acces prin care utilizatorii consultă date dintr-un registru central de tranzacții, inclusiv orice proces la care recurg utilizatorii dacă au nevoie să rectifice sau să modifice contractele înregistrate;

(b)

o copie a condițiilor care stabilesc drepturile și obligațiile utilizatorului;

(c)

descrierea diferitelor categorii de acces aflate la dispoziția utilizatorilor, dacă există mai mult de una.

(d)

politicile și procedurile de acces prin care alți prestatori de servicii pot avea acces nediscriminatoriu la informațiile păstrate de un registru central de tranzacții în cazul în care contrapărțile relevante și-au dat acordul.

(a)

respectarea cerințelor în materie de raportare de către contrapartea raportoare sau de către entitatea care transmite raportul;

(b)

corectitudinea informațiilor raportate;

(c)

dacă datele pot fi reconciliate între registre centrale de tranzacții în cazul în care contrapărțile transmit rapoarte unor registre de tranzacții diferite.

(a)

politica de prețuri, inclusiv orice rabaturi și risturne, precum și condițiile în care se beneficiază de aceste reduceri;

(b)

structura comisioanelor percepute pentru prestarea oricăror servicii auxiliare, inclusiv costul estimat al serviciilor de registru central de tranzacții și al serviciilor auxiliare, împreună cu detalii privind metodele utilizate pentru contabilizarea separată a costurilor pe care le poate suporta solicitantul la prestarea de servicii de registru central de tranzacții sau de servicii auxiliare;

(c)

metode utilizate pentru a pune informațiile la dispoziția clienților, în special a entităților raportoare și a clienților potențiali, inclusiv o copie a structurii de tarife și comisioane, în cazul în care serviciile de registru central de date și serviciile auxiliare trebuie degrupate.

(a)

descrierea detaliată a resurselor disponibile și a procedurilor destinate să identifice și să atenueze riscul operațional și orice alte riscuri semnificative la care este expus solicitantul, inclusiv o copie după manualele și procedurile interne relevante;

(b)

descrierea activelor nete lichide finanțate prin capitaluri proprii pentru acoperirea unor pierderi comerciale generale potențiale pentru a putea continua prestarea de servicii în condiții normale în viitorul previzibil, precum și o evaluare a măsurii în care resursele sale financiare sunt suficiente pentru acoperirea costurilor operaționale ale unei încetiniri a activității sau ale unei reorganizări a operațiunilor și a serviciilor critice pe o perioadă de cel puțin șase luni;

(c)

planul de continuitate a activității al solicitantului și indicarea politicii de actualizare a acestuia. În particular, planul include:

(d)

descrierea dispozițiilor destinate să asigure activitățile de registru central de tranzacții ale solicitantului în caz de perturbare și implicarea utilizatorilor registrului central de tranzacții și a altor terți în acestea.

(a)

înregistrarea la timp și cu exactitate a informațiilor raportate;

(b)

păstrarea datelor atât într-un mediu online, cât și într-unul offline;

(c)

faptul că datele sunt copiate în mod adecvat în scopul asigurării continuității activității.

(a)

descrierea resurselor, a metodelor și a canalelor pe care le va utiliza registrul central de tranzacții pentru a facilita accesul publicului la datele pe care le conține, în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și frecvența actualizărilor, împreună cu o copie după manualele și politicile interne specifice;

(b)

descrierea resurselor, a metodelor și a structurilor pe care le va utiliza registrul central de tranzacții pentru a facilita accesul autorităților relevante la informațiile sale, în conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, frecvența actualizărilor, precum și controalele și verificările pe care le poate institui pentru procesul de filtrare a accesului, împreună cu o copie după manualele și procedurile interne specifice;

(c)

descrierea resurselor, a metodelor și a canalelor pe care le va utiliza registrul central de tranzacții pentru a facilita accesul la informațiile sale al contrapărților la contracte, în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și frecvența actualizărilor, împreună cu o copie după manualele și politicile interne specifice.

23.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 52/33

(1)

Este esențial să se identifice în mod clar contractele pertinente și contrapărțile lor respective. Dintr-o perspectivă funcțională, entitățile care au acces la datele păstrate de registrele centrale de tranzacții sunt stabilite în funcție de competențele pe care le au și de funcțiile pe care le îndeplinesc.

(2)

Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) ar trebui să aibă acces la toate datele legate de tranzacții deținute de către registrele centrale de tranzacții, în scopul supravegherii registrelor centrale de tranzacții, pentru a putea să formuleze cereri de informații, să ia măsuri de supraveghere adecvate și să monitorizeze dacă înregistrarea ca registru central de tranzacții ar trebui menținută sau retrasă.

(3)

Având în vedere responsabilitățile sale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3) și cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ar trebui să se permită accesul AEVMP în temeiul diferitelor sale mandate. Accesul la date al membrilor individuali ai personalului AEVMP ar trebui să fie conform cu fiecare dintre aceste mandate specifice.

(4)

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), AEVMP și membrii relevanți ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv unele bănci centrale naționale și autoritățile relevante din Uniune în materie de valori mobiliare și piețe, au un mandat pentru monitorizarea și menținerea stabilității financiare în Uniune și, prin urmare, ar trebui să aibă acces la datele legate de tranzacții pentru toate contrapărțile în scopul îndeplinirii sarcinilor lor în acest sens.

(5)

Autoritățile de supraveghere și de supervizare a contrapărților centrale (CPC) au nevoie de acces la aceste date pentru a-și putea exercita efectiv îndatoririle care au ca obiect aceste entități și, prin urmare, ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru un astfel de mandat.

(6)

Accesul acordat membrilor relevanți ai SEBC le permite acestora să își îndeplinească sarcinile de bază, în special funcțiile de bancă centrală de emisiune, mandatul de stabilitate financiară și, în unele cazuri, supravegherea prudențială exercitată asupra anumitor contrapărți. Întrucât anumiți membri ai SEBC au mandate diferite în temeiul legislației naționale, ar trebui ca acestora să li se acorde acces la date în conformitate cu diferitele mandate enumerate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(7)

Autoritățile pentru valori mobiliare și piețe din Uniune au ca îndatorire principală asigurarea protecției investitorilor în jurisdicțiile lor și ar trebui să aibă acces la datele legate de tranzacții în ceea ce privește piețele, participanții, produsele și activele suport care fac obiectul mandatelor lor de supraveghere și de aplicare a legislației.

(8)

Autoritățile desemnate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (4) ar trebui să aibă acces la datele legate de tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe acțiuni dacă emitentul acțiunilor este admis la tranzacționare pe o piață reglementată aflată în jurisdicția lor, își are adresa legală pe teritoriul aflat sub jurisdicția acestor autorități sau este ofertant pentru o astfel de societate, iar contraprestația pe care o oferă include și titluri de valoare

(9)

Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) ar trebui să aibă acces în scopul monitorizării piețelor angro de energie în vederea detectării și a descurajării abuzului de piață, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, și în scopul monitorizării piețelor angro de energie în vederea detectării și a descurajării abuzului de piață, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (REMIT) (5). Prin urmare, ACER ar trebui să aibă acces la toate datele păstrate de registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește instrumentele financiare derivate pe produse energetice.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se referă doar la datele legate de tranzacții și nu la date legate de perioada dinainte de tranzacționare, cum ar fi ordinele de tranzacționare, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1227/2011. Prin urmare, registrele centrale de tranzacții nu ar trebui să fie considerate ca fiind sursa adecvată de informații pentru ACER în acest sens.

(11)

Dintr-o perspectivă funcțională asupra accesului la datele păstrate de registrele centrale de tranzacții, supravegherea prudențială este un element esențial. În mod similar, diverse autorități ar putea avea un mandat de supraveghere prudențială. Prin urmare, ar trebui să fie asigurat accesul tuturor autorităților enumerate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la datele legate de tranzacții în ceea ce privește entitățile relevante.

(12)

Entitățile care au acces la datele registrelor centrale de tranzacții date în conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui să se asigure că mențin și pun în aplicare politici care să garanteze că numai persoanele relevante au acces la informații, într-un scop bine definit și fundamentat juridic, și să indice clar dacă mai există și alte persoane autorizate care să aibă acces la astfel de date.

(13)

Accesul la date ar trebui să fie determinat pe trei niveluri de agregare. Datele legate de tranzacții ar trebui să includă detalii privind fiecare tranzacție; datele legate de poziții ar trebui să se refere la datele privind pozițiile, agregate în funcție de activul suport sau de produs, pentru fiecare contraparte; iar datele agregate noționale ar trebui să corespundă pozițiilor globale în funcție de emitent sau de produs, fără detalii privind contrapartea. Accesul la datele legate de tranzacții ar presupune și accesul la datele la nivel de poziție și la datele agregate. Accesul la datele legate de poziții ar presupune accesul la datele agregate, dar nu și accesul la datele la nivel de tranzacție. Pe de altă parte, accesul la datele noționale agregate ar trebui să reprezinte categoria cu cel mai redus nivel de detaliere și nu ar trebui să presupună accesul la datele la nivel de poziție sau de tranzacție.

(14)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe.

(15)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP a consultat autoritățile competente și membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) înainte de a înainta proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament. De asemenea, AEVMP a efectuat consultări publice deschise cu privire la aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor din cadrul AEVMP, înființat în conformitate cu articolul 37 din respectivul regulament,

(a)

o defalcare a pozițiilor deschise agregate pentru fiecare clasă de instrumente derivate, după cum urmează:

(b)

o defalcare a volumelor agregate ale tranzacțiilor pentru fiecare categorie de instrumente derivate, după cum urmează:

(c)

o defalcare a valorilor agregate pe fiecare categorie de instrumente derivate, după cum urmează:

(a)

este admisă la tranzacționare pe o piață reglementată aflată în jurisdicția sa;

(b)

își are sediul social sau, în cazul în care nu are sediu social, sediul central, în jurisdicția sa;

(c)

este ofertant pentru entitățile prevăzute la literele (a) sau (b), iar contraprestația pe care o oferă include și titluri de valoare.

(a)

titlurile de valoare suport;

(b)

categoria de instrumente derivate;

(c)

semnul poziției;

(d)

numărul de titluri de valoare de referință;

(e)

contrapărțile la contractul derivat.

(a)

pentru toate contrapărțile din jurisdicțiile lor respective;

(b)

pentru contractele derivate în cazul cărora entitatea de referință a contractului derivat se află în jurisdicția lor sau în cazul cărora obligația de referință este reprezentată de o datorie suverană a jurisdicției respective.

(a)

sfera de cuprindere a datelor accesate;

(b)

o trimitere la dispozițiile legale care asigură accesul la astfel de date în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și al prezentului regulament.

23.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 52/37

(1)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 stabilește, printre alte aspecte, cerințe prudențiale pentru contrapărțile centrale (CPC) pentru a se asigura că acestea sunt sigure și solide și respectă în orice moment cerințele de capital. Având în vedere că, în mare măsură, riscurile care decurg din activitățile de compensare sunt acoperite prin resurse financiare specifice, astfel de cerințe de capital ar trebui să garanteze faptul că o CPC este capitalizată adecvat în orice moment împotriva riscurilor de credit, a riscurilor de contraparte, a riscurilor de piață, a riscurilor operaționale și a riscurilor juridice și comerciale care nu sunt deja acoperite de respectivele resurse financiare specifice, precum și că CPC are capacitatea de a realiza o lichidare sau o restructurare ordonată a operațiunilor sale dacă acest lucru este necesar.

(2)

Tratamentul privind cerințele de capital al instituțiilor de credit și al societăților de investiții ar trebui să fie luat în considerare în mod expres în ceea ce privește standardele tehnice, deoarece contrapărțile centrale sunt expuse, atunci când realizează activități neacoperite, unor riscuri similare celor cu care se confruntă instituțiile de credit și societățile de investiții. Ar trebui luate în considerare și părțile relevante din Principiile pentru infrastructurile pieței financiare emise de Comitetul pentru plăți și decontări și de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare („principiile CPSS-IOSCO”). Pentru a se asigura că au capacitatea de a organiza o lichidare sau restructurare ordonată a activităților lor, contrapărțile centrale ar trebui să dețină suficiente resurse financiare pentru a susține cheltuielile operaționale pe o perioadă de timp adecvată. Pe parcursul unei astfel de perioade, o CPC ar trebui să poată să instituie orice fel de măsuri pentru a-și reorganiza operațiunile critice, inclusiv de recapitalizare, de înlocuire a conducerii, de revizuire a strategiilor de afaceri, a structurii cheltuielilor sau a tarifelor și comisioanelor, de restructurare a serviciilor pe care le oferă, de lichidare a portofoliului de compensare, de fuzionare cu o altă CPC sau de transfer al activităților sale de compensare către o altă CPC. O CPC trebuie să își continue operațiunile și pe perioada lichidării sau a restructurării. În acest caz, este posibil ca anumite costuri, precum cele de comercializare, să scadă, în timp ce altele, cum ar fi cheltuielile judiciare, pot crește. Prin urmare, utilizarea cheltuielilor de exploatare brute anuale este considerată o estimare adecvată a cheltuielilor efectuate realmente pe perioada lichidării sau a restructurării operațiunilor unei contrapărți centrale. Pentru a lua în considerare diversitatea practicilor contabile de la o CPC la alta, cheltuielile operaționale ar trebui evaluate în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (3) sau în conformitate cu un număr limitat de alte norme aplicabile în domeniu, astfel cum prevede dreptul Uniunii.

(3)

Deoarece capitalul trebuie să fie în orice moment suficient pentru a asigura o lichidare ordonată și o protecție adecvată împotriva riscurilor relevante, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, este necesar să se creeze un instrument de avertizare timpurie pentru a permite informarea autorităților competente cu suficient timp înainte asupra situațiilor în care capitalul contrapărții centrale se apropie de cerința de capital, prin introducerea unui prag de notificare stabilit la 110 % din cerința de capital.

(4)

În pofida dificultăților pe care le prezintă cuantificarea expunerii la riscul operațional, Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (4) reprezintă punctul de referință relevant în scopul stabilirii cerinței de capital pentru contrapărțile centrale. În conformitate cu Directiva 2006/48/CE, definiția riscului operațional ar trebui să includă riscul juridic legat de respectarea standardelor tehnice privind cerințele de capital pentru contrapărțile centrale.

(5)

Directiva 2006/48/CE și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (5) reprezintă un punct de referință adecvat în scopul stabilirii cerințelor de capital pentru acoperirea riscurilor de piață, de credit și de contraparte care nu sunt acoperite de resurse financiare specifice, deoarece sunt similare celor cu care se confruntă instituțiile de credit sau de societățile de investiții.

(6)

Dacă cerințele de la articolele 52 și 53 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt îndeplinite, o CPC nu trebuie să dețină capital pentru expunerile comerciale și contribuțiile la fondul de default rezultate în temeiul unui acord de interoperabilitate. Cu toate acestea, dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite, legăturile existente între contrapărțile centrale le-ar putea expune la riscuri suplimentare în cazul în care garanțiile furnizate de acestea nu sunt pe deplin protejate și nici izolate în caz de faliment (bankruptcy remote) sau în cazul în care contribuțiile la fondul de default sunt expuse riscului în eventualitatea situației de default a unui membru compensator al contrapărții centrale destinatare. Prin urmare, în astfel de cazuri ar trebui să se aplice cerințe de capital contribuțiilor la fondul de default și expunerilor din tranzacții cu alte contrapărți centrale. Pentru a se evita efectele de contagiune, ar trebui ca, în general, tratamentul acordat contribuțiilor la fondul de default al altor contrapărți centrale să fie mai conservator decât tratamentul acordat expunerilor instituțiilor de credit față de contrapărțile centrale. Resursele proprii al unei contrapărți centrale utilizate pentru a contribui la fondul de default al unei alte contrapărți centrale nu ar trebui să fie luate în considerare în sensul articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, deoarece acestea nu sunt investite în conformitate cu politica sa de investiții. De asemenea, aceste resurse nu ar trebui să fie luate în calcul de două ori în scopul calculării expunerilor ponderate la risc care decurg din aceste contribuții.

(7)

Intervalul de timp necesar pentru o lichidare ordonată este strict dependent de serviciile de compensare furnizate de o anumită CPC și de condițiile de piață în care funcționează, în special în cazul în care o altă CPC îi poate prelua serviciile. Prin urmare, numărul de luni necesare pentru lichidare ar trebui să se bazeze pe estimări proprii ale contrapărții centrale, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă. Trebuie introdus un număr minim de șase luni pentru a se asigura un nivel prudent al cerințelor de capital.

(8)

Riscul comercial se referă la riscul pe care și-l asumă o CPC în raport cu eficiența sa și cu eventualele modificări ale condițiilor economice generale care i-ar putea periclita poziția financiară, ca o consecință a scăderii veniturilor sau a creșterii cheltuielilor sale, având ca rezultat o pierdere care trebuie să fie dedusă din capitalul contrapărții centrale. Întrucât nivelul riscului comercial depinde în mare măsură de situația individuală a fiecărei contrapărți centrale și poate fi cauzat de diverși factori, cum ar fi procedurile ineficiente, condițiile de piață defavorabile, reacția ineficace la progresul tehnologic sau executarea deficitară a strategiilor de afaceri, cerința de capital ar trebui să se bazeze pe o estimare proprie a contrapărții centrale, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă. Pentru a se asigura un nivel prudent al cerințelor de capital, trebuie să fie introdus un prag.

(9)

Autoritatea bancară europeană (ABE) a acționat în strânsă cooperare cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și a consultat Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) înainte de a prezenta proiectele de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament. Aceasta a organizat, de asemenea, consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(10)

Prezentul regulament se bazează pe proiecte de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei Europene de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană),

(a)

cerințele de capital ale contrapărții centrale pentru lichidarea sau restructurarea activităților sale, calculate în conformitate cu articolul 2;

(b)

cerințele de capital ale contrapărții centrale pentru riscurile operaționale sau juridice, calculate în conformitate cu articolul 3;

(c)

cerințele de capital ale contrapărții centrale pentru riscurile de credit, de contraparte sau de piață, calculate în conformitate cu articolul 4;

(d)

cerințele de capital ale contrapărții centrale pentru riscul comercial, calculate în conformitate cu articolul 5.

(a)

motivele pentru care capitalul contrapărții centrale a scăzut sub pragul de notificare și o descriere a perspectivei pe termen scurt în ceea ce privește situația financiară a contrapărții centrale;

(b)

o descriere cuprinzătoare a măsurilor pe care CPC intenționează să le adopte pentru a asigura conformitatea permanentă cu cerințele de capital.

23.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 52/41

(1)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate, deoarece se referă la cerințele organizatorice, inclusiv la ținerea evidențelor și continuitatea activității, precum și la cerințele prudențiale, inclusiv în ceea ce privește marjele, fondul de garantare, controlul riscului de lichiditate, ordinea utilizării fondurilor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată, garanțiile, politica de investiții, reexaminarea modelelor, simulările de criză și testările ex post. În vederea asigurării coerenței între aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a asigura persoanelor supuse acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința dispozițiilor și un acces sintetic la acestea, este de dorit ca toate standardele tehnice de reglementare impuse în temeiul titlului III și al titlului IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 să fie incluse într-un singur regulament.

(2)

Având în vedere natura mondială a piețelor financiare, prezentul regulament ar trebui să țină seama de principiile pentru infrastructurile piețelor financiare, emise de Comitetul pentru sisteme de plăți și decontări și de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare („principiile CPSS-IOSCO”), care servesc drept punct de referință la nivel mondial pentru cerințele de reglementare aplicabile contrapărților centrale (CPC).

(3)

Pentru a garanta siguranța și soliditatea contrapărților centrale în orice condiții de piață, este important ca acestea să adopte proceduri prudente de gestionare a riscurilor, care să acopere în mod corespunzător toate riscurile la care contrapărțile centrale sunt sau ar putea fi expuse. În această privință, standardele de gestionare a riscurilor puse în aplicare efectiv de contrapărțile centrale ar trebui să fie mai stricte decât cele stabilite în prezentul regulament, în cazul în care acest lucru este considerat oportun în scopuri de gestionare a riscurilor.

(4)

În vederea identificării clare a unui număr limitat de concepte care decurg din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și în vederea specificării termenilor tehnici necesari pentru elaborarea prezentului standard tehnic, ar trebui să fie definiți o serie de termeni.

(5)

Este important să se asigure că funcționarea ordonată a piețelor din Uniune nu este perturbată de contrapărțile centrale recunoscute din țări terțe. Din acest motiv, este esențial să se asigure că aceste contrapărți centrale recunoscute nu sunt în măsură să își coboare cerințele în materie de gestionare a riscurilor sub standardele Uniunii, lucru care ar putea avea ca rezultat arbitrajul de reglementare. Informațiile care trebuie furnizate AEVMP în legătură cu recunoașterea unei CPC dintr-o țară terță ar trebui să permită AEVMP să evalueze dacă acea CPC respectă în totalitate cerințele prudențiale aplicabile în țara terță respectivă. În plus, stabilirea echivalenței de către Comisie ar trebui să garanteze că actele cu putere de lege și normele administrative ale țării terțe sunt echivalente cu fiecare dispoziție a titlului IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și a prezentului regulament.

(6)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a investitorilor, la recunoașterea contrapărților centrale din țări terțe AEVMP poate solicita informații suplimentare față de cele strict necesare pentru a determina dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(7)

Evaluarea continuă a conformității depline a unei CPC dintr-o țară terță cu cerințele prudențiale ale țării terțe respective este de datoria autorității competente a țării terțe. Informațiile care trebuie furnizate AEVMP de către CPC solicitantă dintr-o țară terță nu trebuie să aibă ca obiectiv reiterarea evaluării autorității competente din țara terță, ci garantarea faptului că CPC face obiectul unei supravegheri și al unui control al aplicării eficace în țara terță respectivă, asigurându-se, astfel, un nivel ridicat de protecție a investitorilor.

(8)

Pentru a permite AEVMP să efectueze o evaluare completă, informațiile furnizate de CPC solicitantă dintr-o țară terță ar trebui să fie completate cu informațiile necesare pentru a evalua eficacitatea supravegherii în curs de desfășurare, a competențelor de punere în aplicare și a acțiunilor întreprinse de autoritatea competentă a țării terțe. Aceste informații trebuie să fie furnizate în temeiul acordului de cooperare încheiat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Un astfel de acord de cooperare ar trebui să garanteze că AEVMP este informată în timp util cu privire la orice măsuri de supraveghere sau de executare împotriva contrapărții centrale care solicită recunoașterea, cu privire la orice modificare a condițiilor în care a fost acordată autorizația contrapărții centrale în cauză și cu privire la orice actualizare pertinentă a informațiilor prezentate inițial de către CPC în cadrul procesului de recunoaștere.

(9)

Cerințele din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 referitoare la organizarea ierarhică internă pentru gestionarea riscurilor trebuie precizate mai în detaliu pentru a implementa un cadru de gestionare a riscurilor care să includă structura, drepturile și responsabilitățile procesului de gestionare internă a riscurilor. Sistemele de guvernanță trebuie să țină seama de diferitele regimuri privind dreptul societăților comerciale din Uniune, astfel încât să garanteze funcționarea contrapărților centrale într-un cadru juridic solid.

(10)

Pentru a garanta că o CPC implementează procedurile corespunzătoare pentru a respecta dispozițiile prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1249/2012 al Comisiei (3), trebuie să fie specificate rolul și responsabilitățile funcției de asigurare a conformității a unei contrapărți centrale.

(11)

Este necesar să se definească în mod clar responsabilitățile consiliului de administrație și ale conducerii superioare, precum și să se stabilească cerințe minime pentru funcționarea consiliului de administrație, pentru a garanta că structura organizatorică a unei contrapărți centrale îi permite acesteia să-și presteze serviciile și să-și desfășoare activitățile în mod continuu și ordonat. De asemenea, este necesară stabilirea de lanțuri ierarhice clare și directe pentru a garanta responsabilitatea.

(12)

Pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a unei contrapărți centrale, este important ca politica sa de remunerare să descurajeze asumarea de riscuri excesive. Pentru ca politica de remunerare să producă efectele scontate, aceasta ar trebui monitorizată și analizată în mod adecvat de consiliul de administrație, care ar trebui să înființeze un comitet specific însărcinat cu supravegherea adecvată a punerii în aplicare a politicii de remunerare.

(13)

Pentru a garanta funcționarea contrapărților centrale cu un nivel de resurse umane care să le permită să își îndeplinească toate obligațiile, faptul că acestea sunt răspunzătoare pentru executarea activităților lor și faptul că autoritățile competente dispun de puncte de contact relevante în cadrul contrapărților centrale pe care le supraveghează, contrapărțile centrale ar trebui să aibă cel puțin un responsabil principal pentru risc, un responsabil principal pentru conformitate și un responsabil principal pentru tehnologie.

(14)

Contrapărțile centrale ar trebui să evalueze și să monitorizeze în mod adecvat măsura în care membrii consiliului de administrație care fac parte și din consiliile de administrație ale altor entități sunt afectați de conflicte de interese, fie în interiorul, fie în afara grupului contrapărții centrale. Dacă acest lucru nu cauzează conflicte de interese, membrii consiliului de administrație nu ar trebui să fie împiedicați să facă parte din diferite consilii de administrație.

(15)

Pentru a avea o funcție de audit eficace, o CPC trebuie să definească responsabilitățile și organizarea ierarhică ale auditorilor săi interni, pentru a se asigura că problemele relevante sunt aduse în atenția consiliului de administrație al contrapărții centrale și a autorităților competente în timp util. La stabilirea și menținerea unei funcții interne de audit ar trebui să fie definite în mod clar misiunea, independența și obiectivitatea, domeniul de aplicare și răspunderea, autoritatea, responsabilitatea și standardele de funcționare ale acesteia.

(16)

Pentru a-și îndeplini îndatoririle în mod eficace, autoritatea competentă relevantă ar trebui să beneficieze de acces la toate informațiile necesare pentru a determina dacă CCP respectă condițiile de autorizare. Astfel de informații trebuie să fie puse la dispoziție de către CCP fără întârzieri nejustificate.

(17)

Evidențele păstrate de contrapărțile centrale ar trebui să faciliteze o cunoaștere temeinică a expunerii CCP la riscul de credit față de membrii compensatori și să permită monitorizarea riscului sistemic implicit. De asemenea, acestea ar trebui să le permită autorităților competente, AEVMP și membrilor relevanți ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) să reconstituie în mod adecvat procesul de compensare, pentru a evalua conformitatea cu cerințele de reglementare, inclusiv cerințele de raportare. Odată înregistrate, aceste date sunt utile și pentru contrapărțile centrale la respectarea cerințelor de reglementare și a obligațiilor față de membrii compensatori, precum și în litigii.

(18)

Datele raportate de contrapărțile centrale către registrele centrale de tranzacții ar trebui să fie înregistrate astfel încât să le permită autorităților competente să verifice conformitatea contrapărților centrale cu obligația de raportare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și să ajungă cu ușurință la informații, în cazul în care acestea nu pot fi găsite în registrele centrale de tranzacții.

(19)

Cerințele în materie de evidență a informațiilor legate de tranzacții trebuie să utilizeze aceleași concepte utilizate și în cadrul obligației de raportare prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel încât să se asigure raportarea adecvată de către contrapărțile centrale.

(20)

Pentru a asigura continuitatea activităților comerciale în caz de perturbare, unitatea de prelucrare secundară a contrapărții centrale trebuie să fie situată la o distanță suficient de mare și într-un punct geografic suficient de diferit de unitatea primară, astfel încât să nu fie afectată de același dezastru care ar cauza indisponibilitatea unității primare. Ar trebui create scenarii pentru a analiza impactul situațiilor de criză asupra serviciilor critice, inclusiv scenarii care prevăd indisponibilitatea sistemelor în urma unui dezastru natural. Aceste analize ar trebui revizuite periodic.

(21)

Contrapărțile centrale sunt infrastructuri ale pieței financiare relevante din punct de vedere sistemic, care ar trebui să își redreseze funcțiile critice în termen de două ore, în scenariul ideal sistemele de siguranță începând procesarea imediat după producerea unui incident. De asemenea, contrapărțile centrale trebuie să garanteze, cu o probabilitate foarte ridicată, că nu vor exista date pierdute.

(22)

Este important ca situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unui membru compensator să nu cauzeze pierderi semnificative altor participanți la piață. Prin urmare, contrapărțile centrale sunt obligate să acopere, prin marjele depuse de partea aflată în situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată, cel puțin o proporție relevantă din pierderea eventuală pe care CPC ar putea să o suporte în cursul procesului de închidere a pozițiilor. Ar trebui să existe norme care să determine procentul minim pe care ar trebui să îl acopere marjele pentru diferite clase de instrumente financiare. Mai mult, contrapărțile centrale ar trebui să se ghideze după o serie de principii pentru a adapta în mod corespunzător nivelurile marjelor lor în funcție de caracteristicile fiecărui instrument financiar sau portofoliu pe care îl compensează.

(23)

Contrapărțile centrale nu ar trebui să își reducă marjele până la un nivel care să le compromită siguranța, ca urmare a existenței unui mediu puternic concurențial. Din acest motiv, calculele de determinare a marjei ar trebui să respecte cerințe specifice în privința componentelor lor de bază. În acest sens, marjele ar trebui să țină cont de o gamă completă de condiții de piață, inclusiv de perioadele de criză.

(24)

Ar trebui elaborate norme care să specifice procentajul și orizonturile de timp adecvate pentru perioada de lichidare și pentru calcularea volatilității istorice. Cu toate acestea, pentru a garanta gestionarea corespunzătoare de către contrapărțile centrale a riscurilor cu care aceste se confruntă, este de dorit să nu se precizeze abordarea pe care ar trebui să o adopte CPC la calcularea cerințelor legate de marjă pornind de la acești parametri. Din aceleași motive, contrapărțile centrale nu ar trebui să fie împiedicate să se bazeze pe diferite abordări metodologice fiabile pentru elaborarea unui sistem de stabilire a marjelor pentru un întreg portofoliu; ar trebui să li se permită să recurgă la metode bazate pe corelațiile între riscul de preț aferent instrumentului sau setului de instrumente financiare pe care îl compensează, precum și la orice metode corespunzătoare bazate pe parametri statistici de dependență echivalenți.

(25)

Pentru a stabili perioada de timp în care o CPC este expusă la riscul de piață legat de gestionarea poziției unui participant în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, CPC trebuie să ia în considerare caracteristicile relevante ale instrumentelor financiare sau ale portofoliului compensat, cum ar fi nivelul de lichiditate al acestora și dimensiunea poziției sau concentrarea acesteia. Contrapărțile centrale ar trebui să evalueze în mod prudent timpul necesar pentru închiderea completă a poziției unui participant aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată de la ultima colectare a marjelor, dimensiunea poziției și concentrarea acesteia.

(26)

Pentru a se evita crearea sau exacerbarea instabilității financiare, contrapărțile centrale trebuie, în cea mai mare măsură posibilă, să adopte metodologii de calculare a marjelor orientate spre viitor, care să limiteze probabilitatea apariției de modificări prociclice la nivelul cerințelor în materie de marje, fără a submina reziliența CPC.

(27)

Un interval de încredere mai mare în cazul instrumentelor derivate extrabursiere este, în general, justificat, deoarece produsele respective pot fi afectate de modalități mai puțin fiabile de stabilire a prețurilor și de perioade mai scurte pentru care sunt disponibile date istorice pe care să se bazeze estimările expunerii. Contrapărțile centrale ar putea compensa instrumentele derivate extrabursiere care nu sunt afectate de astfel de fenomene și au aceleași caracteristici de risc ca și instrumentele financiare derivate cotate, și ar trebui să aibă posibilitatea să compenseze produsele respective în mod sistematic, indiferent de metoda de executare.

(28)

O definiție adecvată a condițiilor de piață extreme dar plauzibile reprezintă o componentă esențială a gestionării riscurilor la nivelul contrapărților centrale. În scopul menținerii la zi a cadrului de gestionare a riscurilor la nivelul contrapărților centrale, condițiile de piață extreme dar plauzibile nu ar trebui considerate ca fiind un concept static, ci mai degrabă condiții care evoluează în timp și variază de la o piață la alta. Un scenariu de piață poate fi extrem dar plauzibil pentru o anumită CPC, fără să prezinte mare importanță pentru o altă CPC. Contrapărțile centrale ar trebui să instituie un cadru de politică internă robust pentru identificarea piețelor la care sunt expuse și să utilizeze un set minim comun de standarde pentru definirea condițiilor extreme, dar plauzibile pe fiecare piață identificată. De asemenea, contrapărțile centrale ar trebui să țină cont în mod obiectiv de potențialul apariției de presiuni simultane pe mai multe piețe.

(29)

Pentru a se asigura existența unor sisteme de guvernanță adecvate și solide, cadrul utilizat de o CPC pentru a identifica condițiile de piață extreme dar plauzibile ar trebui să fie discutat de către comitetul de risc și aprobat de consiliul de administrație. Acesta ar trebui revizuit cel puțin o dată pe an, iar rezultatele ar trebui discutate de comitetul de risc și apoi comunicate consiliului de administrație. Revizuirea ar trebui să garanteze că modificările aduse dimensiunii și concentrării expunerilor contrapărții centrale, precum și evoluțiile de pe piețele pe care funcționează aceasta sunt reflectate în definiția condițiilor de piață extreme dar plauzibile. Totuși, această revizuire nu ar trebui să înlocuiască estimarea permanentă de către CPC a gradului de adecvare a fondului său de garantare, în lumina evoluției condițiilor pieței.

(30)

Pentru a asigura gestionarea eficientă a riscului lor de lichiditate, contrapărțile centrale trebuie să aibă obligația de a stabili un cadru de gestionare a riscurilor de lichiditate. Acest cadru trebuie să depindă de natura obligațiilor care le revin și să trateze instrumentele de care dispun contrapărțile centrale pentru evaluarea riscului de lichiditate cu care se confruntă, pentru determinarea presiunilor asupra lichidității care pot apărea, precum și pentru a asigura caracterul adecvat al resurselor lor lichide.

(31)

La evaluarea caracterului adecvat al resurselor lor lichide, contrapărțile centrale ar trebui să aibă obligația de a lua în considerare dimensiunea și lichiditatea resurselor pe care le dețin, precum și posibilele riscuri de concentrare a respectivelor active. Este important ca contrapărțile centrale să fie în măsură să identifice toate tipurile principale de concentrare a riscului de lichiditate din cadrul resurselor lor, astfel încât resursele de lichidități ale contrapărților centrale să fie disponibile imediat atunci când este necesar. De asemenea, contrapărțile centrale trebuie să ia în considerare și alte riscuri care decurg din relații, interdependențe și concentrări multiple.

(32)

Întrucât lichiditățile trebuie să fie disponibile imediat pentru tranzacțiile cu decontare în ziua respectivă (same day) sau chiar pentru tranzacțiile executate pe durata unei singure zile (intraday), o CPC a putea utiliza numerar depus la banca centrală de emisiune, numerar depus la băncile comerciale solvabile, linii de credit angajate, operațiuni repo angajate, garanții foarte ușor vandabile păstrate în custodie și investiții imediat disponibile și convertibile în numerar cu mecanisme de finanțare convenite în prealabil și extrem de fiabile, chiar și în condiții de criză a pieței. Aceste lichidități și garanții nu trebuie luate în considerare ca parte a resurselor financiare lichide prestabilite decât în anumite condiții.

(33)

În scopul de a asigura stimulentul necesar pentru ca CPC să stabilească cerințe prudente și să mențină suma respectivă la un nivel adecvat, evitându-se, în același timp, arbitrajul de reglementare, este important să se stabilească o metodologie comună pentru calcularea și menținerea unei anumite valori a resurselor proprii dedicate pe care o CPC ar trebui să o mențină în vederea includerii în ordinea utilizării fondurilor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată. Este esențial ca resursele care acoperă pierderile cauzate de situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată să fie separate și să aibă o funcție distinctă de cerințele minime de capital ale contrapărților centrale care acoperă alte riscuri la care ar putea fi expuse contrapărțile centrale.

(34)

Este important ca contrapărțile centrale să aplice o metodologie consecventă pentru calcularea resurselor proprii care urmează să fie incluse în ordinea utilizării fondurilor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată, în vederea asigurării unor condiții de concurență echivalente între contrapărțile centrale. Punerea la dispoziția contrapărților centrale a libertății de a implementa o metodologie insuficient de clară ar duce la rezultate foarte diferite de la o contraparte centrală la alta, oferind astfel stimulente în favoarea arbitrajului de reglementare. Prin urmare, este esențial ca metodologia să nu le acorde contrapărților centrale această marjă de apreciere. În acest sens, ar fi indicat să existe un procentaj simplu bazat pe o măsură care să poată fi clar identificată și pe o metodologie clară, care să asigure calcularea consecventă a resurselor proprii ale contrapărților centrale ce urmează să fie incluse în ordinea utilizării fondurilor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(35)

Ar trebui prevăzut un set minim de criterii pentru a se asigura că garanțiile acceptabile sunt foarte lichide și pot fi convertite în numerar rapid și cu un impact minim asupra prețurilor. Criteriile respective trebuie să se refere la emitentul garanției, la măsura în care aceasta poate fi lichidată pe piață și la gradul în care valoarea garanției este corelată cu bonitatea financiară a membrului care constituie garanția, pentru a face față eventualelor riscuri de corelare. O CPC ar trebui să aibă opțiunea de a aplica criterii suplimentare, dacă este necesar, pentru a obține nivelul dorit de soliditate.

(36)

Contrapărțile centrale ar trebui să accepte numai garanții foarte lichide, cu un risc de credit și de piață minim. Pentru a se garanta că garanțiile deținute de contrapărțile centrale rămân în permanență foarte lichide, contrapărțile centrale trebuie să stabilească politici și proceduri transparente și previzibile în vederea evaluării și a monitorizării continue a lichidității activelor acceptate ca garanție și să pună în aplicare metodologii de evaluare adecvate. În acest sens, contrapărțile centrale ar trebui să pună în aplicare și limite de concentrare având ca scop menținerea unui grad suficient de diversificare a garanțiilor, pentru a se garanta că acestea pot fi lichidate rapid, fără ca un risc de piață semnificativ să le afecteze valoarea. Pentru a-și stabili politicile în materie de garanții eligibile și limite de concentrare, contrapărțile centrale ar trebui să ia în considerare condițiile globale de disponibilitate a unor astfel de garanții, având în vedere potențialele efecte macroeconomice ale politicilor lor.

(37)

Pentru a evita riscul de corelare, membrii compensatori nu ar trebui, în general, să fie autorizați să utilizeze ca garanție propriile lor titluri de valoare sau titlurile de valoare emise de o entitate din același grup. Cu toate acestea, ar trebui ca o CPC să le poată permite membrilor compensatori să utilizeze obligațiuni garantate care sunt imune la insolvența emitentului. Garanția aferentă ar trebui, totuși, să fie segregată în mod corespunzător de emitent și să îndeplinească criteriile minime pentru acceptarea garanțiilor. Un membru compensator nu ar trebui să emită instrumente financiare în scopul principal de a fi utilizate ca garanție de către un alt membru compensator.

(38)

Pentru asigurarea siguranței contrapărților centrale, o CPC ar trebui să accepte o garanție bancară comercială numai după o evaluare aprofundată a cadrului juridic, contractual și operațional al garanției respective. Expunerile negarantate ale contrapărților centrale față de băncile comerciale ar trebui evitate. Prin urmare, garanțiile bancare comerciale pot fi acceptate numai în condiții stricte. Condițiile respective sunt îndeplinite, de obicei, pe piețele caracterizate printr-un număr mare de bănci comerciale dispuse să acorde credite membrilor compensatori nefinanciari. De aceea, în aceste cazuri ar trebui să fie permisă o limită de concentrare mai ridicată.

(39)

Pentru a-și limita riscul de piață, contrapărțile centrale ar trebui să aibă obligația de a-și evalua garanțiile cel puțin zilnic. Contrapărțile centrale ar trebui să aplice marje de ajustare prudente, care să reflecte scăderea potențială a valorii garanției în intervalul dintre data ultimei reevaluări și data până la care se poate presupune în mod rezonabil că garanția va fi lichidată în condiții de criză a pieței. Nivelul garanției ar trebui să ia în considerare și potențialele expuneri la riscuri de corelare.

(40)

Punerea în aplicare a marjelor de ajustare ar trebui să le permită contrapărților centrale să evite ajustările mari și neprevăzute ale cuantumului garanțiilor solicitate, evitându-se astfel, în măsura posibilului, efectele prociclice.

(41)

Garanțiile deținute de contrapărțile centrale nu ar trebui să axeze pe un număr limitat de emitenți sau de active, astfel încât să se evite posibilele repercusiuni semnificative asupra prețurilor în cazul lichidării garanțiilor într-o perioadă scurtă de timp. Din acest motiv, pozițiile concentrate în materie de garanții nu ar trebui să fie considerate foarte lichide.

(42)

Riscul de lichiditate, riscul de credit și riscul de piață ar trebui să fie analizate la nivel de portofoliu, precum și la nivelul fiecărui instrument financiar. Un portofoliu concentrat poate avea un efect negativ semnificativ asupra lichidității garanțiilor sau a instrumentelor financiare în care CPC își poate investi resursele financiare, deoarece este puțin probabil ca vânzarea unor poziții mari în condiții de criză a pieței să se realizeze fără a reduce prețul de pe piață. Din același motiv, garanțiile menținute de CPC ar trebui să fie monitorizate și evaluate în permanență pentru a se asigura că rămân lichide.

(43)

Piețele instrumentelor financiare derivate pe produse energetice demonstrează o interconexiune deosebit de strânsă cu piețele spot de mărfuri și pe aceste piețe ale instrumentelor derivate proporția membrilor compensatori nefinanciari este ridicată. Pe piețele respective, un număr semnificativ de participanți sunt, în același timp, și producători ai mărfii suport. Accesul la suficiente garanții pentru a susține integral garanțiile bancare comerciale ar putea presupune un efort de cesionare considerabil din partea membrilor compensatori nefinanciari a pozițiilor lor actuale sau i-ar putea împiedica pe aceștia să continue să își compenseze pozițiile în calitate de membru compensator direct al unei contrapărți centrale. Procesul respectiv ar putea cauza perturbări pe piețele energiei, atât prin prisma lichidității cât și a diversității participanților la piață. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui amânată în conformitate cu un calendar bine stabilit.

(44)

Pentru a asigura o aplicare consecventă a cadrului instituit în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ar trebui ca toate sectoarele să facă obiectul unor cerințe similare în cadrul formei definitive a normelor care li se vor aplica. Societățile energetice funcționează în prezent în temeiul unui cadru bine stabilit, care va necesita timp pentru a se adapta la noile cerințe stabilite în vederea evitării efectelor negative pentru economia reală. Prin urmare, se consideră că este de dorit să se stabilească o dată de aplicare pentru aceste tipuri de piețe care să permită o tranziție adecvată de la practicile curente de pe piață, fără a afecta în mod nejustificat structura și lichiditatea pieței.

(45)

Politica de investiții a unei CPC ar trebui să acorde cel mai înalt grad de prioritate principiilor conservării capitalului și maximizării lichidităților. De asemenea, ar trebui ca politica de investiții să garanteze că nu apar conflicte de interese cu interesele comerciale ale contrapărții centrale.

(46)

Criteriile pe care instrumentele financiare ar trebui să le îndeplinească pentru a fi considerate investiții eligibile pentru contrapărțile centrale ar trebui să țină seama de principiul 16 din cadrul principiilor CPSS-IOSCO, în vederea asigurării coerenței la nivel internațional. În mod concret, o CPC ar trebui să fie obligată să aplice standarde restrictive privind emitentul instrumentului financiar, transferabilitatea instrumentului financiar și riscul de credit, de piață, de volatilitate și de schimb valutar al instrumentului financiar. Contrapărțile centrale ar trebui să se asigure că nu subminează măsurile luate pentru a limita expunerea la risc a investițiilor lor prin expuneri excesive față de orice instrument financiar, tip de instrument financiar, emitent, tip de emitent sau custode.

(47)

Utilizarea instrumentelor derivate de către o CPC o expune la riscuri suplimentare de credit și de piață și, prin urmare, este necesar să se definească un set restrictiv de circumstanțe în care o CPC își poate investi resursele financiare în instrumente financiare derivate. Având în vedere că o CPC ar trebui urmărească deținerea unei poziții neutre în raport cu riscul de piață, singurele riscuri pe care ar avea nevoie să le acopere o CPC sunt cele legate de garanțiile pe care le acceptă sau de riscurile care decurg din situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unui membru compensator. Riscurile privind garanțiile acceptate de o CPC pot fi gestionate în mod satisfăcător prin intermediul marjelor de ajustare și nu se consideră necesar ca o CPC să utilizeze instrumente financiare derivate în acest sens. O CCP nu ar trebui să recurgă la instrumente financiare derivate decât pentru gestionarea riscului de lichiditate care rezultă în urma expunerilor față de diverse monede și pentru acoperirea portofoliului unui membru compensator în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, și numai în cazul în care procedurile contrapărții centrale de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată prevăd o astfel de utilizare.

(48)

Pentru a garanta siguranța contrapărților centrale, acestea nu ar trebui să aibă dreptul de a deține numerar în depozite negarantate decât în proporții minime. La garantarea numerarului lor, contrapărțile centrale ar trebui să se asigure întotdeauna că sunt protejate în mod corespunzător împotriva riscului de lichiditate.

(49)

Este necesar să se stabilească cerințe riguroase de simulare de criză și de testare ex post pentru a se asigura că modelele unei contrapărți centrale, metodologiile acestora și cadrul de gestionare a riscurilor de lichiditate funcționează corespunzător, luând în considerare toate riscurile la care este expusă CPC, astfel încât aceasta să dispună în orice moment de resurse adecvate pentru a acoperi aceste riscuri.

(50)

Pentru a asigura aplicarea coerentă a cerințelor pentru contrapărțile centrale, este necesar să se stabilească dispoziții detaliate cu privire la tipurile de teste care trebuie efectuate, inclusiv simulările de criză și testările ex post. Este necesară o abordare bazată pe criterii pentru a ține cont de gama largă de titluri de valoare și de contracte derivate care ar putea fi compensate în viitor, pentru a reflecta diferențele dintre contrapărțile centrale în materie de abordare a activității comerciale și a gestionării riscurilor, pentru a permite ca evoluțiile viitoare și noile riscuri să fie abordate și pentru a asigura suficientă flexibilitate.

(51)

La validarea modelelor unei contrapărți centrale, a metodologiilor acestora și a cadrului de gestionare a riscului de lichiditate, este important să se recurgă la o parte independentă adecvată, astfel încât eventualele măsuri corective necesare să poată fi identificate și puse în aplicare înainte de implementare și să se evite orice conflicte importante de interese. Partea independentă ar trebui să fie separată suficient de componenta activității contrapărții centrale care elaborează, implementează și va aplica modelul sau politicile aflate în curs de evaluare și nu ar trebui să fie implicată în niciun conflict de interese. Condițiile respective ar putea fi întrunite fie de o parte internă cu o organizare ierarhică separată, fie de o parte externă.

(52)

Diverse aspecte ale resurselor financiare ale contrapărților centrale, în special acoperirea marjei, fondurile de garantare și alte resurse financiare, sunt destinate să acopere diferite scenarii și obiective. Prin urmare, este necesar să se prevadă cerințe specifice pentru a reflecta aceste obiective și pentru a asigura aplicarea consecventă la nivelul tuturor contrapărților centrale. La evaluarea acoperirii necesare, CPC nu ar trebui să realizeze compensarea bilaterală a eventualelor expuneri între membrii compensatori aflați în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, pentru a evita reducerea efectelor potențiale pe care le-ar putea avea aceste expuneri.

(53)

Diferitele tipuri de instrumente financiare pe care le poate compensa o CPC sunt supuse unei întregi game de riscuri specifice. Prin urmare, o CPC ar trebui să fie obligată să țină cont de toate riscurile relevante pentru piețele cărora le oferă servicii de compensare în modelele sale, în metodologiile acestora și în cadrul de gestionare a riscului de lichiditate, pentru a se asigura că își evaluează în mod adecvat expunerea potențială viitoare. Pentru ca aceste riscuri să fie tratate în mod corespunzător, cerințele legate de simulările de criză ar trebui să includă riscurile specifice care afectează diferitele tipuri de instrumente financiare.

(54)

Pentru ca o CPC să garanteze că modelul său de calculare a marjelor inițiale reflectă în mod adecvat expunerile sale potențiale, în plus față de testarea ex post zilnică a marjei sale de acoperire, care analizează caracterul adecvat al marjei apelate, aceasta trebuie să asigure și testarea ex post a parametrilor și a ipotezelor cheie ale modelului. Acest lucru este esențial pentru a garanta că modelele utilizate de contrapărțile centrale calculează cu precizie marja inițială.

(55)

Analiza de sensibilitate riguroasă a cerințelor de marjă ar putea dobândi o importanță sporită în cazul în care piețele sunt nelichide sau volatile și ar trebui să fie utilizată pentru a determina impactul variației parametrilor importanți ai modelului. Analiza de sensibilitate este un instrument eficace pentru examinarea deficiențelor ascunse, care nu pot fi detectate prin testare ex post.

(56)

În lipsa efectuării periodice de simulări de criză și testări ex post, s-ar putea ajunge ca resursele financiare și resursele de lichidități ale unei CPC să nu fie adecvate pentru acoperirea riscurilor efective la care este expusă CPC. Testele corespunzătoare vor permite, de asemenea, ca modelele unei CPC, metodologiile acestora și cadrul de gestionare a riscurilor de lichiditate să reacționeze prompt la piețele în continuă schimbare și la noile riscuri. Prin urmare, rezultatele testelor ar trebui utilizate cu promptitudine de contrapărțile centrale pentru a-și revizui modelele, metodologiile și cadrul de gestionare a riscului de lichiditate.

(57)

Modelarea condițiilor extreme de piață poate ajuta o CPC să stabilească limitele modelelor sale actuale, ale cadrului său de gestionare a riscurilor de lichiditate și ale resurselor financiare și de lichidități. Totuși, acest lucru impune contrapărților centrale să dea dovadă de discernământ la modelarea diferitelor piețe și produse. Simulările de criză în sens invers ar trebui să fie considerate un instrument de gestionare util, deși nu cel mai important, pentru a determina nivelul adecvat de resurse financiare.

(58)

Participarea membrilor compensatori, a clienților și a altor părți interesate relevante la testarea prin exerciții de simulare a procedurilor unei CPC în materie de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată este esențială pentru a garanta că aceștia au cunoștințele și capacitatea operațională necesare pentru a participa cu succes la gestionarea unei situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată. Exercițiile de simulare ar trebui să reproducă un scenariu de neîndeplinire a obligațiilor de plată, pentru a demonstra rolurile și responsabilitățile membrilor compensatori, ale clienților și ale altor părți interesate relevante. În afară de aceasta, este important ca o CPC să dispună de mecanisme adecvate care să îi permită să stabilească dacă sunt necesare măsuri corective și să identifice orice lipsă de claritate în cadrul regulilor și al procedurilor sau orice marjă de apreciere permisă de acestea. Testarea procedurilor unei CPC de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată este deosebit de importantă în cazul în care aceasta se bazează pe membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată sau pe părți terțe pentru a contribui la procesul de închidere a pozițiilor, precum și în cazul în care procedurile aplicabile în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu au fost testate niciodată într-un caz real de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(59)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).

(60)

AEVMP a consultat, după caz, Autoritatea bancară europeană (ABE), Comitetul european pentru risc sistemic și membrii SEBC înainte de a înainta proiectele de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament. În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (4), AEVMP a organizat consultări publice deschise cu privire la aceste proiecte de standarde tehnice, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,

1.

„risc de bază” înseamnă riscul care decurge din variațiile, imperfect corelate, dintre două sau mai multe active sau contracte compensate printr-o contraparte centrală (CPC).

2.

„interval de încredere” înseamnă procentul de variații ale expunerilor pentru fiecare instrument financiar compensat cu trimitere la o anumită perioadă retrospectivă pe care o CPC este obligată să îl acopere pe parcursul unei anumite perioade de lichidare;

3.

„randament de comoditate” înseamnă beneficiile obținute în urma deținerii în mod direct a mărfii fizice și este afectat atât de condițiile de pe piață, cât și de factori precum costurile de depozitare fizică.

4.

„marje” înseamnă marjele prevăzute la articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care pot cuprinde marje inițiale și marje de variație;

5.

„marje inițiale” înseamnă marjele colectate de CPC pentru a acoperi eventualele expuneri viitoare față de membrii compensatori care furnizează marja și, în cazul în care este relevant, față de contrapărțile centrale interoperabile, în intervalul dintre ultima colectare a marjei și lichidarea pozițiilor în urma situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unui membru compensator sau a unei CPC interoperabile;

6.

„marje de variație” înseamnă marjele colectate sau plătite pentru a reflecta expunerile actuale care rezultă în urma unor schimbări efective ale prețului pieței;

7.

„riscul apariției subite a unei situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată” (jump to default risk) înseamnă riscul ca o contraparte sau un emitent să intre subit în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, înainte ca piața să fi avut timp să ia în calcul creșterea riscului de neîndeplinire a obligațiilor de plată al acestuia;

8.

„perioadă de lichidare” înseamnă perioada de timp utilizată pentru calcularea marjelor estimate de către CPC ca fiind necesare pentru a-și gestiona expunerea față de un membru aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și în care CPC este expusă la riscul de piață legat de gestionarea pozițiilor membrilor aflați în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

9.

„perioadă retrospectivă” înseamnă orizontul de timp pentru calcularea volatilității istorice;

10.

„anomalie de testare” înseamnă rezultatul unui test care arată că modelul sau cadrul de gestionare a riscurilor de lichiditate al unei CPC nu a dus la nivelul de acoperire dorit;

11.

„risc de corelare” înseamnă riscul generat de expunerea față de o contraparte sau față de un emitent, în cazul în care garanția oferită de contrapartea respectivă sau emisă de emitentul respectiv este foarte strâns corelată cu riscul de credit al acestuia.

(a)

numele complet al persoanei juridice;

(b)

identitatea acționarilor sau a asociaților care dețin o participație calificată;

(c)

o listă a statelor membre în care intenționează să furnizeze servicii;

(d)

categoriile de instrumente financiare compensate;

(e)

detaliile care urmează să fie incluse pe site-ul AEVMP în conformitate cu articolul 88 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(f)

detalii privind resursele sale financiare, forma și metodele prin care sunt menținute și sistemele de garantare a siguranței acestora, inclusiv procedurile de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(g)

detalii privind metodologia pentru calcularea marjei și a fondului de garantare;

(h)

o listă de garanții eligibile;

(i)

o defalcare a valorilor compensate de CPC solicitantă pe fiecare monedă din Uniune compensată, în formă prospectivă, în cazul în care este necesar;

(j)

rezultatele simulărilor de criză și ale testărilor ex post efectuate în anul precedent datei depunerii cererii;

(k)

regulile și procedurile sale interne, cu dovezi privind deplina conformitate cu cerințele aplicabile în țara terță în cauză;

(l)

detalii referitoare la eventuale acorduri de externalizare;

(m)

detalii referitoare la acordurile de segregare și la fundamentarea juridică și forța executorie a acestora;

(n)

detalii privind condițiile de acces ale contrapărții centrale și cerințele pentru suspendarea și încetarea calității de membru;

(o)

detalii privind eventualele acorduri de interoperabilitate, inclusiv informațiile furnizate autorității competente din țara terță în scopul evaluării acordului.

(a)

componența, rolul și responsabilitățile consiliului de administrație și ale eventualelor comitete de administrație;

(b)

rolurile și responsabilitățile conducerii;

(c)

structura conducerii superioare;

(d)

raporturile ierarhice dintre conducerea superioară și consiliul de administrație;

(e)

procedurile de numire a membrilor consiliului de administrație și a cadrelor din conducerea superioară;

(f)

proiectarea funcțiilor de gestionare a riscurilor, de punere în conformitate și de control intern;

(g)

procesele de asigurare a responsabilității față de părțile interesate.

(a)

monitorizarea și evaluarea periodică a gradului de adecvare și de eficacitate a măsurilor instituite în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), precum și a acțiunilor întreprinse pentru remedierea deficiențelor legate de respectarea de către CPC a obligațiilor care îi revin;

(b)

aplicarea politicilor și a procedurilor stabilite de cadrele de conducere superioară și de consiliul de administrație;

(c)

acordarea de consultanță și asistență persoanelor răspunzătoare pentru prestarea serviciilor și realizarea activităților contrapărții centrale în vederea respectării obligațiilor care îi revin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1249/2012 și cu alte cerințe de reglementare, după caz;

(d)

informarea cu regularitate a consiliului de administrație cu privire la respectarea de către CPC și angajații săi a prezentului regulament, a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1249/2012;

(e)

instituirea de proceduri pentru remedierea eficace a cazurilor de neconformitate;

(f)

garantarea faptului că persoanele relevante implicate în funcția de conformitate nu sunt implicate și în prestarea serviciilor sau realizarea activităților pe care le monitorizează și că orice conflicte de interese legate de astfel de persoane sunt identificate și eliminate în mod corespunzător.

(a)

stabilirea unor obiective și a unor strategii clare pentru CPC;

(b)

monitorizarea eficace a conducerii superioare;

(c)

instituirea unor politici de remunerare adecvate,

(d)

înființarea și supravegherea funcției de gestionare a riscurilor;

(e)

supravegherea funcției de conformitate și a funcției de control intern;

(f)

supravegherea acordurilor de externalizare;

(g)

supravegherea conformității cu toate dispozițiile prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012, ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1249/2012 și cu toate celelalte cerințe în materie de reglementare și de supraveghere;

(h)

asigurarea responsabilității față de acționari sau proprietari și față de angajați, față de membrii compensatori și clienții acestora și față de alte părți interesate relevante.

(a)

asigurarea consecvenței activităților contrapărții centrale cu obiectivele și strategia acesteia, astfel cum au fost stabilite de consiliul de administrație;

(b)

elaborarea și stabilirea unor proceduri de conformitate și de control intern care promovează obiectivele contrapărții centrale;

(c)

revizuirea și testarea periodică a procedurilor de control intern;

(d)

garantarea faptului că se alocă suficiente resurse pentru gestionarea riscurilor și verificarea conformității;

(e)

implicarea activă în procesul de control al riscurilor;

(f)

asigurarea faptului că riscurile pe care le prezintă pentru CPC compensarea și activitățile legate de compensare sunt tratate în mod corespunzător.

(a)

controale de acces la sistem;

(b)

măsuri de protecție adecvate împotriva pătrunderilor neautorizate și a utilizării necorespunzătoare a datelor;

(c)

dispozitive specifice pentru menținerea autenticității și a integrității datelor, inclusiv tehnici criptografice;

(d)

rețele și proceduri fiabile pentru transmiterea exactă și promptă a datelor fără perturbări majore;

(e)

piste de audit.

(a)

informații cu privire la sistemele sale de guvernanță, inclusiv următoarele:

(b)

informații cu privire la regulile sale, inclusiv următoarele:

(c)

informații cu privire la garanțiile eligibile și marjele de ajustare aplicabile;

(d)

o listă a tuturor membrilor compensatori actuali, cuprinzând și criteriile de admitere, de suspendare și de ieșire pentru membrii compensatori.

(a)

stabilește, implementează și menține un plan de audit pentru examinarea și evaluarea caracterului adecvat și a eficacității sistemelor, a mecanismelor de control intern și a sistemelor de guvernanță ale CPC;

(b)

emite recomandări pe baza rezultatelor activității efectuate în conformitate cu litera (a);

(c)

verifică respectarea recomandărilor respective;

(d)

raportează problemele de audit intern consiliului de administrație.

(a)

fiecare etapă principală a prelucrării efectuate de CPC poate fi reconstituită;

(b)

este posibilă înregistrarea, trasabilitatea și extragerea conținutului inițial al unei înregistrări, înainte de orice corecturi sau alte modificări;

(c)

există măsuri pentru a preveni modificarea neautorizată a înregistrărilor;

(d)

există măsuri corespunzătoare pentru a asigura siguranța și confidențialitatea datelor înregistrate;

(e)

în sistemul de evidență a datelor este încorporat un mecanism de identificare și de corectare a erorilor;

(f)

în cadrul sistemului de evidență a datelor se asigură recuperarea rapidă a înregistrărilor în cazul unei avarii a sistemului.

(a)

prețul, rata sau spread-ul și cantitatea;

(b)

capacitatea de compensare, care indică dacă tranzacția a avut ca obiect cumpărarea sau vânzarea din perspectiva înregistrării efectuate de CPC;

(c)

identificarea instrumentului;

(d)

identificarea membrului compensator;

(e)

identificarea locului în care a fost încheiat contractul;

(f)

data și ora interpunerii contrapărții centrale;

(g)

data și ora încetării contractului;

(h)

condițiile și modalitatea de decontare;

(i)

data și ora decontării sau a cumpărării impuse aferente tranzacției și gradul în care sunt aplicabile următoarele detalii:

(a)

identificarea membrului compensator, a clientului – dacă este cunoscut de CPC – și a eventualelor contrapărți centrale interoperabile care mențin astfel de poziții, dacă este cazul;

(b)

semnul poziției;

(c)

calculul zilnic al valorii poziției, indicând prețurile la care sunt evaluate contractele, precum și orice alte informații relevante.

(a)

organigrama consiliului de administrație și organigramele comitetelor relevante, organigrama unității de compensare, a unității de gestionare a riscurilor și ale tuturor celelalte unități sau diviziuni relevante;

(b)

identitatea acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate, precum și valoarea respectivelor participații;

(c)

documentele care atestă politicile, procedurile și procesele obligatorii în temeiul capitolului III și al articolului 29;

(d)

procesele-verbale ale reuniunilor consiliului de administrație și, dacă este cazul, ale reuniunilor subcomitetelor consiliului de administrație și ale comitetelor cadrelor de conducere superioară;

(e)

procesele-verbale ale reuniunilor comitetului de risc;

(f)

procesele-verbale ale grupurilor de consultare cu membrii compensatori și cu clienții, dacă există astfel de grupuri;

(g)

rapoartele de audit intern și extern, rapoartele privind gestionarea riscurilor, rapoartele de conformitate și rapoartele întocmite de societăți de consultanță, inclusiv răspunsurile din partea conducerii;

(h)

politica de continuitate a activității și planul de redresare în caz de dezastru, obligatorii în conformitate cu articolul 17;

(i)

planul de lichiditate și rapoartele zilnice de lichiditate, obligatorii în conformitate cu articolul 32;

(j)

evidențele care reflectă toate activele și pasivele, precum și conturile de capital, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(k)

reclamațiile primite, cu informații privind numele, adresa și numărul de cont al reclamantului; data la care a fost primită reclamația; numele tuturor persoanelor identificate în reclamație; o descriere a naturii reclamației; modul de soluționare a plângerii și data la care a fost soluționată plângerea;

(l)

evidențele privind orice întrerupere a serviciilor sau orice disfuncționalitate, inclusiv un raport detaliat privind cronologia, efectele și acțiunile de remediere;

(m)

evidențe privind rezultatele testărilor ex post și ale simulărilor de criză efectuate;

(n)

comunicări scrise cu autoritățile competente, AEVMP și membrii relevanți ai SEBC;

(o)

avizele juridice primite în conformitate cu capitolul III;

(p)

dacă este cazul, documentația privind acordurile de interoperabilitate cu alte contrapărți centrale;

(q)

informațiile menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (b) punctul (vii) și alineatul (1) litera (d);

(r)

documentele relevante care descriu dezvoltarea unor noi inițiative comerciale.

(a)

implică scenarii de dezastre la scară mare și comutări între sediul primar și cel secundar;

(b)

presupune implicarea membrilor compensatori, a furnizorilor externi și a instituțiilor relevante din infrastructura financiară, față de care au fost identificate interdependențe în politica de continuitate a activității.

(a)

pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere, 99,5 %;

(b)

pentru instrumente financiare, altele decât instrumentele financiare derivate extrabursiere, 99 %.

(a)

complexitatea și nivelul incertitudinilor în materie de prețuri care caracterizează categoria de instrumente financiare, care ar putea limita valabilitatea calculului marjei inițiale și al marjei de variație;

(b)

caracteristicile de risc ale categoriei de instrumente financiare, care pot include, dar nu se limitează la volatilitate, durată, lichiditate, caracteristici neliniare ale prețurilor, riscul de apariție subită a unei situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată și riscul de corelare (wrong way risk);

(c)

măsura în care alte mecanisme de control al riscului nu limitează în mod adecvat expunerile de credit;

(d)

efectul de levier caracteristic categoriei de instrumente financiare, inclusiv dacă clasa de instrumente financiare prezintă o volatilitate semnificativă, dacă este foarte concentrată la nivelul câtorva actori de pe piață sau dacă ar putea fi dificil de închis.

(a)

cinci zile lucrătoare pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere;

(b)

două zile lucrătoare pentru alte instrumente financiare decât instrumentele financiare derivate extrabursiere.

(a)

perioada cea mai lungă care poate trece de la ultima colectare a marjelor până la declararea situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către CPC sau până la declanșarea procesului de gestionare a situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către CPC;

(b)

perioada estimată ca fiind necesară pentru a concepe și executa strategia de gestionare a situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unui membru compensator în funcție de particularitățile fiecărei categorii de instrumente financiare, inclusiv de nivelul de lichiditate și de dimensiunea și concentrarea pozițiilor, precum și în funcție de piețele la care va recurge CPC pentru a închide sau a acoperi complet pozițiile unui membru compensator;

(c)

după caz, perioada necesară pentru acoperirea riscului de contraparte la care este expusă CPC.

(a)

un astfel de orizont de timp ar fi mai adecvat decât cel menționat la alineatul (1), având în vedere caracteristicile specifice ale instrumentelor derivate extrabursiere relevante;

(b)

orizontul de timp respectiv este de cel puțin două zile lucrătoare.

(a)

aplicarea unei marje tampon de cel puțin 25 % din marjele calculate cărora le permite să fie temporar epuizate în perioadele în care cerințele de marjă calculate cresc semnificativ;

(b)

atribuirea unei ponderi de cel puțin 25 % observațiilor făcute în situații de criză pe parcursul perioadei retrospective calculate în conformitate cu articolul 26;

(c)

asigurarea faptului că cerințele sale legate de marjă nu sunt inferioare celor care ar fi calculate utilizând volatilitatea estimată pe parcursul unei perioade retrospective istorice de 10 ani.

(a)

o serie de scenarii istorice, inclusiv perioade de evoluții extreme ale pieței observate în ultimii 30 de ani sau în perioada pentru care au fost disponibile date fiabile, care ar fi expus CPC celui mai mare risc financiar. Dacă o CPC decide că reapariția unui caz istoric de fluctuații mari ale prețurilor nu este plauzibilă, aceasta trebuie să justifice omiterea din cadru a cazului respectiv în fața autorității competente;

(b)

o serie de posibile scenarii viitoare, bazate pe ipoteze consecvente cu privire la volatilitatea pieței și la corelația prețurilor între piețe și între instrumente financiare, bazându-se pe evaluări atât cantitative, cât și calitative ale condițiilor de piață potențiale.

(a)

gestionarea și monitorizarea, cel puțin zilnică, a nevoilor sale de lichidități într-o serie de scenarii de piață;

(b)

menținerea unui nivel suficient de resurse financiare lichide pentru a-și acoperi nevoile de lichidități și a face distincție între utilizarea dată diverselor tipuri de resurse lichide;

(c)

evaluarea și estimarea zilnică a activelor lichide aflate la dispoziția contrapărții centrale și a nevoilor de lichiditate ale acesteia;

(d)

identificarea surselor riscurilor de lichiditate;

(e)

evaluarea termenelor în care ar trebui să fie disponibile resursele financiare lichide ale contrapărții centrale;

(f)

luarea în considerare a potențialelor nevoi de lichidități care rezultă din capacitatea membrilor compensatori de a schimba garanții în numerar cu garanții care nu sunt în numerar;

(g)

procesele aplicabile în eventualitatea unui deficit de lichidități;

(h)

reconstituirea oricăror resurse financiare lichide pe care le-ar putea utiliza în timpul unei situații de criză.

(a)

băncile de decontare;

(b)

sistemele de plăți;

(c)

sistemele de decontare a titlurilor de valoare;

(d)

agenții nostro;

(e)

băncile custode;

(f)

furnizorii de lichidități;

(g)

contrapărțile centrale interoperabile;

(h)

prestatorii de servicii.

(a)

numerarul depus la o bancă centrală de emisiune;

(b)

numerarul depus la instituții de credit autorizate în conformitate cu articolul 47;

(c)

liniile de credit angajate sau alte acorduri echivalente cu membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(d)

acordurile de răscumpărare angajate;

(e)

instrumentele financiare foarte ușor vandabile care îndeplinesc cerințele de la articolele 45 și 46 și în legătură cu care CPC poate demonstra că sunt disponibile și convertibile imediat în numerar în aceeași zi pe baza unor acorduri de finanțare prestabilite, de înaltă fiabilitate, inclusiv în condiții de criză a pieței.

(a)

o monedă pentru care CPC poate demonstra autorităților competente că are capacitatea de a gestiona riscul în mod corespunzător;

(b)

o monedă în care CPC compensează tranzacții, în limita garanției necesare pentru a acoperi expunerile contrapărții centrale în moneda respectivă.

(a)

tipul de activ și nivelul riscului de credit asociat cu instrumentul financiar pe baza evaluării interne efectuate de contrapartea centrală. La efectuarea unei astfel de evaluări, CPC utilizează o metodologie bine definită și obiectivă, care nu se bazează integral pe avize externe și care ia în considerare riscul care decurge din faptul că emitentul își are sediul într-o anumită țară.

(b)

scadența activului;

(c)

volatilitatea prețurilor istorice și a prețurilor viitoare ipotetice ale activului în condiții de criză a pieței;