28.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 357/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006 (2), Consiliul, în urma unei anchete (denumită în continuare „ancheta inițială”), a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina. Măsurile constau într-o taxă antidumping ad valorem de 24,1 %, aplicată importurilor provenind de la producători-exportatori desemnați individual din Rusia, cu un nivel al taxei reziduale de 35,8 % aplicabil importurilor de la toate celelalte societăți din Rusia. Taxa antidumping definitivă aplicabilă grupului de societăți care face obiectul prezentei anchete de reexaminare, OAO TMK (denumit în continuare „TMK Group” sau „solicitantul”), compus din OAO Volzhsky Pipe Plant, OAO Taganrog Metallurgical Works, OAO Sinarsky Pipe Plant și OAO Seversky Tube Works, a fost de 35,8 %, adică taxa reziduală.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 812/2008 (3), Consiliul, în urma inițierii unei reexaminări intermediare solicitate de TMK Group în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază (denumită în continuare „ancheta de reexaminare”), a modificat taxa antidumping definitivă la importurile anumitor țevi și tuburi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, la 27,2 % pentru TMK Group.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012 (4), Consiliul, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor (denumită în continuare „ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor”), a menținut măsurile instituite prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006 la importurile de tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Rusia și Ucraina.

(4)

În consecință, măsurile aflate în prezent în vigoare sunt cele instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012. Grupul de societăți TMK Group, format din OAO Volzhsky Pipe Plant, OAO Taganrog Metallurgical Works, OAO Sinarsky Pipe Plant și OAO Seversky Tube Works, este supus unei taxe antidumping de 27,2 %.

(5)

La 14 octombrie 2011, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (5), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, a măsurilor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Rusia.

(6)

Această reexaminare, care se limitează la examinarea dumpingului, a fost inițiată în urma unei cereri justificate depuse de TMK Group. În cerere, solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea măsurilor la nivelul lor actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul prejudiciabil.

(7)

Comisia a informat oficial solicitantul, autoritățile din țara exportatoare și industria Uniunii cu privire la deschiderea reexaminării intermediare parțiale. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(8)

Pentru a obține informațiile considerate necesare pentru anchetă, Comisia a trimis un chestionar solicitantului, care a răspuns în termenul fixat.

(9)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili nivelul dumpingului. S-au efectuat vizite de verificare la sediile solicitantului și ale societăților comerciale afiliate ZAO TMK Trade House (Moscova), TMK Warehouse Complex LLC (Lytkaryno), TMK Europe GmbH (Köln), TMK Italia s.r.l. (Lecco) și TMK Global S.A. (Geneva).

(10)

Ancheta cu privire la nivelul de dumping a cuprins perioada dintre 1 octombrie 2010 și 30 septembrie 2011 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(11)

Produsul în cauză este același cu cel definit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012, care a instituit măsurile în prezent în vigoare, și anume tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, având o secțiune circulară, diametrul extern de maximum 406,4 mm și o valoare de echivalent carbon mai mică sau egală cu 0,86, în conformitate cu formula și analizele chimice ale Institutului Internațional de Sudură (IIS) (6), încadrate în prezent la codurile NC ex 7304 11 00, ex 7304 19 10, ex 7304 19 30, ex 7304 22 00, ex 7304 23 00, ex 7304 24 00, ex 7304 29 10, ex 7304 29 30, ex 7304 31 80, ex 7304 39 58, ex 7304 39 92, ex 7304 39 93, ex 7304 51 89, ex 7304 59 92 și ex 7304 59 93 și originare din Rusia (denumite în continuare „produsul în cauză” sau „tuburi și țevi obținute fără sudură”).

(12)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, precum și în ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, ancheta actuală a confirmat că produsul fabricat în Rusia și exportat către Uniune, produsul fabricat și vândut pe piața internă din Rusia și produsul fabricat și vândut în Uniune de producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și utilizări finale. Aceste produse sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(13)

Vânzările de pe piața internă au fost efectuate prin intermediul societăților afiliate, ZAO TMK Trade House și TMK Warehouse, care au revândut tuburi și țevi obținute fără sudură unor clienți independenți din Rusia.

(14)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi pentru fiecare producător-exportator, dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar către clienți independenți a fost reprezentativ în comparație cu volumul total al vânzărilor sale la export către Uniune, adică dacă volumul total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Examinarea a stabilit că vânzările interne erau reprezentative pentru toți producătorii-exportatori.

(15)

S-a examinat apoi dacă fiecare tip de produs din produsul similar vândut de producătorii-exportatori pe piața internă a fost suficient de reprezentativ în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când, în cursul PAR, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip de produs realizate de către solicitantul în cauză către clienți independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul său total de vânzări ale tipului de produs comparabil exportat către Uniune.

(16)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a examinat ulterior dacă vânzările pe piața internă din fiecare tip de produs care fusese vândut în cantități reprezentative ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs în cauză exportat pe durata PAR.

(17)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă ale tipului de produs respectiv s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri care erau superioare costului și al căror preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost determinată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(18)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip, în cursul PAR.

(19)

Valoarea normală pentru tipurile nereprezentative (și anume cele pentru care vânzările pe piața internă au constituit mai puțin de 5 % din vânzările la export în Uniune sau care nu au fost vândute deloc pe piața internă) a fost calculată pe baza costului de producție pe tip de produs plus o sumă pentru costurile de vânzare, generale și administrative și pentru profit. În cazul în care au existat vânzări pe piața internă, s-a utilizat profitul tranzacțiilor de pe piața internă pe tip de produs pentru tipurile de produs în cauză, în cadrul operațiunilor comerciale normale. În cazul în care nu au existat vânzări pe piața internă, s-a utilizat un profit mediu.

(20)

În ceea ce privește costurile de fabricație și, în special costurile cu energia, mai precis costul gazului, s-a analizat dacă prețul gazului plătit de producătorii-exportatori reflecta rezonabil costurile asociate producției și distribuției de gaz.

(21)

S-a constatat că prețul intern al gazului plătit de producătorii-exportatori era circa o treime din prețul de export al gazului natural din Rusia. În această privință, toate datele disponibile arată că prețurile gazelor naturale practicate pe piața internă din Rusia sunt prețuri reglementate, cu mult mai mici decât prețurile de piață plătite pentru gazele naturale pe piețele concurențiale. Prin urmare, deoarece costurile gazelor naturale nu au fost reflectate în mod rezonabil în documentele producătorilor-exportatori, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, acestea au trebuit ajustate în consecință. În lipsa oricăror prețuri ale gazelor naturale suficient de reprezentative, nedeformate, referitoare la piața internă din Rusia, s-a considerat potrivit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5), ca ajustarea să se bazeze pe informațiile de la alte piețe reprezentative. Prețul ajustat s-a bazat pe prețul mediu al gazului rusesc vândut la export, la granița germano-cehă (Waidhaus), ajustat pentru a ține cont de costurile locale de distribuție. Deoarece Waidhaus este principalul punct de vânzare a gazelor naturale rusești către UE, care reprezintă cea mai mare piață pentru gazele naturale rusești, practicând, în același timp, prețuri care reflectă în mod rezonabil costurile, acesta poate fi considerat o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(22)

După comunicarea concluziilor, TMK Group a susținut că ajustarea prețului gazului era contrară articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază și punctului 2.2.1.1 din acordul antidumping al OMC. După cum se menționează în considerentul 21, s-a constatat că prețul intern al gazului plătit de TMK Group a fost de aproximativ o treime din prețul de export al gazului natural din Rusia. Prin urmare, deoarece costurile gazelor naturale nu au fost reflectate în mod rezonabil în documentele producătorilor-exportatori, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, acestea au trebuit ajustate în consecință. Argumentul adus de TMK Group a fost considerat nefondat și, în absența oricăror elemente de probă, a fost respins.

(23)

Ar trebui remarcat faptul că anumite cantități exportate din produsul în cauză nu fuseseră raportate de către TMK Group, deoarece grupul de societăți a considerat că aceste tuburi și țevi obținute fără sudură nu făceau obiectul anchetei. În timpul vizitelor de verificare la fața locului au fost prezentate serviciilor Comisiei eșantioane constând în secțiuni transversale din produsul despre care se presupunea că nu ar ține de obiectul anchetei, înainte și după prelucrare ulterioară, însă acestea nu pot fi considerate drept dovezi concludente.

(24)

După examinarea problemei, s-a considerat că aceste tuburi și țevi obținute fără sudură se încadrează în domeniul de aplicare al anchetei. Prin urmare, tranzacțiile de export corespunzătoare au fost luate în considerare pentru calcularea dumpingului.

(25)

În timpul unei audieri prezidate de consilierul-auditor la 9 noiembrie 2012, TMK Group a afirmat că dorește să abordeze, în principal, problema clasificării, ridicată în documentul de informare, care, în opinia lor, a dus la o creștere a marjei lor de dumping cu circa 13-14 %. TMK Group a fost surprins de faptul că aceste produse au fost considerate ca făcând obiectul anchetei și a reiterat faptul că aceste cantități exportate nu au fost raportate pe motiv că aceste produse nu erau țevi, ci eboșe (denumite și „produse tubulare”) și, prin urmare, în opinia lor, nu se încadrează în definiția produsului. De asemenea, TMK Group a afirmat că, de fapt, acest aspect a fost abordat într-un mod foarte concis de către serviciile Comisiei în cursul vizitei de verificare. În această privință, ar trebui remarcat că TMK Group precizase, într-un document datat 31 august 2012, că „întrebarea dacă produsele tubulare care se încadrează la codul NC 7304 59 10 ar trebui sau nu să fie incluse în domeniul de aplicare a anchetei a fost abordată pe larg în cursul anchetei”. De fapt, atât European Steel Tube Association („ESTA”), cât și TMK Group au avut numeroase posibilități de a prezenta observații cu privire la acest aspect în mai multe rânduri. În plus, ar trebui menționat faptul că serviciile Comisiei au solicitat importatorilor afiliați grupului TMK să completeze anexa la chestionar și au verificat informațiile transmise în timpul unei vizite de verificare la fața locului, care a avut drept scop colectarea tuturor informațiilor relevante. Afirmația că această problemă a fost abordată într-un mod foarte „concis” de către serviciile Comisiei în cursul anchetei, înainte de considera că aceste produse se încadrează în definiția produsului, a fost incorectă și a fost, prin urmare, respinsă.

(26)

TMK Group a afirmat ulterior că includerea acestor cantități exportate era ilegală și nejustificată, deoarece serviciile Comisiei nu au reușit să demonstreze că țevile nu erau „brute”, iar concluzia potrivit căreia aceste eboșe erau produse „semifinite” era nefondată.

(27)

În primul rând, se reamintește faptul că produsele care intră sub incidența codurilor NC 7304 39 10 și 7304 59 10 sunt „tuburi, țevi și profile tubulare”, fără sudură, din fier sau din oțel, „brute, drepte și cu pereții de grosime uniformă, destinate exclusiv fabricării țevilor și tuburilor cu alte secțiuni și cu alte grosimi ale peretelui”. Nota explicativă privind subpozițiile 7304 39 10 și 7304 59 10 indică faptul că aici sunt incluse „tuburile de oțel fără sudură obținute în principal prin perforare și laminare la cald sau prin perforare și tragere la cald, denumite uzual «eboșe». Ele sunt destinate, în principal, transformării în tuburi cu altă formă a secțiunii și cu altă grosime a pereților și având o toleranță dimensională mult mai redusă decât produsul de la care s-a plecat. Ele sunt prezentate cu extremitățile tăiate și debavurate, dar fără nicio altă operație de finisare. Suprafețele lor interioare și exterioare sunt brute, necurățate de țunder, deci nu strălucesc. Ele nu sunt nici unse cu ulei, nici zincate, nici vopsite”. După examinarea argumentelor prezentate de TMK Group și de ESTA, se consideră că, pe baza diferitelor documente colectate în timpul vizitelor de verificare la fața locului (comenzi făcute de clienți și specificații, contracte între companii, facturile emise de către importatori afiliați, descrierea standardului ISO 9809-1), aceste tuburi sunt într-adevăr „semifinite”, în sensul că acestea trebuie să corespundă anumitor cerințe și specificații, cum ar fi „tuburi de oțel de calitate superioară, finisate la cald, pentru cilindri, de tip 34CrMo4, conform normelor UNI EN 10083-1 și DIN 1629, «recoapte, cu strat rugos» și «cu capete șlefuite», cu dimensiunile menționate în comandă.” În plus, alte cerințe care sunt enumerate în comenzile clienților și în specificații, cum ar fi „testare cu ultrasunete pentru a detecta eventualele defecte, controlul grosimii, ovalizare și îndreptare”, indică, de asemenea, prelucrarea ulterioară a acestor tuburi, ceea ce nu este cazul pentru așa-numitele „eboșe”.

(28)

TMK Group a susținut că cerințele „recoapte, cu strat rugos” și „cu capete șlefuite” nu se află printre criteriile aferente codurilor NC relevante și enumerate în nota explicativă, care determină dacă o țeavă este „brută”. În acest sens, trebuie să se țină cont de faptul că denumirile pozițiilor și notele explicative corespunzătoare nu includ întotdeauna o listă exhaustivă a tuturor caracteristicilor produselor reglementate. În ceea ce privește produse cum ar fi cele în cauză, care prezintă caracteristici proprii unor tipuri de bunuri diferite, clasificarea depinde de cele mai importante caracteristici ale bunurilor importate. Prin urmare, deși aceste caracteristici nu se află printre criteriile enumerate în denumirile codurilor NC relevante și în nota explicativă, ele rămân elemente importante pentru a evalua dacă un tip de produs poate fi considerat „brut” și, prin urmare, dacă se încadrează la codurile NC 7304 39 10 și 7304 59 10.

(29)

De asemenea, TMK Group a susținut că aceste tuburi nu erau recoapte, căci nu erau tratate la cald, acest aspect fiind menționat în certificatele de încercare industrială. În această privință, ar trebui remarcat că specificațiile de cumpărare ale clientului conțin informații contradictorii, deoarece menționează tratamentul la cald al produsului. Alte documente, cum ar fi declarația producătorului, emisă de TMK Group, precum și specificațiile contractelor semnate de TMK Group și clientul său neafiliat, fac trimitere la aceste specificații de cumpărare.

(30)

S-a remarcat, de asemenea, faptul că, în contractele între companii menționate mai sus, furnizate de TMK Group în cursul verificării la fața locului, aceste produse au fost inițial încadrate la un cod NC diferit (făcând obiectul măsurilor) și au fost încadrate ulterior la un alt cod NC, care nu face obiectul măsurilor (inclusiv în timpul perioadei de anchetă), cu toate că, pe baza informațiilor disponibile, nu au existat modificări ale comenzii date de client și ale specificațiilor produsului. TMK Group a susținut că această modificare a codului NC era irelevantă, întrucât, în conformitate cu regulile de clasificare vamală aplicabile, contează numai caracteristicile obiective ale bunurilor în momentul importului lor în Uniune. Deși caracteristicile obiective ale bunurilor în momentul importului lor în Uniune sunt un element important, TMK Group nu neagă faptul că a încadrat tipurile de produs la un cod care intra sub incidența măsurilor și că au schimbat apoi încadrarea, fără să fi avut loc nicio modificare în specificațiile produsului. Acest lucru este considerat a fi unul dintre elementele care conduc la concluzia că respectivele tipuri de produs se încadrează în domeniul de aplicare al anchetei.

(31)

S-a remarcat, de asemenea, că specificațiile de cumpărare ale clientului neafiliat menționau în mod clar „produse semifinite”, nu „eboșe” sau „produse tubulare”. Cu privire la acest ultim aspect, TMK a susținut că modul în care produsul este descris de un cumpărător este cu totul irelevant pentru încadrarea vamală. Ca răspuns la aceasta, trebuie să se precizeze că descrierea produsului de către cumpărător are o anumită importanță, în sensul în care cumpărătorul cunoaște în mod evident cerințele privind produsul în momentul comenzii. Prin urmare, este discutabilă afirmația potrivit căreia descrierea făcută de cumpărător este cu totul irelevantă.

(32)

În concluzie, tuburile de oțel fără sudură semifinite, produse cu un tratament termic și achiziționate pentru producerea cilindrilor trebuie să corespundă unor cerințe tehnice/de calitate/dimensionale foarte detaliate. În mod evident, aceste caracteristici nu corespund cu noțiunea de produs „brut” prevăzută în notele explicative la NC 7304 39 10 și 7304 59 10 și, în consecință, au trebuit să fie respinse observațiile făcute de TMK Group în ceea ce privește presupusa interpretare greșită a termenului „brut” de către Comisie.

(33)

Contrar unor declarații anterioare, TMK Group a afirmat, de asemenea, că aceste produse vândute unui client neafiliat nu au fost destinate exclusiv aceleiași utilizări, și anume producția de cilindri, ci că puteau fi, de asemenea, transformate în așa-numite „țevi de precizie”. Grupul a declarat că clientul neafiliat transformă inițial eboșele în țevi laminate la rece (sau țevi de precizie), iar acestea sunt ulterior transformate în butelii de gaz. Trebuie remarcat faptul că acest element contrazice nu numai ceea ce a afirmat TMK Group în comunicările transmise anterior, ci și ceea ce s-a constatat în documentele colectate în timpul vizitelor de verificare. Fără a aduce atingere celor menționate anterior, ar trebui remarcat faptul că această afirmație suplimentară a fost făcută târziu și nu a fost susținută de elemente de probă. În plus, grupul a prezentat elemente de probă care se presupunea că arată că clientul neafiliat comercializa și țevi de precizie. În afara faptului că aceste elemente de probă au fost prezentate foarte târziu în cadrul anchetei, s-a constatat, de asemenea, că ele se refereau la o perioadă de timp cu mult după sfârșitul PAR și că documentele se refereau la posibile vânzări de orice tipuri (sau secțiuni) de produse laminate la rece (țevi). Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(34)

Majoritatea exporturilor produsului în cauză de către producătorii-exportatori către Uniune au fost făcute către clienți independenți din Uniune prin intermediul a două societăți comerciale afiliate, și anume TMK Europe GmbH cu sediul în Germania și TMK Italia s.r.l. cu sediul în Italia. Prețul de export pentru exporturile menționate anterior a fost stabilit pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, și anume utilizând prețurile de revânzare plătite efectiv sau care urmează să fie plătite societății afiliate de către primul cumpărător independent din Uniune în cursul PAR, ajustate pentru a se ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de profit.

(35)

Anumite cantități limitate au fost exportate direct către clienți independenți din Uniune. Prețul de export pentru aceste cantități a fost stabilit pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(36)

Valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori au fost comparate pe o bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe această bază, s-au operat ajustări în ceea ce privește costurile de ambalare, costurile de transport, costurile de credit și taxele antidumping.

(37)

TMK Group a solicitat ca anumite caracteristici legate de calitatea oțelului, a tipului de filetare și a stratului de acoperire al tuburilor și țevilor obținute fără sudură să fie luate în considerare pentru a se garanta o comparație echitabilă între tuburile și țevile obținute fără sudură vândute pe piața internă și la export.

(38)

Comitetul de protecție a industriei tuburilor din oțel fără sudură din Uniunea Europeană („ESTA”) a susținut că orice cerere de modificare a definiției produsului sau a metodologiei utilizate în ancheta inițială sau în reexaminări ulterioare constituie o încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază și nu ar trebui să fie luată în considerare.

(39)

În această privință, ancheta a arătat că cererea înaintată de TMK Group nu a afectat definiția produsului, ci mai degrabă a permis identificarea unor caracteristici suplimentare, care garantează o comparație echitabilă a tuburilor și țevilor obținute fără sudură care au aceleași caracteristici. De asemenea, s-a constatat că aceste caracteristici suplimentare afectau prețurile și comparabilitatea acestora.

(40)

Pe baza celor de mai sus, s-a considerat că cererea era justificată și, prin urmare, caracteristicile menționate anterior au fost luate în considerare.

(41)

TMK Group a susținut că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, taxele achitate pentru tranzacții DDP (Delivered Duty Paid/livrat, taxe vamale plătite) nu ar trebui să fie deduse pentru construirea prețului de export. Acesta susține că, în comparație cu ultima perioadă de 12 luni complete înainte de instituirea taxelor antidumping la exporturile TMK de tuburi și țevi obținute fără sudură către Uniune (1 iulie 2005-30 iunie 2006 sau „perioada de referință”), taxa a fost reflectată în mod corespunzător în prețurile practicate în cursul PAR și în prețurile de vânzare ulterioară în Uniune.

(42)

În acest sens, s-a constatat că prețurile DDP practicate față de primii clienți independenți nu au acoperit costurile și cu atât mai mult nu au acoperit taxele antidumping; așadar, aceste tranzacții au reprezentat, per ansamblu, pierderi. Se mai remarcă faptul că, chiar dacă prețurile pentru produse similare au crescut cu circa 30 % începând cu perioada de referință, prețul materiilor prime care reprezintă, în medie, mai mult de 50 % din costul de producție a crescut cu peste 70 % pe parcursul aceleiași perioade. Pe baza celor de mai sus, se consideră că nu s-a furnizat niciun element de probă concludent care să arate că taxa s-a reflectat în mod corespunzător în prețurile practicate.

(43)

De asemenea, s-a observat că, chiar în cazul în care s-ar accepta faptul că taxa este reflectată în prețurile de vânzare ulterioare (ceea ce nu este cazul), articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază prevede că taxa este reflectată atât în prețurile de revânzare, cât și în prețurile de vânzare ulterioare.

(44)

După prezentarea concluziilor, TMK Group a continuat să se opună deducerii taxelor din prețurile de export și a adăugat că ajustarea costului gazului a avut drept rezultat pierderi care, din punctul său de vedere, erau în mod sigur mai mici, fără a furniza, cu toate acestea, alte elemente de probă. TMK Group și-a menținut părerea că faptul că prețurile de export franco-fabrică ar trebui să fie mai mari decât costurile de producție era eronat din punct de vedere juridic și a reiterat faptul că singurul criteriu care trebuia examinat era dacă taxele antidumping plătite au fost reflectate în mod corespunzător în prețul de revânzare practicat de clienții săi neafiliați care au achiziționat produse în condiții DDP. Cu toate acestea, deoarece prețurile DDP practicate față de primii clienți neafiliați nu acopereau costurile, și cu atât mai mult nu acopereau taxele antidumping, chiar și în absența ajustării prețului gazului natural și deoarece prețul materiilor prime (care reprezintă, în medie, mai mult de 50 % din costul de producție) a crescut cu mai mult de 70 % în cursul aceleiași perioade, astfel cum este menționat în considerentul 42 de mai sus, s-a considerat că TMK Group nu a furnizat elemente de probă concludente care să arate că taxa era reflectată în mod corespunzător în prețurile practicate sau în prețurile de vânzare ulterioară.

(45)

Pe baza celor de mai sus, această cerere a trebuit să fie respinsă.

(46)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pe tip de produs, pe o bază franco fabrică, separat pentru fiecare dintre producătorii-exportatori. Se stabilește o marjă comună de dumping pentru TMK Group, prin calcularea unei singure rate de dumping medii ponderate pentru producătorii-exportatori din cadrul TMK Group.

(47)

Pe această bază, marja de dumping, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, era de 29,6 %. În urma comunicării concluziilor, TMK Group a semnalat anumite erori materiale în calcularea dumpingului pentru două dintre unitățile sale de producție. Aceste erori au fost corectate și marja de dumping medie ponderată constatată pentru TMK Group este de 28,7 % în loc de 29,6 %.

(48)

Este de remarcat faptul că această marjă de dumping este, contrar elementelor de probă prima facie furnizate în cererea de reexaminare, mai mare decât taxa existentă aplicabilă importurilor provenite de la TMK Group. Creșterea este datorată unei serii de factori: în primul rând, elementele de probă furnizate în cererea de reexaminare se refereau numai la anumite tranzacții ale unuia dintre cei trei producători exportatori. S-a constatat că unele dintre aceste tranzacții nu au legătură cu produsul în cauză. În al doilea rând, astfel cum se menționează în considerentul 23 de mai sus, în cursul perioadei de anchetă, anumite tranzacții de export al produsului în cauză nu au fost raportate de către grup. În cele din urmă, solicitarea grupului de a lua în considerare taxa ca și cost (a se vedea considerentele 41-45) a fost respinsă. Aceste elemente combinate, împreună cu alte elemente verificate în cursul anchetei, au condus la o creștere a marjei de dumping.

(49)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă circumstanțele modificate referitoare la dumping pot fi considerate, în mod rezonabil, ca având un caracter durabil.

(50)

TMK Group a indicat în cererea sa de reexaminare că au existat circumstanțe modificate cu un caracter durabil, deoarece a efectuat modificări semnificative în structura sa internă și și-a îmbunătățit în mod substanțial echipamentele de producție, ceea ce a avut un impact direct asupra structurii costurilor sale.

(51)

Ancheta a arătat că TMK Group realizase, într-adevăr, investiții semnificative care conduc la creșterea eficienței și la creșterea capacității. Cu toate acestea, având în vedere creșterea prețurilor materiilor prime și evoluția gamei de produse către produse cu o valoare adăugată mai mare, nu a putut fi stabilită o scădere a costurilor de producție. În ceea ce privește îmbunătățirile menționate în considerentul 50, a reieșit că acestea sunt de tip structural și că, probabil, nu se vor schimba în viitorul apropiat.

(52)

În plus, a fost, de asemenea, luată în considerare evoluția prețurilor de export către țări din afara UE în decursul PAR și către UE după PAR. S-a constatat că exporturile de produse identice către țările din afara UE au fost efectuate la niveluri de preț comparabile cu cele ale vânzărilor la export către UE în aceeași perioadă. În ceea ce privește perioada de după PAR, s-a constatat că acestea au fost efectuate la prețuri ușor mai ridicate decât în PAR, ceea ce este în conformitate cu evoluția nivelului prețurilor internaționale. Nu există, prin urmare, niciun indiciu că prețurile de export ar varia considerabil în viitorul apropiat.

(53)

În lumina rezultatelor anchetei, se consideră oportună modificarea taxei antidumping aplicabile importurilor produsului în cauză provenind de la TMK Group la valoarea de 28,7 %. Taxa antidumping modificată ar trebui stabilită la nivelul marjei de dumping constatate, deoarece este mai mică decât marja de prejudiciu stabilită în cadrul anchetei inițiale.

(54)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat recomandarea unei modificări a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012 și li s-a oferit posibilitatea să formuleze observații,

28.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 357/7

(1)

Portugalia a informat Comisia cu privire la agravarea, în 2012, a situației fermierilor portughezi din sectorul produselor lactate. Această agravare este determinată atât de creșterea continuă a prețurilor la furaje din cauza efectelor condițiilor meteorologice nefavorabile, care afectează unii dintre cei mai importanți furnizori de cereale din Uniune și la nivel mondial, cât și de scăderea prețurilor ca urmare a reducerii cererii interne în contextul crizei economice care afectează Portugalia. Creșterea prețurilor la furaje, care reprezintă o parte semnificativă din costurile de producție, are consecințe imediate asupra sectorului produselor lactate din Portugalia, în special reducând marjele și creând dificultăți financiare pentru exploatațiile agricole la sfârșitul anului 2012. La rândul lor, aceste împrejurări au condus la o situație de urgență în sectorul produselor lactate, generând grave probleme practice și specifice pentru crescătorii de vaci de lapte, care nu ar fi putut fi prevăzute la momentul în care, în conformitate cu articolul 68 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, puteau fi revizuite deciziile pentru anul 2012 privind ajutoarele acordate în temeiul articolului 68 din regulamentul menționat.

(2)

Portugalia dorește să crească nivelul ajutorului prevăzut în cadrul măsurii de ajutor specific pentru sectorul produselor lactate, pusă în aplicare în prezent în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru a-i ajuta pe fermierii în cauză să facă față acestei situații pe termen scurt. În consecință, Portugalia a solicitat autorizarea de a-și revizui decizia cu privire la punerea în aplicare a ajutorului specific pentru 2012, în vederea introducerii unui sprijin în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 care să se substituie ajutorului pus în aplicare în prezent în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul menționat. Portugalia intenționează să folosească sumele disponibile rezultate pentru creșterea nivelului ajutorului acordat fermierilor producători de lactate în cadrul măsurii puse în aplicare în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(3)

Având în vedere toate acestea și faptul că o revizuire a deciziei cu privire la punerea în aplicare a ajutorului specific pentru 2012 nu mai este posibilă în temeiul articolului 68 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este necesar să se prevadă o derogare de la această dispoziție pentru a permite Portugaliei să modifice schema pusă în aplicare pentru anul menționat.

(4)

Din aceleași motive, este necesar să se prevadă o derogare de la termenul prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (2) pentru notificarea unei astfel de revizuiri către Comisie.

(5)

În conformitate cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009, articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (3) se aplică mutatis mutandis sprijinului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, coroborat cu anexa IV la regulamentul respectiv, stabilește criteriile de determinare a pragului de abandon al raselor locale originare din zona în cauză și aflate în pericol de abandon.

(6)

Potrivit Portugaliei, se constată o diminuare a populație de bovine din rasele „Alentejana” și „Mertolenga”, de ovine din rasele „Serra de Estrela” și „Churros” și de caprine din rasa „Serrana”, ca urmare a creșterii tendinței de încrucișare sau de înlocuire a raselor locale cu rase exotice, ceea ce le pune în pericol de abandon. Chiar și în aceste condiții, deoarece au o mare capacitate de adaptare la mediu fără a produce o presiune prea mare asupra resurselor naturale, aceste rase locale fac parte din sisteme agricole și de pășuni cu mare valoare naturală. În scopul acordării unui sprijin în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în vederea menținerii acestor populații de animale la un nivel adecvat pentru conservarea moștenirii genetice pe care o reprezintă, protejând, totodată, așteptările legitime ale fermierilor care au depus cereri de ajutor pentru anul 2012 în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i), este necesar să se prevadă o derogare de la articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 în ceea ce privește criteriile de determinare a pragului de abandon al raselor locale originare din zona în cauză și aflate în pericol de abandon.

(7)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) literele (a) și (e) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (4), cererea unică trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a stabili eligibilitatea pentru ajutor, în special indicarea schemei de ajutoare în cauză și o declarație a fermierului care să ateste că a luat cunoștință de condițiile care privesc schema de ajutoare în cauză.

(8)

Dat fiind că ajutorul specific prevăzut la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 este constituit din mai multe măsuri cu diferite condiții de eligibilitate, fermierii trebuie să indice clar în cererea unică măsura pentru care depun cererea de ajutor. Pentru a aborda situația din sectorul produselor lactate încă din cursul anului 2012, Portugalia intenționează să analizeze cererile depuse în anul calendaristic 2012 pentru ajutor în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ca și când ar fi cereri pentru ajutorul prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din regulamentul respectiv pentru același an calendaristic, ținând cont de așteptările legitime ale fermierilor în cauză. În acest sens, este așadar necesar să se prevadă o derogare de la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

(9)

Întrucât derogările se referă la anul 2012, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

28.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 357/10

(1)

Articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că statele membre care nu aplică articolul 68 alineatul (1) litera (c) din respectivul regulament pot utiliza rezerva națională în anumite condiții. Când aplică articolul respectiv, statele membre pot majora valoarea unitară și/sau numărul de drepturi la plată alocate fermierilor. În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (2), cererile pentru alocarea sau majorarea drepturilor la plată în cadrul schemei de plată unică în sensul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie depuse la o dată care urmează a fi stabilită de către statele membre. Această dată nu trebuie să depășească data de 15 mai sau, în cazul Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Finlandei și Suediei, data de 15 iunie.

(2)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, un fermier care depune o cerere de ajutor în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață poate depune numai o cerere pe an.

(3)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, cererea unică trebuie depuse până la o dată care urmează a fi stabilită de statele membre, dar care nu trebuie să depășească data de 15 mai sau, în cazul Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Finlandei și Suediei, data de 15 iunie.

(4)

Ca urmare a unei creșteri continue a prețurilor la furaje din cauza condițiilor climatice nefavorabile care afectează unii dintre cei mai importanți furnizori de cereale, mai multe state membre se confruntă cu o agravare a situației economice a exploatațiilor agricole care, la sfârșitul anului 2012, întâmpină mari dificultăți financiare. Având în vedere că agravarea situației economice a exploatațiilor agricole ar putea avea, de asemenea, consecințe mai vaste pe termen lung, trebuie să se permită statelor membre să aplice, pentru anul 2012, articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(5)

Dat fiind că termenul limită pentru alocarea drepturilor la plată din rezerva națională sau pentru majorarea valorii unitare a acestora în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, pentru anul 2012, a expirat deja, este necesar să se permită statelor membre care doresc să aplice articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru anul 2012 să stabilească un nou termen limită pentru depunerea cererilor de alocare a drepturilor la plată din rezerva națională sau de majorare a valorii unitare a acestora.

(6)

În plus, este necesar ca pentru fermierii din aceste state membre să se prevadă o derogare de la cerința prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 privind depunerea unei singure cereri pe an.

(7)

În plus, este necesară o derogare de la termenul limită prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru fermierii care doresc să beneficieze de articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(8)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, în primul an de aplicare a schemei de plată unică sau în primul an de integrare a unor noi sectoare în schema de plată unică, statele membre pot acorda derogări de la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 122/2009 în ceea ce privește drepturile la plată, cu condiția ca drepturile la plată să nu fi fost încă stabilite definitiv la data limită fixată pentru depunerea cererii unice. Este necesar să se prevadă o derogare similară privind drepturile la plată care vor fi alocate sau a căror valoare unitară va fi majorată în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care o astfel de alocare sau creștere nu a fost stabilită în mod definitiv.

(9)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 (3), drepturile la plată pot fi declarate pentru plată numai o dată pe an de către fermierul care le deține, până la data limită de depunere a cererii unice. Este necesar să se prevadă o derogare de la această cerință.

(10)

În conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, parcelele corespunzătoare hectarelor eligibile, care sunt declarate ca fiind aferente unui drept la plată, trebuie să fie la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru. Această dată nu trebuie să fie ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.

(11)

În ceea ce privește drepturile la plată care vor fi alocate sau a căror valoare unitară va fi majorată ca urmare a aplicării articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este necesar să se prevadă o derogare de la obligația fermierilor în ceea ce privește data menționată la articolul 35 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(12)

În conformitate cu articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, plățile din cadrul schemelor de ajutoare enumerate în anexa I la regulamentul menționat nu trebuie să se efectueze înainte de finalizarea verificării condițiilor de eligibilitate, care trebuie efectuată de statul membru conform articolului 20 din respectivul regulament.

(13)

Condițiile de eligibilitate care trebuie verificate de statele membre pentru alocarea drepturilor la plată sau majorarea valorii unitare a acestora în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe baza uneia sau a mai multora dintre derogările prevăzute în prezentul regulament, pot fi diferite de condițiile de eligibilitate pentru sprijinul acordat în prezent în cadrul schemei de plată unică. În acest caz, verificarea noilor condiții de eligibilitate, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ar împiedica efectuarea, înainte de verificarea acestor noi condiții de eligibilitate, a plăților pentru schemele de ajutoare care nu decurg din aplicarea articolului 41 alineatul (3) din respectivul regulament. Pentru a se evita o astfel de situație, este necesar să se prevadă o derogare de la articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 referitoare la alocarea drepturilor la plată sau la majorarea valorii unitare a acestora în temeiul articolului 41 alineatul (3) din respectivul regulament.

(14)

În plus, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, plățile trebuie efectuate în perioada cuprinsă între 1 decembrie și 30 iunie a următorului an calendaristic. Prin derogare de la această dispoziție, Comisia poate să acorde avansuri înainte de 1 decembrie. O astfel de derogare se acordă prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 776/2012 al Comisiei (4), conform căruia statele membre pot plăti, de la 16 octombrie 2012, avansuri până la o anumită limită a plăților directe pentru cererile depuse în 2012. Prin urmare, derogarea de la articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie să fie acordată retroactiv, începând cu data de 16 octombrie 2012, pentru a permite efectuarea plăților, sub rezerva finalizării verificării condițiilor de eligibilitate, pentru acele scheme de ajutoare care nu decurg din aplicarea articolului 41 alineatul (3) din respectivul regulament.

(15)

Derogările prevăzute în prezentul regulament se referă la anul calendaristic 2012. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(16)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

28.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 357/13

(1)

La 15 februarie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/96/PESC (1).

(2)

La 28 iulie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/483/PESC (2) de modificare a Deciziei 2010/96/PESC și de prelungire a aplicării acesteia cu încă un an.

(3)

Datorită întârzierii în adoptarea unei noi decizii a Consiliului de modificare și de prelungire a aplicării Deciziei 2010/96/PESC, este necesară prelungirea valabilității Deciziei 2010/96/PESC astfel încât să se aplice prezenței misiunii UE de instruire EUTM Somalia în Uganda de la 1 ianuarie 2013.

(4)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii care au implicații în domeniul apărării. Danemarca nu participă la punerea în aplicare a prezentei decizii și, prin urmare, nu participă la finanțarea acestei misiuni.

(5)

Misiunea militară a UE ar trebui din nou prelungită,

1.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Dispoziții financiare

(1)   Costurile comune ale misiunii militare a UE sunt gestionate în conformitate cu Decizia 2011/871/PESC a Consiliului din 19 decembrie 2011 de instituire a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (Athena) (3) („ATHENA”).

(2)   Valoarea de referință financiară pentru costurile comune ale misiunii militare a UE pentru perioada până la 9 august 2011 este de 4,8 milioane EUR. Procentajul valorii de referință menționate la articolul 25 alineatul (1) din ATHENA este de 60 %.

(3)   Valoarea de referință financiară pentru costurile comune ale misiunii militare a UE pentru perioada cuprinsă între 9 august 2011 și 31 decembrie 2012 este de 4,8 milioane EUR. Procentajul valorii de referință menționate la articolul 25 alineatul (1) din ATHENA este de 30 %.

(4)   Valoarea de referință financiară pentru costurile comune ale misiunii militare a UE pentru perioada care începe la 1 ianuarie 2013 este de 0,05 milioane EUR. Procentajul valorii de referință menționate la articolul 25 alineatul (1) din ATHENA este de 100 %.

2.

La articolul 12, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Mandatul misiunii militare a UE se încheie la 31 ianuarie 2013.”

28.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 357/15

(1)

Prin decizia din 19 noiembrie 2008 (3), Comisia a decis să nu ridice obiecții cu privire la măsurile de urgență referitoare la o operațiune de sprijin constând în furnizarea de lichidități („liquidity assistance”, denumită în continuare „operațiunea LA”) și o garanție pentru anumite elemente de pasiv ale Dexia (4). Comisia a considerat că aceste măsuri erau compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE ca ajutor pentru salvarea unei întreprinderi aflate în dificultate și a autorizat aceste măsuri pentru o perioadă de șase luni începând de la 3 octombrie 2008, cu precizarea că, după această perioadă, Comisia urma să reevalueze ajutorul ca măsură structurală.

(2)

Belgia, Franța și Luxemburg (denumite în continuare „statele membre în cauză”) au notificat Comisiei un prim plan de restructurare a Dexia, la data de 16 februarie, 17 februarie și, respectiv, 18 februarie 2009.

(3)

Prin decizia din 13 martie 2009, Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE pentru toate ajutoarele acordate întreprinderii Dexia, în ansamblul lor (5).

(4)

Prin decizia din 30 octombrie 2009 (6), Comisia a autorizat prelungirea garanției menționate în considerentul (1) până la 28 februarie 2010 sau până la data deciziei Comisiei privind compatibilitatea măsurilor de ajutor și a planului de restructurare a Dexia.

(5)

La 9 februarie 2010, statele membre în cauză au transmis Comisiei informații referitoare la măsurile suplimentare avute în vedere pentru completarea planului de restructurare notificat inițial în februarie 2009.

(6)

Prin decizia din 26 februarie 2010 (7), Comisia a autorizat planul de restructurare a Dexia și conversia ajutoarelor de urgență în ajutoare pentru restructurare, sub rezerva respectării tuturor angajamentelor și a condițiilor stabilite în respectiva decizie.

(7)

Din vara anului 2011, Dexia s-a confruntat cu dificultăți suplimentare, iar statele membre în cauză au avut în vedere și alte măsuri de ajutor.

(8)

Prin decizia din 17 octombrie 2011 (8), Comisia a decis să inițieze o procedură oficială de investigare privind măsura de vânzare de către Dexia SA și de achiziționare de către statul belgian a Dexia Banque Belgique (denumită în continuare „DBB”). În scopul menținerii stabilității financiare, Comisia a decis, de asemenea, autorizarea temporară a măsurii. Prin urmare, măsura este autorizată pentru o perioadă de șase luni de la data deciziei respective sau, dacă Belgia prezintă un plan de restructurare în termen de șase luni de la aceeași dată, până la adoptarea de către Comisie a unei decizii finale cu privire la măsură.

(9)

La 18 octombrie 2011, statele membre în cauză au informat Comisia cu privire la un pachet de măsuri potențiale suplimentare în vederea unui nou plan de restructurare sau de lichidare a Dexia. În cadrul acestui pachet de măsuri noi, Belgia a notificat Comisiei, la 21 octombrie 2011, o măsură prin care DBB avea acces la o injecție de capital („Emergency Liquidity Assistance”, denumită în continuare „ELA”), însoțită de o garanție a statului belgian. Această măsură permite DBB să acorde finanțări Dexia Crédit Local SA (denumită în continuare „DCL”).

(10)

La 14 decembrie 2011, Franța, Belgia și Luxemburg au notificat, de asemenea, Comisiei, în cadrul acestui pachet de măsuri noi, un proiect de garanție temporară acordată de statele membre în cauză pentru refinanțarea Dexia SA și DCL (denumită în continuare „garanția temporară de refinanțare”).

(11)

Prin decizia din 21 decembrie 2011 (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii privind ajutoarele suplimentare pentru restructurarea Dexia”) (9), în scopul menținerii stabilității financiare, Comisia a decis să autorizeze temporar, până la 31 mai 2012, garanția temporară de refinanțare. Totodată, prin această decizie, Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare privind pachetul de măsuri suplimentare pentru restructurarea Dexia, instituite de la adoptarea deciziei condiționate (printre care se număra și garanția temporară de refinanțare) și a solicitat statelor membre în cauză să îi notifice, în termen de trei luni, un plan de restructurare a Dexia sau, în cazul în care Dexia nu este viabilă, un plan de soluționare ordonată a situației Dexia.

(12)

La 21 martie și la 22 martie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei un plan de soluționare ordonată a situației Dexia.

(13)

La 25 mai 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei o solicitare de prelungire a garanției temporare de refinanțare. La 31 mai 2012, Comisia a adoptat două decizii.

(14)

În prima decizie (denumită în continuare „decizia de extindere a procedurii”), Comisia a decis să extindă procedura oficială de investigare a grupului Dexia în vederea analizării planului de soluționare ordonată a situației grupului Dexia prezentat de Belgia, Franța și Luxemburg la 21 martie și la 22 martie 2012 (10).

(15)

În a doua decizie (denumită în continuare „decizia de prelungire a garanției”) (11), Comisia a aprobat temporar, până la adoptarea unei decizii finale cu privire la planul de soluționare ordonată a situației Dexia, prelungirea până la 30 septembrie 2012 a ferestrei de emitere a garanției temporare acordate de statele membre în cauză pentru refinanțarea Dexia SA și DCL, extinzând, totodată, procedura oficială de investigare la această măsură.

(16)

La 5 iunie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei o majorare a plafonului garanției temporare, principalul ajungând până la suma maximă de 55 de miliarde EUR. În decizia sa din 6 iunie 2012 (12), Comisia a aprobat temporar, până la adoptarea unei decizii finale cu privire la planul de soluționare ordonată a situației Dexia, majorarea plafonului garanției.

(17)

La 6 octombrie 2011, Dexia SA a anunțat, într-un comunicat de presă (13), că a început negocieri exclusive cu un grup de investitori internaționali, la care ar participa și statul Luxemburg, în vederea cesionării Dexia Banque Internationale à Luxembourg (denumită în continuare „Dexia BIL”). Consiliul de administrație al grupului Dexia urma să se pronunțe asupra conținutului unei eventuale oferte la sfârșitul perioadei de exclusivitate.

(18)

La 18 decembrie 2011, Comisia a fost informată că un protocol de acord obligatoriu, referitor la vânzarea participației de 99,906 % în cadrul Dexia BIL deținută de Dexia SA, era pe punctul de a fi încheiat. Conform acestui protocol de acord, Precision Capital SA, un grup de investitori din Qatar, urma să achiziționeze 90 % din acțiuni, restul de 10 % fiind cumpărate de Luxemburg. Anumite active ale Dexia BIL sunt excluse din sfera acestei vânzări.

(19)

Vânzarea Dexia BIL nu făcea parte din măsurile aprobate de Comisie în cadrul planului de restructurare a Dexia aprobat la 26 februarie 2010. De asemenea, această măsură nu a fost inclusă nici în procedura oficială de investigare inițiată prin decizia Comisiei din 21 decembrie 2011 privind măsurile de restructurare notificate Comisiei ulterior acestei date.

(20)

Vânzarea Dexia BIL fusese deja adusă la cunoștința Comisiei înainte de 21 decembrie 2011. Prin urmare, vânzarea Dexia BIL urma să fie analizată de Comisie separat de restructurarea Dexia, nu numai deoarece securitatea juridică era necesară în cel mai scurt timp, ci și, mai ales, deoarece vânzarea Dexia BIL era independentă de restructurarea grupului, având în vedere măsurile de ajutor aprobate temporar în 2011, ținând seama de faptul că vânzarea respectivă fusese deja prevăzută din 2009, conform informațiilor primite de Comisie, și că Dexia BIL urma să se separe din punct de vedere juridic și economic de Dexia.

(21)

La 23 martie 2012, Luxemburgul a notificat oficial Comisiei vânzarea Dexia BIL.

(22)

Prin decizia din 3 aprilie 2012 (14), Comisia a informat Luxemburgul cu privire la decizia sa de a iniția procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la vânzarea Dexia BIL.

(23)

La 4 mai 2012 și 12 iunie 2012, autoritățile luxemburgheze au comunicat Comisiei informații suplimentare, inclusiv o actualizare a evaluării corectitudinii prețului de vânzare a Dexia BIL. Actualizarea respectivă (denumită în continuare „evaluarea actualizată a corectitudinii”) a fost efectuată de Dexia SA la data de 30 mai 2012.

(24)

Decizia Comisiei de a iniția procedura oficială de investigare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (15). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză.

(25)

Comisia a primit observații cu privire la acest subiect de la părțile interesate. Aceasta le-a transmis Luxemburgului, oferindu-i posibilitatea de a comenta observațiile respective. Comisia a primit comentariile Luxemburgului prin scrisoarea din 28 iunie 2012.

(26)

Dexia BIL face parte din grupul Dexia. Apărută în urma fuziunii din 1996 dintre Crédit Local de France și Crédit communal de Belgique, Dexia era specializată în împrumuturi acordate colectivităților locale, dar avea, de asemenea, aproximativ 5,5 milioane de clienți privați, în special în Belgia, Luxemburg și Turcia.

(27)

Grupul Dexia era organizat în jurul unei întreprinderi-mamă holding (Dexia SA) și a trei filiale operaționale cu sediul în Franța (DCL), Belgia (DBB) și Luxemburg (Dexia BIL).

Organigrama simplificată a grupului la data de 30 septembrie 2011

(și anume înainte de punerea în aplicare a cesiunilor anunțate la reuniunea Consiliului de administrație al Dexia din 9 octombrie 2011)

(28)

La 20 octombrie 2011, DBB a fost vândută statului belgian, iar la 31 decembrie 2011, bilanțul consolidat al grupului Dexia (cu deconsolidarea DBB la 1 octombrie 2011) se ridica la 413 miliarde EUR.

(29)

Pe lângă cesiunea DBB din data de 20 octombrie 2011, grupul Dexia a anunțat cesiunea „pe termen scurt” a următoarelor entități:

(30)

Cotele principalilor acționari ai Dexia SA sunt următoarele:

(31)

Dexia BIL este una dintre cele mai mari bănci comerciale din Luxemburg, având un bilanț de 41 de miliarde EUR la 30 iunie 2011. Dexia BIL nu își desfășoară activitatea doar în Luxemburg, ci și în alte țări cum ar fi Elveția, Regatul Unit, anumite țări din Asia și din Orientul Mijlociu, fie direct, fie prin intermediul unora dintre filialele sale. Dexia BIL deține și un portofoliu important de titluri de valoare de tip „legacy”, cu o valoare de piață estimată la 30 septembrie 2011 la aproximativ [5-10] miliarde EUR.

(32)

Dexia BIL este una dintre mările bănci cu o rețea de ghișee în Luxemburg și este un actor esențial al economiei locale, atât ca bancă de depozit pentru rezidenți persoane fizice și întreprinderi, cât și ca furnizor de credite de consum, credite imobiliare și credite pentru întreprinderi.

(33)

Conform tabelelor furnizate de Comisia de supraveghere a sectorului financiar („CSSF”), autoritatea de supraveghere a sectorului financiar luxemburghez, Dexia BIL reprezintă pentru [10-15] % dintre rezidenții persoane fizice și pentru [15-20] % dintre IMM-urile (întreprinderile mici și mijlocii) rezidente banca de referință, ceea ce o plasează în fiecare caz pe locul al treilea pe piața luxemburgheză. Cotele de piață ale Dexia BIL în sistemul bancar luxemburghez sunt de aproximativ [10-15] % în ceea ce privește volumul depozitelor, [10-15] % în ceea ce privește volumul împrumuturilor și [5-10] % în ceea ce privește activele gestionate în domeniul serviciilor bancare private.

(34)

Dificultățile întâmpinate de grupul Dexia în timpul crizei financiare din toamna anului 2008 au fost descrise în decizia din 26 februarie 2010. Dificultățile mai recente cu care s-a confruntat Dexia pot fi rezumate după cum urmează.

(35)

În primul rând, agravarea crizei datoriilor suverane, cu care se confruntă numeroase bănci europene, a condus la o neîncredere din ce în ce mai mare a investitorilor față de contrapartidele bancare, ceea ce nu a mai permis acestora din urmă să obțină finanțări în volume și condiții satisfăcătoare.

(36)

De asemenea, fiind în mod special supraexpus riscului legat de datoriile suverane și cvasi-suverane, grupul Dexia a fost privit cu tot mai multă neîncredere de către investitori. Într-adevăr, printre activele Dexia se numără numeroase împrumuturi și/sau obligațiuni de stat și/sau ale colectivităților locale și regionale în țări percepute de piață ca prezentând un risc.

(37)

În plus, criza actuală a intervenit înainte ca Dexia să fi avut timp să finalizeze punerea în aplicare a planului său de restructurare, care ar fi avut ca rezultat o consolidare mult sporită a profilului de risc de lichiditate. Deoarece Dexia avea un profil de lichiditate încă deosebit de vulnerabil, iar piața cunoștea în mod special vulnerabilitatea sa, Dexia a fost privită probabil cu mai multă neîncredere decât alte bănci.

(38)

Nevoile de finanțare ale Dexia au crescut în special din cauza următoarelor elemente:

(39)

Având în vedere incapacitatea Dexia de a se refinanța pe piețe și […] (16), Dexia a fost nevoită, într-o primă etapă, să recurgă la o nouă măsură ELA din partea Banque nationale de Belgique și, respectiv, Banque de France. În aceste circumstanțe, statele membre în cauză au acordat garanția temporară de refinanțare în favoarea Dexia.

(40)

Deși Dexia BIL nu s-a aflat la originea problemelor grupului Dexia, […], aceasta s-a confruntat cu o puternică reducere a depozitelor sale, în special în perioada 30 septembrie 2011-10 octombrie 2011, când depozitele au scăzut cu [1-5] miliarde EUR (ajungând de la [5-15] miliarde EUR la [5-15] miliarde EUR). Pierderile de depozite s-au stabilizat ulterior, după anunțarea unei serii de măsuri menite să dezmembreze grupul Dexia și să garanteze anumite filiale ale grupului (printre care Dexia BIL). În special, Dexia a anunțat, la 6 octombrie 2011, inițierea discuțiilor cu un grup de investitori și cu Luxemburgul în vederea vânzării Dexia BIL. După ce a atins la 22 noiembrie 2011 un prag de [5-15] miliarde EUR, ulterior Dexia BIL a putut să raporteze o ușoară creștere a depozitelor sale, care au ajuns la [5-15] miliarde EUR la 14 decembrie 2011.

(41)

Luxemburgul a notificat, la 23 martie 2012, cesiunea Dexia BIL. Finalizarea vânzării este supusă acordului prealabil al Comisiei.

(42)

Măsura de cesiune a Dexia BIL notificată Comisiei nu a făcut obiectul unei proceduri oficiale de ofertare. Conform autorităților luxemburgheze, cesiunea Dexia BIL era aparent avută în vedere de mult timp de către Dexia, care a contactat în acest sens o serie de operatori între 2009 și 2011, în special […]. […]. Discuțiile purtate au avansat mai mult sau mai puțin, însă niciunul dintre acești operatori nu a depus un proiect concret de achiziționare pentru Dexia BIL.

(43)

În cele din urmă, contactele cu Precision Capital au avut ca rezultat demararea unor negocieri exclusive, anunțate la 6 octombrie 2011. Un protocol de acord obligatoriu, referitor la vânzarea participației de 99,906 % în cadrul Dexia BIL deținută de Dexia, a fost încheiat printr-un memorandum de înțelegere la 20 decembrie 2011. Conform acestui protocol de acord, Precision Capital urma să achiziționeze 90 % din participația cesiunii, restul de 10 % fiind achiziționat de Luxemburg în aceleași condiții ca Precision Capital.

(44)

Anumite active ale Dexia BIL sunt excluse din sfera acestei vânzări și, de fapt, cesiunea nu se referă decât la o parte a Dexia BIL, și anume activitățile de servicii bancare cu amănuntul și de servicii bancare private (în continuare „activitățile cesionate”). Mai exact, sunt excluse din sfera vânzării: participația de 51 % deținută de Dexia BIL în cadrul DAM, participația de 50 % deținută de Dexia BIL în cadrul RBCD, participația de 40 % în cadrul Popular Banca Privada, portofoliul de titluri de valoare de tip „legacy” al Dexia BIL (precum și anumite produse derivate și asociate), participațiile Dexia BIL în cadrul Dexia LDG Banque și Parfipar. Activitățile susmenționate vor fi transferate către Dexia înaintea finalizării tranzacției, cu o clauză de recuperare de către Dexia BIL a produsului net al cesiunilor. În plus, memorandumul de înțelegere prevede, ca cerință prealabilă vânzării, eliminarea tuturor creditelor și împrumuturilor negarantate de la entitățile grupului Dexia și eliminarea a numeroase credite și împrumuturi garantate de la entitățile grupului Dexia. La 10 februarie 2012, finanțarea acordată altor entități ale grupului era de aproximativ [0-5] miliarde EUR, din care mai puțin de [500-800] de milioane EUR erau finanțări garantate. Excluderea tuturor acestor active va permite reducerea activelor totale ale Dexia BIL cu aproximativ 16,9 miliarde EUR în raport cu activele totale, în valoare de 41 de miliarde EUR la 30 iunie 2011 (însemnând o reducere de 40 % a activelor totale și o reducere de 50 % a activelor ponderate în funcție de risc).

(45)

Măsura notificată prevede că, în momentul finalizării vânzării, Dexia BIL va avea o rată a capitalului comun de rangul 1 („Common Equity Tier I”), conform reglementărilor Basel III, de exact 9 %.

(46)

Prețul de vânzare este fixat la 730 de milioane EUR, cu o rată a capitalului comun de rangul 1 a Dexia BIL de exact 9 % în momentul încheierii tranzacției. În cazul unui exces de capital în momentul încheierii tranzacției, în raport cu rata de 9 % a capitalului comun de rangul 1, conform reglementărilor Basel III, prețul de vânzare este ajustat în funcție de excesul de capital disponibil în momentul finalizării. În cazul lipsei de capital în raport cu rata de 9 % a capitalului comun de rangul 1, acest descoperit este compensat de Dexia SA.

(47)

Măsura notificată la 23 martie 2012 includea o clauză care prevedea că, dacă Dexia SA sau o entitate a grupului Dexia obține o garanție în favoarea unui cumpărător din partea unui stat pentru obligațiile sale de indemnizare, în baza unor garanții contractuale specifice cesiunii respective către cumpărătorul în cauză, și în măsura în care cumpărătorul în cauză este o entitate privată (nu este controlată direct sau indirect de entități publice), Dexia își ia angajamentul de a asigura că o garanție similară va fi acordată de același garant (sau un garant alternativ cu același rating) în condiții similare și cu obligații contractuale similare pentru cumpărători în baza contractelor de cesiune. Această obligație trebuia să se aplice până la 1 ianuarie 2017 (denumită în continuare „clauza 3.3.5”). Clauza respectivă a fost însă abandonată ulterior și nu a fost reluată în contractele definitive de cesiune de acțiuni care au înlocuit memorandumul de înțelegere.

(48)

Înaintea finalizării memorandumului de înțelegere, scenariile de proiect preliminar de cesiune a Dexia BIL au fost supuse unei evaluări a corectitudinii prețului de către un terț (17). Această evaluare din 10 decembrie 2011 a fost efectuată aplicând trei metode diferite (18) și a ajuns la concluzia că prețul era cuprins între [600-700] și [800-900] milioane EUR. Actualizarea din 30 mai 2012 a acestei evaluări conduce la aceleași concluzii.

(49)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a estimat că în acel stadiu nu putea concluziona că tranzacția nu conține niciun element de ajutor.

(50)

Comisia a estimat că puteau exista eventuale elemente de ajutor de stat în clauza 3.3.5.

(51)

Comisia a estimat, de asemenea, că procesul de cesiune a Dexia BIL nu s-a derulat în mod deschis, transparent și nediscriminatoriu. Procesul de cesiune s-a limitat la negocieri bilaterale cu un anumit număr de potențiali cumpărători, fără a exista o procedură de ofertare. Prin urmare, Comisia nu putea să concluzioneze că procesul de vânzare a fost de natură să asigure stabilirea unui preț de piață și că, în consecință, nu includea elemente de ajutor de stat.

(52)

În opinia Comisiei, evaluarea echității prețului de către un terț (19) a fost stabilită pe parcursul negocierilor și înaintea stabilirii condițiilor exacte ale memorandumului de înțelegere din 20 decembrie 2011, care a făcut obiectul notificării din data de 23 martie 2012. Prin urmare, Comisia avea îndoieli în legătură cu luarea în calcul în cadrul evaluării corectitudinii prețului a sferei exacte a activităților cedate, precum și a condițiilor măsurii notificate, inclusiv clauza de recuperare de către Dexia BIL a produsului net al cesiunilor și clauza 3.3.5.

(53)

Comisia nu putea concluziona, așadar, că, în cadrul efectelor combinate ale absenței procedurii de ofertare și ale lipsei de informații exacte referitoare la evaluarea adecvată a tranzacției, în special cu privire la sfera de activități a cesiunii și la clauza potențială 3.3.5, condițiile de cesiune a Dexia BIL au condus la o cesiune la prețul pieței.

(54)

În urma publicării procedurii oficiale de investigare la 3 aprilie 2012, Comisia a primit observații de la două părți terțe interesate.

(55)

Una dintre observațiile primite (denumită în continuare „observația A”) din partea unei asociații de investitori se referă la nivelul prețului de cumpărare. Această asociație estimează că prețul de vânzare al Dexia BIL este prea mic, în special ținând seama de performanțele bune înregistrate anterior de Dexia BIL.

(56)

Cealaltă parte terță, un acționar al Dexia SA, a formulat în observațiile sale (denumite în continuare „observația B”) îndoieli privind comportamentul Dexia SA, al Dexia BIL, precum și al persoanelor și al organelor presupuse ca deținând controlul asupra acestor societăți încă din 1998. Acest acționar estimează, de asemenea, că fluxul de informații al Dexia SA către acționarii săi este insuficient. Acest acționar consideră, de asemenea, că procesele-verbale și anexele la acestea privind propriile sale intervenții în cadrul adunărilor generale care au avut loc începând din 1999, precum și toată corespondența între acesta, Dexia SA, Dexia BIL și administratorii lor ar fi trebuit să fie transmisă de către Dexia SA potențialilor cumpărători ai Dexia BIL.

(57)

Dexia SA subliniază că cesiunea Dexia BIL este o etapă importantă pentru stabilizarea situației Dexia BIL după pierderile de depozite suferite la începutul lunii octombrie 2011. Este esențial ca părților la tranzacție să li se confirme cât mai curând posibil absența elementelor de ajutor în cadrul cesiunii Dexia BIL.

(58)

În măsura în care clauza 3.3.5 nu a fost reluată în contractele definitive de cesiune de acțiuni care au înlocuit memorandumul de înțelegere, aceste preocupări sunt eliminate.

(59)

Numeroasele contacte ale Dexia SA cu posibili cumpărători începând din 2009, împreună cu anunțarea oficială încă de la 6 octombrie 2011 a unei potențiale cesiuni a Dexia BIL către un grup de investitori internaționali au făcut publică cesiunea prevăzută a Dexia BIL. Exclusivitatea nu a fost acordată oficial decât după mai mult de două săptămâni și alți candidați serioși interesați de preluarea Dexia BIL ar fi avut, deci, timp suficient pentru a-și manifesta interesul, dacă era cazul. Prin urmare, condițiile cesiunii Dexia BIL au fost stabilite de Dexia SA împreună cu Precision Capital în cadrul unei negocieri în condiții de independență și egalitate (at arms length) între operatori privați, pe propria lor răspundere și fără a implica resursele statului. În plus, era urgent să se găsească o entitate care să preia Dexia BIL pentru a-i proteja pe deponenții și clienții băncii, a menține valoarea băncii și a stopa riscurile de contagiune în restul sistemului financiar. În aceste circumstanțe, procesul de cesiune a Dexia BIL poate fi considerat ca fiind un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, menit să asigure stabilirea unui preț de piață. În consecință, nu include elemente de ajutor de stat.

(60)

Evaluarea corectitudinii prețului din decembrie 2011 se referea la noua sferă a Dexia BIL (activitățile cesionate), fapt confirmat de evaluarea actualizată a corectitudinii prețului din 30 mai 2012.

(61)

Prețul de vânzare se bazează pe o rată a fondurilor proprii de tip „capital de bază de rangul 1” („Core Equity Tier 1”), conform reglementărilor Basel III, de 9 % în momentul încheierii tranzacției. În cazul unei diferențe între acest nivel și nivelul capitalului la momentul finalizării cesiunii, clauza de ajustare garantează rambursarea acesteia de către cumpărători sau de către vânzător și/sau o ajustare a prețului de cesiune. În aceste condiții, Dexia SA consideră că evaluarea participațiilor sau a activelor excluse din tranzacție nu intră în calcul pentru stabilirea prețului de piață.

(62)

Dexia BIL nu a beneficiat în mod direct de vechile ajutoare primite de grupul Dexia. Dimpotrivă, începând cu sfârșitul anului 2008, Dexia BIL a fost în mod constant furnizorul net de lichidități pentru grupul Dexia. În plus, Comisia nu putea presupune că, datorită apartenenței sale la un grup de întreprinderi, o întreprindere a beneficiat de ajutoarele acordate grupului, în special atunci când, astfel cum s-a întâmplat în acest caz, mecanismele de transfer existente în cadrul grupului au fost utilizate doar în detrimentul întreprinderii și nu în favoarea acesteia (20). De asemenea, Comisia nu putea presupune că tranzacția este imputabilă statului sau implică resurse de stat, aceasta fiind realizată în condiții de independență și egalitate (at arms length) între Dexia și cumpărător și fără implicarea resurselor statului.

(63)

În orice caz, Dexia SA subliniază că achiziționarea Dexia BIL la prețul de piață este suficientă pentru a elimina posibilitatea unei potențiale transmiteri a vechilor ajutoare primite de grupul Dexia către cumpărător, precum și către entitatea cesionată Dexia BIL (21).

(64)

Cesiunea Dexia BIL nu putea include noile ajutoare în măsura în care cumpărarea de către statul luxemburghez se face fără ca acesta din urmă să injecteze capital nou în Dexia BIL. În acest sens, Dexia SA subliniază că, în absența unor ajutoare suplimentare, cesiunea Dexia BIL nu creează denaturări ale concurenței, astfel încât nu este necesară impunerea unor măsuri suplimentare pentru a limita denaturarea concurenței. În orice situație, reducerea dimensiunii Dexia BIL în conformitate cu activitățile excluse din cesiune este suficient de importantă pentru a nu necesita măsuri suplimentare.

(65)

Luxemburgul consideră că vânzarea Dexia BIL reprezintă o soluție privată, de piață și nu conține niciun element de ajutor de stat.

(66)

Statul luxemburghez arată că proiectul de cesiune a Dexia BIL a fost anunțat oficial la data de 6 octombrie 2011, și anume înaintea datei anunțării garanțiilor suplimentare pentru noua refinanțare acordate de statele membre în cauză în favoarea Dexia SA și DCL.

(67)

Luxemburgul subliniază că Dexia BIL este una dintre marile bănci cu o rețea de ghișee în Luxemburg și este un actor esențial al economiei locale, atât ca bancă de depozit pentru rezidenți persoane fizice și întreprinderi, cât și ca furnizor de credite de consum, credite imobiliare și credite pentru întreprinderi. Dexia BIL are un rol sistemic în economia luxemburgheză (22), iar un colaps al acestei bănci (chiar și existența unor incertitudini cu privire la situația sa) ar avea efecte extrem de grave asupra stabilității sistemului financiar din Luxemburg și asupra economiei luxemburgheze în general, care ar putea fi resimțite, de asemenea, în țările învecinate.

(68)

Conform autorităților luxemburgheze, nu există niciun avantaj pentru Dexia SA sau pentru Dexia BIL care să rezulte din preluarea de către statul luxemburghez a unei participații de 10 % în cadrul Dexia BIL, deoarece preluarea are loc în condițiile pieței, prețul plătit și condițiile fiind aceleași ca pentru Precision Capital.

(69)

Luxemburgul observă, de asemenea, că cesiunea Dexia BIL era avută în vedere de mult timp de către Dexia SA, care a contactat în acest scop o serie de operatori între 2009 și 2011, în special […]. Discuțiile purtate au fost mai mult sau mai puțin avansate, dar niciunul dintre acești operatori nu și-a manifestat interesul față de Dexia BIL. Cu toate că autoritățile luxemburgheze recunosc că procesul nu a constituit o procedură oficială de ofertare, acestea observă că este puțin probabil ca o procedură oficială de ofertare să fi condus la un rezultat diferit. O astfel de procedură de ofertare nu a putut fi organizată într-un termen mai scurt determinat de deteriorarea accelerată a depozitelor Dexia BIL la sfârșitul lunii septembrie 2011 din cauza zvonurilor privind dificultățile grupului Dexia și a retrogradării Dexia SA de către agenția de rating Moody's la 3 octombrie 2011, care s-au adăugat zvonurilor referitoare la sistemul bancar european, crizei datoriilor suverane și dificultăților zonei euro. Această situație de urgență a condus la anunțarea cesiunii prevăzute a Dexia BIL și la inițierea negocierilor cu Precision Capital, la 6 octombrie 2011. Între această dată și inițierea negocierilor exclusive (23), nu s-a primit nicio altă manifestare de interes sau ofertă serioasă, în pofida […] manifestării altor potențiali investitori (24).

(70)

Potrivit autorităților luxemburgheze, un proces informal de ofertare, organizat într-un termen mai scurt și conform unor proceduri speciale impuse de împrejurări, ar putea fi considerat ca fiind un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu care garantează stabilirea unui preț de piață. Autoritățile luxemburgheze observă, de asemenea, că o evaluare a corectitudinii prețului, din data de 10 decembrie 2011, și actualizarea acesteia, din data de 30 mai 2012, concluzionează că prețul pare corect în contextul actual al piețelor și că s-a admis deja de către Comisie că evaluarea unei întreprinderi poate fi conformă unui preț de piață pe baza unei evaluări a corectitudinii prețului realizată de un expert independent.

(71)

De la sfârșitul anului 2008, Dexia BIL a fost în mod constant furnizorul net de lichidități pentru alte entități ale grupului. În ceea ce privește noua garanție temporară autorizată provizoriu de către Comisie la 21 decembrie 2011, Dexia BIL nu este o entitate garantată și nu beneficiază de această garanție temporară.

(72)

De altfel, autoritățile luxemburgheze observă că Dexia BIL va avea o poziție puternică a lichidității după cesiune, se va concentra pe o activitate de servicii bancare cu amănuntul și de servicii bancare private și va întrerupe legăturile cu ceea ce a rămas din grupul Dexia după eliminarea portofoliului de tip „legacy” și a Dexia LDG și după cesiunea participațiilor în cadrul RBCD și DAM. De asemenea, memorandumul de înțelegere se bazează pe nefinanțarea de către Dexia BIL a Dexia SA sau a altor entități ale grupului rămas după cesiune.

(73)

Statul luxemburghez solicită, de asemenea, ca Dexia BIL să nu mai fie supusă condițiilor și angajamentelor prevăzute de decizia din 26 februarie 2010, nici noului plan de restructurare sau de soluționare ordonată a situației Dexia, care trebuia elaborat în conformitate cu decizia din data de 21 decembrie 2011. Faptul că Dexia BIL era supusă planului de restructurare aprobat prin decizia din 26 februarie 2010, precum și condițiilor și angajamentelor prevăzute de acest plan era legat de apartenența Dexia BIL la grupul Dexia, singurul identificat ca beneficiar al ajutoarelor acordate în cadrul deciziilor susmenționate. De altfel, acest aspect este vizibil în majoritatea angajamentelor prevăzute în planul de restructurare a Dexia, care se aplică grupului Dexia sau Dexia SA și nu au legătură cu Dexia BIL decât în măsura în care aceasta este o filială a grupului și constituie aceeași unitate economică împreună cu Dexia SA. În orice caz, cesiunea Dexia BIL nu conține niciun element de ajutor de stat și este realizată la un preț de piață.

(74)

În observațiile sale privind decizia de inițiere a procedurii, Luxemburgul confirmă că nu a fost reluată clauza 3.3.5 în contractele definitive de cesiune de acțiuni care au înlocuit memorandumul de înțelegere și că aceste preocupări nu mai sunt justificate.

(75)

Autoritățile luxemburgheze confirmă, de asemenea, că sfera evaluării corectitudinii prețului reia cu exactitate sfera activităților cesionate. În plus, mecanismul de ajustare în raport cu nivelul exact de 9 % al capitalului comun de rangul 1, conform reglementărilor Basel III, permite garantarea faptului că valoarea activităților excluse din tranzacție [considerentul (36)] nu are un impact financiar pentru cumpărător, nici pozitiv, nici negativ. Autoritățile luxemburgheze fac referire și la evaluarea corectitudinii prețului actualizată la [sfârșitul lunii] mai 2012, care a ajuns la aceleași concluzii. Prin urmare, prețul de cesiune a Dexia BIL poate fi considerat un preț de piață, ceea ce exclude orice transmitere a unui ajutor în această privință.

(76)

În cele din urmă, autoritățile luxemburgheze susțin observațiile Dexia SA (partea 4 de mai sus).

(77)

Autoritățile luxemburgheze estimează că afirmațiile observației A se bazează pe date dispersate și nu fac obiectul unei analize complete a situației. În special, nu se ține seama de termenii exacți ai tranzacției. În acest sens, autoritățile luxemburgheze fac referire la diferite documente transmise Comisiei de către autoritățile luxemburgheze și de către Dexia SA, în special evaluările privind corectitudinea prețului realizate de terți, care concluzionează că prețul plătit este un preț corect, având în vedere termenii tranzacției. Aceasta rezultă din evaluarea realizată de terți la 10 decembrie 2011 și a fost confirmată la 30 mai 2012 de aceeași firmă, și anume […].

(78)

Prin urmare, rezultă clar din dosarul aflat la dispoziția Comisiei că statul luxemburghez nici nu a oferit, nici nu a acordat garanții cumpărătorului.

(79)

Autoritățile luxemburgheze constată, așadar, că observațiile A par să se bazeze pe informații incomplete și conțin afirmații eronate, fără cel mai mic element de probă, astfel încât solicită Comisiei să nu țină seama de acestea în cadrul deciziei sale finale sau, în caz contrar, să se raporteze la explicațiile autorităților luxemburgheze și ale Dexia SA în corespondența lor cu Comisia, care răspund pe larg la întrebările adresate și permit eliminarea criticilor formulate.

(80)

Autoritățile luxemburgheze constată că observația B constă într-o serie de schimburi de scrisori între partea terță respectivă și persoane din conducerea Dexia SA și Dexia BIL sau cu autoritățile de supraveghere, între 2005 și sfârșitul anului 2011, fără legătură directă cu cesiunea Dexia BIL. Aceste schimburi de scrisori se referă la diferite solicitări și critici referitoare la Dexia SA în ceea ce privește neluarea în considerare a anumitor întrebări referitoare la evenimente cu mult anterioare cesiunii Dexia BIL, care este singura vizată de prezenta decizie privind vânzarea Dexia BIL. Autoritățile luxemburgheze adresează, așadar, Comisiei rugămintea de a nu ține seama de aceste documente deoarece sunt lipsite de relevanță.

(81)

Autoritățile luxemburgheze observă că Dexia SA concluzionează (a se vedea punctul 4 de mai sus) că tranzacția Dexia BIL se realizează la un preț de piață și fără un element de ajutor. Deoarece această concluzie este conformă concluziilor autorităților luxemburgheze, acestea din urmă nu formulează alte comentarii cu privire la observațiile respective.

(82)

În concluzie, autoritățile luxemburgheze constată că nicio parte terță nu a transmis observații care să pună sub semnul întrebării faptele prezentate în notificarea lor și în observațiile lor. Autoritățile luxemburgheze constată, de altfel, că niciuna dintre observațiile părților terțe nu este de natură să pună sub semnul întrebării argumentul conform căruia procesul de cesiune a Dexia BIL trebuie să poată fi considerat, în conformitate cu practica decizională a Comisiei, ca fiind un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, care să garanteze că tranzacția s-a efectuat la prețul pieței. Autoritățile luxemburgheze susțin, așadar, în continuare că tranzacția s-a efectuat fără să existe un element de ajutor.

(83)

Conform articolului 107 alineatul (1) din TFUE, cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(84)

Dexia BIL își desfășoară activitatea la nivel european și, prin urmare, este în mod clar în concurență cu alți actori străini de pe piață. Comisia consideră, așadar, că un potențial ajutor în cadrul vânzării Dexia BIL ar afecta schimburile comerciale între statele membre și ar denatura sau ar amenința să denatureze concurența.

(85)

În decizia sa din 26 februarie 2010, Comisia a stabilit deja că ajutoarele primite de Dexia sub formă de capital, garanții de finanțare, ELA însoțită de o garanție de stat și acordarea de sprijin pentru activele depreciate (măsura FSA) constituiau ajutoare de stat (acordate de Belgia, Luxemburg și Franța). Prin urmare, este necesar să se verifice dacă activitatea cesionată nu păstrează beneficiul ajutoarelor primite anterior de către Dexia.

(86)

Conform Hotărârii Curții din 8 mai 2003, Italia și SIM 2/Comisia (25), pe care Comisia s-a bazat în deciziile sale privind Olympic Airlines (26) și Alitalia (27), examinarea continuității economice între vechea întreprindere și noile structuri se face prin intermediul unui grup de indici. Printre acești indici se numără, în special, obiectul vânzării, prețul transferului, identitatea acționarilor sau a proprietarilor întreprinderii cumpărătoare sau ai întreprinderii cumpărate. Acest demers a fost reiterat de Tribunal în hotărârea sa din 28 martie 2012 în cauza Ryanair/Comisia (28), care a confirmat decizia Alitalia.

(87)

În ceea ce privește obiectul vânzării, sfera activităților cesionate se limitează la activitățile de servicii bancare cu amănuntul și de servicii bancare private care nu par să fi fost cauza problemelor grupului Dexia care au necesitat acordarea de ajutoare de stat. Comisia constată, astfel, că partea din portofoliului grupului de titluri de tip „legacy” deținută de Dexia BIL, care are legătură cu problemele de refinanțare a grupului ce au contribuit la necesitatea acordării ajutoarelor de stat aprobate deja prin decizia din 26 februarie 2010, nu face parte din activitățile cesionate. Din punct de vedere cantitativ, sfera activităților cesionate reprezintă aproximativ 60 % din bilanțul total al Dexia BIL și [0-10] % din bilanțul total al grupului Dexia.

(88)

Nu există nicio legătură între cumpărătorul privat Precision Capital și acționarii actuali ai Dexia SA, ceea ce înseamnă că se îndeplinește astfel criteriul de independență al cumpărătorului privat în raport cu Dexia SA în procesul de luare a deciziilor și în strategia activităților cesionate de către Dexia BIL.

(89)

Prin urmare, o achiziție la prețul pieței a activităților cesionate ar permite garantarea faptului că achizitorul plătește un preț corespunzător pentru ajutoarele de care această parte a Dexia BIL ar fi putut beneficia ca entitate a grupului Dexia și că prețul tranzacției de cesiune a Dexia BIL nu conține, așadar, elemente de ajutor.

(90)

În urma deciziei de inițiere a procedurii, Comisia a primit informații suplimentare referitoare la evaluarea prețului de piață.

(91)

Comisia observă că vânzarea Dexia BIL a fost supusă unei prime evaluări a corectitudinii prețului de către un terț, la 10 decembrie 2011, urmată de o actualizare la data de 30 mai 2012. Aceste evaluări au fost făcute aplicând trei metode diferite: (i) metoda actualizării fluxului de numerar aflat la dispoziția acționarilor („cash flow to equity”) pe baza fluxurilor distribuibile acestora sub rezerva satisfacerii ratelor capitalului de bază de rangul 1 prevăzute de reglementări; (ii) metoda indicelui preț/valoare contabilă („price to book ratio”), pe baza excesului de rentabilitate în raport cu costul capitalului; (iii) metoda comparării cotațiilor la bursă. Prima evaluare a corectitudinii prețului de către un terț, din 10 decembrie 2011, a concluzionat că prețul era cuprins între [600-700] și [800-900] milioane EUR. Actualizarea evaluării, din 30 mai 2012, confirmă că aceasta a luat în considerare în mod exact sfera activităților cesionate și conduce la aceleași concluzii conform cărora prețul corect se situează între [600-700] și [800-900] milioane EUR. Comisia a analizat aceste evaluări ale corectitudinii prețului. Aceasta constată că evaluările respective se bazează pe metode standard aplicabile în general în acest domeniu și iau în considerare condițiile și sfera exacte ale tranzacției.

(92)

Prețul tranzacției de 730 de milioane EUR se încadrează în intervalul rezultat în urma evaluărilor corectitudinii prețului. Nu există, prin urmare, indicii conform cărora prețul plătit ar avea o valoare mai mare sau mai mică față de prețul de piață. În consecință, prețul cesiunii Dexia BIL poate fi considerat un preț de piață, ceea ce exclude, de asemenea, orice transmitere, în urma cesiunii, a potențialului ajutor acordat anterior Dexia.

(93)

Anumite activități ale Dexia BIL sunt excluse din sfera acestei vânzări [considerentul (36)]. Aceste activități vor fi transferate către Dexia SA înaintea finalizării tranzacției printr-o clauză de recuperare de către Dexia BIL a produsului net al cesiunilor. Comisia remarcă faptul că informațiile suplimentare primite în urma deciziei de inițiere a procedurii confirmă că evaluarea activităților excluse din sfera tranzacției nu este luată în considerare în stabilirea prețului de piață. Prețul de vânzare se bazează pe o rată a fondurilor proprii de tip „capital de bază de rangul 1”, conform reglementărilor Basel III, de 9 % în momentul încheierii tranzacției. În cazul unei diferențe între acest nivel și nivelul capitalului la momentul finalizării cesiunii, clauza de ajustare garantează rambursarea acesteia de către cumpărători sau de către vânzător și/sau o ajustare a prețului de cesiune. Evaluarea participațiilor sau a activelor excluse din tranzacție nu este, așadar, luată în considerare în stabilirea prețului de piață. Această clauză de ajustare a fost, de asemenea, luată în considerare în evaluările corectitudinii prețului.

(94)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a remarcat că statul luxemburghez participă la cesiunea Dexia BIL în calitate de cumpărător al unei participații de 10 %, în aceleași condiții ca Precision Capital. Așadar, este evident că participarea Luxemburgului implică resurse de stat. Însă, având în vedere că Luxemburgul participă în aceleași condiții ca Precision Capital, Comisia estimează că, a priori, Luxemburgul acționează ca un investitor privat, ceea ce exclude un ajutor în legătură cu participația de 10 % a Luxemburgului.

(95)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a remarcat, de asemenea, că Precision Capital și statul luxemburghez aveau în vedere să elimine clauza 3.3.5. Comisia a observat că, prin această clauză, Dexia SA s-ar angaja să obțină ulterior garanții de stat în favoarea cumpărătorului Dexia BIL. Astfel, o activare a acestei clauze ar implica, eventual, utilizarea de resurse de stat sub formă de garanții. În plus, chiar și prezența acestei clauze ar fi de natură să genereze avantaje pentru cumpărătorul Dexia BIL. În urma deciziei de inițiere a procedurii, Comisia a primit informații suplimentare confirmând că respectiva clauză 3.3.5 nu a fost menținută în contractele definitive de cesiune de acțiuni care au înlocuit memorandumul de înțelegere. Prin urmare, Comisia concluzionează că, având în vedere eliminarea clauzei respective care nu a fost pusă în aplicare, nu există elemente de ajutor în această privință.

(96)

Din motivele expuse mai sus, Comisia concluzionează că măsura constând în vânzarea Dexia BIL nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În special, aceasta nu constituie un ajutor nou, nici pentru Dexia SA, nici pentru Dexia BIL,