9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/1

(1)

Regulamentul (UE) nr. 236/2012 impune anumite măsuri referitoare la vânzarea în lipsă și la swapurile pe riscul de credit. Articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 împuternicește Comisia să adopte acte delegate în vederea completării dispozițiilor respectivului regulament în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prezentul act delegat completează și modifică anumite elemente neesențiale.

(2)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate între ele, deoarece pragurile de notificare și publicare și determinarea swapurilor neacoperite pe riscul de credit se bazează pe definițiile și metodele de calculare a pozițiilor scurte, iar dispozițiile privind scăderile semnificative ale valorii instrumentelor financiare, scăderea lichidității de pe piețele datoriilor suverane și determinarea evenimentelor nefavorabile sunt legate în mod indisolubil. Pentru a se asigura coerența dispozițiilor privind vânzarea în lipsă care trebuie să intre în vigoare în același timp, este necesar să se includă într-un singur regulament toate dispozițiile impuse de Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 236/2012 conține anumite definiții. Pentru o mai mare claritate și securitate juridică, sunt necesare dispoziții suplimentare în ceea ce privește definițiile de la articolul 2 alineatul (1), mai exact trebuie precizate cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică este proprietarul unui instrument financiar în sensul definiției vânzării în lipsă și cazurile în care o persoană fizică sau juridică „deține” o acțiune sau un instrument de datorie în sensul Regulamentului (UE) nr. 236/2012. Detaliile sunt alese astfel încât Regulamentul (UE) nr. 236/2012 să aibă efectele dorite în mod uniform, în pofida abordărilor divergente ale legislațiilor statelor membre. Conceptele de proprietate și de deținere de titluri de valoare nu sunt în prezent armonizate în statele membre, dar prevederile Regulamentului (UE) nr. 236/2012 sunt destinate să se aplice numai vânzării în lipsă, fără a aduce atingere evoluțiilor legislative ulterioare, cum ar fi o armonizare a legislației.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 236/2012 impune restricții și obligații, de exemplu obligații de notificare și de publicare, persoanelor fizice sau juridice care dețin sau deschid poziții scurte nete pe acțiuni și pe instrumente de datorie suverană. Pozițiile lungi și scurte pe acțiuni și pe instrumente de datorie suverană pot fi deținute și evaluate în diferite moduri. Pentru a asigura o abordare coerentă și a permite măsurilor privind pozițiile scurte pe acțiuni și pe instrumente de datorie suverană să își atingă obiectivele, este necesar așadar să se precizeze modul în care trebuie calculate pozițiile scurte nete. Vânzarea în lipsă poate să se refere la un singur instrument sau poate fi efectuată prin coșuri de datorie suverană, de aceea este necesar să se precizeze în ce mod sunt incluse în aceste calcule vânzările în lipsă prin intermediul coșurilor. Pentru a asigura caracterul solid al calculelor pozițiilor scurte nete, este necesar ca pozițiile lungi pe acțiuni să fie definite mai restrictiv decât pozițiile scurte. Întrucât valoarea anumitor instrumente financiare depinde de variațiile prețului instrumentelor suport, este necesar să se precizeze în ce mod trebuie luat în considerare acest lucru. Metoda prevăzută este metoda ajustării în funcție de delta, aceasta fiind o practică general acceptată.

(5)

Pozițiile scurte nete sunt calculate prin referire la pozițiile lungi și scurte deținute de o persoană fizică sau juridică. Pozițiile lungi și scurte pot fi deținute însă de entități diferite dintr-un grup sau de diferite fonduri administrate de un administrator de fonduri. Este posibil ca o serie de poziții scurte nete importante să fie disimulate prin distribuirea acestora între entitățile din cadrul unui grup sau între diferite fonduri. Pentru a limita cazurile de eludare a obligațiilor și pentru ca notificarea și publicarea pozițiilor scurte să ofere o imagine exactă și reprezentativă, sunt necesare dispoziții mai detaliate care să precizeze modul în care trebuie calculate pozițiile scurte nete pentru entitățile din cadrul unui grup și pentru administratorii de fonduri. Pentru aplicarea acestor dispoziții, este necesar să se definească noțiunea de strategie de investiții pentru a preciza care dintre pozițiile scurte ale entităților dintr-un grup și care dintre pozițiile scurte ale fondurilor trebuie agregate. Totodată, pentru a clarifica care dintre pozițiile scurte ale fondurilor trebuie agregate, este necesar să se definească activitățile de administrare. De asemenea, pentru a asigura efectuarea notificărilor, este necesar să se precizeze care entități dintr-un grup sau dintre diferite fonduri trebuie să efectueze calculele și să facă notificările.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 236/2012 impune restricții la încheierea tranzacțiilor de swap pe riscul de credit al datoriei suverane fără acoperire, dar permite swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane în scopuri de acoperire legitime. Swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane pot fi utilizate pentru acoperirea unei mari varietăți de active și pasive, însă, în multe cazuri, distincția între acoperire legitimă și speculație poate fi dificil de făcut. Este necesar așadar să se precizeze cu mai multă exactitate în ce cazuri un swap pe riscul de credit al datoriei suverane poate fi considerat drept acoperit. Atunci când trebuie indicată în mod constant o măsură cantitativă a corelației, este adecvată utilizarea unei măsuri simple, general acceptate și înțelese, precum coeficientul de corelație Pearson, calculat drept covariație a două variabile împărțită la produsul abaterilor lor standard. Punerea în corespondență a activelor și a pasivelor pentru a crea o acoperire perfectă este dificilă în practică, din cauza caracteristicilor lor diferite și a volatilității valorilor lor. Regulamentul (UE) nr. 236/2012 prevede că măsurile luate trebuie să fie proporționale, de aceea, pentru a defini un swap neacoperit pe riscul de credit, este necesar să se aplice o abordare proporțională în ceea ce privește activele și pasivele acoperite printr-un swap acoperit pe riscul de credit. Deși Regulamentul (UE) nr. 236/2012 nu impune un grad de corelație specific pentru o poziție acoperită pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane, este necesar să se precizeze că această corelație trebuie să fie semnificativă.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 236/2012 prevede că o persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă pe datoria suverană care depășește un anumit prag trebuie să notifice poziția respectivă autorității competente relevante. Este necesar așadar ca acest prag să fie precizat în mod adecvat. Valorile minime care nu ar avea un impact semnificativ asupra pieței datoriei suverane în cauză nu trebuie să facă obiectul notificării obligatorii, iar pragul trebuie să ia în considerare, printre altele, lichiditatea fiecărei piețe de obligațiuni și stocul datoriei suverane, precum și obiectivele acestei măsuri.

(8)

Datele necesare pentru calcularea pragurilor de notificare pentru pozițiile scurte nete în raport cu datoria suverană emisă nu vor fi disponibile la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Prin urmare, cele două criterii utilizate pentru stabilirea pragurilor de notificare inițiale la data publicării trebuie să fie, în primul rând, valoarea totală a datoriei suverane emise de emitentul suveran și, în al doilea rând, existența unei piețe la termen lichide pentru acea datorie suverană. În momentul în care vor fi disponibile date pertinente pentru toate criteriile, trebuie adoptate praguri revizuite.

(9)

Dacă lichiditatea pe o piață a datoriei suverane scade sub un anumit prag, restricțiile asupra vânzării în lipsă de datorie suverană fără acoperire de către investitori pot fi ridicate temporar cu scopul de a stimula lichiditatea pieței respective. În cazul unei scăderi semnificative a valorii unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare, autoritățile competente pot interzice sau restricționa vânzările în lipsă sau pot limita în alt mod tranzacțiile cu respectivul instrument. Există o mare varietate de instrumente, de aceea este necesar să se specifice pragul pentru fiecare dintre diferitele clase de instrumente financiare, ținând cont de diferențele dintre instrumente și de gradele diferite de volatilitate a piețelor acestora.

(10)

Prezentul regulament nu indică un prag pentru scăderea semnificativă a prețului unităților OPCVM-urilor cotate, cu excepția fondurilor tranzacționate la bursă care sunt OPCVM-uri, deoarece, deși prețul poate varia în mod liber în locul de tranzacționare, el face obiectul unei reguli din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (2) care menține prețurile apropiate de valoarea activului net al OPCVM-ului. Nu sunt indicate alte praguri pentru scăderea semnificativă a valorii instrumentelor derivate decât cele menționate în prezentul regulament.

(11)

Prezentul regulament clarifică competențele de intervenție, în caz de evenimente sau evoluțiile nefavorabile, ale autorităților competente și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), care a fost înființată și își exercită competențele în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Este necesar să se prevadă o listă a acestor evenimente, pentru a garanta o abordare coerentă și pentru a permite luarea unor măsuri corespunzătoare în cazul apariției unor evenimente sau evoluții nefavorabile neprevăzute.

(12)

Din rațiuni de securitate juridică, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare în aceeași zi ca Regulamentul delegat (UE) nr. 919/2012 al Comisiei (4),

—

articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza definiția noțiunilor de proprietate și de vânzare în lipsă;

—

articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza cazurile și metoda de calculare a pozițiilor scurte nete și definiția noțiunii de deținere;

—

articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza noțiunea de poziție neacoperită pe swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane și metodele de calcul pentru grupuri și pentru activitățile de administrare de fonduri;

—

articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza pragul de notificare pentru pozițiile scurte semnificative pe datoria suverană;

—

articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza pragul de lichiditate pentru suspendarea restricțiilor asupra vânzării în lipsă de datorie suverană;

—

articolul 23 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza sensul scăderilor semnificative ale valorii instrumentelor financiare, altele decât acțiunile lichide;

—

articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pentru a preciza criteriile și factorii care trebuie luați în considerare pentru a stabili cazurile în care apar evenimentele sau evoluțiile nefavorabile menționate la articolele 18-21 și 27 și amenințările menționate la articolul 28 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

(a)

„grup” înseamnă persoanele juridice care sunt întreprinderi controlate în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și persoana fizică sau juridică care le controlează;

(b)

„emitent supranațional” înseamnă un emitent în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (d) punctele (i), (iv), (v) și (vi) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

(a)

vânzarea de instrumente financiare care au fost transferate în cadrul unui acord de împrumut de valori mobiliare sau de răscumpărare, cu condiția ca aceste valori mobiliare să fie returnate sau ca cedentul să le recupereze, astfel încât decontarea să poată fi efectuată la scadență;

(b)

vânzarea unui instrument financiar de către o persoană fizică sau juridică care a cumpărat instrumentul financiar înainte de a-l vinde, dar nu l-a primit la momentul vânzării, cu condiția ca instrumentul financiar să fie livrat într-un moment care să permită efectuarea decontării la scadență;

(c)

vânzarea unui instrument financiar de către o persoană fizică sau juridică care a exercitat o opțiune sau un drept similar asupra instrumentului financiar respectiv, cu condiția ca instrumentul financiar să fie livrat într-un moment care să permită efectuarea decontării la scadență.

(a)

persoana respectivă este proprietarul acțiunii sau al instrumentului de datorie, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1);

(b)

persoana respectivă are un drept exigibil de a-i fi transferată proprietatea acțiunii sau a instrumentului de datorie în conformitate cu legislația aplicabilă vânzării în cauză.

(a)

este irelevant dacă s-a convenit asupra unei decontări în numerar sau a livrării fizice a activelor suport;

(b)

pozițiile scurte pe instrumente financiare care dau naștere unui drept asupra acțiunilor neemise, drepturi de subscriere, obligațiuni convertibile și alte instrumente comparabile nu sunt considerate poziții scurte pentru calcularea unei poziții scurte nete.

(a)

„strategie de investiții” înseamnă o strategie aplicată de o entitate de administrare, în raport cu un anumit emitent, care urmărește deschiderea unei poziții scurte nete sau a unei poziții lungi nete prin intermediul unor tranzacții cu diverse instrumente financiare emise de respectivul emitent sau care se raportează la acesta;

(b)

„activități de administrare” înseamnă administrarea fondurilor, indiferent de forma lor juridică, și administrarea portofoliului conform mandatelor încredințate de clienți, pe o bază personalizată și discreționară, atunci când aceste portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare;

(c)

„entitate de administrare” înseamnă o persoană sau entitate juridică, inclusiv o divizie, o unitate sau un departament care administrează, pe o bază discreționară, fonduri sau portofolii în temeiul unui mandat.

(a)

ia în considerare pozițiile fondurilor și ale portofoliilor a căror administrare a fost delegată de către o terță parte;

(b)

exclude pozițiile fondurilor și ale portofoliilor a căror gestionare a delegat-o către o terță parte.

(i)

niciun prag de notificare sau de publicare nu este atins sau depășit de o entitate juridică din grup;

(ii)

un prag de notificare sau de publicare este atins sau depășit simultan atât de grup, cât și de una dintre entitățile juridice care fac parte din acesta.

(a)

În ceea ce privește acoperirile în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, swapul pe riscul de credit al datoriei suverane nu este considerat drept o poziție neacoperită în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 și este utilizat ca acoperire împotriva riscului de scădere a valorii activelor sau pasivelor corelat cu riscul de scădere a valorii datoriei suverane la care se referă swapul pe riscul de credit, atunci când respectivele active sau pasive se referă la entități din sectorul public sau privat din același stat membru.

(b)

O poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane unde activele sau pasivele se referă la entități din sectorul public sau privat din același stat membru ca emitentul suveran la care se referă swapul pe riscul de credit al datoriei suverane nu este considerată drept poziție neacoperită în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, dacă:

(c)

O poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane unde activele sau pasivele se referă la un emitent suveran în raport cu care emitentul suveran la care se referă swapul pe riscul de credit al datoriei suverane este garant sau acționar nu este considerată drept poziție neacoperită în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, dacă:

(a)

atunci când există o societate-mamă într-un stat membru și o filială într-un alt stat membru și a fost acordat un împrumut filialei. În cazul în care societatea-mamă îi furnizează filialei un sprijin explicit sau implicit pentru creditare, este permisă achiziționarea swapurilor pe riscul de credit al datoriei suverane în statul membru al societății-mamă, nu în cel al filialei;

(b)

atunci când societatea-mamă este un holding care deține sau controlează o filială care își desfășoară activitatea într-un alt stat membru. În cazul în care societatea-mamă este emitentul obligațiunii, dar activele și veniturile acoperite sunt proprietatea filialei, este permisă achiziționarea de swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane care se referă la statul membru al filialei;

(c)

pentru a acoperi o expunere față de o societate dintr-un stat membru care a investit în datoria suverană a unui al doilea stat membru, în măsura în care această societate ar fi afectată în mod semnificativ în cazul unei scăderi semnificative a valorii datoriei suverane a celui de-al doilea stat membru, cu condiția ca societatea să fie stabilită în ambele state membre. În cazul în care corelația dintre acest risc și datoria celui de-al doilea stat membru este mai puternică decât corelația dintre acest risc și datoria statului membru în care este stabilită societatea, este permisă achiziționarea de swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane care se referă la cel de-al doilea stat membru.

(a)

dacă debitorul sau contrapartea unui activ sau unui pasiv acoperit este o societate care desfășoară activități la nivelul Uniunii sau dacă expunerea acoperită se referă la Uniune sau la state membre a căror monedă este euro, este permisă acoperirea acesteia cu ajutorul unui indice adecvat al swapurilor pe riscul de credit al obligațiunilor suverane definit la nivelul Uniunii sau la nivelul zonei euro;

(b)

dacă contrapartea unui activ sau a unui pasiv acoperit este un emitent supranațional, este permisă acoperirea riscului de contraparte cu ajutorul unui coș adecvat de swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane care se referă la garanții sau la acționarii entității respective.

(a)

îi furnizează acesteia o justificare în care precizează care dintre condițiile prevăzute la articolul 15 erau îndeplinite în momentul deschiderii poziției;

(b)

îi demonstrează acestei autorități că, în ceea ce privește poziția respectivă pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane, criteriul corelației de la articolul 18 și cerințele de proporționalitate de la articolul 19 sunt respectate în permanență pe perioada deținerii swapului în cauză.

(a)

o poziție lungă pe datoria suverană a emitentului în cauză;

(b)

orice poziție sau portofoliu utilizat(ă) în cadrul acoperirii expunerilor față de emitentul suveran la care se referă swapul pe riscul de credit;

(c)

orice active sau pasive care se referă la entități din sectorul public din statul membru la a cărui datorie suverană se referă swapul pe riscul de credit. Sunt incluse aici expunerile față de administrații centrale, regionale și locale sau entități ale sectorului public și expunerile garantate de entitatea de referință, inclusiv contractele financiare, portofoliile de active sau obligații financiare, tranzacțiile de swap pe rata dobânzii sau swap valutar în care swapul pe riscul de credit al datoriei suverane este utilizat ca instrument de administrare a riscului de contraparte pentru a acoperi expunerea pe contracte financiare sau de comerț exterior;

(d)

expunerile față de entități din sectorul privat stabilite în statul membru la care se referă swapul pe riscul de credit al datoriei suverane. Expunerile în cauză includ, fără a se limita la acestea, împrumuturile, riscul de contraparte (inclusiv expunerea potențială atunci când există cerințe minime de capital pentru o astfel de expunere), creanțele și garanțiile. Activele și pasivele includ, fără a se limita la acestea, contractele financiare, portofoliile de active sau obligații financiare, tranzacțiile de swap pe rata dobânzii sau swap valutar în care swapul pe riscul de credit al datoriei suverane este utilizat ca instrument de administrare a riscului de contraparte pentru a acoperi expunerea pe contracte financiare sau expunerile din finanțarea comerțului exterior;

(e)

orice expunere indirectă față de oricare dintre entitățile menționate mai sus prin expunerea la indici, fonduri sau societăți vehicule investiționale.

(a)

testul de corelație cantitativă este satisfăcut atunci când coeficientul de corelație Pearson este de cel puțin 70 % între prețurile activelor sau pasivelor și prețul datoriei suverane calculat pe o bază istorică, utilizând date pentru o perioadă de cel puțin 12 luni de zile de tranzacționare care precedă imediat data deschiderii poziției pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane;

(b)

testul de corelație calitativă este satisfăcut dacă există o corelație semnificativă, și anume o corelație bazată pe date adecvate și care nu atestă doar o dependență temporară. Corelația se calculează pe o bază istorică, utilizând date pentru perioada de 12 luni de zile de tranzacționare care precedă deschiderea poziției pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane, ponderate în favoarea perioadei celei mai recente. Se utilizează un interval de timp diferit dacă se demonstrează că, în perioada respectivă, condițiile care prevalau erau similare celor din momentul deschiderii poziției pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane sau celor care ar putea apărea pe durata expunerii care este acoperită. În cazul activelor pentru care nu există un preț de piață lichid sau care nu au un istoric al prețului suficient de îndelungat, se utilizează un substituent adecvat.

(a)

expunerea acoperită se referă la o entitate deținută de emitentul suveran sau în cadrul căreia emitentul suveran deține majoritatea acțiunilor cu drept de vot sau ale cărei datorii sunt garantate de emitentul suveran;

(b)

expunerea acoperită se referă la o administrație regională, locală sau municipală a statului membru;

(c)

expunerea acoperită se referă la o entitate ale cărei fluxuri de trezorerie depind într-o foarte mare măsură de contractele unui emitent suveran sau de un proiect finanțat, integral sau într-o mare măsură, sau garantat de un emitent suveran, de exemplu un proiect de infrastructură.

(a)

mărimea poziției nominale;

(b)

gradul de senzitivitate al expunerilor la obligațiile emitentului suveran la care se referă swapul pe riscul de credit;

(c)

caracterul dinamic sau static al strategiei de acoperire.

(a)

pragurile nu declanșează notificarea pozițiilor scurte nete cu o valoare minimă în raport cu niciun emitent suveran;

(b)

valoarea totală a datoriei suverane a unui emitent suveran și mărimea medie a pozițiilor deținute de participanții de pe piață în raport cu datoria publică a acelui emitent suveran;

(c)

lichiditatea pieței datoriei suverane a fiecărui emitent suveran, inclusiv, dacă este cazul, lichiditatea pieței la termen pentru acea datorie suverană.

(a)

un prag inițial de 0,1 %, aplicabil atunci când valoarea totală a datoriei suverane emise este cuprinsă între 0 și 500 de miliarde de euro;

(b)

un prag de 0,5 %, aplicabil atunci când valoarea totală a datoriei suverane emise depășește 500 de miliarde de euro sau când există o piață la termen lichidă pentru datoria suverană respectivă.

(a)

la fiecare 0,05 % peste pragul de notificare inițial de 0,1 %, începând de la 0,15 %;

(b)

la fiecare 0,25 % peste pragul de notificare inițial de 0,5 %, începând de la 0,75 %.

(a)

o scădere a prețului acțiunii cu 10 % sau mai mult, dacă acțiunea respectivă este inclusă în principalul indice bursier național și constituie instrumentul financiar suport al unui contract derivat admis la tranzacționare într-un loc de tranzacționare;

(b)

o scădere a prețului acțiunii cu 20 % sau mai mult, dacă prețul acțiunii este de 0,50 EUR sau mai mult, sau echivalentul în moneda locală;

(c)

o scădere a prețului acțiunii cu 40 % sau mai mult în toate celelalte cazuri.

(a)

probleme grave de natură financiară, monetară sau bugetară care pot duce la instabilitate financiară în ceea ce privește un stat membru sau o bancă sau alte instituții financiare considerate importante pentru sistemul financiar mondial, de exemplu societăți de asigurare, furnizori de infrastructuri de piață și societăți de administrare a activelor care își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii, în cazul în care acest lucru ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar din Uniune;

(b)

o acțiune de rating sau intrarea în stare de nerambursare a unui stat membru, a unei bănci sau a unei alte instituții financiare considerate importantă pentru sistemului financiar mondial, de exemplu societăți de asigurare, furnizori de infrastructuri de piață și societăți de administrare a activelor care își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii, care provoacă sau este susceptibilă în mod rezonabil să provoace incertitudini serioase cu privire la solvabilitatea acestora;

(c)

presiuni considerabile la vânzare sau o volatilitate neobișnuită care cauzează o spirală descendentă a unui instrument financiar legat de o bancă sau alte instituții financiare considerate importante pentru sistemul financiar mondial, de exemplu societăți de asigurare, furnizori de infrastructuri de piață și societăți de administrare a activelor care își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii, precum și emitenți suverani, după caz;

(d)

orice pagube relevante cauzate structurilor fizice ale unor emitenți financiari importanți, infrastructurilor pieței, sistemelor de compensare și decontare și autorităților de supraveghere care ar putea afecta negativ piețele, în special atunci când aceste pagube rezultă în urma unor catastrofe naturale sau atacuri teroriste;

(e)

orice perturbări relevante ale unui sistem de plată sau ale unui proces de decontare, în special cele legate de operațiuni interbancare, care cauzează sau pot cauza eșecuri sau întârzieri semnificative ale plăților sau ale decontărilor în cadrul sistemelor de plată ale Uniunii, mai ales dacă acestea pot duce la propagarea unei crize financiare sau economice la o bancă sau la alte instituții financiare considerate importante pentru sistemul financiar mondial, de exemplu societăți de asigurare, furnizori de infrastructuri de piață și societăți de administrare a activelor, sau la un stat membru.

(a)

orice amenințare a unei grave instabilități de natură financiară, monetară sau bugetară în ceea ce privește un stat membru sau sistemul financiar al unui stat membru, atunci când aceasta poate amenința serios buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia;

(b)

posibilitatea intrării în stare de nerambursare a unui stat membru sau a unui emitent supranațional;

(c)

orice pagube serioase cauzate structurilor fizice ale unor emitenți financiari importanți, infrastructurilor pieței, sistemelor de compensare și decontare și autorităților de supraveghere care ar putea afecta grav piețele transfrontaliere, în special atunci când aceste pagube rezultă în urma unor catastrofe naturale sau atacuri teroriste, dacă ele pot amenința serios buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia;

(d)

orice perturbare gravă a unui sistem de plată sau a unui proces de decontare, în special cele legate de operațiuni interbancare, care cauzează sau poate cauza eșecuri sau întârzieri semnificative ale plăților sau ale decontărilor în cadrul sistemelor de plată transfrontaliere ale Uniunii, mai ales dacă acestea pot duce la propagarea unei crize financiare sau economice la întregul sistem financiar al Uniunii sau la o parte a acestuia.

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/16

(1)

Metoda de calculare a scăderii semnificative a valorii instrumentelor financiare prevăzute în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (2) trebuie adaptată la diferitele moduri în care este reflectată această scădere, în funcție de tipul instrumentului financiar în cauză. Această metodă poate lua forma unei scăderi efective a prețului instrumentului financiar, a unei creșteri a randamentului unui instrument de datorie emis de o societate comercială sau a unei creșteri a randamentului de-a lungul curbei de randament pentru instrumentele de datorie emise de emitenți suverani.

(2)

Prezentul regulament trebuie citit coroborat cu Regulamentul delegat (UE) nr. 918/2012 al Comisiei (3), care definește pragurile pentru scăderea semnificativă a valorii acțiunilor nelichide, a instrumentelor de datorie emise de emitenți suverani și corporativi, a fondurilor tranzacționate la bursă, a instrumentelor de piață monetară și a instrumentelor derivate al căror unic instrument financiar suport este tranzacționat într-un loc de tranzacționare. Prezentul regulament trebuie, prin urmare, să se limiteze la precizarea metodei de calculare a scăderii semnificative a valorii acestor instrumente.

(3)

Pentru a se asigura coerența și securitatea juridică pentru participanții pe piață și autoritățile competente, data aplicării prezentului regulament trebuie să fie aceeași cu cea a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 și a Regulamentului delegat (UE) nr. 918/2012.

(4)

Întrucât Regulamentul (UE) nr. 236/2012 prevede că trebuie adoptate standarde tehnice obligatorii înainte ca regulamentul respectiv să poată fi aplicat efectiv și întrucât este esențial să se precizeze înainte de 1 noiembrie 2012 elementele neesențiale necesare pentru a facilita respectarea de către participanții pe piață a regulamentului respectiv și punerea lui în aplicare de către autoritățile competente, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării.

(5)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).

(6)

AEVMP a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (4),

(a)

acțiunile nelichide;

(b)

următoarele instrumente financiare nederivate:

(c)

instrumentele derivate al căror unic suport este un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare.

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/18

(1)

Regulamentul (UE) nr. 44/2012 al Consiliului din 17 ianuarie 2012 de stabilire, pentru 2012, a posibilităților de pescuit disponibile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește care fac obiectul unor negocieri sau acorduri internaționale (2) stabilește cantitatea de ton roșu care poate fi pescuită de navele de pescuit ale Uniunii Europene, în 2012, în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 302/2009 al Consiliului din 6 aprilie 2009 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 43/2009 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1559/2007 (3) impune statelor membre să informeze Comisia cu privire la cotele individuale alocate navelor lor care au o lungime de peste 24 de metri și, în cazul navelor de capturare de sub 24 de metri, să comunice cel puțin cotele alocate organizațiilor de producători sau grupurilor de nave care pescuiesc cu unelte similare.

(3)

Rolul politicii comune în domeniul pescuitului este acela de a asigura viabilitatea pe termen lung a sectorului piscicol printr-o exploatare sustenabilă a resurselor acvatice vii, pe baza principiului precauției.

(4)

În conformitate cu articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, în cazul în care Comisia consideră, pe baza informațiilor furnizate de statele membre sau a altor informații aflate la dispoziția sa, că posibilitățile de pescuit aferente unei/unor unelte/flote, disponibile pentru Uniunea Europeană, un stat membru sau un grup de state membre, s-au epuizat, Comisia informează statele membre în cauză cu privire la acest lucru și interzice activitățile de pescuit în zona respectivă cu uneltele de pescuit respective, pentru stocul de pește sau grupul de stocuri de pește vizat sau pentru flota implicată în respectivele activități de pescuit.

(5)

Informațiile deținute de Comisie arată că posibilitățile de pescuit pentru ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană, alocate navelor cu paragate care arborează pavilionul Ciprului sau sunt înmatriculate în acest stat membru, au fost epuizate.

(6)

La 22 august 2012, Ciprul a informat Comisia cu privire la impunerea încetării activităților de pescuit, pentru 2012, ale navelor sale cu paragate care pescuiesc ton roșu. La 5 septembrie, Ciprul a adus la cunoștința Comisiei faptul că această încetare intrase în vigoare de la 22 august 2012, ora 9.39.

(7)

Fără a aduce atingere acțiunilor sus-menționate, întreprinse de Cipru, este necesară confirmarea de către Comisie a interzicerii, cu începere de la 22 august 2012, ora 9.39, a pescuitului de ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană de către navele cu paragate care arborează pavilionul Ciprului sau sunt înmatriculate în acest stat membru,

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/20

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului menționat anterior.

(2)

La 27 septembrie 2012, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să elimine o persoană fizică de pe lista sa de persoane, grupuri și entități cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice după analizarea cererii de eliminare de pe listă prezentată de această persoană și a Raportului cuprinzător al Ombudsmanului întocmit în urma Rezoluției 1904 (2009) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui modificată în consecință,

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/22

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/24

(1)

Secțiunea 4.2 din anexa I la Directiva 86/297/CEE a Consiliului (2) stabilește dispoziții generale pentru priza de putere frontală (PDP). Tabelul 2 din anexa respectivă prevede aplicarea standardului ISO 8759-1:1998 pentru categoriile tractoarelor echipate cu prize de putere frontale și stabilește, de asemenea, amplasarea prizei de putere frontală. Cu toate acestea, aceste cerințe de amplasare nu sunt compatibile cu un număr mare de tractoare agricole și forestiere datorită apariției unor noi cerințe de proiectare.

(2)

Cerințele pentru priza de putere frontală prevăzute în Directiva 86/297/CEE vizează numai aspecte privind siguranța, și anume, amplasarea PDP, cerințele privind blindajul și zona de siguranță. Amplasarea PDP impusă prin Directiva 86/297/CEE nu este compatibilă cu mai multe categorii de tractoare existente în prezent pe piață și cu echipamentele instalate pe acestea. Tabelul 2 din anexa I la Directiva 86/297/CEE scutește deja categoriile de tractoare T4.1 și T4.3 de respectarea cerințelor de amplasare.

(3)

Tractoarele din categoriile T1, T2, T3, T4.2 și T5, în plus față de cele din categoriile T4.1 și T4.3 care sunt, în prezent, scutite de respectarea cerințelor de la clauza 4.2 din standardul ISO 8759-1:1998, nu pot îndeplini aceste cerințe.

(4)

Mai multe tractoare pot fi echipate cu tipuri speciale de prize de putere, cărora nu li se aplică standardul ISO 8759-1:1998.

(5)

În cazul tractoarelor din categoria T3, standardul se aplică numai atunci când tractorul este echipat cu o priză de putere prevăzută în respectivul standard. Cu toate acestea, alte categorii de vehicule, cum ar fi tractoarele T2 și anumite tractoare T1 mai mici, ar putea fi echipate cu tipuri speciale de prize de putere, care nu sunt reglementate de standard. Prin urmare, scutirea de respectarea cerințelor standardului ISO 8759-1:1998 ar trebui extinsă și la categoriile de tractoare T1 și T2.

(6)

Dificultăți de aceeași natură se întâlnesc în cadrul categoriilor C corespunzătoare.

(7)

Întrucât specificațiile standardului ISO 8759-1:1998, cu excepția clauzei 4.2, urmează să se aplice tractoarelor din toate categoriile T și C, care sunt echipate cu prize de putere frontale, tabelul 2 devine redundant și, prin urmare, ar trebui să fie eliminat.

(8)

Prin urmare, Directiva 86/297/CEE ar trebui modificată în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului instituit prin articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2003/37/CE,

1.

Punctul 4.2 se înlocuiește cu următorul text:

„4.2.   Dispoziții pentru prizele de putere frontale

Specificațiile standardului ISO 8759-1:1998, cu excepția clauzei 4.2, se aplică tractoarelor din toate categoriile T și C, care sunt echipate cu prize de putere frontale în conformitate cu prezentul standard.”

2.

Tabelul 2 se elimină.

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/26

(1)

Prin scrisoarea înregistrată la Comisie la 3 februarie 2012, Ungaria a solicitat autorizația de a deroga, începând cu 1 iulie 2012 pentru o perioadă de doi ani, de la dispozițiile articolului 193 din Directiva 2006/112/CE referitor la persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) către autoritățile fiscale. În scrisoarea respectivă, Ungaria a menționat că nu va solicita reînnoirea autorizației în cauză.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 26 aprilie 2012, cu privire la solicitarea depusă de Ungaria și, prin scrisoarea din 2 mai 2012, Comisia a informat Ungaria că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii. Comisia a prezentat propunerea sa de autorizare a derogării către Consiliu la 29 iunie 2012.

(3)

Persoana obligată la plata TVA este, în general, persoana impozabilă care livrează bunurile, în conformitate cu articolul 193 din Directiva 2006/112/CE. Scopul derogării solicitate de Ungaria este de a transfera respectiva obligație, pentru o perioadă limitată, persoanei impozabile căreia i se livrează anumite produse agricole neprelucrate din sectorul cerealelor și din cel al plantelor oleaginoase.

(4)

Ungaria a observat că, în sectoarele respective, o serie de comercianți comit diferite forme de evaziune fiscală, atât la nivel național, cât și în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare, prin faptul că nu plătesc autorităților fiscale TVA-ul încasat pentru livrările făcute. Clienții acestora, în măsura în care sunt persoane impozabile cu drept de deplin deducere, continuă să aibă dreptul la deducerea TVA.

(5)

Desemnarea persoanei impozabile destinatare a bunurilor livrate ca fiind obligată la plata TVA-ului în locul furnizorului ar constitui o măsură temporară de urgență care ar elimina situațiile ce favorizează comiterea respectivei forme de evaziune fiscală. Pentru ca măsura să fie eficace, ar trebui să acopere recolta din 2012. Aplicarea măsurii ar trebui să înceteze după o perioadă de doi ani, care ar trebui să fie suficientă pentru Ungaria pentru a institui, în sectorul agricol, măsuri definitive și compatibile cu Directiva 2006/112/CE, de natură să prevină și să combată această formă de evaziune fiscală.

(6)

Pentru a preîntâmpina transferul evaziunii fiscale către etapa de prelucrare a produselor, către alte produse sau către alte sectoare, Ungaria trebuie să introducă măsuri adecvate de control și obligații de raportare corespunzătoare și să informeze Comisia în acest sens.

(7)

Pentru a se asigura faptul că măsura specială se aplică exclusiv anumitor produse agricole specifice și pentru a se garanta securitatea juridică a acesteia, bunurile care fac obiectul măsurii speciale trebuie determinate cu ajutorul nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2).

(8)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, întrucât este limitată în timp și nu se intenționează aplicarea sa generală, ci doar unui număr de produse clar specificate care, în mod normal, nu sunt destinate, ca atare, consumului final și în legătură cu care evaziunea fiscală a cauzat pierderi considerabile de venituri din TVA.

(9)

Măsura specială nu va avea un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA,

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/28

(1)

La 13 septembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/570/UE, Euratom de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2010-20 septembrie 2015 (1).

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Andreas LOUROUTZIATIS,

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/29

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Șase locuri de membri în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor domnului Decebal ARNĂUTU, doamnei Veronica DIACONU, doamnei Edita Emőke LOKODI, domnului Constantin OSTAFICIUC, domnului Vasile SAVA și domnului Gheorghe Bunea STANCU. Cinci locuri de supleanți în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor domnului Árpád Szabolcs CSEHI, domnului Gheorghe FLUTUR, doamnei Mariana MIRCEA, domnului Mircia MUNTEAN și doamnei Ioana TRIFOI,

(a)

în calitate de membri:

și

(b)

în calitate de supleanți:

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/30

(1)

În data de 17 noiembrie 2009, Comisia a acordat un mandat Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR), ale cărui sarcini au fost asumate de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), înființată la 1 ianuarie 2011 în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (2), solicitând avizul acestuia în legătură cu evaluarea tehnică a cadrului juridic și de supraveghere din Australia aplicabil agențiilor de rating de credit.

(2)

În avizul emis la 18 aprilie 2012, AEVMP a recomandat echivalarea cadrului juridic și de supraveghere din Australia aplicabil agențiilor de rating de credit cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(3)

În temeiul articolului 5 alineatul (6) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, trebuie verificată îndeplinirea a trei condiții pentru ca un cadru juridic și de supraveghere al unei țări terțe să poată fi considerat echivalent cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(4)

Conform primei condiții, agențiile de rating de credit din țara terță trebuie să facă obiectul autorizării sau înregistrării și să fie supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Cadrul juridic și de reglementare din Australia aplicabil agențiilor de rating de credit a fost introdus la 1 ianuarie 2010. Legile și reglementările relevante, și anume Corporations Act (2001) și Australian Securities and Investments Commission (ASIC) Act (2001), au intrat în vigoare. În conformitate cu acest cadru de reglementare, agențiile de rating de credit trebuie să fie înregistrate și sunt supravegheate în permanență de Australian Securities and Investments Commission (Comisia australiană pentru valori mobiliare și investiții, ASIC). Cadrul juridic și de supraveghere australian conferă ASIC suficiente competențe pentru a permite o supraveghere și un control eficace al agențiilor de rating de credit, inclusiv competența de a sancționa agențiile de rating care încalcă normele aplicabile. ASIC poate fi mandatată să confiște documentele care nu sunt furnizate de agențiile de rating. Pe baza unui mandat de percheziție acordat de autoritatea judiciară competentă, ASIC are competența de a face percheziții la sediile agențiilor de rating. În plus, ASIC este împuternicită prin Corporations Act să solicite unui tribunal federal anularea licenței unei agenții de rating de credit. În urma anulării licenței, ASIC poate cere instanței să interzică permanent agenției de rating de credit să emită ratinguri de credit în Australia. În temeiul Corporations Act, ASIC poate cere totodată instanței emiterea unui ordin pentru încetarea comportamentului ilicit al unei agenții de rating sau impunerea unei amenzi, dacă aceasta a încălcat una dintre obligațiile care îi revin în temeiul legislației aplicabile privind serviciile financiare. Acordul de cooperare încheiat între AEVMP și ASIC prevede schimbul de informații cu privire la măsurile de control și supraveghere adoptate împotriva agențiilor de rating transfrontaliere.

(5)

Conform celei de-a doua condiții, agențiile de rating de credit din țara terță trebuie să fie supuse unor norme legale obligatorii echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 și în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cadrul juridic și de supraveghere australian respectă obiectivele cadrului de reglementare al UE aplicabil agențiilor de rating de credit în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese. Gestionarea conflictelor de interese este impusă de legislația australiană (ASIC Act), inclusiv obligația de a gestiona conflictele de interese și cerințe organizatorice, în special cu privire la externalizare, la ținerea evidențelor și la confidențialitate. În ceea ce privește guvernanța corporativă, condițiile de acordare a licenței impuse de ASIC prevăd că agențiile de rating trebuie să fie organizate într-un mod care să garanteze că interesele lor comerciale nu afectează independența și exactitatea activităților de rating de credit. Cadrul australian prevede, de asemenea, că agențiile de rating trebuie să instituie o funcție riguroasă de revizuire a metodologiilor de rating și conține o gamă largă de cerințe în materie de prezentare de informații cu privire la ratingurile de credit și la activitățile de rating. Cadrul juridic și de supraveghere australian respectă așadar obiectivele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese, procesele organizaționale și procedurile pe care agențiile de rating de credit trebuie să le instituie, calitatea ratingurilor și a metodologiilor de rating, publicarea ratingurilor de credit și publicarea generală și periodică a activităților de rating de credit. Ca atare, cadrul prevede o protecție echivalentă în termeni de integritate, transparență, bună guvernanță a agențiilor de rating de credit și fiabilitate a activităților de rating de credit.

(6)

Conform celei de-a treia condiții, regimul de reglementare al țării terțe trebuie să împiedice intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor. Orice astfel de intervenție în legătură cu ratingurile de credit și metodologiile de rating ar fi contrară obiectivelor de la capitolul 7 din Australian Corporations Act din 2001 și obiectivelor ASIC. Nici ASIC și nici o altă autoritate publică nu este împuternicită să intervină în legătură cu conținutul ratingurilor de credit și cu metodologiile de rating de credit.

(7)

În lumina factorilor analizați, condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 pot fi considerate ca fiind îndeplinite de cadrul juridic și de supraveghere australian aplicabil agențiilor de rating de credit. Prin urmare, cadrul juridic și de supraveghere australian aplicabil agențiilor de rating de credit trebuie să fie considerat echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit de Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Comisia, în cooperare cu AEVMP, va continua să monitorizeze evoluția cadrului juridic și de supraveghere australian aplicabil agențiilor de rating de credit și îndeplinirea condițiilor pe baza cărora a fost luată această decizie.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

9.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 274/32

(1)

În data de 12 iunie 2009, Comisia a acordat un mandat Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR), ale cărui sarcini au fost asumate de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), înființată la 1 ianuarie 2011 în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (2), solicitând avizul acestuia în legătură cu evaluarea tehnică a cadrului juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii aplicabil agențiilor de rating de credit.

(2)

În primul său aviz, emis la 21 mai 2010, CESR a evidențiat două domenii (calitatea metodologiilor și a ratingurilor și publicarea ratingurilor) în care existau în continuare diferențe semnificative între cadrul din Statele Unite ale Americii (SUA) și cel al Uniunii. Ulterior, după intrarea în vigoare a Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act la data de 21 iulie 2010, AEVMP și-a actualizat avizul tehnic furnizat Comisiei, motivând că, în prezent, cadrul juridic și de supraveghere al SUA aplicabil agențiilor de rating de credit poate fi considerat echivalent cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(3)

În temeiul articolului 5 alineatul (6) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, trebuie verificată îndeplinirea a trei condiții pentru ca un cadru juridic și de supraveghere al unei țări terțe să poată fi considerat echivalent cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(4)

Conform primei condiții, agențiile de rating de credit din țara terță trebuie să facă obiectul autorizării sau înregistrării și să fie supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Cadrul juridic și de supraveghere din SUA aplicabil agențiilor de rating de credit este format din Credit Rating Agency Reform Act din 2006 (denumit în continuare „Rating Agency Act”), care urmărește să îmbunătățească calitatea ratingurilor pentru a proteja investitorii și interesul public, prin promovarea responsabilității, a transparenței și a concurenței în sectorul ratingurilor de credit și din secțiunea 15E (3), secțiunea 17 (4) și secțiunea 21B(a) (5) din Securities Exchange Act (denumit în continuare „Exchange Act”). Dispozițiile operative din Rating Agency Act au devenit aplicabile după adoptarea de către SEC, în iunie 2007, a unei serii de reguli de implementare a unui program de înregistrare și de monitorizare a agențiilor de rating de credit înregistrate ca organizații de rating statistic recunoscute la nivel național (NRSRO). Pentru ca ratingurile lor să poată fi utilizate în scop de reglementare, agențiile de rating de credit trebuie să se înregistreze la SEC, care le va supraveghea ulterior în permanență. SEC este învestită cu o gamă largă de competențe de supraveghere, care îi permit să verifice dacă agențiile de rating își respectă obligațiile legale. Printre aceste competențe se numără competența de a avea acces la documente, de a efectua investigații, de a desfășura inspecții la fața locului și de a solicita acces la înregistrări ale comunicațiilor telefonice și electronice. SEC poate exercita aceste competențe nu numai în ceea ce privește agențiile de rating de credit, ci și în raport cu alte persoane implicate în activitățile de rating. Secțiunea 15E(p)(3)(A) din Exchange Act impune SEC obligația de a efectua o examinare a fiecărei NRSRO cel puțin o dată pe an și de a prezenta un raport privind rezultatele acestor examinări (6). Dacă SEC stabilește că o NRSRO încalcă o obligație care decurge din cadrul de reglementare pertinent, aceasta poate adopta o gamă largă de măsuri de supraveghere pentru a pune capăt încălcării. Printre aceste măsuri se numără competența de a retrage înregistrarea, de a suspenda utilizarea ratingurilor în scop de reglementare și de a cere agențiilor de rating de credit să pună capăt încălcării. SEC poate impune totodată sancțiuni severe agențiilor de rating pentru încălcarea cerințelor aplicabile. Prin urmare, NRSRO sunt supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Acordul de cooperare încheiat între AEVMP și SEC prevede schimbul de informații cu privire la măsurile de control și supraveghere adoptate împotriva agențiilor de rating transfrontaliere.

(5)

Conform celei de a doua condiții, agențiile de rating de credit din țara terță trebuie să fie supuse unor norme legale obligatorii echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 și în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cadrul juridic și de supraveghere al SUA respectă obiectivele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese, procesele organizaționale și procedurile pe care agențiile de rating de credit trebuie să le instituie, calitatea ratingurilor și a metodologiilor de rating, publicarea ratingurilor de credit și publicarea generală și periodică a activităților de rating de credit. Ca atare, cadrul SUA prevede o protecție echivalentă în termeni de integritate, transparență, bună guvernanță a agențiilor de rating de credit și fiabilitate a activităților de rating de credit.

(6)

Conform celei de a treia condiții, regimul de reglementare al țării terțe trebuie să împiedice intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor. În această privință, legea interzice SEC și tuturor celorlalte autorități publice din SUA să intervină în privința conținutului ratingurilor de credit și a metodologiilor de rating.

(7)

În lumina factorilor analizați, condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 pot fi considerate ca fiind îndeplinite de cadrul juridic și de supraveghere al SUA aplicabil agențiilor de rating de credit. Prin urmare, cadrul juridic și de supraveghere al SUA aplicabil agențiilor de rating de credit trebuie să fie considerat echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit de Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Comisia, în cooperare cu AEVMP, va continua să monitorizeze evoluția cadrului juridic și de supraveghere al SUA aplicabil agențiilor de rating de credit și îndeplinirea condițiilor pe baza cărora a fost luată această decizie.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,