1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/1

(1)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție. În conformitate cu concluziile președinției cu ocazia Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, în special punctul 33, principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și altor decizii ale autorităților judecătorești ar trebui să devină fundamentul cooperării judiciare în materie civilă și în materie penală în cadrul Uniunii, deoarece o recunoaștere reciprocă sporită și apropierea necesară a legislației ar facilita cooperarea dintre autoritățile competente, precum și protecția judiciară a drepturilor individuale.

(2)

În conformitate cu concluziile de la Tampere, Consiliul a adoptat, la 29 noiembrie 2000, un program de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie penală (3). În introducerea programului se menționează că principiul recunoașterii reciproce „are drept scop consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și creșterea protecției drepturilor individuale”.

(3)

Punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a deciziilor în materie penală implică faptul că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre. Întinderea recunoașterii reciproce depinde, în mare măsură, de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecție a drepturilor persoanelor suspectate sau acuzate și standarde minime comune necesare pentru facilitarea aplicării principiului recunoașterii reciproce.

(4)

Recunoașterea reciprocă a deciziilor în materie penală poate funcționa în mod eficace doar într-un climat de încredere, în cadrul căruia nu doar autoritățile judecătorești, ci toți participanții la procedurile penale consideră deciziile autorităților judecătorești din alte state membre ca fiind echivalente celor emise de propriile autorități, presupunând încredere nu numai în justețea normelor din alte state membre, ci și în faptul că aceste norme sunt aplicate în mod corect.

(5)

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) și articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”) consacră dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 alineatul (2) din Cartă garantează respectarea dreptului la apărare.

(6)

Articolul 6 din Cartă și articolul 5 din CEDO consacră dreptul la libertatea și la siguranța persoanei. Orice limitare a acestui drept nu trebuie să depășească limitările permise în conformitate cu articolul 5 din CEDO și deduse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(7)

Cu toate că statele membre sunt părți la CEDO, experiența a arătat că doar acest element nu poate oferi întotdeauna un grad suficient de încredere în sistemele de justiție penală ale altor state membre.

(8)

Consolidarea încrederii reciproce necesită norme detaliate privind protecția drepturilor și garanțiilor procedurale care își au originea în Cartă și în CEDO.

(9)

Articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede instituirea unor norme minime aplicabile în statele membre care să faciliteze recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, precum și cooperarea judiciară și polițienească în materie penală la scară transfrontalieră. Articolul respectiv prevede că „drepturile persoanelor în procedura penală” reprezintă o materie în care pot fi instituite norme minime.

(10)

Normele minime comune ar trebui să aibă ca rezultat sporirea încrederii în sistemele de justiție penală ale tuturor statelor membre, fapt ce ar trebui să conducă la rândul său la o cooperare judiciară mai eficientă într-un climat de încredere reciprocă. Astfel de norme minime comune ar trebui să se instituie în domeniul informării în cadrul procedurilor penale.

(11)

La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat o rezoluție privind o Foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (4) (denumită în continuare „Foaia de parcurs”). Adoptând o abordare graduală, Foaia de parcurs solicita adoptarea de măsuri referitoare la dreptul la traducere și la interpretare (măsura A), dreptul la informare privind drepturile și privind acuzațiile aduse (măsura B), dreptul la consiliere juridică și la asistență juridică (măsura C), dreptul de a comunica cu rudele, angajatorii și autoritățile consulare (măsura D), precum și garanții speciale pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt vulnerabile (măsura E). Foaia de parcurs pune în evidență faptul că ordinea prezentării drepturilor este orientativă, prin urmare poate fi modificată în funcție de priorități. Foaia de parcurs este concepută în așa fel încât să funcționeze ca un întreg; avantajele acesteia vor fi constatate pe deplin numai atunci când vor fi puse în aplicare toate părțile componente ale acesteia.

(12)

La 11 decembrie 2009, Consiliul European a salutat Foaia de parcurs și a integrat-o în Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (5) (punctul 2.4). Consiliul European a subliniat caracterul neexhaustiv al Foii de parcurs, invitând Comisia să studieze elemente suplimentare ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate sau acuzate și să evalueze dacă este necesară analizarea altor aspecte, de exemplu prezumția de nevinovăție, pentru a promova o mai bună cooperare în domeniu.

(13)

Prima măsură adoptată în baza Foii de parcurs, în cadrul măsurii A, a fost Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind drepturile la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (6).

(14)

Prezenta directivă se referă la măsura B din Foaia de parcurs. Aceasta stabilește standarde minime comune ce urmează a fi aplicate în domeniul informării cu privire la drepturi și la acuzare, care vor fi aduse la cunoștința persoanelor suspectate sau acuzate de a fi comis o infracțiune, în vederea consolidării încrederii reciproce a statelor membre. Directiva dezvoltă drepturile prevăzute în Cartă, în special articolele 6, 47 și 48 din aceasta, prin întemeierea pe articolele 5 și 6 din CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În prezenta directivă, termenul „acuzare” descrie același concept ca termenul „acuzație” utilizat în articolul 6 alineatul (1) din CEDO.

(15)

În comunicarea sa din 20 aprilie 2010 intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei. Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm”, Comisia a anunțat că va prezenta o propunere privind dreptul la informare privind drepturile și informarea privind acuzațiile în 2010.

(16)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor suspectate și acuzate indiferent de statutul lor juridic, cetățenie sau naționalitate.

(17)

În unele state membre, o autoritate, alta decât o instanță cu competențe în materie penală, este competentă să aplice sancțiuni pentru infracțiuni relativ minore. Acesta poate fi cazul, de exemplu, pentru infracțiunile rutiere care sunt comise la scară largă și care pot fi constatate în urma unui control rutier. În asemenea situații, nu ar fi rezonabil să se ceară autorității competente să garanteze toate drepturile care decurg din prezenta directivă. Prin urmare, atunci când legislația unui stat membru prevede aplicarea unei sancțiuni pentru infracțiuni minore de către o astfel de autoritate și există fie dreptul de a introduce o cale de atac, fie posibilitatea ca acea cauză să fie deferită unei instanțe cu competențe în materie penală, prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cazul procedurilor desfășurate în fața respectivei instanțe ca urmare a exercitării unei astfel de căi de atac sau al deferirii.

(18)

Dreptul la informare cu privire la drepturile procedurale, care este consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ar trebui prevăzut în mod explicit de prezenta directivă.

(19)

Autoritățile competente ar trebui să informeze cu promptitudine persoanele suspectate sau acuzate cu privire la drepturile respective, așa cum se aplică ele conform dreptului intern, care sunt esențiale pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor, verbal sau în scris, astfel cum se prevede în prezenta directivă. Pentru a permite exercitarea practică și efectivă a acestor drepturi, informațiile ar trebui furnizate cât mai curând în cursul procedurilor și cel târziu înainte de primul interogatoriu oficial al persoanei suspectate sau acuzate de către poliție sau de către o altă autoritate competentă.

(20)

Prezenta directivă stabilește normele minime relative la informațiile privind drepturile persoanelor suspectate sau acuzate. Acest lucru nu afectează informațiile furnizate cu privire la alte drepturi procedurale care derivă din Cartă, din CEDO, din dreptul intern și din legislația aplicabilă a Uniunii, astfel cum a fost interpretată de instanțele competente. Odată ce s-a furnizat o informare cu privire la un anumit drept, autoritățile competente nu ar trebui obligate să o repete, cu excepția situației în care circumstanțele specifice ale cauzei sau normele specifice din dreptul intern necesită aceasta.

(21)

Referirile din prezenta directivă la persoane suspectate sau acuzate care sunt arestate sau reținute ar trebui înțelese ca trimițând la orice situație în care, în cursul procedurilor penale, persoanele suspectate sau acuzate sunt lipsite de libertate în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din CEDO, astfel cum este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(22)

În cazul în care persoanele suspectate sau acuzate sunt arestate sau reținute, informațiile privind drepturile procedurale aplicabile ar trebui furnizate printr-o notă scrisă privind drepturile, întocmită într-un mod ușor de înțeles, astfel încât să ajute persoanele respective la înțelegerea efectivă a drepturilor de care beneficiază. O astfel de Notă privind drepturile ar trebui furnizată cu promptitudine fiecărei persoane arestate în momentul lipsirii de libertate prin intervenția autorităților de aplicare a legii, în contextul procedurilor penale. Nota ar trebui să cuprindă informațiile de bază privind posibilitățile de contestare a legalității arestării, de obținere a unei revizuiri a reținerii sau de solicitare a eliberării provizorii, atunci când și în măsura în care există astfel de drepturi în legislația națională. Pentru a ajuta statele membre să întocmească Nota privind drepturile, un model este prevăzut în anexa I. Modelul respectiv este orientativ și poate face obiectul revizuirii în contextul raportului Comisiei privind punerea în aplicare a prezentei directive și, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a tuturor măsurilor din Foaia de parcurs. În conținutul Notei privind drepturile pot fi incluse și alte drepturi procedurale relevante care se aplică în statele membre.

(23)

Condițiile și regulile specifice privind dreptul persoanei suspectate sau acuzate să informeze o altă persoană în legătură cu arestarea sau reținerea urmează să fie determinate de către statele membre în cadrul dreptului intern. După cum se menționează în Foaia de parcurs, exercitarea acestui drept nu ar trebui să aducă atingere cursului normal al procedurilor penale.

(24)

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind siguranța persoanelor reținute în locuri de detenție.

(25)

Statele membre ar trebui să se asigure că, la furnizarea informațiilor în conformitate cu prezenta directivă, persoanele suspectate sau acuzate beneficiază, dacă este cazul, de traducerea sau interpretarea acestora într-o limbă pe care o înțeleg, în conformitate cu standardele prevăzute în Directiva 2010/64/UE.

(26)

Atunci când pun la dispoziția persoanelor suspectate sau acuzate informații în conformitate cu prezenta directivă, autoritățile competente ar trebui să acorde o atenție deosebită persoanelor care nu pot înțelege conținutul sau înțelesul informațiilor, de exemplu din cauza vârstei tinere sau a stării psihice sau fizice.

(27)

Persoanele acuzate de săvârșirea unei infracțiuni ar trebui să primească toate informațiile referitoare la acuzare, astfel încât să-și poată pregăti apărarea și să se garanteze echitatea procedurilor penale.

(28)

Informațiile puse la dispoziția persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate ar trebui să fie furnizate cu promptitudine, cel târziu înainte de primul lor interogatoriu oficial, de către poliție sau de către o altă autoritate competentă și fără a aduce atingere desfășurării anchetei în curs. Ar trebui furnizată o descriere suficient de detaliată a faptelor, inclusiv, dacă se cunosc, a momentului și locului, referitoare la infracțiunea de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate persoanele, precum și a încadrării juridice posibile a infracțiunii prezumate, având în vedere etapa procedurilor penale în care se furnizează o astfel de descriere, astfel încât să se garanteze caracterul echitabil al procedurilor menționate și să se permită exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

(29)

În cazul în care, în cursul procedurilor penale, detaliile acuzării se modifică într-o măsură care să afecteze în mod substanțial poziția persoanei suspectate sau acuzate, modificările ar trebui să i se comunice persoanei respective atunci când este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor și la timp pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

(30)

Documentele și, dacă este cazul, fotografiile și înregistrările audio și video care sunt esențiale pentru contestarea efectivă a legalității unei arestări sau detenției unor persoane suspectate sau acuzate, în conformitate cu dreptul intern, ar trebui să fie puse la dispoziția persoanelor suspectate sau acuzate sau a avocaților acestora cel târziu înainte ca autoritatea judiciară competentă să fie chemată să se pronunțe cu privire la legalitatea arestării sau detenției în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din CEDO și cu suficient timp înainte pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului de a contesta legalitatea arestării sau detenției.

(31)

În sensul prezentei directive, accesul la mijloacele de probă materiale, definite în conformitate cu dreptul intern, în apărarea sau împotriva persoanei suspectate sau acuzate și care sunt în posesia autorităților competente în raport cu cauza penală specifică, ar trebui să includă accesul la materiale cum ar fi documente și, dacă este cazul, fotografii și înregistrări audio sau video. Astfel de materiale pot fi incluse într-un dosar sau deținute de autoritățile competente în orice mod adecvat în conformitate cu dreptul intern.

(32)

Accesul la mijloacele de probă materiale, aflate în posesia autorităților competente, în apărarea sau împotriva persoanei suspectate sau acuzate, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă, poate fi refuzat, în conformitate cu dreptul intern, în cazul în care astfel de acces poate avea drept consecință periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă refuzul acestui acces este strict necesar pentru apărarea unui interes public important. Decizia prin care se refuză accesul trebuie privită în raport cu drepturile în materie de apărare ale persoanei suspectate sau acuzate, ținând seama de diferitele etape ale procedurilor penale. Restricțiile la acest acces ar trebui interpretate strict și în conformitate cu dreptul la un proces echitabil, prevăzut de CEDO și astfel cum este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(33)

Dreptul de acces la materialele unei cauze ar trebui exercitat fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind protecția datelor personale și localizarea persoanelor din programele de protecție a martorilor.

(34)

Accesul la materialele cauzei, în conformitate cu prezenta directivă, ar trebui să fie acordat în mod gratuit, fără a aduce atingere dispozițiilor dreptului intern care prevăd plata unor taxe pentru documente care urmează să fie copiate din dosarul cauzei sau pentru transmiterea elementelor de probă persoanelor vizate sau avocaților acestora.

(35)

Atunci când se furnizează informații în conformitate cu prezenta directivă, autoritățile competente ar trebui să țină o evidență în acest scop, în conformitate cu procedurile de ținere a evidenței în vigoare în dreptul intern, fără a face obiectul vreunei obligații suplimentare de a introduce noi mecanisme sau vreunei sarcini administrative suplimentare.

(36)

Persoanele suspectate sau acuzate sau avocații acestora ar trebui să aibă dreptul să conteste, în conformitate cu procedurile din dreptul intern, posibila incapacitate sau refuzul autorităților competente de a furniza informații sau de a prezenta anumite materiale ale cauzei în conformitate cu prezenta directivă. Acest drept nu atrage după sine obligația ca statele membre să pună la dispoziție o procedură specifică a unei căi de atac, un mecanism separat sau o procedură de plângere pentru contestarea unei astfel de incapacități sau a unui astfel de refuz.

(37)

Fără a aduce atingere independenței judecătorești și diferențelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre ar trebui să ofere sau să încurajeze oferirea de cursuri de formare adecvate funcționarilor competenți din statele membre cu privire la obiectivele prezentei directive.

(38)

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive. O aplicare practică și eficace a unor dispoziții cum ar fi obligația de a asigura persoanelor suspectate sau acuzate informațiile privind drepturile lor într-un limbaj simplu și accesibil ar putea fi realizată prin diverse mijloace, inclusiv prin măsuri nelegislative, ca, de exemplu, o formare corespunzătoare a autorităților competente sau o Notă privind drepturile redactată într-un limbaj simplu și netehnic, care să fie ușor de înțeles de către o persoană din afara sistemului judiciar care nu cunoaște dreptul procedural penal.

(39)

Dreptul la informare în scris cu privire la drepturile în momentul arestării, prevăzut în prezenta directivă, ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, și persoanelor arestate în scopul executării unui mandat european de arestare, în baza Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (7). Pentru a ajuta statele membre să întocmească Nota privind drepturile destinată acestor persoane, un model este prevăzut în anexa II. Modelul respectiv este orientativ și poate face obiectul revizuirii în contextul raportului Comisiei privind punerea în aplicare a prezentei directive și, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a tuturor măsurilor din Foaia de parcurs.

(40)

Prezenta directivă stabilește norme minime. Statele membre pot extinde drepturile menționate în prezenta directivă în vederea asigurării unui nivel mai ridicat de protecție și în situațiile care nu sunt tratate în mod expres în prezenta directivă. Nivelul de protecție nu ar trebui să scadă niciodată sub standardele prevăzute de CEDO, astfel cum sunt interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(41)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă. În special, prezenta directivă urmărește promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil și a drepturilor în materie de apărare. Aceasta ar trebui pusă în aplicare în mod corespunzător.

(42)

Dispozițiile prezentei directive care corespund drepturilor garantate de CEDO ar trebui să fie interpretate și puse în aplicare cu respectarea drepturilor respective, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(43)

Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv stabilirea unor standarde minime comune referitoare la dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, nu poate fi realizat de statele membre prin acțiune unilaterală la nivel național, regional sau local și, prin urmare, având în vedere dimensiunea și efectele sale, poate fi atins mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(44)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceste state membre și-au notificat dorința de a lua parte la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.

(45)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

(a)

dreptul de a fi asistat de un avocat;

(b)

orice drept la consiliere juridică gratuită și condițiile pentru obținerea unei astfel de consilieri;

(c)

dreptul de a fi informat cu privire la acuzare, în conformitate cu articolul 6;

(d)

dreptul la interpretare și traducere;

(e)

dreptul de a păstra tăcerea.

(a)

dreptul de acces la materialele cauzei;

(b)

dreptul de a informa autoritățile consulare și o persoană;

(c)

dreptul de acces la asistență medicală de urgență; și

(d)

numărul maxim de ore sau de zile pentru care persoana suspectată sau acuzată poate fi privată de libertate înainte de a se ajunge în fața unei autorități judiciare.

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/11

(1)

La 3 mai 2012, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 377/2012.

(2)

Având în vedere gravitatea situației din Guineea-Bissau și în conformitate cu Decizia 2012/285/PESC a Consiliului din 31 mai 2012 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea în Republica Guineea-Bissau (2), ar trebui incluse și alte persoane pe lista persoanelor fizice și juridice, a entităților sau organismelor care fac obiectul măsurilor restrictive care figurează în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 377/2012,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/16

(1)

Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (3) stabilește cerințe tehnice armonizate pentru omologarea de tip a autovehiculelor și a pieselor de schimb, în ceea ce privește emisiile acestora, și stabilește norme privind conformitatea în funcționare, durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, sistemele de diagnosticare la bord (sistemele OBD), măsurarea consumului de combustibil și accesibilitatea la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

(2)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007, pentru omologarea conform normelor Euro 6 a vehiculelor echipate cu motor cu aprindere prin scânteie trebuie stabilită o normă referitoare la numărul de particule (PN).

(3)

Particulele emise de vehicule sunt susceptibile să se depună în alveolele pulmonare, ceea ce poate provoca apariția unor boli respiratorii și cardiovasculare și la creșterea mortalității. Prin urmare, un nivel ridicat de protecție împotriva acelor particule este de interes public.

(4)

Pentru măsurarea emisiilor de particule ale vehiculelor echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie este utilizat în prezent protocolul de măsurare a numărului de particule intitulat Particulate Measurement Programme (PMP), elaborat pentru vehiculele echipate cu motoare Diesel. Cu toate acestea, există dovezi că emisiile de particule ale motoarelor cu aprindere prin scânteie au un spectru dimensional și o compoziție chimică care pot fi diferite de cele ale emisiilor vehiculelor echipate cu motoare Diesel. Spectrele dimensionale și compoziția chimică ale particulelor, precum și eficacitatea tehnicii de măsurare actuale la controlul emisiilor de particule nocive ar trebui să facă obiectul unei revizuiri permanente. În viitor, ar putea deveni necesară o revizuire a acestui protocol de măsurare pentru vehiculele echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie.

(5)

Conform cunoștințelor actuale, nivelul emisiilor de particule al motoarelor convenționale cu injecție indirectă [port fuel injection (PFI)], la care combustibilul este injectat în colectoare sau orificii de admisie mai curând decât direct în camera de ardere, este scăzut. Din aceste motive, pare justificată limitarea pentru moment a acțiunii de reglementare la vehiculele echipate cu motoare cu injecție directă, fără a exclude studiul și monitorizarea în continuare a performanțelor tuturor motoarelor cu aprindere prin scânteie în ceea ce privește emisiile de particule, în special în ceea ce privește spectrul dimensional și compoziția chimică ale particulelor emise, precum și emisiile în condiții reale de conducere, Comisia trebuind să propună, în cazul în care este necesar, măsuri de reglementare suplimentare, ținând cont totodată de viitoarea cotă de piață a motoarelor cu injecție indirectă (PIF).

(6)

Regulamentul (CE) nr. 692/2008 a stabilit o limită a numărului de particule emise de 6 × 1011 #/km pentru vehiculele Euro 6 Diesel. În conformitate cu principiul legislației neutre pe plan tehnologic, limita de emisie respectivă pentru vehiculele Euro 6 echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie trebuie să fie aceeași, deoarece nu există dovezi care să sugereze că particulele emise de motoarele cu aprindere prin scânteie au o toxicitate specifică mai redusă decât cea a particulelor emise de motoarele Diesel.

(7)

Pentru integrarea în unele vehiculele Euro 6 la un cost rezonabil, se preconizează apariția unor filtre de particule pentru motoarele pe benzină [gasoline particle filters (GPF)], o tehnologie eficace de posttratare pentru reducerea particulelor emise de vehiculele cu aprindere prin scânteie. În afară de aceasta, într-un termen de trei ani de la datele obligatorii pentru vehiculele Euro 6 specificate la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007, pare probabil să poată fi realizată o reducere similară a numărului de particule din emisii prin măsuri interne referitoare la motoare, la costuri substanțial mai mici pentru numeroase aplicații. Orice măsură referitoare la motor trebuie să fie aplicabilă la toate condițiile de funcționare a motorului pentru a se asigura că, în absența unor dispozitive de posttratare, nu are loc o creștere a nivelurilor emisiilor în condiții reale de conducere.

(8)

Pentru a permite dezvoltarea tuturor tehnologiilor necesare, precum și pentru a acorda un timp de pregătire suficient, ar trebui adoptată o abordare în două etape, în cadrul căreia limitele numărului de particule din norma Euro 6 pentru vehicule echipate cu motoare Diesel vor fi aplicate în a doua fază și vehiculelor echipate cu motoare cu injecție directă și aprindere prin scânteie.

(9)

Trebuie acordată atenție emisiilor de particule ale vehiculelor echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie în condiții de conducere și dezvoltării unor proceduri de încercare corespunzătoare. Comisia ar trebui să elaboreze și să introducă proceduri de măsurare corespunzătoare cel târziu în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a normei Euro 6.

(10)

Comisia ar trebui să continue să examineze impactul măsurilor de reducere a numărului de particule din emisiile de CO2 ale vehiculelor cu aprindere prin scânteie.

(11)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 692/2008, vehiculele care intră sub incidența domeniului de aplicare al regulamentului sus-menționat pot fi omologate de tip numai conform normelor Euro 6 privind emisiile, odată ce valorile limită OBD pentru diagnosticarea la bord sunt introduse. OBD este un instrument important pentru identificarea funcționării necorespunzătoare a dispozitivelor pentru controlul poluării.

(12)

În Comunicarea sa 2008/C 182/08 privind aplicarea și elaborarea în continuare a legislației comunitare privind emisiile provenind de la vehicule ușoare și accesul la informațiile privind reparațiile și întreținerea (Euro 5 și Euro 6) (4), Comisia a sugerat o serie de valori limită OBD care reflectă în bună măsură limitele aplicate majorității vehiculelor ușoare în Statele Unite și Canada începând cu anul 2013, unde majoritatea sistemelor OBD ale vehiculelor sunt conforme cu legislația Consiliului californian privind resursele aeriene [Californian Air Resources Board (CARB)]. O aliniere a cerințelor Uniunii Europene cu cele ale Statelor Unite ar fi în conformitate cu obiectivele de armonizare internațională și ar oferi un nivel ridicat de protecție a mediului.

(13)

Cu toate acestea, cerințele legate de OBD în Statele Unite sunt dificil de respectat din punct de vedere tehnologic pentru producătorii de vehicule care nu exportă către Statele Unite. Prin urmare, ar trebui prevăzută o perioadă inițială de trei ani în cursul căreia să fie aplicate cerințe privind sistemele OBD mai puțin stricte, oferind astfel industriei mai mult timp de pregătire.

(14)

De asemenea, limitele de prag OBD definitive ale normei Euro 6 pentru CO, NMHC și PM (particle number) prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 692/2008 ar trebui să fie mai puțin stricte decât valorile sugerate în Comunicarea 2008/C 182/08, ținând cont de dificultățile tehnice deosebite din aceste domenii. În plus, nicio valoare limită OBD Euro 6 referitoare la numărul de particule nu ar trebui adoptată prin prezentul regulament.

(15)

Necesitatea ecologică, fezabilitatea tehnică și rapoartele cost/beneficiu ale unor valori limită OBD Euro 6 mai stricte pentru CO și NMHC, precum și a unei valori limită OBD Euro 6 mai stricte pentru numărul de particule vor fi evaluate într-un stadiu ulterior. Dacă rezultatul evaluării impune modificări ale cerințelor de reglementare respective, acestea ar trebui introduse numai după trecerea unei perioade de pregătire corespunzătoare pentru sectorul industrial. Dată fiind complexitatea sistemelor OBD, această perioadă de pregătire este în mod obișnuit de trei până la patru ani.

(16)

Din aceste motive, Regulamentele (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 692/2008 ar trebui modificate în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului tehnic pentru autovehicule,

1.

La articolul 3, la sfârșitul punctului 17, punctul se înlocuiește cu punct și virgulă.

2.

La articolul 3 se adaugă punctul 18 cu textul următor:

3.

La articolul 10 se adaugă alineatul (7) cu textul următor:

„(7)   În cursul unei perioade de până la 3 ani începând cu datele aplicabile prevăzute la alineatele (4) și (5) pentru noile omologări de tip și pentru înmatricularea, vânzarea sau punerea în circulație a vehiculelor noi, la alegerea producătorului, vehiculelor cu injecție directă și aprindere prin scânteie li se aplică o limită de 6 × 1012 #/km pentru numărul de particule emise.”

4.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

1.

La articolul 4, alineatul (7) se elimină.

2.

Anexele I, XI și XVI se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/25

(1)

Regulamentul (CE) nr. 704/2008 al Consiliului din 15 iulie 2008 privind încheierea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Islamică Mauritania, pentru perioada cuprinsă între 1 august 2008 și 31 iulie 2012 (2) a limitat posibilitățile de pescuit pentru categoria 9 („traulere frigorifice pentru specii pelagice”) la un tonaj de referință de 250 000 de tone.

(2)

Dat fiind că, pe baza articolului 2 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, pentru perioada 1 august 2011-31 iulie 2012 s-a alocat o cotă suplimentară de 2 654 de tone, tonajul de referință total a ajuns la 252 654 de tone.

(3)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din această categorie de pescuit raportate de navele care arborează pavilionul statelor membre vizate au epuizat cota alocată pentru perioada de referință menționată mai sus.

(4)

Prin urmare, este necesară interzicerea activităților de pescuit pentru această categorie de pescuit,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/26

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1165/98 a stabilit un cadru comun pentru întocmirea de statistici comunitare pe termen scurt privind ciclul economic și a prevăzut variabilele necesare pentru analiza evoluției pe termen scurt a cererii și ofertei, a factorilor de producție și a prețurilor.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1503/2006 al Comisiei din 28 septembrie 2006 de punere în aplicare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt, în ceea ce privește definițiile variabilelor, lista variabilelor și frecvența de elaborare a datelor (2) a definit obiectivele și caracteristicile variabilelor.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 657/2007 al Comisiei din 14 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt în ceea ce privește stabilirea sistemelor europene de eșantionare (3) a specificat normele și condițiile care privesc transmiterea datelor de către statele membre care participă la sistemele europene de eșantionare destinate statisticilor pe termen scurt.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1178/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt și a Regulamentelor (CE) nr. 1503/2006 și (CE) nr. 657/2007 ale Comisiei privind adaptările consecutive revizuirilor clasificărilor statistice NACE și CPA (4) a actualizat normele și condițiile pentru sistemele europene de eșantionare, ca urmare a adoptării Regulamentului (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (5) și a Regulamentului (CE) nr. 451/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de instituire a unei noi clasificări statistice a produselor în funcție de domeniul de activitate (CPA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3696/93 al Consiliului (6).

(5)

Variabilele pentru comenzi noi din industrie introduse de Regulamentul (CE) nr. 1165/98 au fost concepute să servească drept principal indicator al producției viitoare. Cu toate acestea, capacitatea de prevedere a acestor variabile s-a dovedit a fi limitată și, deoarece nu s-a demonstrat că aceste variabile posedă proprietăți stabile de indicator principal în toate statele membre, Comitetul Sistemului Statistic European a decis să oprească colectarea datelor pentru variabilele pentru comenzi noi din industrie în contextul stabilirii priorităților în dezvoltarea și producerea de statistici, având în vedere resursele limitate și pentru a reduce sarcina asupra Sistemului Statistic European.

(6)

Pentru a proceda la eliminarea variabilelor pentru comenzile noi din industrie, trebuie eliminate toate trimiterile la aceste variabile din dispozițiile referitoare la lista variabilelor, perioada de referință, gradul de detaliere, termenul pentru transmiterea datelor, perioada de tranziție și definițiile care trebuie aplicate acestor variabile, precum și în ceea ce privește condițiile prevăzute de sistemul european de eșantionare referitor la comenzile externe noi.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/30

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/32

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stipulează că, pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00, taxa de import este egală cu prețul de intervenție valabil pentru astfel de produse la data importării, majorat cu 55 % și diminuat cu prețul de import CIF aplicabil expedierii în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful vamal comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei de import menționate la alineatul (1) din articolul respectiv, se stabilesc periodic prețuri de import CIF reprezentative pentru produsele în cauză.

(3)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei de import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00 este prețul de import CIF reprezentativ zilnic, stabilit în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele de import pentru perioada începând cu 1 iunie 2012, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe.

(5)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/35

(1)

În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Acțiunea comună 2008/851/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS) să adopte decizii privind numirea comandantului forței UE pentru operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei.

(2)

La 2 decembrie 2011, COPS a adoptat Decizia Atalanta/4/2011 (2) numindu-l pe căpitanul Jorge MANSO în calitate de comandant al forței UE.

(3)

Comandantul operației UE a recomandat numirea contraamiralului Jean-Baptiste DUPUIS în calitate de nou comandant al forței UE.

(4)

Comitetul militar al UE sprijină această recomandare.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în domeniul apărării,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/36

(1)

La 3 mai 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/237/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea în Republica Guineea-Bissau (1).

(2)

La 18 mai 2012, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2048 (2012) care a impus o interdicție de călătorie asupra persoanelor care urmăresc să împiedice restaurarea ordinii constituționale sau care acționează în direcția subminării stabilității Republicii Guineea-Bissau, în special asupra celor care au jucat un rol central în lovitura de stat din 12 aprilie 2012 și care urmăresc prin acțiunile lor subminarea statului de drept, limitarea supremației puterii civile și perpetuarea impunității și instabilității în țară.

(3)

Având în vedere gravitatea situației din Republica Guineea-Bissau, noi persoane ar trebui incluse pe lista persoanelor și a entităților care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute în Decizia 2012/237/PESC.

(4)

Prin urmare, ar trebui ca Decizia 2012/237/PESC să fie abrogată și înlocuită cu prezenta decizie,

(a)

persoanele enumerate în anexa la RCSONU 2048 (2012), precum și persoanele suplimentare desemnate de Consiliul de Securitate sau de către comitetul instituit în temeiul punctului 9 din RCSONU 2048 (2012) (denumit în continuare „comitetul”), în conformitate cu punctul 6 din RCSONU 2048 (2012), astfel cum sunt enumerate în anexa I;

(b)

persoanele care nu intră sub incidența anexei I care sunt implicate în sau care sprijină acțiunile care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea în Republica Guineea-Bissau și persoanele asociate cu acestea, astfel cum sunt enumerate în anexa II.

(a)

o călătorie este justificată din considerente umanitare, inclusiv obligații religioase; sau

(b)

o derogare ar favoriza realizarea obiectivelor în privința păcii și reconcilierii naționale în Republica Guineea-Bissau și a stabilității în regiune.

(a)

în calitate de țară-gazdă a unei organizații internaționale interguvernamentale;

(b)

în calitate de țară-gazdă a unei conferințe internaționale organizate de Organizația Națiunilor Unite sau sub auspiciile acesteia;

(c)

în temeiul unui acord multilateral care conferă privilegii și imunități; sau

(d)

în temeiul Tratatului de Conciliere din 1929 (Tratatul de la Lateran) încheiat de Sfântul Scaun (Statul Vatican) și Italia.

(a)

necesare pentru a acoperi nevoile de bază ale persoanelor enumerate în anexa III și ale membrilor familiei aflați în întreținerea acestora, inclusiv cheltuielile pentru alimente, chirie sau ipoteci, pentru medicamente sau cheltuieli medicale, impozite, prime de asigurare și cheltuieli cu serviciile de utilități publice;

(b)

destinate exclusiv plății de onorarii profesionale rezonabile și rambursării de cheltuieli legate de furnizarea unor servicii juridice;

(c)

destinate exclusiv plății unor taxe ori comisioane aferente serviciilor de păstrare sau gestionare curentă a fondurilor și a resurselor economice înghețate;

(d)

necesare pentru cheltuieli extraordinare, cu condiția ca autoritatea competentă să fi notificat celorlalte autorități competente și Comisiei motivele pe baza cărora consideră că ar trebui acordată o autorizație specifică, cu cel puțin două săptămâni înainte de acordarea acesteia.

(a)

fondurile sau resursele economice în cauză să facă obiectul unui privilegiu judiciar, administrativ sau arbitral instituit înaintea datei la care persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul menționat la alineatul (1) a fost inclus în anexa III sau al unei hotărâri judecătorești, administrative sau arbitrale pronunțate înaintea datei respective;

(b)

fondurile și resursele economice să fie utilizate exclusiv pentru a satisface pretențiile garantate printr-un astfel de privilegiu sau a căror valabilitate este recunoscută printr-o astfel de hotărâre, în limitele stabilite de actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile care reglementează drepturile persoanelor care formulează astfel de pretenții;

(c)

privilegiul sau hotărârea să nu fie în beneficiul unei persoane fizice sau juridice, al unei entități sau al unui organism care figurează în anexa III;

(d)

recunoașterea privilegiului sau a hotărârii nu contravine ordinii publice din statul membru în cauză.

(a)

dobânzi sau alte câștiguri generate de aceste conturi; sau

(b)

plăți datorate în temeiul unor contracte, acorduri sau obligații care au fost încheiate sau au survenit înainte de data la care aceste conturi au intrat sub incidența dispozițiilor prezentei decizii,

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/47

(1)

Articolul 90 din tratat prevede că obiectivele în materie de transport prevăzute în tratate trebuie urmărite în cadrul politicii comune în domeniul transporturilor, iar securitatea transporturilor este o parte importantă a acesteia.

(2)

La punctul 1.3 din anexa I la Cartea albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (1) figurează o inițiativă referitoare la instituirea unui grup permanent de experți pentru securitatea transporturilor terestre.

(3)

Prin urmare, este necesar să se instituie un grup de experți în domeniul securității transporturilor terestre și să se definească sarcinile și structura acestuia.

(4)

Grupul trebuie să sprijine Comisia la formularea și implementarea acțiunilor Uniunii în scopul dezvoltării politicii în materie de securitate a transporturilor terestre și să promoveze schimburile permanente de experiență, politici și practici relevante între statele membre și diversele părți implicate.

(5)

Grupul trebuie să fie format din reprezentanți ai autorităților de resort din statele membre, care urmează să numească experți din cadrul ministerelor sau autorităților guvernamentale care se ocupă de transporturi, securitate sau activități polițienești.

(6)

Trebuie prevăzute norme privind dezvăluirea de informații de către membrii grupului.

(7)

Datele cu caracter personal referitoare la membrii grupului trebuie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele comunitare și privind libera circulație a acestor date (2),

—

sprijină Comisia la dezvoltarea instrumentelor de monitorizare, evaluare și diseminare a rezultatelor acțiunilor întreprinse la nivelul Uniunii în domeniul securității transporturilor terestre;

—

contribuie la implementarea programelor de acțiune ale Uniunii Europene în domeniu, în special prin analizarea rezultatelor și prin propunerea de îmbunătățiri ale măsurilor luate;

—

încurajează schimburile de informații cu privire la acțiunile întreprinse la toate nivelurile pentru a promova securitatea transporturilor terestre și, dacă este cazul, înaintează propuneri pentru posibile acțiuni la nivelul Uniunii Europene;

—

emite avize sau adresează rapoarte Comisiei, fie la cererea acesteia, fie din proprie inițiativă, cu privire la orice problemă relevantă legată de promovarea securității transporturilor rutiere în Uniunea Europeană.

(a)

un reprezentant pentru fiecare stat membru din partea ministerelor sau autorităților guvernamentale responsabile în domeniul transporturilor terestre;

(b)

un reprezentant pentru fiecare stat membru din partea ministerelor sau autorităților guvernamentale responsabile în domeniul securității sau activităților polițienești.

1.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/49