ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2012.204.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 204

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 55
31 iulie 2012


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) nr. 670/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2012 de modificare a Deciziei nr. 1639/2006/CE de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) și a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice

1

 

*

Regulamentul (UE) nr. 671/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește aplicarea plăților directe pentru agricultori aferente anului 2013

11

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

ACORDURI INTERNAȚIONALE

 

 

2012/418/UE

 

*

Decizia Consiliului din 21 decembrie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a anumitor dispoziții ale Acordului de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte

18

 

*

Acord de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte

20

 

 

DECIZII

 

 

2012/419/UE

 

*

Decizia Consiliului European din 11 iulie 2012 de modificare a statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană

131

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

REGULAMENTE

31.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 204/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 670/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 iulie 2012

de modificare a Deciziei nr. 1639/2006/CE de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) și a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 172 și articolul 173 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește programul cadru pentru competitivitate și inovație (PCI) cu diferite tipuri de măsuri de aplicare implementate prin programe specifice, dintre care „Programul de sprijinire a politicii în materie de tehnologia informației și comunicării (TIC)” oferă sprijin pentru întărirea pieței interne pentru produsele și serviciile TIC și produsele și serviciile create pe baza TIC și are drept scop stimularea inovației prin adoptarea mai extinsă și investiții în TIC.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește normele generale de acordare a asistenței financiare a Uniunii în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice și creează, de asemenea, «instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-Transport (TEN-T)», un instrument de partajare a riscurilor.

(3)

În următorul deceniu, în conformitate cu previziunile Comisiei, va fi necesar un volum de investiții fără precedent în rețelele de transporturi, energetice, informatice și de comunicații din Europa, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor strategice ale Strategiei Europa 2020, în special a obiectivelor referitoare la domeniul climei și la tranziția către o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, cu emisii scăzute de carbon, prin dezvoltarea unor infrastructuri inteligente, îmbunătățite și pe deplin interconectate și pentru a susține finalizarea pieței interne.

(4)

Finanțarea prin împrumuturi de pe piața de capital pentru proiecte de infrastructură în Uniune nu este ușor disponibilă. Dificultățile legate de obținerea accesului la finanțare pe termen lung din partea sectorului privat sau public pentru proiectele de infrastructură nu ar trebui să conducă la o deteriorare a performanței infrastructurilor de transport, energetice și de telecomunicații și nici la o întârziere a penetrării rețelelor în bandă largă. Având în vedere fragmentarea piețelor de obligațiuni pe teritoriul Uniunii, combinată cu incertitudinile privind cererea și cu amploarea și complexitatea proiectelor de infrastructură, care necesită perioade îndelungate de pregătire, această problematică ar trebui să fie abordată la nivelul Uniunii.

(5)

Instrumentele financiare reglementate de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5) pot, în anumite cazuri, ameliora eficiența cheltuielilor bugetare și pot genera efecte multiplicatoare mari din perspectiva atragerii de finanțări din sectorul privat. Acest aspect prezintă relevanță în special în contextul accesului dificil la credit, al presiunilor asupra finanțelor publice și având în vedere necesitatea de a sprijini redresarea economică a Europei.

(6)

În Rezoluția din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, Parlamentul European a salutat inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, un mecanism de partajare a riscurilor cu BEI care oferă sprijin limitat din bugetul Uniunii și care are rolul de a mobiliza fondurile Uniunii și de a atrage interesul suplimentar al investitorilor din sectorul privat de a participa la proiectele prioritare care respectă obiectivele Strategiei Europa 2020. În concluziile sale din 12 iulie 2011 referitoare la Actul privind piața unică, Consiliul a reamintit că instrumentele financiare trebuie evaluate comparativ cu instrumentele existente în ceea ce privește efectele de pârghie, riscurile care s-ar adăuga la bilanțurile autorităților publice și posibila excludere a instituțiilor private. Comunicarea Comisiei privind etapa pilot pentru inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte și evaluarea de impact aferentă, care valorifică rezultatele consultării publice, ar trebui privite în acest context.

(7)

Ar trebui să fie lansată o etapă pilot a inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, având drept obiectiv să sprijine finanțarea proiectelor prioritare care au o valoarea adăugată clară la nivelul Uniunii și să faciliteze o implicare mai mare din partea sectorului privat în finanțarea pe termen lung a proiectelor viabile din punct de vedere economic care vizează infrastructurile din domeniul transporturilor, energiei și TIC. Instrumentul va sprijini proiectele cu nevoi similare de finanțare din diferite sectoare și, datorită sinergiilor dintre respectivele sectoare, va genera beneficii mai mari în ceea ce privește impactul asupra pieței, eficiența administrativă și utilizarea resurselor. Acesta ar trebui să reprezinte un instrument coerent la dispoziția factorilor interesați de domeniul infrastructurilor, precum finanțatorii, autoritățile publice, gestionarii de infrastructuri, societățile de construcții și operatorii și va funcționa în conformitate cu cererea de pe piață.

(8)

În etapa pilot a inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, finanțarea de la bugetul Uniunii urmează să fie utilizată împreună cu cea oferită de BEI sub forma unui instrument comun de partajare a riscurilor utilizat pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, emise de societățile care se ocupă de proiect. Acest instrument are rolul de a atenua riscul de neplată a datoriei aferent unui proiect și riscul de credit al deținătorilor de obligațiuni în asemenea măsură încât participanții pe piața de capital, cum ar fi fondurile de pensii, societățile de asigurări și alte părți interesate, să fie dispuși să investească într-un volum mai mare de astfel de obligațiuni aferente unor proiecte de infrastructură decât ar fi posibil fără sprijinul acordat de Uniune.

(9)

Comisia ar trebui să implice BEI în punerea în aplicare a etapei pilot, datorită expertizei îndelungate a BEI și datorită faptului că BEI este principalul finanțator al proiectelor de infrastructură și organismul financiar al UE desemnat prin tratat. Termenii, condițiile și procedurile principale privind instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte ar trebui să fie prevăzute în prezentul regulament. Termenii și condițiile mai detaliate, inclusiv privind partajarea riscurilor, remunerația, monitorizarea și controlul, ar trebui să fie stabilite printr-un acord de cooperare între Comisie și BEI. Acest acord de cooperare ar trebui să fie aprobat de Comisie și de BEI în conformitate cu procedurile fiecăreia dintre ele.

(10)

Etapa pilot a inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte ar trebui să fie lansată cât mai curând posibil și să fie pusă în aplicare fără întârziere în cadrul financiar actual cu scopul de a stabili cu claritate dacă și în ce măsură astfel de instrumente financiare de partajare a riscurilor oferă o valoare adăugată pentru finanțarea infrastructurilor și pentru dezvoltarea finanțării prin împrumut de pe piața de capital pentru proiectele de infrastructură.

(11)

Etapa pilot ar trebui să fie finanțată în cadrul bugetelor 2012 și 2013 prin realocări bugetare de la programele curente din domeniile transporturilor, energiei și telecomunicațiilor. În acest scop, ar trebui să poată fi realocate pentru această inițiativă până la 200 milioane EUR de la bugetul TEN-T, până la 20 milioane EUR de la bugetul programului-cadru pentru competitivitate și inovație și până la 10 milioane EUR de la bugetul TEN-Energie (TEN-E). Fondurile bugetare disponibile limitează atât domeniul de aplicare al inițiativei, cât și numărul de proiecte care pot fi sprijinite.

(12)

BEI ar trebui să solicite fonduri bugetare pe baza unei liste de proiecte, apreciate de BEI și de Comisie ca fiind corespunzătoare, coerente cu obiectivele pe termen lung ale Uniunii și posibil de realizat. Orice astfel de solicitări și angajamentele bugetare aferente ar trebui să fie efectuate până la 31 decembrie 2013. Datorită complexității proiectelor de infrastructură de anvergură, ar trebui să fie posibil ca aprobarea efectivă de către Consiliul de administrație al BEI să se obțină la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2014.

(13)

Solicitarea de asistență, precum și selectarea și punerea în aplicare a tuturor proiectelor ar trebui să facă obiectul legislației Uniunii, în special în ceea ce privește ajutoarele de stat, și ar trebui să urmărească să evite crearea sau adăugarea de denaturări pe piață.

(14)

În plus față de cerințele de raportare menționate la punctul 49 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (6), Comisia, cu susținerea BEI, ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, în etapa pilot, un raport la fiecare șase luni după semnarea acordului de cooperare și ar trebui să prezinte, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar în al doilea semestru al anului 2013. O evaluare independentă completă ar trebui să fie realizată în 2015.

(15)

Pe baza evaluării independente complete menționate mai sus, Comisia ar trebui să evalueze relevanța inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, precum și eficacitatea acesteia în ceea ce privește creșterea volumului de investiții în proiectele prioritare și sporirea eficienței cheltuielilor Uniunii.

(16)

Etapa pilot a inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte ar trebui să fie lansată pentru a pregăti facilitatea „Conectarea Europei” propusă de către Comisie. Lansarea etapei pilot nu aduce atingere niciunei decizii privind cadrul financiar multianual al Uniunii (CFM) aplicabil după 2013 și privind posibila reutilizare a restituirilor de fonduri provenind de la instrumentele financiare în contextul negocierilor referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii.

(17)

În vederea punerii în aplicare a etapei pilot a inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, Decizia nr. 1639/2006/CE și Regulamentul (CE) nr. 680/2007 ar trebui să fie modificate în consecință.

(18)

Pentru ca măsurile prevăzute de prezentul regulament să fie eficace, având în vedere totodată durata limitată a etapei pilot, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări la Decizia nr. 1639/2006/CE

Decizia nr. 1639/2006/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 8 se adaugă următorul alineat:

„(5a)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(5), pentru proiectele puse în aplicare pe baza instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile pentru finanțarea proiectelor menționate la articolul 31 alineatul (2), Comisia și Banca Europeană de Investiții (BEI) prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar în al doilea semestru al anului 2013. O evaluare independentă completă este realizată în 2015.

Pe baza respectivei evaluări, Comisia evaluează relevanța inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, precum și eficacitatea acesteia în ceea ce privește creșterea volumului de investiții în proiectele prioritare și sporirea eficienței cheltuielilor Uniunii. În considerarea respectivei evaluări, luând în calcul toate opțiunile existente, Comisia are în vedere posibilitatea de a propune modificări adecvate ale reglementărilor, inclusiv cu caracter legislativ, în special în cazul în care nivelul prevăzut al absorbției pe piață este nesatisfăcător sau în cazul în care sunt disponibile suficiente surse alternative de finanțare a datoriilor pe termen lung.

Raportul intermediar menționat la primul paragraf include o listă a proiectelor care au beneficiat de instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte menționat la articolul 31 alineatele (2a)-(2e), fiind furnizate informații referitoare la scadența obligațiunilor emise și la tipurile de investitori actuali și de investitori potențiali viitori.”

2.

La articolul 26 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

stimula inovația prin adoptarea pe scară mai largă a TIC și prin investiții în TIC și rețele în bandă largă;”.

3.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Proiectele menționate la alineatul (1) litera (a) au rolul de a promova inovația, transferul de tehnologie și diseminarea noilor tehnologii care sunt suficient pregătite pentru a fi lansate pe piață.

Uniunea Europeană poate acorda o subvenție pentru a contribui la bugetul proiectelor respective.

Uniunea poate, alternativ, acorda o contribuție financiară BEI în timpul etapei pilot în anii 2012 și 2013 pentru provizioane și alocare de capital pentru instrumente de împrumut sau garanții ce urmează a fi acordate de BEI din resurse proprii pe baza instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte.”;

(b)

se introduc următoarele alineate:

„(2a)   Instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte menționat la alineatul (2) al treilea paragraf constituie un instrument comun al Comisiei și al BEI care oferă valoare adăugată ca intervenție a Uniunii, abordează situațiile de investiții suboptime în care proiectele nu beneficiază de finanțare adecvată din partea actorilor de pe piață și furnizează adiționalitate. Instrumentul evită denaturarea concurenței, urmărește asigurarea unui efect de multiplicare și armonizează interesele prin intermediul unei ameliorări a condițiilor de credit. Instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte:

(a)

se prezintă sub forma unui instrument de împrumut furnizat de BEI sau a unei garanții din partea BEI cu sprijinul unei contribuții de la bugetul Uniunii în favoarea finanțării acordate proiectelor din domeniile TIC și al rețelelor în bandă largă, completând sau atrăgând finanțarea din partea statelor membre sau a sectorului privat;

(b)

atenuează riscul de neplată a datoriei aferent unui proiect și riscul de credit al deținătorilor de obligațiuni;

(c)

se utilizează numai pentru proiectele a căror viabilitate financiară se bazează pe veniturile generate de proiect.

(2b)   Expunerea Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, inclusiv taxele de administrare și alte costuri eligibile, nu depășește în niciun caz valoarea contribuției Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte și nu depășește scadența portofoliului subiacent de facilități de ameliorare a condițiilor de credit. Nu există o datorie ulterioară la bugetul general al Uniunii. Riscul rezidual inerent legat de operațiunile cu obligațiuni de finanțare de proiecte este întotdeauna suportat de BEI.

(2c)   Termenii, condițiile și procedurile principale ale instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt prevăzute în anexa IIIa. Termenii și condițiile detaliate privind punerea în aplicare a instrumentului, inclusiv privind partajarea riscurilor, remunerația, monitorizarea și controlul acestuia, sunt stabilite printr-un acord de cooperare între Comisie și BEI. Acest acord de cooperare este aprobat de Comisie și de BEI în conformitate cu procedurile fiecăreia dintre ele.

(2d)   În conformitate cu regula stabilită la litera (b) din anexa I, în 2013 poate fi utilizată o sumă de până la 20 milioane EUR din bugetul alocat în vederea aplicării politicii TIC și a rețelelor în bandă largă. Având în vedere durata limitată a etapei pilot, instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte poate reutiliza orice venituri generate înainte de 31 decembrie 2013 pentru noi instrumente de împrumut sau garanții în cadrul aceluiași instrument de partajare a riscurilor și pentru proiecte care îndeplinesc aceleași criterii de eligibilitate, cu scopul de a crește la maximum volumul investițiilor sprijinite. În cazul în care instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte nu este menținut pentru următorul cadru financiar multianual, toate fondurile rămase sunt înscrise în capitolul venituri din cadrul bugetului general al Uniunii.

(2e)   În plus față de cerințele de raportare menționate la punctul 49 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară și fără a aduce atingere altor cerințe de reglementare privind raportarea, în etapa pilot, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare șase luni, un raport cu privire la performanța instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, inclusiv privind condițiile financiare și plasarea oricăror obligațiuni de finanțare de proiecte emise.”

4.

Se adaugă următoarea anexă:

„ANEXA IIIa

Termenii, condițiile și procedurile principale privind instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte menționate la articolul 31 alineatul (2c)

BEI reprezintă un partener de partajare a riscului și gestionează contribuția Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte în numele Uniunii. Termenii și condițiile mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a instrumentului menționat, inclusiv cele privind monitorizarea și controlul acestuia, se stabilesc printr-un acord de cooperare între Comisie și BEI, care ține cont de dispozițiile stabilite prin prezenta anexă.

(a)   Facilitatea oferită de BEI

1.

Instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte va fi conceput pentru fiecare proiect eligibil ca o facilitate subordonată, care se prezintă fie sub forma unui instrument de împrumut, fie sub forma unui instrument contingent (de garantare), fie sub ambele forme, având drept obiectiv să faciliteze emiterea unei obligațiuni de finanțare de proiecte.

2.

În cazul în care BEI devine creditoare a unui proiect, drepturile care revin BEI în cadrul instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt inferioare în rang serviciului datoriei al datoriei prioritare și superioare atât capitalizării prin vânzarea de titluri, cât și oricărei finanțări conexe capitalizării.

3.

Facilitatea nu depășește 20 % din valoarea totală a datoriei prioritare.

(b)   Bugetul

TIC:

2013: Până la 20 milioane EUR.

Cererea privind transferul sumelor menționate mai sus este formulată până la 31 decembrie 2012 și este însoțită de o prognoză privind necesitățile relative la contribuția programată a Uniunii.

Dacă este necesar, această prognoză poate servi ca bază pentru o reducere, în funcție de cerere, a sumei alocate în 2013, decisă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2).

(c)   Contul fiduciar

1.

BEI deschide un cont fiduciar pentru a primi contribuția Uniunii, precum și veniturile rezultate de pe urma contribuției Uniunii.

2.

Având în vedere durata limitată a etapei pilot, dobânzile încasate pe baza contului fiduciar și celelalte venituri care rezultă din contribuția Uniunii, precum primele pentru garanții, marjele de risc sau de dobândă pentru sumele vărsate de BEI, se adaugă resurselor contului fiduciar. Cu toate acestea, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2), că aceste venituri se restituie liniei bugetare aferente TIC din cadrul PCI.

(d)   Utilizarea contribuției Uniunii

Contribuția Uniunii se utilizează de către BEI pentru:

1.

a constitui provizioane de risc pentru facilitățile subordonate ale portofoliului de proiecte eligibile, utilizate pentru acoperirea primei pierderi suportate, în conformitate cu normele relevante ale BEI, precum și a asigura efectuarea unei evaluări a riscurilor de către BEI în conformitate cu politicile aplicabile ale acesteia;

2.

a acoperi orice costuri eligibile fără legătură cu proiectele, asociate înființării și administrării instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, inclusiv evaluării acestuia.

(e)   Partajarea riscurilor și a veniturilor

Metoda de partajare a riscurilor care rezultă de la litera (d) se reflectă printr-o partajare corespunzătoare între Uniune și BEI a remunerației pentru riscuri impuse de BEI contrapărții sale pentru fiecare facilitate din cadrul portofoliului de proiecte.

(f)   Stabilirea prețurilor

Stabilirea prețului pentru facilitățile constând în obligațiuni de finanțare de proiecte se bazează pe remunerația pentru riscuri, în conformitate cu normele și criteriile relevante de referință ale BEI.

(g)   Procedura de prezentare a cererilor

Cererile de acoperire a riscului în cadrul instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt adresate BEI în conformitate cu procedura standard a BEI de prezentare a cererilor.

(h)   Procedura de aprobare

BEI desfășoară activități de due diligence în plan financiar, tehnic, juridic și privind riscurile și decide cu privire la utilizarea instrumentului de partajare a riscului pentru obligațiunile de finanțare de proiecte și selectează tipul adecvat de facilitate subordonată, în conformitate cu normele și criteriile sale de referință, în special orientările BEI privind politicile legate de riscul de credit și criteriile de selecție ale BEI în domeniul social, climatic și al mediului.

(i)   Durata

1.

Contribuția Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte este angajată până la 31 decembrie 2013. Aprobarea efectivă a facilităților bazate pe obligațiuni de finanțare de proiecte de către Consiliul de administrație al BEI trebuie finalizată până la 31 decembrie 2014.

2.

În cazul suprimării instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte pe parcursul actualului cadru financiar multianual, soldul contului fiduciar, cu excepția fondurilor angajate și a celor necesare pentru a acoperi alte costuri și cheltuieli eligibile, sunt rambursate liniei bugetare aferente TIC din cadrul PCI.

3.

Fondurile alocate instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt vărsate către contul fiduciar relevant odată cu expirarea facilităților sau sunt rambursate, cu condiția să rămână suficiente fonduri de acoperire a riscurilor.

(j)   Raportarea

Metodele de raportare anuală cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt convenite între Comisie și BEI.

De asemenea, Comisia, cu sprijinul BEI, prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare șase luni, un raport cu privire la punerea în aplicare, primul raport fiind prezentat în șase luni de la semnarea acordului de cooperare menționat la articolul 31 alineatul (2c).

(k)   Monitorizarea, controlul și evaluarea

Comisia monitorizează punerea în aplicare a instrumentului, inclusiv prin controale la fața locului, după caz, și realizează verificări și controale în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (*1).

BEI gestionează facilitățile subordonate în conformitate cu normele și procedurile proprii, inclusiv măsurile corespunzătoare de audit, control și monitorizare. De asemenea, Consiliul de administrație al BEI, în cadrul căruia Comisia și statele membre sunt reprezentate, aprobă fiecare facilitate subordonată și monitorizează administrarea BEI în conformitate cu statutul acesteia și cu directivele generale stabilite de Consiliul guvernatorilor.

Comisia și BEI prezintă Parlamentului European și Consiliului, în al doilea semestru al anului 2013, un raport intermediar privind funcționarea, în etapa pilot, a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, pentru a optimiza concepția acestui instrument.

În 2015 se realizează o evaluare independentă completă, după aprobarea operațiunilor finale cu obligațiuni de finanțare de proiecte. Evaluarea se referă, printre altele, la valoarea adăugată a acestui instrument, la adiționalitatea față de alte instrumente de la nivelul Uniunii sau al statelor membre și față de alte forme existente de finanțare a datoriilor pe termen lung, la efectul multiplicator obținut și include o evaluare a riscurilor implicate, inclusiv crearea sau corectarea efectelor de denaturare, dacă este cazul. Evaluarea se referă, de asemenea, la impactul asupra viabilității financiare a proiectelor, la volumul, condițiile și costurile emiterii de obligațiuni, la efectul asupra piețelor de obligațiuni în general, precum și la aspecte legate de creditorul coordonator și de achizițiile publice. Evaluarea furnizează totodată, dacă este posibil, o comparație a costurilor în raport cu mijloacele alternative de finanțare a proiectelor, care includ credite bancare. În etapa pilot, fiecare proiect selectat este supus evaluării.

Articolul 2

Modificări la Regulamentul (CE) nr. 680/2007

Regulamentul (CE) nr. 680/2007 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:

„14.

«Instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte» înseamnă un instrument comun al Comisiei și al BEI care oferă valoare adăugată ca intervenție a Uniunii, abordează situațiile de investiții suboptime în care proiectele nu beneficiază de finanțare adecvată din partea actorilor de pe piață și furnizează adiționalitate, completând sau atrăgând finanțarea din partea statelor membre sau a sectorului privat. Instrumentul evită denaturarea concurenței, urmărește asigurarea unui efect de multiplicare și armonizează interesele. Instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, prin intermediul unei ameliorări a condițiilor de credit acordate proiectelor de interes comun, atenuează riscul de neplată a datoriei aferent unui proiect și riscul de credit al deținătorilor obligațiunilor și se utilizează numai pentru proiectele a căror viabilitate financiară se bazează pe veniturile generate de proiect;

15.

«ameliorarea condițiilor de credit» înseamnă ameliorarea bonității unui împrumut aferent unui proiect printr-o facilitate subordonată, care se prezintă fie sub forma unui instrument de împrumut al BEI, fie sub forma unei garanții a BEI, fie sub ambele forme, cu sprijinul unei contribuții de la bugetul Uniunii.”

2.

La articolul 4 primul paragraf se introduce următorul text:

„Cererile de acoperire a riscurilor prin instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g) se depun la BEI, în conformitate cu procedura standard de prezentare a cererilor a BEI.”

3.

Articolul 6 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

la litera (d) se introduce următorul text:

„În 2012 și 2013 se poate realoca o sumă de până la 200 de milioane EUR pentru etapa pilot a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte din sectorul transporturilor.”;

(b)

se introduce următoarea literă:

„(g)

în etapa pilot din anii 2012 și 2013, o contribuție financiară către BEI pentru provizioane și alocare de capital pentru instrumente de împrumut sau garanții ce urmează a fi acordate de BEI din resurse proprii în baza instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte în domeniul TEN-T și TEN-E. Expunerea Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor, inclusiv taxele de administrare și alte costuri eligibile, nu depășește în niciun caz valoarea contribuției Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte și nu depășește scadența portofoliului de facilități subiacente de ameliorare a condițiilor de credit. Nu există o datorie ulterioară la bugetul general al Uniunii. Riscul rezidual inerent legat de aceste operațiuni cu obligațiuni de finanțare de proiecte este întotdeauna suportat de BEI.

Termenii, condițiile și procedurile principale pentru instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt prevăzute în anexa Ia. Termenii și condițiile detaliate privind punerea în aplicare a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, inclusiv privind partajarea riscurilor, remunerația, monitorizarea și controlul acestuia, sunt stabilite printr-un acord de cooperare între Comisie și BEI. Acest acord de cooperare este aprobat de Comisie și de BEI în conformitate cu procedurile fiecăreia dintre ele.

În 2012 și 2013 poate fi realocată o sumă de până la 210 milioane EUR, din care până la 200 milioane EUR pentru proiecte din domeniul transporturilor și până la 10 milioane EUR pentru proiecte din domeniul energetic, pentru instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2), din liniile bugetare ale instrumentului de garantare a împrumuturilor pentru proiectul TEN-T, menționat în anexa I, și, respectiv, TEN-E.

În plus față de cerințele de raportare menționate la punctul 49 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară și fără a aduce atingere altor cerințe de reglementare privind raportarea, în etapa pilot, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare șase luni, un raport cu privire la performanța instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, inclusiv privind condițiile financiare și plasarea oricăror obligațiuni de finanțare de proiecte emise.

Având în vedere durata limitată a etapei pilot, dobânzile și alte venituri generate de instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte care sunt încasate înainte de 31 decembrie 2013 pot fi reutilizate pentru noi instrumente de împrumut sau garanții în cadrul aceluiași instrument de partajare a riscurilor și pentru proiecte care îndeplinesc aceleași criterii de eligibilitate, cu scopul de a crește la maximum volumul investițiilor sprijinite. În cazul în care instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte nu este menținut pentru următorul cadru financiar, toate fondurile rămase sunt înscrise în capitolul venituri din cadrul bugetului general al Uniunii.”

4.

La articolul 16 se adaugă următorul alineat:

„(2a)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), pentru proiectele puse în aplicare pe baza instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (g), Comisia și BEI prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar în al doilea semestru al anului 2013. În 2015 se realizează o evaluare independentă completă.

Pe baza respectivei evaluări, Comisia evaluează relevanța inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni de finanțare de proiecte, precum și eficacitatea acesteia în ceea ce privește creșterea volumului de investiții în proiectele prioritare și sporirea eficienței cheltuielilor Uniunii. În considerarea respectivei evaluări, luând în calcul toate opțiunile existente, Comisia are în vedere posibilitatea de a propune modificări adecvate ale reglementărilor, inclusiv cu caracter legislativ, în special în cazul în care nivelul prevăzut al absorbției pe piață este nesatisfăcător sau în cazul în care sunt disponibile suficiente surse alternative de finanțare a datoriilor pe termen lung.”

5.

La articolul 17 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Raportul intermediar menționat la articolul 16 alineatul (2a) include, de asemenea, o listă a proiectelor care au beneficiat de instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (g), fiind furnizate informații referitoare la scadența obligațiunilor emise și la tipurile de investitori actuali și de investitori potențiali viitori.”

6.

Anexa se renumerotează ca anexa I, iar cuvântul „anexă” de la articolul 6 alineatul (1) litera (d) se înlocuiește cu cuvintele „anexa I”.

7.

Se adaugă următoarea anexă:

„ANEXA Ia

Termenii, condițiile și procedurile principale privind instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (g)

BEI reprezintă un partener de partajare a riscului și gestionează contribuția Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte în numele Uniunii. Termenii și condițiile mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a instrumentului menționat, inclusiv cele privind monitorizarea și controlul acestuia, se stabilesc printr-un acord de cooperare între Comisie și BEI, care ține cont de dispozițiile stabilite prin prezenta anexă.

(a)   Facilitatea oferită de BEI

1.

Instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte va fi conceput pentru fiecare proiect eligibil ca o facilitate subordonată, care se prezintă fie sub forma unui instrument de împrumut, fie sub forma a unui instrument contingent (de garantare) fie sub ambele forme, având drept obiectiv să faciliteze emiterea unei obligațiuni de finanțare de proiecte.

2.

În cazul în care BEI devine creditoare a unui proiect, drepturile care revin BEI în cadrul instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt inferioare în rang serviciului datoriei al datoriei prioritare și superioare atât capitalizării prin vânzarea de titluri, cât și oricărei finanțări conexe capitalizării.

3.

Facilitatea nu depășește 20 % din valoarea totală a datoriei prioritare.

(b)   Bugetul

 

TEN-T:

2012: Până la 100 milioane EUR

2013: Până la valoarea cumulată de 200 milioane EUR

urmează a se realoca de la bugetul TEN-T dedicat instrumentului de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T, menționat în anexa I, care nu a fost cheltuit.

 

TEN-E:

2013: Până la 10 milioane EUR.

Cererea privind transferul sumei aferente anului 2012 se prezintă fără întârziere după semnarea acordului de cooperare.

Cererile de transfer aferente anilor următori se prezintă până la data de 31 decembrie a anului precedent.

În toate cazurile, cererea de transfer este însoțită de o prognoză privind necesitățile relative la contribuția programată a Uniunii.

Dacă este necesar, această prognoză poate servi ca bază pentru o reducere a sumelor, în funcție de cerere, decisă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2).

(c)   Contul fiduciar

1.

BEI deschide două conturi fiduciare (unul pentru proiecte în domeniul TEN-T și altul pentru proiecte în domeniul TEN-E) pentru a primi contribuția Uniunii, precum și veniturile rezultate de pe urma contribuției Uniunii. Contul fiduciar pentru proiectele TEN-T poate fuziona cu contul fiduciar creat pentru instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T menționat în anexa I, cu condiția ca o astfel de măsură să nu afecteze calitatea raportării și monitorizării, astfel cum sunt menționate la literele (j) și (k).

2.

Având în vedere durata limitată a etapei pilot, dobânzile încasate pe baza contului fiduciar și celelalte venituri care rezultă din contribuția Uniunii, precum primele pentru garanții, marjele de risc sau de dobândă pentru sumele vărsate de BEI, se adaugă resurselor contului fiduciar. Cu toate acestea, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), că aceste venituri se restituie liniilor bugetare ale TEN-T sau TEN-E.

(d)   Utilizarea contribuției Uniunii

Contribuția Uniunii se utilizează de către BEI pentru:

1.

a constitui provizioane de risc pentru facilitățile subordonate ale portofoliului de proiecte eligibile, utilizate pentru acoperirea primei pierderi suportate, în conformitate cu normele relevante ale BEI, precum și a asigura efectuarea unei evaluări a riscurilor de către BEI în conformitate cu politicile aplicabile ale acesteia;

2.

a acoperi orice costuri eligibile fără legătură cu proiectele, asociate înființării și administrării instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, inclusiv evaluării acestuia.

(e)   Partajarea riscurilor și a veniturilor

Metoda de partajare a riscurilor care rezultă de la litera (d) se reflectă printr-o partajare corespunzătoare între Uniune și BEI a remunerației pentru riscuri impuse de BEI contrapărții sale pentru fiecare facilitate din cadrul portofoliului de proiecte.

Sub rezerva dispozițiilor privind partajarea riscurilor care vizează instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T, menționat în anexa I, metoda de partajare a riscurilor care se aplică obligațiunilor de finanțare de proiecte se aplică și instrumentului respectiv, inclusiv operațiunilor din portofoliul său curent.

(f)   Stabilirea prețurilor

Stabilirea prețului pentru facilitățile constând în obligațiuni de finanțare de proiecte se bazează pe remunerația pentru riscuri, în conformitate cu normele și criteriile relevante de referință ale BEI.

(g)   Procedura de prezentare a cererilor

Cererile de acoperire a riscului în cadrul instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt adresate BEI în conformitate cu procedura standard a BEI de prezentare a cererilor.

(h)   Procedura de aprobare

BEI desfășoară activități de due diligence în plan financiar, tehnic, juridic și privind riscurile și decide cu privire la utilizarea instrumentului de partajare a riscului pentru obligațiunile de finanțare de proiecte și selectează tipul adecvat de facilitate subordonată, în conformitate cu normele și criteriile sale de referință, în special orientările BEI privind politicile legate de riscul de credit și criteriile de selecție ale BEI în domeniul social, climatic și al mediului.

(i)   Durata

1.

Ultima tranșă din contribuția Uniunii la instrumentul de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte este angajată până la 31 decembrie 2013. Aprobarea efectivă a facilităților bazate pe obligațiuni de finanțare de proiecte de către Consiliul de administrație al BEI trebuie finalizată până la 31 decembrie 2014.

2.

În cazul suprimării instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte pe parcursul actualului cadru financiar multianual, soldurile conturilor fiduciare, cu excepția fondurilor angajate și a celor necesare pentru a acoperi alte costuri și cheltuieli eligibile, sunt rambursate liniilor bugetare ale TEN-T și, respectiv, TEN-E.

3.

Fondurile alocate instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt vărsate către contul fiduciar relevant odată cu expirarea facilităților sau sunt rambursate, cu condiția să rămână suficiente fonduri de acoperire a riscurilor.

(j)   Raportarea

Metodele de raportare anuală cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte sunt convenite între Comisie și BEI.

De asemenea, Comisia, cu sprijinul BEI, prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare șase luni, un raport cu privire la punerea în aplicare, primul raport fiind prezentat în șase luni de la semnarea acordului de cooperare menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (g).

(k)   Monitorizarea, controlul și evaluarea

Comisia monitorizează punerea în aplicare a instrumentului, inclusiv prin controale la fața locului, după caz, și realizează verificări și controale în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

BEI gestionează facilitățile subordonate în conformitate cu normele și procedurile proprii, inclusiv măsurile corespunzătoare de audit, control și monitorizare. De asemenea, Consiliul de administrație al BEI, în cadrul căruia Comisia și statele membre sunt reprezentate, aprobă fiecare facilitate subordonată și monitorizează administrarea BEI în conformitate cu Statutul ei și cu directivele generale stabilite de Consiliul guvernatorilor.

Comisia și BEI prezintă Parlamentului European și Consiliului, în al doilea semestru al anului 2013, un raport intermediar privind funcționarea, în etapa pilot, a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile de finanțare de proiecte, pentru a optimiza concepția acestui instrument.

În 2015 se realizează o evaluare independentă completă, după aprobarea operațiunilor finale cu obligațiuni de finanțare de proiecte. Evaluarea se referă, printre altele, la valoarea adăugată a acestui instrument, la adiționalitatea față de alte instrumente de la nivelul Uniunii sau al statelor membre și față de alte forme existente de finanțare a datoriilor pe termen lung, la efectul multiplicator obținut și include o evaluare a riscurilor implicate, inclusiv crearea sau corectarea efectelor de denaturare, dacă este cazul. Evaluarea se referă, de asemenea, la impactul asupra viabilității financiare a proiectelor, la volumul, condițiile și costurile emiterii de obligațiuni, la efectul asupra piețelor de obligațiuni în general, precum și la aspecte legate de creditorul coordonator și de achizițiile publice. Evaluarea furnizează totodată, dacă este posibil, o comparație a costurilor în raport cu mijloacele alternative de finanțare a proiectelor, care includ credite bancare. În etapa pilot, fiecare proiect selectat este supus evaluării.”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 iulie 2012.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

A. D. MAVROYIANNIS


(1)  JO C 143, 22.5.2012, p. 134.

(2)  Poziția Parlamentului European din 5 iulie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 10 iulie 2012.

(3)  JO L 310, 9.11.2006, p. 15.

(4)  JO L 162, 22.6.2007, p. 1.

(5)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(6)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(*1)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.”


Declarația Comisiei

În temeiul punctului 49 din Acordul interinstituțional privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară, Comisia prezintă autorității bugetare, o dată pe an, un raport privind instrumentele financiare. Raportul pe anul 2012 va include, de asemenea, inițiativa UE-BEI de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte.

În acest context și având în vedere durata scurtă a etapei pilot a proiectului de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, Comisia dorește să precizeze că sensul exprimării „ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, în etapa pilot, un raport la fiecare șase luni”, utilizată în considerentul 20b, și al exprimării „în etapa pilot, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare șase luni, un raport”, utilizată în articolul 1 alineatul (2) litera (b) subpunctul (2da) și în articolul 2 alineatul (3) litera (b), este că Comisia va informa Consiliul și Parlamentului prin prezentarea în fața acestor instituții a unor materiale adecvate, nu prin elaborarea unui raport oficial al Comisiei, care ar necesita un efort disproporționat în raport cu amploarea limitată a etapei pilot.


31.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 204/11


REGULAMENTUL (UE) NR. 671/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 iulie 2012

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește aplicarea plăților directe pentru agricultori aferente anului 2013

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Noi sisteme de sprijin pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2014 și să înlocuiască sistemele actuale. Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (4) ar trebui să constituie în continuare, în anul calendaristic 2013, baza pentru acordarea sprijinului pentru venit pentru agricultori.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 a stabilit un sistem de reducere obligatorie, progresivă, a plăților directe (denumit în continuare „modulare”), incluzând o exceptare pentru plățile directe de până la 5 000 EUR care se aplică până în anul calendaristic 2012. În consecință, totalul sumelor nete reprezentând plățile directe (denumite în continuare „plafoane nete”) care pot fi acordate într-un stat membru după aplicarea modulării a fost stabilit până în anul calendaristic 2012. Pentru a menține, în anul calendaristic 2013, suma plăților directe la un nivel similar celui din 2012, ținând seama în mod corespunzător de introducerea treptată a acestora în noile state membre, în sensul Regulamentului (CE) Nr. 73/2009, este necesar să se instituie, pentru anul calendaristic 2013, un mecanism de ajustare cu efect echivalent celui al modulării și al plafoanelor nete. Având în vedere caracteristicile specifice ale sprijinului acordat în regiunile ultraperiferice în cadrul politicii agricole comune, acest mecanism de ajustare nu ar trebui aplicat agricultorilor din regiunile respective.

(3)

În vederea funcționării fără probleme a plăților directe care urmează să fie făcute de statele membre în legătură cu cererile efectuate în anul calendaristic 2013, este necesară extinderea plafoanelor nete aferente anilor calendaristici 2012-2013 și ajustarea acestora, dacă este necesar, în special în ceea ce privește creșterile rezultate din introducerea treptată a plăților directe în noile state membre.

(4)

În paralel cu modularea obligatorie, Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăților directe prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (5) a permis statelor membre să aplice o reducere (denumită în continuare „modulare voluntară”) în cazul tuturor sumelor de plăți directe care urmează să fie acordate pe teritoriul lor pentru un anumit an calendaristic până în anul calendaristic 2012. Pentru a menține cuantumul plăților directe aferente cererilor efectuate în anul calendaristic 2013 la un nivel similar celui din 2012, statele membre care au utilizat modularea voluntară pentru anul calendaristic 2012 ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a reduce plățile directe aferente anului calendaristic 2013 și de a utiliza fondurile astfel generate pentru a finanța programele de dezvoltare rurală. Prin urmare, trebuie prevăzută posibilitatea de a reduce în continuare cuantumul plăților directe prin aplicarea unui sistem de ajustare voluntară a plăților directe pentru anul calendaristic 2013. Această reducere ar trebui să fie efectuată în plus față de ajustarea obligatorie a plăților directe prevăzute pentru anul calendaristic 2013.

(5)

În cazul în care un stat membru a aplicat rate ale modulării voluntare diferențiate pe regiuni pentru anul calendaristic 2012, ar trebui să aibă această posibilitate și pentru anul calendaristic 2013. Pentru a proteja nivelul sprijinului direct acordat agricultorilor, aplicarea combinată a ajustărilor obligatorie și voluntară a plăților directe în anul calendaristic 2013 nu ar trebui să ducă la o reducere a plăților directe mai mare decât reducerile aplicate în 2012 atât prin modularea obligatorie, cât și prin cea voluntară. Prin urmare, rata maximă a ajustării plăților directe care urmează să aplicată pentru anul calendaristic 2013 în fiecare regiune nu ar trebui să depășească reducerile obținute atât din modularea obligatorie, cât și din cea voluntară, aplicate pentru anul calendaristic 2012.

(6)

În cazul în care un stat membru a utilizat opțiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007, decizând să nu aplice rata maximă a contribuției de la Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în cazul sumelor nete rezultate din aplicarea modulării voluntare în perioada de programare 2007-2013, această opțiune ar trebui să fie disponibilă pentru statul membru respectiv și în cazul fondurilor acumulate prin ajustarea voluntară a plăților directe, pentru a asigura continuitatea finanțării cheltuielilor publice din cadrul măsurilor privind dezvoltarea rurală în 2014. Din motive de consecvență, normele de prefinanțare aplicabile programelor de dezvoltare rurală nu ar trebui să se aplice acestor fonduri.

(7)

În conformitate cu mecanismul de introducere treptată prevăzut în Actul de aderare din 2005, în Bulgaria și în România nivelul plăților directe continuă să fie, după aplicarea ajustării plăților către agricultori în perioada de tranziție, inferior nivelului plăților directe aplicabil în 2013 în celelalte state membre. Prin urmare, mecanismul de ajustare nu ar trebui aplicat în cazul agricultorilor din Bulgaria și din România.

(8)

Noilor state membre li s-a permis să acorde plăți directe complementare la nivel național, ca o consecință a introducerii treptate a plăților directe în respectivele state membre. O astfel de posibilitate nu va mai fi disponibilă în 2013, când calendarul pentru introducerea graduală a plăților directe în noile state membre va fi complet. În noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață, plățile directe complementare la nivel național au jucat un rol important în acordarea de sprijin pentru venitul agricultorilor în anumite sectoare. În cazul Ciprului, același lucru se poate spune despre ajutoarele de stat. Din acest motiv și pentru a evita o diminuare bruscă și considerabilă a sprijinului în 2013 în sectoarele care beneficiază până în 2012 de plăți directe complementare la nivel național și, în cazul Ciprului, de ajutoare de stat, este oportun să se prevadă în respectivele state membre posibilitatea de a se acorda agricultorilor, sub rezerva autorizării de către Comisie, ajutoare naționale tranzitorii în 2013. Pentru a asigura continuitatea nivelului sprijinului acordat agricultorilor în 2013, numai sectoarele care au beneficiat în 2012 de plăți directe complementare la nivel național și, în cazul Ciprului, de ajutoare de stat ar trebui să fie eligibile pentru ajutoarele naționale tranzitorii iar dacă ajutorul tranzitoriu este acordat, acesta ar trebui să fie acordat în aceleași condiții ca cele aplicate plăților din 2012.

(9)

Transferurile financiare către FEADR prevăzute la articolele 134 și 135 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 vizează cadrul financiar multianual pentru perioada 2007-2013. Plățile directe de efectuat de către statele membre în legătură cu cererile efectuate în anul calendaristic 2013 vor produce efecte în exercițiul financiar 2014, făcând astfel parte din următorul cadru financiar multianual. În cadrul respectiv, sumele disponibile pentru programarea în domeniul dezvoltării rurale includ deja sumele corespunzătoare transferurilor financiare prevăzute la articolele 134 și 135 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Prin urmare, astfel de transferuri financiare ar trebui să fie eliminate.

(10)

În vederea facilitării utilizării mai eficiente a fondurilor, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 a prevăzut posibilitatea ca statele membre să acorde sprijin care depășește plafoanele lor naționale până la o sumă al cărei nivel asigură faptul că rămâne în limitele subutilizării plafonului național. Respectivul regulament a prevăzut ca aceste sume să fie ori utilizate pentru finanțarea unui ajutor specific, ori transferate către FEADR în temeiul articolului 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Având în vedere că posibilitatea de a acorda sprijin ce depășește plafoanele naționale va fi eliminată atunci când noul sistem de sprijin direct va deveni aplicabil, transferul financiar către FEADR prevăzut la articolul 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ar trebui menținut numai până la 31 decembrie 2013.

(11)

Posibilitatea de a pune la dispoziție sumele rezultate din aplicarea ajustării voluntare sub formă de sprijin suplimentar din partea Uniunii în cadrul programării și finanțării pentru dezvoltarea rurală de la FEADR pentru exercițiul financiar 2014 și prelungirea transferurilor financiare prevăzute la articolul 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu ar trebui să afecteze ajustarea viitoare a nivelului plăților directe, în vederea unei distribuiri mai echitabile a sprijinului direct între statele membre, care se preconizează că va face parte din noul sistem de sprijin direct.

(12)

În contextul respectării disciplinei bugetare, trebuie definit, pentru exercițiul financiar 2014, plafonul pentru cheltuielile finanțate de FEGA ținând cont de sumele maxime stabilite în regulamentul de instituire a cadrului financiar multianual adoptat de Consiliu în temeiul articolului 312 alineatul (2) din tratat, precum și de sumele rezultate din ajustarea voluntară și din aplicarea articolului 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru exercițiul financiar respectiv.

(13)

În vederea asigurării aplicării corecte a ajustărilor plăților directe ce urmează să fie efectuate de statele membre în legătură cu cererile efectuate în 2013 și a disciplinei financiare pentru anul calendaristic 2013, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește normele relevante privind baza de calcul al reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice agricultorilor. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și în mod adecvat a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(14)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009, statele membre au avut posibilitatea de a decide să utilizeze, începând cu anul următor, un anumit procent din plafonul lor național pentru sprijinul specific acordat agricultorilor, precum și de a revizui o decizie anterioară hotărând să modifice sau să sisteze acordarea sprijinului respectiv. Este oportun să se prevadă o revizuire suplimentară a respectivelor decizii care se aplică în anul calendaristic 2013.

(15)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește prezentarea sumelor rezultate din ajustarea voluntară. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (6).

(16)

În ceea ce privește fixarea sumelor rezultate din ajustarea voluntară, stabilirea soldului net disponibil pentru cheltuielile FEGA pentru exercițiul financiar 2014 și autorizarea acordării de ajutoare naționale tranzitorii, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta acte de punere în aplicare fără să aplice Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(17)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fără a aduce atingere articolului 11 din prezentul regulament, totalul sumelor nete reprezentând plățile directe care ar putea fi acordate într-un stat membru pentru un an calendaristic anterior anului 2013 după aplicarea articolelor 7 și 10 din prezentul regulament și a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007, sau în anul calendaristic 2013 după aplicarea articolelor 10a și 10b din prezentul regulament și cu excepția plăților directe acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 247/2006 și al Regulamentului (CE) nr. 1405/2006, trebuie să nu fie mai mare decât plafoanele prevăzute în anexa IV la prezentul regulament. În cazul în care este necesar, statele membre aplică o reducere liniară a sumelor aferente plăților directe cărora li se aplică reducerea prevăzută la articolele 7 și 10 din prezentul regulament și la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 pentru orice an calendaristic anterior anului 2013 sau la articolele 10a și 10b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2013, pentru a respecta plafoanele prevăzute în anexa IV la prezentul regulament.”;

(b)

la alineatul (2), se elimină litera (d).

2.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 10a

Ajustarea plăților directe în 2013

(1)   Se reduc cu 10 % toate sumele care depășesc 5 000 EUR reprezentând plăți directe și urmând a fi acordate unui agricultor în anul calendaristic 2013.

(2)   Reducerile prevăzute la alineatul (1) cresc cu patru puncte procentuale în cazul sumelor care depășesc 300 000 EUR.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică plăților directe acordate agricultorilor din Bulgaria și din România, precum și din departamentele franceze de peste mări, din Azore și Madeira, din Insulele Canare și din insulele Mării Egee.

(4)   Prin derogare de la prevederile alineatului (1), reducerea menționată la alineatul respectiv se stabilește la 0 % pentru noi state membre, altele decât Bulgaria și România.

Articolul 10b

Ajustarea voluntară a plăților directe în 2013

(1)   Orice stat membru care a aplicat articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 în ceea ce privește anul calendaristic 2012 poate aplica o reducere (denumită în continuare «ajustare voluntară») în cazul tuturor sumelor plăților directe ce urmează să fie acordate pe teritoriul său în ceea ce privește anul calendaristic 2013. Ajustarea voluntară se aplică în plus față de ajustarea plăților directe prevăzută la articolul 10a din prezentul regulament.

Ajustarea voluntară poate fi diferențiată pe regiuni cu condiția ca statul membru să fi utilizat opțiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007.

(2)   Rata maximă a reducerii rezultate din aplicarea combinată a articolului 10a și a prezentului articol alineatul (1) nu depășește rata procentuală a reducerii rezultate din aplicarea combinată a articolului 7 din prezentul regulament și a articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 astfel cum se aplică sumelor care urmează să fie acordate agricultorilor pentru anul calendaristic 2012 în regiunile vizate.

(3)   Sumele obținute din aplicarea ajustării voluntare nu depășesc sumele nete fixate de Comisie pentru anul calendaristic 2012 în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007.

(4)   Sumele obținute din aplicarea ajustării voluntare sunt disponibile, în statul membru în care au fost generate, ca sprijin din partea Uniunii în cadrul programării pentru dezvoltare rurală și finanțare de la FEADR.

(5)   Până la data de 8 octombrie 2012, statele membre decid și comunică Comisiei:

(a)

rata ajustării voluntare pentru întregul teritoriu și, acolo unde este cazul, pentru fiecare regiune;

(b)

suma totală care urmează să fie redusă în cadrul ajustării voluntare pentru întregul teritoriu și, acolo unde este cazul, pentru fiecare regiune.

Articolul 10c

Sumele care rezultă din ajustarea voluntară și din aplicarea articolului 136

(1)   Pe baza sumelor comunicate de statele membre în temeiul articolului 10b alineatul (5), Comisia adoptă acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menționate la articolul 141 alineatul (2) sau articolul 141b alineatul (2), fixând sumele care rezultă din ajustarea voluntară.

(2)   Sumele fixate în temeiul alineatului (1) și sumele obținute din aplicarea articolului 136 pentru exercițiul financiar 2014 se adaugă la defalcarea anuală pe state membre a contribuției FEADR la programele de dezvoltare rurală.

(3)   Statele membre pot decide să depășească ratele maxime ale contribuției FEADR în ceea ce privește sumele adăugate defalcării anuale pe state membre, menționată la alineatul (2).

Sumele adăugate defalcării anuale pe state membre, menționată la alineatul (2), nu fac obiectul plății sumei unice de prefinanțare pentru programele de dezvoltare rurală.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc normele pentru prezentarea sumelor menționate la alineatul (2) în planurile de finanțare ale programelor de dezvoltare rurală. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 141b alineatul (2).

Articolul 10d

Plafonul net pentru FEGA

(1)   Plafonul pentru cheltuielile FEGA aferente exercițiului financiar 2014 se calculează drept sumele maxime stabilite pentru acesta în regulamentul adoptat de Consiliu în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, din care se scad sumele menționate la articolul 10c alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menționate la articolul 141 alineatul (2) sau articolul 141b alineatul (2), de stabilire a soldului net disponibil pentru cheltuielile FEGA aferente exercițiului financiar 2014 pe baza datelor menționate la alineatul (1).”

3.

La articolul 11 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Totuși, în exercițiul financiar 2014, ajustarea prevăzută la primul paragraf se determină luând în considerare previziunile pentru finanțarea plăților directe și a cheltuielilor legate de piață din cadrul PAC prevăzute în regulamentul adoptat de Consiliu în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, majorate cu sumele menționate la articolul 10b din prezentul regulament și sumele obținute din aplicarea articolului 136 pentru exercițiul financiar 2014 înainte de ajustarea plăților directe prevăzute la articolul 10a din prezentul regulament, dar fără a lua în considerare marja de 300 000 000 EUR.”

4.

La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pe baza unei propuneri prezentate de Comisie cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic pentru care se aplică ajustările prevăzute la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină respectivele ajustări cel târziu la data de 30 iunie a aceluiași an calendaristic.”

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 11a

Delegarea competențelor

Pentru a asigura aplicarea în cele mai bune condiții a ajustărilor plăților directe și a disciplinei financiare în anul calendaristic 2013, Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a de stabilire a normelor privind baza de calcul al reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice agricultorilor ca urmare a ajustărilor plăților în 2013 prevăzută la articolul 10a și a disciplinei financiare prevăzute la articolul 11.”

6.

La articolul 68 alineatul (8), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Până la 1 septembrie 2012, statele membre care au adoptat decizia menționată la articolul 69 alineatul (1) o pot reexamina și pot decide, cu efect din 2013;”.

7.

La articolul 69, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, 1 august 2010, 1 august 2011 sau 1 septembrie 2012, să utilizeze, din anul ulterior deciziei respective, până la 10 % din plafoanele naționale prevăzute la articolul 40 sau, în cazul Maltei, o sumă de 2 000 000 EUR, pentru ajutorul specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1).”

8.

La articolul 131, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Noile state membre care pun în aplicare schema de plată unică pe suprafață pot decide, până la 1 august 2009, 1 august 2010, 1 august 2011 sau până la 1 septembrie 2012 să utilizeze, din anul ulterior deciziei respective, până la 10 % din plafoanele lor naționale prevăzute la articolul 40 pentru a acorda ajutor agricultorilor, astfel cum este prevăzut la articolul 68 alineatul (1) și în conformitate cu titlul III capitolul 5, astfel cum le sunt aplicabile.”

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 133a

Ajutorul național tranzitoriu

(1)   Cu excepția Bulgariei și a României, statele membre noi care pun în aplicare schema de plată unică pe suprafață au posibilitatea să acorde ajutoare naționale tranzitorii în 2013.

Cu excepția Ciprului, acordarea acestor ajutoare face obiectul autorizării de către Comisie, care urmează să fie acordată în conformitate cu alineatul (5).

(2)   Ajutoarele naționale tranzitorii pot fi acordate agricultorilor din sectoarele pentru care, în 2012, au fost autorizate plăți directe naționale complementare, iar în cazul Ciprului, ajutoare de stat, în temeiul articolelor 132 și 133.

(3)   Condițiile acordării ajutoarelor sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea de plăți în temeiul articolelor 132 și 133 pentru 2012.

(4)   Cuantumul total al ajutoarelor care pot fi acordate agricultorilor în oricare dintre sectoarele menționate la alineatul (2) este limitat la valoarea pachetului financiar sectorial specific, care este egală cu diferența dintre:

(a)

sprijinul direct total care poate fi acordat agricultorilor din sectorul relevant în 2012, inclusiv toate plățile primite în temeiul articolului 132; și

(b)

cuantumul total al sprijinului direct care ar fi disponibil pentru același sector în cadrul schemei de plată unică pe suprafață în 2013.

Pentru Cipru, valorile pachetelor financiare sectoriale specifice sunt prevăzute în anexa XVIIa.

(5)   Pe baza unei notificări prezentate, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menționate la articolul 141 alineatul (2) sau articolul 141b alineatul (2), de autorizare a ajutoarelor naționale tranzitorii și:

(a)

de stabilire a valorii pachetului financiar sectorial;

(b)

de stabilire a ratei maxime a ajutoarelor naționale tranzitorii, după caz;

(c)

de stabilire a condițiilor de acordare a acestora; și

(d)

de definire a ratei de schimb aplicabile care urmează să fie folosită pentru plăți.

(6)   Statele membre noi pot decide, pe baza unor criterii obiective și în limitele autorizate de Comisie în temeiul alineatului (5), asupra cuantumurilor ajutoarelor naționale tranzitorii care urmează să fie acordate.”

10.

Articolele 134 și 135 se elimină.

11.

Articolul 136 se elimină.

12.

Articolul 139 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 139

Ajutorul de stat

Prin derogare de la articolul 180 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 de aplicare a anumitor norme de concurență în domeniul producției și comerțului cu produse agricole (*1), articolele 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu se aplică plăților efectuate în temeiul articolelor 41, 57, 64, 68, 69, 70 și 71, al articolului 82 alineatul (2), al articolului 86, al articolului 98 alineatul (4), al articolului 111 alineatul (5), al articolului 120, al articolului 129 alineatul (3) și al articolelor 131, 132, 133 și 133a din prezentul regulament de către statele membre, în conformitate cu prezentul regulament.

(*1)  JO L 214, 4.8.2006, p. 7.”"

13.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 141a

Exercitarea delegării

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute de prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11a este conferită Comisiei pe o perioadă cuprinsă între 1 septembrie 2012 și 31 decembrie 2013.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 11a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare prevede că nu se mai deleagă competența specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia înștiințează simultan Parlamentul European și Consiliul cu privire la acest lucru.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la înștiințarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la actul respectiv sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 141b

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru dezvoltare rurală instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (*2).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*2)  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.”"

14.

În anexa IV, se adaugă următoarea coloană:

 

„2013

 

569

 

903

 

964,3

 

5 329,6

 

101,2

 

1 255,5

 

2 344,5

 

5 055,2

 

7 853,1

 

4 128,3

 

53,5

 

146,4

 

379,8

 

34,7

 

1 313,1

 

5,5

 

830,6

 

715,7

 

3 043,4

 

566,6

 

144,3

 

385,6

 

539,2

 

708,5

 

3 650”;

15.

Se introduce următoarea anexă:

„Anexa XVIIa

Ajutorul național tranzitoriu în Cipru

(EUR)

Sector

2013

Culturi arabile (cu excepția grâului dur)

141 439

Grâu dur

905 191

Lapte și lactate

3 419 585

Carne de vită

4 608 945

Ovine și caprine

10 572 527

Sectorul cărnii de porc

170 788

Păsări de curte și ouă

71 399

Vin

269 250

Ulei de măsline

3 949 554

Struguri de masă

66 181

Struguri uscați

129 404

Tomate prelucrate

7 341

Banane

4 285 696

Tutun

1 027 775

Fructele pomilor cu frunze căzătoare, inclusiv fructe sâmburoase

173 390

Total

29 798 462 ”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2013.

Prin derogare de la paragraful al doilea:

(a)

următoarele dispoziții se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(i)

articolul 10b alineatul (5), articolul 10c alineatele (1) și (4) și articolul 10d alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, astfel cum au fost introduse de articolul 1 punctul (2) din prezentul regulament;

(ii)

articolul 133a alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, astfel cum au fost introduse de articolul 1 punctul (9) din prezentul regulament;

(iii)

articolul 1 punctele (5), (6), (7), (8) și (13) din prezentul regulament;

(b)

articolul 1 punctul (1) litera (b) și punctul (11) din prezentul regulament se aplică începând cu 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 iulie 2012.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

A. D. MAVROYIANNIS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 116.

(2)  Avizul din 4 mai 2012 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Poziția Parlamentului European din 4 iulie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 10 iulie 2012.

(4)  JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(5)  JO L 95, 5.4.2007, p. 1.

(6)  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAȚIONALE

31.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 204/18


DECIZIA CONSILIULUI

din 21 decembrie 2011

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a anumitor dispoziții ale Acordului de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte

(2012/418/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 79 alineatul (3), 91, 100, 192 alineatul (1), 194, 207 și 209 coroborate cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

La data de 23 martie 2006, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze un acord comercial și de cooperare cu Republica Irak.

(2)

La data de 27 octombrie 2009, la propunerea Comisiei, Consiliul a autorizat modificarea directivelor de negociere, acordând un statut mai important acordului, prin înlocuirea termenului „comerț” cu termenul „parteneriat” în titlu, și creând un Consiliu de cooperare la nivel ministerial.

(3)

Acordul de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), ar trebui semnat. Anumite părți ale acordului ar trebui aplicate cu titlu provizoriu până la încheierea procedurilor privind încheierea acordului.

(4)

Dispozițiile acordului, care intră în sfera de aplicare a părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, angajează Regatul Unit și Irlanda ca părți contractante distincte, și nu ca parte a Uniunii Europene, cu excepția cazului în care Uniunea Europeană împreună cu Regatul Unit și/sau Irlanda au notificat în comun Irakul cu privire la faptul că Regatul Unit sau Irlanda asumă obligații ca parte a Uniunii Europene, în conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cazul în care Regatul Unit și/sau Irlanda încetează să își asume obligații ca parte a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 4a din Protocolul nr. 21, Uniunea Europeană împreună cu Regatul Unit și/sau Irlanda informează de îndată Irakul cu privire la orice modificare a poziției lor, caz în care acestea au în continuare obligații în temeiul acordului în nume propriu. Aceleași dispoziții se aplică Danemarcei în conformitate cu Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele menționate anterior,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se autorizează, în numele Uniunii, semnarea Acordului de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, sub rezerva încheierii acordului respectiv.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze acordul în numele Uniunii.

Articolul 3

Până la încheierea procedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a acordului, articolul 2 și titlurile II, III și V ale acordului se aplică cu titlu provizoriu, în conformitate cu articolul 117 din acord și numai în măsura în care acesta privește aspecte care intră în sfera de competență a Uniunii, începând cu prima zi a celei de a treia luni următoare datei la care Uniunea și Irakul și-au notificat reciproc încheierea procedurilor necesare în vederea aplicării cu titlu provizoriu.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 2011.

Pentru Consiliu

Președintele

M. DOWGIELEWICZ


31.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 204/20


ACORD DE PARTENERIAT ȘI COOPERARE

între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

REPUBLICA UNGARĂ,

MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

părți contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, denumite în continuare „statele membre”, și

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea”,

pe de o parte, și

REPUBLICA IRAK, denumită în continuare „Irak”,

pe de altă parte,

denumite în continuare împreună „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile existente între Uniune, statele sale membre și Irak, precum și valorile comune pe care le împărtășesc,

RECUNOSCÂND faptul că Uniunea, statele sale membre și Irakul doresc să consolideze aceste legături și să stabilească schimburi comerciale și o cooperare, sprijinite de un dialog politic,

AVÂND ÎN VEDERE importanța pe care părțile o acordă obiectivelor și principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite, respectării drepturilor omului, principiilor democratice, precum și libertăților politice și economice, care constituie temeiul însuși al parteneriatului,

REAFIRMÂND importanța pe care o acordă principiilor democratice, drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite și în alte instrumente internaționale relevante referitoare la drepturile omului,

RECUNOSCÂND importanța deosebită a dezvoltării durabile și sociale, care ar trebui însoțită de dezvoltare economică,

RECUNOSCÂND importanța consolidării cooperării dintre acestea și voința lor comună de a-și consolida, aprofunda și diversifica relațiile în domenii de interes comun pe baza respectării suveranității, egalității, nediscriminării, statului de drept și bunei guvernanțe, precum și pe baza respectării mediului natural și a beneficiilor comune,

RECUNOSCÂND necesitatea sprijinirii eforturilor Irakului de a-și continua reformele politice și reabilitarea și reformele economice, precum și de a îmbunătăți condițiile de viață ale populației sărace și dezavantajate,

RECUNOSCÂND necesitatea consolidării rolului femeilor în sferele politică, civilă, socială, economică și culturală, precum și necesitatea de a combate discriminarea,

DORIND să creeze condiții favorabile pentru o dezvoltare semnificativă și pentru diversificarea schimburilor comerciale între Uniune și Irak și să consolideze cooperarea în domeniile economiei, comerțului, investițiilor, științei și tehnologiei, precum și în domeniul cultural,

URMĂRIND să promoveze schimburile comerciale și investițiile și relațiile armonioase între părți, bazate pe principiile economiei de piață,

AVÂND ÎN VEDERE necesitatea creării unor condiții favorabile îmbunătățirii mediului de afaceri și a investițiilor,

CONȘTIENTE de necesitatea îmbunătățirii condițiilor care afectează mediul de afaceri și investițiile, precum și a condițiilor din domenii precum înființarea întreprinderilor, forța de muncă, prestarea de servicii și circulația capitalurilor,

ȚINÂND SEAMA de dreptul părților de a reglementa prestarea de servicii pe teritoriile lor și de a garanta atingerea unor obiective legitime de politică publică,

ȚINÂND SEAMA de angajamentul lor de a efectua schimburi comerciale în conformitate cu Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare „Acordul OMC”), și, în această privință, de interesul ambelor părți ca Irakul să adere la acordul menționat anterior,

RECUNOSCÂND nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare în cadrul OMC,

RECUNOSCÂND faptul că terorismul, criminalitatea organizată, spălarea banilor și traficul de droguri reprezintă amenințări grave la adresa stabilității și securității internaționale, precum și în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor cooperării lor,

LUÂND NOTĂ de importanța promovării și consolidării cooperării regionale,

CONFIRMÂND faptul că din dispozițiile prezentului acord care intră în domeniul de aplicare al părții trei titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene decurg obligații pentru Regatul Unit și Irlanda ca părți contractante separate, și nu ca parte a Uniunii Europene, cu excepția cazului în care Uniunea Europeană notifică Irakul că oricare dintre aceste state își asumă obligații în aceste domenii ca parte a Uniunii Europene, în conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Același regim se aplică Danemarcei, în conformitate cu Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Instituirea unui parteneriat

(1)   Prin prezentul acord se instituie un parteneriat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și Irak, pe de altă parte.

(2)   Parteneriatul are următoarele obiective:

(a)

să ofere un cadru adecvat pentru dialogul politic dintre părți, care să permită dezvoltarea relațiilor politice;

(b)

să promoveze comerțul și investițiile, precum și relațiile economice armonioase între părți, încurajând astfel dezvoltarea lor economică durabilă; și

(c)

să asigure o bază pentru cooperarea legislativă, economică, socială, financiară și culturală.

Articolul 2

Bază

Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului, astfel cum sunt prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale relevante referitoare la drepturile omului, precum și a principiului statului de drept stă la baza politicilor interne și internaționale ale ambelor părți și constituie un element esențial al prezentului acord.

TITLUL I

DIALOGUL POLITIC ȘI COOPERAREA ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ȘI DE SECURITATE

Articolul 3

Dialogul politic

(1)   Se instituie între părți un dialog politic periodic. Acesta consolidează relațiile dintre părți, contribuie la dezvoltarea unui parteneriat și sporește înțelegerea reciprocă și solidaritatea.

(2)   Dialogul politic reglementează toate subiectele de interes comun, în special pacea, politica externă și de securitate, dialogul și reconcilierea naționale, democrația, statul de drept, drepturile omului, buna guvernanță și stabilitatea și integrarea regionale.

(3)   Dialogul politic are loc anual, la nivel ministerial și la nivel de înalți funcționari.

Articolul 4

Combaterea terorismului

Părțile reafirmă importanța combaterii terorismului și convin să coopereze în ceea ce privește prevenirea și eliminarea actelor de terorism, în conformitate cu convențiile internaționale, legislația internațională în domeniul drepturilor omului, în domeniul umanitar și al refugiaților, precum și în conformitate cu legislația și reglementările fiecăreia. Părțile cooperează în special:

(a)

în cadrul punerii în aplicare pe deplin a Rezoluției nr. 1373 (2001) a Consiliului de Securitate al ONU și a altor rezoluții ONU relevante, a Strategiei ONU de combatere a terorismului, precum și a convențiilor și instrumentelor internaționale aplicabile;

(b)

prin schimb de informații privind grupările teroriste și rețelele lor de sprijin, în conformitate cu legislația internațională și națională; și

(c)

prin schimburi de opinii în ceea ce privește mijloacele și metodele utilizate pentru combaterea terorismului, inclusiv cu privire la chestiunile tehnice și de formare, precum și prin schimb de experiență referitor la prevenirea terorismului.

Părțile își reafirmă angajamentul de a ajunge, cât mai repede posibil, la un acord cu privire la Convenția generală a ONU privind terorismul internațional.

Părțile sunt profund preocupate de incitarea la comiterea de acte teroriste și subliniază angajamentul pe care și l-au asumat de a lua toate măsurile necesare și adecvate, în conformitate cu legislația internațională și națională, pentru a reduce amenințările pe care le reprezintă astfel de incitări.

Articolul 5

Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă

Părțile consideră că proliferarea armelor de distrugere în masă (WMD) și a vectorilor acestora, atât către actori statali, cât și nestatali reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității și securității internaționale. Părțile convin, prin urmare, să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării WMD și a vectorilor acestora prin respectarea în totalitate și prin punerea în aplicare la nivel național a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și al altor obligații internaționale relevante. Părțile convin că această dispoziție reprezintă un element esențial al prezentului acord.

În plus, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării WMD și a vectorilor acestora prin:

(a)

adoptarea de măsuri pentru a semna, ratifica sau adera la, după caz, și pentru a aplica pe deplin toate celelalte instrumente internaționale relevante;

(b)

instituirea unui sistem eficace de control al exporturilor naționale, care să controleze atât exporturile, cât și tranzitul bunurilor legate de armele de distrugere în masă, inclusiv un control al utilizării finale a tehnologiilor cu dublă utilizare legată de armele de distrugere în masă, și care să prevadă sancțiuni eficace în cazul nerespectării controalelor exporturilor.

Părțile convin să instituie un dialog politic periodic, care să însoțească și să consolideze aceste elemente.

Articolul 6

Armament ușor și arme de calibru mic

(1)   Părțile recunosc că fabricarea, transferul și circulația ilicite de arme de calibru mic și armament ușor (SALW), inclusiv muniția aferentă, precum și acumularea în exces a acestora, gestionarea lor ineficientă, stocurile securizate în mod necorespunzător și răspândirea necontrolată a acestor arme reprezintă în continuare o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale.

(2)   Părțile convin să respecte și să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin în ceea ce privește combaterea comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul acordurilor internaționale în vigoare și al rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și angajamentele care le revin în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu, precum Programul de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu SALW sub toate aspectele sale.

(3)   Părțile se angajează să coopereze și să asigure coordonarea, complementaritatea și sinergia eforturilor lor în materie de combatere a comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, la nivel mondial, regional, subregional și național, și convin să instituie un dialog politic periodic, care să însoțească și să consolideze acest demers.

Articolul 7

Curtea Penală Internațională

(1)   Părțile reafirmă faptul că cele mai grave infracțiuni care afectează întreaga comunitate internațională nu ar trebui să rămână nepedepsite și că aducerea acestora în fața justiției ar trebui asigurată prin măsuri la nivel intern sau internațional.

(2)   Părțile recunosc faptul că Irakul nu este încă stat parte la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, dar că Irakul are în vedere posibilitatea aderării în viitor la acesta. Astfel, Irakul va întreprinde măsurile necesare pentru a adera la Statutul de la Roma și la instrumentele aferente acestuia, pentru a le ratifica și pune în aplicare.

(3)   Părțile își reafirmă hotărârea de a coopera cu privire la această chestiune, inclusiv prin schimb de experiență în ceea ce privește adoptarea modificărilor juridice necesare în temeiul legislației internaționale relevante.

TITLUL II

COMERȚ ȘI INVESTIȚII

SECȚIUNEA I

Comerțul cu bunuri

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 8

Obiectul și domeniul de aplicare

Dispozițiile prezentului capitol se aplică comerțului cu bunuri dintre părți.

Articolul 9

Taxe vamale

În sensul prezentului capitol, o „taxă vamală” include orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul sau exportul unui bun sau legată de acesta, inclusiv orice formă de suprataxă sau impunere suplimentară, instituită sau legată de un astfel de import sau export. O „taxă vamală” nu include nicio:

(a)

impunere echivalentă unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 11;

(b)

taxă impusă în conformitate cu titlul II secțiunea I capitolul II din prezentul acord;

(c)

taxă aplicată în conformitate cu articolele VI, XVI și XIX din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (denumit în continuare „GATT 1994”), cu Acordul OMC privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994, cu Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, cu articolul 5 din Acordul OMC privind agricultura sau cu Memorandumul de înțelegere al OMC privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor (denumit în continuare „Memorandumul privind soluționarea litigiilor”);

(d)

redevență sau altă impunere instituită în temeiul legislației interne a uneia dintre părți și în conformitate cu articolul VIII din GATT 1994 și cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia.

Articolul 10

Tratamentul NCM

(1)   Părțile își acordă reciproc tratament bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate, în conformitate cu articolul I alineatul (1) din GATT 1994 și cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) nu se aplică în cazul:

(a)

avantajelor acordate în vederea instituirii unei uniuni vamale sau a unei zone de liber schimb în conformitate cu GATT 1994 sau ca urmare a instituirii unei astfel de uniuni vamale sau zone de liber schimb;

(b)

avantajelor acordate anumitor țări în conformitate cu GATT 1994 și cu alte acorduri internaționale în favoarea țărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 11

Tratamentul național

Fiecare parte acordă tratament național bunurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv în conformitate cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt introduse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 12

Politica tarifară

(1)   Produsele originare din Irak și importate în Uniune fac obiectul tarifului aplicat de Uniune națiunilor celor mai favorizate. Produselor originare din Irak și importate în Uniune nu li se aplică taxe vamale mai mari decât cele care se aplică, în conformitate cu articolul I din GATT 1994, importurilor din țări membre ale OMC.

(2)   Atunci când sunt importate în Irak, produselor originare din Uniune nu li se aplică taxe vamale mai mari decât taxa pentru reconstrucție, de 8 %, aplicată în prezent bunurilor importate.

(3)   Părțile convin că, până la aderarea Irakului la OMC, pot modifica nivelul taxelor vamale la importuri, în urma unei consultări între părți.

(4)   În cazul în care, după semnarea prezentului acord, Irakul aplică erga omnes importurilor orice reducere tarifară, în special reduceri rezultate din negocierile tarifare din cadrul OMC, importurilor originare din Uniune li se aplică astfel de taxe vamale reduse, acestea înlocuind taxa de bază sau taxa pentru reconstrucție începând cu data la care se aplică reducerile respective.

Articolul 13

Aplicarea dispozițiilor relevante ale GATT 1994

Următoarele articole din GATT 1994 se introduc în acord, devin parte integrantă a acestuia și se aplică mutatis mutandis între părți:

(a)

articolul V, inclusiv notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia;

(b)

articolul VII alineatele (1), (2), (3), alineatul (4) literele (a), (b) și (d) și alineatul (5), inclusiv notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia, și Acordul OMC privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994;

(c)

articolul VIII, inclusiv notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia;

(d)

articolul IX;

(e)

articolul X.

Articolul 14

Sistemul armonizat de denumire a mărfurilor

Clasificarea bunurilor care fac obiectul comerțului între părți este stabilită în nomenclatura tarifară a fiecărei părți, interpretată în conformitate cu sistemul armonizat instituit de Convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles, la 14 iunie 1983 (denumit în continuare „SA”).

Articolul 15

Admiterea temporară a bunurilor

Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile internaționale privind admiterea temporară a bunurilor a căror respectare este obligatorie pentru ambele părți, fiecare parte o exceptează pe cealaltă de la plata impunerilor și a taxelor aferente bunurilor admise temporar. Procedura admiterii temporare se aplică ținând seama de condițiile în care obligațiile care rezultă din astfel de convenții au fost acceptate de părțile respective.

Articolul 16

Interzicerea restricțiilor cantitative

La intrarea în vigoare a prezentului acord, Uniunea și Irakul elimină, nu adoptă sau nu mențin în schimburile comerciale dintre ele nicio restricție cu privire la importuri sau exporturi sau orice măsuri cu efect echivalent, în conformitate cu articolul XI din GATT 1994 și cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt incluse în prezentul acord și devin parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis.

Articolul 17

Taxele la export

Nicio parte nu poate menține sau institui taxe vamale, taxe sau alte redevențe și impuneri instituite pentru exportul de bunuri către cealaltă parte sau în legătură cu acesta. Nicio parte nu poate menține sau institui pentru bunurile exportate către cealaltă parte taxe, redevențe sau impuneri interne mai mari decât cele instituite pentru produsele similare destinate vânzării interne.

Capitolul II

Instrumente aferente măsurilor comerciale

Articolul 18

Antidumping

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică părțile să adopte măsuri antidumping sau compensatorii în conformitate cu articolul VI din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia, cu Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 și cu Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii.

(2)   Prezentul articol nu face obiectul dispozițiilor titlului II secțiunea VI din prezentul acord.

Articolul 19

Măsuri de salvgardare

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică părțile să adopte măsuri în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare.

(2)   Prezentul articol nu face obiectul dispozițiilor titlului II secțiunea VI din acest acord.

Capitolul III

Excepții

Articolul 20

Excepții generale

Dispozițiile articolului XX din GATT 1994, inclusiv notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia, și ale articolului XXI din GATT 1994, care au fost incluse în prezentul acord și au devenit parte integrantă a acestuia, se aplică mutatis mutandis între părți.

Capitolul IV

Aspecte netarifare

Articolul 21

Standardele industriale și evaluarea conformității, reglementări tehnice

(1)   Relația cu Acordul OMC privind obstacolele tehnice în calea comerțului

Dispozițiile Acordului OMC privind obstacolele tehnice în calea comerțului (denumit în continuare „Acordul BTC”), care au fost incluse în acord și au devenit parte integrantă a acestuia, se aplică mutatis mutandis între părți.

(2)   Obiectul și domeniul de aplicare

Dispozițiile prezentului capitol se aplică pregătirii, adoptării și aplicării reglementărilor tehnice, standardelor și procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum sunt definite în Acordul BTC.

(3)   Obiective

Obiectele cooperării între părți în domeniile reglementărilor tehnice, standardelor și procedurilor de evaluare a conformității sunt următoarele:

(a)

evitarea sau reducerea barierelor tehnice în calea comerțului, pentru a facilita schimburile comerciale între părți;

(b)

sporirea accesului la produse de pe piața celeilalte părți prin îmbunătățirea siguranței, calității și competitivității produselor;

(c)

promovarea unei mai mari utilizări a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității internaționale, inclusiv a măsurilor specifice unui anumit sector, și utilizarea celor mai bune practici internaționale la elaborarea acestora;

(d)

asigurarea faptului că pregătirea, adoptarea și aplicarea standardelor și a reglementărilor tehnice sunt transparente și nu creează obstacole inutile în calea comerțului între părți, în conformitate cu dispozițiile Acordului BTC;

(e)

dezvoltarea infrastructurii pentru reglementări tehnice, standardizare, evaluarea conformității, acreditare, metrologie și supravegherea pieței în Irak;

(f)

dezvoltarea unor legături funcționale între instituțiile din Irak și Uniune responsabile de standardizare, evaluarea conformității și reglementare;

(g)

promovarea unei participări eficace a instituțiilor irakiene în cadrul organismelor de stabilire a standardelor internaționale și în cadrul Comitetului BTC.

(4)   Reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității

(a)

Părțile se asigură că reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității nu sunt pregătite, adoptate sau aplicate astfel încât să creeze obstacole inutile în calea comerțului între părți sau astfel încât să aibă un astfel de efect, sub rezerva dispozițiilor Acordului BTC.

(b)

Părțile întreprind măsurile necesare pentru a-și armoniza, atunci când este posibil, reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității.

(5)   Transparență și notificare

(a)

Obligațiile privind schimbul de informații referitor la reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității prevăzute de Acordul BTC se aplică între părți.

(b)

Părțile convin să facă schimb de informații cu privire la aspectele care pot fi relevante pentru relațiile lor externe, inclusiv alerte rapide, opinii științifice și evenimente, prin intermediul punctelor de contact.

(c)

Părțile pot coopera în instituirea și menținerea de puncte de contact și în ceea ce privește crearea și întreținerea de baze de date comune.

Capitolul V

Măsuri sanitare și fitosanitare

Articolul 22

Măsuri sanitare și fitosanitare

(1)   Părțile cooperează în domeniul măsurilor sanitare și fitosanitare în vederea facilitării comerțului, protejând totodată viața și sănătatea umană, a animalelor și a plantelor. Dispozițiile Acordului OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (denumit în continuare „Acordul SPS”), care au fost incluse în acord și au devenit parte integrantă a acestuia, se aplică mutatis mutandis între părți.

(2)   La cerere, părțile pot identifica și rezolva problemele care pot decurge din aplicarea măsurilor specifice SPS, în vederea găsirii unor soluții acceptabile pentru ambele părți.

SECȚIUNEA II

Comerțul cu servicii și stabilirea

Articolul 23

Acoperire

(1)   Prezenta secțiune stabilește măsurile necesare pentru liberalizarea progresivă între părți a comerțului cu servicii și a stabilirii.

(2)   Prezenta secțiune se aplică măsurilor care afectează comerțul cu servicii și stabilirea în toate activitățile economice, exceptând:

(a)

extracția, fabricarea și prelucrarea materialelor nucleare;

(b)

producția sau comercializarea armelor, a munițiilor și a materialului de război;

(c)

serviciile audiovizuale și culturale;

(d)

serviciile din domeniul educației;

(e)

serviciile de sănătate și serviciile sociale;

(f)

cabotajul maritim național;

(g)

serviciile de transport aerian și serviciile auxiliare transportului aerian altele decât:

(i)

serviciile de reparare și întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

(ii)

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare;

(iv)

serviciile de asistență la sol;

(v)

serviciile de închiriere de aeronave cu echipaj;

(vi)

serviciile de exploatare a aeroporturilor; și

(h)

serviciile de transporturi spațiale.

(3)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se interpretează ca impunând vreo obligație în materie de achiziții publice.

(4)   Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică subvențiilor acordate de către părți.

(5)   În conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni, fiecare parte își rezervă dreptul de a reglementa și de a introduce noi reglementări în vederea îndeplinirii obiectivelor legitime de politică.

Articolul 24

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

(a)

prin „persoană fizică din Uniune” se înțelege un resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii, conform legislației acestuia, și prin „persoană fizică din Irak” se înțelege un resortisant al Irakului, conform legislației acestuia;

(b)

prin „persoană juridică” se înțelege orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației în vigoare, în scopuri lucrative sau nu, care aparține sectorului privat sau public, inclusiv orice corporație, trust, societate de persoane, asociație în participațiune, întreprindere individuală sau asociație;

(c)

prin „persoană juridică din Uniune” sau „persoană juridică din Irak” se înțelege o persoană juridică constituită în conformitate cu legislația unui stat membru al Uniunii sau, respectiv, a Irakului, care are sediul social, administrația centrală sau sediul principal pe teritoriul pe care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Irakului. În cazul în care persoana juridică își are numai sediul social, administrația centrală sau sediul principal pe teritoriul pe care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Irakului, aceasta nu este considerată persoană juridică din Uniune sau, respectiv, din Irak, decât dacă operațiunile sale au o legătură reală și continuă cu economia Uniunii sau, respectiv, a Irakului;

(d)

fără a aduce atingere literei (c), dispozițiile prezentului acord se aplică, de asemenea, companiilor maritime stabilite în afara Uniunii sau, respectiv, a Irakului, în cazul în care navele lor sunt înregistrate în conformitate cu legislația acestora în respectivul stat membru al Uniunii sau în Irak și arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii sau al Irakului;

(e)

prin „activitate economică” se înțelege orice activitate cu excepția activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale, și anume a activităților care nu sunt desfășurate pe baze comerciale și nici în concurență cu unul sau mai mulți agenți economici;

(f)

prin „filială” se înțelege o persoană juridică care este controlată efectiv de o altă persoană juridică;

(g)

prin „sucursală” a unei persoane juridice se înțelege un loc de desfășurare a activității fără personalitate juridică ce are aparența unei permanențe, precum extensia unei societăți-mamă, care dispune de gestionare proprie și este dotat material pentru a putea trata afaceri cu terți, astfel încât nu este necesar ca aceștia din urmă, deși știu că va exista, în cazul în care este necesar, o legătură juridică cu societatea-mamă, al cărei sediu este în străinătate, să trateze direct cu această societate-mamă, putând efectua tranzacții comerciale la locul de activitate al extensiei;

(h)

prin „prestator de servicii” al unei părți se înțelege orice persoană fizică sau juridică a unei părți care dorește să presteze sau prestează un serviciu;

(i)

„comerț cu servicii” este definit ca prestarea unui serviciu în unul dintre următoarele moduri:

(i)

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți;

(ii)

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

(iii)

de către un prestator de servicii al unei părți, prin înființarea unei întreprinderi de către acesta pe teritoriul celeilalte părți;

(iv)

de către un prestator de servicii al unei părți, prin prezența de persoane fizice pe teritoriul celeilalte părți;

(j)

prin „măsură” se înțelege orice măsură a unei părți, sub formă de act cu putere de lege, reglementare, normă, procedură, decizie, acțiune administrativă sau sub oricare altă formă;

(k)

prin „măsură adoptată sau menținută de către o parte” se înțeleg măsuri luate de:

(i)

guverne și autorități centrale, regionale sau locale; și

(ii)

organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de guvernele sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

(l)

„serviciile” includ orice serviciu din orice sector, cu excepția serviciilor prestate în exercitarea autorității guvernamentale;

(m)

prin „entitate” se înțelege orice tip de entitate comercială sau profesională stabilită prin:

(i)

constituirea, achiziționarea sau menținerea unei persoane juridice; sau

(ii)

crearea sau menținerea unei sucursale sau reprezentanțe,

pe teritoriul unei părți în vederea exercitării unei activități economice;

(n)

prin „investitor” se înțelege orice persoană fizică sau juridică care dorește să desfășoare sau desfășoară o activitate economică prin înființarea unei entități;

(o)

prin „serviciu prestat în exercitarea autorității guvernamentale” se înțelege orice serviciu care nu este prestat nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți prestatori de servicii.

Articolul 25

(1)   De la intrarea în vigoare a prezentului acord, Uniunea extinde la serviciile sau la prestatorii de servicii din Irak tratamentul care rezultă din programul de angajamente al Uniunii și al statelor sale membre privind tratamentul național și accesul la piață prevăzute de Acordul General privind Comerțul cu Servicii (denumit în continuare „GATS”).

(2)   De la intrarea în vigoare a prezentului acord și sub rezerva alineatului (3), Irakul acordă serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor din Uniune în sectorul serviciilor și în alte sectoare decât cel al serviciilor un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor din Irak sau serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor din orice țară terță, în funcție de tratamentul care este mai favorabil.

(3)   Irakul poate modifica tratamentul acordat serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor din Uniune prin condiționarea acestuia de îndeplinirea unor cerințe și calificări care duc la un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor servicii, prestatori de servicii, entități și investitori similari. O astfel de modificare trebuie să respecte următoarele condiții:

(a)

tratamentul acordat serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor din Uniune rămâne cel puțin la fel de favorabil ca cel acordat de către Irak serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor similari din orice țară terță;

(b)

Irakul notifică o astfel de intenție Comisiei Uniunii Europene (denumită în continuare „Comisia”) cu patru luni înaintea datei de la care se intenționează să se aplice condițiile respective. La cererea Comisiei, Irakul furnizează informații detaliate cu privire la motivele care justifică intenția de impunere a condițiilor și calificărilor respective. Aceste condiții și calificări sunt considerate acceptate de Uniune în cazul în care Irakului nu i se trimite nicio comunicare în termen de opt săptămâni;

(c)

la cererea oricăreia dintre părți, condițiile și calificările propuse sunt înaintate Comitetului de cooperare, spre examinare și aprobare.

(4)   Fără a aduce atingere beneficiilor care decurg din tratamentul acordat serviciilor, prestatorilor de servicii, entităților și investitorilor din Uniune în temeiul alineatului (2) al prezentului articol, ca urmare a aderării sale la OMC Irakul extinde și la serviciile și prestatorii de servicii din Uniune tratamentul care rezultă din programul său de angajamente prevăzut de GATS.

Articolul 26

(1)   Tratamentul bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate acordat în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică avantajelor fiscale pe care părțile le acordă sau le vor acorda în viitor pe baza unor acorduri destinate să evite dubla impozitare sau a altor măsuri fiscale.

(2)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau punerea în aplicare de către părți a oricărei măsuri destinate prevenirii evaziunii fiscale în temeiul dispozițiilor fiscale ale acordurilor destinate să evite dubla impozitare și în temeiul altor măsuri fiscale sau legislației fiscale interne.

(3)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se interpretează ca împiedicând statele membre sau Irakul să facă distincția, în aplicarea dispozițiilor relevante ale legislației lor fiscale, între contribuabilii care nu se află în situații identice, în special în ceea ce privește reședința acestora.

Articolul 27

Alte acorduri

Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu limitează drepturile investitorilor părților de a beneficia de orice tratament mai favorabil prevăzut într-un acord internațional existent sau viitor referitor la investiții, la care este parte un stat membru al Uniunii sau Irakul.

Articolul 28

Transparență

Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informații specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaționale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înființează unul sau mai multe puncte de informare pentru a furniza, la cerere, informații specifice prestatorilor de servicii ai celeilalte părți cu privire la toate aceste aspecte. Aceste puncte de informare sunt enumerate în ANEXA 3. Nu este necesar ca aceste puncte de informare să fie depozitare ale actelor cu putere de lege și reglementărilor.

Articolul 29

Excepții

(1)   Dispozițiile prezentei secțiuni fac obiectul excepțiilor prevăzute la prezentul articol. Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu se aplice într-un mod care ar constitui fie un mijloc arbitrar sau nejustificabil de discriminare între țările în care există condiții similare, fie o restricție disimulată în calea comerțului cu servicii, nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau punerea în aplicare de către orice parte a măsurilor:

(a)

necesare pentru protejarea securității publice sau a moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice;

(b)

necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor;

(c)

necesare pentru asigurarea respectării actelor cu putere de lege sau a reglementărilor care nu contravin dispozițiilor prezentei secțiuni, inclusiv a celor legate de:

(i)

prevenirea practicilor înșelătoare și frauduloase sau gestionarea efectelor cauzate de o nerespectare a contractelor de servicii;

(ii)

protejarea vieții private a persoanelor în legătură cu prelucrarea și difuzarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității înregistrărilor individuale și a conturilor personale;

(iii)

siguranță;

(d)

incompatibile cu obiectivele articolului 25, cu condiția ca diferența de tratament să vizeze instituirea sau colectarea eficientă sau echitabilă de impozite directe aferente serviciilor sau prestatorilor de servicii ai celeilalte părți;

(e)

incompatibile cu obiectivele articolului 25, cu condiția ca diferența de tratament să vizeze împiedicarea eludării sau evaziunii fiscale în conformitate cu dispozițiile fiscale ale acordurilor privind evitarea dublei impuneri sau ale altor măsuri fiscale sau ale legislației fiscale interne.

(2)   Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părților sau activităților de pe teritoriul fiecărei părți care sunt legate, chiar și numai ocazional, de exercitarea autorității publice.

(3)   Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică măsurilor care afectează persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a uneia dintre părți, nici măsurilor privind cetățenia, rezidența sau angajarea pe bază de contract cu durată nelimitată.

(4)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru a reglementa intrarea sau șederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru asigurarea trecerii ordonate a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să compromită beneficiile care rezultă pentru cealaltă parte din dispozițiile articolului 25.

(5)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se aplică activităților desfășurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii cursului de schimb.

(6)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile publice ale acesteia, să desfășoare activități sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în numele, cu garanția sau cu utilizarea resurselor financiare ale părții sau ale entităților publice ale acesteia.

(7)   Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere aplicării, de către fiecare parte, a oricăror măsuri necesare pentru a preveni eludarea, prin intermediul dispozițiilor prezentului acord, a măsurilor pe care le-a adoptat în ceea ce privește accesul țărilor terțe pe piața sa.

Articolul 30

Excepții privind securitatea

Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu se interpretează:

(a)

ca impunând oricărei părți obligația de a furniza orice informație a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în domeniul securității; sau

(b)

ca împiedicând oricare parte să întreprindă orice acțiune pe care o consideră necesară pentru protecția intereselor sale esențiale în domeniul securității:

(i)

legată de activitățile economice desfășurate în mod direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unități militare;

(ii)

legată de materialele fisionabile și fuzionabile sau de materialele din care sunt obținute acestea;

(iii)

legată de fabricarea sau comerțul cu arme, muniții și materiale de război, precum și legată de traficul de alte mărfuri și materiale;

(iv)

legată de achizițiile publice indispensabile pentru securitatea națională sau pentru apărarea națională;

(v)

întreprinsă pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale; sau

(c)

ca împiedicând oricare parte să întreprindă orice acțiune în vederea îndeplinirii obligațiilor care îi revin în temeiul Cartei Organizației Națiunilor Unite, în vederea menținerii păcii și securității internaționale.

Articolul 31

Liberalizarea progresivă a comerțului cu servicii și a stabilirii

Dacă circumstanțele o permit, inclusiv în situația rezultată ca urmare a aderării Irakului la OMC, Consiliul de cooperare le poate recomanda părților să își extindă treptat comerțul cu servicii și stabilirea și să asigure respectarea pe deplin a dispozițiilor GATS, în special cele ale articolului V. În cazul în care sunt acceptate, recomandările respective pot fi puse în aplicare prin intermediul unor acorduri încheiate între părți.

SECȚIUNEA III

Dispoziții care afectează activitățile comerciale și investițiile

Articolul 32

Încurajarea investițiilor

Părțile încurajează sporirea investițiilor care aduc beneficii ambelor părți, prin crearea unui climat mai favorabil pentru investițiile private.

Articolul 33

Puncte de contact și schimb de informații

Pentru a facilita comunicarea între părți cu privire la orice aspect comercial legat de investițiile private, fiecare parte desemnează un punct de contact. La cererea oricăreia dintre părți, punctul de contact al celeilalte părți indică departamentul sau funcționarul responsabil de problema în cauză și acordă sprijinul necesar pentru a facilita comunicarea cu partea solicitantă.

SECȚIUNEA IV

Plăți curente și capitaluri

Articolul 34

Obiectivul și domeniul de aplicare

(1)   Părțile vizează liberalizarea plăților curente și a circulației capitalurilor între ele, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul instituțiilor financiare internaționale.

(2)   Prezenta secțiune se aplică tuturor plăților curente și circulației capitalurilor între părți.

Articolul 35

Cont curent

Părțile permit orice plăți și transferuri de cont curent între părți, în monedă liber convertibilă și în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional.

Articolul 36

Contul de capital

De la intrarea în vigoare a acordului, părțile permit libera circulație a capitalurilor legată de investițiile directe făcute în conformitate cu legislația țării gazdă și de investițiile efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului acord, precum și lichidarea sau repatrierea acestor capitaluri și a oricărui profit care rezultă din acestea.

Articolul 37

Statu-quo

Părțile nu introduc nicio nouă restricție cu privire la plățile curente și la circulația capitalurilor între rezidenții lor și nu modifică regimurile existente de așa manieră încât să devină mai restrictive.

Articolul 38

Măsuri de salvgardare

(1)   Atunci când, în circumstanțe excepționale, circulația capitalurilor între Uniune și Irak cauzează sau riscă să cauzeze dificultăți majore pentru funcționarea politicii cursului de schimb sau a politicii monetare în Uniune sau Irak, Uniunea, respectiv Irakul, poate lua măsuri de salvgardare cu privire la circulația capitalurilor, pentru o perioadă de cel mult șase luni, în cazul în care aceste măsuri sunt strict necesare.

(2)   Partea care adoptă măsuri de salvgardare informează de îndată cealaltă parte cu privire la calendarul eliminării acestora.

Articolul 39

Dispoziții finale

(1)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu limitează drepturile agenților economici ai părților de a beneficia de orice tratament mai favorabil care poate fi prevăzut în orice acord bilateral sau multilateral existent la care sunt părți.

(2)   Părțile se consultă în vederea facilitării circulației capitalurilor între ele, pentru a promova obiectivele prezentului acord.

SECȚIUNEA V

Aspecte legate de comerț

Capitolul I

Întreprinderile comerciale de stat

Articolul 40

(1)   Părțile urmăresc respectarea dispozițiilor articolului XVII din GATT 1994 și a notelor explicative și dispozițiilor suplimentare ale acestuia, precum și a Memorandumului de înțelegere al OMC privind interpretarea articolului XVII din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994, care au fost incluse în acord și au devenit mutatis mutandis parte integrantă a acestuia.

(2)   În cazul în care una dintre părți îi solicită informații celeilalte părți privind cazuri individuale de întreprinderi comerciale de stat, modul lor de funcționare și efectul activităților lor asupra comerțului bilateral, partea solicitată trebuie să asigure o cât mai mare transparență, fără a aduce atingere articolului XVII alineatul (4) litera (d) din GATT 1994 privind informațiile confidențiale.

(3)   Fiecare parte se asigură că orice întreprindere comercială de stat care furnizează un bun sau prestează un serviciu respectă obligațiile care îi revin părții respective în temeiul acordului.

Capitolul II

Achiziții publice

Articolul 41

Introducere

(1)   Părțile recunosc contribuția pe care organizarea unor proceduri de achiziții transparente, competitive și deschise o are la dezvoltarea economică și își stabilesc ca obiectiv o deschidere efectivă, reciprocă și treptată a piețelor lor de achiziții publice.

(2)   În sensul prezentului capitol:

(a)

prin „bunuri sau servicii comerciale” se înțeleg bunuri sau servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerț către cumpărători neguvernamentali, cumpărate de regulă de aceștia și utilizate în scopuri neguvernamentale;

(b)

prin „serviciu de construcție” se înțelege un serviciu al cărui obiectiv este realizarea prin orice mijloc de lucrări civile sau de construcție, pe baza diviziunii 51 din Clasificarea centrală provizorie a produselor a Organizației Națiunilor Unite (denumită în continuare „CPC”);

(c)

prin „zile” se înțeleg zile calendaristice;

(d)

prin „licitație electronică” se înțelege un proces repetitiv care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor prețuri noi și/sau a unor valori noi pentru elementele netarifare cuantificabile ale licitației care au legătură cu criteriile de evaluare, ceea ce duce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;

(e)

prin „în scris sau scris(ă)” se înțelege orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă și comunicată ulterior. Aceasta poate include informațiile transmise și stocate electronic;

(f)

prin „licitație restrânsă” se înțelege o metodă de achiziții publice prin care entitatea contractantă contactează ce furnizor sau furnizori dorește;

(g)

prin „măsură” se înțelege orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, orientare sau practică administrativă a unei entități contractante legată de achizițiile publice reglementate;

(h)

prin „listă multifuncțională” se înțelege o listă de furnizori cu privire la care o entitate contractantă a hotărât că îndeplinesc condițiile de înscriere pe lista în cauză, pe care entitatea contractantă intenționează să o folosească de mai multe ori;

(i)

prin „anunț de intenție de achiziție publică” se înțelege un anunț publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesați să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;

(j)

prin „operațiuni de compensare” se înțelege orice condiție sau măsură care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătățește contul balanței de plăți al unei părți, precum utilizarea conținutului de origine națională, acordarea de licențe pentru tehnologie, investițiile, comerțul în contrapartidă și acțiuni sau cerințe similare;

(k)

prin „licitație deschisă” se înțelege o metodă de achiziții publice prin care toți furnizorii interesați pot depune o ofertă;

(l)

prin „persoană” se înțelege o persoană fizică sau juridică;

(m)

prin „entitate contractantă” se înțelege o entitate a unei părți care face obiectul apendicelui I la ANEXA 1 la prezentul acord;

(n)

prin „furnizor calificat” se înțelege un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condițiile de participare;

(o)

prin „licitație selectivă” se înțelege o metodă de achiziții publice prin care numai furnizorii calificați sunt invitați de entitatea contractantă să depună o ofertă;

(p)

„serviciile” includ serviciile de construcții, în absența unor dispoziții contrare;

(q)

prin „standard” se înțelege un document aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizare comună și repetată, norme, orientări sau caracteristici pentru mărfuri sau servicii sau pentru procesele și metodele de producție aferente acestora, document a cărui respectare nu este obligatorie. Acesta poate, de asemenea, să includă sau să se refere exclusiv la cerințe privind terminologia, simbolurile, împachetarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun, serviciu, proces sau metodă de producție;

(r)

prin „furnizor” se înțelege o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza bunuri sau servicii; și

(s)

prin „specificație tehnică” se înțelege o cerință din cadrul licitației care:

(i)

prevede caracteristicile bunurilor sau serviciilor care fac obiectul achiziției publice, inclusiv calitatea, performanța, siguranța și dimensiunile acestora, sau procesele și metodele de producție sau de furnizare a acestora; sau

(ii)

se referă la cerințe privind terminologia, simbolurile, împachetarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun sau serviciu.

Articolul 42

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Acest capitol se aplică oricărei măsuri privind achizițiile publice reglementate. În sensul prezentului articol, prin „achiziție publică reglementată” se înțelege o procedură de achiziție publică desfășurată în scopuri guvernamentale:

(a)

care are ca obiect bunuri, servicii sau orice combinație a acestora:

(i)

astfel cum sunt specificate în subanexele aferente fiecărei părți din apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord; și

(ii)

care nu sunt achiziționate pentru a fi comercializate sau revândute sau pentru a fi utilizate în producția sau furnizarea de bunuri sau servicii care se comercializează sau se revând;

(b)

prin orice mijloace contractuale, inclusiv cumpărare, leasing, închiriere sau cumpărare în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare;

(c)

a cărei valoare este egală sau mai mare decât cea a pragului aferent specificat în subanexele aferente fiecărei părți din apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord, la momentul publicării unui anunț în conformitate cu articolul 45;

(d)

de către o entitate contractantă; și

(e)

care nu este exclusă în alt mod din domeniul de aplicare.

(2)   Cu excepția cazurilor în care se prevede contrariul, prezentul capitol nu se aplică:

(a)

achiziției sau închirierii de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

(b)

acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistență pe care o parte o acordă, inclusiv acorduri de cooperare, granturi, împrumuturi, infuzii de capital, garanții și stimulente fiscale;

(c)

achizițiilor sau cumpărării de servicii de consiliere fiscală sau de depozit, de servicii de lichidare și gestionare pentru instituții financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, de amortizarea și de distribuirea datoriei publice, inclusiv de împrumuturi și de obligațiuni de stat, de bonuri de trezorerie sau de alte titluri de valoare;

(d)

contractelor de ocupare a forței de muncă în sectorul public;

(e)

achizițiilor publice organizate:

(i)

în scopul precis de acordare de asistență internațională, inclusiv de ajutor pentru dezvoltare;

(ii)

în cadrul procedurii sau condiției specifice prevăzute într-un acord internațional referitor la staționarea trupelor sau la punerea în comun în aplicare a unui proiect de către țările semnatare;

(iii)

în cadrul procedurii sau condiției specifice a unei organizații internaționale sau finanțate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistență internațională, în cazul în care procedura sau condiția aplicabilă nu ar fi conformă cu prezentul capitol.

(3)   Fiecare parte definește și specifică următoarele informații în subanexele care îi sunt aferente din apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord:

(a)

în subanexa 1 – entitățile guvernamentale centrale ale căror proceduri de achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(b)

în subanexa 2 – toate celelalte entități ale căror proceduri de achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(c)

în subanexa 3 – serviciile, altele decât cele de construcții, care sunt reglementate de prezentul capitol;

(d)

în subanexa 4 – serviciile de construcții reglementate de prezentul capitol;

(e)

în subanexa 5 – orice note cu caracter general.

(4)   Atunci când, în contextul unei achiziții publice reglementate, o entitate contractantă le solicită unor persoane care nu fac obiectul subanexelor aferente unei părți din apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord să organizeze proceduri de achiziții publice în conformitate cu anumite cerințe, articolul 43 se aplică mutatis mutandis unor astfel de cerințe.

(5)   La estimarea valorii unei achiziții publice pentru a stabili dacă este o achiziție publică reglementată, o entitate contractantă nu o împarte în mai multe achiziții publice și nici nu selectează sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziții publice în vederea excluderii totale sau parțiale a acesteia din domeniul de aplicare al prezentului capitol.

(6)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând oricare dintre părți să întreprindă orice acțiune sau să nu dezvăluie orice informație pe care o consideră necesară pentru protecția intereselor sale esențiale din domeniul securității în legătură cu achizițiile de arme, de muniții sau de materiale de război sau cu privire la achizițiile indispensabile pentru securitatea națională sau pentru apărarea națională.

(7)   Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă între părți în cazurile în care există aceleași condiții sau ar constitui o restricție disimulată în calea comerțului internațional, nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să instituie sau să aplice măsuri:

(a)

necesare pentru protecția moralității, ordinii sau siguranței publice;

(b)

necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor sau a plantelor;

(c)

necesare pentru protecția proprietății intelectuale; sau

(d)

legate de bunuri sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituții filantropice sau prin munca deținuților.

Articolul 43

Principii generale

(1)   În ceea ce privește orice măsură și orice achiziție publică reglementată, fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, acordă de îndată și necondiționat bunurilor și serviciilor celeilalte părți și furnizorilor celeilalte părți care oferă bunurile sau serviciile respective un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, îl acordă bunurilor, serviciilor și furnizorilor interni.

(2)   În ceea ce privește orice măsură privind achizițiile publice reglementate, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, nu:

(a)

acordă unui furnizor stabilit pe plan local un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat unui alt furnizor stabilit pe plan local, pe baza gradului de control străin sau de participare străină la capital; și nu

(b)

discriminează un furnizor stabilit pe plan local pe baza faptului că bunurile sau serviciile oferite de furnizorul respectiv pentru o anumită achiziție publică sunt bunuri sau servicii ale celeilalte părți.

(3)   În ceea ce privește orice acte cu putere de lege, reglementări, proceduri și practici privind achizițiile publice, precum și în ceea ce privește achizițiile publice specifice desfășurate de autoritățile publice de la toate nivelurile deschise bunurilor, serviciilor și furnizorilor din țările terțe, Irakul acordă bunurilor, serviciilor și furnizorilor din Uniune un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat bunurilor, serviciilor și furnizorilor oricărei țări terțe.

(4)   Atunci când organizează prin mijloace electronice o procedură de achiziții publice reglementată, o entitate contractantă:

(a)

se asigură că procedura de achiziții publice este desfășurată folosind sisteme și software de tehnologie a informațiilor, inclusiv cele legate de autentificare și criptarea informațiilor, care sunt disponibile publicului larg și interoperabile cu alte sisteme și software de tehnologie a informațiilor disponibile publicului larg; și

(b)

mențin mecanisme care asigură integritatea cererilor de participare și a ofertelor, fiind capabile inclusiv să înregistreze momentul primirii ofertei și să prevină accesul necorespunzător la acestea.

(5)   O entitate contractantă organizează procedurile de achiziții publice reglementate într-un mod transparent și imparțial care evită conflictele de interese și previne practicile de corupție și care respectă dispozițiile prezentului capitol.

(6)   La organizarea procedurilor de achiziții publice reglementate, nicio parte nu poate aplica bunurilor sau serviciilor importate din cealaltă parte sau furnizate de aceasta reguli de origine diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în același timp în cursul schimburilor comerciale obișnuite importurilor sau furnizării de bunuri sau servicii din aceeași parte.

Articolul 44

Publicarea informațiilor privind achizițiile publice

(1)   Fiecare parte:

(a)

publică prompt orice acte cu putere de lege, reglementări, hotărâri judecătorești, decizii administrative de aplicare generală și clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul unui act cu putere de lege sau reglementare și care sunt incluse ca referință în anunțuri, în documentația de licitație și în procedura de achiziții privind achizițiile publice reglementate și orice modificări ale acestora pe suport electronic sau de hârtie desemnat oficial, care este difuzat pe scară largă și rămâne accesibil publicului;

(b)

furnizează o explicație privind achizițiile publice reglementate oricăreia dintre părți, la cerere;

(c)

menționează în apendicele II la ANEXA 1 la prezentul acord media electronice sau pe suport de hârtie în care partea publică informațiile descrise la litera (a);

(d)

menționează în apendicele III la ANEXA 1 la prezentul acord media electronice în care partea respectivă publică anunțurile prevăzute la articolul 45, la articolul 47 alineatul (4) și la articolul 55 alineatul (2).

(2)   Fiecare parte notifică prompt celeilalte părți orice modificare adusă informațiilor privind partea respectivă care sunt menționate în apendicele II sau apendicele III la ANEXA 1 la prezentul acord.

Articolul 45

Publicarea anunțurilor

(1)   Pentru fiecare achiziție publică reglementată, exceptând circumstanțele descrise la articolul 52, entitatea contractantă publică un anunț de intenție de achiziție publică în media adecvate menționate în apendicele III la ANEXA 1 la prezentul acord. Fiecare astfel de anunț include informațiile prevăzute în apendicele IV la ANEXA 1 la prezentul acord. Aceste anunțuri sunt accesibile gratuit prin mijloace electronice prin intermediul unui singur punct de acces.

(2)   Pentru fiecare achiziție publică intenționată a fi desfășurată, entitatea contractantă publică un anunț succint care este ușor accesibil, în același moment în care publică anunțul de intenție de achiziție publică, în una dintre limbile OMC. Anunțul succint trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)

obiectul achiziției publice;

(b)

ultima zi în care se pot depune oferte sau, după caz, orice ultimă zi în care se pot depune cereri de participare la procedura de achiziție publică sau cereri de includere pe o listă multifuncțională; și

(c)

adresa de la care se pot solicita documentele referitoare la procedura de achiziții publice.

(3)   Entitățile contractante sunt încurajate să publice cât mai repede posibil în fiecare an fiscal un anunț privind planurile lor referitoare la procedurile de achiziții pe care le vor organiza în viitor (denumit în continuare „anunțul de achiziții publice planificate”). Anunțul ar trebui să includă obiectul achiziției publice și data planificată pentru publicarea anunțului de intenție de achiziție publică.

(4)   O entitate contractantă enumerată în subanexa 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord poate utiliza un anunț de achiziții publice planificate ca anunț de intenție de achiziție publică cu condiția ca acesta să includă toate informațiile prevăzute în apendicele IV la ANEXA 1 la prezentul acord de care dispune, precum și o afirmație conform căreia furnizorii interesați ar trebui să își exprime față de entitatea contractantă interesul față de procedura de achiziție publică respectivă.

Articolul 46

Condiții de participare

(1)   O entitate contractantă limitează condițiile de participare la o procedură de achiziții publice la condițiile esențiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacitățile juridice, financiare, comerciale și tehnice pentru a se achita de obligațiile care îi revin în cazul în care este declarat câștigător al procedurii de achiziții publice respective.

(2)   Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplinește condițiile de participare, o entitate contractantă:

(a)

evaluează capacitățile financiare, comerciale și tehnice ale furnizorului pe baza activităților economice ale furnizorului respectiv desfășurate atât pe teritoriul părții din care face parte entitatea contractantă, cât și în afara acestuia;

(b)

nu impune condiția conform căreia, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziții publice, acesta trebuie fie să fi câștigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei anumite părți, fie să aibă experiență de lucru anterioară pe teritoriul unei anumite părți; și

(c)

poate solicita experiență anterioară relevantă atunci când aceasta este esențială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerințele procedurii de achiziții publice.

(3)   La efectuarea acestei evaluări, entitatea contractantă se bazează pe condițiile pe care le-a specificat în prealabil în anunțuri sau în documentația privind licitația.

(4)   O entitate contractantă trebuie să excludă un furnizor pe motive precum falimentul, falsul în declarații, deficiențe semnificative în îndeplinirea oricărei cerințe sau obligații importante în cadrul unuia sau mai multor contracte anterioare, precum și în cazul în care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești privind comiterea unor infracțiuni grave sau a unor infracțiuni publice grave, abateri profesionale sau neplata impozitelor.

Articolul 47

Calificarea furnizorilor

(1)   Atunci când o entitate contractantă intenționează să utilizeze licitația selectivă:

(a)

include în anunțul de intenție de achiziție publică cel puțin informațiile specificate la punctele 1, 2, 6, 7, 10 și 11 din apendicele IV la ANEXA 1 la prezentul acord și invită furnizorii să depună o cerere de participare; și

(b)

pune la dispoziție, până la începerea perioadei în care se depun ofertele, cel puțin informațiile de la punctele 3, 4, 5, 8 și 9 din apendicele IV la ANEXA 1 la prezentul acord furnizorilor calificați, pe care îi notifică în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) litera (b) din apendicele VI la ANEXA 1 la prezentul acord.

(2)   O entitate contractantă recunoaște ca furnizori calificați orice furnizori interni și orice furnizori ai celeilalte părți care îndeplinesc condițiile de participare la o anumită procedură de achiziții publice, cu excepția cazului în care entitatea contractantă stabilește în anunțul de intenție de achiziție publică orice limitare cu privire la numărul de furnizori cărora li se va permite să depună oferte și criteriile care se vor utiliza pentru a selecta numărul limitat de furnizori.

(3)   În cazul în care documentația privind licitația nu este disponibilă în mod public de la data publicării anunțului menționat la alineatul (1), entitatea contractantă se asigură că documentele respective sunt puse la dispoziție în același moment tuturor furnizorilor calificați selectați în conformitate cu alineatul (2).

(4)   O entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord poate menține o listă multifuncțională de furnizori, cu condiția publicării anuale a unui anunț prin care furnizorii interesați sunt invitați să solicite includerea pe listă și, atunci când anunțul este publicat prin mijloace electronice, să fie tot timpul pus la dispoziție în mijlocul media adecvat menționat în apendicele III la ANEXA 1 la prezentul acord. Un astfel de anunț include informațiile prevăzute în apendicele V la ANEXA 1 la prezentul acord.

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (4), atunci când valabilitatea unei liste multifuncționale este de trei ani sau mai mică, o entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord poate publica un anunț menționat la alineatul respectiv numai o dată, la începutul perioadei de valabilitate a listei, cu condiția ca în anunț să se precizeze perioada de valabilitate și să nu mai fie publicate anunțuri ulterioare.

(6)   O entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord le permite furnizorilor să solicite în orice moment includerea pe o listă multifuncțională și îi include pe listă, într-un termen rezonabil de scurt, pe toți furnizorii calificați.

O entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord poate utiliza ca anunț de intenție de achiziție publică un anunț prin care furnizorii sunt invitați să solicite includerea pe o listă multifuncțională cu condiția ca:

(a)

anunțul să fie publicat în conformitate cu alineatul (4) și să includă informațiile prevăzute în apendicele V la ANEXA 1 la prezentul acord și cât mai multe din informațiile disponibile prevăzute în apendicele IV la ANEXA 1 la prezentul acord și cu condiția ca în acesta să se precizeze că reprezintă un anunț de intenție de achiziție publică;

(b)

entitatea să le furnizeze prompt furnizorilor care și-au exprimat interesul față de entitate pentru o anumită procedură de achiziții publice suficiente informații pentru a le permite să își evalueze interesul pentru procedura de achiziții publice respectivă, inclusiv toate celelalte informații prevăzute de apendicele IV la ANEXA 1 la prezentul acord, în măsura în care aceste informații sunt disponibile.

(7)   O entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord îi poate permite unui furnizor care a solicitat includerea pe o listă multifuncțională în conformitate cu alineatul (6) să depună o ofertă în cadrul unei anumite proceduri de achiziții publice atunci când entitatea contractantă are suficient timp pentru a analiza dacă furnizorul respectiv îndeplinește condițiile de participare.

(8)   O entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord informează prompt orice furnizor care depune o cerere de participare sau o cerere de includere pe o listă multifuncțională cu privire la decizia sa referitor la cererea respectivă.

(9)   Atunci când o entitate contractantă care face obiectul subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord respinge cererea unui furnizor de a fi considerat calificat sau cererea de includere pe o listă multifuncțională, nu mai recunoaște un furnizor ca fiind calificat sau elimină un furnizor de pe o listă multifuncțională, entitatea îl informează prompt pe furnizor și, la cererea acestuia, îi transmite o explicație în scris a motivelor deciziei sale.

Articolul 48

Specificații tehnice

(1)   O entitate contractantă nu pregătește, nu adoptă și nu aplică nicio specificație tehnică și nu stabilește nicio procedură de evaluare a conformității care are ca scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea comerțului internațional.

(2)   Dacă este cazul, atunci când stabilește specificațiile tehnice pentru bunurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă:

(a)

stabilește specificații tehnice axate mai degrabă pe cerințe de performanță și de funcționare decât pe cerințe de proiectare sau descriptive; și

(b)

fundamentează specificațiile tehnice pe standarde internaționale sau europene, în cazul în care acestea există sau, în caz contrar, pe reglementări tehnice naționale, pe standarde naționale recunoscute sau pe coduri de construcții.

(3)   Atunci când în specificațiile tehnice se utilizează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă indică, atunci când este cazul, că va lua în considerare ofertele de bunuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerințele procedurii de achiziții publice, incluzând formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația privind licitația.

(4)   Entitatea contractantă nu stabilește specificații tehnice care necesită sau care fac trimitere la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, model sau tip, origine specifică sau la un anumit producător sau furnizor, cu excepția cazului în care nu există o cale îndeajuns de precisă sau de inteligibilă de a descrie cerințele procedurii de achiziții publice respective și cu condiția includerii, de către entitatea contractantă, în astfel de situații, a unor formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația privind licitația.

(5)   Entitatea contractantă nu solicită și nici nu acceptă, într-o manieră care ar avea ca efect împiedicarea concurenței, consiliere care poate fi folosită în pregătirea sau adoptarea oricărei specificații tehnice pentru o anumită procedură de achiziții publice din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce privește procedura de achiziții publice respectivă.

(6)   Fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, poate, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, pregăti, adopta sau aplica specificații tehnice pentru a promova conservarea resurselor naturale sau protejarea mediului.

Articolul 49

Documentația privind licitația

(1)   O entitate contractantă le pune la dispoziție furnizorilor documentația privind licitația, care include toate informațiile necesare pentru a le permite furnizorilor să pregătească și să depună oferte valabile. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anunțul de intenție de achiziție publică, documentația privind licitația include o descriere completă a aspectelor prevăzute în apendicele VIII la ANEXA 1 la prezentul acord.

(2)   La cerere, o entitate contractantă pune prompt la dispoziție documentația privind licitația oricărui furnizor care participă la procedura de achiziții publice și răspunde oricărei cereri rezonabile de informații relevante formulate de un furnizor care participă la procedura de achiziții publice, cu condiția ca aceste informații să nu îi ofere furnizorului respectiv un avantaj față de concurenții săi în cadrul procedurii de achiziții publice.

(3)   Atunci când, înaintea atribuirii unui contract, o entitate contractantă modifică criteriile sau cerințele prevăzute în anunțul de intenție de achiziție publică sau în documentația privind licitația pusă la dispoziția furnizorilor care participă la procedură sau modifică anunțul sau documentația privind licitația, aceasta transmite în scris orice astfel de modificări sau anunțul ori documentația privind licitația modificată sau elaborată din nou:

(a)

tuturor furnizorilor care participă la procedură în momentul în care informațiile sunt modificate, dacă aceștia sunt cunoscuți, și, în toate celelalte cazuri, în același mod ca și informațiile originale; și

(b)

într-un termen adecvat, care să le permită acestor furnizori să își modifice ofertele sau să își depună din nou ofertele, de data aceasta modificate, după caz.

Articolul 50

Termene

O entitate contractantă le acordă furnizorilor, în conformitate cu propriile necesități rezonabile, suficient timp pentru a pregăti și depune cereri de participare și oferte valabile, ținând seama de factori precum natura și complexitatea procedurii de achiziții publice, măsura în care anticipează că va fi necesară subcontractare și perioada necesară pentru a transmite oferte din puncte situate în străinătate sau în țara respectivă unde nu sunt utilizate mijloace electronice. Astfel de termene, inclusiv orice prelungire a acestora, sunt aceleași pentru toți furnizorii interesați sau participanți. Termenele aplicabile sunt prevăzute în apendicele VI la ANEXA 1 la prezentul acord.

Articolul 51

Negocieri

(1)   O parte poate prevedea ca entitățile sale contractante să desfășoare negocieri:

(a)

în contextul procedurilor de achiziții publice în cadrul cărora au indicat această intenție în anunțul de intenție de achiziție publică; sau

(b)

atunci când din evaluare rezultă că nicio ofertă nu este în mod evident cea mai avantajoasă în ceea ce privește criteriile specifice de evaluare enunțate în anunțuri sau în documentația privind licitația.

(2)   O entitate contractantă:

(a)

se asigură că orice eliminare a furnizorilor care participă la negocieri este efectuată în conformitate cu criteriile de evaluare prevăzute în anunțuri sau în documentația privind licitația; și

(b)

atunci când negocierile sunt încheiate, stabilește, pentru restul furnizorilor, un termen comun de depunere a oricăror oferte noi sau revizuite.

Articolul 52

Licitația restrânsă

O entitate contractantă poate utiliza licitația restrânsă și poate alege să nu aplice articolele 45-47, 49-51, 53 și 54 numai în următoarele condiții:

(a)

atunci când:

(i)

nu a fost depusă nicio ofertă sau niciun furnizor nu a solicitat participarea;

(ii)

nu a fost depusă nicio ofertă care să îndeplinească cerințele esențiale ale documentației privind licitația;

(iii)

niciun furnizor nu a îndeplinit condițiile de participare; sau

(iv)

ofertele care au fost depuse au fost frauduloase,

cu condiția ca cerințele din documentația privind licitația să nu fie modificate semnificativ;

(b)

atunci când bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit furnizor și nu există bunuri sau servicii alternative sau substitutive rezonabile deoarece cerința este o operă de artă, datorită protejării brevetelor, drepturilor de autor sau a altor drepturi exclusive sau ca urmare a lipsei de concurență din motive tehnice;

(c)

pentru livrări suplimentare efectuate de către furnizorul inițial de bunuri și servicii, care nu au fost incluse în procedura de achiziții publice inițială, atunci când schimbarea furnizorului de astfel de bunuri sau servicii suplimentare:

(i)

nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerințe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamente, software, servicii sau instalații existente achiziționate în cadrul procedurii de achiziții publice inițiale; și

(ii)

i-ar cauza entității contractante inconveniente substanțiale sau ar duplica semnificativ costurile suportate de entitatea contractantă;

(d)

în măsura în care este strict necesar atunci când, din motive de extremă urgență apărute ca urmare a unor evenimente care nu au putut fi prevăzute de către entitatea contractantă, bunurile sau serviciile nu ar putea fi obținute la timp prin organizarea unei licitații deschise sau restrânse;

(e)

pentru bunuri achiziționate pe o piață de materii prime;

(f)

atunci când o entitate contractantă achiziționează un prototip sau un prim bun sau serviciu care a fost dezvoltat la cererea sa, în cursul unui anumit contract de cercetare, de experimentare, de studiu sau de dezvoltare inițială și pentru acesta;

(g)

pentru achiziționări efectuate în condiții extrem de avantajoase care apar numai pe o perioadă foarte scurtă cu ocazia unor acte prin care se dispune în mod atipic de bunuri, precum cele generate de lichidări, de administrări judiciare sau de falimente, și nu pentru achizițiile curente de la furnizori obișnuiți; și

(h)

atunci când contractul este atribuit câștigătorului unui concurs de proiectare, cu condiția ca modul în care a fost organizat concursul să respecte principiile prezentului capitol și ca participanții să fi fost evaluați de un juriu independent, în vederea atribuirii unui contract de proiectare unui câștigător.

Articolul 53

Licitații electronice

Atunci când o entitate contractantă intenționează să organizeze o procedură de achiziții publice reglementată prin intermediul unei licitații electronice, entitatea pune la dispoziție fiecărui participant, înainte să înceapă licitația electronică:

(a)

metoda de evaluare automată, inclusiv formula matematică, care se bazează pe criteriile de evaluare prevăzute în documentația privind licitația și care va fi utilizată la clasificare sau la reclasificare în timpul licitației;

(b)

rezultatele oricărei evaluări inițiale a elementelor ofertei sale atunci când contractul se atribuie pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase; și

(c)

orice alte informații relevante referitoare la modul de desfășurare a licitației.

Articolul 54

Tratarea ofertelor și atribuirea contractelor

(1)   O entitate contractantă primește, deschide și tratează toate ofertele în cadrul unor proceduri care garantează echitatea și imparțialitatea procesului de achiziții publice, precum și confidențialitatea ofertelor.

(2)   O entitate contractantă nu penalizează niciun furnizor a cărui ofertă este primită după termenul specificat pentru primirea ofertelor în cazul în care întârzierea se datorează exclusiv unei erori de tratare a ofertei de către entitatea contractantă.

(3)   Atunci când o entitate contractantă îi oferă unui furnizor ocazia de a corecta erori neintenționate de formă în perioada dintre deschiderea ofertelor și atribuirea contractului, entitatea contractantă oferă aceeași ocazie tuturor furnizorilor participanți.

(4)   Pentru a fi luată în considerare la atribuirea contractului, o ofertă trebuie să fie elaborată în scris și, în momentul deschiderii ofertelor, trebuie să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute în anunțuri și în documentația privind licitația și să îi aparțină unui furnizor care îndeplinește condițiile de participare.

(5)   Cu excepția cazului în care o entitate contractantă stabilește că nu este în interesul public să atribuie un contract, entitatea atribuie contractul furnizorului cu privire la care entitatea a stabilit că poate duce la îndeplinire termenii contractului și că, pe baza doar a criteriilor de evaluare specificate în anunțuri și în documentația privind licitația, a depus cea mai avantajoasă ofertă sau, atunci când prețul este singurul criteriu, a depus oferta care prevede cel mai mic preț.

(6)   Atunci când entitatea contractantă primește o ofertă care prevede un preț neobișnuit de scăzut față de prețurile prevăzute în celelalte oferte depuse, poate verifica cu furnizorul că îndeplinește condițiile de participare și poate duce la îndeplinire termenii contractului.

(7)   O entitate contractantă nu utilizează opțiuni, nu anulează o procedură de achiziții publice sau nu modifică contracte care au fost deja atribuite într-un mod care eludează obligațiile prevăzute în acord.

Articolul 55

Transparența informațiilor privind procedura de achiziții publice

(1)   O entitate contractantă informează prompt furnizorii participanți la procedura de achiziții publice cu privire la deciziile sale referitor la atribuirea contractului și, la cerere, transmite aceste informații în scris. Sub rezerva articolului 56 alineatele (2) și (3), o entitate contractantă îi transmite, la cerere, unui furnizor a cărui ofertă nu a fost considerată câștigătoare, o explicație cu privire la motivele pentru care entitatea nu a selectat oferta sa și avantajele relative ale ofertei declarate câștigătoare.

(2)   În termen de cel mult 72 de zile de la atribuirea fiecărui contract care face obiectul prezentului capitol, o entitate contractantă publică un anunț în mijlocul media electronic sau pe suport de hârtie adecvat enumerat în apendicele III. Atunci când se utilizează doar un mijloc media electronic, informațiile rămân disponibile o perioadă de timp rezonabilă. Anunțul include cel puțin informațiile prevăzute în apendicele VII la ANEXA 1 la prezentul acord.

Articolul 56

Divulgarea de informații

(1)   La cererea celeilalte părți, partea furnizează prompt orice informații necesare pentru a stabili dacă procedura de achiziții publice s-a desfășurat în mod echitabil, imparțial și în conformitate cu prezentul capitol, inclusiv informații privind caracteristicile și avantajele relative ale ofertei declarate câștigătoare. În cazurile în care divulgarea acestor informații ar aduce atingere concurenței în cadrul viitoarelor proceduri de achiziții publice, partea care primește informațiile nu le divulgă niciunui furnizor decât după consultarea părții care a furnizat informațiile și după primirea acordului acesteia.

(2)   Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții a prezentului capitol, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, nu îi pune la dispoziție niciunui furnizor informații care ar putea aduce atingere concurenței echitabile între furnizori.

(3)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca prevăzând obligația pentru o parte, inclusiv pentru entitățile sale contractante, autoritățile sale și organismele sale de control jurisdicțional, să divulge informații confidențiale atunci când divulgarea acestora ar obstrucționa aplicarea legii, ar putea aduce atingere concurenței echitabile între furnizori, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor persoane, inclusiv protecției proprietății intelectuale, sau ar contraveni în alt mod interesului public.

Articolul 57

Procedurile de control interne

(1)   Fiecare parte stabilește o procedură administrativă sau de control jurisdicțional rapidă, eficace, transparentă și nediscriminatorie prin care un furnizor poate înainta o plângere referitor la:

(a)

o încălcare a prezentului capitol; sau

(b)

atunci când furnizorul nu are dreptul de a reclama direct o încălcare a prezentului capitol în temeiul legislației interne a părții respective, nerespectarea măsurilor uneia dintre părți de punere în aplicare a prezentului capitol,

care apare în contextul unei achiziții publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes. Normele procedurale pentru toate plângerile se elaborează în scris și sunt disponibile publicului larg.

(2)   În cazul în care un furnizor depune o contestație, în contextul unei achiziții publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes, conform căreia a avut loc o încălcare sau nerespectare prevăzută la alineatul (1), partea în cauză își încurajează entitatea contractantă și furnizorul să găsească o soluție a contestației prin consultare. Entitatea contractantă analizează imparțial și în timp util orice astfel de contestație într-un mod care nu aduce atingere participării furnizorului în cauză la proceduri de achiziții publice în curs sau viitoare sau dreptului de a cere măsuri corective în temeiul procedurii administrative sau de control jurisdicțional.

(3)   Fiecărui furnizor i se acordă un termen suficient pentru a pregăti și depune o contestație, termen care în niciun caz nu poate fi mai scurt de zece zile de la data la care furnizorul a luat cunoștință de motivul contestației sau ar fi trebuit în mod rezonabil să ia cunoștință de acesta.

(4)   Fiecare parte stabilește sau desemnează cel puțin o autoritate administrativă sau judiciară imparțială, care este independentă de entitățile sale contractante, pentru a primi și analiza o contestație depusă de către un furnizor în contextul unei achiziții publice reglementate.

(5)   Atunci când alt organism decât una dintre autoritățile menționate la alineatul (4) analizează inițial o contestație, partea respectivă se asigură că poate ataca hotărârea inițială în fața unei autorități administrative sau judiciare care este independentă de entitatea contractantă a cărei procedură de achiziții publice face obiectul contestației. Un organism de control jurisdicțional care nu este instanță fie face obiectul unui control jurisdicțional, fie are garanții procedurale care prevăd că:

(a)

entitatea contractantă răspunde în scris contestației și divulgă toate documentele relevante organismului de control jurisdicțional;

(b)

participanții la proceduri (denumiți în continuare „participanții”) au dreptul de a fi audiați înainte ca organismul de control jurisdicțional să ia o hotărâre cu privire la contestație;

(c)

participanții au dreptul să fie reprezentați și însoțiți;

(d)

participanții au acces la toate procedurile;

(e)

participanții au dreptul de a solicita ca procedurile să se desfășoare în public și să fie prezenți martori; și

(f)

hotărârile sau recomandările legate de contestațiile depuse de către furnizori se prezintă în timp util și în scris, prevăzându-se o explicație a motivelor care stau la baza fiecărei hotărâri sau recomandări.

(6)   Fiecare parte adoptă sau menține proceduri care prevăd:

(a)

măsuri interimare prompte menite să îi permită în continuare furnizorului să participe la procedura de achiziții publice. Astfel de măsuri interimare pot duce la suspendarea procesului de achiziții publice. Procedurile pot prevedea că se poate ține cont de consecințele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri. Decizia de a nu acționa se motivează în scris; și

(b)

atunci când un organism de examinare a stabilit că a existat o încălcare sau nerespectare prevăzută la alineatul (1), acțiuni corective sau compensări pentru pierderea sau pagubele suferite, care pot fi limitate la costurile pregătirii ofertei, la costurile legate de contestație sau la ambele tipuri de costuri.

Articolul 58

Negocieri ulterioare

(1)   Părțile examinează anual modul de funcționare efectivă al prezentului capitol, precum și deschiderea reciprocă a piețelor procedurilor de achiziții publice. În termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile vor lansa negocieri pentru extinderea listei (listelor) entităților care fac obiectul subanexei 1 și a subanexei 2 la apendicele I la ANEXA 1 la prezentul acord.

(2)   În contextul negocierilor de aderare la OMC, Irakul își va recunoaște angajamentul de a adera la Acordul plurilateral privind achizițiile publice (denumit în continuare „AAP”).

Articolul 59

Regimul asimetric și măsuri tranzitorii

Ținând seama de nevoile financiare, în materie de dezvoltare și comerț, Irakul va beneficia de următoarea măsură tranzitorie: Irakul poate prevedea instituirea unui program temporar de preferințe în materie de prețuri care constă într-o diferență de prețuri de 5 % pentru bunuri și servicii și de 10 % pentru lucrări, aplicabilă bunurilor și serviciilor provenind exclusiv de la furnizori irakieni.

Se va renunța treptat la programul temporar de preferințe în materie de prețuri, în termen de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Capitolul III

Protecția proprietății intelectuale

Articolul 60

Natura obligațiilor și domeniul de aplicare al acestora

(1)   În temeiul dispozițiilor prezentului articol și ale ANEXEI 2 la prezentul acord, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a acordului, Irakul adoptă legislație în vederea asigurării unei protecții adecvate și eficace a drepturilor de proprietate intelectuală, industrială și comercială, în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale, inclusiv cu normele stabilite de Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală din anexa 1C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „Acordul TRIPS”), precum și mijloace eficace de punere în aplicare a unor astfel de drepturi.

(2)   În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a acordului, Irakul aderă la convențiile multilaterale privind drepturile de proprietate intelectuală, industrială și comercială menționate la punctul 2 al ANEXEI 2 la prezentul acord la care statele membre sunt părți sau care se aplică de facto de către statele membre în conformitate cu dispozițiile relevante ale acestor convenții.

(3)   În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a acordului, Irakul respectă obligațiile prevăzute de convențiile multilaterale privind drepturile de proprietate intelectuală, industrială și comercială menționate la punctul 3 al ANEXEI 2 la prezentul acord la care unul sau mai multe state membre sunt părți sau care se aplică de facto de către unul sau mai multe state membre în conformitate cu dispozițiile relevante ale acestor convenții.

(4)   Punerea în aplicare a prezentului articol și a ANEXEI 2 la prezentul acord este analizată periodic de către părți. La pregătirea legislației sale sau în cazul apariției de probleme în domeniul proprietății intelectuale, industriale și comerciale care afectează condițiile în care se desfășoară comerțul, se organizează de urgență consultări, la cererea oricăreia dintre părți, în vederea găsirii de soluții reciproc avantajoase. În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile vor lansa negocieri pentru adoptarea de dispoziții mai detaliate în materie de drepturi de proprietate intelectuală.

(5)   Fiecare parte acordă resortisanților celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor resortisanți în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală, sub rezerva excepțiilor prevăzute în instrumentele internaționale care sunt incluse sau pot fi incluse din când în când în ANEXA 2 la prezentul acord, din momentul în care sunt ratificate de către partea în cauză.

(6)   De la intrarea în vigoare a prezentului acord, Irakul nu acordă, în ceea ce privește recunoașterea și protecția proprietății intelectuale, industriale și comerciale, întreprinderilor și resortisanților Uniunii un tratament mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă oricărei țări terțe în temeiul acordurilor bilaterale.

SECȚIUNEA VI

Soluționarea diferendelor

Capitolul I

Obiectivul și domeniul de aplicare

Articolul 61

Obiectivul

Obiectivul prezentei secțiuni este de a evita și de a soluționa orice diferend între părți pentru a se ajunge, atunci când este posibil, la o soluție convenită de comun acord.

Articolul 62

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică în ceea ce privește orice diferend privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor titlului II din prezentul acord, cu excepția cazului în care se prevede în mod expres altfel.

Capitolul II

Consultări

Articolul 63

Consultări

(1)   Părțile încearcă să soluționeze orice diferend legat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor menționate la articolul 62, prin inițierea cu bună-credință de consultări, pentru a ajunge la o soluție promptă, echitabilă și reciproc agreată.

(2)   O parte solicită lansarea de consultări prin prezentarea unei cereri scrise celeilalte părți și a unei copii a acesteia Comitetului de cooperare, în care identifică orice măsură pusă în discuție și dispozițiile menționate la articolul 62 pe care le consideră aplicabile.

(3)   Consultările se desfășoară în termen de 30 de zile de la data prezentării cererii și au loc, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, pe teritoriul părții reclamate. Consultările sunt considerate încheiate în termen de 30 de zile de la data prezentării cererii, cu excepția cazului în care părțile convin să continue consultările. Toate informațiile divulgate pe parcursul consultărilor rămân confidențiale.

(4)   Consultările privind aspectele urgente, inclusiv acelea privind bunurile perisabile sau de sezon, se organizează în termen de 15 zile de la data prezentării cererii și se consideră încheiate în termen de 15 zile de la data prezentării cererii.

(5)   În cazul în care consultările nu sunt organizate în termenele prevăzute la alineatul (3) sau, respectiv, la alineatul (4) sau în cazul în care consultările au fost încheiate și nu s-a convenit nicio soluție, partea reclamantă poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj, în conformitate cu articolul 64.

Capitolul III

Proceduri de soluționare a diferendelor

Articolul 64

Inițierea procedurii de arbitraj

(1)   Atunci când părțile nu reușesc să soluționeze diferendul prin consultări, așa cum se prevede la articolul 63, partea reclamantă poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj.

(2)   Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se adresează în scris părții reclamate și Comitetului de cooperare. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura pusă în discuție și explică în așa fel motivul pentru care măsura respectivă constituie o încălcare a dispozițiilor menționate la articolul 62 încât să fie suficient pentru a prezenta temeiul juridic al plângerii.

Articolul 65

Instituirea Comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj este compusă din trei arbitri.

(2)   În termen de zece zile de la data înaintării cererii de instituire a unei comisii de arbitraj Comitetului de cooperare, părțile se consultă pentru a ajunge la un acord privind alcătuirea Comisiei de arbitraj.

(3)   În cazul în care părțile nu reușesc să convină asupra componenței acesteia în termenul prevăzut la alineatul (2), oricare dintre părți poate cere președintelui Comitetului de cooperare sau delegatului acestuia să îi selecteze pe toți cei trei membri prin tragere la sorți din lista stabilită în temeiul articolului 78, astfel: un membru să fie ales dintre persoanele propuse de partea reclamantă, un alt membru să fie ales dintre persoanele propuse de partea reclamată, iar cel de al treilea – dintre persoanele selectate de părți pentru a acționa în calitate de președinte. Atunci când părțile convin asupra unuia sau mai multora dintre membrii Comisiei de arbitraj, oricare dintre membrii rămași este selectat prin aceeași procedură, de pe lista aplicabilă de propuneri de membri ai Comisiei de arbitraj.

(4)   Președintele Comitetului de cooperare sau delegatul acestuia selectează arbitrii, în prezența unui reprezentant al fiecărei părți, în termen de cinci zile de la cererea menționată la alineatul (3), prezentată de oricare dintre părți.

(5)   Data instituirii Comisiei de arbitraj este data la care sunt selectați cei trei arbitri.

(6)   În cazul în care nu s-a întocmit vreuna dintre listele prevăzute la articolul 78 la momentul prezentării unei cereri în temeiul alineatului (3), selectarea celor trei arbitri se face prin tragere la sorți dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial de către una sau ambele părți.

Articolul 66

Raportul intermediar al Comisiei de arbitraj

Comisia de arbitraj elaborează un raport intermediar în care stabilește constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor relevante și justificarea de bază a oricărei constatări și recomandări formulate, în termen de cel mult 90 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj. Oricare dintre părți poate prezenta Comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării anumitor aspecte ale raportului intermediar în termen de 15 zile de la notificarea acestuia. Constatările din cadrul hotărârii finale a comisiei includ o motivare suficientă a argumentelor aduse în etapa de reexaminare intermediară și răspund în mod clar întrebărilor și observațiilor celor două părți.

Articolul 67

Hotărârea Comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj notifică părțile și Comitetul de cooperare în termen de 120 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj. Atunci când consideră că acest termen-limită nu poate fi respectat, președintele Comisiei de arbitraj trebuie să notifice în scris acest lucru părților și Comitetului de cooperare, precizând motivele întârzierii și data la care comisia intenționează să își încheie activitatea. Hotărârea nu va fi comunicată în niciun caz după mai mult de 150 de zile de la data instituirii Comisiei de arbitraj.

(2)   În situații de urgență, inclusiv cele care implică bunuri perisabile sau sezoniere, Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a notifica hotărârea sa în termen de 60 de zile de la data instituirii sale. Hotărârea nu ar trebui comunicată în niciun caz după mai mult de 75 de zile de la instituirea Comisiei de arbitraj. Comisia de arbitraj poate pronunța în termen de 10 zile de la instituirea sa o hotărâre preliminară referitoare la considerarea cazului ca fiind urgent sau nu.

Articolul 68

Respectarea hotărârii Comisiei de arbitraj

Fiecare parte ia orice măsură necesară pentru a respecta cu bună-credință hotărârea Comisiei de arbitraj, iar părțile depun eforturi pentru a conveni asupra termenului necesar pentru respectarea hotărârii.

Articolul 69

Termenul rezonabil pentru respectarea hotărârii

(1)   În termen de cel mult 30 de zile de la notificarea părților cu privire la hotărârea Comisiei de arbitraj, partea reclamată notifică partea reclamantă și Comitetul de cooperare cu privire la termenul care îi va fi necesar pentru a respecta hotărârea (denumit în continuare „termenul rezonabil”), în cazul în care respectarea imediată hotărârii nu este posibilă.

(2)   În cazul în care părțile nu se pun de acord cu privire la termenul rezonabil pentru a respecta hotărârea Comisiei de arbitraj, partea reclamantă îi solicită în scris Comisiei de arbitraj inițiale, în termen de 20 de zile de la data notificării efectuate în temeiul alineatului (1) de către partea reclamată, să stabilească termenul rezonabil. Această cerere este notificată în același timp celeilalte părți și Comitetului de cooperare. Comisia de arbitraj notifică părțile și Comitetul de cooperare cu privire la hotărârea sa în termen de 20 de zile de la data prezentării cererii.

(3)   În cazul în care Comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedurile prevăzute la articolul 65. Termenul-limită pentru notificarea hotărârii este de 35 de zile de la data prezentării cererii menționate la alineatul (2).

(4)   Termenul rezonabil poate fi prelungit dacă părțile convin astfel.

Articolul 70

Examinarea oricărei măsuri luate pentru a respecta hotărârea Comisiei de arbitraj

(1)   Partea reclamată notifică partea reclamantă și Comitetul de cooperare înainte de a expira termenul rezonabil cu privire la orice măsură pe care a adoptat-o pentru a respecta hotărârea Comisiei de arbitraj.

(2)   În cazul unui dezacord între părți cu privire la existența oricărei măsuri notificate în temeiul alineatului (1) sau la compatibilitatea acestor măsuri cu dispozițiile menționate la articolul 62, partea reclamantă poate solicita în scris Comisiei de arbitraj să ia o hotărâre în această privință. Cererea identifică măsura specifică pusă în discuție și explică motivul pentru care măsura respectivă este incompatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 62. Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.

(3)   În cazul în care Comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedurile prevăzute la articolul 65. Termenul-limită pentru notificarea hotărârii este de 60 de zile de la data prezentării cererii menționate la alineatul (2).

Articolul 71

Soluții temporare în cazul nerespectării hotărârii

(1)   În cazul în care partea reclamată nu notifică nicio măsură adoptată pentru a respecta hotărârea Comisiei de arbitraj înainte de expirarea termenului rezonabil sau în cazul în care Comisia de arbitraj hotărăște că măsura notificată în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) nu respectă obligațiile care îi revin părții respective în temeiul dispozițiilor menționate la articolului 62, partea reclamată prezintă, în cazul în care partea reclamantă îi solicită acest lucru, o ofertă de compensare temporară.

(2)   În cazul în care nu se ajunge la un acord în ceea ce privește compensarea respectivă în termen de 30 de zile de la expirarea termenului rezonabil sau de la hotărârea Comisiei de arbitraj adoptate în temeiul articolului 70 potrivit căreia o măsură luată pentru a respecta hotărârea nu este conformă cu dispozițiile menționate la articolul 62, partea reclamantă are dreptul, în urma unei notificări adresate părții reclamate și Comitetului de cooperare, să suspende obligațiile care derivă din orice dispoziție menționată la articolul 62 la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau al prejudiciului cauzat de încălcarea respectivă. Partea reclamantă poate pune în aplicare suspendarea la 10 zile de la data notificării, cu excepția cazului în care partea reclamată a solicitat arbitrajul în temeiul alineatului (3).

(3)   În cazul în care partea reclamată consideră că nivelul suspendării nu este echivalent cu nivelul anulării sau al prejudiciului cauzat de încălcarea respectivă, aceasta poate cere în scris Comisiei de arbitraj inițiale să ia o hotărâre în această privință. Cererea trebuie notificată părții reclamante și Comitetului de cooperare înaintea expirării termenului de 10 zile menționat la alineatul (2). Comisia de arbitraj inițială notifică hotărârea pe care a luat-o cu privire la nivelul suspendării obligațiilor părților și Comitetului de cooperare, în termen de 30 de zile de la data prezentării cererii. Obligațiile nu se suspendă până când Comisia de arbitraj inițială nu și-a comunicat hotărârea și orice suspendare respectă hotărârea Comisiei de arbitraj.

(4)   În cazul în care Comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedurile prevăzute la articolul 65. Termenul pentru notificarea hotărârii este de 45 de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (3).

(5)   Suspendarea obligațiilor este temporară și se aplică numai până în momentul retragerii sau modificării oricărei măsuri cu privire la care s-a constatat că este incompatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 62, astfel încât să se asigure punerea în conformitate a acesteia cu dispozițiile respective, astfel cum se prevede la articolul 72 sau până în momentul în care părțile au convenit să soluționeze diferendul.

Articolul 72

Examinarea oricărei măsuri luate pentru a respecta hotărârea Comisiei de arbitraj după suspendarea obligațiilor

(1)   Partea reclamată notifică partea reclamantă și Comitetul de cooperare cu privire la orice măsură pe care a luat-o pentru a respecta hotărârea Comisiei de arbitraj și cu privire la cererea sa ca partea reclamantă să înceteze suspendarea obligațiilor.

(2)   În cazul în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește compatibilitatea măsurii notificate cu dispozițiile menționate la articolul 62 în termen de 30 de zile de la data efectuării notificării, partea reclamantă solicită în scris Comisiei de arbitraj inițiale să adopte o hotărâre în această privință. Această cerere este notificată simultan părții reclamate și Comitetului de cooperare. Hotărârea Comisiei de arbitraj este notificată părților și Comitetului de cooperare în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care Comisia de arbitraj hotărăște că orice măsură luată pentru a respecta hotărârea este conformă cu dispozițiile menționate la articolul 62, suspendarea obligațiilor încetează.

(3)   În cazul în care Comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedurile prevăzute la articolul 65. Termenul pentru notificarea hotărârii este de 60 de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (2).

Articolul 73

Soluția agreată de ambele părți

În temeiul prezentei secțiuni, părțile pot conveni, în orice moment, asupra unei soluții privind un diferend. Acestea notifică orice astfel de soluție Comitetului de cooperare și Comisiei de arbitraj. În urma notificării soluției agreate de ambele părți, comisia își încetează lucrările și procedura se încheie.

Articolul 74

Regulamentul de procedură

(1)   Procedurile de soluționare a diferendelor din cadrul prezentei secțiuni sunt reglementate de regulamentul de procedură și de codul de conduită pe care le adoptă Comitetul de cooperare.

(2)   Părțile pot decide să modifice regulamentul de procedură și codul de conduită.

(3)   Orice audiere efectuată de Comisia de arbitraj este deschisă publicului în conformitate cu regulamentul de procedură.

Articolul 75

Informații și consiliere tehnică

La cererea unei părți sau din proprie inițiativă, Comisia de arbitraj își poate procura informații din orice sursă pe care o consideră potrivită pentru procedura Comisiei de arbitraj, inclusiv de la părțile implicate în diferend. Comisia de arbitraj are și dreptul de a solicita opinii relevante din partea experților, în cazul în care consideră acest lucru ca fiind oportun. Orice informații astfel obținute trebuie comunicate fiecăreia dintre părți și fac obiectul observațiilor acestora. Persoanele fizice sau juridice interesate stabilite pe teritoriul părților sunt autorizate să transmită Comisiei de arbitraj informări succinte în calitate de amicus curiae, în conformitate cu regulamentul de procedură.

Articolul 76

Norme de interpretare

Orice comisie de arbitraj interpretează dispozițiile menționate la articolul 62 în conformitate cu normele obișnuite de interpretare a dreptului public internațional, inclusiv cele codificate în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor. Hotărârile Comisiei de arbitraj nu pot spori sau reduce drepturile și obligațiile prevăzute de dispozițiile menționate la articolul 62.

Articolul 77

Deciziile și hotărârile Comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, în cazul în care nu se poate lua o decizie prin consens, se aplică votul majoritar pentru a lua o hotărâre cu privire la chestiunea în cauză. Opiniile divergente ale arbitrilor nu se publică în niciun caz.

(2)   Orice hotărâre a Comisiei de arbitraj este obligatorie pentru părți și nu creează niciun drept sau nicio obligație pentru persoanele fizice sau juridice. Decizia prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor relevante ale acordului și justificarea de bază pe care se întemeiază orice constatări și concluzii ale Comisiei de arbitraj. Comitetul de cooperare face publice în întregime hotărârile Comisiei de arbitraj, cu excepția cazului în care hotărăște contrariul pentru a asigura confidențialitatea informațiilor comerciale confidențiale.

Capitolul IV

Dispoziții generale

Articolul 78

Lista arbitrilor

(1)   Comitetul de cooperare stabilește, în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a acordului, o listă cu 15 persoane care doresc și sunt în măsură să fie arbitri. Fiecare dintre părți propune cinci persoane în calitate de arbitri. Părțile selectează, de asemenea, cinci persoane care nu sunt resortisanți ai niciuneia dintre părți, pentru a li se încredința funcția de președinte al Comisiei de arbitraj. Comitetul de cooperare se asigură că lista este menținută permanent la acest nivel.

(2)   Arbitrii trebuie să dețină cunoștințe de specialitate sau experiență în drept și în comerțul internațional. Aceștia sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu, nu acceptă instrucțiuni de la nicio organizație sau nici un guvern, nu au legătură cu guvernul niciunei părți și respectă codul de conduită.

Articolul 79

Relația cu obligațiile din cadrul OMC

(1)   Până la aderarea Irakului la OMC, comisiile de arbitraj adoptă o interpretare care este conformă în totalitate cu deciziile relevante ale Organului de soluționare a deciziilor al Organizației Mondiale a Comerțului atunci când adoptă o hotărâre cu privire la o presupusă încălcare a uneia dintre dispozițiile menționate la articolul 62 care include sau se referă la o dispoziție a Acordului OMC.

(2)   De la aderarea Irakului la OMC, se aplică alineatele (3)-(6).

(3)   Recurgerea la dispozițiile prezentei secțiuni privind soluționarea diferendelor nu aduce atingere niciunei acțiuni desfășurate în cadrul OMC, incluzând acțiunile de soluționare a diferendelor.

(4)   Cu toate acestea, atunci când o parte a inițiat, în legătură cu o anumită măsură, o procedură de soluționare a diferendelor, în temeiul articolului 64 alineatul (1) din prezentul acord sau în temeiul Acordului OMC, aceasta nu poate iniția o procedură de soluționare a diferendelor cu privire la aceeași măsură în fața celuilalt for înainte ca prima procedură să se încheie. În plus, o parte nu poate solicita reparații pentru încălcarea unei obligații identice, prevăzute atât de prezentul acord, cât și de Acordul OMC, înaintea ambelor foruri. În acest caz, odată ce a fost inițiată o procedură de soluționare a diferendelor, partea respectivă nu poate solicita reparații pentru încălcarea obligației identice prevăzute de celălalt acord înaintea celuilalt for decât în cazul în care, din motive procedurale sau jurisdicționale, forul ales nu ajunge la nicio concluzie în ceea ce privește solicitarea de reparații pentru încălcarea obligației respective.

(5)   În sensul alineatului (4):

(a)

procedurile de soluționare a diferendelor prevăzute de Acordul OMC se consideră a fi inițiate din momentul în care una dintre părți formulează o cerere de instituire a unei comisii, în conformitate cu articolul 6 din Memorandumul privind soluționarea litigiilor și se consideră a fi încheiate atunci când organismul de soluționare a diferendelor adoptă raportul comisiei și, după caz, raportul organului de apel, în conformitate cu articolul 16 și cu articolul 17 alineatul (14) din Memorandumul privind soluționarea litigiilor;

(b)

procedurile de soluționare a diferendelor prevăzute în prezenta secțiune se consideră a fi inițiate din momentul în care una dintre părți formulează o cerere de instituire a unei comisii de arbitraj în temeiul articolului 64 alineatul (1) și se consideră încheiate atunci când Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa părților și Comitetului de cooperare, în temeiul articolului 67.

(6)   Nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligațiilor autorizate de Organismul OMC de soluționare a diferendelor. Acordul OMC nu poate fi invocat în scopul de a împiedica o parte să își suspende obligațiile în temeiul titlului II al prezentului acord.

Articolul 80

Termene

(1)   Toate termenele prevăzute în prezenta secțiune, inclusiv termenele în care comisiile de arbitraj trebuie să notifice hotărârile adoptate, sunt calculate în zile calendaristice prima zi fiind cea următoare actului sau acțiunii la care se referă.

(2)   Orice termen menționat în prezenta secțiune poate fi prelungit în cazul în care părțile convin astfel.

TITLUL III

DOMENII DE COOPERARE

Articolul 81

Asistența financiară și tehnică

(1)   Pentru a atinge obiectivele prezentului acord, Irakul beneficiază de asistență financiară și tehnică din partea Uniunii sub formă de granturi, pentru a accelera transformarea economică și politică a Irakului.

(2)   Asistența este reglementată în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Uniunii, prevăzută în regulamentele relevante ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Obiectivele și domeniile de asistență ale Uniunii se prevăd într-un program orientativ care reflectă prioritățile care trebuie stabilite de comun acord între cele două părți, ținând seama de necesitățile și strategiile Irakului, de capacitățile sale sectoriale de absorbție și de evoluția reformei.

(3)   Părțile se asigură că acele contribuții sub formă de asistență tehnică din partea Uniunii se fac în strânsă coordonare cu cele din alte surse. Politica și acțiunile Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare sunt orientate de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale Organizației Națiunilor Unite și de principalele obiective și principii din domeniul dezvoltării, stabilite în cadrul ONU și al altor organizații internaționale competente. La punerea în aplicare a politicii în materie de dezvoltare, se ține seama în totalitate de principiile eficacității ajutorului, inclusiv de Declarația de la Paris din 2 martie 2005 și de Agenda de acțiune de la Accra.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor privind asistența juridică reciprocă, partea care beneficiază de asistență tehnică sau financiară răspunde prompt cererilor de cooperare administrativă ale autorităților competente ale celeilalte părți, pentru a consolida combaterea fraudei și a neregulilor în contextul asistenței furnizate de Uniune.

(5)   Guvernul Irakului asigură desemnarea unui punct de contact în materie de combatere a fraudei. Acest punct de contact este responsabil de cooperarea eficace cu instituțiile și organele Uniunii, inclusiv cu Curtea de Conturi Europeană și cu Oficiul European de Luptă Antifraudă, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a metodelor acestora de audit și control în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii.

Articolul 82

Cooperarea pentru dezvoltare socială și umană

Cooperarea în acest domeniu va afirma dimensiunea socială a globalizării și va reaminti legătura existentă între dezvoltarea socială și economică, precum și cu dezvoltarea durabilă din punctul de vedere al mediului. Cooperarea va sublinia, de asemenea, importanța reducerii sărăciei, promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, inclusiv ale grupurilor vulnerabile și ale persoanelor strămutate, și răspunsul la nevoi esențiale în materie de sănătate, educație și ocuparea forței de muncă. Activitățile de cooperare în toate acele domenii se vor axa în principal pe dezvoltarea capacităților și a instituțiilor, ținând seama de principiile incluziunii, bunei guvernanțe și gestionării corespunzătoare și transparente.

Articolul 83

Educație, formare și tineret

(1)   Părțile depun eforturi pentru a promova cooperarea în domeniul educației, formării și tineretului în beneficiul ambelor părți, ținând seama de disponibilitatea resurselor și de promovarea egalității de gen.

(2)   Părțile încurajează în special schimburile de informații, know-how, studenți, cercetători, resurse tehnice, tineri, tineri lucrători, precum și consolidarea capacităților, profitând de facilitățile oferite de programele de cooperare existente, precum și de experiența acumulată în domeniu de ambele părți.

(3)   Părțile convin, de asemenea, să intensifice cooperarea între instituțiile de învățământ superior, prin mijloace precum programul Erasmus Mundus, în vederea sprijinirii excelenței și internaționalizării sistemelor lor de educație.

Articolul 84

Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea socială

(1)   Părțile convin să consolideze cooperarea în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, inclusiv cooperarea privind coeziunea socială, munca decentă, legislația din domeniul muncii privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane și egalitatea de gen, în vederea promovării ocupării depline și productive a forței de muncă și munca decentă pentru toți ca elemente-cheie ale dezvoltării durabile și ale reducerii sărăciei.

(2)   Părțile își reafirmă angajamentele de a promova și a pune în aplicare în mod eficace standarde sociale și în domeniul muncii recunoscute la nivel internațional. În toate activitățile întreprinse de părți în temeiul prezentului acord se ia în considerare punerea în aplicare a acordurilor multilaterale relevante în domeniul social și al muncii recunoscute la nivel internațional.

(3)   Formele de cooperare pot include, inter alia, programe și proiecte specifice, convenite de comun acord, precum și dialog, consolidarea capacităților, cooperare și inițiative pe teme de interes comun, la nivel bilateral sau multilateral.

(4)   Părțile convin să implice în dialog și cooperare parteneri sociali și alte părți interesate relevante.

Articolul 85

Societatea civilă

Părțile recunosc rolul și contribuția potențială a unei societăți civile organizate, în special a cadrelor universitare și a legăturilor dintre grupurile de reflecție, la dialogul și procesul de cooperare realizate în temeiul prezentului acord și convin să promoveze un dialog eficace cu societatea civilă organizată, precum și participarea efectivă a acesteia.

Articolul 86

Drepturile omului

(1)   Părțile convin să coopereze în ceea ce privește promovarea și protecția eficace a drepturilor omului, inclusiv referitor la ratificarea și punerea în aplicare a instrumentelor internaționale privind drepturile omului și la furnizarea de asistență tehnică, formare și consolidarea capacității, după caz. Părțile sunt conștiente de faptul că impactul oricărui program de cooperare și dezvoltare va fi limitat dacă nu protejează, consolidează și respectă drepturile omului.

(2)   Cooperarea privind drepturile omului poate include, inter alia:

(a)

consolidarea instituțiilor guvernamentale a căror activitate are legătură cu drepturile omului și a organizațiilor neguvernamentale care activează în acest domeniu;

(b)

promovarea drepturilor omului și furnizarea de educație la nivel național și local, în special în cadrul administrației publice, al organelor judiciare și de aplicare a legii, respectând drepturile femeilor și ale copiilor;

(c)

dezvoltarea legislației Irakului în conformitate cu legislația internațională în domeniul umanitar și al drepturilor omului;

(d)

cooperarea și schimbul de informații în cadrul instituțiilor ONU a căror activitate are legătură cu drepturile omului;

(e)

sprijinirea eforturilor guvernului Irakului de oferire a unui nivel de trai adecvat cetățenilor irakieni și de garantare a drepturilor lor politice, economice, sociale și culturale fără discriminare;

(f)

sprijinirea reconcilierii naționale și combaterea impunității;

(g)

instituirea unui dialog extins privind drepturile omului.

Articolul 87

Cooperarea industrială și în materie de întreprinderi mici și mijlocii

(1)   Cooperarea în acest domeniu trebuie să faciliteze restructurarea și modernizarea industriei irakiene, consolidând totodată competitivitatea și creșterea acesteia, și să creeze condiții favorabile pentru o cooperare între industria din Irak și cea din Uniune care să fie benefică pentru ambele părți.

A.   Generalități

(2)   Cooperarea:

(a)

sprijină o strategie industrială cuprinzătoare a Irakului, care ține seama de starea actuală a întreprinderilor industriale în sectoarele public și privat;

(b)

încurajează Irakul să își restructureze și modernizeze industria în condiții care să asigure protecția mediului, dezvoltarea durabilă și creșterea economică;

(c)

promovează un mediu care favorizează inițiativele private în domeniul industrial, în vederea stimulării și diversificării producției destinate pieței naționale și piețelor de export;

(d)

promovează un mediu favorabil stimulării creșterii și diversificării producției industriale din perspectiva dezvoltării durabile;

(e)

se axează pe furnizarea de informații care servesc cooperării între părți în domenii industriale;

(f)

promovează utilizarea standardelor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității ale Uniunii și internaționale pentru a facilita integrarea Irakului în economia mondială; stabilește schimburi periodice între entitățile celor două părți cu atribuții în domeniul standardizării și normalizării;

(g)

urmărește crearea unui mediu de afaceri industrial adecvat;

(h)

promovează și încurajează îmbunătățirea serviciilor de sprijinire a informării ca element-cheie al potențialului de creștere al activităților comerciale și al dezvoltării economice;

(i)

dezvoltă legături între operatorii industriali ai părților (întreprinderi, profesioniști, organizații sectoriale și alte organizații comerciale, organizații sindicale etc.);

(j)

încurajează realizarea de proiecte industriale comune, precum și stabilirea întreprinderilor comune și crearea de rețele de informare.

B.   Întreprinderi mici și mijlocii

(3)   Ținând seama de politicile și obiectivele lor economice, părțile convin să promoveze cooperarea în materie de politică industrială, în toate domeniile pe care le consideră adecvate pentru a îmbunătăți competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri).

(4)   Părțile:

(a)

urmăresc dezvoltarea și consolidarea IMM-urilor și promovarea cooperării între IMM-uri;

(b)

dezvoltă asistența de care au nevoie microîntreprinderile și IMM-urile în domenii precum finanțarea, formarea în vederea dobândirii de competențe, tehnologia și marketingul, inovarea și alte cerințe pentru stabilirea IMM-urilor, precum incubatoarele de afaceri, și în alte domenii de dezvoltare;

(c)

sprijină activitățile IMM-urilor prin crearea de rețele relevante; și

(d)

facilitează cooperarea între întreprinderi, sprijinind activitățile de cooperare relevante instituite de sectoarele private ale celor două părți prin legături adecvate între operatorii din sectorul privat din Irak și Uniune, pentru a îmbunătăți fluxul informațiilor.

Articolul 88

Cooperarea în domeniul investițiilor

(1)   Părțile cooperează în vederea instituirii unui climat favorabil atât investițiilor interne, cât și investițiilor străine, a furnizării unei protecții adecvate pentru investiții, pentru transferul de capitaluri și pentru schimbul de informații privind oportunitățile de investiții.

(2)   Părțile convin să sprijine promovarea și protecția investițiilor pe baza principiilor nediscriminării și reciprocității.

(3)   Părțile încurajează schimbul de informații privind actele cu putere de lege, reglementările și practicile administrative în domeniul investițiilor.

(4)   Părțile se angajează să încurajeze cooperarea între instituțiile lor financiare pentru a facilita oportunitățile de investiții.

(5)   Pentru a facilita investițiile și comerțul, Uniunea își exprimă disponibilitatea de a asista Irakul, la cerere, în eforturile sale de a apropia cadrele sale legislativ și de reglementare de cele ale Uniunii în domeniile reglementate de prezentul acord.

Articolul 89

Standarde industriale și evaluarea conformității

Părțile pot coopera în ceea ce privește standardele, reglementările tehnice și evaluarea conformității în următoarele domenii:

1.

promovarea sporirii utilizării standardelor internaționale în reglementările tehnice și evaluarea conformității, inclusiv în măsurile specifice unui anumit sector, pe teritoriul părților, și a cooperării între părți în ceea ce privește activitatea instituțiilor și organizațiilor internaționale relevante;

2.

sprijinirea inițiativelor de consolidare a capacității în domeniile standardizării, evaluării conformității, acreditării, metrologiei și supravegherii pieței în Irak;

3.

promovarea și încurajarea cooperării bilaterale între organizațiile din Irak și Uniune responsabile de standardizare, evaluarea conformității, acreditare, metrologie și supravegherea pieței;

4.

adoptarea unor puncte de vedere comune privind bunele practici în materie de reglementare, printre altele privind:

(a)

transparență în pregătirea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, standardelor și procedurilor de evaluare a conformității;

(b)

necesitatea și proporționalitatea măsurilor de reglementare și a procedurilor conexe de evaluare a conformității, inclusiv utilizarea declarației de conformitate a furnizorilor;

(c)

utilizarea standardelor internaționale ca bază pentru stabilirea reglementărilor tehnice, cu excepția cazului în care aceste standarde internaționale ar fi un mijloc ineficient sau inadecvat de realizare a obiectivelor legitime urmărite;

(d)

punerea în aplicare a reglementărilor tehnice și a activităților de supraveghere a pieței;

5.

consolidarea cooperării în materie de reglementare și în domeniile tehnic și științific, inter alia prin schimb de informații, de experiență și de date, în vederea îmbunătățirii calității și nivelului reglementărilor tehnice și în vederea utilizării eficiente a resurselor în materie de reglementare;

6.

dezvoltarea compatibilității și convergenței reglementărilor tehnice, standardelor și procedurilor de evaluare a conformității.

Articolul 90

Cooperarea privind agricultura, silvicultura și dezvoltarea rurală

Obiectivul părților este de a promova cooperarea în sectoarele agriculturii, silviculturii și dezvoltării rurale, în vederea promovării diversificării, a practicilor care protejează mediul, a dezvoltării economice și sociale durabile, precum și a securității alimentare. În acest scop, părțile analizează:

(a)

consolidarea capacității și formarea funcționarilor publici;

(b)

măsurile care vizează îmbunătățirea calității produselor agricole, măsurile de consolidare a capacităților pentru asociațiile de producători și activitățile de sprijinire a promovării comerțului;

(c)

măsurile de asigurare a sănătății mediului, a animalelor și a plantelor și alte aspecte conexe, ținând seama de legislația în vigoare a ambelor părți, în conformitate cu normele OMC și cu normele acordurilor multilaterale în domeniul mediului;

(d)

măsurile legate de dezvoltarea economică și socială durabilă a zonelor rurale, inclusiv practicile care protejează mediul, silvicultura, cercetarea, transferul de know-how, accesul la terenuri, gestionarea apei și irigațiile, dezvoltarea rurală durabilă și securitatea alimentară;

(e)

măsurile legate de păstrarea cunoștințelor tradiționale din domeniul agriculturii care conferă popoarelor identitățile lor specifice, inclusiv privind cooperarea referitoare la indicațiile geografice, schimburile de experiență la nivel local și dezvoltarea de rețele de cooperare;

(f)

modernizarea sectorului agricol, inclusiv a practicilor de producție agricolă, și diversificarea producției agricole.

Articolul 91

Energia

(1)   Părțile depun eforturi pentru a consolida cooperarea în sectorul energetic, respectând principiile piețelor energetice libere, competitive și deschise, în vederea:

(a)

consolidării securității energetice, asigurând în același timp sustenabilitatea mediului și promovând creșterea economică;

(b)

dezvoltării cadrelor instituțional, legislativ și de reglementare în sectorul energetic, pentru a asigura faptul că piața energetică funcționează eficient și pentru a promova investițiile în domeniul energetic;

(c)

dezvoltării și promovării parteneriatelor între întreprinderile din Uniune și Irak în domeniile explorării, producției, procesării, transporturilor, distribuției și serviciilor în sectorul energetic;

(d)

dezvoltarea unui dialog periodic și eficace în domeniul energetic între părți și în context regional, inclusiv prin piața euro-arabă a gazului în regiunea Mashrek și alte inițiative regionale relevante.

(2)   În acest scop, părțile convin să promoveze contactele reciproc avantajoase, pentru a:

(a)

sprijini dezvoltarea unei politici energetice adecvate, a cadrului de reglementare și a infrastructurii acesteia în Irak, pe baza principiilor sustenabilității mediului, a bunei gestionări a resurselor energetice și a unei piețe libere, competitive și deschise;

(b)

coopera în vederea îmbunătățirii capabilităților administrative și juridice și pentru a institui condiții stabile și transparente în ceea ce privește cadrul juridic, în vederea stimulării activității economice și a investițiilor energetice internaționale în Irak;

(c)

consolida cooperarea tehnică pentru explorarea și dezvoltarea câmpurilor petrolifere și gazeifere din Irak, precum și pentru dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de petrol și gaze, inclusiv a rețelelor de transport și tranzit către regiunea Mashrek, alte inițiative regionale relevante și către piața Uniunii;

(d)

îmbunătăți fiabilitatea sistemului de aprovizionare energetică în Irak;

(e)

consolida cooperarea în vederea îmbunătățirii securității energetice și în vederea combaterii schimbărilor climatice, prin promovarea surselor de energie regenerabilă, eficiența energetică și reducerea arderii la faclă a gazelor;

(f)

facilita schimbul de know-how, transferul de tehnologie, bune practici, precum și de profesioniști în domeniul formării;

(g)

promova participarea Irakului la procesul de integrare regională a piețelor energetice.

Articolul 92

Transporturi

(1)   Părțile depun eforturi să își consolideze cooperarea în sectorul transporturilor în ceea ce privește instituirea unui sistem de transport durabil și eficient, pentru a:

(a)

consolida dezvoltarea transporturilor și a interconexiunilor transporturilor, asigurând totodată durabilitatea mediului și promovând creșterea economică;

(b)

dezvolta cadrele instituțional, legislativ și de reglementare în toate sectoarele transporturilor, pentru a asigura funcționarea eficientă a pieței transporturilor și pentru a promova investițiile în domeniul transporturilor;

(c)

dezvolta și promova parteneriate între întreprinderi din Uniune și Irak în domeniul explorării, consolidării capacității, dezvoltării infrastructurii, siguranței și securității transporturilor, precum și al serviciilor în sectorul transporturilor;

(d)

dezvoltarea unui dialog în materie de transporturi periodic și eficace între părți și în contextul regional, inclusiv prin cooperarea euro-mediteraneană în domeniul transporturilor și alte inițiative regionale relevante.

(2)   În acest scop, părțile convin să promoveze contactele reciproc avantajoase, pentru a:

(a)

sprijini dezvoltarea unei politici în domeniul transporturilor adecvată pentru dezvoltarea tuturor modurilor de transport, a cadrului de reglementare al acesteia și a reabilitării și dezvoltării infrastructurilor de transport în Irak, subliniind importanța dezvoltării durabile; asigura intermodalitatea și integrarea tuturor modurilor de transport; examina posibilitatea unei mai mari apropieri a cadrelor legislativ și de reglementare față de standardele Uniunii și internaționale, în special pentru siguranță și securitate;

(b)

coopera în vederea îmbunătățirii/reinstituirii capabilităților administrative și juridice în vederea pregătirii unor planuri specifice pentru sectoarele prioritare și instituirii unor condiții stabile și transparente în ceea ce privește cadrul juridic, pentru a stimula activitatea economică în domeniul transporturilor și investițiile în transportul internațional în Irak, pe baza politicilor și practicilor Uniunii; dezvolta autoritățile de reglementare independente necesare;

(c)

consolida cooperarea tehnică pentru explorarea și dezvoltarea tuturor sectoarelor transportului în Irak, precum și pentru dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor de transport, inclusiv a interconexiunilor cu rețelele de transport către regiunea Mashrek, alte inițiative regionale relevante și către piața Uniunii;

(d)

îmbunătăți fiabilitatea fluxurilor de transport către și prin Irak;

(e)

facilita schimbul de know-how, transferul de tehnologie, bune practici, precum și de profesioniști în domeniul formării, etape esențiale ale cooperării, care ar trebui abordate în mod prioritar;

(f)

promova participarea Irakului la procesul de interconectare la sistemele regionale de transport;

(g)

pune în aplicare o politică națională în materie de aviație, inclusiv dezvoltarea de aeroporturi, gestionarea traficului aerian și continuarea consolidării capacității administrative (inclusiv instituirea unei autorități autonome în domeniul aviației civile ca autoritate de reglementare autentică); negocia un acord „orizontal” în materie de transport aerian, pentru a reinstitui securitatea juridică a acordurilor bilaterale în domeniul serviciilor aeriene; și pentru a explora oportunitățile de negociere a unui acord Uniune-Irak în domeniul aviației cuprinzător.

Articolul 93

Mediu

(1)   Părțile convin cu privire la necesitatea de a consolida și spori eforturile privind protecția mediului, de exemplu în ceea ce privește schimbările climatice, gestionarea durabilă a resurselor naturale și protejarea diversității biologice ca bază pentru dezvoltarea generațiilor actuale și viitoare.

(2)   Părțile convin că în acest domeniu cooperarea ar trebui să promoveze protecția mediului în cadrul eforturilor de realizare a dezvoltării durabile. Rezultatul convenit al Reuniunii la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă se ia în considerare în toate activitățile întreprinse de părți în temeiul acordului.

(3)   Cooperarea în acest domeniu ar trebui să se axeze, inter alia, pe:

(a)

schimbul de informații și expertiză în domeniul mediului (de exemplu, privind aspectele urbane, protecția naturii, gestionarea apei și a deșeurilor, gestionarea dezastrelor etc.);

(b)

încurajarea și promovarea cooperării regionale în domeniul protecției mediului, inclusiv încurajarea investițiilor în proiectele și programele de mediu;

(c)

promovarea sensibilizării cu privire la aspectele de mediu și sporirea participării comunităților locale la eforturile privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă;

(d)

sprijinirea consolidării capacității în domeniul mediului, de exemplu în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice sau adaptarea la acestea;

(e)

cooperarea în ceea ce privește negocierea și punerea în aplicare a acordurilor multilaterale în materie de mediu;

(f)

încurajarea schimbului de asistență tehnică în ceea ce privește programele în domeniul mediului și în ceea ce privește integrarea considerentelor de mediu în alte domenii de politică;

(g)

sprijinirea cercetărilor și analizei în domeniul mediului.

Articolul 94

Telecomunicații

Părțile cooperează:

(a)

pentru a promova intensificarea schimbului de informații în ceea ce privește legislația aplicabilă și eventualele reforme legislative viitoare în sectorul telecomunicațiilor, pentru a permite o mai bună înțelegere de către fiecare parte a cadrului de reglementare al celeilalte părți în materie de telecomunicații;

(b)

pentru a face schimb de informații referitor la evoluțiile privind tehnologia și standardele în materie de informații și comunicații.

Articolul 95

Știință și tehnologie

(1)   Părțile promovează, în interes reciproc, cooperarea în domeniul cercetării științifice civile și al dezvoltării tehnologice (CDT), ținând seama de disponibilitatea resurselor și de accesul adecvat al fiecărei părți la programele de cercetare ale celeilalte părți și sub rezerva unor niveluri adecvate de protecție eficace a drepturilor de proprietate intelectuală, industrială și comercială.

(2)   Cooperarea în materie de știință și tehnologie vizează:

(a)

schimbul de programe de cooperare științifice și tehnice;

(b)

organizarea de reuniuni comune în domeniul științei;

(c)

organizarea de activități comune în materie de CDT;

(d)

activitățile de formare și programele de mobilitate pentru oamenii de știință, cercetătorii și tehnicienii celor două părți care își desfășoară activitatea în domeniul CDT.

(3)   O astfel de cooperare este pusă în aplicare în conformitate cu acorduri specifice care trebuie negociate și încheiate în conformitate cu procedurile adoptate de fiecare parte și care stabilesc, inter alia, dispoziții adecvate în materie de drepturi intelectuale.

Articolul 96

Cooperarea vamală și fiscală

(1)   Părțile vor coopera în domeniul vamal, în special în domeniile formării, simplificării formalităților, documentației și procedurilor vamale, prevenirii, investigării și reprimării încălcărilor normelor în domeniul vamal, în vederea garantării respectării tuturor dispozițiilor programate a fi adoptate în ceea ce privește comerțul și în vederea realizării apropierii sistemului vamal al Irakului de cel al Uniunii.

(2)   Fără a aduce atingere competențelor fiecărei părți și în vederea consolidării și dezvoltării activităților economice, ținând seama totodată de necesitatea de a dezvolta un cadru de reglementare adecvat, părțile recunosc și se angajează să pună în aplicare principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal, și anume principiile transparenței, schimbului de informații și concurenței echitabile în materie fiscală. În acest sens, în conformitate cu competențele fiecăreia, părțile îmbunătățesc cooperarea internațională în materie fiscală și elaborează măsuri pentru punerea în aplicare eficace a principiilor menționate anterior.

Articolul 97

Cooperarea în domeniul statisticii

Părțile convin să promoveze activități de cooperare în domeniul statisticii. Acestea vor fi orientate spre consolidarea instituțională și a capacităților și spre întărirea sistemului statistic național, inclusiv dezvoltarea de metode statistice și producția și difuzarea de statistici privind comerțul de bunuri și servicii și, mai general, privind orice alt domeniu, pentru a sprijini prioritățile de dezvoltare naționale în domeniul economic și social care fac obiectul acestui acord și care se aplică procesării statistice.

Articolul 98

Stabilitatea macroeconomică și finanțele publice

(1)   Părțile convin asupra importanței asigurării stabilității macroeconomice în Irak printr-o politică monetară solidă, destinată asigurării și menținerii stabilității prețurilor, precum și printr-o politică fiscală orientată spre obținerea sustenabilității datoriei.

(2)   Părțile convin asupra importanței asigurării eficacității, transparenței și răspunderii în ceea ce privește cheltuielile publice, la nivel național și local în Irak.

(3)   Părțile convin să coopereze inter alia pentru a îmbunătăți sistemul de gestionare a finanțelor publice al Irakului, ceea ce vizează, printre altele, o planificare bugetară cuprinzătoare și un singur cont de trezorerie.

Articolul 99

Dezvoltarea sectorului privat

Părțile convin să coopereze pentru a dezvolta o economie de piață în Irak, prin îmbunătățirea mediului de investiții, diversificarea activității economice, realizarea de progrese în ceea ce privește programul de privatizare și îmbunătățirea altor condiții de accelerare a creării de locuri de muncă în sectorul privat.

Articolul 100

Turismul

(1)   Părțile fac apel la depunerea de eforturi în vederea îmbunătățirii cooperării lor pentru a asigura o dezvoltare echilibrată și durabilă a turismului și a aspectelor legate de turism.

(2)   Prin urmare, părțile convin să dezvolte cooperarea în domeniul turismului, în special pentru a face schimb de informații, experiență și cele mai bune practici în ceea ce privește organizarea cadrului instituțional în sectorul turismului și în ceea ce privește mediul general în care operează întreprinderile din sectorul turismului.

Articolul 101

Servicii financiare

Părțile cooperează pentru a-și apropia standardele și normele, în special pentru:

(a)

a consolida sectorul financiar al Irakului;

(b)

a îmbunătăți sistemele de contabilitate, de supraveghere și de reglementare ale sectorului bancar, ale sectorului asigurărilor și ale altor ramuri ale sectorului financiar al Irakului;

(c)

a face schimb de informații privind actele cu putere legislativă în vigoare sau în pregătire ale părților;

(d)

a dezvolta sisteme de audit compatibile.

TITLUL IV

JUSTIȚIE, LIBERTATE ȘI SECURITATE

Articolul 102

Statul de drept

(1)   În cadrul cooperării în domeniul justiției, libertății și securității, părțile dau dovadă de un angajament constant față de principiul statului de drept, inclusiv față de independența aparatului judiciar, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, și acordă o importanță specială acestui principiu.

(2)   Părțile vor coopera pentru a dezvolta în continuare funcționarea instituțiilor în domeniul aplicării legii și al administrării justiției, inclusiv prin consolidarea capacității.

Articolul 103

Cooperarea juridică

(1)   Părțile convin să dezvolte o cooperare judiciară în materie civilă, în special în ceea ce privește ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie civilă, în special convențiile Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat în domeniul cooperării juridice și al litigiilor internaționale, precum și al protecției copilului.

(2)   Părțile convin să faciliteze și să încurajeze utilizarea unor mijloace alternative de soluționare a diferendelor comerciale și civile, ori de câte ori este posibil, conform instrumentelor internaționale aplicabile.

(3)   În materie penală, părțile vor face eforturi să intensifice cooperarea judiciară privind asistența juridică reciprocă și extrădarea. Aceasta ar include, după caz, aderarea la instrumentele internaționale relevante ale Organizației Națiunilor Unite, inclusiv Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, menționat la articolul 7 din prezentul acord, precum și punerea în aplicare a acestora.

Articolul 104

Protecția datelor cu caracter personal

(1)   Părțile convin să coopereze în vederea îmbunătățirii nivelului de protecție a datelor cu caracter personal astfel încât să se respecte cele mai înalte standarde internaționale, precum, inter alia, cele conținute în Orientările Organizației Națiunilor Unite privind reglementarea dosarelor informatizate de date cu caracter personal (Rezoluția 45/95 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 14 decembrie 1990).

(2)   Cooperarea privind protecția datelor cu caracter personal poate include, inter alia, asistență tehnică sub forma schimbului de informații și de expertiză.

Articolul 105

Cooperarea privind migrația și azilul

(1)   Părțile reafirmă importanța pe care o acordă gestionării comune a fluxurilor de migrație între teritoriile lor. În vederea consolidării cooperării dintre ele, părțile instituie un dialog cuprinzător privind toate aspectele legate de migrație, inclusiv migrația ilegală, traficul de migranți și traficul de persoane, precum și includerea problemelor de migrație în strategiile naționale de dezvoltare economică și socială a zonelor de origine ale migranților.

(2)   Cooperarea se bazează pe evaluarea cerințelor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părți, și este pusă în aplicare în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii și națională în vigoare. Aceasta se va axa, în special, pe:

(a)

cauzele profunde ale migrației;

(b)

elaborarea și punerea în aplicare a legislației și a practicilor naționale privind protecția internațională, pentru a respecta dispozițiile Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, ale Protocolului din 1967 și ale altor instrumente internaționale relevante și pentru a asigura respectarea principiului nereturnării, recunoscându-se totodată faptul că Irakul nu este încă stat parte la Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și la Protocolul din 1967, dar că Irakul are în vedere posibilitatea aderării în viitor la acestea;

(c)

normele în materie de admisie, drepturile și statutul persoanelor admise, tratamentul echitabil și integrarea persoanelor care nu au cetățenia statului gazdă aflate în situație de ședere legală, educația, formarea și măsurile de combatere a rasismului și xenofobiei;

(d)

instituirea unei politici preventive și eficace împotriva migrației ilegale, a traficului de migranți și de persoane, care să abordeze și modul de combatere a rețelelor de traficanți de migranți și de persoane, precum și protecția victimelor acestui tip de trafic;

(e)

returnarea, în condiții umane și demne, a persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, inclusiv promovarea returnării voluntare a acestora, precum și readmisia acestor persoane, în conformitate cu alineatul (3);

(f)

domeniul vizelor, în aspecte identificate a fi de interes comun, în cadrul acquis-ului Schengen existent;

(g)

domeniul gestionării și controlului frontierelor, în ceea ce privește organizarea, formarea, cele mai bune practici și alte măsuri operaționale pe teren și, după caz, furnizarea de echipament, conștientizând, în același timp, potențiala utilizare dublă a unui astfel de echipament.

(3)   În cadrul cooperării destinate prevenirii și controlului imigrației ilegale, părțile convin, de asemenea, să își readmită propriii migranți ilegali. În acest scop:

(a)

Irakul readmite orice resortisant al său care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare privind intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul unui stat membru al Uniunii, la cererea acestuia din urmă și fără alte formalități;

(b)

fiecare stat membru al Uniunii readmite orice resortisant al său care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare privind intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Irakului, la cererea acestuia din urmă și fără alte formalități.

(4)   Statele membre ale Uniunii și Irakul le furnizează resortisanților lor documente adecvate de confirmare a identității, pentru a le permite să călătorească în scopurile menționate anterior. Atunci când persoana care trebuie readmisă nu posedă niciun document sau alte dovezi ale cetățeniei sale, la cererea Irakului sau a statului membru respectiv, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului membru în cauză sau ale Irakului iau măsurile necesare pentru a intervieva persoana în cauză, în vederea stabilirii cetățeniei sale.

(5)   În acest context, părțile convin să încheie, la cererea oricărei părți, astfel cum sunt definite acestea la articolul 122, și cât mai repede posibil un acord privind prevenirea și controlul migrației ilegale și reglementarea procedurilor și obligațiilor specifice privind readmisia, care să reglementeze, dacă se consideră adecvat de ambele părți, readmisia cetățenilor altor țări și a apatrizilor.

(6)   Cooperarea în acest domeniu va respecta în totalitate drepturile, obligațiile și responsabilitățile părților care rezultă din legislația internațională relevantă și legislația internațională în domeniul umanitar pertinentă.

Articolul 106

Combaterea criminalității organizate și a corupției

Părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea criminalității organizate, a criminalității cu caracter economic și financiar, precum și a corupției, contrafacerii și tranzacțiilor ilegale, respectând pe deplin obligațiile reciproce asumate în domeniu de către cele două părți pe plan internațional, inclusiv în ceea ce privește cooperarea eficace pentru recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din acte de corupție. Părțile vor promova punerea în aplicare a Convenției ONU privind criminalitatea transnațională organizată și a protocoalelor adiționale la aceasta, precum și a Convenției ONU împotriva corupției.

Articolul 107

Combaterea spălării banilor și a finanțării teroriștilor

(1)   Părțile convin asupra necesității de a acționa și de a coopera pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare pentru spălarea veniturilor rezultate din toate activitățile infracționale, inclusiv din traficul de droguri și din corupție, precum și pentru finanțarea terorismul.

(2)   Părțile convin să coopereze privind acordarea de asistență tehnică și administrativă în vederea elaborării și punerii în aplicare a normelor, precum și a funcționării eficace a mecanismelor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Cooperarea cuprinde și recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni.

(3)   Cooperarea permite schimburile de informații relevante în cadrul legislațiilor lor și adoptarea de standarde corespunzătoare de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului, echivalente cu cele adoptate de Grupul de acțiune financiară în domeniul spălării de bani (denumit în continuare „FATF”), de Uniune și de organismele internaționale relevante care activează în acest domeniu.

Articolul 108

Combaterea drogurilor ilegale

(1)   În conformitate cu actele lor cu putere de lege și reglementările lor, părțile vor viza reducerea ofertei, traficului și cererii de droguri ilegale, precum și impactul lor asupra consumatorilor de droguri și asupra societății în ansamblu, și prevenirea mai eficace a deturnării precursorilor chimici utilizați la fabricarea ilegală de stupefiante și de substanțe psihotrope. În cadrul cooperării lor, părțile se asigură că în urmărirea acestui obiectiv se recurge la o abordare cuprinzătoare și echilibrată, prin intermediul unor reglementări ale pieței legale și al unei acțiuni și coordonări eficace între autoritățile competente, inclusiv a celor din sectorul sănătății, al educației, social, al aplicării legii și al justiției.

(2)   Părțile convin cu privire la mijloacele de cooperare în vederea atingerii acestor obiective. Acțiunile se bazează pe principii stabilite de comun acord, conforme cu convențiile internaționale relevante, Declarația politică și Declarația specială privind orientările care trebuie urmate pentru reducerea cererii de droguri, aprobate de Cea de a XX-a sesiune specială a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind drogurile, din iunie 1998.

Articolul 109

Cooperarea culturală

(1)   Părțile se angajează să promoveze cooperarea bilaterală în domeniul culturii, pentru a consolida înțelegerea reciprocă și a consolida relațiile culturale între părți.

(2)   Părțile sprijină schimbul de informații și de expertiză, precum și de inițiative, contribuind la sporirea consolidării capacității, în special în ceea ce privește păstrarea patrimoniului cultural.

(3)   Va fi intensificată cooperarea între părți în ceea ce privește combaterea traficului ilegal de proprietăți culturale, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU privind Irakul. Părțile vor promova ratificarea și punerea în aplicare eficace a acordurilor internaționale relevante, inclusiv a Convenției UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale.

(4)   Părțile încurajează dialogul intercultural între persoane, instituții culturale și organizații care reprezintă societatea civilă organizată din Uniune și Irak.

(5)   Părțile își coordonează eforturile în forumurile internaționale, inclusiv în contextul UNESCO, și/sau în cadrul altor organisme internaționale, în vederea promovării diversității culturale, în special în ceea ce privește ratificarea și punerea în aplicare a Convenției UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale.

Articolul 110

Cooperarea regională

(1)   Părțile convin că prin cooperarea dintre ele ar trebui să se faciliteze și sprijine stabilitatea Irakului și integrarea regională a acestuia. În acest scop, convin să promoveze activitățile menite să consolideze relațiile cu Irakul, cu țările învecinate cu acesta și cu alți parteneri regionali.

(2)   Părțile convin că în cooperarea dintre ele se pot înscrie acțiuni întreprinse în temeiul acordurilor de cooperare cu alte țări din aceeași regiune, cu condiția ca aceste acțiuni să fie compatibile cu prezentul acord și să fie în interesul lor.

(3)   Fără a exclude niciun domeniu, părțile convin să acorde o atenție deosebită următoarelor acțiuni:

(a)

promovarea schimbului comercial intraregional;

(b)

acordarea de sprijin instituțiilor regionale și proiectelor și inițiativelor comune întreprinse în cadrul organizațiilor regionale relevante.

TITLUL V

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE, GENERALE ȘI FINALE

Articolul 111

Consiliul de cooperare

(1)   Se instituie un Consiliu de cooperare responsabil cu supravegherea punerii în aplicare a prezentului acord. Consiliul de cooperare se reunește la nivel ministerial o dată pe an. Consiliul de cooperare examinează orice probleme importante apărute în cadrul prezentului acord și orice alte aspecte bilaterale sau internaționale de interes comun, în vederea atingerii obiectivelor prezentului acord. De asemenea, Consiliul de cooperare poate formula recomandări adecvate, de comun acord între cele două părți.

(2)   Consiliul de cooperare este format din reprezentanți ai părților.

(3)   Consiliul de cooperare își stabilește regulamentul de procedură.

(4)   Fiecare parte poate să sesizeze Consiliul de cooperare cu privire la orice diferend legat de aplicarea sau de interpretarea prezentului acord.

(5)   Consiliul de cooperare poate soluționa diferendul printr-o recomandare.

(6)   Dispozițiile prezentului articol nu afectează în niciun fel și nu aduc atingere dispozițiilor specifice privind soluționarea diferendelor ale titlului II al prezentului acord.

Articolul 112

Comitetul de cooperare și subcomitetele specializate

(1)   Se instituie un Comitet de cooperare, compus din reprezentanți ai părților, care să asiste Consiliul de cooperare în îndeplinirea sarcinilor sale.

(2)   Consiliul de cooperare poate decide să instituie orice alt subcomitet sau organism specializat care să îl poată asista în îndeplinirea sarcinilor sale, stabilindu-i componența, sarcinile și modul de funcționare.

Articolul 113

Comisia parlamentară de cooperare

(1)   Se instituie o Comisie parlamentară de cooperare. Aceasta reprezintă un forum de întâlnire și de dialog între membrii Parlamentului Irakului și cei ai Parlamentului European.

(2)   Comisia parlamentară de cooperare este formată din membri ai Parlamentului Irakului, pe de o parte, și membri ai Parlamentului European, pe de altă parte.

(3)   Comisia parlamentară de cooperare este informată cu privire la recomandările Consiliului de cooperare.

(4)   Comisia parlamentară de cooperare poate adresa recomandări Consiliului de cooperare.

Articolul 114

Facilități

Pentru facilitarea cooperării în cadrul prezentului acord, părțile convin să asigure facilitățile necesare experților și funcționarilor autorizați în mod corespunzător care au atribuții în ceea ce privește punerea în practică a cooperării, în conformitate cu normele și reglementările interne ale părților.

Articolul 115

Aplicare teritorială

Prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriilor pe care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în condițiile prevăzute în aceste tratate și, pe de altă parte, teritoriului Irakului.

Articolul 116

Intrare în vigoare și reînnoire

(1)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei primirii, de către depozitar, a ultimei notificări a părților cu privire la finalizarea procedurilor necesare în acest scop.

(2)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă de zece ani și este reînnoit în mod automat în fiecare an, cu excepția cazului în care una dintre părți îl denunță cu cel puțin șase luni înainte de data expirării sale. Aplicabilitatea acordului încetează la șase luni de la data la care cealaltă parte primește notificarea. Această încetare nu afectează proiectele în curs începute în temeiul acordului înainte de primirea notificării.

Articolul 117

Aplicare provizorie

(1)   Fără a aduce atingere articolului 116, Uniunea și Irakul convin să aplice articolul 2 și titlurile II, III și V din prezentul acord din prima zi a lunii următoare datei la care Uniunea și Irakul și-au notificat reciproc finalizarea procedurilor necesare în acest scop. Notificările se transmit Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene, care este depozitarul prezentului acord.

(2)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (1), părțile aplică o dispoziție a prezentului acord înainte de intrarea în vigoare a acestuia, orice trimitere la data de intrare în vigoare a prezentului acord care figurează într-o astfel de dispoziție se înțelege ca desemnând data de la care părțile convin să aplice dispoziția respectivă în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 118

Nediscriminarea

În domeniile reglementate de prezentul acord și fără a aduce atingere oricăror dispoziții speciale prevăzute în acesta:

(a)

regimul aplicat de Irak în ceea ce privește Uniunea nu duce la nicio discriminare între statele membre, resortisanții sau întreprinderile ori firmele acestora;

(b)

regimul aplicat de Uniune în ceea ce privește Irakul nu duce la nicio discriminare între resortisanții irakieni sau întreprinderile ori firmele din Irak.

Articolul 119

Clauza evolutivă

(1)   Părțile pot conveni să modifice, să revizuiască și să extindă prezentul acord în vederea consolidării nivelului de cooperare, inclusiv prin completarea acestuia cu acorduri sau protocoale referitoare la sectoare sau activități specifice.

(2)   În ceea ce privește aplicarea prezentului acord, fiecare parte poate face sugestii privind extinderea domeniului de aplicare a cooperării, luând în considerare experiența dobândită în cursul aplicării acestuia. Orice extindere a domeniului de aplicare a cooperării în temeiul prezentului acord se decide în cadrul Consiliului de cooperare.

Articolul 120

Alte acorduri

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor relevante ale Tratatului privind Uniunea Europeană și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, nici prezentul acord, nici acțiunile întreprinse în temeiul prezentului acord nu afectează în vreun fel competențele statelor membre de a desfășura activități de cooperare bilaterală cu Irakul sau de a încheia, după caz, noi acorduri de cooperare cu Irakul.

(2)   Prezentul acord nu aduce atingere aplicării sau punerii în practică a angajamentelor luate de fiecare parte în relațiile cu părțile terțe.

Articolul 121

Neexecutarea acordului

(1)   Părțile adoptă orice măsuri generale sau specifice necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului acord și se asigură că respectă obiectivele prevăzute în prezentul acord.

(2)   În cazul în care una dintre părți consideră că cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul prezentului acord, poate lua măsuri adecvate. Înainte de a lua măsuri, partea respectivă trebuie să îi prezinte Consiliului de cooperare în termen de 30 de zile toate informațiile relevante necesare unei examinări amănunțite a situației, în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru părți.

La alegerea măsurilor, trebuie acordată prioritate celor care afectează cel mai puțin funcționarea prezentului acord. Aceste măsuri se notifică de îndată Consiliului de cooperare și fac obiectul consultărilor în cadrul Consiliului de cooperare, în cazul în care cealaltă parte solicită acest lucru.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), orice parte poate lua de îndată măsuri corespunzătoare în conformitate cu dreptul internațional în cazul:

(a)

unei denunțări a prezentului acord care nu este sancționată de normele generale de drept internațional;

(b)

unei încălcări de către cealaltă parte a elementelor esențiale ale prezentului acord menționate la articolele 2 și 5.

Cealaltă parte poate cere convocarea de urgență a unei întruniri a părților în termen de 15 zile pentru a examina în detaliu situația, în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru părți.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2), dacă una dintre părți consideră că cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație în temeiul titlului II din prezentul acord, aceasta recurge la și respectă exclusiv procedurile de soluționare a diferendelor stabilite în secțiunea VI din titlul II din prezentul acord.

Articolul 122

Definirea părților

În sensul prezentului acord, „părțile” înseamnă, pe de o parte, Uniunea sau statele sale membre ori Uniunea și statele sale membre, conform competențelor care le revin, și Irakul, pe de altă parte.

Articolul 123

Texte autentice

Prezentul acord este redactat în două exemplare în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și arabă, fiecare dintre aceste texte fiind autentic în egală măsură. În cazul unor contradicții, limba de referință este aceea în care prezentul acord a fost negociat, respectiv limba engleză.

Articolul 124

Anexe, apendice, protocoale și note

Anexele, apendicele, protocoalele și notele la prezentul acord formează parte integrantă din acesta.

Съставено в Брюксел на единадесети май две хиляди и дванадесета година.

Hecho en Bruselas, el once de mayo de dos mil doce.

V Bruselu dne jedenáctého května dva tisíce dvanáct.

Udfærdiget i Bruxelles den ellevte maj to tusind og tolv.

Geschehen zu Brüssel am elften Mai zweitausendzwölf.

Kahe tuhande kaheteistkümnenda aasta maikuu üheteistkümnendal päeval Brüsselis.

'Εγινε στις Βρυξέλλες, στις ένδεκα Μαΐου δύο χιλιάδες δώδεκα.

Done at Brussels on the eleventh day of May in the year two thousand and twelve.

Fait à Bruxelles, le onze mai deux mille douze.

Fatto a Bruxelles, addì undici maggio duemiladodici.

Briselē, divi tūkstoši divpadsmitā gada vienpadsmitajā maijā.

Priimta du tūkstančiai dvyliktų metų gegužės vienuoliktą dieną Briuselyje.

Kelt Brüsszelben, a kétezer-tizenkettedik év május havának tizenegyedik napján.

Magħmul fi Brussell, fil-ħdax-il jum ta’ Mejju tas-sena elfejn u tnax.

Gedaan te Brussel, de elfde mei tweeduizend twaalf.

Sporządzono w Brukseli dnia jedenastego maja roku dwa tysiące dwunastego.

Feito em Bruxelas, em onze de maio de dois mil e doze.

Întocmit la Bruxelles la unsprezece mai două mii doisprezece.

V Bruseli dňa jedenásteho mája dvetisícdvanásť.

V Bruslju, dne enajstega maja leta dva tisoč dvanajst.

Tehty Brysselissä yhdentenätoista päivänä toukokuuta vuonna kaksituhattakaksitoista.

Som skedde i Bryssel den elfte maj tjugohundratolv.

Image

Voor het Koninkrijk België

Pour le Royaume de Belgique

Für das Königreich Belgien

Image

Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest

Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.

Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel- Hauptstadt.

За Република България

Image

Za Českou republiku

Image

For Kongeriget Danmark

Image

Für die Bundesrepublik Deutschland

Image

Eesti Vabariigi nimel

Image

Thar cheann Na hÉireann

For Ireland

Image

Гια την Eλληvιкή Δημoкρατία

Image

Por el Reino de España

Image

Pour la République française

Image

Per la Repubblica italiana

Image

Гια την Kυπριαкή Δημoкρατία,

Image

Latvijas Republikas vārdā –

Image

Lietuvos Respublikos vardu

Image

Pour le Grand-Duché de Luxembourg

Image

A Magyar Köztársaság részéről

Image

Għal Malta

Image

Voor het Koninkrijk der Nederlanden

Image

Für die Republik Österreich

Image

W imieniu Rzeczypospolitej Polskiej

Image

Pela República Portuguesa

Image

Pentru România

Image

Za Republiko Slovenijo

Image

Za Slovenskú republiku

Image

Suomen tasavallan puolesta

För Republiken Finland

Image

För Konungariket Sverige

Image

For the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

Image

За Европейския съюз

Por la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā –

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

Image

Image

Image


ANEXA 1

ACHIZIȚII PUBLICE

Apendicele I

Achiziții publice reglementate

Subanexa 1

Entitățile guvernelor centrale care organizează proceduri de achiziții publice în conformitate cu dispozițiile titlului II secțiunea V capitolului II din prezentul acord

Bunuri

Praguri

130 000 SDR

Servicii (specificate în subanexa 3)

Praguri

130 000 SDR

Lucrări (specificate în subanexa 4)

Praguri

5 000 000 SDR

Angajamente asumate de Irak

1.   Toate entitățile guvernelor centrale, inclusiv orice entitate subordonată a oricărei entități a unui guvern central, și toate celelalte entități ale căror politici în materie de achiziții publice sunt controlate, depind sau sunt influențate de un guvern central și toate celelalte entități finanțate de un guvern central sau a căror gestionare este supravegheată de un guvern central.

2.   Lista indicativă a acestor entități (titlurile exacte sunt supuse schimbării):

 

Ministerul Agriculturii

 

Ministerul Comunicațiilor

 

Comisia pentru Comunicații Naționale și Media

 

Comisia pentru Integritate Publică

 

Ministerul Culturii

 

Ministerul Apărării

 

Ministerul Migrației

 

Ministerul Educației

 

Ministerul Energiei Electrice

 

Ministerul Mediului

 

Ministerul Finanțelor

 

Ministerul Afacerilor Externe

 

Ministerul Sănătății

 

Ministerul Învățământului Superior și Cercetării Științifice

 

Ministerul Construcțiilor și Locuințelor (și toate entitățile subordonate acestuia)

 

Ministerul Drepturilor Omului

 

Ministerul Industriei și Mineralelor (și toate entitățile subordonate acestuia)

 

Ministerul de Interne

 

Ministerul Justiției

 

Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale

 

Ministerul Municipalităților și Lucrărilor Publice

 

Ministerul Petrolului

 

Ministerul Planificării și Cooperării pentru Dezvoltare

 

Ministerul Științei și Tehnologiei

 

Ministerul Comerțului

 

Ministerul Transporturilor

 

Ministerul Resurselor de Apă

 

Ministerul Tineretului și Sportului

 

Ministerul de Stat pentru Turism și Antichități

 

Ministerul de Stat pentru Afaceri Provinciale

 

Ministerul de Stat pentru Afaceri privind Femeile

 

Banca Centrală a Irakului

 

Universitățile de stat

Angajamente asumate de Uniune

Entități ale Uniunii:

1.   Consiliul Uniunii Europene

2.   Comisia EuropeanăAutoritățile contractante ale statelor membre:

1.   Toate ministerele și organismele guvernului central reglementate de dreptul public

În cazul Uniunii, un organism reglementat de dreptul public înseamnă orice organism:

înființat special pentru a răspunde nevoilor de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial; și

care are personalitate juridică; și

a cărui activitate este finanțată în cea mai mare parte de stat sau de autoritățile regionale ori locale sau de alte organisme de drept public sau care este gestionat ori supravegheat de organismele respective sau care are un Consiliu de administrație, de gestionare sau de supraveghere, peste jumătate din numărul membrilor acestuia fiind desemnați de autoritățile de stat, regionale sau locale sau de alte organisme de drept public.

2.   Următoarele entități ale guvernului central organizează proceduri de achiziții publice în conformitate cu dispozițiile din titlul II secțiunea V capitolul II din prezentul acord (listă indicativă):

LISTĂ INDICATIVĂ A AUTORITĂȚILOR CONTRACTANTE CARE SUNT AUTORITĂȚI ALE GUVERNULUI CENTRAL, ASTFEL CUM SUNT DEFINITE DE DIRECTIVA CE PRIVIND ACHIZIȚIILE PUBLICE

Belgia

1.

Services publics fédéraux (Ministères):

1.

Federale Overheidsdiensten (ministeries):

SPF Chancellerie du Premier ministre;

FOD Kanselarij van de Eerste Minister;

SPF Personnel et organisation;

FOD Personeel en Organisatie;

SPF Budget et Contrôle de la Gestion;

FOD Budget en Beheerscontrole;

SPF Technologie de l’information et de la communication (Fedict);

FOD Informatie- en Communicatietechnologie (Fedict);

SPF Affaires étrangères, commerce extérieur et coopération au développement;

FOD Buitenlandse Zaken, Buitenlandse Handel en Ontwikkelingssamenwerking;

SPF Intérieur;

FOD Binnenlandse Zaken;

SPF Finances;

FOD Financiën;

SPF Mobilité et transports;

FOD Mobiliteit en Vervoer;

SPF Emploi, travail et concertation sociale;

FOD Werkgelegenheid, Arbeid en Sociaal overleg;

SPF Sécurité Sociale et institutions publiques de sécurité sociale;

FOD Sociale Zekerheid en Openbare Instellingen van Sociale Zekerheid;

SPF Santé publique, sécurité de la chaîne alimentaire et environnement;

FOD Volksgezondheid, Veiligheid van de Voedselketen en Leefmilieu;

SPF Justice;

FOD Justitie;

SPF Economie, PME, classes moyennes et energie;

FOD Economie, KMO, Middenstand en Energie;

Ministère de la Défense;

Ministerie van Defensie;

Service public de programmation Intégration sociale, lutte contre la pauvreté et économie sociale;

Programmatorische Federale Overheidsdienst Maatschappelijke Integratie, Armoedsbestrijding en Sociale Economie;

Service public fédéral de programmation Développement durable;

Programmatorische Federale Overheidsdienst Duurzame Ontwikkeling;

Service public fédéral de programmation Politique scientifique.

Programmatorische Federale Overheidsdienst Wetenschapsbeleid.


2.

Régie des Bâtiments:

2.

Regie der Gebouwen:

Office national de Sécurité sociale;

Rijksdienst voor Sociale Zekerheid;

Institut national d’Assurance sociales pour travailleurs indépendants;

Rijksinstituut voor de Sociale Verzekeringen der Zelfstandigen;

Institut national d’Assurance Maladie-Invalidité;

Rijksinstituut voor Ziekte- en Invaliditeitsverzekering;

Office national des Pensions;

Rijksdienst voor Pensioenen;

Caisse auxiliaire d’Assurance Maladie-Invalidité;

Hulpkas voor Ziekte-en Invaliditeitsverzekering;

Fond des Maladies professionnelles;

Fonds voor Beroepsziekten;

Office national de l’Emploi.

Rijksdienst voor Arbeidsvoorziening.

Bulgaria

Администрация на Народното събрание

Aдминистрация на Президента

Администрация на Министерския съвет

Конституционен съд

Българска народна банка

Министерство на външните работи

Министерство на вътрешните работи

Министерство на държавната администрация и административната реформа

Министерство на извънредните ситуации

Министерство на земеделието и храните

Министерство на здравеопазването

Министерство на икономиката и енергетиката

Министерство на културата

Министерство на образованието и науката

Министерство на околната среда и водите

Министерство на отбраната

Министерство на правосъдието

Министерство на регионалното развитие и благоустройството

Министерство на транспорта

Министерство на труда и социалната политика

Министерство на финансите

Agenții de stat sau comisii de stat, agenții executive și alte autorități de stat instituite printr-o lege sau printr-un decret al Consiliului de Miniștri și care au o funcție legată de exercitarea puterii executive

Агенция за ядрено регулиране

Висша атестационна комисия

Държавна комисия за енергийно и водно регулиране

Държавна комисия по сигурността на информацията

Комисия за защита на конкуренцията

Комисия за защита на личните данни

Комисия за защита от дискриминация

Комисия за регулиране на съобщенията

Комисия за финансов надзор

Патентно ведомство на Република България

Сметна палата на Република България

Агенция за приватизация

Агенция за следприватизационен контрол

Български институт по метрология

Държавна агенция „Архиви“

Държавна агенция „Държавен резерв и военновременни запаси“

Държавна агенция „Национална сигурност“

Държавна агенция за бежанците

Държавна агенция за българите в чужбина

Държавна агенция за закрила на детето

Държавна агенция за информационни технологии и съобщения

Държавна агенция за метрологичен и технически надзор

Държавна агенция за младежта и спорта

Държавна агенция по горите

Държавна агенция по туризма

Държавна комисия по стоковите борси и тържища

Институт по публична администрация и европейска интеграция

Национален статистически институт

Национална агенция за оценяване и акредитация

Националната агенция за професионално образование и обучение

Национална комисия за борба с трафика на хора

Агенция „Митници“

Агенция за държавна и финансова инспекция

Агенция за държавни вземания

Агенция за социално подпомагане

Агенция за хората с увреждания

Агенция по вписванията

Агенция по геодезия, картография и кадастър

Агенция по енергийна ефективност

Агенция по заетостта

Агенция по обществени поръчки

Българска агенция за инвестиции

Главна дирекция „Гражданска въздухоплавателна администрация“

Дирекция „Материално-техническо осигуряване и социално обслужване“ на Министерство на вътрешните работи

Дирекция „Оперативно издирване“ на Министерство на вътрешните работи

Дирекция „Финансово-ресурсно осигуряване“ на Министерство на вътрешните работи

Дирекция за национален строителен контрол

Държавна комисия по хазарта

Изпълнителна агенция „Автомобилна администрация“

Изпълнителна агенция „Борба с градушките“

Изпълнителна агенция „Българска служба за акредитация“

Изпълнителна агенция „Военни клубове и информация“

Изпълнителна агенция „Главна инспекция по труда“

Изпълнителна агенция „Държавна собственост на Министерството на отбраната“

Изпълнителна агенция „Железопътна администрация“

Изпълнителна агенция „Изпитвания и контролни измервания на въоръжение, техника и имущества“

Изпълнителна агенция „Морска администрация“

Изпълнителна агенция „Национален филмов център“

Изпълнителна агенция „Пристанищна администрация“

Изпълнителна агенция „Проучване и поддържане на река Дунав“

Изпълнителна агенция „Социални дейности на Министерството на отбраната“

Изпълнителна агенция за икономически анализи и прогнози

Изпълнителна агенция за насърчаване на малките и средни предприятия

Изпълнителна агенция по лекарствата

Изпълнителна агенция по лозата и виното

Изпълнителна агенция по околна среда

Изпълнителна агенция по почвените ресурси

Изпълнителна агенция по рибарство и аквакултури

Изпълнителна агенция по селекция и репродукция в животновъдството

Изпълнителна агенция по сортоизпитване, апробация и семеконтрол

Изпълнителна агенция по трансплантация

Изпълнителна агенция по хидромелиорации

Комисията за защита на потребителите

Контролно-техническата инспекция

Национален център за информация и документация

Национален център по радиобиология и радиационна защита

Национална агенция за приходите

Национална ветеринарномедицинска служба

Национална служба „Полиция“

Национална служба „Пожарна безопасност и защита на населението“

Национална служба за растителна защита

Национална служба за съвети в земеделието

Национална служба по зърното и фуражите

Служба „Военна информация“

Служба „Военна полиция“

Фонд „Републиканска пътна инфраструктура“

Авиоотряд 28

Republica Cehă

Ministerstvo dopravy

Ministerstvo financí

Ministerstvo kultury

Ministerstvo obrany

Ministerstvo pro místní rozvoj

Ministerstvo práce a sociálních věcí

Ministerstvo průmyslu a obchodu

Ministerstvo spravedlnosti

Ministerstvo školství, mládeže a tělovýchovy

Ministerstvo vnitra

Ministerstvo zahraničních věcí

Ministerstvo zdravotnictví

Ministerstvo zemědělství

Ministerstvo životního prostředí

Poslanecká sněmovna PČR

Senát PČR

Kancelář prezidenta

Český statistický úřad

Český úřad zeměměřičský a katastrální

Úřad průmyslového vlastnictví

Úřad pro ochranu osobních údajů

Bezpečnostní informační služba

Národní bezpečnostní úřad

Česká akademie věd

Vězeňská služba

Český báňský úřad

Úřad pro ochranu hospodářské soutěže

Správa státních hmotných rezerv

Státní úřad pro jadernou bezpečnost

Česká národní banka

Energetický regulační úřad

Úřad vlády České republiky

Ústavní soud

Nejvyšší soud

Nejvyšší správní soud

Nejvyšší státní zastupitelství

Nejvyšší kontrolní úřad

Kancelář Veřejného ochránce práv

Grantová agentura České republiky

Státní úřad inspekce práce

Český telekomunikační úřad

Danemarca

Folketinget

Rigsrevisionen

Statsministeriet

Udenrigsministeriet

Beskæftigelsesministeriet

5 styrelser og institutioner (5 agenții și instituții)

Domstolsstyrelsen

Finansministeriet

5 styrelser og institutioner (5 agenții și instituții)

Forsvarsministeriet

5 styrelser og institutioner (5 agenții și instituții)

Ministeriet for Sundhed og Forebyggelse

Adskillige styrelser og institutioner, herunder Statens Serum Institut (mai multe agenții și instituții, inclusiv Statens Serum Institut)

Justitsministeriet

Rigspolitichefen, anklagemyndigheden samt 1 direktorat og et antal styrelser (Șeful Poliției Naționale, Procuratura, 1 direcție și mai multe departamente)

Kirkeministeriet

10 stiftsøvrigheder (10 autorități diocezane)

Kulturministeriet – Ministerul Culturii

4 styrelser samt et antal statsinstitutioner (4 departamente și mai multe instituții)

Miljøministeriet

5 styrelser (5 agenții)

Ministeriet for Flygtninge, Indvandrere og Integration

1 styrelse (1 agenție)

Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri

4 direktorater og institutioner (4 direcții și instituții)

Ministeriet for Videnskab, Teknologi og Udvikling

Adskillige styrelser og institutioner, Forskningscenter Risø og Statens uddannelsesbygninger (mai multe agenții și instituții, inclusiv Laboratorul Național Risoe și unitățile naționale de cercetare și de educare ale Danemarcei)

Skatteministeriet

1 styrelse og institutioner (1 agenție și mai multe instituții)

Velfærdsministeriet

3 styrelser og institutioner (3 agenții și mai multe instituții)

Transportministeriet

7 styrelser og institutioner, hereunder Øresundsbrokonsortiet (7 agenții și instituții, inclusiv Øresundsbrokonsortiet)

Undervisningsministeriet

3 styrelser, 4 undervisningsinstitutioner og 5 andre institutioner (3 agenții, 4 unități de învățământ și 5 alte instituții)

Økonomi- og Erhvervsministeriet

Adskillige styrelser og institutioner (mai multe agenții și instituții)

Klima- og Energiministeriet

3 styrelser og institutioner (3 agenții și instituții)

Germania

Auswärtiges Amt

Bundeskanzleramt

Bundesministerium für Arbeit und Soziales

Bundesministerium für Bildung und Forschung

Bundesministerium für Ernährung, Landwirtschaft und Verbraucherschutz

Bundesministerium der Finanzen

Bundesministerium des Innern (doar bunuri pentru uz civil)

Bundesministerium für Gesundheit

Bundesministerium für Familie, Senioren, Frauen und Jugend

Bundesministerium der Justiz

Bundesministerium für Verkehr, Bau und Stadtentwicklung

Bundesministerium für Wirtschaft und Technologie

Bundesministerium für wirtschaftliche Zusammenarbeit und Entwicklung

Bundesministerium der Verteidigung (cu excepția bunurilor pentru uz militar)

Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und Reaktorsicherheit

Estonia

Vabariigi Presidendi Kantselei;

Eesti Vabariigi Riigikogu;

Eesti Vabariigi Riigikohus;

Riigikontroll;

Õiguskantsler;

Riigikantselei;

Rahvusarhiiv;

Haridus- ja Teadusministeerium;

Justiitsministeerium;

Kaitseministeerium;

Keskkonnaministeerium;

Kultuuriministeerium;

Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium;

Põllumajandusministeerium;

Rahandusministeerium;

Siseministeerium;

Sotsiaalministeerium;

Välisministeerium;

Keeleinspektsioon;

Riigiprokuratuur;

Teabeamet;

Maa-amet;

Keskkonnainspektsioon;

Metsakaitse- ja Metsauuenduskeskus;

Muinsuskaitseamet;

Patendiamet;

Tarbijakaitseamet;

Riigihangete Amet;

Taimetoodangu Inspektsioon;

Põllumajanduse Registrite ja Informatsiooni Amet;

Veterinaar- ja Toiduamet;

Konkurentsiamet;

Maksu- ja Tolliamet;

Statistikaamet;

Kaitsepolitseiamet;

Kodakondsus- ja Migratsiooniamet;

Piirivalveamet;

Politseiamet;

Eesti Kohtuekspertiisi Instituut;

Keskkriminaalpolitsei;

Päästeamet;

Andmekaitse Inspektsioon;

Ravimiamet;

Sotsiaalkindlustusamet;

Tööturuamet;

Tervishoiuamet;

Tervisekaitseinspektsioon;

Tööinspektsioon;

Lennuamet;

Maanteeamet;

Veeteede Amet;

Julgestuspolitsei;

Kaitseressursside Amet;

Kaitseväe Logistikakeskus;

Tehnilise Järelevalve Amet.

Irlanda

President’s Establishment

Houses of the Oireachtas – (Parlamentul)

Department of the Taoiseach – (Primul Ministru)

Central Statistics Office

Department of Finance

Office of the Comptroller and Auditor General

Office of the Revenue Commissioners

Office of Public Works

State Laboratory

Office of the Attorney General

Office of the Director of Public Prosecutions

Valuation Office

Office of the Commission for Public Service Appointments

Public Appointments Service

Office of the Ombudsman

Chief State Solicitor’s Office

Department of Justice, Equality and Law Reform

Courts Service

Prisons Service

Office of the Commissioners of Charitable Donations and Bequests

Department of the Environment, Heritage and Local Government

Department of Education and Science

Department of Communications, Energy and Natural Resources

Department of Agriculture, Fisheries and Food

Department of Transport

Department of Health and Children

Department of Enterprise, Trade and Employment

Department of Arts, Sports and Tourism

Department of Defence

Department of Foreign Affairs

Department of Social and Family Affairs

Department of Community, Rural and Gaeltacht Affairs [Ministerul pentru Comunitate, Mediu Rural și Gaeltacht (regiuni cu populație vorbitoare de irlandeză)]

Arts Council

National Gallery.

Grecia

Υπουργείο Εσωτερικών·

Υπουργείο Εξωτερικών·

Υπουργείο Οικονομίας και Οικονομικών·

Υπουργείο Ανάπτυξης·

Υπουργείο Δικαιοσύνης·

Υπουργείο Εθνικής Παιδείας και Θρησκευμάτων·

Υπουργείο Πολιτισμού·

Υπουργείο Υγείας και Κοινωνικής Αλληλεγγύης·

Υπουργείο Περιβάλλοντος, Χωροταξίας και Δημοσίων Έργων·

Υπουργείο Απασχόλησης και Κοινωνικής Προστασίας·

Υπουργείο Μεταφορών και Επικοινωνιών·

Υπουργείο Αγροτικής Ανάπτυξης και Τροφίμων·

Υπουργείο Εμπορικής Ναυτιλίας, Αιγαίου και Νησιωτικής Πολιτικής·

Υπουργείο Μακεδονίας-Θράκης·

Γενική Γραμματεία Επικοινωνίας·

Γενική Γραμματεία Ενημέρωσης·

Γενική Γραμματεία Νέας Γενιάς·

Γενική Γραμματεία Ισότητας·

Γενική Γραμματεία Κοινωνικών Ασφαλίσεων·

Γενική Γραμματεία Απόδημου Ελληνισμού·

Γενική Γραμματεία Βιομηχανίας·

Γενική Γραμματεία Έρευνας και Τεχνολογίας·

Γενική Γραμματεία Αθλητισμού·

Γενική Γραμματεία Δημοσίων Έργων·

Γενική Γραμματεία Εθνικής Στατιστικής Υπηρεσίας Ελλάδος·

Εθνικό Συμβούλιο Κοινωνικής Φροντίδας·

Οργανισμός Εργατικής Κατοικίας·

Εθνικό Τυπογραφείο·

Γενικό Χημείο του Κράτους·

Ταμείο Εθνικής Οδοποιίας·

Εθνικό Καποδιστριακό Πανεπιστήμιο Αθηνών·

Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης·

Δημοκρίτειο Πανεπιστήμιο Θράκης·

Πανεπιστήμιο Αιγαίου·

Πανεπιστήμιο Ιωαννίνων·

Πανεπιστήμιο Πατρών·

Πανεπιστήμιο Μακεδονίας·

Πολυτεχνείο Κρήτης·

Σιβιτανίδειος Δημόσια Σχολή Τεχνών και Επαγγελμάτων·

Αιγινήτειο Νοσοκομείο·

Αρεταίειο Νοσοκομείο·

Εθνικό Κέντρο Δημόσιας Διοίκησης·

Οργανισμός Διαχείρισης Δημοσίου Υλικού·

Οργανισμός Γεωργικών Ασφαλίσεων·

Οργανισμός Σχολικών Κτιρίων·

Γενικό Επιτελείο Στρατού·

Γενικό Επιτελείο Ναυτικού·

Γενικό Επιτελείο Αεροπορίας·

Ελληνική Επιτροπή Ατομικής Ενέργειας·

Γενική Γραμματεία Εκπαίδευσης Ενηλίκων·

Υπουργείο Εθνικής Άμυνας·

Γενική Γραμματεία Εμπορίου.

Spania

Presidencia del Gobierno

Ministerio de Asuntos Exteriores y de Cooperación

Ministerio de Justicia

Ministerio de Defensa

Ministerio de Economía y Hacienda

Ministerio del Interior

Ministerio de Fomento

Ministerio de Educación, Política Social y Deportes

Ministerio de Industria, Turismo y Comercio

Ministerio de Trabajo e Inmigración

Ministerio de la Presidencia

Ministerio de Administraciones Públicas

Ministerio de Cultura

Ministerio de Sanidad y Consumo

Ministerio de Medio Ambiente y Medio Rural y Marino

Ministerio de Vivienda

Ministerio de Ciencia e Innovación

Ministerio de Igualdad

Franța

1.   Ministere

Services du Premier ministre

Ministère chargé de la santé, de la jeunesse et des sports

Ministère chargé de l’intérieur, de l’outre-mer et des collectivités territoriales

Ministère chargé de la justice

Ministère chargé de la défense

Ministère chargé des affaires étrangères et européennes

Ministère chargé de l’éducation nationale

Ministère chargé de l’économie, des finances et de l’emploi

Secrétariat d'État aux transports

Secrétariat d'État aux entreprises et au commerce extérieur

Ministère chargé du travail, des relations sociales et de la solidarité

Ministère chargé de la culture et de la communication

Ministère chargé du budget, des comptes publics et de la fonction publique

Ministère chargé de l’agriculture et de la pêche

Ministère chargé de l’enseignement supérieur et de la recherche

Ministère chargé de l’écologie, du développement et de l’aménagement durables

Secrétariat d'État à la fonction publique

Ministère chargé du logement et de la ville

Secrétariat d'État à la coopération et à la francophonie

Secrétariat d'État à l’outre-mer

Secrétariat d'État à la jeunesse, des sports et de la vie associative

Secrétariat d'État aux anciens combattants

Ministère chargé de l’immigration, de l’intégration, de l’identité nationale et du co-développement

Secrétariat d'État en charge de la prospective et de l’évaluation des politiques publiques

Secrétariat d'État aux affaires européennes

Secrétariat d'État aux affaires étrangères et aux droits de l’homme

Secrétariat d'État à la consommation et au tourisme

Secrétariat d’Etat à la politique de la ville

Secrétariat d'État à la solidarité

Secrétariat d'État en charge de l’industrie et de la consommation

Secrétariat d'État en charge de l’emploi

Secrétariat d'État en charge du commerce, de l’artisanat, des PME, du tourisme et des services

Secrétariat d'État en charge de l’écologie

Secrétariat d'État en charge du développement de la région-capitale

Secrétariat d'État en charge de l’aménagement du territoire

2.   Instituții, autorități și jurisdicții independente

Présidence de la République

Assemblée nationale

Sénat

Conseil constitutionnel

Conseil économique et social

Conseil supérieur de la magistrature

Agence française contre le dopage

Autorité de contrôle des assurances et des mutuelles

Autorité de contrôle des nuisances sonores aéroportuaires

Autorité de régulation des communications électroniques et des postes

Autorité de sûreté nucléaire

Autorité indépendante des marchés financiers

Comité national d’évaluation des établissements publics à caractère scientifique, culturel et professionnel

Commission d’accès aux documents administratifs

Commission consultative du secret de la défense nationale

Commission nationale des comptes de campagne et des financements politiques

Commission nationale de contrôle des interceptions de sécurité

Commission nationale de déontologie de la sécurité

Commission nationale du débat public

Commission nationale de l’informatique et des libertés

Commission des participations et des transferts

Commission de régulation de l’énergie

Commission de la sécurité des consommateurs

Commission des sondages

Commission de la transparence financière de la vie politique

Conseil de la concurrence

Conseil des ventes volontaires de meubles aux enchères publiques

Conseil supérieur de l’audiovisuel

Défenseur des enfants

Haute autorité de lutte contre les discriminations et pour l’égalité

Haute autorité de santé

Médiateur de la République

Cour de justice de la République

Tribunal des Conflits

Conseil d'État

Cours administratives d’appel

Tribunaux administratifs

Cour des Comptes

Chambres régionales des Comptes

Cours et tribunaux de l’ordre judiciaire (Cour de Cassation, Cours d’Appel, Tribunaux d’instance et Tribunaux de grande instance)

3.   Instituții publice naționale

Académie de France à Rome

Académie de marine

Académie des sciences d’outre-mer

Académie des technologies

Agence centrale des organismes de sécurité sociale (ACOSS)

Agence de biomédicine

Agence pour l’enseignement du français à l’étranger

Agence française de sécurité sanitaire des aliments

Agence française de sécurité sanitaire de l’environnement et du travail

Agence nationale pour la cohésion sociale et l’égalité des chances

Agence nationale pour la garantie des droits des mineurs

Agences de l’eau

Agence nationale de l’Accueil des Etrangers et des migrations

Agence nationale pour l’amélioration des conditions de travail (ANACT)

Agence nationale pour l’amélioration de l’habitat (ANAH)

Agence nationale pour la Cohésion Sociale et l’Egalité des Chances

Agence nationale pour l’indemnisation des français d’outre-mer (ANIFOM)

Assemblée permanente des chambres d’agriculture (APCA)

Bibliothèque publique d’information

Bibliothèque nationale de France

Bibliothèque nationale et universitaire de Strasbourg

Caisse des dépôts et consignations

Caisse nationale des autoroutes (CNA)

Caisse nationale militaire de sécurité sociale (CNMSS)

Caisse de garantie du logement locatif social

Casa de Velasquez

Centre d’enseignement zootechnique

Centre d’études de l’emploi

Centre d’études supérieures de la sécurité sociale

Centres de formation professionnelle et de promotion agricole

Centre hospitalier des Quinze-Vingts

Centre international d’études supérieures en sciences agronomiques (Montpellier Sup Agro)

Centre des liaisons européennes et internationales de sécurité sociale

Centre des monuments nationaux

Centre national d’art et de culture Georges Pompidou

Centre national des arts plastiques

Centre national de la cinématographie

Centre national d'études et d’expérimentation du machinisme agricole, du génie rural, des eaux et des forêts (CEMAGREF)

Centre national du livre

Centre national de documentation pédagogique

Centre national des œuvres universitaires et scolaires (CNOUS)

Centre national professionnel de la propriété forestière

Centre national de la recherche scientifique (C.N.R.S)

Centres d’éducation populaire et de sport (CREPS)

Centres régionaux des œuvres universitaires (CROUS)

Collège de France

Conservatoire de l’espace littoral et des rivages lacustres

Conservatoire National des Arts et Métiers

Conservatoire national supérieur de musique et de danse de Paris

Conservatoire national supérieur de musique et de danse de Lyon

Conservatoire national supérieur d’art dramatique

École centrale de Lille

École centrale de Lyon

École centrale des arts et manufactures

École française d’archéologie d’Athènes

École française d’Extrême-Orient

École française de Rome

École des hautes études en sciences sociales

École du Louvre

École nationale d’administration

École nationale de l’aviation civile (ENAC)

École nationale des Chartes

École nationale d’équitation

École nationale du génie de l’eau et de l’environnement de Strasbourg

Écoles nationales d’ingénieurs

École nationale d’ingénieurs des industries des techniques agricoles et alimentaires de Nantes

Écoles nationales d’ingénieurs des travaux agricoles

École nationale de la magistrature

Écoles nationales de la marine marchande

École nationale de la santé publique (ENSP)

École nationale de ski et d’alpinisme

École nationale supérieure des arts décoratifs

École nationale supérieure des arts et techniques du théâtre

École nationale supérieure des arts et industries textiles Roubaix

Écoles nationales supérieures d’arts et métiers

École nationale supérieure des beaux-arts

École nationale supérieure de céramique industrielle

École nationale supérieure de l’électronique et de ses applications (ENSEA)

École nationale supérieure du paysage de Versailles

École nationale supérieure des Sciences de l’information et des bibliothécaires

École nationale supérieure de la sécurité sociale

Écoles nationales vétérinaires

École nationale de voile

Écoles normales supérieures

École polytechnique

École technique professionnelle agricole et forestière de Meymac (Corrèze)

École de sylviculture Crogny (Aube)

École de viticulture et d’œnologie de la Tour-Blanche (Gironde)

École de viticulture — Avize (Marne)

Établissement national d’enseignement agronomique de Dijon

Établissement national des invalides de la marine (ENIM)

Établissement national de bienfaisance Koenigswarter

Établissement public du musée et du domaine national de Versailles

Fondation Carnegie

Fondation Singer-Polignac

Haras nationaux

Hôpital national de Saint-Maurice

Institut des hautes études pour la science et la technologie

Institut français d’archéologie orientale du Caire

Institut géographique national

Institut National de l’origine et de la qualité

Institut national des hautes études de sécurité

Institut de veille sanitaire

Institut National d’enseignement supérieur et de recherche agronomique et agroalimentaire de Rennes

Institut national d'études Démographiques (I.N.E.D)

Institut National d’Horticulture

Institut National de la jeunesse et de l’éducation populaire

Institut national des jeunes aveugles — Paris

Institut national des jeunes sourds — Bordeaux

Institut national des jeunes sourds — Chambéry

Institut national des jeunes sourds — Metz

Institut national des jeunes sourds — Paris

Institut national de physique nucléaire et de physique des particules (I.N.P.N.P.P)

Institut national de la propriété industrielle

Institut national de la recherche agronomique (I.N.R.A)

Institut national de la recherche pédagogique (I.N.R.P)

Institut national de la santé et de la recherche médicale (I.N.S.E.R.M)

Institut national d’histoire de l’art (I.N.H.A.)

Institut national de recherches archéologiques préventives

Institut national des sciences de l’univers

Institut national des sports et de l’education physique

Institut national supérieur de formation et de recherche pour l’éducation des jeunes handicapés et les enseignements inadaptés

Instituts nationaux polytechniques

Instituts nationaux des sciences appliquées

Institut national de recherche en informatique et en automatique (INRIA)

Institut national de recherche sur les transports et leur sécurité (INRETS)

Institut de recherche pour le développement

Instituts régionaux d’administration

Institut des sciences et des Industries du vivant et de l’environnement (Agro Paris Tech)

Institut supérieur de mécanique de Paris

Instituts Universitaires de Formation des Maîtres

Musée de l’armée

Musée Gustave-Moreau

Musée national de la marine

Musée national J.-J.-Henner

Musée du Louvre

Musée du Quai Branly

Muséum national d’histoire naturelle

Musée Auguste-Rodin

Observatoire de Paris

Office français de protection des réfugiés et apatrides

Office national des anciens combattants et des victimes de guerre (ONAC)

Office national de la chasse et de la faune sauvage

Office National de l’eau et des milieux aquatiques

Office national d’information sur les enseignements et les professions (ONISEP)

Office universitaire et culturel français pour l’Algérie

Ordre national de la Légion d’honneur

Palais de la découverte

Parcs nationaux

Universités

4.   Alte organisme publice naționale

Union des groupements d’achats publics (UGAP)

Agence nationale pour l’emploi (A.N.P.E)

Caisse nationale des allocations familiales (CNAF)

Caisse nationale d’assurance maladie des travailleurs salariés (CNAMS)

Caisse nationale d’assurance-vieillesse des travailleurs salariés (CNAVTS)

Italia

1.   Entități achizitorii

Presidenza del Consiglio dei Ministri

Ministero degli Affari Esteri

Ministero dell’Interno

Ministero della Giustizia e Uffici giudiziari (esclusi i giudici di pace)

Ministero della Difesa

Ministero dell’Economia e delle Finanze

Ministero dello Sviluppo Economico

Ministero delle Politiche Agricole, Alimentari e Forestali

Ministero dell’Ambiente - Tutela del Territorio e del Mare

Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti

Ministero del Lavoro, della Salute e delle Politiche Sociali

Ministero dell’Istruzione, Università e Ricerca

Ministero per i Beni e le Attività culturali, comprensivo delle sue articolazioni periferiche

2.   Alte organisme publice naționale:

CONSIP (Concessionaria Servizi Informatici Pubblici)

Cipru

Προεδρία και Προεδρικό Μέγαρο

Γραφείο Συντονιστή Εναρμόνισης

Υπουργικό Συμβούλιο

Βουλή των Αντιπροσώπων

Δικαστική Υπηρεσία

Νομική Υπηρεσία της Δημοκρατίας

Ελεγκτική Υπηρεσία της Δημοκρατίας

Επιτροπή Δημόσιας Υπηρεσίας

Επιτροπή Εκπαιδευτικής Υπηρεσίας

Γραφείο Επιτρόπου Διοικήσεως

Επιτροπή Προστασίας Ανταγωνισμού

Υπηρεσία Εσωτερικού Ελέγχου

Γραφείο Προγραμματισμού

Γενικό Λογιστήριο της Δημοκρατίας

Γραφείο Επιτρόπου Προστασίας Δεδομένων Προσωπικού Χαρακτήρα

Γραφείο Εφόρου Δημοσίων Ενισχύσεων

Αναθεωρητική Αρχή Προσφορών

Υπηρεσία Εποπτείας και Ανάπτυξης Συνεργατικών Εταιρειών

Αναθεωρητική Αρχή Προσφύγων

Υπουργείο Άμυνας

Υπουργείο Γεωργίας, Φυσικών Πόρων και Περιβάλλοντος

Τμήμα Γεωργίας

Κτηνιατρικές Υπηρεσίες

Τμήμα Δασών

Τμήμα Αναπτύξεως Υδάτων

Τμήμα Γεωλογικής Επισκόπησης

Μετεωρολογική Υπηρεσία

Τμήμα Αναδασμού

Υπηρεσία Μεταλλείων

Ινστιτούτο Γεωργικών Ερευνών

Τμήμα Αλιείας και Θαλάσσιων Ερευνών

Υπουργείο Δικαιοσύνης και Δημοσίας Τάξεως

Αστυνομία

Πυροσβεστική Υπηρεσία Κύπρου

Τμήμα Φυλακών

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Τμήμα Εφόρου Εταιρειών και Επίσημου Παραλήπτη

Υπουργείο Εργασίας και Κοινωνικών Ασφαλίσεων

Τμήμα Εργασίας

Τμήμα Κοινωνικών Ασφαλίσεων

Τμήμα Υπηρεσιών Κοινωνικής Ευημερίας

Κέντρο Παραγωγικότητας Κύπρου

Ανώτερο Ξενοδοχειακό Ινστιτούτο Κύπρου

Ανώτερο Τεχνολογικό Ινστιτούτο

Τμήμα Επιθεώρησης Εργασίας

Τμήμα Εργασιακών Σχέσεων

Υπουργείο Εσωτερικών

Επαρχιακές Διοικήσεις

Τμήμα Πολεοδομίας και Οικήσεως

Τμήμα Αρχείου Πληθυσμού και Μεταναστεύσεως

Τμήμα Κτηματολογίου και Χωρομετρίας

Γραφείο Τύπου και Πληροφοριών

Πολιτική Άμυνα

Υπηρεσία Μέριμνας και Αποκαταστάσεων Εκτοπισθέντων

Υπηρεσία Ασύλου

Υπουργείο Εξωτερικών

Υπουργείο Οικονομικών

Τελωνεία

Τμήμα Εσωτερικών Προσόδων

Στατιστική Υπηρεσία

Τμήμα Κρατικών Αγορών και Προμηθειών

Τμήμα Δημόσιας Διοίκησης και Προσωπικού

Κυβερνητικό Τυπογραφείο

Τμήμα Υπηρεσιών Πληροφορικής

Υπουργείο Παιδείας και Πολιτισμού

Υπουργείο Συγκοινωνιών και Έργων

Τμήμα Δημοσίων Έργων

Τμήμα Αρχαιοτήτων

Τμήμα Πολιτικής Αεροπορίας

Τμήμα Εμπορικής Ναυτιλίας

Τμήμα Οδικών Μεταφορών

Τμήμα Ηλεκτρομηχανολογικών Υπηρεσιών

Τμήμα Ηλεκτρονικών Επικοινωνιών

Υπουργείο Υγείας

Φαρμακευτικές Υπηρεσίες

Γενικό Χημείο

Ιατρικές Υπηρεσίες και Υπηρεσίες Δημόσιας Υγείας

Οδοντιατρικές Υπηρεσίες

Υπηρεσίες Ψυχικής Υγείας

Letonia

(a)   Ministere, secretariate de stat cu sarcini speciale și instituțiile subordonate acestora

Aizsardzības ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Ārlietu ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Bērnu un ģimenes lietu ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Ekonomikas ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Finanšu ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Iekšlietu ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Izglītības un zinātnes ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Kultūras ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Labklājības ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Reģionālās attīstības un pašvaldības lietu ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Satiksmes ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Tieslietu ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Veselības ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Vides ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Zemkopības ministrija un tās padotībā esošās iestādes

Īpašu uzdevumu ministra sekretariāti un to padotībā esošās iestādes

Satversmes aizsardzības birojs

(b)   Alte instituții de stat

Augstākā tiesa

Centrālā vēlēšanu komisija

Finanšu un kapitāla tirgus komisija

Latvijas Banka

Prokuratūra un tās pārraudzībā esošās iestādes

Saeimas kanceleja un tās padotībā esošās iestādes

Satversmes tiesa

Valsts kanceleja un tās padotībā esošās iestādes

Valsts kontrole

Valsts prezidenta kanceleja

Tiesībsarga birojs

Nacionālā radio un televīzijas padome

Citas valsts iestādes, kuras nav ministriju padotībā (alte instituții de stat care nu se află în subordinea ministerelor)

Lituania

Prezidentūros kanceliarija

Seimo kanceliarija

Instituții în subordinea Seimas [Parlamentul]

Lietuvos mokslo taryba;

Seimo kontrolierių įstaiga;

Valstybės kontrolė;

Specialiųjų tyrimų tarnyba;

Valstybės saugumo departamentas;

Konkurencijos taryba;

Lietuvos gyventojų genocido ir rezistencijos tyrimo centras;

Vertybinių popierių komisija;

Ryšių reguliavimo tarnyba;

Nacionalinė sveikatos taryba;

Etninės kultūros globos taryba;

Lygių galimybių kontrolieriaus tarnyba;

Valstybinė kultūros paveldo komisija;

Vaiko teisių apsaugos kontrolieriaus įstaiga;

Valstybinė kainų ir energetikos kontrolės komisija;

Valstybinė lietuvių kalbos komisija;