27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/1

(1)

Politica de mediu a Uniunii, astfel cum se menționează în programele de acțiune privind mediul, în special în cel de al șaselea program de acțiune pentru mediu adoptat prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), are printre scopurile sale realizarea unor niveluri de calitate a aerului care să nu creeze efecte negative semnificative și să nu genereze riscuri asupra sănătății umane și mediului.

(2)

Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica Uniunii în domeniul mediului ar trebui să urmărească un nivel ridicat de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii.

(3)

Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (4) stabilește conținutul maxim permis de sulf al păcurii, al motorinei și al combustibilului pentru motoare navale și al combustibilului pentru motoare diesel navale utilizate în Uniune.

(4)

Datorită arderii combustibililor marini cu conținut ridicat de sulf, emisiile navelor contribuie la poluarea aerului sub forma dioxidului de sulf și a pulberilor în suspensie, dăunând sănătății umane și mediului și contribuind la depunerile de acizi. În lipsa măsurilor stabilite în prezenta directivă, emisiile provenite din transportul maritim ar fi fost în scurt timp mai ridicate decât emisiile provenite din toate sursele terestre.

(5)

Poluarea aerului cauzată de navele aflate la dană reprezintă un motiv grav de îngrijorare pentru numeroase orașe portuare în ceea ce privește eforturile lor de a atinge valorile-limită ale calității aerului stabilite de Uniune.

(6)

Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea energiei electrice din rețeaua de pe țărm, întrucât energia electrică pentru navele actuale este furnizată de obicei de motoare auxiliare.

(7)

În temeiul Directivei 1999/32/CE, Comisia urmează să înainteze Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a respectivei directive și poate să transmită, împreună cu raportul respectiv, propuneri de modificare a acesteia, în special cu privire la reducerea limitelor aplicabile conținutului de sulf al combustibililor marini în zonele de control al emisiilor de SOx (ZCES), în conformitate cu lucrările Organizației Maritime Internaționale (OMI).

(8)

În 2008, OMI a adoptat o rezoluție pentru modificarea anexei VI la Protocolul din 1997 de modificare a Convenției internaționale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL), conținând reglementări privind prevenirea poluării aerului de către nave. Anexa VI revizuită la MARPOL a intrat în vigoare la 1 iulie 2010.

(9)

Anexa VI revizuită la MARPOL introduce, printre altele, limite mai stricte în ceea ce privește conținutul de sulf al combustibililor marini în cadrul ZCES (1,00 % începând cu 1 iulie 2010 și 0,10 % începând cu 1 ianuarie 2015), precum și în zonele maritime din afara ZCES (3,50 % începând cu 1 ianuarie 2012 și, în principiu, 0,50 % începând cu 1 ianuarie 2020). Majoritatea statelor membre sunt obligate, în conformitate cu angajamentele lor internaționale, să solicite navelor să utilizeze combustibili cu un conținut maxim de sulf de 1,00 % în cadrul ZCES începând cu 1 iulie 2010. Pentru a se asigura coerența cu legislația internațională, precum și aplicarea corespunzătoare a noilor standarde stabilite la nivel global privind conținutul de sulf în cadrul Uniunii, Directiva 1999/32/CE ar trebui aliniată la anexa VI revizuită la MARPOL. Pentru a se asigura o minimă calitate a combustibililor utilizați de nave pentru respectarea standardelor tehnologice sau a celor privind calitatea combustibililor, ar trebui să se interzică utilizarea în Uniune a combustibililor marini al căror conținut de sulf depășește standardul general de 3,50 % din greutate, cu excepția combustibililor destinați aprovizionării navelor care utilizează metodele de reducere a emisiilor care funcționează în circuit închis.

(10)

În cadrul procedurilor OMI se pot aduce modificări anexei VI la MARPOL în ceea ce privește ZCES. În cazul în care se introduc modificări suplimentare, inclusiv scutiri, în ceea ce privește aplicarea limitelor ZCES în anexa VI la MARPOL, Comisia ar trebui să analizeze toate modificările de acest tip și, dacă este cazul, să prezinte fără întârziere propunerea necesară, în conformitate cu TFUE, pentru a alinia integral Directiva 1999/32/CE la normele OMI privind ZCES.

(11)

Introducerea unor noi zone de control al emisiilor ar trebui să se facă în temeiul procedurii OMI, în conformitate cu anexa VI la MARPOL, și ar trebui să se fondeze pe o documentație bine pregătită pe baza unor criterii ecologice și economice și sprijinită de date științifice.

(12)

În conformitate cu reglementarea 18 din anexa VI revizuită la MARPOL, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura disponibilitatea combustibililor marini conformi cu prezenta directivă.

(13)

Având în vedere dimensiunea mondială a politicii de mediu și a emisiilor din transportul naval, ar trebui stabilite standarde de emisie ambițioase la nivel mondial.

(14)

Navele de pasageri operează în principal în porturi sau în apropiere de zonele costiere și au efecte semnificative asupra sănătății umane și mediului. Pentru a îmbunătăți calitatea aerului în jurul porturilor și în zonele de coastă, navele respective trebuie să utilizeze combustibili marini cu un conținut maxim de sulf de 1,50 % până în momentul în care se aplică standarde mai stricte tuturor navelor din apele teritoriale, zonele economice exclusive și zonele de control al poluării ale statelor membre.

(15)

În conformitate cu articolul 193 din TFUE, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice niciun stat membru să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte pentru a încuraja implementarea timpurie în ceea ce privește conținutul maxim de sulf al combustibililor marini, de exemplu recurgând la metode de reducere a emisiilor în afara ZCES.

(16)

Pentru a facilita tranziția către noile tehnologii de motoare cu potențialul de a asigura alte reduceri semnificative ale emisiilor în sectorul maritim, Comisia ar trebui să exploreze și alte posibilități care să permită și să încurajeze utilizarea pe nave a motoarelor alimentate cu gaz.

(17)

Este necesară aplicarea corespunzătoare a obligațiilor privind conținutul de sulf al combustibililor marini pentru atingerea obiectivelor Directivei 1999/32/CE. Experiența anterioară privind punerea în aplicare a Directivei 1999/32/CE a demonstrat că este necesar un sistem mai puternic de monitorizare și aplicare pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a directivei respective. În acest scop, este necesar ca statele membre să asigure eșantionarea corespunzătoare și suficient de frecventă a combustibililor marini introduși pe piață sau utilizați la bordul navelor, precum și verificarea periodică a jurnalelor de bord și a notelor de livrare a buncherului. De asemenea, este necesar ca statele membre să stabilească un sistem de sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive în cazul nerespectării dispozițiilor Directivei 1999/32/CE. De asemenea, pentru a se asigura o transparență mai mare a informațiilor, este oportună publicarea registrului furnizorilor locali de combustibili marini.

(18)

Rapoartele înaintate de statele membre în temeiul Directivei 1999/32/CE s-au dovedit a fi insuficiente în scopul verificării nivelului de conformitate cu directiva respectivă din cauza lipsei unor dispoziții armonizate și suficient de precise privind conținutul și formatul rapoartelor elaborate de statele membre. În consecință, sunt necesare indicații mai detaliate în ceea ce privește conținutul și formatul rapoartelor respective pentru a se asigura o raportare mai armonizată.

(19)

În urma adoptării Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (5), care reformează legislația Uniunii privind emisiile industriale, este necesară modificarea în consecință a dispozițiilor Directivei 1999/32/CE privind conținutul maxim de sulf al păcurii.

(20)

Respectarea limitelor privind conținutul scăzut de sulf al combustibililor marini, în special în interiorul ZCES, poate avea drept rezultat o creștere semnificativă a prețurilor la astfel de combustibili, cel puțin pe termen scurt, și poate avea un efect negativ asupra competitivității transportului maritim pe distanțe scurte în raport cu alte moduri de transport, precum și asupra competitivității industriilor din țările vecine cu ZCES. Sunt necesare soluții corespunzătoare pentru reducerea costurilor aferente punerii în conformitate, suportate de industriile afectate, cum ar fi autorizarea unor metode de conformitate alternative și mai eficiente din punct de vedere al costurilor decât punerea în conformitate sub aspectul calității combustibililor și, după caz, acordarea de sprijin. Comisia va monitoriza îndeaproape, între altele pe baza rapoartelor primite de la statele membre, efectele respectării de către sectorul transportului maritim a noilor standarde calitative pentru combustibili, acordând o atenție specială unui posibil transfer modal dinspre transportul maritim către cel terestru, și va propune, dacă este cazul, măsuri adecvate pentru a contracara o asemenea tendință.

(21)

Este important să se limiteze transferul modal de la transportul maritim către cel terestru, întrucât creșterea volumului de mărfuri transportate pe cale rutieră ar contrazice în multe cazuri obiectivele Uniunii în materie de schimbări climatice și ar conduce la o creștere a aglomerației din trafic.

(22)

Costurile aferente noilor cerințe de reducere a emisiilor de dioxid de sulf ar putea determina transferul modal de la transportul maritim către cel terestru și ar putea avea efecte negative asupra competitivității industriilor. Comisia ar trebui să utilizeze pe deplin instrumente precum Marco Polo și rețeaua transeuropeană de transport, pentru a oferi asistență punctuală și pentru a reduce la minimum riscul transferului modal. Statele membre ar putea considera necesar să ofere sprijin operatorilor afectați de prezenta directivă în conformitate cu regulile aplicabile privind ajutoarele de stat.

(23)

În conformitate cu orientările existente în materie de ajutoare de stat pentru protecția mediului și fără a aduce atingere viitoarelor modificări ale acestora, statele membre pot acorda ajutoare de stat operatorilor afectați de prezenta directivă, inclusiv ajutoare pentru operațiunile de modernizare a navelor existente, cu condiția ca aceste ajutoare să fie considerate a fi compatibile cu piața internă în conformitate cu articolele 107 și 108 din TFUE, în special în lumina orientărilor aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat pentru protecția mediului. În acest context, Comisia poate lua în considerare faptul că utilizarea unor metode de reducere a emisiilor depășește cerințele prezentei directive prin reducerea nu doar a emisiilor de dioxid de sulf, ci și a altor emisii.

(24)

Ar trebui facilitat accesul la metodele de reducere a emisiilor. Aceste metode pot asigura reduceri ale emisiilor cel puțin echivalente sau chiar mai mari decât cele care pot fi obținute prin utilizarea combustibililor cu conținut redus de sulf, cu condiția ca acestea să nu aibă efecte negative semnificative asupra mediului (de exemplu asupra ecosistemelor marine) și să fie dezvoltate în urma aprobării mecanismelor corespunzătoare de autorizare și de control. Metodele alternative deja cunoscute, cum ar fi utilizarea sistemelor de purificare a gazelor de evacuare de la bordul navelor, amestecul de combustibil și gaz natural lichefiat (GNL) sau utilizarea biocombustibililor, ar trebui recunoscute în Uniune. Este important să se promoveze testarea și dezvoltarea de noi metode de reducere a emisiilor, printre altele pentru a limita transferul modal de la transportul maritim către cel terestru.

(25)

Metodele de reducere a emisiilor prezintă potențialul unor reduceri semnificative ale emisiilor. Prin urmare, Comisia ar trebui să promoveze testarea și dezvoltarea acestor tehnologii, printre altele analizând posibilitatea creării unui program comun cofinanțat împreună cu industria, bazat pe principiile unor programe similare, cum ar fi programul Clean Sky.

(26)

Comisia, în cooperare cu statele membre și cu părțile interesate, ar trebui să dezvolte în continuare măsuri dintre cele identificate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 septembrie 2011 intitulat „Reducerea emisiilor poluante provenite din transportul maritim și pachetul de instrumente pentru transportul sustenabil pe apă”.

(27)

Metodele alternative de reducere a emisiilor, cum ar fi unele tipuri de instalații de epurare, ar putea genera deșeuri care ar trebui tratate corespunzător și nu ar trebui deversate în mare. În așteptarea revizuirii Directivei 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură (6), statele membre ar trebui să asigure, în conformitate cu angajamentele lor internaționale, disponibilitatea unor instalații portuare de preluare a deșeurilor suficiente pentru a satisface nevoile navelor care utilizează sisteme de epurare a gazelor de eșapament. În procesul de revizuire a Directivei 2000/59/CE, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea includerii deșeurilor provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament în baza principiului de a nu aplica taxe speciale taxelor portuare în cazul deșeurilor provenite din exploatarea navelor prevăzute în directiva respectivă.

(28)

În cadrul revizuirii, în 2013, a politicii sale privind calitatea aerului, Comisia ar trebui să reflecteze la modul în care ar putea să reducă poluarea aerului, inclusiv în apele teritoriale ale statelor membre.

(29)

Sancțiunile eficace, proporționale și disuasive sunt importante pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/32/CE. Statele membre ar trebui să includă în respectivele sancțiuni amenzi calculate astfel încât să se asigure că amenzile respective cel puțin îi privează pe cei responsabili de beneficiile economice obținute în urma încălcării și că respectivele amenzi cresc progresiv în cazul unor încălcări repetate. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei dispozițiile privind sancțiunile.

(30)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea valorilor echivalente ale emisiilor și a criteriilor aplicabile în cazul utilizării metodelor de reducere a emisiilor, în vederea adaptării dispozițiilor Directivei 1999/32/CE la progresul științific și tehnic și în vederea asigurării unei coerențe stricte cu instrumentele relevante ale OMI, precum și în ceea ce privește modificarea articolului 2 punctele 1, 2, 3, 3a, 3b și 4, a articolului 6 alineatul (1a) litera (b) și a articolului 6 alineatul (2) din Directiva 1999/32/CE, în vederea adaptării dispozițiilor directivei respective la progresul științific și tehnic. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(31)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/32/CE, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (7).

(32)

Se recomandă Comitetului pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de stabilire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (8) să asiste Comisia în aprobarea metodelor de reducere a emisiilor care nu sunt reglementate de Directiva 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime (9).

(33)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011 (10), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(34)

Prin urmare, Directiva 1999/32/CE ar trebui să fie modificată în consecință,

1.

La articolul 1 alineatul (2), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

4.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

Conținutul maxim de sulf al combustibililor marini

Statele membre se asigură că pe teritoriul lor nu sunt utilizați combustibilii marini al căror conținut de sulf depășește 3,50 % din greutate, cu excepția combustibililor destinați aprovizionării navelor care utilizează metodele de reducere a emisiilor prevăzute la articolul 4c care funcționează în circuit închis.”

5.

La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că pe teritoriul lor nu sunt utilizate tipurile de combustibil pentru motoare al căror conținut de sulf depășește 0,10 % din greutate.”

6.

Articolul 4a se modifică după cum urmează:

7.

Articolele 4b și 4c se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 4b

Conținutul maxim de sulf al combustibililor marini utilizați de navele aflate la dană în porturile Uniunii

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că navele aflate la dană în porturile Uniunii nu utilizează combustibili marini cu un conținut de sulf ce depășește 0,10 % din greutate, acordând echipajului suficient timp pentru a finaliza orice operațiune necesară de schimbare a combustibilului, cât mai curând posibil după sosirea la dană și cât mai târziu posibil înainte de plecare.

Statele membre solicită ca durata oricărei operațiuni de schimbare a combustibilului să fie înregistrată în jurnalele de bord ale navei.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică:

(3)   Statele membre se asigură că nu sunt introduse pe piață pe teritoriul lor tipuri de combustibil pentru motoare navale al căror conținut de sulf depășește 0,10 % din greutate.

Articolul 4c

Metode de reducere a emisiilor

(1)   Statele membre autorizează utilizarea metodelor de reducere a emisiilor de către nave, indiferent de pavilionul arborat, în porturile, apele teritoriale, zonele economice exclusive și zonele lor de control al poluării ca alternativă la utilizarea combustibililor marini care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 4a și 4b, sub rezerva alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol.

(2)   Navele care utilizează metodele de reducere a emisiilor prevăzute la alineatul (1) înregistrează în mod continuu reduceri ale emisiilor de dioxid de sulf care să fie cel puțin echivalente cu cele care s-ar obține prin utilizarea combustibililor marini care îndeplinesc cerințele menționate la articolele 4a și 4b. Valorile de emisie echivalente se determină în conformitate cu anexa I.

(2a)   Statele membre încurajează, ca soluție alternativă de reducere a emisiilor, ca navele ce staționează în port să utilizeze energie electrică produsă la țărm.

(3)   Metodele de reducere a emisiilor prevăzute la alineatul (1) trebuie să respecte criteriile specificate în instrumentele menționate în anexa II.

(4)   În cazurile în care acest lucru este justificat în lumina progreselor științifice și tehnice legate de metodele alternative de reducere a emisiilor și într-o manieră care să asigure coerența strictă cu instrumentele și standardele relevante adoptate de OMI, Comisia:

8.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 4d

Aprobarea metodelor de reducere a emisiilor care urmează să fie utilizate la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru

(1)   Metodele de reducere a emisiilor care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 96/98/CE a Consiliului (14) se aprobă în conformitate cu directiva respectivă.

(2)   Metodele de reducere a emisiilor care nu sunt reglementate de alineatul (1) de la prezentul articol se aprobă în conformitate cu procedura menționată la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (15), luând în considerare:

Articolul 4e

Încercarea noilor metode de reducere a emisiilor

Statele membre, în cooperare cu alte state, pot, după caz, să aprobe încercări pentru metodele de reducere a emisiilor pe navele care arborează pavilionul lor sau în zonele maritime aflate sub jurisdicția lor. În timpul încercărilor nu este obligatorie utilizarea combustibililor marini care respectă cerințele articolelor 4a și 4b, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

Articolul 4f

Măsuri financiare

Statele membre pot adopta măsuri financiare în favoarea operatorilor afectați de prezenta directivă în cazul în care măsurile financiare respective sunt conforme cu regulile privind ajutoarele de stat aplicabile sau care urmează să fie adoptate în acest domeniu.

9.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Eșantionarea și analiza

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a verifica prin prelevarea de eșantioane dacă conținutul de sulf al combustibililor utilizați respectă cerințele de la articolele 3, 3a, 4, 4a și 4b. Prelevarea eșantioanelor începe la data la care intră în vigoare limita aplicabilă privind conținutul maxim de sulf al combustibilului. Aceasta se efectuează periodic, cu o frecvență suficientă și în cantități suficiente și astfel încât eșantioanele să fie reprezentative pentru combustibilul examinat și, în cazul combustibililor marini, pentru combustibilul utilizat de nave pe perioada în care se află în zonele maritime și porturile respective. Eșantioanele se analizează fără întârzieri nejustificate.

(1a)   Se utilizează următoarele metode de prelevare a eșantioanelor, analiză și inspecție a combustibililor marini:

(1b)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare cu privire la:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2).

(2)   Metoda de referință adoptată pentru determinarea conținutului de sulf este metoda ISO 8754 (2003) sau PrEN ISO 14596 (2007).

Pentru a stabili dacă combustibilul marin furnizat către nave și utilizat la bordul acestora respectă limitele privind conținutul de sulf menționate la articolele 3a, 4, 4a și 4b, se utilizează procedura de verificare a combustibilului prevăzută la apendicele VI din anexa VI la MARPOL.”

10.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 8 se elimină.

12.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (16).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

13.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 9a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4c alineatul (4) și la articolul 7 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 17 decembrie 2012. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 4c alineatul (4) și la articolul 7 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4c alineatul (4) și al articolului 7 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

14.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu prezenta directivă.

(2)   Sancțiunile stabilite trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive și pot include amenzi calculate într-o asemenea manieră încât să se asigure că amenzile respective cel puțin îi privează pe cei responsabili de beneficiile economice obținute în urma încălcării și că respectivele amenzi cresc progresiv în cazul unor încălcări repetate.”

15.

Anexa la Directiva 1999/32/CE se înlocuiește cu anexa la prezenta directivă.

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/14

(1)

Regulamentul (UE) nr. 270/2011 (2) pune în aplicare măsurile prevăzute în Decizia 2011/172/PESC.

(2)

Decizia 2012/723/PESC a Consiliului (3) prevede modificarea Deciziei 2011/172/PESC pentru a permite deblocarea anumitor fonduri și resurse economice înghețate în cazul în care acestea sunt necesare pentru a respecta o hotărâre judecătorească sau administrativă pronunțată în Uniune sau o hotărâre judecătorească executorie într-un stat membru.

(3)

Articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 270/2011 vizează informațiile pe care persoanele, entitățile și organismele trebuie să le comunice autorităților competente ale statelor membre și care se transmit Comisiei pentru a facilita respectarea regulamentului respectiv. În conformitate cu articolul 9 alineatul (2), informațiile furnizate sau primite se utilizează numai în scopul pentru care au fost furnizate sau primite. Cu toate acestea, dispoziția în cauză nu împiedică statele membre să schimbe astfel de informații cu autoritățile competente din Egipt sau din alte state membre, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care acest lucru este necesar în scopul de a facilita recuperarea activelor deturnate.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 270/2011 ar trebui modificat în consecință,

1.

articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 2, autoritățile competente ale statelor membre, astfel cum sunt menționate pe site-urile internet prevăzute în lista din anexa II, pot autoriza eliberarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)   Statul membru interesat informează celelalte state membre și Comisia cu privire la orice autorizație acordată în conformitate cu prezentul articol.”

2.

Articolul 6 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Articolul 2 alineatul (2) nu se aplică sumelor suplimentare transferate în conturile înghețate reprezentând:

cu condiția ca aceste dobânzi, venituri de altă natură și plăți să fie înghețate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).”

3.

La articolul 9, se adaugă un alineat cu următorul text:

„(3)   Dispozițiile alineatului (2) nu împiedică statele membre să schimbe aceste informații cu autoritățile competente din Egipt și din alte state membre, în conformitate cu legislația lor națională, în cazul în care acest lucru este necesar în scopul de a facilita recuperarea activelor deturnate.”

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/16

(1)

Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului (2) pune în aplicare măsurile prevăzute în Decizia 2011/72/PESC.

(2)

Decizia 2012/724/PESC a Consiliului (3) prevede o modificare a Deciziei 2011/72/PESC pentru a permite deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate în cazul în care acestea sunt necesare pentru respectarea unei hotărâri judiciare sau administrative pronunțate în Uniune sau a unei hotărâri judiciare care poate fi pusă în executare într-un stat membru.

(3)

Articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 101/2011 vizează informațiile pe care persoanele, entitățile și organismele trebuie să le comunice autorităților competente ale statelor membre și care se transmit Comisiei pentru a facilita respectarea regulamentului respectiv. În conformitate cu articolul 9 alineatul (2), informațiile furnizate sau primite se utilizează numai în scopul pentru care au fost furnizate sau primite. Cu toate acestea, dispoziția în cauză nu împiedică statele membre să schimbe astfel de informații cu autoritățile competente din Tunisia sau din alte state membre, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care acest lucru este necesar în scopul de a facilita recuperarea activelor deturnate.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 101/2011 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 2, autoritățile competente ale statelor membre, astfel cum sunt menționate pe site-urile internet prevăzute în lista din anexa II, pot autoriza eliberarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)   Statul membru interesat informează celelalte state membre și Comisia cu privire la orice autorizație acordată în conformitate cu prezentul articol.”

2.

Articolul 6 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Articolul 2 alineatul (2) nu se aplică sumelor suplimentare transferate în conturile înghețate reprezentând:

cu condiția ca aceste dobânzi, venituri de altă natură și plăți să fie înghețate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).”

3.

La articolul 9, se adaugă un alineat cu următorul text:

„(3)   Dispozițiile alineatului (2) nu împiedică statele membre să schimbe aceste informații cu autoritățile competente din Tunisia și din alte state membre, în conformitate cu legislația lor națională, în cazul în care acest lucru este necesar în scopul de a facilita recuperarea activelor deturnate.”

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/18

(1)

Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1006/2011 al Comisiei din 27 septembrie 2011 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2), se aplică noi coduri NC în cazul motorinei și păcurii care conțin biomotorină. Aceste schimbări pot afecta industria de uleiuri minerale, deoarece anumite operațiuni de amestecare în regim de antrepozitare vamală și în zonele libere nu mai sunt permise ca „forme standard de manipulare”, deoarece în urma lor rezultă un cod NC din opt cifre diferit.

(2)

Ar trebui găsită o soluție pentru a autoriza ca amestecarea motorinei sau păcurii care nu conține biomotorină cu motorină sau păcură care conține biomotorină, clasificate în capitolul 27 din NC, în regim de antrepozitare vamală și în zonele libere să continue în aceleași condiții ca cele anterioare intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1006/2011 la 1 ianuarie 2012.

(3)

Ar trebui permisă amestecarea motorinei sau păcurii cu biomotorină, astfel încât depozitarea separată a ambelor tipuri de mărfuri să nu fie necesară. Totuși, luând în considerare nota complementară 2 de la capitolul 27 din Nomenclatura combinată, amestecul obținut trebuie să conțină mai puțin de 0,5 % în volum biomotorină, respectiv motorină sau păcură.

(4)

Anexa 72 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (3) trebuie, prin urmare, să fie modificată în consecință.

(5)

Modificarea trebuie să intre în vigoare cu efect retroactiv pentru a permite stingerea datoriilor vamale care au fost acumulate începând cu 1 ianuarie 2012 din cauza introducerii noilor coduri NC.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului codului vamal,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/20

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/22

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 892/2012 al Comisiei (3) s-au stabilit valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2012/2013. Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1092/2012 al Comisiei (4).

(2)

Conform datelor de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006.

(3)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/24

(1)

Directiva 2006/17/CE a Comisiei din 8 februarie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru donarea, obținerea și testarea țesuturilor și a celulelor umane (2) prevede că testarea referitoare la anticorpul HTLV-I trebuie efectuată în cazul donatorilor care trăiesc în zone cu incidență ridicată sau care provin din acestea ori cu parteneri sexuali care provin din zonele respective sau în cazul în care părinții donatorului provin din zonele respective. Această testare este necesară atât în cazul donatorilor de celule reproductive, în conformitate cu anexa III la Directiva 2006/17/CE, cât și în cazul altor donatori, în conformitate cu anexa II la directiva respectivă.

(2)

Dovezi științifice recente furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și experiența practică au arătat că este foarte dificil, în stadiul actual al cunoștințelor științifice, să se determine ce este o zonă cu incidență ridicată de HTLV-I. Astfel, această cerință de testare nu este pusă în aplicare în mod uniform.

(3)

„Incidența” măsoară frecvența apariției de noi cazuri ale unei boli sau afecțiuni, în timp ce „prevalența” reprezintă proporția unei populații afectate de o anumită boală la un anumit moment. În practică, datele referitoare la prevalență sunt disponibile într-o mai mare măsură decât datele referitoare la incidență. În plus, prevalența este o măsură mai relevantă decât incidența atunci când se evaluează impactul unei boli cronice în interiorul unei comunități și nevoile subsecvente. Prin urmare, este necesar să se înlocuiască trimiterile la incidența ridicată cu trimiteri la prevalența ridicată, pentru a garanta o punere în aplicare mai coerentă a cerințelor de testare referitoare la HTLV-I în toate statele membre.

(4)

Punctul 4.2 din anexa III la Directiva 2006/17/CE prevede că probele de sânge trebuie obținute în momentul fiecărei donări de celule reproductive, atât în cazul unei donări între parteneri (nedestinate utilizării directe), cât și în cazul unei donări care nu are loc între parteneri.

(5)

În ceea ce privește donarea de celule reproductive între parteneri, dovezi științifice recente au demonstrat că solicitarea unei testări la intervale de timp fixe de maximum 24 de luni nu ar diminua nivelul de siguranță al celulelor în cauză, atât timp cât centrele de țesuturi care utilizează tehnologia de reproducere asistată aplică sisteme de siguranță și de calitate adecvate, în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2004/23/CE. În aceste intervale de timp, rezultatele testării anterioare efectuate pe același donator pot fi considerate fiabile.

(6)

Testarea efectuată în momentul fiecărei donări nu îmbunătățește siguranța celulelor reproductive donate între parteneri, iar experiența practică arată că această cerință este costisitoare și împovărătoare atât pentru pacienți, cât și pentru sistemele de sănătate. Prin urmare, pentru a acționa într-o manieră mai proporțională față de obiectivul de siguranță urmărit, este necesar să se permită statelor membre să solicite o testare la intervale de timp fixe, cu o durată maximă de 24 de luni, în loc de testarea efectuată în momentul fiecărei donări.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 29 din Directiva 2004/23/CE,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/26

(1)

Directiva 2009/91/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de modificare a Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește includerea tetraboratului disodic ca substanță activă în anexa I la directivă (2) alocă tetraboratului disodic trei numere CAS aferente celor trei forme diferite ale substanței. Numerele CAS se bazează pe un raport pe care Țările de Jos l-au transmis Comisiei la 7 iulie 2006 și care a fost aprobat de Comitetul permanent pentru produse biocide la 20 februarie 2009.

(2)

Țările de Jos au comunicat Comisiei faptul că numărul CAS alocat formei pentahidrat în raportul inițial este incorect și au transmis Comisiei un raport revizuit în care acestei forme i se alocă numărul CAS 12179-04-3. Raportul revizuit a fost aprobat de Comitetul permanent pentru produse biocide la 25 mai 2012.

(3)

Prin urmare, anexa I la Directiva 98/8/CE trebuie modificată în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/28

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor biocide (2) stabilește o listă a substanțelor active care trebuie evaluate în vederea unei posibile includeri în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE. Lista respectivă include acidul nonanoic.

(2)

Directiva 2011/13/UE a Comisiei din 8 februarie 2011 de modificare a Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului pentru includerea acidului nonanoic ca substanță activă în anexa I la directivă (3) a inclus acidul nonanoic ca substanță activă în anexa I la Directiva 98/8/CE pentru utilizarea în tipul de produs 19, repelenți și atractanți, astfel cum este definit în anexa V la Directiva 98/8/CE.

(3)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1451/2007, acidul nonanoic a fost acum evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 2, dezinfectanți utilizați în domeniul privat și în domeniul sănătății publice și alte produse biocide, definit în anexa V la directiva respectivă.

(4)

Austria a fost desemnată ca stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 6 august 2010, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(5)

Raportul autorității competente a fost examinat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile acestei examinări au fost incluse, în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 25 mai 2012, într-un raport de evaluare.

(6)

Din evaluările efectuate reiese că produsele biocide care sunt utilizate ca dezinfectanți în domeniul privat și în domeniul sănătății publice și alte produse biocide care sunt definite în anexa V la Directiva 98/8/CE și care conțin acid nonanoic ar putea îndeplini cerințele stabilite la articolul 5 din Directiva 98/8/CE. Prin urmare, este necesar să se extindă includerea acidului nonanoic în anexa I la directiva respectivă la tipul de produs 2.

(7)

Nu toate utilizările potențiale au fost evaluate la nivelul Uniunii. Prin urmare, este necesar să se prevadă obligația statelor membre de a evalua utilizările sau scenariile de expunere și riscurile pentru grupele de populație și compartimentele de mediu care nu au fost abordate în mod reprezentativ în cadrul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii și de a se asigura, în momentul autorizării unui produs, că se iau măsuri adecvate sau se impun condiții specifice pentru a reduce la niveluri acceptabile riscurile identificate.

(8)

Având în vedere proprietățile iritante ale substanței, este oportun să se prevadă reducerea la minimum a expunerii în timpul utilizării neprofesionale prin design-ul ambalajului, cu excepția cazului în care se poate demonstra, în cererea de autorizare a produsului, că riscurile pentru sănătatea umană pot fi reduse la niveluri acceptabile prin alte mijloace.

(9)

Dispozițiile prezentei directive trebuie să se aplice simultan în toate statele membre, pentru a se asigura tratamentul egal pe piața Uniunii Europene al produselor biocide care aparțin tipului de produs 2 și conțin substanța activă acid nonanoic, precum și pentru a se facilita funcționarea corespunzătoare a pieței produselor biocide în general.

(10)

Trebuie să se prevadă un interval de timp rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I la Directiva 98/8/CE, cu scopul de a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru respectarea noilor cerințe care decurg din aceasta și de a garanta că solicitanții care au pregătit dosare pot beneficia pe deplin de perioada de 10 ani de protecție a datelor, care, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 98/8/CE, începe de la data includerii.

(11)

După includere, este necesar să se acorde statelor membre un interval de timp rezonabil pentru a pune în aplicare articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE.

(12)

Prin urmare, Directiva 98/8/CE trebuie modificată în consecință.

(13)

Conform Declarației politice comune din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (4), statele membre s-au angajat să însoțească notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.

(14)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/31

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor biocide (2) stabilește o listă a substanțelor active care trebuie evaluate în vederea unei posibile includeri în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE. Lista respectivă cuprinde și acidul cianhidric.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1451/2007, acidul cianhidric a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE pentru utilizarea în tipurile de produs enumerate mai jos, conform definiției din anexa V la directiva menționată: tipul de produs 8 – conservanți pentru lemn, tipul de produs 14 – rodenticide și tipul de produs 18 – insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode.

(3)

Republica Cehă a fost desemnată ca stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 24 ianuarie 2008, rapoartele autorității competente, însoțite de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Rapoartele autorității competente au fost analizate de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile acestei examinări au fost incluse, în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 25 mai 2012, în trei rapoarte de evaluare.

(5)

În urma evaluărilor efectuate, se poate estima că produsele biocide care sunt utilizate drept conservanți pentru lemn, rodenticide, insecticide, acaricide sau produse pentru combaterea altor artropode și care conțin acid cianhidric ar putea îndeplini cerințele stabilite la articolul 5 din Directiva 98/8/CE. Prin urmare, este oportun să se includă acidul cianhidric în anexa I la directiva respectivă.

(6)

Nu toate utilizările potențiale au fost evaluate la nivelul Uniunii. Prin urmare, este necesar să se prevadă obligația statelor membre de a evalua utilizările sau scenariile de expunere și riscurile pentru grupele de populație și compartimentele de mediu care nu au fost abordate în mod reprezentativ în cadrul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii și de a se asigura, în momentul autorizării unui produs, că se iau măsuri adecvate sau se impun condiții specifice pentru a reduce la niveluri acceptabile riscurile identificate.

(7)

Ținând cont de proprietățile foarte toxice și inflamabile ale substanței active și de ipotezele formulate pe durata evaluării riscurilor, se dovedește necesar să se solicite autorizarea produselor numai pentru utilizarea de către profesioniști care au fost instruiți în acest sens și să se instituite proceduri operaționale sigure în timpul fumigației și ventilării, atât pentru operatori, cât și pentru persoanele prezente, după cum urmează: produsele trebuie utilizate cu echipament de protecție personală, inclusiv, dacă este cazul, cu un aparat de respirație autonom și combinezoane etanșe la gaz; trebuie să se interzică revenirea în spațiile fumigate până când concentrația aerului revine la nivelul de siguranță pentru operatori și persoanele prezente, în urma ventilării; trebuie să se împiedice depășirea nivelului de expunere în timpul ventilării și după ventilare pentru operatori și persoanele prezente prin delimitarea unei zone de interdicție supravegheate; înainte de fumigație, produsele alimentare și obiectele poroase care ar putea absorbi substanța activă, cu excepția lemnului care urmează a fi tratat, trebuie scoase din incintă sau protejate împotriva absorbției prin mijloace adecvate, iar incinta trebuie protejată împotriva aprinderii accidentale.

(8)

Dispozițiile prezentei directive trebuie să se aplice simultan în toate statele membre, pentru a se asigura tratamentul egal pe piața Uniunii Europene al produselor biocide care aparțin tipurilor de produs 8, 14 și 18 și care conțin substanța activă acid cianhidric, precum și pentru a se facilita funcționarea corespunzătoare a pieței produselor biocide în general.

(9)

Trebuie să se prevadă un interval de timp rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I la Directiva 98/8/CE, cu scopul de a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru respectarea noilor cerințe și de a garanta că solicitanții care au pregătit dosare pot beneficia pe deplin de perioada de 10 ani de protecție a datelor, care, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 98/8/CE, începe de la data includerii.

(10)

După includere, trebuie să se acorde statelor membre un interval de timp rezonabil pentru a pune în aplicare articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE.

(11)

Prin urmare, Directiva 98/8/CE trebuie modificată în consecință.

(12)

Potrivit Declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei cu privire la documentele explicative din 28 septembrie 2011 (3), statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga la notificarea măsurilor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele de transpunere naționale.

(13)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/34

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor biocide (2) prevede norme detaliate pentru evaluările substanțelor active existente. Articolul 15 alineatul (2) din regulament prevede efectuarea unor evaluări inter pares de către experți din statele membre înainte de luarea de către Comisie a deciziilor de includere în anexa I.

(2)

În temeiul articolului 10 alineatul (2) litera (i) din Directiva 98/8/CE, includerea unei substanțe active în anexa I trebuie, dacă este cazul, să fie subordonată unor cerințe privind atât gradul minim de puritate, cât și natura și conținutul maxim al anumitor impurități.

(3)

Prima includere în anexa I a fost decisă prin Directiva 2006/140/CE a Comisiei din 20 decembrie 2006 de modificare a Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului pentru includerea fluorurii de sulfuril ca substanță activă în anexa I la directiva menționată (3). Directiva respectivă a definit rubricile din anexa I la Directiva 98/8/CE. Aceste rubrici includ „puritatea minimă a substanței active din produsul biocid introdus pe piață”.

(4)

În contextul evaluărilor inter pares prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, experții din statele membre au elaborat o metodă de determinare a similitudinii compoziției chimice și a profilurilor de risc, denumită „echivalență tehnică”, ale substanțelor care se încadrează în aceeași definiție, însă sunt produse din surse sau prin procese de fabricație diferite. Pentru a stabili acest lucru, gradul de puritate este doar unul dintre factorii care poate fi decisiv. Mai mult, o puritate inferioară a unei substanțe active nu îi compromite în mod necesar profilul de risc.

(5)

Prin urmare, este necesar să se înlocuiască actuala trimitere la puritatea minimă din rubricile din anexa I la Directiva 98/8/CE cu o trimitere la gradul minim de puritate al substanței active utilizate pentru evaluarea realizată în conformitate cu articolul 11 din directivă și să se indice că, în produsul introdus pe piață, substanța activă poate avea o puritate diferită cu condiția să se demonstreze echivalența, din punct de vedere tehnic, cu substanța evaluată.

(6)

Primul rând din anexa I la Directiva 98/8/CE, introdus prin Directiva 2006/140/CE a Comisiei, conține, de asemenea, rubrica „Data-limită de punere în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) [cu excepția produselor conținând mai mult de o substanță activă, pentru care data-limită de punere în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) este cea stabilită în ultima decizie de includere privind substanțele sale active]”.

(7)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE, un stat membru care primește o cerere de recunoaștere reciprocă a unei autorizări existente dispune de un termen de 120 de zile pentru a autoriza produsul prin recunoaștere reciprocă. Cu toate acestea, în cazul în care prima autorizare a unui produs este acordată cu mai puțin de 120 de zile înainte de termenul-limită prevăzut pentru acel produs pentru punerea în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din directivă, un stat membru care primește o cerere completă de recunoaștere reciprocă a autorizării respective nu poate respecta termenul-limită pentru punerea în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din directivă dacă utilizează perioada de 120 de zile prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din directivă, chiar dacă cererea completă de recunoaștere reciprocă a fost depusă imediat după acordarea primei autorizări.

(8)

Prin urmare, pentru produsele pentru care prima autorizare este acordată cu mai puțin de 120 de zile înainte de termenul-limită stabilit inițial pentru punerea în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE, este oportun să se prelungească termenul-limită pentru statele membre pentru punerea în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din directivă prin recunoașterea reciprocă a primei autorizări la 120 de zile de la depunerea cererii complete de recunoaștere reciprocă, cu condiția ca cererea completă de recunoaștere reciprocă să fi fost depusă în termen de 60 de zile de la acordarea primei autorizări.

(9)

Mai mult, în cazul în care un stat membru propune, în termenul-limită pentru punerea în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE, să se acorde o derogare de la recunoașterea reciprocă a unei autorizări în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din directivă, punerea în conformitate a statului membru respectiv cu articolul 16 alineatul (3) din directivă în termenul-limită în cauză poate fi nerealizabilă și va depinde de data adoptării deciziei Comisiei în această privință în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din directivă. În consecință, în astfel de cazuri, termenul-limită trebuie suspendat până la o perioadă rezonabilă de la adoptarea deciziei Comisiei.

(10)

Prin urmare, pentru produsele pentru care unul sau mai multe state membre au propus să se acorde o derogare de la recunoașterea reciprocă în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 98/8/CE, este oportun să se prelungească termenul-limită pentru statele membre pentru punerea în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din directivă prin recunoașterea reciprocă a primei autorizări la treizeci de zile de la data adoptării deciziei Comisiei.

(11)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/37

(1)

Directivele 2003/90/CE (3) și 2003/91/CE (4) ale Comisiei au fost adoptate pentru a se asigura că soiurile incluse de statele membre în cataloagele naționale sunt conforme cu orientările stabilite de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) în ceea ce privește caracteristicile minime de analizat în cadrul verificării diferitelor specii și condițiile minime pentru verificarea soiurilor, în măsura în care au fost stabilite astfel de orientări. În privința altor soiuri, directivele menționate prevăd că trebuie aplicate orientările Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV).

(2)

De atunci, OCSP și UPOV au stabilit noi orientări pentru o altă specie și le-au actualizat pe cele existente.

(3)

Prin urmare, Directivele 2003/90/CE și 2003/91/CE ar trebui modificate în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire agricol, horticol și forestier,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/44

(1)

La 21 martie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/172/PESC (1).

(2)

Pentru facilitarea restituirii către statul egiptean a fondurilor deturnate, derogările prevăzute de Decizia 2011/172/PESC ar trebui modificate pentru a permite deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, în cazul în care acestea sunt necesare pentru a îndeplini o hotărâre judiciară sau administrativă pronunțată în Uniune, sau o hotărâre judiciară aplicabilă într-un stat membru, înainte sau după data desemnării persoanelor fizice sau juridice, entităților și organismelor vizate.

(3)

Prin urmare, Decizia 2011/172/PESC ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.

Articolul 1 alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritățile competente ale unui stat membru pot autoriza deblocarea anumitor fonduri și resurse economice înghețate, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

Statul membru în cauză informează celelalte state membre și Comisia cu privire la orice autorizație acordată în temeiul prezentului alineat.”

2.

Articolul 1 alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Alineatul (2) nu se aplică sumelor suplimentare vărsate în conturile înghețate reprezentând:

cu condiția ca orice astfel de dobânzi, venituri de altă natură și plăți să rămână sub incidența măsurilor prevăzute la alineatul (1).”

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/45

(1)

La 31 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/72/PESC (1).

(2)

Pentru facilitarea restituirii către statul tunisian a fondurilor deturnate, derogările prevăzute de Decizia 2011/72/PESC ar trebui modificate pentru a permite deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, în cazul în care acestea sunt necesare pentru a îndeplini o hotărâre judiciară sau administrativă pronunțată în Uniune sau o hotărâre judiciară aplicabilă într-un stat membru, înainte sau după data desemnării persoanelor fizice sau juridice, entităților și organismelor vizate.

(3)

Prin urmare, Decizia 2011/72/PESC ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.

Articolul 1 alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritățile competente ale unui stat membru pot autoriza deblocarea anumitor fonduri și resurse economice înghețate, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

Statul membru în cauză informează celelalte state membre și Comisia cu privire la orice autorizație acordată în temeiul prezentului alineat.”

2.

Articolul 1 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Alineatul (2) nu se aplică adaosurilor în conturile înghețate reprezentând:

cu condiția ca orice astfel de dobânzi, venituri de altă natură și plăți să rămână sub incidența măsurilor prevăzute la alineatul (1).”

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/46

(1)

La 2 martie 2011, societatea Morinaga Milk Industry Co. Ltd. a solicitat autorităților competente din Irlanda să introducă lactoferina bovină pe piață ca ingredient alimentar nou. Lactoferina bovină este o proteină care leagă fierul, prezentă în lapte, care se adaugă în alimente.

(2)

La 22 iunie 2011, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Irlanda a emis raportul său de evaluare inițială. În acest raport, el a recomandat că în loc de o evaluare inițială era necesară o evaluare suplimentară, deoarece exista deja o altă cerere privind lactoferina bovină, care a fost trimisă la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

(3)

Comisia a transmis raportul de evaluare inițială tuturor statelor membre la data de 20 iulie 2011.

(4)

La 22 august 2011 a fost consultată EFSA.

(5)

La 28 iunie 2012, în al său „Aviz științific privind lactoferina bovină” (2), EFSA a concluzionat că lactoferina bovină este sigură în cazul utilizărilor și al nivelurilor de utilizare propuse.

(6)

La 27 aprilie 2012, într-un alt „Aviz științific privind lactoferina bovină” (3), EFSA concluzionase deja că lactoferina este sigură în cazul utilizărilor și al nivelurilor de utilizare propuse. Prin urmare, pare adecvat să se autorizeze aceleași utilizări pentru ambele cereri.

(7)

Lactoferina bovină respectă criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/49

(1)

La 6 august 2010, societatea Ajinomoto Co. Inc., Japonia, a înaintat autorităților competente din Regatul Unit o cerere de introducere pe piață a dihidrocapsiatului ca ingredient alimentar nou.

(2)

La 10 martie 2011, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Regatul Unit a emis raportul său de evaluare inițială. În acest raport s-a ajuns la concluzia că dihidrocapsiatul nu va prezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor.

(3)

Comisia a transmis raportul de evaluare inițială tuturor statelor membre la data de 13 aprilie 2011.

(4)

În cursul intervalului de 60 de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 s-au formulat obiecții motivate, în conformitate cu dispoziția menționată anterior.

(5)

Prin urmare, la 9 noiembrie 2011 a fost consultată Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

(6)

La 28 iunie 2012, în „Avizul științific privind dihidrocapsiatul” (2), EFSA a ajuns la concluzia că dihidrocapsiatul este sigur în cazul utilizărilor și al nivelurilor de utilizare propuse.

(7)

Dihidrocapsiatul respectă criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/52

(1)

La 2 martie 2009, societatea FrieslandCampina (denumită anterior DMV International) a înaintat autorităților competente din Țările de Jos o cerere de introducere pe piață a lactoferinei ca ingredient alimentar nou. Lactoferina este o proteină din lapte de fixare a fierului care urmează a fi adăugată în produsele alimentare.

(2)

La 31 martie 2010, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Țările de Jos a emis un raport de evaluare inițială. În acest raport s-a ajuns la concluzia că nu există niciun motiv de îngrijorare, astfel încât lactoferina poate fi introdusă pe piață ca ingredient alimentar nou.

(3)

Comisia a transmis raportul de evaluare inițială tuturor statelor membre la data de 13 aprilie 2010.

(4)

În cursul intervalului de 60 de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 s-au formulat obiecții motivate, în conformitate cu dispoziția menționată anterior.

(5)

Prin urmare, la 9 noiembrie 2010 a fost consultată Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

(6)

La 27 aprilie 2012, în „Avizul științific privind lactoferina bovină” (2), EFSA a concluzionat că lactoferina bovină este sigură în cazul utilizărilor și al nivelurilor de utilizare propuse.

(7)

La 28 iunie 2012, într-un alt „Aviz științific privind lactoferina bovină” (3), EFSA a concluzionat că lactoferina bovină este sigură în cazul utilizărilor și al nivelurilor de utilizare propuse. Prin urmare, pare adecvat să se autorizeze aceleași utilizări pentru ambele cereri.

(8)

Lactoferina bovină respectă criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/55

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind comercializarea produselor biocide (2) stabilește o listă a substanțelor active care urmează să fie evaluate în vederea unei posibile includeri în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE. Lista respectivă include bifentrinul.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1451/2007, bifentrinul a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării pentru tipul de produs 18 „insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode”, astfel cum este definit în anexa V la directiva respectivă.

(3)

Franța a fost desemnată ca stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 2 noiembrie 2009, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost analizat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse, în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 25 mai 2012, într-un raport de evaluare.

(5)

Evaluarea a demonstrat că nu se poate estima că produsele biocide utilizate ca insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode și care conțin bifentrin respectă cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE. Scenariile analizate în cadrul evaluării riscurilor pentru mediu au arătat un risc inacceptabil pentru mediul acvatic. Prin urmare, nu este oportun să se includă bifentrinul, în vederea utilizării în tipul de produs 18, în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE.

(6)

În interesul securității juridice, trebuie precizată data de la care produsele biocide din tipul de produs 18, care conțin bifentrin, nu mai pot fi introduse pe piață, ținând seama atât de efectele inacceptabile ale produselor respective, cât și de așteptările legitime ale producătorilor acestora.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/56

(1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește principiile generale care reglementează produsele alimentare și hrana pentru animale în general și siguranța acestora în special, la nivelul Uniunii și la nivel național. El prevede măsuri de urgență în cazul în care există dovezi că produsele alimentare sau hrana pentru animale importate dintr-o țară terță ar putea constitui un risc grav pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu, iar riscul respectiv nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru sau de statele membre în cauză.

(2)

Decizia 2008/866/CE a Comisiei din 12 noiembrie 2008 privind măsurile de urgență de suspendare a importurilor din Peru de anumite moluște bivalve destinate consumului uman (2) a fost adoptată în urma apariției unui focar de hepatită A la om legată de consumul de moluște bivalve importate din Peru, contaminate cu virusul hepatitei A. Respectiva decizie se aplica inițial până la 31 martie 2009, însă această perioadă de aplicare a fost prelungită până la 30 noiembrie 2012 prin Decizia de punere în aplicare 2011/723/UE a Comisiei (3).

(3)

Comisia a realizat un audit în iunie 2011. Inspectorii au ajuns la concluzia că există un sistem de control și un plan de monitorizare bine puse în aplicare și au constatat îmbunătățiri de la vizita de inspecție din 2009.

(4)

Autoritatea peruviană competentă a prezentat un plan de acțiune ca răspuns la recomandările cuprinse în raportul final de audit menționat mai sus. Cu toate acestea, sistemul de monitorizare pentru detectarea virusului la moluștele bivalve vii nu este încă pe deplin pus în aplicare și, prin urmare, nu este exclusă posibilitatea contaminării moluștelor bivalve vii cu virusul hepatitei A. În plus, metoda de testare pentru virusul hepatitei A este încă în curs de validare.

(5)

Prin urmare, termenul de aplicare a Deciziei 2008/866/CE ar trebui modificat în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

27.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/57