28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/1

(1)

Decizia 2008/971/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind echivalența materialului forestier de reproducere produs în țări terțe (3) determină condițiile în care se importă în Uniune materialul forestier de reproducere din categoriile „sursă identificată” și „selectat” produs într-o țară terță enumerată în anexa I la decizia respectivă.

(2)

Normele naționale de certificare a materialului forestier de reproducere în Canada, Croația, Norvegia, Serbia, Elveția, Turcia și Statele Unite prevăd efectuarea unei inspecții oficiale la fața locului în timpul recoltării și prelucrării semințelor și al producției de material săditor.

(3)

În conformitate cu normele menționate, atât sistemele de autorizare și înregistrare a materialului de bază, cât și producția ulterioară de material de reproducere din respectivul material de bază ar trebui să respecte sistemul OCDE de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerțului internațional (Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere). În plus, normele menționate impun atât certificarea oficială a semințelor și a materialului săditor din categoriile „sursă identificată”, „selectat” și „calificat”, cât și închiderea oficială a ambalajelor cu semințe în conformitate cu Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere.

(4)

După cum a arătat o examinare a normelor respective în ceea ce privește categoria „calificat”, condițiile de autorizare a materialului de bază corespund cerințelor prevăzute în Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (4). De asemenea, cu excepția condițiilor referitoare la calitatea semințelor, la puritatea speciilor și la calitatea materialului săditor, normele din țările terțe respective oferă aceleași garanții în privința condițiilor aplicabile semințelor și materialului săditor din noua categorie „calificat” ca și cele prevăzute în Directiva 1999/105/CE. Prin urmare, normele referitoare la certificarea materialului forestier din categoria „calificat” din Canada, Croația, Norvegia, Serbia, Elveția, Turcia și Statele Unite ar trebui considerate echivalente cu normele prevăzute în Directiva 1999/105/CE, cu condiția satisfacerii condițiilor stabilite în anexa II la Decizia 2008/971/CE în ceea ce privește semințele și materialul săditor.

(5)

În ceea ce privește materialul din categoria „calificat”, condițiile respective ar trebui să includă furnizarea de informații cu privire la modificarea sau nemodificarea genetică a produselor. Astfel de informații ar trebui să faciliteze aplicarea cerințelor prevăzute în Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (5) sau, după caz, în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (6) și în Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (7).

(6)

În plus, numele anumitor autorități responsabile de autorizarea și controlul producției, enumerate în anexa I la Decizia 2008/971/CE, s-au schimbat.

(7)

Prin urmare, Decizia 2008/971/CE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 1, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie determină condițiile în care este importat în Uniune materialul forestier de reproducere din categoriile «sursă identificată», «selectat» și «calificat» produs într-o țară terță precizată în anexa I.”

2.

La articolul 3, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Semințele și materialul săditor din categoriile «sursă identificată», «selectat» și «calificat» ale speciilor enumerate în anexa I la Directiva 1999/105/CE, produse în țările terțe menționate în anexa I la prezenta decizie și certificate oficial de autoritățile din țările terțe menționate în anexa respectivă, sunt considerate echivalente cu semințele și materialul săditor conforme cu dispozițiile Directivei 1999/105/CE, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute în anexa II la prezenta decizie.”

3.

La articolul 4, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În momentul intrării semințelor și a materialului săditor pe teritoriul Uniunii, furnizorul care importă acest material informează anticipat organismul oficial al statului membru respectiv cu privire la import. Înainte de introducerea pe piață a materialului, organismul oficial eliberează un certificat principal pe baza certificatului oficial de proveniență al OCDE.”

4.

Anexele I și II se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/4

(1)

Decizia 2003/17/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind echivalența inspecțiilor în câmp la culturile producătoare de semințe, efectuate în țări terțe, și echivalența semințelor produse în țări terțe (3) dispune că, pentru o perioadă limitată, inspecțiile în câmp ale culturilor producătoare de semințe din anumite specii, efectuate în țări terțe, sunt considerate echivalente cu inspecțiile în câmp efectuate în conformitate cu actele juridice ale Uniunii și că semințele din anumite specii, produse în țări terțe, sunt considerate echivalente cu semințele produse în conformitate cu actele juridice ale Uniunii.

(2)

Se constată că inspecțiile în câmp efectuate în țări terțe oferă în continuare aceleași garanții ca și inspecțiile în câmp efectuate de statele membre. Prin urmare, este oportun ca acestea să fie considerate în continuare ca fiind echivalente.

(3)

Deoarece Decizia 2003/17/CE va expira la 31 decembrie 2012, ar trebui prelungită perioada pentru care se recunoaște echivalența în temeiul deciziei menționate. Este de dorit ca perioada respectivă să fie extinsă cu zece ani.

(4)

Trimiterea la Iugoslavia din Decizia 2003/17/CE ar trebui să fie eliminată. Serbia, în calitate de membru participant la sistemele OCDE pentru certificarea soiurilor de semințe destinate comerțului internațional și membru al Asociației internaționale privind testarea semințelor în ceea ce privește prelevarea de eșantioane și testarea semințelor, ar trebui să fie adăugată pe lista țărilor terțe enumerate în anexa I la Decizia 2003/17/CE. În plus, denumirile unor autorități competente responsabile pentru aprobarea și controlul producției, astfel cum sunt enumerate în anexa I la Decizia 2003/17/CE, au suferit modificări.

(5)

Dispozițiile din Decizia 2003/17/CE care se referă la Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (4) ar trebui eliminate deoarece, în contextul prezentei decizii, aplicarea acestora ar fi incompatibilă cu sistemul actelor delegate și al actelor de punere în aplicare introdus de articolele 290 și 291 din tratat.

(6)

Prin urmare, Decizia 2003/17/CE ar trebui modificată în consecință,

1.

Articolul 4 se elimină.

2.

Articolul 5 se elimină.

3.

La articolul 6, data de „31 decembrie 2012” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2022”.

4.

Anexa I se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezentul regulament.

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/7

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei din 13 decembrie 2006 privind Nomenclatura țărilor și teritoriilor pentru statisticile comerțului exterior al Comunității și ale comerțului dintre statele sale membre (2) a stabilit versiunea valabilă la 1 ianuarie 2007 a nomenclatorului respectiv.

(2)

Sudanul de Sud a devenit stat independent.

(3)

Antilele Olandeze au fost dizolvate.

(4)

Saint-Barthélemy nu mai face parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene.

(5)

Un cod este necesar pentru a acoperi tranzacțiile care implică instalații în largul mării (platforme petroliere, parcuri eoliene, cabluri transoceanice).

(6)

Codificarea alfabetică a țărilor și teritoriilor trebuie să reflecte versiunea curentă a standardului ISO alfa 2, în măsura în care acesta este compatibil cu cerințele legislației Uniunii și cerințele statistice ale Uniunii.

(7)

Prin urmare, este oportună stabilirea unei noi versiuni a acestui nomenclator care să țină seama de aceste evoluții și de anumite schimbări intervenite în raport cu anumite coduri.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru statistici privind schimbul de mărfuri cu țările terțe,

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/16

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/18

(1)

Prin Decizia 2002/312/CE a Consiliului (1), acordul de stabilire a mandatului Grupului internațional de studiu privind iuta din 2001 („acordul”) a fost aprobat în numele Comunității Europene.

(2)

Actualul mandat expiră la 30 aprilie 2014, iar chestiunea deschiderii negocierilor pentru reînnoirea acestuia va fi discutată în cadrul reuniunii celei de a 15-a sesiuni a Consiliului Grupului internațional de studiu privind iuta din decembrie 2012.

(3)

Reînnoirea acordului nu este în interesul Uniunii,

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/19

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor concediați ca urmare a schimbărilor majore din structura comerțului mondial, generate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 000 000 EUR.

(3)

La 14 mai 2012, Danemarca a depus o cerere de mobilizare a FEG în legătură cu disponibilizările din întreprinderea Vestas Group, iar până la 10 iulie 2012 a transmis informații suplimentare. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea sumei de 7 488 000 EUR.

(4)

Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a oferi o contribuție financiară ca răspuns la cererea depusă de Danemarca,

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/20

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor concediați ca urmare a schimbărilor majore din structura comerțului mondial, generate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 000 000 EUR.

(3)

La 4 mai 2012, Germania a prezentat o cerere de mobilizare a FEG, privind disponibilizările de la întreprinderea manroland AG și de la două dintre filialele acesteia, precum și de la un furnizor, pe care a completat-o cu informații suplimentare până la 10 iulie 2012. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. În consecință, Comisia propune mobilizarea sumei de 5 352 944 EUR.

(4)

Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a oferi o contribuție financiară ca răspuns la cererea prezentată de Germania,

28.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 328/21

(1)

S-au realizat multe progrese de la lansarea inițială a rețelei EURES, înființată prin Decizia 93/569/CEE a Comisiei din 22 octombrie 1993 privind punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității în ceea ce privește, în special, o rețea intitulată EURES (Servicii europene pentru ocuparea forței de muncă) (2), în vederea punerii în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului (3). Rețeaua a fost reformată și reinstituită în scopul consolidării sale prin Decizia 2003/8/CE a Comisiei (4).

(2)

Consiliul European din 17 iunie 2010 a aprobat Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, solicitând mobilizarea deplină a instrumentelor și politicilor corespunzătoare ale UE pentru sprijinirea realizării obiectivelor comune, și a invitat statele membre să intensifice acțiunile coordonate.

(3)

Consiliul European din 28 și 29 iunie 2012 a decis adoptarea unui „Pact pentru creștere economică și locuri de muncă” și a precizat, pe baza comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” din 18 aprilie 2012, faptul că portalul EURES ar trebui să fie transformat într-un real instrument european de recrutare și plasare a forței de muncă.

(4)

EURES ar trebui să promoveze o mai bună funcționare a piețelor muncii și satisfacerea necesităților economice prin facilitarea mobilității geografice transnaționale și transfrontaliere a lucrătorilor, asigurând, în același timp, mobilitatea în condiții echitabile și respectarea standardelor de muncă aplicabile. Acesta ar trebui să ofere o mai mare transparență a piețelor forței de muncă, asigurând schimbul și prelucrarea ofertelor și a cererilor de locuri de muncă (și anume „compensarea” sau „corelarea” în sensul regulamentului) și activitățile de sprijin în sectoarele de recrutare, consiliere și orientare la nivel național și transfrontalier, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

(5)

Având în vedere experiența dobândită de la lansarea inițială în 1993 și în urma reformei din 2003 și luând în considerare necesitățile de continuare a consolidării și extinderii rețelei pentru ca aceasta să sprijine pe deplin obiectivele Strategiei Europa 2020, trebuie să se revizuiască compoziția actuală a rețelei, împărțirea responsabilităților și procedurile de adoptare a deciziilor, precum și catalogul serviciilor furnizate.

(6)

În acest scop, ar trebui să se confere EURES o orientare mai puternică către gestionarea în funcție de obiective și rezultate din punct de vedere al corelării, plasării și recrutării. În acest context, plasarea poate fi înțeleasă drept furnizarea de servicii de către un intermediar între oferta și cererea de pe piața muncii, cu obiectivul obținerii unei recrutări, în cazul în care recrutarea reprezintă ocuparea unui loc de muncă vacant.

(7)

Eliminarea monopolurilor împreună cu alte evoluții au condus la apariția pe piața forței de muncă a unei game largi de furnizori de servicii de ocupare a forței de muncă. Pentru a-și valorifica pe deplin potențialul, EURES trebuie să fie deschis participării acestor operatori hotărâți să respecte pe deplin cerințele juridice și standardele de muncă aplicabile, precum și alte standarde EURES de calitate.

(8)

Serviciile EURES trebuie să fie definite clar pentru a se asigura îndeplinirea eficientă și eficace a obligațiilor impuse statelor membre prin intermediul regulamentului, și anume realizarea unei compensări a ofertelor și a cererilor de locuri de muncă, precum și schimbul și furnizarea de informații legate de piața forței de muncă. Acest fapt ar duce la implicarea unor diverși actori, inclusiv partenerii sociali, după caz.

(9)

În cadrul „Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă”, Consiliul European a solicitat să se exploreze posibilitatea de a extinde EURES pentru a include ucenicia și stagiile. Pentru a asigura sinergiile și a permite EURES să sprijine pe deplin obiectivele Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește creșterea ratei de ocupare a forței de muncă la 75 % până în anul 2020, respectând în același timp domeniul de aplicare al regulamentului, EURES ar trebui să poată acoperi programele de ucenicie și de stagiu, cu condiția ca persoanele în cauză să fie considerate lucrători în sensul regulamentului și să fie în vârstă de cel puțin 18 ani, de îndată ce se consideră posibilă verificarea acestor informații în conformitate cu standardele corespunzătoare.

(10)

Pentru a furniza serviciile în modul cel mai eficient, EURES ar trebui să fie integrat și inclus în oferta de servicii generale a organizațiilor participante, care pot beneficia de finanțare din partea Fondului social european pentru activități naționale și transfrontaliere.

(11)

Pentru a contribui în mod eficace la o mai bună funcționare a piețelor forței de muncă în vederea dezvoltării unei piețe europene a muncii, EURES ar trebui, de asemenea, să joace un rol mai important în ocuparea locurilor de muncă pentru care este dificil a se găsi candidați și să ajute anumite categorii de lucrători și angajatori prin includerea în EURES a sprijinului pentru activitățile de mobilitate specifice la nivelul UE, în special cu scopul a încuraja schimburile de lucrători tineri.

(12)

Ar trebui să se ia în considerare pe deplin oportunitățile oferite de noile instrumente tehnologice de informare și comunicare, pentru a îmbunătăți și a raționaliza și mai mult serviciile oferite.

(13)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei decizii ar trebui să fie în conformitate cu legislația UE și cu legislația națională privind protecția datelor cu caracter personal.

(14)

Din motive de claritate, este recomandabil să se reinstituie rețeaua EURES și să se definească mai precis componența, structura și funcțiile acesteia.

(15)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor,

(a)

dezvoltarea pieței europene a forței de muncă deschise și accesibile tuturor, care respectă pe deplin cerințele juridice și standardele de muncă aplicabile;

(b)

compensarea și plasarea la nivel transnațional, interregional și transfrontalier prin schimbul de locuri de muncă vacante și de cereri de locuri de muncă, precum și participarea la activități de mobilitate specifice la nivelul UE;

(c)

transparența și schimbul de informații privind piețele europene ale muncii, inclusiv cu privire la condițiile de viață și de muncă și la posibilitățile de dobândire a competențelor;

(d)

elaborarea de măsuri pentru promovarea și facilitarea mobilității lucrătorilor tineri;

(e)

schimbul de informații privind stagiile și ucenicia în sensul Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și, după caz, plasarea stagiarilor și ucenicilor;

(f)

elaborarea de metode și de indicatori în acest scop.

(a)

Biroul european de coordonare a compensării ofertelor și cererilor de locuri de muncă, în conformitate cu articolele 18, 19 și 20 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011;

(b)

membrii EURES, care sunt serviciile specializate desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 (denumite în continuare „birourile naționale de coordonare”), astfel cum se prevede la articolul 5;

(c)

partenerii EURES, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011. Partenerii EURES sunt desemnați de membrul EURES respectiv și pot include prestatorii de servicii publici sau privați care își desfășoară activitatea în domeniul plasării și ocupării forței de muncă relevant, precum și sindicatele și organizațiile patronale. Pentru a se califica, un partener EURES trebuie să se angajeze să îndeplinească rolurile și responsabilitățile prevăzute la articolul 7;

(d)

partenerii EURES asociați care, în conformitate cu articolul 6, oferă servicii limitate sub supravegherea și pe răspunderea unui partener EURES sau a Biroului european de coordonare.

(a)

formularea unei abordări globale coerente și furnizarea de sprijin orizontal în beneficiul rețelei EURES și al utilizatorilor săi, cum ar fi:

(b)

analiza mobilității geografice și profesionale, în lumina realizării echilibrului între cererea și oferta de locuri de muncă, precum și a dezvoltării unei abordări generale a mobilității, în conformitate cu Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă;

(c)

monitorizarea generală și evaluarea activităților EURES, definirea performanței, plasarea și alți indicatori de rezultat, precum și acțiunile de verificare a efectuării acestora în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 492/2011 și cu prezenta decizie.

(a)

înființarea și întreținerea tuturor infrastructurilor tehnice și funcționale și ale sistemelor necesare pentru a permite partenerilor EURES și partenerilor EURES asociați să participe la sistemul de schimb de informații;

(b)

furnizarea, fie de către biroul național de coordonare, fie de către partenerii EURES aflați sub responsabilitatea acestuia, a informațiilor solicitate.

(a)

să desemneze unul sau mai mulți parteneri EURES, pe baza sistemului de selecție și acreditare prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (b) punctul (vii), și să supravegheze activitățile lor;

(b)

să planifice și să raporteze periodic privind activitățile și rezultatele rețelei naționale EURES către Biroul european de coordonare;

(c)

să coordoneze participarea EURES la activități de mobilitate specifice relevante la nivelul UE.

(a)

principalele activități care urmează să fie întreprinse de către biroul național de coordonare, de partenerii EURES și de partenerii EURES asociați aflați sub responsabilitatea sa în cadrul rețelei EURES, inclusiv activitățile transnaționale, transfrontaliere și sectoriale prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011;

(b)

resursele umane și financiare alocate pentru punerea în aplicare a capitolului II din Regulamentul (UE) nr. 492/2011;

(c)

modalitățile de monitorizare și de evaluare a activităților planificate.

(a)

Carta EURES, în conformitate cu articolul 10;

(b)

strategiile, obiectivele operaționale și programele de lucru pentru rețeaua EURES;

(c)

rapoartele Comisiei cerute în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011.

(a)

catalogul serviciilor EURES, care descrie serviciile universale și complementare furnizate de către membrii și partenerii EURES, inclusiv corelarea cererii și a ofertei de locuri de muncă, cum ar fi consilierea personalizată a clienților, indiferent dacă aceștia sunt persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, lucrători sau angajatori;

(b)

dezvoltarea cooperării transfrontaliere și transnaționale inovatoare între serviciile de ocupare a forței de muncă, cum ar fi agențiile comune de plasare a forței de muncă, în vederea îmbunătățirii funcționării piețelor muncii, a integrării acestora și a îmbunătățirii mobilității. Cooperarea poate include serviciile sociale, partenerii sociali și alte instituții vizate;

(c)

promovarea monitorizării coordonate și evaluarea surplusurilor și deficitelor în materie de aptitudini;

(d)

obiectivele operaționale ale rețelei EURES, standardele de calitate care trebuie aplicate, precum și obligațiile care revin membrilor și partenerilor EURES, inclusiv:

(e)

procedurile de constituire a unui sistem uniform și a unor modele comune pentru schimbul de informații privind piața muncii și mobilitatea în cadrul rețelei EURES, în conformitate cu articolele 12, 13 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, inclusiv informații privind locurile de muncă și posibilitățile de învățare în Uniunea Europeană, care urmează să fie încorporate în portalul EURES.