9.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 39/1

(1)

Anumite substanțe și amestecuri sunt precursori de explozivi și pot fi utilizate impropriu la fabricarea ilicită de explozivi. Planul de acțiune al Uniunii Europene privind îmbunătățirea securității explozivilor, adoptat de Consiliu la 18 aprilie 2008, a invitat Comisia să instituie un Comitet permanent pentru precursori care să analizeze măsuri și să pregătească recomandări privind reglementarea precursorilor de explozivi disponibili pe piață, luând în considerare costurile și beneficiile acestora.

(2)

Comitetul permanent pentru precursori, instituit de Comisie în 2008, a identificat diferiți precursori de explozivi susceptibili de a fi folosiți pentru a comite atacuri teroriste și a recomandat acțiuni corespunzătoare la nivelul Uniunii.

(3)

Unele state membre au adoptat deja acte cu putere de lege și acte administrative privind introducerea pe piață, punerea la dispoziție și deținerea anumitor precursori de explozivi.

(4)

Respectivele acte cu putere de lege și acte administrative, care sunt divergente și pot constitui bariere în calea comerțului în interiorul Uniunii, ar trebui armonizate cu scopul de a îmbunătăți libera circulație a substanțelor chimice și a amestecurilor pe piața internă și, în măsura posibilului, de a elimina denaturarea concurenței, asigurând în același timp un înalt nivel de protecție a siguranței publicului larg. De asemenea, la nivel național și la nivelul Uniunii au fost instituite alte norme privind anumite substanțe care fac obiectul prezentului regulament referitoare la siguranța lucrătorilor și protecția mediului. Prezentul regulament nu aduce atingere respectivelor norme.

(5)

Pentru a asigura cel mai înalt grad de uniformitate pentru operatorii economici, un regulament este cel mai adecvat instrument juridic de reglementare a comercializării și utilizării de precursori de explozivi.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (3) prevede că substanțele și amestecurile clasificate drept periculoase trebuie să fie corect etichetate înainte de a fi introduse pe piață. De asemenea, acesta prevede că operatorii economici, inclusiv comercianții cu amănuntul, fie clasifică și etichetează aceste substanțe, fie se bazează pe clasificarea întocmită de un actor din amonte în lanțul de aprovizionare. Prin urmare, este oportun să se prevadă în prezentul regulament că toți operatorii economici, inclusiv comercianții cu amănuntul, care pun la dispoziția persoanelor din rândul publicului larg substanțe restricționate în temeiul prezentului regulament, se asigură că ambalajul indică faptul că achiziționarea, deținerea sau utilizarea substanței sau a amestecului în cauză de către persoane din rândul publicului larg face obiectul unei restricții.

(7)

Pentru a atinge, la nivel național, un nivel de protecție împotriva utilizării ilicite a precursorilor de explozivi care să fie similar sau mai mare decât cel avut în vedere de prezentul regulament la nivelul Uniunii, unele state membre au deja acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare pentru unele substanțe susceptibile de o utilizare ilicită. Unele dintre aceste substanțe sunt enumerate deja în prezentul regulament, iar altele ar putea fi restricționate la nivelul Uniunii în viitor. Întrucât ar fi împotriva scopurilor prezentului regulament să se diminueze protecția prin măsuri la nivelul Uniunii, este oportun să se prevadă un mecanism prin care astfel de măsuri naționale ar putea rămâne în vigoare (o clauză de salvgardare).

(8)

Fabricarea ilicită a explozivilor ar trebui să fie făcută mai dificilă prin fixarea unor valori limită de concentrație pentru anumiți precursori de explozivi. Sub aceste valori limită de concentrație libera circulație a respectivilor precursori de explozivi este asigurată și supusă unui mecanism de salvgardare; peste respectivele valori limită de concentrație accesul publicului larg la respectivii precursori de explozivi ar trebui restricționat.

(9)

Persoanele din rândul publicului larg ar trebui, prin urmare, să nu poată achiziționa, introduce, deține sau utiliza precursorii de explozivi menționați peste valorile limită de concentrație respective. Este, totuși, oportun să se permită persoanelor din rândul publicului larg să achiziționeze, să introducă,să dețină sau să utilizeze astfel de precursori de explozivi în scopuri legitime, dacă dețin o licență pentru asta.

(10)

Mai mult, ținând seama de faptul că unele state membre au deja sisteme de înregistrare bine stabilite, care sunt utilizate pentru a controla punerea la dispoziție pe piață a unora sau a tuturor substanțelor restricționate în temeiul prezentului regulament care nu pot fi puse la dispoziția persoanelor din rândul publicului larg, este oportun să se prevadă în prezentul regulament un sistem de înregistrare aplicabil unora sau tuturor acelor substanțe.

(11)

Peroxidul de hidrogen, nitrometanul și acidul nitric sunt utilizate la scară largă în scopuri legitime de către persoane din rândul publicului larg. Prin urmare ar trebui să fie posibil ca statele membre să permită accesul la acele substanțe în anumite limite de concentrație prin aplicarea mai degrabă a unui sistem de înregistrare prevăzut în conformitate cu prezentul regulament decât a unui sistem de acordare de licențe.

(12)

Având în vedere obiectul extrem de specific al prezentului regulament, obiectivul prezentului regulament poate fi realizat lăsând totodată statelor membre, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, flexibilitatea de a alege dacă să interzică accesul publicului larg la substanțele restricționate de prezentul regulament sau să acorde un acces limitat în conformitate cu prezentul regulament.

(13)

Pentru a urmări obiectivele legitime ale securității publice, asigurând în același timp un nivel cât mai mic de perturbare a bunei funcționări a pieței interne, este oportun să se prevadă un sistem de acordare de licențe în conformitate cu care o persoană care a achiziționat o substanță restricționată de prezentul regulament care nu poate fi pusă la dispoziția persoanelor din rândul publicului larg sau un amestec ori o substanță care conține substanța respectivă, într-o concentrație de peste valoarea limită, ar putea să o introducă dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță într-un stat membru care permite accesul la substanța respectivă în conformitate cu oricare dintre sistemele prevăzute în prezentul regulament.

(14)

Pentru a pune în aplicare în mod eficient dispozițiile privind introducerea de precursori de explozivi, statele membre sunt încurajate să se asigure că condițiile aplicabile pentru introducerea substanțelor restricționate de prezentul regulament care nu pot fi puse la dispoziția persoanelor din rândul publicului larg sunt aduse în atenția călătorilor internaționali. Din același motiv, statele membre sunt de asemenea încurajate să se asigure că publicul larg este sensibilizat cu privire la restricțiile aplicabile loturilor mici de bunuri livrate persoanelor private sau comandate la distanță de către consumatori finali.

(15)

Informațiile furnizate de către statele membre sectorului industrial, în special întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), ar putea constitui un mijloc important de facilitare a conformității cu prezentul regulament, având în vedere importanța minimizării sarcinii administrative pentru IMM-uri.

(16)

Având în vedere că ar fi disproporționat să se interzică utilizarea precursorilor de explozivi în activitățile profesionale, restricțiile privind punerea la dispoziție, introducerea, deținerea și utilizarea acestor precursori de explozivi ar trebui să se aplice numai publicului larg. Totuși, având în vedere scopurile generale ale prezentului regulament, este oportun să se prevadă un mecanism de raportare care să acopere atât utilizatorii profesioniști din lanțul de aprovizionare, cât și persoanele din rândul publicului larg implicate în tranzacții care, prin natura sau amploarea lor, sunt considerate suspecte. În acest scop, statele membre ar trebui să instituie puncte de contact naționale pentru raportarea tranzacțiilor suspecte.

(17)

O serie de tranzacții privind precursori de explozivi ar putea fi considerate suspecte și, prin urmare, ar trebui raportate, antrenând astfel un refuz legitim de furnizare din partea operatorilor economici. De exemplu, în cazul în care cumpărătorul potențial (profesionist sau neprofesionist) pare confuz în ceea ce privește utilizarea preconizată, pare nefamiliarizat cu utilizarea preconizată sau nu poate să o explice în mod plauzibil, intenționează să achiziționeze cantități, concentrații sau combinații neobișnuite de substanțe, nu dorește să ofere o dovadă a identității sau a reședinței sale sau insistă să utilizeze metode neobișnuite de plată, inclusiv sume mari de bani lichizi. Operatorii economici are trebui să își poată rezerva dreptul de a refuza o astfel de tranzacție.

(18)

Având în vedere scopurile generale ale prezentului regulament, autoritățile competente responsabile cu acordarea de licențe sunt încurajate să informeze punctul de contact național relevant despre orice refuz al unei cereri de acordare de licență, în cazul în care refuzul s-a bazat pe motive întemeiate de a suspecta legitimitatea utilizării preconizate sau intențiile utilizatorului. De asemenea, autoritățile competente responsabile cu acordarea de licențe sunt încurajate să informeze punctul de contact național în legătură cu orice suspendare sau revocare a unei licențe.

(19)

În scopul de a preveni și detecta eventuale utilizări ilicite ale precursorilor de explozivi, este de dorit ca punctele de contact naționale să păstreze evidențe ale tranzacțiilor suspecte raportate și ca autoritățile competente să ia măsurile necesare pentru a examina circumstanțele concrete, inclusiv autenticitatea activității economice relevante exercitate de un utilizator profesionist implicat într-o tranzacție suspectă.

(20)

Acolo unde este fezabil, ar trebui stabilite valori limită de concentrație peste care accesul la anumiți precursori de explozivi să fie restricționat, în timp ce pentru anumiți alți precursori ar trebui prevăzută numai raportarea tranzacțiilor suspecte. Criteriile pentru a stabili care măsuri se aplică căror substanțe includ nivelul de amenințare asociat precursorului de exploziv în cauză, volumul comerțului cu precursorul de exploziv în cauză și posibilitatea stabilirii unui nivel de concentrație sub care precursorul ar putea fi totuși utilizat în scopurile legitime pentru care este introdus pe piață. Aceste criterii ar trebui să dea în continuare o orientare noilor acțiuni care pot fi întreprinse cu privire la precursorii care nu intră în prezent în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(21)

Nu este posibil, din punct de vedere tehnic, să se stabilească valori limită de concentrație pentru combustibilii solizi din hexamină sub formă de pastile. În plus, există multe utilizări legitime ale acidului sulfuric, acetonei, nitratului de potasiu, nitratului de sodiu, nitratului de calciu și nitratului de calciu amoniu. O reglementare la nivelul Uniunii privind limitarea vânzărilor către publicul larg a acestor substanțe ar avea drept rezultat costuri administrative și legate de respectarea legislației disproporționat de mari pentru consumatori, autoritățile publice și întreprinderi. Totuși, având în vedere scopurile prezentului regulament, ar trebui adoptate măsuri pentru a facilita raportarea tranzacțiilor suspecte privind combustibili solizi din hexamină sub formă de pastile și privind acei alți precursori de explozivi pentru care nu există alternative sigure și potrivite.

(22)

Furtul de precursori de explozivi reprezintă un mijloc de a obține materii prime pentru fabricarea ilicită de explozivi. Prin urmare, este oportun să se prevadă raportarea furturilor și disparițiilor semnificative ale substanțelor care fac obiectul măsurilor prevăzute de prezentul regulament și ale altor substanțe cu privire la care se raportează tranzacțiile suspecte. Pentru a facilita urmărirea făptuitorilor și pentru a alerta autoritățile competente din alte state membre cu privire la posibilele amenințări, punctele de contact naționale sunt încurajate, atunci când e cazul, să recurgă la sistemul de alertă timpurie al Europol.

(23)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(24)

În temeiul anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (4) este interzisă furnizarea către persoane din rândul publicului larg a nitratului de amoniu care ar putea fi ușor utilizat în mod impropriu drept precursor de explozivi. Totuși, furnizarea de nitrat de amoniu către anumiți utilizatori profesioniști, în principal fermieri, este permisă. Prin urmare, furnizarea respectivă ar trebui să facă obiectul mecanismului de raportare pentru tranzacții suspecte instituit prin prezentul regulament, având în vedere că nu există nicio cerință echivalentă în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(25)

Prezentul regulament prevede prelucrarea datelor cu caracter personal și transmiterea acestora către terți în cazul tranzacțiilor suspecte. Această prelucrare și transmitere implică o imixtiune gravă în drepturile fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (5) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentului regulament. Prin urmare, ar trebui garantat că este protejat în mod corespunzător dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal al persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în aplicarea prezentului regulament. În special prelucrarea datelor cu caracter personal pe care o implică acordarea unei licențe, înregistrarea tranzacțiilor și raportarea tranzacțiilor suspecte ar trebui efectuată în conformitate cu Directiva 95/46/CE, inclusiv cu principiile generale în materie de protecție a datelor, și anume limitarea la minimum a datelor, limitarea scopului, proporționalitatea și necesitatea, precum și cerința de a respecta în mod corespunzător dreptul persoanelor vizate de a avea acces la date și de a obține rectificarea sau ștergerea acestora.

(26)

Substanțele utilizate de teroriști și de alți infractori pentru fabricarea ilicită de explozivi artizanali se pot schimba rapid cu altele. Prin urmare ar trebui prevăzută posibilitatea de a include și alte substanțe în sistemul prevăzut de prezentul regulament, atunci când e necesar în regim de urgență.

(27)

În scopul de a ține seama de evoluțiile constatate în utilizarea improprie a substanțelor ca precursori de explozivi și cu condiția ca, pentru a ține seama de impactul potențial semnificativ asupra operatorilor economici, să se desfășoare consultări corespunzătoare cu părțile interesate relevante, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a modifica valorile limită de concentrație peste care anumite substanțe nu pot fi puse la dispoziția publicului larg și pentru a întocmi o listă a substanțelor suplimentare cu privire la care tranzacțiile suspecte trebuie raportate. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să se asigure că documentele relevante se transmit simultan Parlamentului European și Consiliului în timp util și în mod corespunzător.

(28)

Comisia ar trebui să revizuiască în permanență lista substanțelor care nu pot fi puse la dispoziția publicului larg peste anumite valori limită de concentrație și lista substanțelor cu privire la care tranzacțiile suspecte trebuie raportate. Comisia ar trebui, atunci când se justifică acest lucru, să pregătească propuneri legislative în conformitate cu procedura legislativă ordinară în vederea adăugării sau eliminării de mențiuni în prima listă menționată sau în vederea eliminării de mențiuni din a doua listă menționată pentru a ține seama de evoluțiile utilizării improprii a substanțelor ca precursori de explozivi.

(29)

În ceea ce privește substanțele care nu sunt deja restricționate de prezentul regulament, însă în privința cărora un stat membru descoperă că are motive rezonabile pentru a crede că ar putea fi utilizate pentru fabricarea ilicită de explozivi, ar trebui introdusă o clauză de salvgardare care să prevadă o procedură a Uniunii adecvată.

(30)

În plus, având în vedere riscurile specifice care trebuie abordate de prezentul regulament, este oportun să se permită statelor membre, în anumite circumstanțe, să adopte măsuri de salvgardare și în privința substanțelor care fac deja obiectul măsurilor prevăzute de prezentul regulament.

(31)

Având în vedere cerințele în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește informarea Comisiei și a statelor membre, ar fi inoportun ca aceste noi măsuri de salvgardare să facă obiectul regimului prevăzut de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (6), indiferent dacă se referă la substanțe care fac deja obiectul măsurilor prevăzute de prezentul regulament sau la alte substanțe.

(32)

Având în vedere scopul prezentului regulament și impactul pe care îl poate avea acesta asupra securității cetățenilor și asupra pieței interne, Comisia ar trebui să prezinte, bazându-se pe discuțiile permanente din cadrul Comitetului permanent pentru precursori, un raport către Parlamentul European și Consiliu care să analizeze problemele care pot apărea din punerea în aplicare a prezentului regulament, oportunitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare al acestuia, atât în ceea ce privește acoperirea utilizatorilor profesioniști, cât și includerea în cadrul dispozițiilor privind raportarea tranzacțiilor suspecte, a disparițiilor și a furturilor de substanțe care deși nu fac obiectul măsurilor prevăzute de prezentul regulament, sunt identificate ca fiind utilizate pentru fabricarea ilicită de explozivi (precursori de explozivi neclasificați). Mai mult, Comisia ar trebui, ținând în acest sens seama de experiența relevantă dobândită de statele membre și luând în considerare costurile și beneficiile, să prezinte un raport în care să se analizeze oportunitatea și fezabilitatea consolidării și armonizării în continuare a sistemului, având în vedere amenințările la adresa securității publice. În cadrul revizuirii, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului în care să fie examinate posibilități de a transfera dispoziții privind nitratul de amoniu din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 în prezentul regulament.

(33)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume limitarea accesului publicului larg la substanțele care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită de explozivi neîmpiedicând însă libera circulație a mărfurilor pe piața internă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea limitării, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(34)

În temeiul articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (7) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis un aviz (8).

(35)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la proprietate și principiul nediscriminării. Prezentul regulament ar trebui aplicat de către statele membre cu respectarea acestor drepturi și principii,

(a)

articolelor definite la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

(b)

articolelor pirotehnice definite în articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2007/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 privind introducerea pe piață a articolelor pirotehnice (9), articolelor pirotehnice destinate, în conformitate cu dreptul intern, utilizării în regim necomercial de către forțele armate, autoritățile de asigurarea a aplicării legii sau pompieri, echipamentului pirotehnic care intră în domeniul de aplicare al Directivei 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime (10), articolelor pirotehnice destinate utilizării în industria aerospațială sau capselor de percuție destinate jucăriilor;

(c)

medicamentelor care sunt puse, în mod legitim, la dispoziția unei persoane din rândul publicului larg, pe baza unei rețete, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

1.

„substanță” înseamnă o substanță în sensul articolului 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

2.

„amestec” înseamnă un amestec în sensul articolului 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

3.

„articol” înseamnă un articol în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

4.

„punere la dispoziție” înseamnă orice furnizare, cu titlu oneros sau gratuit;

5.

„introducere” înseamnă actul de a aduce o substanță pe teritoriul unui stat membru dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță;

6.

„utilizare” înseamnă orice prelucrare, preparare, stocare, tratare sau amestecare, inclusiv în cadrul fabricării unui articol, sau orice altă utilizare;

7.

„persoană din rândul publicului larg” înseamnă orice persoană fizică care acționează în scopuri care nu sunt legate de activitățile sale comerciale sau profesionale;

8.

„tranzacție suspectă” înseamnă orice tranzacție privind substanțele enumerate în anexe sau amestecurile ori substanțele care conțin astfel de substanțe, inclusiv cele în care sunt implicați utilizatori profesioniști, atunci când există motive rezonabile de a suspecta că substanța sau amestecul sunt destinate fabricării ilicite de explozivi;

9.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau entitate publică sau grup de astfel de persoane și/sau organisme care furnizează produse sau servicii pe piață;

10.

„precursor de exploziv restricționat” înseamnă o substanță enumerată în anexa I într-o concentrație mai mare decât limita maximă corespunzătoare prevăzută pentru aceasta și include un amestec sau altă substanță în care o astfel de substanță listată este prezentă într-o concentrație mai mare decât limita maximă corespunzătoare.

(a)

peroxid de hidrogen (CAS RN 7722-84-1) în concentrații superioare valorii limită prevăzute în anexa I, dar nu mai mari de 35 % g/g;

(b)

nitrometan (CAS RN 75-52-5) în concentrații superioare valorii limită prevăzute în anexa I, dar nu mai mari de 40 % g/g;

(c)

acid nitric (CAS RN 7697-37-2) în concentrații superioare valorii limită prevăzute în anexa I, dar nu mai mari de 10 % g/g;

(a)

a substanțelor enumerate în anexa I în concentrații care nu sunt superioare valorilor limită prevăzute în aceasta; sau

(b)

a substanțelor enumerate în anexa II.

(a)

numele, adresa și, după caz, fie numărul de identificare al persoanei din rândul publicului larg, fie tipul și numărul documentului oficial de identitate;

(b)

denumirea substanței sau a amestecului, inclusiv concentrația sa;

(c)

cantitatea substanței sau a amestecului;

(d)

utilizarea preconizată a substanței sau a amestecului, în conformitate cu declarația persoanei din rândul publicului larg;

(e)

data și locul tranzacției;

(f)

semnătura persoanei din rândul publicului larg.

(a)

să corespundă formatului și conținutului documentelor corespunzătoare pe hârtie și

(b)

să fie disponibile imediat în orice moment pe întreaga perioadă stabilită la alineatul (3).

(a)

pare confuz în ceea ce privește utilizarea preconizată a substanței sau amestecului;

(b)

pare nefamiliarizat cu utilizarea preconizată a substanței sau amestecului sau nu poate să o explice în mod plauzibil;

(c)

intenționează să achiziționeze substanțe în cantități, combinații sau concentrații neobișnuite pentru uz domestic;

(d)

nu dorește să ofere o dovadă a identității sau a reședinței; sau

(e)

insistă să utilizeze metode neobișnuite de plată, inclusiv sume mari de bani lichizi.

(a)

informații privind mijloacele de recunoaștere și de raportare a tranzacțiilor suspecte, în special în ceea ce privește concentrațiile și/sau cantitățile de substanțe enumerate în anexa II sub nivelul cărora nu este nevoie, în mod normal, de nicio acțiune;

(b)

informații privind mijloacele de recunoaștere și de raportare a disparițiilor și furturilor semnificative;

(c)

alte informații considerate utile.

(a)

orice problemă apărută ca urmare a aplicării prezentului regulament;

(b)

oportunitatea și fezabilitatea consolidării și armonizării în continuare a sistemului, având în vedere amenințarea pentru securitatea publică pe care o constituie terorismul și alte activități infracționale grave, ținând seama de experiența dobândită de statele membre în contextul aplicării prezentului regulament, inclusiv orice deficiențe identificate în materie de securitate și luând în considerare costurile și beneficiile pentru statele membre, operatorii economici și alte părți interesate relevante;

(c)

oportunitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament la utilizatorii profesioniști, ținând seama de sarcinile impuse operatorilor economici și având în vedere obiectivul prezentului regulament;

(d)

oportunitatea și fezabilitatea includerii unor precursori de explozivi neclasificați în cadrul dispozițiilor privind raportarea tranzacțiilor suspecte, a disparițiilor și a furturilor.

9.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 39/12

(1)

Existența unor date și statistici empirice solide este absolut esențială pentru a măsura progresele și a evalua eficiența politicilor și programelor Uniunii, în special în cadrul Strategiei Europa 2020 prezentate în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (Strategia Europa 2020).

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene (2), ar trebui instituit un program statistic european multianual (denumit în continuare „program multianual”) care să asigure un cadru pentru finanțarea acțiunilor Uniunii.

(3)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009, programul multianual ar trebui să asigure cadrul necesar pentru elaborarea, producerea și difuzarea statisticilor europene, principalele domenii și obiectivele acțiunilor prevăzute pentru o perioadă de maximum cinci ani. Acesta ar trebui să stabilească prioritățile cu privire la necesitățile în materie de informare pentru realizarea activităților Uniunii. Necesitățile respective ar trebui să fie comparate cu resursele necesare la nivelul Uniunii și la nivel național pentru elaborarea statisticilor cerute, precum și cu sarcina de răspuns și costurile asociate ale respondenților, acordându-se o atenție deosebită rentabilității.

(4)

Elaborarea, producerea și difuzarea statisticilor europene în cadrul legislativ al programului multianual ar trebui să se realizeze prin intermediul cooperării strânse și coordonate în cadrul Sistemului statistic european (SSE) dintre autoritatea statistică a Uniunii Europene, care este Comisia (Eurostat), pe de o parte, și institutele naționale de statistică și alte autorități naționale, astfel cum sunt desemnate de statele membre (3) (denumite împreună în continuare „autoritățile naționale de statistică”), pe de altă parte. Independența profesională a institutelor naționale de statistică și a Comisiei (Eurostat) este esențială pentru furnizarea de date statistice credibile și de înaltă calitate.

(5)

Pentru îmbunătățirea calității statisticilor europene este esențială o cooperare mai strânsă între Comisie (Eurostat) și institutele statistice naționale. O astfel de cooperare mai strânsă ar trebui să se concentreze în principal asupra furnizării de servicii suplimentare de formare metodologică în domeniul statisticii și în domeniile conexe, asupra dezvoltării și diseminării bunelor practici existente în cadrul SSE, precum și asupra schimbului de personal între statele membre și Comisie (Eurostat), în ambele direcții.

(6)

Punerea în aplicare a programului multianual reprezintă o oportunitate pentru a elabora statistici europene armonizate cu scopul de a contribui la elaborarea, producerea și difuzarea de informații statistice comune, comparabile și fiabile la nivelul Uniunii.

(7)

Statisticile de înaltă calitate elaborate, produse și difuzate în cadrul programului multianual sunt vitale pentru luarea de decizii bazate pe dovezi și ar trebui să fie disponibile la timp și să contribuie la punerea în aplicare a politicilor Uniunii astfel cum se reflectă în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a Strategiei Europa 2020 și a altor politici abordate în cadrul priorităților strategice ale Comisiei pentru perioada 2010-2014, și anume guvernanța economică consolidată și integrată, schimbările climatice, reforma politicii agricole, creșterea economică și coeziunea socială, egalitatea de gen, o Europă a cetățenilor și globalizarea. Acestea ar trebui să fie sprijinite prin acțiuni care sunt finanțate în cadrul programului multianual atunci când Uniunea poate oferi o valoare adăugată clară și care vizează aplicarea unui tratament egal pentru toți indicatorii economici, sociali și de mediu.

(8)

La definirea domeniilor statistice ce trebuie dezvoltate ar trebui să fie luate în considerare obiectivele Regulamentului (UE) nr. 691/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2011 privind conturile economice de mediu europene (4), care se referă la dezvoltarea de noi module pentru conturile economice de mediu.

(9)

În plus, în studiile statistice ar trebui să se acorde o atenție deosebită impactului pe care programele de consolidare fiscală îl au asupra lucrătorilor și a altor cetățeni. Datele statistice ar trebui colectate astfel încât să evidențieze evoluțiile din fiecare stat membru, de exemplu în ceea ce privește șomajul, nivelul și evoluția transferurilor plăților sociale, numărul și calitatea locurilor de muncă, mobilitatea de pe piața muncii în cadrul statelor membre, în cadrul Uniunii și între Uniune și țările terțe, precum și evoluțiile socio-geografice conexe în ceea ce privește structura remunerațiilor și măsurile de formare profesională.

(10)

În ultimii ani, SSE s-a confruntat cu o serie de provocări. În primul rând, lipsa unor statistici naționale de înaltă calitate poate avea efecte negative asupra statelor membre și asupra Uniunii în general. Prin urmare, statisticile de înaltă calitate și precise în mod consecvent, produse de institute de statistică naționale independente din punct de vedere profesional sunt absolut esențiale pentru elaborarea de politici atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, în special în contextul mecanismelor de supraveghere a zonei euro.

(11)

În al doilea rând, nevoia de statistici europene a fost în continuă creștere și este puțin probabil ca această tendință să se schimbe în viitor. Globalizarea economică reprezintă o provocare specifică care necesită dezvoltarea de noi sisteme pentru a măsura, în mod coordonat la nivel internațional, lanțurile valorice mondiale, oferind astfel o imagine mai fidelă a creșterii economice și a creării de locuri de muncă.

(12)

În al treilea rând, natura nevoilor este în constantă schimbare, necesitând o mai mare sinergie între domeniile statistice.

(13)

În al patrulea rând, defalcări adecvate ale datelor existente pot facilita monitorizarea efectelor crizei economice și financiare și a impactului politicilor puse în aplicare asupra cetățenilor, inclusiv asupra celor mai vulnerabili dintre aceștia.

(14)

În al cincilea rând, natura statisticilor s-a schimbat. Acestea nu mai sunt o simplă sursă de informații în scopul elaborării de politici, ci sunt în prezent elemente esențiale ale procesului decizional. Deciziile bazate pe dovezi necesită statistici care răspund unor criterii exigente în materie de calitate legate de scopurile specifice pe care acestea le îndeplinesc și este nevoie, din ce în ce mai mult, de statistici multidimensionale complexe care susțin domenii de politică eterogene. Pentru a răspunde în mod corect cerințelor de elaborare a politicilor, este necesar să existe date defalcate pe sexe ori de câte ori este cazul.

(15)

În al șaselea rând, ca urmare a apariției unor noi actori pe piața informațională, inclusiv a celor care furnizează informații aproape în timp real, prioritatea viitoare pentru SSE este calitatea ridicată, inclusiv actualitatea.

(16)

În al șaptelea rând, constrângerile bugetare, atât de la nivel național, cât și de la nivelul Uniunii, precum și necesitatea de a reduce și mai mult sarcina statistică a întreprinderilor și a cetățenilor fac situația și mai dificilă.

(17)

Comunicarea Comisiei din 10 august 2009 privind metoda de producere a statisticilor UE: o viziune pentru decada următoare și strategia SSE pentru punerea în aplicare a acesteia abordează toate cele șapte provocări, vizând revizuirea modalităților de lucru din cadrul SSE, în scopul de a-i spori eficiența și flexibilitatea. Punerea în aplicare a comunicării respective constituie elementul central al programului multianual în cadrul strategiei comune a SSE.

(18)

Pentru a asigura integritatea și managementul calității la elaborarea, producerea și difuzarea de statistici europene în temeiul prezentului regulament, institutele naționale de statistică și Comisia (Eurostat) ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru ca publicul să nu-și piardă încrederea în statistici și pentru a permite o aplicare mai riguroasă a Codului de bune practici al statisticilor europene, aflat în vigoare, și a Comunicării Comisiei din 15 aprilie 2011 intitulate „Către un management fiabil al calității pentru statisticile europene”, respectând principiile stabilite în cadrul acestora.

(19)

Pentru a corela mai bine resursele disponibile limitate ale producătorilor naționali și europeni pentru producerea de statistici europene cu creșterea necesităților în materie de statistici, pregătirea programelor anuale de lucru ale Comisiei în domeniul statisticii, care descriu în detaliu acest program multianual, ar trebui să includă o revizuire sistematică și aprofundată a priorităților statistice care va reduce cerințele mai puțin importante și va simplifica procesele existente și, în același timp, va îmbunătăți fiabilitatea și va menține standardele de înaltă calitate ale statisticilor oficiale. Ar trebui să fie luată în considerare, de asemenea, sarcina respondenților, indiferent dacă aceștia sunt întreprinderi, instituții guvernamentale centrale, regionale sau locale, gospodării ale populației sau persoane fizice. Procesul ar trebui continuat în strânsă cooperare atât cu utilizatorii, cât și cu producătorii de statistici europene.

(20)

În acest context, ar trebui să se realizeze o partajare rezonabilă a sarcinii financiare între bugetul Uniunii și bugetele statelor membre. În plus față de alocarea financiară stabilită prin prezentul regulament, autoritățile naționale de statistică ar trebui, prin urmare, să beneficieze de finanțare adecvată la nivel național pentru punerea în aplicare a acțiunilor statistice individuale stabilite pentru punerea în aplicare a acestui program multianual.

(21)

Având în vedere eforturile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor statistice, în special în cazul statelor membre mai mici, Comisia (Eurostat) ar trebui să fie în măsură să furnizeze asistență și expertiză tehnică statelor membre pentru a le ajuta să depășească constrângerile legate de activitatea de cercetare și obstacolele metodologice majore, pentru a garanta conformitatea și a asigura furnizarea de date de înaltă calitate.

(22)

Pachetul financiar al programului multianual ar trebui să fie, de asemenea, alocat astfel încât să acopere cheltuielile necesare pentru îmbunătățirea procesului și a capacității de elaborare a unor statistici de înaltă calitate la nivel european, precum și pentru formarea profesională a statisticienilor naționali.

(23)

Contribuțiile financiare ale Uniunii ar trebui să sprijine acțiunile de elaborare, producere și difuzare a statisticilor europene prevăzute de prezentul regulament. Acestea ar trebui să ia forma unor granturi, contracte de achiziții publice sau orice alte intervenții necesare pentru realizarea obiectivelor programului multianual. În acest context, utilizarea unor sume forfetare ar trebui să fie principala modalitate de simplificare a gestionării granturilor.

(24)

În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009, ar trebui să se creeze o structură financiară corespunzătoare pentru a sprijini rețelele de colaborare.

(25)

Ar trebui să se prevadă deschiderea programului multianual și pentru țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb care participă la Spațiul Economic European (denumite în continuare „țările SEE/AELS”) și Elveția. De asemenea, ar trebui să se prevadă deschiderea programului multianual și pentru alte țări, în special țările învecinate cu Uniunea, țările care au depus cereri de aderare și țările candidate și care sunt în curs de aderare la Uniune.

(26)

În contextul punerii în aplicare a programului multianual, ar trebui încurajată, după caz, cooperarea cu țările terțe care nu participă la programul multianual, ținând cont de acordurile relevante sau de acordurile preconizate dintre țările respective și Uniune.

(27)

Pentru a putea fi considerate decizii de finanțare în conformitate cu articolul 84 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (5) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), este necesar ca programele anuale de lucru adoptate de Comisie pentru punerea în aplicare a programului multianual să stabilească obiectivele urmărite, rezultatele preconizate, metodele de punere în aplicare și suma totală aferentă acestora. Acestea trebuie, de asemenea, să conțină o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o indicație privind suma alocată fiecărei acțiuni, precum și un calendar orientativ al punerii în aplicare. Este de dorit ca programele anuale de lucru să stabilească și relevanța obiectivelor pentru nevoile utilizatorilor și un plan de proiect. În ceea ce privește granturile, aceste programe ar trebui să includă prioritățile, criteriile esențiale de evaluare și rata maximă de cofinanțare. În plus, programele anuale de lucru ar trebui să includă indicatori adecvați pentru monitorizarea rezultatelor.

(28)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv instituirea programului multianual, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(29)

S-a efectuat o evaluare ex ante, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, pentru a axa programul multianual pe nevoia de eficacitate și eficiență în atingerea obiectivelor sale și pentru a integra constrângerile bugetare încă din etapa de concepere a programului multianual. Valoarea și impactul măsurilor luate în temeiul programului multianual ar trebui să fie monitorizate și evaluate periodic, în special de evaluatori externi independenți. În scopul evaluării programului multianual au fost formulate obiective cuantificabile și au fost elaborați indicatori.

(30)

Pentru 2013, prezentul regulament stabilește pentru programul multianual o alocație financiară, în cadrul procedurii bugetare anuale, care constituie referința principală pentru autoritatea bugetară, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (6).

(31)

În plus față de pachetul financiar stabilit de prezentul regulament, acțiunile statistice independente destinate punerii în aplicare a programului multianual, inclusiv acțiunile care iau forma unui acord între autoritățile naționale de statistică și Comisie (Eurostat), ar trebui să beneficieze, în măsura în care acest lucru este posibil, de finanțare adecvată la nivel național.

(32)

Evaluarea de impact pentru acest regulament, care precizează economiile de costuri pentru Uniune și pentru statele membre, constituie baza pentru alocarea fondurilor aferente programului multianual. Economiile de costuri se vor obține în special prin utilizarea de noi metode de producere a statisticilor europene ca urmare a evoluțiilor din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor.

(33)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe parcursul întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prevenirea, detectarea și cercetarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, după caz, penalitățile.

(34)

Pentru a asigura continuitatea pentru întregul an calendaristic 2013 al operațiunilor statistice prevăzute în cadrul programului multianual și în scopul securității juridice, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării și ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2013. Data de aplicare a prezentului regulament ar trebui să servească în special la remunerarea personalului contractual precum și la desfășurarea tuturor activităților din programul multianual.

(35)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009, proiectul de program multianual a fost transmis spre examinare prealabilă Comitetului Sistemului statistic european, Comitetului consultativ european pentru statistică, instituit prin Decizia nr. 234/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) și Comitetului pentru statistici monetare, financiare și referitoare la balanțe de plăți, instituit prin Decizia 2006/856/CE a Consiliului (8),

—

urmăresc să consolideze un mediu instituțional și organizațional care să promoveze coordonarea, eficacitatea și credibilitatea autorităților naționale de statistică și a Comisiei (Eurostat) în ceea ce privește producerea și difuzarea statisticilor europene;

—

acordă o atenție deosebită principiilor statistice menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 și necesităților utilizatorilor;

—

satisfac nevoile utilizatorilor instituționali din Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009 și urmăresc elaborarea de statistici care să deservească o gamă largă de utilizatori de statistici europene, inclusiv alți factori de decizie, cercetători, întreprinderi și cetățeni europeni în general; și

—

cooperează cu organismele statistice de la nivel internațional pentru a promova utilizarea de concepte, clasificări, metode și alte standarde internaționale, în special pentru a asigura un nivel mai ridicat de coerență și comparabilitate la nivel mondial.

(a)

sunt organizații nonprofit, fără conflicte de interese de natură industrială, comercială, de afaceri sau de altă natură și au drept obiective și activități principale promovarea și sprijinirea punerii în aplicare a Codului de bune practici și punerea în aplicare a noilor metode de producere a statisticilor europene care au drept scop îmbunătățirea eficienței și sporirea calității la nivelul Uniunii; și

(b)

au furnizat Comisiei date satisfăcătoare privind componența, regulamentul intern și sursele lor de finanțare.

(a)

țările SEE/AELS, în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul privind Spațiul Economic European;

(b)

Elveția, în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul din 26 octombrie 2004 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind cooperarea în domeniul statisticii (11); și

(c)

țările cărora li se aplică politica europeană de vecinătate, țările care au depus o cerere de aderare la Uniune, care sunt candidate sau în curs de aderare și țările din Balcanii de Vest incluse în procesul de stabilizare și de asociere, în conformitate cu condițiile prevăzute în acordurile bilaterale sau multilaterale în cauză încheiate cu aceste țări, prin care se stabilesc principiile generale pentru participarea lor la programele Uniunii.

9.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 39/30

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (3), care a fost adoptat ca reacție la accidentul petrolierului „Erika”, s-a instituit o Agenție Europeană pentru Siguranță Maritimă („agenția”) cu scopul asigurării unui nivel ridicat, unitar și eficient de siguranță maritimă și de prevenire a poluării cauzate de către navele maritime.

(2)

În urma accidentului petrolierului „Prestige” din 2002, Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 a fost modificat, conferindu-se agenției competențe sporite în materie de intervenție în situații de poluare.

(3)

Este necesar să se clarifice care sunt tipurile de poluare marină care ar trebui să fie incluse în obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1406/2002. Astfel, poluarea marină provocată de instalațiile de petrol și gaze ar trebui să aibă sensul de poluare provocată de petrol sau de orice substanță, în afara petrolului, care, în cazul în care este introdusă în mediul maritim, poate crea pericole pentru sănătatea umană, poate dăuna resurselor vii și florei și faunei marine, poate aduce daune zonelor de agrement sau poate afecta alte utilizări legitime ale mării, astfel cum s-a stabilit în Protocolul privind pregătirea, răspunsul și cooperarea în domeniul accidentelor de poluare prin substanțe periculoase și nocive, 2000.

(4)

Acționând în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, consiliul de administrație al agenției („consiliul de administrație”) a comandat, în 2007, o evaluare externă independentă cu privire la punerea în aplicare a respectivului regulament. Pe baza acelei evaluări, în iunie 2008, consiliul de administrație a formulat recomandări privind unele modificări referitoare la funcționarea agenției, la domeniile sale de competență și la practicile sale de lucru.

(5)

Pe baza constatărilor evaluării externe și a recomandărilor și a strategiei multianuale adoptate de consiliul de administrație în martie 2010, anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 ar trebui clarificate și actualizate. Dacă, pe de o parte, ar trebui să se pună accentul pe sarcinile prioritare ale agenției în domeniul siguranței maritime, pe de altă parte acesteia ar trebui să i se încredințeze o serie de noi atribuții principale și auxiliare care să reflecte dezvoltarea politicii privind siguranța maritimă la nivelul Uniunii și la nivel internațional. Având în vedere constrângerile bugetare cu care se confruntă Uniunea, sunt necesare eforturi considerabile de analiză detaliată și redistribuire pentru a garanta eficiența costurilor și a bugetului și pentru a evita suprapunerile. Necesitățile de personal aferente noilor atribuții principale și auxiliare ar trebui, în principiu, acoperite prin redistribuire internă de către agenție. În același timp, agenția ar trebui să primească, după caz, finanțare din alte părți ale bugetului Uniunii, în special prin Instrumentul pentru politica europeană de vecinătate. Îndeplinirea eventualelor noi atribuții principale și auxiliare de către agenție se va înscrie în limitele impuse de perspectiva financiară curentă și de bugetul agenției, fără a aduce atingere negocierilor și deciziilor privind viitorul cadru financiar multianual. Având în vedere că prezentul regulament nu reprezintă o decizie de finanțare, autoritatea bugetară ar trebui să decidă cu privire la resursele alocate agenției în cadrul procedurii bugetare anuale.

(6)

Atribuțiile agenției ar trebui descrise în mod clar și exact, iar suprapunerea de atribuții ar trebui evitată.

(7)

Agenția a arătat că anumite atribuții pot fi îndeplinite mai eficient la nivel european, ceea ce, în anumite cazuri, ar putea permite statelor membre să realizeze economii la bugetul național și, în cazul în care se dovedește adevărat acest lucru, ar putea reprezenta o valoare adăugată europeană reală.

(8)

Ar trebui clarificate anumite dispoziții privind guvernanța specifică a agenției. Având în vedere responsabilitatea specială a Comisiei în punerea în aplicare a politicilor Uniunii, prevăzută în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia ar trebui să furnizeze agenției orientări politice în vederea îndeplinirii sarcinilor acesteia din urmă, respectând totodată pe deplin statutul juridic al agenției și independența directorului său executiv prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1406/2002.

(9)

Cu ocazia desemnării membrilor consiliului de administrație, a alegerii președintelui și a vicepreședintelui consiliului de administrație și a desemnării șefilor de departament, ar trebui să se țină seama pe deplin de importanța asigurării unei reprezentări echilibrate a genurilor.

(10)

Trimiterile la acte juridice relevante ale Uniunii ar trebui să se înțeleagă ca trimiteri la acte în materie de siguranță maritimă, de securitate maritimă, de prevenire a poluării cauzate de nave și de intervenție în astfel de cazuri, precum și de intervenție în caz de poluare marină cauzată de instalațiile de petrol și gaze.

(11)

În sensul prezentului regulament, prin „securitate maritimă” se înțelege, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare (4), o serie de măsuri preventive coroborate, destinate să asigure protecția instalațiilor de transport maritim și a instalațiilor portuare în fața amenințării pe care o reprezintă actele ilegale intenționate. Obiectivul de securitate ar trebui realizat prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare în domeniul politicii de transport maritim, fără a aduce atingere normelor statelor membre în materie de securitate națională, apărare și securitate publică, și prin combaterea infracțiunilor financiare împotriva statului.

(12)

Agenția ar trebui să acționeze în interesul Uniunii. Acest lucru ar trebui să fie valabil și în situația în care agenția este însărcinată să acționeze în afara teritoriului statelor membre în domeniile sale de competență și să ofere asistență tehnică țărilor terțe relevante, promovând politica Uniunii în domeniul siguranței maritime.

(13)

Agenția ar trebui să acorde asistență tehnică statelor membre, care ar trebui să faciliteze instituirea capacității naționale necesare pentru a pune în aplicare acquis-ul Uniunii.

(14)

Agenția ar trebui să acorde asistență operațională statelor membre și Comisiei. Aceasta ar trebui să includă servicii precum Sistemul Uniunii de informații maritime și de schimb (SafeSeaNet), Serviciul european de monitorizare prin satelit a deversărilor de petrol (CleanSeaNet), Centrul european de date pentru identificarea și urmărirea navelor la mare distanță (centrul UE de date LRIT) și Baza de date UE privind inspecțiile aferente controlului statului portului (Thetis).

(15)

Expertiza agenției în domeniul transmiterii electronice a datelor și al sistemelor de schimb de informații maritime ar trebui utilizată pentru a simplifica formalitățile de raportare aplicabile navelor cu scopul de a elimina barierele din domeniul transportului maritim și de a institui un spațiu european al transportului maritim fără frontiere. În special, agenția ar trebui să sprijine statele membre în punerea în aplicare a Directivei 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre (5).

(16)

Agenția ar trebui să intensifice asistența pe care o acordă Comisiei în ceea ce privește activitățile de cercetare în domeniile sale de competență. Cu toate acestea, ar trebui evitată dublarea activităților desfășurate în cadrul existent de cercetare al Uniunii. În special, agenția nu ar trebui să se ocupe de gestionarea proiectelor de cercetare.

(17)

Ținând seama de aplicațiile și serviciile inovatoare noi care au fost create și de îmbunătățirea aplicațiilor și a serviciilor existente, precum și în vederea punerii în aplicare a unui spațiu european al transportului maritim fără frontiere, agenția ar trebui să exploateze pe deplin potențialul pe care îl au programele europene de navigație prin satelit (EGNOS și Galileo) și programul Monitorizare globală pentru mediu și securitate (GMES).

(18)

După expirarea cadrului Uniunii pentru cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate stabilit prin Decizia nr. 2850/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), agenția ar trebui să continue unele dintre activitățile desfășurate anterior în respectivul cadru, axându-se în special pe expertiza din cadrul Grupului tehnic consultativ privind pregătirea și capacitatea de intervenție în situații de poluare marină. Activitățile agenției în acest domeniu nu ar trebui să scutească statele de coastă de responsabilitatea lor de a dispune de mecanisme adecvate de intervenție în situații de poluare și ar trebui să respecte acordurile de cooperare existente, încheiate între state membre sau grupuri de state membre.

(19)

La cerere, agenția pune la dispoziția statelor membre informații detaliate cu privire la situațiile posibile de poluare cauzată de nave, prin intermediul CleanSeaNet, pentru a le permite acestora să își îndeplinească obligațiile în conformitate cu Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (7). Eficiența asigurării respectării variază însă mult, cu toate că acest tip de poluare poate să afecteze în cele din urmă și alte ape naționale. Prin urmare, în următorul său raport elaborat în temeiul articolului 12 din directiva respectivă, Comisia ar trebui să furnizeze informații Parlamentului European și Consiliului cu privire la eficacitatea și consecvența cu care este asigurată respectarea respectivei directive, precum și alte informații relevante privind aplicarea acesteia.

(20)

Solicitările din partea statelor afectate privind adoptarea de către agenție a unor măsuri de combatere a poluării ar trebui adresate prin intermediul mecanismului UE de protecție civilă instituit prin Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului (8). Cu toate acestea, Comisia poate considera că, în alte situații decât solicitările de mobilizare a navelor și echipamentelor antipoluare de rezervă, mijloacele alternative de comunicare care utilizează tehnologii avansate ale informațiilor pot fi mai adecvate și, prin urmare, poate furniza informații statului membru solicitant.

(21)

Unele evenimente recente au scos în evidență riscurile pe care activitățile offshore de explorare și producție a petrolului și gazelor le reprezintă pentru transportul maritim și mediul marin. Capacitățile de intervenție ale agenției în situații de poluare cu petrol și expertiza acesteia în domeniul poluării provocate de substanțe periculoase și nocive ar trebui utilizate pentru a include intervenția în situații de poluare cauzată de astfel de activități, la solicitarea unui stat afectat.

(22)

Ar trebui menționat în special faptul că CleanSeaNet, folosit în prezent pentru a furniza probe privind deversările de petrol provenite de la nave, ar trebui utilizat de agenție și pentru identificarea și semnalarea deversărilor de petrol provocate de activitățile offshore de explorare și de producție a petrolului și a gazelor, fără să afecteze negativ serviciul furnizat pentru transportul maritim.

(23)

Agenția dispune de expertiză și de instrumente de valoare probate și recunoscute în domeniul siguranței maritime, al securității maritime, al prevenirii și al intervenției în situații de poluare cauzată de nave. Expertiza și instrumentele în cauză pot fi relevante pentru alte activități ale Uniunii privind politica de transport maritim a Uniunii. Prin urmare, agenția ar trebui să asiste Comisia și statele membre, la solicitarea acestora, în dezvoltarea și punerea în aplicare a unor astfel de activități ale Uniunii, cu condiția aprobării acestui lucru de către consiliul de administrație, în contextul programului de lucru anual al agenției. Această asistență ar trebui să facă obiectul unei analize detaliate cost-beneficiu și nu ar trebui să fie în detrimentul atribuțiilor principale ale agenției.

(24)

Prin asistența tehnică oferită, agenția contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unui transport maritim mai ecologic.

(25)

În ceea ce privește societățile de clasificare, cele mai multe dintre acestea au în vedere atât navele maritime, cât și cele de navigație interioară. Pe baza experienței agenției în domeniul societăților de clasificare care au în vedere navele maritime, agenția ar putea furniza Comisiei informații relevante cu privire la societățile de clasificare care au în vedere navele de navigație interioară, permițând astfel sporirea eficienței.

(26)

În ceea ce privește interfața dintre sistemele de informații în domeniul transportului, agenția ar trebui să sprijine Comisia și statele membre prin explorarea, împreună cu autoritățile competente în ceea ce privește sistemul serviciilor de informații fluviale, a posibilității de a efectua schimburi de informații între aceste sisteme.

(27)

Fără a aduce atingere responsabilității autorităților competente, agenția ar trebui să sprijine Comisia și statele membre în dezvoltarea și punerea în aplicare a viitoarei inițiative „e-Maritime”, care urmărește îmbunătățirea eficienței sectorului transportului maritim european prin facilitarea utilizării tehnologiilor avansate ale informațiilor.

(28)

În vederea realizării pieței interne a Uniunii și a creării unui spațiu european al transportului maritim fără frontiere, ar trebui redusă sarcina administrativă în cazul transportului maritim, încurajându-se astfel, inter alia, transportul maritim pe distanțe scurte. În acest context, conceptul „centura albastră” și sistemul „e-Maritime” ar putea fi utilizate ca o modalitate de a reduce formalitățile de raportare pe care navele maritime comerciale trebuie să le respecte la sosirea în sau la plecarea din porturile statelor membre.

(29)

Se reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și pentru a respecta principiul echilibrului instituțional, competența de adoptare a unor decizii de aplicare generală nu poate fi conferită unei agenții.

(30)

Fără a aduce atingere obiectivelor și atribuțiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, Comisia ar trebui să pregătească și să transmită în decurs de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în strânsă cooperare cu părțile interesate relevante, un studiu de fezabilitate în vederea evaluării și a identificării posibilităților de intensificare a coordonării și a cooperării între diferitele funcții de pază de coastă. Studiul respectiv ar trebui să ia în considerare cadrul juridic existent și recomandările relevante din partea forurilor corespunzătoare ale Uniunii, precum și elaborarea în curs a Mediului comun în vederea schimbului de informații (CISE), și ar trebui să respecte pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității, transmițând informații clare Parlamentului European și Consiliului în ceea ce privește costurile și beneficiile.

(31)

Atragerea unor navigatori europeni bine instruiți este importantă pentru competitivitatea sectorului maritim al Uniunii. Prin urmare, având în vedere cererea actuală și viitoare de navigatori cu înaltă calificare în Uniune, agenția ar trebui, dacă este cazul, să sprijine statele membre și Comisia în legătură cu promovarea formării profesionale în domeniul maritim prin facilitarea schimbului voluntar de bune practici și prin furnizarea de informații privind programele de schimb ale Uniunii în domeniul formării profesionale maritime. Aceasta ar putea să includă acordarea de asistență părților interesate europene competente în căutarea excelenței în domeniul educației și formării profesionale maritime bazate pe voluntariat, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre privind conținutul și organizarea formării în domeniul maritim.

(32)

În vederea combaterii riscului din ce în ce mai crescut de piraterie, agenția ar trebui să continue, dacă este cazul, să transmită autorităților naționale competente și altor organisme relevante, inclusiv operațiilor precum operația Atalanta a forțelor navale ale UE, informații detaliate cu privire la poziția navelor aflate sub pavilionul statelor membre și care trec prin zone incluse în categoria zonelor foarte periculoase. În plus, agenția are la dispoziție mijloace care ar putea fi utile, în special în contextul creării CISE. Prin urmare, este oportun ca agenția să transmită, la cerere, date relevante privind poziționarea navelor și observarea pământului către autoritățile naționale competente și organismele competente ale Uniunii, precum Frontex și Europol, pentru a facilita adoptarea de măsuri preventive împotriva actelor ilegale intenționate, astfel cum sunt definite în legislația relevantă a Uniunii, fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor membre și în conformitate cu legislația aplicabilă a statelor membre și a Uniunii, în special în ceea ce privește organismele care solicită datele. Furnizarea de date pentru identificarea și urmărirea navelor la mare distanță (LRIT) ar trebui să fie supusă aprobării statului de pavilion în cauză, în conformitate cu procedurile care urmează să fie stabilite de consiliul de administrație.

(33)

Cu ocazia publicării informațiilor în conformitate cu Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (9), Comisia și agenția ar trebui să se bazeze, în vederea asigurării coerenței, pe expertiza și experiența acumulate în temeiul Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului.

(34)

Asistența acordată de agenție statelor membre și Comisiei în ceea ce privește activitatea relevantă a organizațiilor internaționale și regionale nu ar trebui să aducă atingere relațiilor dintre aceste organizații și statele membre care decurg din calitatea de membru al statelor membre în cadrul acestora.

(35)

Uniunea a aderat la următoarele instrumente, înființând organizații regionale, ale căror activități intră de asemenea sub incidența obiectivelor agenției: Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice (Convenția de la Helsinki, revizuită în 1992) (10); Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării (Convenția de la Barcelona) (11) și revizuirea acesteia din 1995 (12) și la o serie de protocoale la aceasta; Acordul de cooperare pentru combaterea poluării Mării Nordului cu hidrocarburi și alte substanțe periculoase (Acordul de la Bonn) (13); Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR) (14); Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării, semnat la 17 octombrie 1990 (Acordul de la Lisabona) (15), cu protocolul adițional la acesta, semnat la 20 mai 2008, care nu au intrat încă în vigoare (16). Uniunea negociază de asemenea aderarea la Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării, semnată în aprilie 1992 (Convenția de la București). Prin urmare, agenția ar trebui să acorde asistență tehnică statelor membre și Comisiei pentru a participa la activitatea relevantă a respectivelor organizații regionale.

(36)

În plus față de respectivele organizații regionale, există o serie de alte acorduri de coordonare și cooperare regionale, subregionale și bilaterale referitoare la intervenția în situații de poluare. În cazul în care acordă asistență în legătură cu intervenția în situații de poluare țărilor terțe care au un bazin maritim regional comun cu Uniunea, agenția ar trebui să acționeze luând în considerare respectivele acorduri.

(37)

Uniunea are următoarele bazine maritime regionale comune cu țările învecinate: Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Baltică. Agenția ar trebui să acorde asistență acestor țări în legătură cu intervenția în situații de poluare, la solicitarea Comisiei.

(38)

În vederea maximizării eficienței, agenția ar trebui să colaboreze cât se poate de strâns în contextul Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului. Comisia și statele membre ar trebui să analizeze în continuare orice posibilitate de îmbunătățire a creșterii eficienței, care ar putea fi propusă spre examinare în cadrul respectivului memorandum.

(39)

Pentru a asigura corecta punere în aplicare a actelor juridice obligatorii ale Uniunii în domeniul siguranței maritime și al prevenirii poluării cauzate de nave, agenția ar trebui să sprijine Comisia prin desfășurarea de vizite în statele membre. Aceste vizite făcute administrațiilor naționale ar trebui să permită agenției să colecteze toate informațiile necesare pentru a prezenta Comisiei un raport cuprinzător în vederea viitoarei sale evaluări. Vizitele ar trebui să se desfășoare în spiritul principiilor menționate la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în așa fel încât să se reducă la minimum sarcina administrativă asupra administrațiilor maritime naționale. Mai mult, respectivele vizite ar trebui să se desfășoare în conformitate cu o procedură stabilită, inclusiv cu metodologia standard adoptată de consiliul de administrație.

(40)

Agenția ar trebui să sprijine Comisia prin desfășurarea de inspecții ale organizațiilor recunoscute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (17). Aceste inspecții pot avea loc de asemenea în țări terțe. Comisia și agenția ar trebui să garanteze că statele membre vizate sunt informate în mod adecvat. În plus, agenția ar trebui să îndeplinească atribuțiile de inspecție cu privire la formarea și certificarea navigatorilor în țările terțe, pe care Comisia le-a delegat acesteia, în temeiul Directivei 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind nivelul minim de formare a navigatorilor (18). Detaliile privind asistența tehnică acordată de agenție în cazul inspecțiilor privind securitatea maritimă desfășurate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 324/2008 al Comisiei din 9 aprilie 2008 de stabilire a procedurilor revizuite de desfășurare a inspecțiilor efectuate de către Comisie în domeniul securității maritime (19) nu ar trebui să intre sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1406/2002.

(41)

În vederea asigurării coerenței cu obiectivele de politică și cu cadrul instituțional al Uniunii, precum și cu procedurile administrative și financiare aplicabile, Comisia ar trebui să emită recomandări oficiale sub forma unui aviz scris privind proiectul de strategie multianuală și proiectele de programe anuale de lucru ale agenției, pe care consiliul de administrație ar trebui să le ia în considerare înainte de adoptarea documentelor respective.

(42)

Pentru a asigura o procedură de numire a directorului executiv echitabilă și transparentă, procedura de selecție de urmat ar trebui să respecte orientările Comisiei pentru selecția și numirea directorilor agențiilor Uniunii. Respectivele orientări prevăd că orice resortisant al statelor membre își poate prezenta candidatura. Din același motiv, consiliul de administrație ar trebui reprezentat de un observator în cadrul comitetului de preselecție. Observatorul ar trebui informat periodic pe parcursul următoarelor etape ale procedurii de selecție. Cu ocazia adoptării deciziei consiliului de administrație privind numirea, membrii săi ar trebui să poată adresa Comisiei întrebări privind procedura de selecție. Mai mult, consiliul de administrație ar trebui să aibă ocazia de a desfășura interviuri cu candidații preselectați, în conformitate cu practica standard. În toate etapele procedurii de selecție și de numire pentru postul de director executiv al agenției, toate părțile implicate ar trebui să se asigure că datele cu caracter personal ale candidaților sunt prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (20).

(43)

Deși agenția este finanțată în principal prin contribuția Uniunii, agenția dispune de asemenea de venituri provenite din onorariile și taxele aferente serviciilor sale. Aceste onorarii și taxe privesc în special funcționarea centrului de date LRIT al UE și se aplică în conformitate cu Rezoluția Consiliului adoptată la 1 și 2 octombrie 2007 și la 9 decembrie 2008 privind înființarea centrului de date LRIT al UE și în special în conformitate cu punctele privind finanțarea rapoartelor LRIT.

(44)

În cadrul raportului privind progresele înregistrate prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze posibila contribuție a agenției la punerea în aplicare a unui viitor act legislativ privind siguranța activităților offshore de prospectare, explorare și producție a petrolului și gazelor, care se află în curs de examinare în cadrul Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește prevenirea poluării provocate de instalațiile offshore de petrol și gaze, ținând seama de expertiza și de instrumentele probate și recunoscute ale agenției.

(45)

De asemenea, activitățile agenției ar trebui, dacă este cazul, să contribuie la instituirea unui veritabil spațiu european al transportului maritim fără frontiere.

(46)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (21), în special articolul 208, ar trebui luat în considerare.

(47)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolele 1-3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 1

Obiective

(1)   Prezentul regulament instituie o Agenție Europeană pentru Siguranță Maritimă («agenția») în vederea asigurării unui nivel ridicat, unitar și eficient de siguranță maritimă, de securitate maritimă, de prevenire a și de intervenție în caz de poluare cauzată de nave, precum și de intervenție în caz de poluare marină cauzată de instalațiile de petrol și gaze.

(2)   În acest scop, agenția cooperează cu statele membre și cu Comisia, acordându-le asistență tehnică, operațională și științifică în domeniile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, cu respectarea limitelor atribuțiilor principale prevăzute la articolul 2 și, după caz, a atribuțiilor auxiliare prevăzute la articolul 2a, în special pentru a susține statele membre și Comisia în aplicarea adecvată a actelor juridice relevante ale Uniunii. În ceea ce privește domeniul intervenției în situații de poluare, agenția acordă asistență operațională numai la solicitarea statului (statelor) afectat(e).

(3)   Prin furnizarea asistenței menționate la alineatul (2), agenția contribuie, dacă este cazul, la eficiența generală a traficului și a transportului maritim, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, pentru a facilita instituirea unui spațiu european al transportului maritim fără frontiere.

Articolul 2

Atribuțiile principale ale agenției

(1)   Pentru a asigura atingerea corespunzătoare a obiectivelor prevăzute la articolul 1, agenției îi revin atribuțiile de bază enumerate în prezentul articol.

(2)   Agenția acordă Comisiei asistență:

(3)   Agenția colaborează cu statele membre pentru:

(4)   Agenția facilitează cooperarea dintre statele membre și Comisie:

(5)   La solicitarea Comisiei, agenția poate acorda asistență tehnică, inclusiv prin organizarea unor activități de formare relevante, cu privire la actele juridice relevante ale Uniunii, în statele candidate la aderarea la Uniune și, după caz, în toate țările partenere la politica europeană de vecinătate și în statele care sunt parte la Memorandumul de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului.

Agenția poate acorda, de asemenea, asistență în situații de poluare cauzată de nave, precum și în situații de poluare marină cauzată de instalațiile de petrol și gaze care afectează acele state terțe care au un bazin regional maritim comun cu Uniunea, în conformitate cu mecanismul de protecție civilă al UE instituit prin Decizia 2007/779/CE, Euratom și prin analogie cu condițiile aplicabile statelor membre, prevăzute la alineatul (3) litera (d) din prezentul articol. Aceste atribuții se coordonează cu acordurile regionale de cooperare existente referitoare la poluarea marină.

Articolul 2a

Atribuții auxiliare ale agenției

(1)   Fără a aduce atingere atribuțiilor principale menționate la articolul 2, agenția sprijină Comisia și statele membre, după caz, în elaborarea și punerea în aplicare a activităților Uniunii, astfel cum sunt stabilite la alineatele (2) și (3) din prezentul articol referitoare la obiectivele agenției, în măsura în care agenția dispune de expertiză și de instrumente probate și recunoscute. Atribuțiile auxiliare stabilite în prezentul articol:

(2)   Agenția acordă Comisiei asistență:

(3)   Agenția sprijină Comisia și statele membre:

Articolul 3

Vizite în statele membre și inspecții

(1)   În vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate și pentru a sprijini Comisia în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin în temeiul TFUE, în special a evaluării punerii în aplicare în mod eficace a legislației relevante a Uniunii, agenția efectuează vizite în statele membre în conformitate cu metodologia stabilită de consiliul de administrație.

(2)   Agenția informează la timp statul membru vizat cu privire la vizita programată, numele funcționarilor autorizați și data la care începe vizita, precum și la durata preconizată a acesteia. Funcționarii delegați de către agenție să efectueze astfel de vizite fac acest lucru în urma prezentării unei decizii în scris a directorului executiv al agenției, care specifică scopul și obiectivele misiunii acestora.

(3)   Agenția desfășoară inspecții în numele Comisiei în conformitate cu actele juridice obligatorii ale Uniunii cu privire la organizațiile recunoscute de Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (32), precum și cu privire la formarea și certificarea navigatorilor în țări terțe în conformitate cu Directiva 2008/106/CE.

(4)   La sfârșitul fiecărei vizite sau inspecții, agenția întocmește un raport pe care îl înaintează Comisiei și statului membru respectiv.

(5)   Atunci când este oportun și întotdeauna când se încheie un ciclu de vizite sau inspecții, agenția analizează rapoartele ciclului respectiv în vederea identificării constatărilor orizontale și a concluziilor generale privind eficacitatea și rentabilitatea măsurilor aplicate. Agenția prezintă analiza respectivă Comisiei pentru a fi discutată în continuare cu statele membre, în vederea desprinderii de lecții relevante și a facilitării diseminării bunelor metode de lucru.

2.

La articolul 4, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3)   Consiliul de administrație adoptă modalități practice de aplicare a alineatelor (1) și (2), inclusiv, acolo unde este cazul, modalități privind consultarea cu statele membre înainte de publicarea informațiilor.

(4)   Informațiile colectate și prelucrate în conformitate cu prezentul regulament de către Comisie și agenție intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (33), iar agenția ia măsurile care se impun pentru a asigura tratarea și prelucrarea în siguranță a informațiilor confidențiale.

3.

La articolul 5, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   La solicitarea Comisiei, consiliul de administrație poate decide, cu acordul și cooperarea statelor membre vizate și ținând seama în mod corespunzător de implicațiile bugetare, inclusiv de posibilitățile de contribuție ale statelor membre vizate, crearea centrelor regionale necesare pentru a exercita, în modul cel mai eficient și eficace, unele dintre atribuțiile agenției. Prin luarea unei astfel de decizii, consiliul de administrație definește domeniul exact de activitate al centrului regional, evitând, în același timp, costurile financiare inutile și sporind cooperarea cu rețelele regionale și naționale existente.”

4.

La articolul 10, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 13, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Dacă anumite puncte specifice de pe ordinea de zi sunt confidențiale sau implică un conflict de interese, consiliul de administrație poate hotărî să le examineze fără participarea membrilor în cauză. Normele detaliate pentru aplicarea acestei dispoziții se stabilesc în regulamentul de ordine internă.”

7.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

8.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

Numirea și demiterea directorului executiv și a șefilor de departament

(1)   Directorul executiv este numit și demis de consiliul de administrație. Numirea se face pe o perioadă de cinci ani pe criterii de merit și de competență administrativă și managerială demonstrată, precum și pe criteriul experienței demonstrate în domeniile menționate la articolul 1, după luarea la cunoștință a opiniei observatorului, astfel cum se menționează la articolul 10. Directorul executiv este numit pe baza unei liste de cel puțin trei candidați propuși de Comisie în urma unui concurs deschis, după publicarea postului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în alte publicații a unei invitații de manifestare a interesului. Candidatul selecționat de către consiliul de administrație poate primi invitația de a se adresa comisiei competente a Parlamentului European și de a răspunde întrebărilor adresate de membrii acesteia. Consiliul de administrație deliberează cu privire la demitere la solicitarea Comisiei sau a unei treimi dintre membrii săi. Consiliul de administrație adoptă deciziile de numire sau demitere cu o majoritate de patru cincimi din totalul membrilor cu drept de vot.

(2)   La propunerea Comisiei și ținând seama de raportul de evaluare, consiliul de administrație poate prelungi o singură dată mandatul directorului executiv, cu o perioadă de cel mult patru ani. Consiliul de administrație adoptă decizia cu o majoritate de patru cincimi din totalul membrilor cu drept de vot. Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului executiv. Cu cel mult o lună înainte de prelungirea mandatului său, directorul executiv poate primi invitația de a se adresa comisiei competente a Parlamentului European și de a răspunde întrebărilor adresate de membrii acesteia. Dacă durata mandatului nu este prelungită, directorul executiv rămâne în funcție până la numirea succesorului său.

(3)   Directorul executiv poate fi asistat de unul sau mai mulți șefi de departament. În caz de absență sau boală, directorul executiv este înlocuit de unul dintre șefii de departament.

(4)   Șefii de departament sunt numiți pe criterii de merit și de aptitudine administrativă și managerială demonstrată, precum și pe criterii de competență și experiență profesională în domeniile menționate la articolul 1. Șefii de departament sunt numiți sau demiși de către directorul executiv după primirea avizului favorabil din partea consiliului de administrație.”

9.

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22

Evaluarea

(1)   La intervale regulate și cel puțin o dată la fiecare cinci ani, consiliul de administrație comandă o evaluare externă independentă privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Comisia pune la dispoziția agenției toate informațiile pe care aceasta din urmă le consideră pertinente pentru evaluare.

(2)   Evaluarea analizează impactul exercitat de prezentul regulament, precum și utilitatea, relevanța, valoarea adăugată obținută și eficacitatea agenției și a metodelor de lucru ale acesteia. Evaluarea ia în considerare opiniile părților interesate, atât la nivel european, cât și național. Aceasta vizează, în special, necesitatea eventuală de a modifica atribuțiile agenției. Consiliul de administrație elaborează în acest sens un caiet de sarcini, de comun acord cu Comisia, în urma consultării părților implicate.

(3)   Consiliul de administrație primește evaluarea și face recomandări, pe care le transmite Comisiei, cu privire la modificări ale prezentului regulament, modificări privind agenția și modificări privind metodele sale de lucru. Atât constatările evaluării, cât și recomandările se transmit de către Comisie Parlamentului European și Consiliului și se fac publice. Se include, după caz, și un plan de acțiune însoțit de un calendar.”

11.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 22a

Raport privind progresele înregistrate

Până la 2 martie 2018 și ținând seama de raportul de evaluare menționat la articolul 22, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind modul în care agenția și-a îndeplinit responsabilitățile suplimentare conferite prin prezentul regulament în vederea identificării posibilităților de continuare a creșterii eficienței sale și, dacă este cazul, oportunitatea unei modificări a obiectivelor și a atribuțiilor sale.”

12.

Articolul 23 se elimină.