ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2012.084.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 84

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 55
23 martie 2012


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) nr. 252/2012 al Comisiei din 21 martie 2012 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine, de PCB-uri de tipul dioxinelor și de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor în anumite produse alimentare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1883/2006 ( 1 )

1

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 253/2012 al Comisiei din 22 martie 2012 de modificare pentru a 167-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida

23

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 254/2012 al Comisiei din 22 martie 2012 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

26

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 255/2012 al Comisiei din 22 martie 2012 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 971/2011 pentru anul de comercializare 2011/2012

28

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 256/2012 al Comisiei din 22 martie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor și pentru ovalbumină

30

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 257/2012 al Comisiei din 22 martie 2012 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de vită și mânzat

32

 

 

DECIZII

 

 

2012/163/UE

 

*

Decizia Comisiei din 22 martie 2012 de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din India

36

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 252/2012 AL COMISIEI

din 21 martie 2012

de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine, de PCB-uri de tipul dioxinelor și de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor în anumite produse alimentare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1883/2006

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (1), în special articolul 11 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (2) prevede niveluri maxime pentru PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor, dioxine și furani, precum și pentru suma dioxinelor, a furanilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor din anumite produse alimentare.

(2)

Recomandarea 2011/516/UE a Comisiei din 23 august 2011 privind reducerea prezenței dioxinelor, a furanilor și a PCB din alimentația umană și animală (3) stabilește niveluri de acțiune pentru a stimula o abordare proactivă în vederea reducerii prezenței para-dibenzo-dioxinelor policlorurate și a dibenzofuranilor policlorurați (PCDD/F-uri) și a PCB-urilor de tipul dioxinelor în produsele alimentare. Respectivele niveluri de acțiune reprezintă un instrument aflat la dispoziția autorităților competente și a operatorilor economici pentru a evidenția acele cazuri în care este necesar să se identifice o sursă de contaminare și să se ia măsuri pentru reducerea sau eliminarea ei.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1883/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine și de PCB-uri asemănători dioxinelor din anumite produse alimentare (4) stabilește dispoziții specifice privind procedura de prelevare de probe și metodele de analiză ce trebuie aplicate pentru controlul oficial.

(4)

Aplicarea noilor niveluri maxime pentru PCB-urile care nu sunt de tipul dioxinelor, stabilite ca urmare a unui aviz științific din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind PCB-urile care nu sunt de tipul dioxinelor în vederea armonizării la nivelul Uniunii, precum și actualizarea criteriilor pentru metodele de screening necesită modificări semnificative. Prin urmare, din motive de claritate, este adecvat să se înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 1883/2006 cu prezentul regulament.

(5)

Dispozițiile din prezentul regulament se referă numai la prelevarea de probe și analizarea dioxinelor, a PCB-urilor de tipul dioxinelor și a PCB-urilor care nu sunt de tipul dioxinelor în vederea punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006. Ele nu afectează strategia de prelevare a probelor, numărul și frecvența acestora, conform specificațiilor din anexele III și IV la Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și reziduuri ale acestora în animale vii și produse obținute de la animale și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (5). Ele nu afectează criteriile de prelevare țintită menționate în Decizia 98/179/CE a Comisiei din 23 februarie 1998 de stabilire a normelor detaliate privind prelevarea oficială de probe în vederea monitorizării anumitor substanțe și a reziduurilor acestora din animalele vii și produsele animale (6).

(6)

Se poate utiliza o metodă analitică de screening cu o valabilitate larg acceptată și cu un debit sporit pentru identificarea probelor cu niveluri semnificative de PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor (de preferință selectând probe care depășesc nivelurile de acțiune și asigurând selectarea de probe care depășesc nivelurile maxime). Nivelurile de PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din aceste probe trebuie să se determine printr-o metodă analitică de confirmare. Prin urmare, este necesar să se stabilească cerințe corespunzătoare pentru metoda de screening, asigurându-se că rata fals-conform cu privire la nivelurile maxime este mai mică de 5 %, precum și cerințe stricte pentru metodele analitice de confirmare. În plus, metodele de confirmare permit determinarea nivelurilor, de asemenea, la nivelul redus al intervalului de fond. Acest lucru este important pentru monitorizarea tendințelor în timp, pentru evaluarea expunerii și pentru reevaluarea nivelurilor maxime și de acțiune.

(7)

Pentru prelevarea de probe de la peștii foarte mari este necesar să se specifice procedura de prelevare astfel încât să se asigure o abordare armonizată la nivelul Uniunii.

(8)

În cazul peștilor care aparțin acelorași specii și care provin din aceeași regiune, nivelul dioxinelor, al PCB-urilor de tipul dioxinelor și al PCB-urilor care nu sunt de tipul dioxinelor poate varia în funcție de mărimea și/sau de vârsta peștilor. Mai mult, nivelul dioxinelor, al PCB-urilor de tipul dioxinelor și al PCB-urilor care nu sunt de tipul dioxinelor nu este în mod necesar același în toate părțile peștelui. Prin urmare, este necesar ca prelevarea și pregătirea probei să fie specificate pentru a se asigura o abordare armonizată în cadrul Uniunii.

(9)

Este important ca rezultatele analitice să fie raportate și interpretate într-un mod uniform, pentru a se asigura o abordare armonizată a punerii în aplicare a legislației relevante pe întreg teritoriul Uniunii.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile și abrevierile menționate în anexa I.

Articolul 2

Prelevarea de probe pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine, furani, PCB-uri de tipul dioxinelor și PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor din produsele alimentare incluse în lista de la secțiunea 5 a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 se efectuează în conformitate cu metodele menționate în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Pregătirea și analizarea probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine, furani și PCB-uri de tipul dioxinelor din produsele alimentare incluse în lista de la secțiunea 5 a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 se efectuează în conformitate cu metodele menționate în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 4

Analizarea probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor din produsele alimentare incluse în lista de la secțiunea 5 a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 se efectuează în conformitate cu cerințele pentru procedurile analitice menționate în anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 5

Regulamentul (CE) nr. 1883/2006 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la data intrării în vigoare.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 martie 2012.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

(2)  JO L 364, 20.12.2006, p. 5.

(3)  JO L 218, 24.8.2011, p. 23.

(4)  JO L 364, 20.12.2006, p. 32.

(5)  JO L 125, 23.5.1996, p. 10.

(6)  JO L 65, 5.3.1998, p. 31.


ANEXA I

Definiții și abrevieri

I.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile menționate în anexa I la Decizia 2002/657/CE a Comisiei din 14 august 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 96/23/CE a Consiliului privind efectuarea metodelor de analiză și interpretarea rezultatelor (1).

În plus față de aceste definiții, în sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

1.1.

„nivel de acțiune” înseamnă nivelul unei anumite substanțe, astfel cum este menționat în anexa la Recomandarea 2011/516/UE, care declanșează investigații pentru a identifica sursa respectivei substanțe în cazurile în care sunt detectate niveluri crescute ale substanței;

1.2.

„metode bioanalitice” înseamnă metode bazate pe principii biologice precum teste bazate pe celule, teste bazate pe receptor sau imunoteste. Ele nu dau rezultate la nivel de congener, ci doar o indicație (2) cu privire la nivelul TEQ, exprimat în echivalente bioanalitice (BEQ), pentru a ține cont de faptul că nu toți compușii prezenți într-un extract de probă care determină un răspuns în cadrul testului pot îndeplini toate cerințele principiului TEQ;

1.3.

„recuperarea aparentă a biotestului” înseamnă nivelul BEQ calculat pornind de la curba de calibrare a TCDD sau PCB 126 corectată în funcție de martor și apoi divizată la nivelul TEQ determinat prin GC/HRMS. Aceasta vizează corectarea factorilor cum ar fi pierderea de PCDD-uri/PCDF-uri și compuși de tipul dioxinelor în timpul etapelor de extracție și curățare, coextragerea compușilor care duc la intensificarea sau atenuarea răspunsului (efecte agoniste și antagoniste), calitatea de ajustare a curbei sau diferențele dintre valorile TEF și ale REP. Recuperarea aparentă a biotestului se calculează pornind de la probe de referință adecvate cu modele de congeneri reprezentativi în jurul nivelului de interes;

1.4.

„metode semicantitative” înseamnă metode care dau o indicație aproximativă a concentrației de analit prezumtiv, în timp ce rezultatul numeric nu îndeplinește cerințele pentru metodele cantitative;

1.5.

„limita specifică acceptată de cuantificare a unui congener individual” înseamnă concentrația unui analit în extractul dintr-o probă care produce un răspuns instrumental la doi ioni diferiți care urmează să fie controlați cu un raport S/Z (semnal/zgomot) de 3:1 pentru semnalul mai puțin intens și îndeplinirea criteriilor de identificare, astfel cum sunt descrise, de exemplu, în standardul prEN 16215 (Hrană pentru animale – Determinarea dioxinelor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor prin GC/HRMS și a PCB-urilor indicatori prin GC/HRMS) și/sau în metoda EPA 1613, revizia B;

1.6.

„estimare superioară” înseamnă conceptul care necesită utilizarea limitei de cuantificare pentru contribuția fiecărui congener necuantificat;

1.7.

„estimare inferioară” înseamnă conceptul care necesită utilizarea valorii zero pentru contribuția fiecărui congener necuantificat;

1.8.

„estimarea mediană” înseamnă conceptul care necesită utilizarea jumătății limitei de cuantificare, calculându-se contribuția fiecărui congener necuantificat;

1.9.

„lot” înseamnă o cantitate identificabilă de produse alimentare livrată la un moment dat, pentru care oficialul stabilește că au caracteristici comune cum ar fi originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajele. În cazul peștilor și al produselor pescărești, mărimea peștilor trebuie să fie, de asemenea, comparabilă. În cazul în care mărimea și/sau greutatea peștilor nu sunt comparabile în cadrul unui lot, acesta poate să fie totuși luat în considerare ca fiind un lot, însă trebuie să i se aplice o procedură specifică de prelevare de probe;

1.10.

„sublot” înseamnă o anumită parte dintr-un lot mare, metoda de prelevare a probelor aplicându-se respectivei părți. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic și identificabil;

1.11.

„probă elementară” înseamnă o cantitate de material prelevată dintr-un singur loc al lotului sau sublotului;

1.12.

„probă globală” înseamnă totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate dintr-un lot sau sublot;

1.13.

„probă de laborator” înseamnă o parte/cantitate reprezentativă din proba globală destinată laboratorului.

II.   ABREVIERI UTILIZATE

BEQ

Bioanalytical Equivalents – Echivalente bioanalitice

GC

Gas chromatography – Cromatografie în fază gazoasă

HRMS

High resolution mass spectrometry – Spectrometrie de masă cu rezoluție mare

LRMS

Low resolution mass spectrometry – Spectrometrie de masă cu rezoluție mică

PCB

Polychlorinated biphenyls – Bifenili policlorurați

PCDD

Polychlorinated dibenzo-p-dioxins – Dibenzo-p-dioxine policlorurate

PCDF

Polychlorinated dibenzofurans – Dibenzofurani policlorurați

QC

Quality control – Controlul calității

REP

Relative potency – Potență relativă

TEF

Toxic Equivalency Factor – Factor de echivalență toxică

TEQ

Toxic Equivalents – Echivalente toxice

TCDD

Tetrachlorodibenzodioxin – Tetraclordibenzodioxină

U

Expanded measurement uncertainty – Incertitudine de măsurare extinsă


(1)  JO L 221, 17.8.2002, p. 8.

(2)  Metodele bioanalitice nu sunt specifice pentru congenerii incluși în schema TEF. În extractul de probă pot fi prezenți alți compuși AhR activi înrudiți structural, care contribuie la răspunsul global. Prin urmare, rezultatele bioanalitice nu pot fi o estimare, ci mai degrabă un indiciu al nivelului TEQ din probă.


ANEXA II

Metode de prelevare a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine (PCDD/PCDF), de PCB-uri de tipul dioxinelor și de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor din anumite produse alimentare

I.   DOMENIUL DE APLICARE

Probele destinate controlului oficial al nivelurilor de dioxine (PCDD/PCDF), PCB-uri de tipul dioxinelor și PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor, denumite în continuare „dioxine” și „PCB-uri”, din produsele alimentare, se prelevează în conformitate cu metodele descrise în prezenta anexă. Probele globale astfel obținute se consideră reprezentative pentru loturile sau subloturile din care sunt prelevate. Respectarea nivelurilor maxime prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare se constată pe baza nivelurilor determinate în probele de laborator.

II.   DISPOZIȚII GENERALE

1.   Personal

Prelevarea de probe este efectuată de către o persoană autorizată, desemnată de statul membru.

2.   Materialul din care se prelevează probe

Probele se prelevează separat din fiecare lot sau sublot de examinat.

3.   Precauții

În timpul prelevării și pregătirii probelor se iau măsuri de precauție pentru a se evita orice modificări care ar putea afecta conținutul de dioxine și de PCB-uri, care ar putea afecta în mod negativ determinarea analitică sau ar face ca probele globale să fie nereprezentative.

4.   Probe elementare

Pe cât posibil, probele elementare sunt prelevate din locuri diferite ale lotului sau sublotului. Nerespectarea unei astfel de proceduri se înregistrează în procesul-verbal menționat la punctul II.8 din prezenta anexă.

5.   Pregătirea probei globale

Proba globală se obține prin combinarea probelor elementare. Ea va avea cel puțin 1 kg, cu excepția cazurilor în care nu este posibil, de exemplu, în cazul în care s-au prelevat probe dintr-un singur ambalaj sau în cazul în care produsul are o valoare comercială foarte mare.

6.   Probe duplicat

Probele duplicat destinate punerii în aplicare a legislației relevante, apărării și constituirii unor referințe vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu excepția cazului în care această procedură este contrară reglementărilor statelor membre privind drepturile operatorilor din sectorul alimentar. Mărimea probelor de laborator destinate punerii în aplicare a legislației relevante trebuie să fie suficientă pentru a efectua analize duplicat.

7.   Ambalarea și transportul probelor

Fiecare probă se introduce într-un recipient curat, dintr-un material inert, care oferă protecție corespunzătoare împotriva contaminării, a pierderilor de analiți prin adsorbție pe peretele intern al recipientului și împotriva deteriorării în timpul transportului. Se iau toate măsurile de precauție necesare pentru a se evita orice modificare a compoziției probei, care ar putea să apară în timpul transportului sau al depozitării.

8.   Sigilarea și etichetarea probelor

Fiecare probă prelevată pentru utilizare oficială se sigilează la locul prelevării și se identifică respectând normele statelor membre.

Pentru fiecare prelevare de probe se întocmește un proces-verbal care să permită identificarea inechivocă a fiecărui lot și care să conțină data și locul prelevării, precum și orice informații suplimentare care ar putea să fie de ajutor analistului.

III.   PLANUL DE PRELEVARE A PROBELOR

Metoda de prelevare a probelor aplicată asigură reprezentativitatea probei globale pentru (sub)lotul de controlat.

1.   Împărțirea loturilor în subloturi

Loturile mari se împart în subloturi, cu condiția ca sublotul să poată fi separat fizic. Pentru produsele comercializate în vrac în loturi mari (de exemplu, uleiurile vegetale) se aplică valorile din tabelul 1. Pentru alte produse, se aplică valorile din tabelul 2. Având în vedere faptul că greutatea unui lot nu este întotdeauna un multiplu exact al greutății subloturilor, greutatea sublotului poate depăși greutatea menționată cu maxim 20 %.

Tabelul 1

Împărțirea loturilor în subloturi pentru produsele comercializate în vrac în loturi

Greutatea lotului (în tone)

Greutatea sau numărul de subloturi

≥ 1 500

500 de tone

> 300 și < 1 500

3 subloturi

≥ 50 și ≤ 300

100 de tone

< 50


Tabelul 2

Împărțirea loturilor în subloturi pentru alte produse

Greutatea lotului (în tone)

Greutatea sau numărul de subloturi

≥ 15

15-30 de tone

< 15

2.   Numărul de probe elementare

Proba globală care reunește toate probele elementare cântărește cel puțin 1 kg (a se vedea punctul II.5 din prezenta anexă).

Numărul minim de probe elementare care sunt prelevate din lot sau din sublot este cel indicat în tabelele 3 și 4.

În cazul produselor lichide în vrac, lotul sau sublotul este amestecat temeinic, cât mai mult posibil și astfel încât să nu afecteze calitatea produsului, prin mijloace mecanice sau manuale, imediat înainte de prelevarea probelor. În acest caz, se presupune că se realizează o repartizare omogenă a contaminanților dintr-un anumit lot sau sublot. Prin urmare, este suficientă prelevarea a trei probe elementare dintr-un lot sau sublot pentru a constitui proba globală.

Probele elementare trebuie să aibă o greutate similară. Greutatea unei probe elementare trebuie să fie de cel puțin 100 de grame.

Nerespectarea acestei proceduri se înregistrează în procesul-verbal menționat la punctul II.8 din prezenta anexă. În conformitate cu dispozițiile Deciziei 97/747/CE a Comisiei din 27 octombrie 1997 de stabilire a nivelurilor și frecvențelor prelevării de probe prevăzute de Directiva 96/23/CE a Consiliului pentru monitorizarea anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în anumite produse de origine animală (1), mărimea probei globale pentru ouăle de găină este de cel puțin 12 ouă (pentru loturile în vrac și pentru loturile alcătuite din ambalaje individuale se aplică valorile din tabelele 3 și 4).

Tabelul 3

Numărul minim de probe elementare de prelevat din lot sau sublot

Greutatea sau volumul lotului/sublotului (în kg sau litri)

Numărul minim de probe elementare de prelevat

< 50

3

50-500

5

> 500

10

Dacă lotul sau sublotul constă din ambalaje sau unități individuale, numărul de ambalaje sau unități de prelevat pentru a forma o probă globală este menționat în tabelul 4.

Tabelul 4

Numărul de ambalaje sau unități (probe elementare) de prelevat pentru a constitui proba globală în cazul în care lotul sau sublotul este format din ambalaje sau unități individuale

Numărul de ambalaje sau unități din lot/sublot

Numărul de ambalaje sau unități de prelevat

1-25

cel puțin 1 ambalaj sau 1 unitate

26-100

aproximativ 5 %, cel puțin 2 ambalaje sau unități

> 100

aproximativ 5 %, maximum 10 ambalaje sau unități

3.   Dispoziții specifice pentru prelevarea de probe din loturi care conțin pești întregi cu mărimi și greutăți comparabile

Se consideră că peștii au mărimi și greutăți comparabile în cazul în care diferența de mărime și greutate nu depășește aproximativ 50 %.

Numărul de probe elementare de prelevat din lot este menționat în tabelul 3. Proba globală care reunește toate probele elementare trebuie să fie de cel puțin 1 kg (a se vedea punctul II.5).

În cazul în care lotul din care se prelevează probe conține pești mici (pești individuali care cântăresc mai puțin de aproximativ 1 kg), aceștia se prelevează întregi ca probe elementare pentru a constitui proba globală. În cazul în care proba globală care rezultă cântărește mai mult de 3 kg, probele elementare pot consta din partea de mijloc, cântărind fiecare cel puțin 100 de grame, a peștilor care formează proba globală. Partea întreagă căreia i se aplică nivelul maxim se utilizează pentru omogenizarea probei.

Partea din mijloc a peștelui este cea unde se află centrul de gravitate. Acesta este localizat, în cele mai multe cazuri, la nivelul aripioarei dorsale (în cazul în care peștele are aripioară dorsală) sau la mijlocul distanței dintre branhii și anus.

În cazul în care lotul din care se prelevează probe conține pești mai mari (fiecare cântărind mai mult de aproximativ 1 kg), proba elementară este reprezentată de partea din mijloc a peștelui. Fiecare probă elementară cântărește cel puțin 100 de grame.

În cazul peștilor de mărime intermediară (aproximativ 1-6 kg), proba elementară constă dintr-o bucată prelevată din partea mijlocie a peștelui, între coloana vertebrală și abdomen.

Pentru peștii foarte mari (de exemplu > aproximativ 6 kg), proba elementară este prelevată din masa musculară dorso-laterală de pe partea dreaptă (vedere frontală), de la mijlocul peștelui. În cazul în care prelevarea unei asemenea bucăți din partea de mijloc a peștelui ar însemna o pagubă economică semnificativă, prelevarea a trei probe elementare de câte cel puțin 350 de grame fiecare poate fi considerată ca fiind suficientă, indiferent de dimensiunea lotului sau, alternativ, pot fi prelevate câte o parte egală din masa musculară din apropierea cozii și din cea din apropierea capului pentru a constitui proba elementară care să fie reprezentativă pentru nivelul de dioxine din peștele întreg.

4.   Prelevarea de probe din loturile de pește care conțin pești întregi de mărimi și/sau greutăți diferite

În ceea ce privește constituirea probei, se aplică dispozițiile de la punctul III.3.

În cazul în care predomină o clasă/categorie de mărime sau greutate (aproximativ 80% sau mai mult din lot), proba se prelevează de la peștii cu mărime sau greutate predominantă. Această probă se consideră reprezentativă pentru întregul lot.

În cazul în care nu predomină o anumită clasă/categorie de mărime sau de greutate, trebuie să se asigure faptul că peștii selectați în vederea prelevării de probe sunt reprezentativi pentru lot. Instrucțiuni specifice pentru astfel de cazuri sunt puse la dispoziție în „Ghidul de prelevare de probe din pești întregi de mărime și/sau greutate diferită” (2).

5.   Prelevarea probelor în etapa comerțului cu amănuntul

Prelevarea de probe din produsele alimentare în etapa de vânzare cu amănuntul se efectuează, în măsura posibilului, în conformitate cu dispozițiile referitoare la prelevarea de probe menționate la punctul III.2 din prezenta anexă.

Dacă nu este posibil, se poate utiliza o metodă alternativă de prelevare a probelor în etapa de vânzare cu amănuntul, cu condiția să se asigure o reprezentativitate suficientă a lotului sau sublotului din care se prelevează probele.

IV.   CONFORMITATEA LOTULUI SAU A SUBLOTULUI CU SPECIFICAȚIILE

1.   În ceea ce privește PCB-urile care nu sunt de tipul dioxinelor

Lotul este acceptat dacă rezultatul analitic nu depășește nivelul maxim de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor menționat în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006, ținând cont de incertitudinea de măsurare.

Lotul nu este conform cu nivelul maxim menționat în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 în cazul în care rezultatul analitic pe baza estimării superioare, confirmat printr-o analiză duplicat (3) depășește indubitabil nivelul maxim ținând cont de incertitudinea de măsurare.

Incertitudinea de măsurare se poate lua în considerare în conformitate cu una din următoarele abordări:

calculându-se incertitudinea extinsă cu ajutorul unui coeficient de acoperire cu valoarea 2, care conferă un nivel de încredere de aproximativ 95%. Un lot sau un sublot nu este conform în cazul în care valoarea măsurată minus U depășește nivelul permis stabilit;

prin stabilirea limitei de decizie (CCα) în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2002/657/CE (punctul 3.1.2.5 din anexa I la decizia respectivă – cazul substanțelor pentru care este stabilită o limită permisă). Un lot sau un sublot nu este conform în cazul în care valoarea măsurată este egală sau mai mare decât CCα.

Normele menționate mai sus se aplică pentru rezultatul analitic obținut pentru proba care face obiectul controlului oficial. În cazul analizei realizate în scopuri de apărare sau de referire, se aplică normele naționale.

2.   În ceea ce privește dioxinele (PCDD/PCDF) și PCB-urile de tipul dioxinelor

Lotul este acceptat dacă rezultatul unei singure analize:

efectuate printr-o metodă de screening cu o rată de falsă-conformitate de sub 5 % indică faptul că nivelul nu depășește nivelul maxim respectiv de PCDD/F-uri și suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006;

efectuate printr-o metodă de confirmare nu depășește nivelul maxim respectiv de PCDD/F-uri și suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006, ținând cont de incertitudinea de măsurare.

Pentru testele de screening, se stabilește o valoare-limită în vederea luării unei decizii cu privire la conformitatea cu nivelurile respective de interes stabilite fie pentru PCDD/F-uri, fie pentru suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor.

Lotul este neconform cu nivelul maxim stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 în cazul în care rezultatul analitic pe baza estimării superioare obținut printr-o metodă de confirmare și confirmat printr-o analiză duplicat (3) depășește indubitabil nivelul maxim ținând cont de incertitudinea de măsurare.

Incertitudinea de măsurare se poate lua în considerare în conformitate cu una din următoarele abordări:

calculându-se incertitudinea extinsă cu ajutorul unui coeficient de acoperire cu valoarea 2, care conferă un nivel de încredere de aproximativ 95%. Un lot sau un sublot nu este conform în cazul în care valoarea măsurată minus U depășește nivelul permis stabilit. În cazul unei determinări separate a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor, suma incertitudinii extinse estimate a rezultatelor analitice separate ale PCDD/F-urilor și PCB-urilor de tipul dioxinelor trebuie utilizată pentru incertitudinea extinsă estimată a sumei dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor;

prin stabilirea limitei de decizie (CCα) în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2002/657/CE (punctul 3.1.2.5 din anexa I la decizia respectivă – cazul substanțelor pentru care este stabilită o limită permisă), un lot sau un sublot nu este conform în cazul în care valoarea măsurată este egală sau mai mare decât CCα.

Normele menționate mai sus se aplică pentru rezultatul analitic obținut pentru proba care face obiectul controlului oficial. În cazul analizei realizate în scopuri de apărare sau de referință, se aplică normele naționale.

V.   DEPĂȘIREA NIVELURILOR DE ACȚIUNE

Nivelurile de acțiune servesc ca instrument pentru selectarea probelor în cazurile în care este necesar să se identifice o sursă de contaminare și să se ia măsuri pentru reducerea sau eliminarea acesteia. Metodele de screening stabilesc valori-limită corespunzătoare pentru selectarea acestor probe. Eforturile necesare pentru a identifica o sursă și a reduce sau elimina contaminarea se realizează numai în cazul în care depășirea nivelului de acțiune este confirmată printr-o analiză duplicat utilizând o metodă de confirmare și ținând cont de incertitudinea de măsurare (4).


(1)  JO L 303, 6.11.1997, p. 12.

(2)  http://ec.europa.eu/food/food/chemicalsafety/contaminants/dioxins_en.htm

(3)  Analiza duplicat este necesară pentru a exclude posibilitatea contaminării încrucișate interne sau a încurcării accidentale a probelor. Prima analiză, care ține cont de incertitudinea de măsurare, se utilizează pentru verificarea conformității. În cazul în care analiza este efectuată în contextul unui episod de contaminare, se poate omite confirmarea printr-o analiză duplicat atunci când probele selecționate pentru analiză sunt asociate, prin intermediul trasabilității, cu episodul de contaminare.

(4)  Explicațiile și cerințele pentru analiza duplicat în vederea verificării nivelurilor de acțiune sunt identice cu cele de la nota de subsol 3 pentru nivelurile maxime.


ANEXA III

Pregătirea probelor și cerințe privind metodele de analiză utilizate în cadrul controlului oficial al nivelurilor de dioxine (PCDD/PCDF) și de PCB-uri de tipul dioxinelor din anumite produse alimentare

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Cerințele stabilite în prezenta anexă se aplică atunci când produsele alimentare sunt analizate în cadrul controlului oficial al nivelurilor de p-dibenzodioxine policlorurate 2,3,7,8-substituite și dibenzofurani policlorurați (PCDD/F-uri) și bifenili policlorurați (PCB-uri) de tipul dioxinelor, precum și în alte scopuri de reglementare.

Monitorizarea prezenței PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor în produsele alimentare poate fi efectuată cu două obiective diferite:

(a)

selectarea acelor probe cu niveluri de PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor care depășesc nivelurile maxime sau nivelurile de acțiune. Această abordare poate implica o metodă de screening care permite o capacitate sporită de analiză a probelor, eficientă din punctul de vedere al costurilor, sporind astfel șansa de a descoperi noi incidente cu un nivel mare de expunere și riscuri de sănătate importante pentru consumatori. Metodele de screening pot să cuprindă metode bioanalitice și metode GC/MS. Aplicarea lor ar trebui să urmărească evitarea rezultatelor false-conforme. Concentrația de PCDD/F-uri și suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din acele probe cu niveluri semnificative trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare;

(b)

determinarea nivelurilor de PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din probele de produse alimentare în intervalul nivelurilor de fond mici. Acest fapt este important pentru a urmări tendințele în timp, evaluarea expunerii populației și pentru a crea o bază de date pentru posibila reevaluare a nivelurilor de acțiune și a nivelurilor maxime. Acest obiectiv este atins prin metode de confirmare care permit PCDD/F-urilor și PCB-urilor de tipul dioxinelor să fie identificate și cuantificate fără echivoc la nivelul de interes. Aceste metode pot fi utilizate pentru confirmarea rezultatelor obținute prin metode de screening și pentru determinarea nivelurilor de fond mici în cadrul monitorizării produselor alimentare. Ele sunt, de asemenea, importante pentru stabilirea modelelor pentru congeneri în scopul de a identifica sursa unei posibile contaminări. În prezent, astfel de metode utilizează cromatografia de rezoluție mare în fază gazoasă/spectrometria de masă cu rezoluție mare (HRGC/HRMS).

2.   CLASIFICAREA METODELOR ÎN FUNCȚIE DE GRADUL LOR DE CUANTIFICARE (1)

„Metodele calitative” oferă un rezultat pozitiv/negativ privind prezența analiților de interes, fără indicare cuantificată a concentrației de analit prezumtiv. Aceste metode calitative au potențialul de a furniza rezultate semicantitative, însă sunt utilizate exclusiv pentru a lua o decizie da/nu ca un indiciu al nivelurilor superioare sau inferioare față de anumite valori, de exemplu, limita de detectare, limita de cuantificare sau valorile-limită.

Pentru controlul nivelurilor maxime și de acțiune pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din produsele alimentare se pot aplica metode de screening care se bazează pe compararea rezultatului analitic cu o valoare-limită și care conferă o decizie da/nu pentru a indica posibila depășire a nivelului de interes. În acest scop, au fost introduse metode bioanalitice. În general, ar putea fi dezvoltate și metode fizico-chimice; cu toate acestea, în ceea ce privește nivelurile maxime și de acțiune bazate pe TEQ și analiza complexă cu necesitatea determinării congenerilor individuali relevanți, nu există exemple practice.

„Metodele semicantitative” oferă o indicație aproximativă a concentrației care poate fi utilă ca informație pentru intervalul de concentrații al analitului și de ajutor pentru analist în a stabili intervalul de calibrare pentru testul de confirmare care urmează să fie efectuat, precum și pentru controlul calității. Printre exemple se numără:

metode bioanalitice care pot detecta analiții de interes, includ o curbă de calibrare, conferă o decizie da/nu pentru indicarea posibilității depășirii nivelului de interes și permit raportarea rezultatelor ca echivalente bioanalitice (BEQ), fiind o indicație pentru valoarea TEQ a probei;

teste fizico-chimice (de exemplu, GC-MS/MS sau GC/LRMS), caz în care caracteristicile de precizie a măsurării ale metodei nu îndeplinesc cerințele pentru testele cantitative.

„Metodele cantitative” îndeplinesc aceleași cerințe de acuratețe, interval dinamic și precizie ca testele de confirmare. În cazul în care este necesară cuantificarea, aceste metode trebuie validate ca metode de confirmare, astfel cum se explică în detaliu în prezentul document pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor.

3.   CONTEXT

Pentru calcularea concentrațiilor echivalentelor toxice (TEQ), concentrațiile fiecărei substanțe dintr-o probă dată se înmulțesc cu factorul de echivalență toxică (TEF) corespunzător, astfel cum au fost stabiliți de către Organizația Mondială a Sănătății și cum apar în lista din apendicele la prezenta anexă, și apoi acestea se adună pentru a obține concentrația totală de compuși de tipul dioxinelor exprimată ca TEQ-uri.

Metodele de screening și de confirmare pot fi aplicate pentru controlul unei anumite matrice numai dacă metodele sunt suficient de sensibile pentru a detecta în mod fiabil niveluri la nivelul de interes (nivel de acțiune sau maxim).

4.   CERINȚE DE ASIGURARE A CALITĂȚII

Trebuie luate măsuri pentru a se evita contaminarea încrucișată în fiecare etapă a procedurii de prelevare de probe și de analizare.

Probele trebuie depozitate și transportate în recipiente de sticlă, aluminiu, polipropilenă sau polietilenă, corespunzătoare pentru depozitare, fără nicio influență asupra nivelurilor de PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din probe. Urmele de praf de hârtie trebuie îndepărtate de pe recipientul cu probe.

Depozitarea și transportul probelor trebuie efectuate astfel încât să se păstreze integritatea probei de produs alimentar.

În măsura în care este relevant, fiecare probă de laborator se macină fin și se amestecă temeinic printr-un procedeu dovedit că realizează o omogenizare completă (de exemplu, proba este măcinată fin astfel încât să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm); probele trebuie uscate înainte de măcinare, în cazul în care conținutul de apă este prea mare.

Controlul reactivilor, al sticlăriei și al echipamentului în vederea detectării unei posibile influențe a rezultatelor bazate pe TEQ sau BEQ sunt de importanță generală.

Se realizează o analiză martor parcurgând întreaga procedură analitică, însă fără probă.

Pentru metodele bioanalitice, este de mare importanță ca toată sticlăria și toți solvenții utilizați în cadrul analizei să fie testați pentru a se constata dacă sunt liberi de compuși care interferează cu detectarea compușilor-țintă în intervalul de lucru. Sticlăria se clătește cu solvenți sau/și se încălzește la temperaturi adecvate pentru a elimina urmele de PCDD/F-uri, de compuși de tipul dioxinelor și compuși interferenți de pe suprafața acesteia.

Cantitatea de probă utilizată pentru extracție trebuie să fie suficientă pentru a îndeplini cerințele referitoare la un interval de lucru aflat la niveluri suficient de mici, inclusiv concentrațiile de interes.

Procedurile specifice de pregătire a probelor utilizate pentru produsele avute în vedere urmează orientări recunoscute la nivel internațional.

În cazul peștilor, pielea trebuie îndepărtată, deoarece nivelul maxim se aplică mușchiului fără piele. Cu toate acestea, este necesar ca întreg restul de țesut muscular și adipos de pe partea internă a pielii să fie îndepărtat de piele cu grijă și în întregime și adăugat la proba de analizat.

5.   CERINȚE PENTRU LABORATOARE

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 882/2004, laboratoarele sunt acreditate de un organism recunoscut care funcționează în conformitate cu Ghidul ISO 58, pentru a se asigura aplicarea de către acestea a procedurilor de asigurare a calității analizelor. Laboratoarele sunt acreditate conform standardului EN ISO/IEC 17025.

Competența laboratoarelor se demonstrează prin participarea continuă și cu succes la studiile interlaboratoare pentru determinarea PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor în matricele de produse alimentare și în intervalele de concentrații relevante.

Laboratoarele care aplică metode de screening pentru controlul de rutină al probelor stabilesc o cooperare strânsă cu laboratoarele care aplică metoda de confirmare, atât pentru controlul calității, cât și pentru confirmarea rezultatului analitic al probelor suspectate.

6.   CERINȚE DE BAZĂ PRIVIND PROCEDURILE ANALITICE REFERITOARE LA DIOXINE (PCDD/F-URI) ȘI PCB-URI DE TIPUL DIOXINELOR

6.1.   Interval de lucru și limite de cuantificare în gama de niveluri mici

Pentru PCDD/F-uri, cantitățile detectabile trebuie să fie în gama superioară a femtogramelor (10–15 g) din cauza toxicității extreme a unora dintre acești compuși. Pentru majoritatea congenerilor PCB, limita de cuantificare de ordinul nanogramelor (10–9 g) este deja suficientă. Totuși, pentru măsurarea congenerilor PCB-urilor de tipul dioxinelor mai toxici (în special a congenerilor non-orto substituiți), extremitatea inferioară a intervalului de lucru trebuie să ajungă la nivelurile mici de ordinul picogramelor (10–12 g).

6.2.   Selectivitate (specificitate) mare

Este necesar să se facă o distincție între PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor și o multitudine de alți compuși coextrași și care pot să interfereze, prezenți în concentrații cu până la câteva ordine de mărime mai mari decât cele ale analiților de interes. Pentru metodele bazate pe cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă (GC/MS) este necesară o diferențiere între diverșii congeneri, respectiv între cei toxici (de exemplu, cele șaptesprezece PCDD/F-uri 2,3,7,8-substituite și cele doisprezece PCB-uri de tipul dioxinelor) și alți congeneri.

Metodele bioanalitice sunt capabile să detecteze compușii-țintă ca sumă de PCDD/F-uri și/sau PCB-uri de tipul dioxinelor. Curățarea probelor are drept scop eliminarea compușilor care duc la rezultate false-neconforme sau a compușilor care pot atenua răspunsul, ducând la rezultate false-conforme.

6.3.   Acuratețe mare (autenticitate și precizie, recuperare aparentă a biotestului)

Pentru metodele GC/MS, determinarea oferă o estimare valabilă a concentrației reale dintr-o probă. Acuratețea mare (acuratețea măsurătorii: concordanța cât mai bună între rezultatul unei măsurători și valoarea reală sau alocată a mărimii măsurabile) este necesară pentru a evita respingerea rezultatului analizei unei probe în temeiul fiabilității slabe a nivelului TEQ determinat. Acuratețea se exprimă prin „autenticitate” (diferența dintre valoarea medie măsurată pentru un analit pe un material certificat și valoarea sa certificată, exprimată ca procent din această valoare) și „precizie” (deviația standard relativă RSDR calculată pe baza rezultatelor generate în condiții de reproductibilitate).

Pentru metodele bioanalitice, se determină recuperarea aparentă a biotestului.

6.4.   Validarea în intervalul nivelului de interes și măsuri generale de control al calității

Laboratoarele demonstrează performanța unei metode în intervalul nivelului de interes, de exemplu, 0,5 × 1 × și 2 × nivelul de interes, cu un coeficient de variație acceptabil pentru analize repetate, în timpul procedurii de validare și/sau în timpul analizei de rutină.

Ca măsuri interne de control al calității, se efectuează periodic controale martor, experimente cu îmbogățire sau analize ale unor probe de control (dacă este posibil, cu material de referință certificat). Se înregistrează și se verifică grafice de control al calității (QC) pentru controalele martor, experimentele cu îmbogățire sau analizele unor probe de control, pentru a se garanta că performanța analitică este conformă cerințelor.

6.5.   Limita de cuantificare

Pentru o metodă bioanalitică de screening, stabilirea LOQ nu este o cerință indispensabilă, însă metoda trebuie să demonstreze că poate face distincție între valoarea-martor și valoarea-limită. La furnizarea unui nivel BEQ, se stabilește un nivel de raportare pentru a se lua decizii legate de probele care prezintă un răspuns sub acest nivel. Trebuie dovedit că nivelul de raportare este diferit față de probele martor din cadrul procedurii cu un factor care are cel puțin valoarea trei, cu un răspuns inferior intervalului de lucru. Prin urmare, se calculează pornind de la probe care conțin compușii-țintă în jurul nivelului minim necesar și nu de la un raport S/Z sau un test martor.

Limita de cuantificare (LOQ) pentru o metodă de confirmare este aproximativ o cincime din nivelul de interes.

6.6.   Criterii analitice

Pentru ca metodele de confirmare sau de screening să ofere rezultate fiabile trebuie să fie respectate următoarele criterii pentru valoarea TEQ sau BEQ, indiferent dacă este determinată ca TEQ total (ca sumă de PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor) sau separat pentru PCDD/F-uri și pentru PCB de tipul dioxinelor:

 

Screening cu metode bioanalitice sau fizico-chimice

Metode de confirmare

Rată de fals-conform (2)

< 5 %

 

Autenticitate

 

–20 % până la + 20 %

Repetabilitate (RSDr)

< 20 %

 

Reproductibilitatea intralaborator (RSDR)

< 25 %

< 15 %

6.7.   Cerințe specifice pentru metodele de screening

Atât metodele GC/MS, cât și metodele bioanalitice, pot fi folosite pentru screening. Pentru metodele GC/MS trebuie să se utilizeze cerințele menționate la punctul 7 al prezentei anexe. Pentru metodele bioanalitice bazate pe celule sunt prevăzute cerințe specifice la punctul 8 din prezenta anexă.

Laboratoarele care aplică metode de screening pentru controlul de rutină al probelor stabilesc o cooperare strânsă cu laboratoarele care aplică metoda de confirmare.

Performanța metodei de screening trebuie verificată în timpul analizei de rutină, printr-un control al calității analizelor și printr-o validare continuă a metodei. Trebuie să existe un program continuu pentru controlul rezultatelor conforme.

Verificarea posibilei suprimări a răspunsului celular și a citotoxicității

20 % din extractele de probe sunt măsurate în screeningul de rutină cu și fără 2,3,7,8-TCDD care se adaugă în funcție de nivelul de interes, pentru a verifica dacă răspunsul este, eventual, suprimat de către substanțele interferente prezente în extractul de probă. Concentrația măsurată a probei îmbogățite se compară cu suma concentrației extractului neîmbogățit, plus concentrația cu îmbogățire. Dacă această concentrație măsurată este mai mică cu mai mult de 25 % față de concentrația (suma) calculată, aceasta indică posibilitatea eliminării semnalului, iar proba respectivă trebuie supusă analizei de confirmare prin GC/HRMS. Rezultatele sunt monitorizate prin grafice de control al calității.

Controlul calității probelor conforme

Aproximativ 2-10 % din probele conforme, în funcție de matricea probei și de experiența laboratorului, se confirmă prin GC/HRMS.

Determinarea ratelor fals-conform pornind de la datele QC

Se determină rata rezultatelor false-conforme care rezultă din screeningul probelor sub și peste nivelul maxim sau de acțiune. Ratele false-conforme reale sunt sub 5 %.

Atunci când, în urma controlului de calitate al probelor conforme, sunt disponibile cel puțin 20 de rezultate confirmate per matrice/grup de matrice, concluziile privind rata fals-conform trebuie să fie desprinse din această bază de date. Rezultatele probelor analizate prin intermediul testărilor interlaboratoare sau în timpul incidentelor de contaminare, care acoperă un interval de concentrații de până la, de exemplu, 2 × nivelul maxim (NM), pot fi, de asemenea, incluse în cele cel puțin 20 de rezultate pentru evaluarea ratei fals-conform. Probele acoperă cele mai frecvente modele realizate de congeneri, reprezentând diverse surse.

Deși testele de screening au, preferabil, ca scop detectarea probelor care depășesc nivelul de acțiune, criteriul de determinare a ratelor false-conforme este nivelul maxim, ținând seama de incertitudinea de măsurare a metodei de confirmare.

Probele potențial neconforme care rezultă în urma screeningului trebuie să fie întotdeauna verificate printr-o metodă analitică de confirmare (GC/HRMS). Aceste probe pot fi, de asemenea, folosite pentru a evalua rata rezultatelor false-neconforme. Pentru metodele de screening, rata „rezultatelor false-neconforme” este procentul rezultatelor confirmate ca fiind conforme în urma analizei de confirmare prin GC/HRMS, în timp ce, în screeningul anterior, s-a declarat că proba este suspectată de a fi neconformă. Totuși, evaluarea caracterului avantajos al metodei de screening se bazează pe compararea probelor false-neconforme cu numărul total de probe verificate. Această rată este suficient de mică pentru a face ca utilizarea unui instrument de screening să fie avantajoasă.

Cel puțin în condiții de validare, metodele bioanalitice oferă o indicație valabilă a nivelului TEQ, calculat și exprimat ca BEQ.

Și pentru metodele bioanalitice efectuate în condiții de repetabilitate, valoarea RSDr intralaborator ar fi, în general, mai mică decât RSDR (reproductibilitate).

7.   CERINȚE SPECIFICE PRIVIND METODELE GC/HRMS CARE TREBUIE RESPECTATE PENTRU SCREENING SAU CONFIRMARE.

7.1.   Cerințe generale

Diferența dintre estimarea superioară și estimarea inferioară nu trebuie să depășească 20 % pentru produsele alimentare cu o contaminare de aproximativ 1 pg OMS-TEQ/g de grăsime (pe baza sumei dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor). Pentru produsele alimentare cu conținut scăzut de grăsime, trebuie să se aplice aceleași cerințe pentru nivelurile de contaminare, de aproximativ 1 pg OMS-TEQ/g produs. Pentru niveluri de contaminare inferioare, de exemplu, 0,5 pg OMS-TEQ/g de produs, diferența dintre estimarea superioară și estimarea inferioară poate fi între 25 % și 40 %.

7.2.   Controlul recuperărilor

Pentru a se valida procedura analitică, la începutul efectuării analizei, de exemplu, înaintea fazei de extracție, trebuie să se adauge etaloane interne de PCDD/F-uri substituite cu clor la pozițiile 2,3,7,8 și marcate cu 13C, precum și etaloane interne de PCB-uri de tipul dioxinelor marcate cu 13C. Trebuie adăugat cel puțin un congener pentru fiecare din grupele omoloage tetra- până la octo-clorurate de PCDD/F-uri și cel puțin un congener pentru fiecare dintre grupele omoloage de PCB-uri de tipul dioxinelor (alternativ, cel puțin un congener pentru fiecare funcție de înregistrare a ionului selecționat prin spectrometrie de masă, utilizat pentru monitorizarea PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor). În cazul metodelor de confirmare, trebuie să fie utilizate toate cele 17 etaloane interne de PCDD/F-uri substituite la pozițiile 2,3,7,8, și marcate cu 13C, precum și toate cele 12 etaloane interne de PCB-uri de tipul dioxinelor marcate cu 13C.

De asemenea, se determină factorii de răspuns relativ pentru acei congeneri pentru care nu se adaugă niciun analog marcat cu 13C, utilizându-se soluții de calibrare corespunzătoare.

Pentru produsele alimentare de origine vegetală și cele de origine animală care conțin mai puțin de 10 % grăsime, este obligatorie adăugarea etaloanelor interne înainte de extracție. Pentru produsele alimentare de origine animală care conțin mai mult de 10 % grăsime, etaloanele interne se pot adăuga fie înainte, fie după extracția grăsimii. Se procedează la o validare corespunzătoare a eficacității extracției, în funcție de etapa în care se introduc etaloanele interne și de modul în care sunt prezentate rezultatele (pe bază de produs sau de grăsimi).

Înaintea analizei GC/MS, trebuie să se adauge 1 sau 2 etaloane de recuperare (surogat).

Este necesar controlul recuperării. Pentru metodele de confirmare, recuperările de etaloane interne individuale trebuie să se situeze în intervalul 60-120 %. Sunt acceptabile recuperări inferioare sau superioare pentru congeneri individuali, în special pentru unele p-dibenzodioxine și unii dibenzofurani hepta- și octo-clorurați, atât timp cât contribuția acestora la valoarea TEQ nu depășește 10 % din valoarea TEQ totală (bazată pe suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor). Pentru metodele de screening prin GC/MS, recuperările trebuie să se situeze în intervalul 30-140 %.

7.3.   Eliminarea substanțelor interferente

Separarea PCDD/F-urilor de compușii clorurați interferenți, cum sunt PCB-urile care nu sunt de tipul dioxinelor și bifenileterii clorurați, se realizează prin tehnici cromatografice adecvate (de preferință pe coloană de florisil, alumină și/sau cărbune).

Separarea izomerilor prin cromatografie în fază gazoasă trebuie să fie suficientă (< 25 % de la pic la pic între 1,2,3,4,7,8-HxCDF și 1,2,3,6,7,8-HxCDF).

7.4.   Calibrarea cu curba standard

Intervalul curbei de calibrare trebuie să acopere intervalul relevant de niveluri de interes.

8.   CERINȚE SPECIFICE PENTRU METODELE BIOANALITICE

Metodele bioanalitice sunt metode bazate pe utilizarea de principii biologice precum testele pe bază de celule sau de receptori sau imunoteste. Prezentul punct 8 stabilește cerințe pentru metodele bioanalitice în general.

O metodă de screening, în principiu, clasifică o probă ca fiind conformă sau suspectată a fi neconformă. În acest scop, nivelul BEQ calculat este comparat cu valoarea-limită (a se vedea 8.3). Probele sub valoarea-limită sunt declarate conforme, probele egale sau peste valoarea-limită sunt declarate ca fiind suspectate a fi neconforme, necesitând analiză printr-o metodă de confirmare. În practică, un nivel BEQ corespunzând la 2/3 din nivelul maxim poate servi drept cea mai adecvată valoare-limită care asigură o rată fals-conform sub 5 % și o rată acceptabilă pentru rezultate false-neconforme. Cu niveluri maxime diferite pentru PCDD/F-uri și pentru suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, verificarea conformității probelor fără fracționare necesită valori-limită corespunzătoare ale biotestelor pentru PCDD/F-uri. Pentru verificarea probelor care depășesc nivelurile de acțiune, un procent adecvat al nivelului de interes respectiv ar fi potrivit ca valoare-limită.

În plus, în cazul anumitor metode bioanalitice, un nivel indicativ exprimat în BEQ-uri poate fi furnizat pentru probele din intervalul de lucru și care depășesc limita de raportare (a se vedea 8.1.1 și 8.1.6).

8.1.   Evaluarea răspunsului la test

8.1.1.   Cerințe generale

Atunci când se calculează concentrațiile pornind de la o curbă de calibrare a TCDD, valorile la extremitățile inferioare și superioare ale curbei vor prezenta o variație importantă [coeficient de variație (CV) mare]. Intervalul de lucru este aria în care acest CV este mai mică decât 15 %. Extremitatea inferioară a intervalului de lucru (limita de raportare) trebuie să fie fixată semnificativ (cel puțin cu un factor de trei) peste martorii procedurii. Extremitatea superioară a intervalului de lucru este, de obicei, reprezentată de valoarea EC70 (70 % din concentrația maximă efectivă), dar mai scăzută dacă CV este mai mare de 15 % în acest interval. Intervalul de lucru este stabilit în timpul validării. Valorile-limită (8.3) trebuie să fie situate în intervalul de lucru.

Soluțiile etalon și extractele de probe trebuie să fie testate cel puțin în duplicat. Atunci când se utilizează duplicate, o soluție etalon sau un extract de control testată (testat) în 4 până la 6 godeuri repartizate pe placă produce un răspuns sau o concentrație (posibilă doar în intervalul de lucru) pe baza unui CV < 15 %.

8.1.2.   Calibrarea

8.1.2.1.   Calibrarea cu curba standard

Nivelurile din probe pot fi estimate prin compararea răspunsului la test cu o curbă de calibrare a TCDD (sau a PCB 126 sau a unui amestec etalon de PCDD/F/PCB-uri de tipul dioxinelor) pentru a se calcula nivelul BEQ din extract și, prin urmare, din probă.

Curbele de calibrare conțin între 8 și 12 concentrații (cel puțin în duplicate), cu concentrații suficiente în partea inferioară a curbei (intervalul de lucru). Se acordă atenție specială calității ajustării curbei în intervalul de lucru. Ca atare, valoarea R2 are valoare redusă sau nicio valoare în estimarea calității ajustării în regresia nelineară. Se ajunge la o ajustare mai bună prin reducerea la minimum a diferenței între nivelurile calculate și cele observate în intervalul de lucru al curbei (de exemplu, prin reducerea la minimum a sumei pătratelor rezidualelor).

Nivelul estimat din extractul de probă este corectat ulterior în funcție de nivelul BEQ calculat pentru o probă-martor de matrice/solvent (pentru a se ține cont de impuritățile din solvenți și din substanțele chimice utilizate) și recuperarea aparentă (calculată pornind de la nivelul BEQ al probelor de referință adecvate cu modele reprezentative de congeneri în jurul nivelului de interes). Pentru a efectua o corecție a recuperării, recuperarea aparentă trebuie să fie situată întotdeauna în intervalul necesar (a se vedea punctul 8.1.4). Probele de referință utilizate pentru corecția recuperării trebuie să respecte cerințele de la punctul 8.2.

8.1.2.2.   Calibrarea cu probe de referință

Alternativ, o curbă de calibrare realizată pe baza a cel puțin 4 probe de referință (a se vedea punctul 8.2: o matrice-martor, plus trei probe de referință de 0,5 ×, 1 × și 2 × nivelul de interes) în jurul nivelului de interes poate fi utilizată, eliminând necesitatea de a corecta în funcție de martor și recuperare. În acest caz, răspunsul la test corespunzând la 2/3 din nivelul maxim (a se vedea 8.3) poate fi calculat direct din aceste probe și utilizat ca valoare-limită. Pentru verificarea probelor care depășesc nivelurile de acțiune, un procentaj corespunzător al acestor niveluri de acțiune ar corespunde ca valoare-limită.

8.1.3.   Determinare separată a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor

Extractele pot fi divizate în fracțiuni care conțin PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, permițând o indicare separată a nivelurilor TEQ pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor (în BEQ). Se utilizează, de preferință, o curbă de calibrare standard a PCB 126 pentru evaluarea rezultatelor fracțiunii care conține PCB-uri de tipul dioxinelor.

8.1.4.   Recuperări aparente ale biotestului

„Recuperarea aparentă a biotestului” se calculează pornind de la probe de referință adecvate cu modele reprezentative pentru congeneri în jurul nivelului de interes și exprimate ca procentaj al nivelului BEQ în comparație cu nivelul TEQ. În funcție de tipul de test și de TEF (3) utilizate, diferențele între factorii TEF și REP pentru PCB-urile de tipul dioxinelor pot cauza recuperări aparente mici pentru PCB-urile de tipul dioxinelor în comparație cu PCDD/F-urile. Prin urmare, în cazul în care se efectuează o determinare separată a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor, recuperările aparente ale biotestului sunt: pentru PCB-uri de tipul dioxinelor între 25 % și 60 %, pentru PCDD/F-uri între 50 % și 130 % (intervalele se aplică pentru curba de calibrare a TCDD). Deoarece contribuția PCB-urilor de tipul dioxinelor la suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor poate varia între diferite matrice și probe, recuperările aparente ale biotestului pentru parametrul sumei reflectă aceste intervale și este între 30 % și 130 %.

8.1.5.   Controlul recuperărilor pentru curățare

Pierderea de compuși în timpul curățării se verifică în timpul validării. O probă-martor îmbogățită cu un amestec de congeneri diferiți face obiectul curățării (n = 3 cel puțin), iar recuperarea și variabilitatea sunt verificate prin GC/HRMS. Recuperarea se situează între 60 % și 120 %, mai ales pentru congenerii care contribuie cu mai mult de 10% la nivelul TEQ în diverse amestecuri.

8.1.6.   Limita de raportare

Atunci când se raportează nivelurile BEQ, se determină o limită de raportare pornind de la probele de matrice relevante care implică modele tipice pentru congeneri, dar nu pornind de la curba de calibrare a etaloanelor din cauza preciziei mici în intervalul inferior al curbei. Efectele extracției și ale curățării trebuie luate în considerare. Limita de raportare se fixează semnificativ (cel puțin cu un factor de trei) peste martorii procedurii.

8.2.   Utilizarea probelor de referință

Probele de referință reprezintă matricea probei, modelele pentru congeneri și intervalele de concentrație pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor în jurul nivelului de interes (niveluri maxime sau de acțiune).

În fiecare serie de teste se include un martor pentru procedură sau, de preferință, un martor pentru matrice, precum și o probă de referință la nivelul de interes. Aceste probe trebuie extrase și testate în același timp și în condiții identice. Proba de referință trebuie să prezinte un răspuns clar mai mare în comparație cu proba-martor, asigurând astfel caracterul adecvat al testului. Aceste probe pot fi utilizate pentru corecțiile recuperării și ale martorului.

Probele de referință alese pentru a efectua o corecție a recuperării sunt reprezentative pentru probele testate, în sensul că modelele pentru congeneri nu conduc la o subestimare a nivelurilor.

Se pot include probe de referință suplimentare, de exemplu la 0,5 × și 2 × nivelul de interes, pentru a se demonstra performanța corespunzătoare a testului în intervalul de interes, pentru controlul nivelului de interes. Combinate, aceste probe pot fi utilizate pentru calcularea nivelurilor BEQ în probele testate (8.1.2.2).

8.3.   Determinarea valorilor-limită

Se stabilește relația dintre rezultatele bioanalitice în BEQ și rezultatele GC/HRMS în TEQ [de exemplu, prin experimente de calibrare în raport cu matricea, care implică probe de referință îmbogățite la 0, 0,5 ×, 1 × și 2 × față de nivelul maxim (NM), cu 6 repetări la fiecare nivel (n = 24)]. Factorii de corecție (martor și recuperare) pot fi estimați pornind de la această relație, dar trebuie să fie verificați în fiecare serie de teste prin includerea martorilor pentru procedură/matrice și a probelor de recuperare (8.2).

Valorile-limită se stabilesc pentru deciziile privind conformitatea probelor cu nivelurile maxime sau pentru controlul nivelurilor de acțiune, în cazul în care prezintă interes, cu nivelurile de interes respective stabilite fie numai pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, fie pentru suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor. Ele sunt reprezentate prin extremitatea inferioară a distribuției rezultatelor bioanalitice (corectate în funcție de martor și recuperare) corespunzând limitei de decizie aferente GC/HRMS pe baza unui nivel de încredere de 95 %, implicând o rată fals-conform de < 5 %, și pe baza unei valori a RSDR < 25%. Limita de decizie aferentă GC/HRMS este nivelul maxim, ținând seama de incertitudinea de măsurare.

În practică, valoarea-limită (în BEQ) poate fi calculată prin următoarele metode (a se vedea figura 1):

8.3.1.   Utilizarea spectrului inferior al intervalului de predicție de 95 % la limita de decizie aferentă GC/HRMS

Formula

unde:

BEQDL

BEQ care corespunde limitei de decizie aferente GC/HRMS, fiind nivelul maxim, inclusiv incertitudinea de măsurare

sy,x

deviație standard reziduală

t α,f=m-2

factor Student (α = 5 %, f = grade de libertate, o singură parte)

m

numărul total de puncte de calibrare (indice j)

n

numărul de repetări la fiecare nivel

xi

concentrația probei GC/HRMS (în TEQ) a punctului de calibrare i

Formula

medie a concentrațiilor (în TEQ) ale tuturor probelor de calibrare

Formula parametrul sumei la pătrat, i = indice pentru punctul de calibrare i

8.3.2.   Calcul pornind de la rezultatele bioanalitice (corectate în funcție de martor și recuperare) ale analizelor multiple ale probelor (n ≥ 6) contaminate la limita de decizie aferentă GC/HRMS, ca extremitate inferioară a distribuției datelor la valoarea medie a BEQ corespunzătoare:

Valoare-limită = BEQDL – 1,64 × SDR

unde:

SDR

deviația standard a rezultatelor biotestului la BEQDL, măsurată în condiții de reproductibilitate intralaborator

8.3.3.   Calcul ca valoare medie a rezultatelor bioanalitice (în BEQ, corectate în funcție de martor și recuperare) din mai multe analize ale probelor (n ≥ 6) contaminate la 2/3 din nivelul de interes. Aceasta se bazează pe observația că acest nivel va fi în jurul valorii-limită determinată ca la 8.3.1 sau 8.3.2.

Figura 1

Image

Calcul al valorilor-limită, bazat pe un nivel de încredere de 95 %, implicând o rată fals-conform < 5 %, și o valoare a RSDR< 25 %: 1. pornind de la spectrul inferior al intervalului de predicție de 95% la limita de decizie aferentă HRGC/HRMS, 2. pornind de la analize multiple ale probelor (n ≥ 6) contaminate la limita de decizie aferentă HRGC/HRMS, ca extremitate inferioară a distribuției datelor (reprezentată în figură printr-o curbă sub formă de clopot) la valoarea medie BEQ corespunzătoare.

8.3.4.   Restricții ale valorilor-limită:

Valorile limită bazate pe BEQ, calculate pornind de la RSDR obținut în cursul validării utilizând un număr limitat de probe cu modele pentru matrice/congeneri diferite pot fi mai mari decât nivelurile de interes bazate pe TEQ datorită unei precizii mai mari decât cea realizabilă în analizele de rutină atunci când trebuie controlat un spectru necunoscut de posibile modele pentru congeneri. În astfel de cazuri, valorile-limită se calculează pornind de la RSDR = 25 % sau se preferă două treimi din nivelul de interes.

8.4.   Caracteristici de performanță

Având în vedere faptul că nu se pot utiliza standarde interne în metodele bioanalitice, testele cu privire la repetabilitate se efectuează pentru obținerea unor informații privind deviația standard în cadrul unei serii de teste și între serii de teste. Repetabilitatea trebuie să fie sub 20 %, iar reproductibilitatea intralaborator sub 25 %. Aceasta se bazează pe nivelurile calculate în BEQ după corecția în funcție de martor și recuperare.

Ca parte din procesul de validare, testul trebuie să permită stabilirea diferenței între o probă-martor și un nivel la valoarea-limită, permițând identificarea probelor peste valoarea-limită corespunzătoare (a se vedea 8.1.2).

Se definesc compușii țintă, interferențele potențiale și nivelurile maxime tolerabile ale martorului.

Deviația standard în procente a răspunsului sau concentrației calculate pornind de la răspuns (posibilă numai în intervalul de lucru) a unei determinări triple a unui extract de probă nu poate fi mai mare de 15 %.

Rezultatele necorectate ale probei (probelor) de referință exprimată (exprimate) în BEQ-uri (martor și nivelul de interes) sunt utilizate pentru evaluarea performanței metodei bioanalitice pe o perioadă de timp constantă.

Graficele de control al calității (QC) pentru martorii procedurii și fiecare tip de probă de referință se înregistrează și se verifică pentru a se asigura că performanța analitică este în conformitate cu cerințele, în special pentru martorii procedurii cu privire la diferența minimă solicitată la extremitatea inferioară a intervalului de lucru și pentru probele de referință cu privire la reproductibilitatea intralaborator. Martorii procedurii sunt bine controlați într-un mod care să evite rezultatele false-conforme atunci când se scad.

Rezultatele analizelor prin GC/HRMS ale probelor suspectate și a 2-10 % din probele conforme (minimum 20 de probe pentru fiecare matrice) sunt colectate și folosite pentru a evalua performanța metodei de screening și relația dintre BEQ-uri și TEQ-uri. Această bază de date ar putea fi utilizată pentru reevaluarea valorilor-limită aplicabile probelor de rutină pentru matricele validate.

Buna performanță a metodelor poate fi, de asemenea, demonstrată prin participarea la testările interlaboratoare. Rezultatele probelor analizate în testările interlaboratoare, care acoperă un interval de concentrații care ajunge până la, de exemplu, 2 × nivelul maxim, pot fi, de asemenea, incluse în evaluarea ratei fals-conform, în cazul în care un laborator este în măsură să demonstreze buna sa performanță. Probele acoperă cele mai frecvente modele pentru congeneri, reprezentând diverse surse.

În timpul incidentelor, valorile-limită pot fi reevaluate, reflectând matricea specifică și modelele pentru congeneri doar ale acestui incident.

9.   RAPORTAREA REZULTATULUI

Metode de confirmare

În măsura în care procedura analitică utilizată permite acest lucru, rezultatele analitice includ nivelurile de congeneri individuali din grupul PCDD/F-urilor și PCB-urilor de tipul dioxinelor și sunt raportate ca estimare inferioară, estimare superioară și estimare mediană, pentru a include o cantitate maximă de informații în raportarea rezultatelor, ceea ce permite o interpretare a rezultatelor în conformitate cu cerințele specifice.

Raportul include și metoda utilizată pentru extracția PCDD/F-urilor, PCB-urilor de tipul dioxinelor și lipidelor. Conținutul de lipide al probei se determină și se raportează pentru probe din produse alimentare cu niveluri maxime sau de acțiune exprimate pe bază de grăsimi și o concentrație de grăsimi estimată în intervalul 0-2 % (în concordanță cu legislația existentă), iar pentru alte eșantioane determinarea conținutului de lipide este opțională.

Recuperările etaloanelor interne individuale trebuie să fie disponibile în cazul în care recuperările se situează în afara intervalului menționat la punctul 7.2, în cazul în care nivelul maxim este depășit, iar în celelalte cazuri la cerere.

Întrucât, atunci când se decide conformitatea unei probe, se ține seama de incertitudinea de măsurare, acest parametru este, de asemenea, pus la dispoziție. Prin urmare, rezultatele analitice se raportează ca x +/– U, unde x este rezultatul analitic, iar U este incertitudinea de măsurare extinsă folosind un factor de acoperire 2, care conferă un nivel de încredere de aproximativ 95 %. În cazul unei determinări separate a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor, suma incertitudinii extinse estimate a rezultatelor analitice separate ale PCDD/F-urilor și ale PCB-urilor de tipul dioxinelor se utilizează pentru suma PCDD/F-urilor și PCB-urilor de tipul dioxinelor.

În cazul în care se ia în considerare incertitudinea de măsurare prin aplicarea CCα (astfel cum se descrie în anexa II punctul IV.2), acest parametru se raportează.

Rezultatele se exprimă în aceleași unități și prin (cel puțin) același număr de cifre semnificative ca și nivelurile maxime menționate în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.

Metode bioanalitice de screening

Rezultatul screeningului se exprimă ca și „conform” sau „suspectat a fi neconform” („suspectat”).

În plus, se poate da un rezultat pentru PCDD/F-uri și/sau PCB-uri de tipul dioxinelor exprimat în echivalente bioanalitice (BEQ), nu în TEQ (a se vedea anexa III, punctul 2).

În cazul în care se dă incertitudinea de măsurare a nivelului BEQ calculat, de exemplu, ca deviație standard, aceasta trebuie să se bazeze pe cel puțin o analiză triplă a probei (inclusiv extracția, curățarea și determinarea răspunsului la test).

Probele cu un răspuns inferior limitei de raportare se exprimă ca fiind „sub limita de raportare”.

Pentru fiecare tip de matrice a probei, raportul menționează nivelul de interes (nivel maxim, nivel de acțiune) pe care se bazează evaluarea.

Raportul menționează tipul de test aplicat, principiul de bază al testului și tipul de calibrare.

Raportul include și metoda utilizată pentru extracția PCDD/F-urilor, PCB-urilor de tipul dioxinelor și lipidelor. Conținutul de lipide al probei se determină și se raportează pentru probe din produse alimentare cu niveluri maxime sau de acțiune exprimate pe bază de grăsimi și o concentrație de grăsimi estimată în intervalul 0-2 % (în concordanță cu legislația existentă), iar pentru alte eșantioane determinarea conținutului de lipide este opțională.


(1)  Adaptat la PCDD/F-uri și compuși de tipul dioxinelor din „Ghidul de validare a metodelor de screening pentru reziduurile de medicamente veterinare”, Laboratoarele de referință ale UE pentru reziduurile de medicamente veterinare și contaminanți din alimentele de origine animală din Fougeres, Berlin și Bilthoven, 20/1/2010, http://ec.europa.eu/food/food/chemicalsafety/residues/lab_analysis_en.htm

(2)  cu privire la nivelurile maxime

(3)  Cerințele actuale se bazează pe TEF publicate în: M. Van den Berg et al, Toxicol. Sci. 93 (2), 223-241 (2006).

Apendice la ANEXA III

OMS-TEF pentru evaluarea riscului pentru oameni pe baza concluziilor întâlnirii la nivel de experți organizată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în cadrul Programului internațional pentru securitate chimică (International Programme on Chemical Safety – IPCS), în Geneva, în iunie 2005 [Martin van den Berg et al., Reevaluarea factorilor de echivalență toxică în cazul oamenilor și mamiferelor pentru dioxine și compușii asemănători dioxinelor de către Organizația Mondială a Sănătății în 2005 (The 2005 World Health Organization Re-evaluation of Human and Mammalian Toxic Equivalency Factors for Dioxins and Dioxin-like Compounds). Toxicological Sciences 93(2), 223-241 (2006)].

Congener

Valoare TEF

Dibenzo-p-dioxine („PCDD-uri”)

2,3,7,8-TCDD

1

1,2,3,7,8-PeCDD

1

1,2,3,4,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDD

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDD

0,01

OCDD

0,0003

Dibenzofurani („PCDF-uri”)

2,3,7,8-TCDF

0,1

1,2,3,7,8-PeCDF

0,03

2,3,4,7,8-PeCDF

0,3

1,2,3,4,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDF

0,1

2,3,4,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDF

0,01

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

OCDF

0,0003

PCB-uri „de tipul dioxinelor”, PCB-uri non-orto și PCB-uri mono-orto

PCB-uri non-orto

PCB 77

0,0001

PCB 81

0,0003

PCB 126

0,1

PCB 169

0,03

PCB-uri mono-orto

PCB 105

0,00003

PCB 114

0,00003

PCB 118

0,00003

PCB 123

0,00003

PCB 156

0,00003

PCB 157

0,00003

PCB 167

0,00003

PCB 189

0,00003

Abrevieri utilizate: „T” = tetra; „Pe” = penta; „Hx” = hexa; „Hp” = hepta; „O” = octa; „CDD” = clorodibenzodioxină; „CDF” = clorodibenzofuran; „CB” = clorobifenil.


ANEXA IV

Pregătirea probelor și cerințe privind metodele analitice utilizate pentru controlul oficial al nivelurilor PCB-urilor care nu sunt de tipul dioxinelor (PCB # 28, 52, 101, 138, 153, 180) în anumite produse alimentare

1.   Metode de detectare aplicabile

Gaz-cromatografie/detectare prin captură de electroni (GC/ECD), GC/LRMS, GC/MS-MS, GC/HRMS sau metode echivalente.

2.   Identificare și confirmare a analiților de interes

Timpul de retenție relativ în raport cu etaloanele interne sau etaloanele de referință (deviație acceptabilă +/– 0,25 %).

Separarea gaz-cromatografică a tuturor celor șase PCB indicatori (PCB 28, PCB 52, PCB 101, PCB 138, PCB 153 și PCB 180) de substanțele interferente, în special PCB-uri co-eluante, mai ales în cazul în care nivelurile probelor sunt în limite legale și neconformitatea trebuie să se confirme.

Notă: Congeneri despre care s-a constatat că sunt adesea co-eluanți sunt, de exemplu, PCB 28/31, PCB 52/69 și PCB 138/163/164. Pentru GC/MS este necesar să se țină seama și de interferențele posibile din partea fragmentelor de congeneri mai puternic clorurați.

Pentru tehnicile GC/MS:

Monitorizarea a cel puțin:

doi ioni specifici pentru HRMS;

doi ioni specifici de m/z > 200 sau trei ioni specifici de m/z > 100 pentru LRMS;

1 ion precursor și 2 ioni fiică pentru MS-MS.

Toleranțele maxime admisibile pentru raportul valorilor izotopilor pentru fragmentele de masă selecționate:

Deviația relativă între raportul valorilor izotopilor pentru fragmentele de masă selecționate și valoarea teoretică a izotopilor sau etalonul de calibrare pentru ionul țintă (ionul monitorizat cu cea mai ridicată valoare a izotopilor) și ionul (ionii) calificativ(i):

Intensitatea relativă a ionului (ionilor) calificativ(i) în comparație cu ionul țintă

GC-EI-MS

(deviație relativă)

GC-CI-MS, GC-MSn

(deviație relativă)

> 50 %

± 10 %

± 20 %

> 20 %-50 %

± 15 %

± 25 %

> 10 %-20 %

± 20 %

± 30 %

≤ 10 %

± 50 % (1)

± 50 % (1)

Pentru GC/ECD:

Confirmarea rezultatelor care depășesc limita de toleranță cu două coloane de GC cu fază staționară cu o polaritate diferită.

3.   Demonstrarea performanței metodei

Validare în intervalul nivelului de interes (0,5 până la de 2 ori nivelul de interes), cu un coeficient de variație acceptabil pentru analiza repetată (a se vedea cerințele pentru precizia intermediară de la punctul 8).

4.   Limita de cuantificare

Valorile-martor nu sunt mai mari de 30 % din nivelul contaminării care corespunde nivelului maxim (2).

5.   Controlul calității

Controale ale martorului, analiză a probelor îmbogățite, probe pentru controlul calității, participarea la studii interlaboratoare pe matrice relevante, la intervale regulate.

6.   Controlul recuperărilor

Utilizarea de standarde interne corespunzătoare, cu proprietăți fizico-chimice comparabile cu ale analiților de interes.

Adăugarea de etaloane interne:

adăugare la produse (înaintea procesului de extracție și de curățare);

adăugare posibilă și pentru a extrage grăsimea (înainte de procesul de curățare), în cazul în care nivelul maxim este exprimat pe bază de grăsimi.

Cerințele pentru metode care utilizează toți cei șase congeneri ai PCB-urilor indicatori marcați cu un izotop:

corecția rezultatelor în funcție de recuperări ale standardelor interne;

recuperările general acceptabile ale etaloanelor interne marcate cu un izotop sunt între 50 și 120 %;

recuperările inferioare sau superioare pentru congenerii individuali cu o contribuție la suma celor șase PCB-uri indicatori mai mică de 10 % sunt acceptabile.

Cerințele pentru metode care nu utilizează toate cele șase etaloane interne marcate cu un izotop sau alte etaloane interne:

control al recuperării etalonului (etaloanelor) intern(e) pentru fiecare probă;

recuperări acceptabile ale etalonului (etaloanelor) intern(e) între 60 și 120 %;

corecția rezultatelor în funcție de recuperări ale standardelor interne.

Recuperările congenerilor nemarcați se verifică prin probe îmbogățite sau probe pentru controlul calității cu concentrații în intervalul nivelului de interes. Recuperări acceptabile pentru acești congeneri sunt între 70 și 120 %.

7.   Cerințe pentru laboratoare

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 882/2004, laboratoarele sunt acreditate de un organism recunoscut care funcționează în conformitate cu Ghidul ISO 58, pentru a se asigura aplicarea de către acestea a procedurilor de asigurare a calității analizelor. Laboratoarele sunt acreditate conform standardului EN ISO/IEC 17025.

8.   Caracteristici de performanță: Criterii pentru suma celor șase PCB-uri indicatori la nivelul de interes

Autenticitate

– 30 până la + 30 %

Precizie intermediară (RSD %)

≤ 20 %

Diferența dintre estimarea superioară și estimarea inferioară a calculului

≤ 20 %

9.   Raportarea rezultatelor

În măsura în care procedura analitică utilizată permite acest lucru, rezultatele analitice includ nivelurile de congeneri individuali din grupul PCB-urilor și sunt raportate ca estimare inferioară, estimare superioară și estimare mediană, pentru a include o cantitate maximă de informații în raportarea rezultatelor, ceea ce permite o interpretare a rezultatelor în conformitate cu cerințele specifice.

Raportul include și metoda utilizată pentru extracția PCB-urilor și a lipidelor. Conținutul de lipide al probei se determină și se raportează pentru probe din produse alimentare cu niveluri maxime exprimate pe bază de grăsimi și o concentrație de grăsimi estimată în intervalul 0-2 % (în concordanță cu legislația existentă), iar pentru alte eșantioane determinarea conținutului de lipide este opțională.

Recuperările etaloanelor interne individuale trebuie să fie disponibile în cazul în care recuperările se situează în afara intervalului menționat la punctul 6, în cazul în care nivelul maxim este depășit, iar în celelalte cazuri la cerere.

Întrucât, atunci când se decide conformitatea unei probe, se ține seama de incertitudinea de măsurare, acest parametru este, de asemenea, pus la dispoziție. Prin urmare, rezultatele analitice se raportează ca x +/– U, unde x este rezultatul analitic, iar U este incertitudinea de măsurare extinsă folosind un factor de acoperire 2, care conferă un nivel de încredere de aproximativ 95 %.

În cazul în care se ia în considerare incertitudinea de măsurare prin aplicarea CCα (astfel cum se descrie în anexa II, punctul IV. 1), acest parametru se raportează.

Rezultatele se exprimă în aceleași unități și prin (cel puțin) același număr de cifre semnificative ca și nivelurile maxime menționate în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.


(1)  Disponibil un număr suficient de fragmente de masă cu intensitate relativă > 10 %, prin urmare nu este recomandabil să se folosească ion (ioni) calificativ(i) cu o intensitate relativă mai mică de 10 % față de ionul țintă.

(2)  Este foarte recomandabil să existe o contribuție mai mică a nivelului reactivului-martor la nivelul unui contaminant dintr-o probă. Este responsabilitatea laboratorului să controleze variația nivelurilor-martor, în special în cazul în care nivelurile-martor se scad.


23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/23


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 253/2012 AL COMISIEI

din 22 martie 2012

de modificare pentru a 167-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida (1), în special articolul 7 alineatul (1) litera (a), articolul 7a alineatul (1) și articolul 7a alineatul (5),

întrucât:

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice, în temeiul regulamentului menționat anterior.

(2)

La 12 martie 2012, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să adauge două persoane fizice și o entitate la lista sa de persoane, grupuri și entități cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice. La 14 martie 2012, acest comitet a hotărât să adauge încă patru persoane fizice pe listă și să modifice o mențiune de pe listă.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui actualizată în consecință.

(4)

Pentru a asigura eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare imediat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 martie 2012.

Pentru Comisie, pentru președinte

Șef al Serviciului Instrumente de Politică Externă


(1)  JO L 139, 29.5.2002, p. 9.


ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică după cum urmează:

(1)

La rubrica „Persoane juridice, grupuri și entități” se adaugă următoarea mențiune:

„Jemmah Anshorut Tauhid (JAT) [alias (a) Jemaah Anshorut Tauhid, (b) Jemmah Ansharut Tauhid, (c) Jem’mah Ansharut Tauhid, (d) Jamaah Ansharut Tauhid, (e) Jama’ah Ansharut Tauhid, (f) Laskar 99]. Adresa: Jl. Semenromo number 58, 04/XV Ngruki, Cemani, Grogol, Sukoharjo, Jawa Tengah, Indonezia. Telefon: 0271-2167285, E-mail: info@ansharuttauhid.com. Alte informații: (a) fondată și condusă de Abu Bakar Ba'asyir; (b) înființată la 27 iulie 2008 în Solo, Indonezia; (c) asociată cu Jemaah Islamiyah (JI); (d) Site internet: http:/ansharuttauhid.com/. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 12.3.2012.”

(2)

La rubrica „Persoane fizice” se adaugă următoarele mențiuni:

(a)

„Mochammad Achwan [alias (a) Muhammad Achwan, (b) Muhammad Akhwan, (c) Mochtar Achwan, (d) Mochtar Akhwan, (e) Mochtar Akwan]. Adresa: Jalan Ir. H. Juanda 8/10, RT/RW 002/001, Jodipan, Blimbing, Malang, Indonezia. Data nașterii: (a) 4.5.1948 (b) 4.5.1946. Locul nașterii: Tulungagung, Indonezia. Cetățenia: indoneziană. Număr național de identificare: 3573010405480001 (carte de identitate indoneziană sub numele Mochammad Achwan). Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 12.3.2012.”

(b)

„Abdul Rosyid Ridho Ba’asyir [alias (a) Abdul Rosyid Ridho Bashir, (b) Rashid Rida Ba’aysir, (c) Rashid Rida Bashir]. Adresa: Podok Pesantren AL Wayain Ngrandu, Sumber Agung Magetan, East Java, Indonezia. Data nașterii: 31.1.1974. Locul nașterii: Sukoharjo, Indonezia. Cetățenia: indoneziană. Număr național de identificare: 1127083101740003 (carte de identitate indoneziană sub numele Abdul Rosyid Ridho Ba’asyir). Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 12.3.2012.”

(c)

„Mustafa Hajji Muhammad Khan [alias (a) Hassan Ghul, (b) Hassan Gul, (c) Hasan Gul, (d) Khalid Mahmud, (e) Ahmad Shahji, (f) Mustafa Muhammad, (g) Abu Gharib al-Madani, (h) Abu-Shaima, (i) Abu- Shayma]. Data nașterii: (a) între august 1977 și septembrie 1977, (b) 1976. Locul nașterii: (a) Al-Madinah, Arabia Saudită, (b) Sangrar, provincia Sindh, Pakistan. Cetățenia: (a) pakistaneză, (b) saudită. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 14.3.2012.”

(d)

„Hafiz Abdul Salam Bhuttavi [alias (a) Hafiz Abdul Salam Bhattvi, (b) Hafiz Abdusalam Budvi, (c) Hafiz Abdussalaam Bhutvi, (d) Abdul Salam Budvi, (e) Abdul Salam Bhattwi, (f) Abdul Salam Bhutvi, (g) Mullah Abdul Salaam Bhattvi, (h) Molvi Abdursalam Bhattvi]. Titlu: (a) maulavi, (b) mollah. Data nașterii: 1940. Locul nașterii: Gujranwala, provincia Punjab, Pakistan. Cetățenia: pakistaneză. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 14.3.2012.”

(e)

„Zafar Iqbal [alias (a) Zaffer Iqbal, (b) Malik Zafar Iqbal Shehbaz, (c) Malik Zafar Iqbal Shahbaz, (d) Malik Zafar Iqbal, (e) Zafar Iqbal Chaudhry, (f) Muhammad Zafar Iqbal]. Data nașterii: 4.10.1953. Locul nașterii: Masjid al-Qadesia, 4 Lake Road, Lahore, Pakistan. Cetățenia: pakistaneză. Număr de pașaport: DG5149481 (pașaport eliberat la 22.8.2006, expirat la 21.8.2011, numărul carnetului de pașaport: A2815665). Număr național de identificare: (a) 35202-4135948-7; b) 29553654234. Alte informații: alt titlu - profesor. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 14.3.2012.”

(f)

„Abdur Rehman [alias (a) Abdul Rehman, (b) Abd Ur-Rehman, (c) Abdur Rahman, (d) Abdul Rehman Sindhi, (e) Abdul Rehman al-Sindhi, (f) Abdur Rahman al-Sindhi, (g) Abdur Rehman Sindhi, (h) Abdurahman Sindhi, (i) Abdullah Sindhi, (j) Abdur Rehman Muhammad Yamin]. Adresa: Karachi, Pakistan. Data nașterii: 3.10.1965. Locul nașterii: Mirpur Khas, Pakistan. Cetățenia: pakistaneză. Număr de pașaport: CV9157521 (pașaport pakistanez emis la 8.9.2008, expiră la 7.9.2013). Număr național de identificare: 44103-5251752-5. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 14.3.2012.”

(3)

Mențiunea „Lashkar e-Tayyiba [alias (a) Lashkar-e-Toiba, (b) Lashkar-i-Taiba, (c) al Mansoorian, (d) al Mansooreen, (e) Army of the Pure, (f) Army of the Righteous, (g) Army of the Pure and Righteous, (h) Paasban-e-Kashmir (i) Paasban-i-Ahle- Hadith, (j) Pasban-e-Kashmir, (k) Pasban-e-Ahle-Hadith, (l) Paasban-e-Ahle-Hadis, (m) Pashan-e-ahle Hadis, (n) Lashkar e Tayyaba, (o) LET, (p) Jamaat-ud-Dawa, (q) JUD (r) Jama'at al-Dawa, (s) Jamaat ud-Daawa, (t) Jamaat ul-Dawah, (u) Jamaat-ul-Dawa, (v) Jama'at-i-Dawat, (w) Jamaiat-ud-Dawa, (x) Jama'at-ud-Da'awah, (y) Jama'at-ud- Da'awa, (z) Jamaati-ud-Dawa]. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 2.5.2005.” de la rubrica „Persoane juridice, grupuri și entități” se înlocuiește cu următorul text:

„Lashkar e-Tayyiba [alias (a) Lashkar-e-Toiba, (b) Lashkar-i-Taiba, (c) al Mansoorian, (d) al Mansooreen, (e) Army of the Pure, (f) Army of the Righteous, (g) Army of the Pure and Righteous, (h) Paasban-e-Kashmir (i) Paasban-i-Ahle- Hadith, (j) Pasban-e-Kashmir, (k) Pasban-e-Ahle-Hadith, (l) Paasban-e-Ahle-Hadis, (m) Pashan-e-ahle Hadis, (n) Lashkar e Tayyaba, (o) LET, (p) Jamaat-ud-Dawa, (q) JUD (r) Jama'at al-Dawa, (s) Jamaat ud-Daawa, (t) Jamaat ul-Dawah, (u) Jamaat-ul-Dawa, (v) Jama'at-i-Dawat, (w) Jamaiat-ud-Dawa, (x) Jama'at-ud-Da'awah, (y) Jama'at-ud- Da'awa, (z) Jamaati-ud-Dawa, (aa) Falah-i-Insaniat Foundation (FIF)]. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 2.5.2005.”


23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/26


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 254/2012 AL COMISIEI

din 22 martie 2012

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 martie 2012.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

CR

52,7

IL

188,6

JO

64,0

MA

45,8

TN

68,9

TR

90,6

ZZ

85,1

0707 00 05

JO

107,2

TR

206,0

ZZ

156,6

0709 91 00

EG

79,1

ZZ

79,1

0709 93 10

JO

225,1

MA

59,1

TR

128,8

ZZ

137,7

0805 10 20

BR

35,0

EG

47,2

IL

80,8

MA

51,2

TN

58,4

TR

67,2

ZZ

56,6

0805 50 10

EG

43,8

TR

46,7

ZZ

45,3

0808 10 80

AR

89,5

BR

86,3

CA

125,0

CL

90,8

CN

112,4

MK

31,8

US

159,9

UY

74,9

ZA

119,9

ZZ

98,9

0808 30 90

AR

92,2

CL

112,3

CN

63,0

ZA

92,7

ZZ

90,1


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/28


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 255/2012 AL COMISIEI

din 22 martie 2012

de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 971/2011 pentru anul de comercializare 2011/2012

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 951/2006 al Comisiei din 30 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului în ceea ce privește schimburile cu țările terțe în sectorul zahărului (2), în special articolul 36 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză,

întrucât:

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 971/2011 al Comisiei (3) s-au stabilit valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2011/2012. Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 235/2012 al Comisiei (4).

(2)

Conform datelor de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006.

(3)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prețurile reprezentative și taxele suplimentare aplicabile la importul produselor menționate la articolul 36 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006, stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 971/2011 pentru anul de comercializare 2011/2012, se modifică și figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 martie 2012.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 178, 1.7.2006, p. 24.

(3)  JO L 254, 30.9.2011, p. 12.

(4)  JO L 78, 17.3.2012, p. 16.


ANEXĂ

Valori modificate ale prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare de import pentru zahărul alb, zahărul brut și produsele de la codul NC 1702 90 95 aplicabile începând cu 23 martie 2012

(în EUR)

Codul NC

Valoarea prețului reprezentativ per 100 kg net din produsul în cauză

Valoarea taxei suplimentare per 100 kg net din produsul în cauză

1701 12 10 (1)

44,97

0,00

1701 12 90 (1)

44,97

1,12

1701 13 10 (1)

44,97

0,00

1701 13 90 (1)

44,97

1,41

1701 14 10 (1)

44,97

0,00

1701 14 90 (1)

44,97

1,41

1701 91 00 (2)

49,59

2,59

1701 99 10 (2)

49,59

0,00

1701 99 90 (2)

49,59

0,00

1702 90 95 (3)

0,50

0,22


(1)  Stabilire pentru calitatea standard, astfel cum este definită la punctul III din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2)  Stabilire pentru calitatea standard, astfel cum este definită la punctul II din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)  Stabilire la 1 % de conținut de zaharoză.


23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/30


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 256/2012 AL COMISIEI

din 22 martie 2012

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor și pentru ovalbumină

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 143 coroborat cu articolul 4,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei și lactalbuminei (2), în special articolul 3 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe de import suplimentare, precum și prețurile reprezentative în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se determină prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor și pentru ovalbumină rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile anumitor produse, ținând seama de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 trebuie modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării sale.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1484/95 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 martie 2012.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 181, 14.7.2009, p. 8.

(3)  JO L 145, 29.6.1995, p. 47.


ANEXĂ

„ANEXA I

Cod NC

Descrierea mărfurilor

Preț reprezentativ

(în EUR/100 kg)

Garanția vizată la articolul 3 alineatul (3)

(în EUR/100 kg)

Origine (1)

0207 12 10

Carcase de pui congelate, denumite «pui 70 %»

131,3

0

AR

0207 12 90

Carcase de pui congelate, denumite «pui 65 %»

137,8

0

AR

129,0

0

BR

0207 14 10

Bucăți dezosate, congelate, de cocoși și de găini

288,1

4

AR

228,1

22

BR

325,0

0

CL

0207 27 10

Bucăți dezosate, congelate, de curcani și de curci

325,1

0

BR

415,6

0

CL

0408 11 80

Gălbenușuri de ou uscate

335,6

0

AR

0408 91 80

Ouă fără coajă, uscate

345,0

0

AR

1602 32 11

Preparate nefierte din cocoși și găini

291,6

0

BR

353,2

0

CL

3502 11 90

Ovalbumine uscate

522,3

0

AR


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul «ZZ» reprezintă «alte origini».”


23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/32


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 257/2012 AL COMISIEI

din 22 martie 2012

de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de vită și mânzat

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 164 alineatul (2) și articolul 170, coroborate cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că diferența dintre prețurile de pe piața mondială și cele de pe piața Uniunii pentru produsele enumerate în partea XV din anexa I la regulamentul respectiv poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Prin urmare, având în vedere situația actuală a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162, 163, 164, 167, 168 și 169 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că restituirile pot să varieze în funcție de destinație, în special dacă situația pieței mondiale, cerințele specifice ale anumitor piețe sau obligațiile decurgând din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat impun acest lucru.

(4)

Restituirile trebuie acordate numai pentru produsele autorizate pentru liberă circulație în Uniune, care poartă marca de sănătate prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). Aceste produse trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și de Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (4).

(5)

Articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1359/2007 al Comisiei din 21 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de acordare a restituirilor speciale la export pentru unele tranșe de carne de vită și mânzat dezosată (5) prevede o reducere a restituirii speciale în cazul în care cantitatea tranșelor de carne dezosată care urmează să fie exportată se ridică la mai puțin de 95 %, dar nu mai puțin de 85 %, din greutatea totală a tranșelor obținute prin dezosare.

(6)

Restituirile aplicabile în prezent au fost stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1318/2011 al Comisiei (6). Deoarece trebuie stabilite noi restituiri, regulamentul respectiv trebuie abrogat.

(7)

Pentru a se evita discrepanțele în raport cu situația actuală de pe piață, pentru a preveni speculațiile pe piață și pentru a asigura o gestionare eficientă, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Restituirile la export prevăzute la articolul 164 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se acordă pentru produsele și în valorile stabilite în anexa la prezentul regulament, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)   Produsele eligibile pentru restituire în conformitate cu alineatul (1) trebuie să îndeplinească cerințele relevante prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004 și, în special, să fie preparate într-o unitate autorizată și să respecte cerințele marcării privind sănătatea prevăzute în secțiunea I capitolul III din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

Articolul 2

În cazul menționat la articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1359/2007, rata restituirii pentru produsele încadrate la codul de produs 0201 30 00 9100 se reduce cu 3,5 EUR/100 kg.

Articolul 3

Regulamentul (UE) nr. 1318/2011 se abrogă.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 martie 2012.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55.

(3)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

(4)  JO L 139, 30.4.2004, p. 206.

(5)  JO L 304, 22.11.2007, p. 21.

(6)  JO L 334, 16.12.2011, p. 21.


ANEXĂ

Restituiri la export pentru carnea de vită și mânzat, aplicabile de la 23 martie 2012

Codul produsului

Destinația

Unitatea de măsură

Restituiri

0102 21 10 9140

B00

EUR/100 kg greutate în viu

12,9

0102 21 30 9140

B00

EUR/100 kg greutate în viu

12,9

0102 31 00 9100

B00

EUR/100 kg greutate netă

12,9

0102 31 00 9200

B00

EUR/100 kg greutate netă

12,9

0102 90 20 9100

B00

EUR/100 kg greutate netă

12,9

0102 90 20 9200

B00

EUR/100 kg greutate netă

12,9

0201 10 00 9110 (2)

B02

EUR/100 kg greutate netă

18,3

B03

EUR/100 kg greutate netă

10,8

0201 10 00 9130 (2)

B02

EUR/100 kg greutate netă

24,4

B03

EUR/100 kg greutate netă

14,4

0201 20 20 9110 (2)

B02

EUR/100 kg greutate netă

24,4

B03

EUR/100 kg greutate netă

14,4

0201 20 30 9110 (2)

B02

EUR/100 kg greutate netă

18,3

B03

EUR/100 kg greutate netă

10,8

0201 20 50 9110 (2)

B02

EUR/100 kg greutate netă

30,5

B03

EUR/100 kg greutate netă

17,9

0201 20 50 9130 (2)

B02

EUR/100 kg greutate netă

18,3

B03

EUR/100 kg greutate netă

10,8

0201 30 00 9050

US (4)

EUR/100 kg greutate netă

3,3

CA (5)

EUR/100 kg greutate netă

3,3

0201 30 00 9060 (7)

B02

EUR/100 kg greutate netă

11,3

B03

EUR/100 kg greutate netă

3,8

0201 30 00 9100 (3)  (7)

B04

EUR/100 kg greutate netă

42,4

B03

EUR/100 kg greutate netă

24,9

EG

EUR/100 kg greutate netă

51,7

0201 30 00 9120 (3)  (7)

B04

EUR/100 kg greutate netă

25,4

B03

EUR/100 kg greutate netă

15,0

EG

EUR/100 kg greutate netă

31,0

0202 10 00 9100

B02

EUR/100 kg greutate netă

8,1

B03

EUR/100 kg greutate netă

2,7

0202 20 30 9000

B02

EUR/100 kg greutate netă

8,1

B03

EUR/100 kg greutate netă

2,7

0202 20 50 9900

B02

EUR/100 kg greutate netă

8,1

B03

EUR/100 kg greutate netă

2,7

0202 20 90 9100

B02

EUR/100 kg greutate netă

8,1

B03

EUR/100 kg greutate netă

2,7

0202 30 90 9100

US (4)

EUR/100 kg greutate netă

3,3

CA (5)

EUR/100 kg greutate netă

3,3

0202 30 90 9200 (7)

B02

EUR/100 kg greutate netă

11,3

B03

EUR/100 kg greutate netă

3,8

1602 50 31 9125 (6)

B00

EUR/100 kg greutate netă

11,6

1602 50 31 9325 (6)

B00

EUR/100 kg greutate netă

10,3

1602 50 95 9125 (6)

B00

EUR/100 kg greutate netă

11,6

1602 50 95 9325 (6)

B00

EUR/100 kg greutate netă

10,3

NB:

Codurile produselor și codurile destinațiilor din seria „A” sunt stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei (JO L 366, 24.12.1987, p. 1).

Codurile destinațiilor sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19).

Celelalte destinații sunt definite după cum urmează:

B00

:

toate destinațiile (țările terțe, alte teritorii, aprovizionarea cu alimente și destinațiile tratate ca fiind exporturi din Uniune).

B02

:

B04 și destinația EG.

B03

:

Albania, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Kosovo (), Muntenegru, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, stocuri și provizii [destinațiile menționate la articolele 33 și 42 și, dacă este cazul, la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009 al Comisiei (JO L 186, 17.7.2009, p. 1)].

B04

:

Turcia, Ucraina, Belarus, Moldova, Rusia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Liban, Siria, Irak, Iran, Israel, Cisiordania și Fâșia Gaza, Iordania, Arabia Saudită, Kuweit, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemen, Pakistan, Sri Lanka, Birmania/Myanmar, Thailanda, Vietnam, Indonezia, Filipine, China, Coreea de Nord, Hong Kong, Sudan, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Ciad, Capul Verde, Senegal, Gambia, Guineea-Bissau, Guineea, Sierra Leone, Liberia, Côte d'Ivoire, Ghana, Togo, Benin, Nigeria, Camerun, Republica Centrafricană, Guineea Ecuatorială, São Tomé și Principe, Gabon, Congo, Republica Democratică Congo, Rwanda, Burundi, Sfânta Elena și Teritoriile Dependente, Angola, Etiopia, Eritreea, Djibouti, Somalia, Uganda, Tanzania, Seychelles și Teritoriile Dependente, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Mozambic, Mauritius, Comore, Mayotte, Zambia, Malawi, Africa de Sud, Lesotho.


(1)  Astfel cum este definit prin Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 10 iunie 1999.

(2)  Admiterea în cadrul acestei subpoziții este condiționată de prezentarea certificatului care figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 433/2007 al Comisiei (JO L 104, 21.4.2007, p. 3).

(3)  Restituirea se acordă sub rezerva respectării condițiilor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1359/2007 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2007, p. 21) și, dacă este cazul, de Regulamentul (CE) nr. 1741/2006 al Comisiei (JO L 329, 25.11.2006, p. 7).

(4)  Efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1643/2006 al Comisiei (JO L 308, 8.11.2006, p. 7).

(5)  Efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1041/2008 al Comisiei (JO L 281, 24.10.2008, p. 3).

(6)  Restituirea se acordă sub rezerva respectării condițiilor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1731/2006 al Comisiei (JO L 325, 24.11.2006, p. 12).

(7)  Conținutul de carne de vită macră, fără grăsime, se determină în conformitate cu procedura descrisă în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 2429/86 al Comisiei (JO L 210, 1.8.1986, p. 39).

Expresia „conținut mediu” se referă la cantitatea eșantionului definit la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2002 al Comisiei (JO L 117, 4.5.2002, p. 6). Eșantionul trebuie prelevat din partea lotului care prezintă cel mai mare risc.


DECIZII

23.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/36


DECIZIA COMISIEI

din 22 martie 2012

de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din India

(2012/163/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 9,

după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

1.   PROCEDURA

1.1.   Deschiderea procedurii

(1)

La 13 mai 2011, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din India (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(2)

În aceeași zi, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) deschiderea unei proceduri antisubvenție privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din India și a început o anchetă separată.

(3)

Procedura antidumping a fost deschisă ca urmare a unei reclamații depuse la 31 martie 2011 de către European Industrial Fasteners Institute (EiFi) („reclamantul”) în numele unor producători reprezentând mai mult de 25% din totalul producției Uniunii de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și de componente ale acestora. Reclamația conținea elemente de probă prima facie care atestau existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză și prejudiciile materiale rezultând din acesta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

1.2.   Părți vizate de procedură

(4)

Comisia a informat oficial reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, importatorii cunoscuți, utilizatorii cunoscuți a fi interesați, precum și autoritățile indiene cu privire la deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(5)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat aceasta și care au demonstrat că există motive speciale care justifică audierea.

1.2.1.   Eșantionarea producătorilor-exportatori din India

(6)

Ținând cont de numărul aparent mare al producătorilor-exportatori din India, în avizul de deschidere s-a prevăzut să se recurgă la eșantionare pentru determinarea dumpingului, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(7)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se recurgă la eșantionare și, după caz, să se constituie un eșantion, producătorii-exportatori din India au fost invitați să se facă cunoscuți în termen de cincisprezece zile de la data deschiderii anchetei și să furnizeze informații de bază referitoare la exporturile și vânzările lor interne, la natura activităților lor cu privire la fabricarea și vânzarea produsului în cauză și la numele și activitățile tuturor societăților afiliate implicate în fabricarea și vânzarea produsului în cauză în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2010 și 31 martie 2011 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”).

(8)

În total, cinci producători-exportatori, inclusiv un grup de societăți afiliate din India, au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluse în eșantion în termenul stabilit în avizul de deschidere. Aceste societăți cooperante au confirmat exporturi ale produsului în cauză în Uniune în timpul perioadei de anchetă. Comparația între datele Eurostat privind importurile și volumul exporturilor produsului în cauză către Uniune, declarat pentru perioada de anchetă de către cinci societăți cooperante a arătat că nivelul de cooperare a producătorilor-exportatori din India a fost de aproape 100%. Astfel, eșantionul a fost constituit pe baza informațiilor prezentate de acești cinci producători-exportatori.

(9)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, a fost selectat un eșantion bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi ale produsului în cauză către Uniune, exporturi care au putut face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. Pe baza informațiilor primite de la producătorii-exportatori, Comisia a selectat un eșantion de trei producători-exportatori având cel mai mare volum de exporturi către Uniune. Pe baza informațiilor din eșantion, societățile sau grupurile selectate reprezentau 99% din volumul total al exporturilor produsului în cauză către Uniune în timpul PA raportat de producătorii-exportatori cooperanți. Prin urmare, s-a considerat că un astfel de eșantion ar permite limitarea anchetei la un număr rezonabil de producători-exportatori care ar putea fi anchetați în limita de timp disponibilă, asigurându-se, în același timp, un nivel ridicat de reprezentativitate.

1.2.2.   Selectarea eșantionului de producători-exportatori cooperanți din India

(10)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, părțile în cauză și autoritățile indiene au fost consultate cu privire la selecția eșantionului. Cei doi producătorii-exportatori neincluși în eșantion au insistat să fie incluși în eșantion. Cu toate acestea, ținând seama de reprezentativitatea eșantionului propus, astfel cum s-a menționat în considerentul (8) de mai sus, s-a ajuns la concluzia că nu este necesară modificarea sau extinderea eșantionului.

1.2.3.   Examinarea individuală a societăților neincluse în eșantion

(11)

Doi producători-exportatori cooperanți, care nu au fost incluși în eșantion au solicitat examinarea individuală și au răspuns la chestionarul antidumping în termenul stabilit.

(12)

Având în vedere concluzia că prezenta procedură antidumping ar trebui să fie încheiată din motivele menționate mai jos, cererile de examinare individuală nu au mai fost luate în considerare.

1.2.4.   Eșantionarea producătorilor din Uniune

(13)

Ținând seama de numărul aparent mare de producători din Uniune, în avizul de deschidere s-a luat în considerare eșantionarea pentru determinarea prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(14)

În avizul de deschidere, Comisia a anunțat că a selecționat provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Acest eșantion constă în cinci societăți, dintre cei 15 producători din Uniune care erau cunoscuți înainte de deschiderea anchetei, selectate în funcție de volumul de vânzări, dimensiune și localizarea geografică în cadrul Uniunii. Acestea au reprezentat 37% din totalul producției estimate la nivelul Uniunii în cursul PA. Părțile interesate au fost invitate să consulte dosarul și să prezinte observații privind oportunitatea acestei alegeri în termen de 15 de zile de la data publicării anunțului de deschidere. Nicio parte interesată nu s-a opus propunerii de formare a eșantionului din cinci societăți.

(15)

Ulterior unul dintre cei cinci producători din Uniune incluși în eșantion și-a retras cooperarea. Celelalte patru societăți rămase în eșantion au reprezentat 31% din totalul producției estimate la nivelul Uniunii în cursul PA. Prin urmare, eșantionul a fost considerat a fi reprezentativ pentru industria din Uniune.

1.2.5.   Eșantionarea importatorilor neafiliați

(16)

Având în vedere numărul potențial mare de importatori implicați în procedură, în avizul de deschidere s-a luat în considerare eșantionarea importatorilor, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Doi importatori au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion în termenul stabilit în avizul de deschidere. Având în vedere numărul scăzut de importatori care s-au făcut cunoscuți, s-a hotărât să nu se recurgă la eșantionare.

1.3.   Răspunsuri la chestionare și verificări

(17)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate, precum și tuturor celorlalte părți care s-au prezentat în termenul stabilit în avizul de deschidere. Astfel, s-au trimis chestionare producătorilor-exportatori din India incluși în eșantion, producătorilor din Uniune incluși în eșantion, importatorilor cooperanți din Uniune și tuturor utilizatorilor cunoscuți a fi vizați de anchetă.

(18)

Au fost primite răspunsuri de la producătorii-exportatori incluși în eșantion și de la patru producători din Uniune incluși în eșantion. Niciunul dintre importatori sau utilizatori nu a răspuns la chestionar.

(19)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile furnizate de părțile interesate pe care le-a considerat necesare pentru determinarea dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii.

(20)

Una dintre părți a declarat că unul din producătorii-exportatori a făcut prea multe cereri de confidențialitate și nu a furnizat o versiune publică suficient de clară a răspunsurilor sale la chestionar. Prin urmare, afirmația prezentată de respectiva societate nu ar trebui să fie luată în considerare și societatea ar trebui tratată ca parte necooperantă la anchetă.

(21)

Cu toate acestea, versiunea neconfidențială a răspunsurilor acestui producător-exportator, care consta într-un răspuns inițial și o versiune completă pe baza unei cereri de clarificări, a fost încă o dată evaluată și s-a concluzionat că nu era suficient de completă pentru a se califica ca răspuns public suficient de clar. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(22)

S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor părți:

 

producători din Uniune:

Inox Viti di Cattinori Bruno & C.s.n.c., Grumello del Monte, Italia;

Bontempi Vibo S.p.A., Rodengo Saiano, Italia;

Ugivis S.A, Belley, Franța

 

producători-exportatori din India:

Viraj Profiles Limited, Boisar, Dist. Thane, Maharashtra

Agarwal Fastners Pvt. Ltd., Vasai (East), Dist. Thane, Maharashtra

Raajratna Ventures Ltd., Ahmedabad, Gujarat

1.4.   Perioada de anchetă

(23)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2010 și 31 martie 2011. Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului s-a referit la perioada cuprinsă între ianuarie 2008 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

2.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

2.1.   Produsul în cauză

(24)

Produsul în cauză este reprezentat de dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din India, încadrate în prezent la codurile NC 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70.

2.2.   Produsul similar

(25)

S-a constatat faptul că produsul vizat, produsul fabricat și vândut pe piața internă a Indiei și produsul fabricat și vândut pe piața Uniunii de către industria Uniunii au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază. Prin urmare, au fost considerate produse similare în temeiul dispozițiilor articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3.   DUMPINGUL

3.1.   Valoarea normală

(26)

Pentru determinarea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit întâi dacă vânzările interne ale produsului similar efectuate de către producătorii-exportatori indieni incluși în eșantion către clienți neafiliați au fost realizate în volume reprezentative, și anume dacă volumul total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5% din volumul total al vânzărilor la export către Uniune în decursul PA.

(27)

În cazul unui producător-exportator inclus în eșantion, s-a constatat că acesta nu avea vânzări reprezentative ale produsului similar pe piața internă. Pentru acest producător-exportator, valoarea normală a trebuit să fie construită pe baza articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

3.1.1.   Producători-exportatori cooperanți, incluși în eșantion, cu volum total reprezentativ al vânzărilor interne

(28)

Pentru producătorii-exportatori cu vânzări interne totale reprezentative, incluși în eșantion, Comisia a identificat ulterior acele tipuri de produse vândute pe piața internă de către producătorii-exportatori, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export către Uniune.

(29)

Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul acelui tip de produs vândut pe piața internă clienților neafiliați în decursul PA a reprezentat 5% sau mai mult din volumul total al tipului de produs comparabil vândut la export către Uniune.

(30)

Comisia a analizat ulterior dacă vânzările interne ale societăților în cauză pot fi considerate ca având loc în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a realizat stabilind, pentru fiecare tip de produs, proporția vânzărilor profitabile către clienți neafiliați de pe piața internă, pe durata perioadei de anchetă.

(31)

În cazul în care volumul vânzărilor pentru un tip de produs, comercializat la un preț de vânzare net mai mare sau egal cu costul de producție calculat, reprezenta mai mult de 80 % din volumul total al vânzărilor pentru acel tip și atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mare sau egal cu costul de producție, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern real. Acest preț a fost calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne pentru acel tip, realizate în cursul PA, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu rentabile.

(32)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mic decât costul de producție, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern real, calculat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile numai pentru acel tip.

(33)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, valoarea normală a trebuit să fie stabilită pe baza articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. În acest scop, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și o marjă de profit rezonabilă au fost adăugate la costul mediu de producție pe tip de produs al exportatorului în decursul PA. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, procentul pentru costurile VAG și marja de profit s-au bazat pe media ponderată a costurilor VAG și a marjei de profit a vânzărilor efectuate de producătorul-exportator respectiv în cadrul unor operațiuni comerciale normale pentru fiecare tip de produs.

3.1.2.   Producător-exportator cooperant, inclus în eșantion, fără un volum total reprezentativ al vânzărilor interne

(34)

Pentru producătorul-exportator cooperant fără vânzări interne reprezentative, valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, adăugând la costurile proprii de producție ale societății pentru produsul similar, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și o marjă de profit rezonabilă pe tip de produs pe durata PA. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, procentul pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și marja de profit s-au bazat pe media ponderată a costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale, precum și pe marja de profit a vânzărilor efectuate de producătorul-exportator respectiv în cadrul unor operațiuni comerciale normale pentru fiecare tip de produs.

3.2.   Prețul de export

(35)

Prețurile de vânzare la export s-au stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

3.3.   Comparație

(36)

Comparația dintre valoarea normală și prețul de export s-a realizat pe baza nivelului franco fabrică.

(37)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au făcut ajustări corespunzătoare ale diferențelor care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(38)

În acest sens, s-au efectuat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, de navlosire și de asigurare, costurile de manipulare, de încărcare și auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit, reduceri nemenționate în facturi și comisioane, acolo unde acestea erau aplicabile și justificate.

3.4.   Marje de dumping

3.4.1.   Pentru producătorii-exportatori cooperanți, incluși în eșantion

(39)

Pentru societățile incluse în eșantion, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză exportat către Uniune s-a comparat cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(40)

Pe baza metodologiei de mai sus, marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

Întreprinderea

Marja de dumping

Viraj Profiles Ltd.

0 %

Agarwal Fasteners Pvt. Ltd.

37,6 %

Raajratna Ventures Ltd.

12,0 %

(41)

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că producătorul-exportator indian, în cazul căruia nu a fost constatat nici un dumping, a reprezentat 87% din exporturile indiene către Uniune.

(42)

Pe baza analizei sale a documentului de informare al Comisiei, reclamantul a calculat o diferență de 25% între valoarea normală stabilită pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion referitor la care s-a constatat că practică dumpingul și societatea referitor la care s-a constatat că nu practică dumpingul. Reclamantul a susținut că o astfel de diferență nu poate exista pe o piață concurențială și nu este fezabilă pentru industria dispozitivelor de fixare din oțel inox. Mai mult, reclamantul afirmă că producătorul-exportator referitor la care s-a constatat că nu practică dumpingul a achiziționat resturi de oțel inox de la societăți afiliate din Uniune și că, prin urmare, prețurile de achiziție ale acestei materii prime nu sunt fiabile pentru determinarea costului de producție.

(43)

Valoarea normală pentru exportatorul cooperant referitor la care s-a constatat că nu a practicat dumpingul a fost bazată pe costurile sale de producție pe tip de produs, care sunt mai mici decât în cazul celorlalți producători-exportatori incluși în eșantion. Aceasta rezultă în principal din faptul că prima societate produce oțel inox din oțeluri resturi de oțel inox și este, prin urmare, pe deplin integrată și beneficiază de economii pe scară largă, în timp ce celelalte societăți achiziționează sârmă laminată de oțel inox, principala materie primă pentru producția de dispozitive de fixare din oțel inox, pe piața liberă, inclusiv de la exportatorul care a cooperat și referitor la care s-a constatat că nu practică dumpingul.

(44)

Valoarea normală pentru producătorii-exportatori cooperanți referitor la care s-a constatat că practică dumpingul, în majoritatea cazurilor, a fost stabilită pe baza prețurilor de vânzare de pe piața internă pentru fiecare tip de produs. Pe piața internă a Indiei există doar o concurență limitată și exportatorul cooperant referitor la care s-a constatat că nu practica dumpingului a vândut pe piața internă numai cantități nereprezentative pe parcursul perioadei de anchetă.

(45)

În ceea ce privește achizițiile publice de resturi de oțel inox ale producătorului-exportator referitor la care s-a constatat că nu practica dumpingul, ancheta a arătat că această societate obținea resturi de oțel inox atât de la furnizori afiliați, cât și independenți, aceștia din urmă reprezentând mai mult de 70% din cantitățile obținute. Nivelurile prețurilor de achiziție pentru ambele tipuri de achiziții publice sunt comparabile, inclusiv în cazul în care este luat în considerare tipul de resturi.

(46)

Prin urmare, determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori care fac parte din eșantion este confirmată și afirmațiile prezentate de reclamant au fost respinse.

3.4.2.   Pentru ceilalți producători-exportatori cooperanți

(47)

Marja de dumping medie ponderată a producătorilor-exportatori cooperanți, neincluși în eșantion a fost calculată în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, pe baza marjelor stabilite pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion în cazul cărora s-a constatat dumpingul. Pe această bază, marja de dumping calculată pentru societățile cooperante care nu au fost incluse în eșantion a fost stabilită la 24,6% din prețul de import CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(48)

Un producător-exportator indian care a cooperat, după comunicarea intenției Comisiei de a încheia procedura, a insistat că cererea de examinare individuală ar trebui să fie acceptată, afirmând că marja de dumping prezentată pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au fost incluși în eșantion nu a reflectat situația reală.

(49)

Cererea de examinare individuală nu a fost evaluată de Comisie deoarece, în cazul încheierii procedurii, marja determinarea încetează a mai reprezenta o problemă.

3.4.3.   Pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat

(50)

În ceea ce privește toți ceilalți exportatori din India, Comisia a stabilit mai întâi nivelul de cooperare. S-a realizat o comparație între totalul cantităților pentru export indicate în răspunsurile din eșantion, primite de la toți producătorii-exportatori cooperanți și totalul importurilor din India, astfel cum reiese din statisticile Eurostat. Procentul de cooperare constatat este de 97%. Pe această bază, nivelul de cooperare a fost considerat ridicat. S-a considerat oportună stabilirea marjei de dumping pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat la un nivel corespunzător marjei de dumping medii stabilite pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion. Într-adevăr, informațiile disponibile sugerează că prețurile medii de export practicate de exportatorii indieni care nu au cooperat în cursul perioadei de anchetă au fost asemănătoare cu cele stabilite pentru producătorii-exportatori cooperanți. În plus, nu există indicii care să sugereze valori normale diferite pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat.

(51)

Din aceste motive, nivelul de dumping la nivel național a fost stabilit la 24,6% din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

4.   INDUSTRIA UNIUNII

4.1.   Producția din Uniune

(52)

Pentru a stabili producția totală din Uniune s-au utilizat toate informațiile disponibile referitoare la producătorii din Uniune, inclusiv informațiile furnizate în reclamație, datele colectate de la producătorii din Uniune înainte și după deschiderea anchetei, precum și răspunsurile verificate la chestionar date de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(53)

Pe această bază, producția totală la nivelul Uniunii s-a estimat la aproximativ 52 000 de tone în decursul PA. Această cifră a inclus producția tuturor producătorilor din Uniune care s-au făcut cunoscuți și producția estimată a producătorilor care nu s-au manifestat în cursul procedurii.

(54)

Astfel cum s-a indicat în considerentul (13) de mai sus, s-a aplicat eșantionarea pentru investigarea producătorilor din Uniune. Din cei 15 producători din Uniune care au furnizat date înainte de deschiderea procedurii, a fost selectat un eșantion de cinci societăți. Ulterior, după cum s-a arătat în considerentul (15) de mai sus, o societate a decis să nu coopereze în cadrul anchetei. Celelalte societăți cooperante incluse în eșantion reprezentau aproximativ 32% din totalul producției estimate la nivelul Uniunii în cursul PA și au fost considerate a fi reprezentative pentru industria din Uniune.

4.2.   Industria Uniunii

(55)

Se consideră că toți producătorii cunoscuți din Uniune, menționați în considerentul (52) de mai sus, constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază, aceștia fiind denumiți în continuare „industria din Uniune”.

5.   PREJUDICIUL

5.1.   Observații preliminare

(56)

Statisticile relevante privind importurile furnizate de Eurostat, împreună cu datele furnizate în reclamație și datele colectate de la producătorii din Uniune înainte și după deschiderea anchetei, inclusiv răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate, de asemenea, în evaluarea factorilor de prejudiciu relevanți.

(57)

Analiza prejudiciului în ceea ce privește datele macroeconomice cum ar fi capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă și productivitatea, se bazează pe datele privind industria din Uniune în ansamblu.

(58)

Analiza prejudiciului cu privire la datele microeconomice, precum prețurile de tranzacțiilor, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și rentabilitatea investițiilor, capacitatea de a mobiliza capitaluri, stocurile, salariile, se bazează pe datele provenind de la producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(59)

Cei patru producători din Uniune incluși în eșantion au fost, de asemenea, incluși în eșantionul pentru examinarea expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de dispozitive de fixare din oțel inox originare din China și Taiwan, încheiată la 7 ianuarie 2012 (4). În cadrul acestei examinări, a fost inclusă în eșantion o altă societate, care nu a fost inclusă în eșantionul pentru ancheta actuală. Având în vedere că perioada luată în considerare pentru analiza prejudiciului se suprapune cu cea din reexaminarea expirării măsurilor, datele pentru anii 2008 și 2009 sunt identice, cu excepția celor privind una dintre societăți. Prin prezentarea de informații cu privire la cifrele pentru 2008 și 2009 ar fi posibil să se deducă cifrele privind societatea care nu a fost inclusă în eșantion în cazul de față. Prin urmare, au fost indexați microindicatorii cum ar fi stocurile, salariile, investițiile, fluxul de lichidități, rentabilitatea investițiilor și rentabilitatea.

5.2.   Consumul la nivelul Uniunii

(60)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumelor de vânzări ale industriei din Uniune, în cadrul Uniunii, astfel cum sunt menționate în reclamație și verificate încrucișat cu răspunsurile la chestionarele de eșantionare și datele verificate obținute de la producătorii incluși în eșantion. În plus, a fost luat, de asemenea, în considerare, volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat pentru perioada luată în considerare.

(61)

Pe această bază, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

 

2008

2009

2010

PA

Consumul în Uniune (tone)

120 598

101 143

122 345

131 457

Indice (2008 = 100)

100

84

101

109

Surse: Eurostat, datele din reclamație și răspunsurile la chestionar.

(62)

Consumul total pe piața UE a crescut cu 9% în cursul perioadei luate în considerare. Între 2008 și 2009 s-a înregistrat o scădere drastică cu 16%, aparent datorită efectelor negative globale ale crizei economice asupra pieței, ulterior consumul redresându-se cu 21% între anii 2009 și 2010 și ulterior cu încă 7% între 2010 și PA.

5.3.   Importuri din India

(63)

Importurile în Uniune din India au cunoscut următoarea evoluție în cursul perioadei luate în considerare:

Tabelul 2

 

2008

2009

2010

IP

Volumul importurilor provenite din India (tone)

14 546

18 883

21 914

24 072

Indice (2008 = 100)

100

130

151

165

Cotă de piață

12,1 %

18,7 %

17,9 %

18,3 %

Indice (2008 = 100)

100

155

149

152

Surse: Eurostat și răspunsurile producătorilor-exportatori la chestionar.

(64)

Importurile din India au crescut semnificativ, cu 65%, în cursul perioadei luate în considerare. Această creștere a fost mai accentuată între 2008 și 2009, când importurile au crescut cu 30%, iar consumul a scăzut cu 16%. Anual, importurile din India au continuat să crească în 2010 (+ 16%) și în perioada de anchetă (+ 10%).

5.4.   Prețurile importurilor și subcotarea prețului

Tabelul 3

 

2008

2009

2010

PA

Preț mediu la import (EUR/tonă)

3 531

2 774

2 994

3 216

Indice (2008 = 100)

100

79

85

91

Surse: Eurostat și răspunsurile la chestionar ale producătorilor-exportatori din UE incluși în eșantion.

(65)

Prețurile medii ale importurilor din India au scăzut, în general, cu 9% în cursul perioadei luate în considerare. Aceasta explică creșterea cotei de piață a Indiei de la 12,1% la 18,3% în cursul aceleiași perioade. Cea mai mare creștere a avut loc între 2008 și 2009, când exportatorii indieni au câștigat mai mult de 6 puncte procentuale din cota de piață.

(66)

În scopul determinării subcotării prețurilor pe durata PA, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs practicate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion percepute de la clienți neafiliați pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate ale importurilor din India către primul client neafiliat de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător în ceea ce privește taxele vamale existente și costurile ulterioare importului.

(67)

Compararea prețurilor s-a realizat pe tipuri de tranzacții la același nivel comercial, care au fost ajustate în mod adecvat, când a fost necesar, și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației, când este exprimat ca procentaj din cifra de afaceri în cursul perioadei de anchetă a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, indică o subcotare a prețurilor variind între 3% și 13%. Ar trebui remarcat în această privință că producătorul-exportator indian care s-a constatat că nu a practicat dumpingul a avut cea mai mare marjă de subcotare.

5.5.   Situația economică a industriei din Uniune

(68)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici stabiliți pentru industria Uniunii pe durata perioadei analizate.

5.5.1.   Capacitatea de producție, producția și gradul de utilizare a capacității de producție

Tabelul 4

 

2008

2009

2010

IP

Volumul producției (tone)

69 514

56 396

62 213

51 800

Indice (2008 = 100)

100

81

89

75

Capacitatea de producție (în tone)

140 743

127 200

128 796

111 455

Indice (2008 = 100)

100

90

92

79

gradul de utilizare a capacității de producție

49 %

44 %

48 %

46 %

Indice (2008 = 100)

100

90

98

94

Surse: Ansamblul industriei din Uniune.

(69)

Tabelul de mai sus arată că producția a scăzut semnificativ, cu 25% în perioada luată în considerare. Împreună cu o scădere a cererii, producția a scăzut brusc cu 19% în 2009, după care s-a redresat cu aproximativ 10% în 2010. În perioada de anchetă, deși consumul în Uniune a crescut cu 7%, producția Uniunii a scăzut, din nou, cu aproximativ 17% în comparație cu anul precedent.

(70)

Capacitatea de producție a industriei din Uniune a scăzut cu aproximativ 21% în cursul perioadei luate în considerare. Gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut, de asemenea, în cursul perioadei luate în considerare, rămânând în mod constant sub 50%.

5.5.2.   Volumul vânzărilor și cota de piață

Tabelul 5

 

2008

2009

2010

PA

Volumul vânzărilor (tone)

56 042

44 627

45 976

48 129

Indice (2008 = 100)

100

80

82

86

Cotă de piață

46,5 %

44,1 %

37,6 %

36,6 %

Indice (2008 = 100)

100

95

81

79

Surse: Ansamblul industriei din Uniune

(71)

În contextul creșterii consumului (+ 9%), volumul vânzărilor produsului similar vândut către primul client neafiliat din Uniune a scăzut cu 14% pe parcursul perioadei luate în considerare. Ca urmare, cota de piață a scăzut de la 46,5% în 2008 la 36,6% în PA. După o scădere accentuată în 2009 (-20%), volumul vânzărilor s-a redresat ușor în 2010 și în perioada de anchetă.

5.5.3.   Creșterea

(72)

Consumul în Uniune a crescut cu 9% între 2008 și PA. Cu toate acestea, volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în aceeași perioadă, cu 14% și, respectiv, 21%. În același timp, importurile din India au crescut semnificativ, cu 65%.

5.5.4.   Ocuparea forței de muncă

Tabelul 6

 

2008

2009

2010

PA

Număr de angajați

1 007

863

821

761

Indice (2008 = 100)

100

86

82

76

Productivitate (unitate/salariat)

Indice (2008 = 100)

100

95

110

99

Surse: Ansamblul industriei din Uniune

(73)

Din cauza reducerii activității industriei din Uniune, numărul de angajați s-a redus în consecință cu 24% în cursul perioadei luată în considerare. Între 2008 și PA, costurile forței de muncă per angajat au crescut cu 6%.

(74)

Productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, măsurată în producție pe persoană ocupată anual, a scăzut puțin, cu 1% în perioada luată în considerare. Aceasta a atins cel mai scăzut nivel în 2009, după care a început să se redreseze către PA.

5.5.5.   Prețurile medii unitare din Uniune

Tabelul 7

 

2008

2009

2010

PA

Prețul unitar în UE către clienți neafiliați (EUR/tonă)

4 336

2 792

3 914

4 244

Indice (2008 = 100)

100

64

90

98

Surse: răspunsurile producătorilor incluși în eșantion la chestionare

(75)

Prețurile medii de vânzare au scăzut cu 2% în timpul perioadei luate în considerare. În 2009, industria din Uniune a fost obligată să își reducă prețurile de vânzare cu 36%, în contextul încetinirii creșterii economice și al unei puternice scăderi a prețurilor importurilor din India (–21%). În 2010 și în perioada de anchetă, prețurile de vânzare ale industriei din Uniune s-au redresat.

(76)

Ancheta a arătat că tendința de scădere a prețurilor de vânzare în 2009 reflectă scăderea cu 18% a costurilor față de nivelurile din 2008. Această scădere a costurilor s-a datorat, în principal, scăderii prețurilor la materiile prime, în special cele ale nichelului, care are o dinamică de preț instabilă. Cu toate acestea, industria din Uniune a fost obligată să reducă prețurile de vânzare cu mai mult decât scăderea costurilor, având în vedere expansiunea importurilor la prețuri scăzute din India în 2009.

5.5.6.   Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, rentabilitatea investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitalurile.

Tabelul 8

 

2008

2009

2010

PA

Rentabilitatea vânzărilor în UE (în % din vânzările nete)

Indice (2008 = 100)

– 100

– 442

–74

–24

Fluxul de lichidități

Indice (2008 = 100)

– 100

–1 827

–40

171

Investiții (EUR)

Indice (2008 = 100)

100

29

59

6

Rentabilitatea investițiilor

Indice (2008 = 100)

100

284

59

28

Surse: Răspunsurile la chestionare ale producătorilor din UE incluși în eșantion

(77)

Ancheta a arătat că, deși scăderea prețurilor de vânzare reflectă parțial scăderea costurilor, prețul practicat de industria din Uniune s-a aflat sub presiunea importurilor de dispozitive de fixare din oțel inox provenite din India. Rentabilitatea industriei din Uniune a fost negativă de la începutul perioadei în cauză. În special în 2009, industria din Uniune a fost obligată să reducă prețurile de vânzare cu mai mult decât scăderea costurilor, având în vedere expansiunea importurilor la prețuri scăzute din India. Aceasta a dus la o deteriorare semnificativă a profitabilității în anul respectiv. Cu toate acestea, în 2010 și pe durata perioadei de anchetă, rentabilitatea s-a îmbunătățit, dar a rămas negativă.

(78)

Fluxul de lichidități, care reprezintă un indicator al capacității industriei de a-și autofinanța activitățile, a urmat o tendință similară cu cea a rentabilității. Aceasta a atins cel mai scăzut nivel în 2009, după care a arătat o tendință de creștere și a devenit pozitivă în perioada de anchetă.

(79)

După efectuarea, în 2008, a investițiilor în producția de dispozitive de fixare din oțel inox, investițiile au scăzut cu aproximativ 94% în cursul perioadei luate în considerare. Rentabilitatea investițiilor a indicat o evoluție negativă similară, în conformitate cu rezultatele negative obținute de industria din Uniune în cursul perioadei luate în considerare și a rămas tot timpul negativă.

(80)

Evoluția rentabilității, a fluxului de lichidități precum și nivelul scăzut al investițiilor indică faptul că este posibil ca producătorii din UE incluși în eșantion să fi avut dificultăți de mobilizare a capitalului.

5.5.7.   Stocuri

Tabelul 9

 

2008

2009

2010

PA

Stocuri finale ale industriei din Uniune

Indice (2008 = 100)

100

92

100

103

Surse: Răspunsurile la chestionare ale producătorilor din UE incluși în eșantion

(81)

Nivelul stocurilor societăților din Uniune incluse în eșantion a crescut cu 3% în timpul perioadei luate în considerare. În 2009, nivelul stocurilor finale a scăzut cu 8%; ulterior, în 2010 și în perioada de anchetă, acesta a crescut cu 8% și, respectiv, 3%.

5.5.8.   Dimensiunea marjei de dumping efective și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare

(82)

Se reamintește că s-a constatat că principalul producător exportator-indian reprezentând 87% din exporturile indiene către Uniune în perioada de anchetă nu a practicat dumpingul. Prin urmare, importurile care fac obiectul unui dumping au reprezentat 13% din volumul total de dispozitive de fixare din oțel inox exportate din India către Uniune. Date fiind volumul, cota de piață și prețurile importurilor din India care fac obiectul unui dumping, impactul marjelor actuale de dumping asupra industriei din Uniune poate fi considerat ca fiind neglijabil.

5.6.   Concluzie privind prejudiciul

(83)

Ancheta a demonstrat că majoritatea indicatorilor de prejudiciu, cum ar fi producția (–25%), gradul de utilizare a capacității de producție (–6%), volumul de vânzări (–14%), cota de piață (–21%) și ocuparea forței de muncă (–24%), s-au degradat în decursul perioadei luate în considerare. În contextul unei creșteri a consumului, atât volumul vânzărilor, cât și cota de piață au scăzut. Volumul vânzărilor a crescut ușor în 2010 și în perioada de anchetă în comparație cu 2009; cu toate acestea, industria din Uniune nu a reușit să recâștige cota de piață pierdută, având în vedere creșterea volumului importurilor indiene, care a crescut constant de-a lungul perioadei luate în considerare, la prețuri constant inferioare prețurilor industriei din Uniune.

(84)

În plus, indicatorii de prejudiciu referitori la performanța financiară a industriei din Uniune, cum ar fi fluxul de lichidități și rentabilitatea, au fost grav afectați. Aceasta înseamnă că capacitatea industriei Uniunii de a mobiliza capitaluri a fost, de asemenea, compromisă.

(85)

Date fiind argumentele de mai sus, s-a concluzionat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

6.   LEGĂTURA DE CAUZALITATE

6.1.   Introducere

(86)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping, originare din India au cauzat industriei Uniunii un prejudiciu care poate fi considerat important. În afara importurilor care fac obiectul unui dumping, au mai fost verificați și alți factori cunoscuți, care ar fi putut prejudicia în același timp industria din Uniune, pentru a se evita ca eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori să fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(87)

Se reamintește că s-a constatat că principalul producător exportator-indian, menționat în considerentele (39) și (42), reprezentând 87% din exporturile indiene către Uniune în perioada de anchetă, nu a practicat dumpingul. Prin urmare, numai 13% din exporturile indiene ale produsului în cauză în Uniune în cursul PA, au fost efectuate la prețuri de dumping. Aceste importuri care fac obiectul unui dumping au deținut o cotă de piață de 2% în PA.

6.2.   Efectul importurilor care fac obiectul dumpingului

(88)

Ancheta a arătat o creștere de 9% a consumului din Uniune în cursul perioadei luate în considerare, în timp ce volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu 14%, iar cota de piață a scăzut cu 21%.

(89)

În ceea ce privește prețurile, prețurile medii de import ale importurilor care fac obiectul unui dumping au subcotat prețurile medii de vânzare practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii. Cu toate acestea, acestea erau cu aproximativ 12% mai ridicate decât prețurile practicate de societatea indiană în legătură cu care s-a constatat că nu practicat dumpingul.

(90)

Pe baza celor de mai sus, se consideră că volumul limitat al importurilor care fac obiectul unui dumping din India, care au un preț mai ridicat decât cel al importurilor care nu fac obiectul unui dumping, ar fi putut avea cel mult un rol extrem de limitat în deteriorarea situației industriei din Uniune.

6.3.   Efectul altor factori

6.3.1.   Importuri care nu fac obiectul unui dumping din India

(91)

Volumul total al importurilor din India a crescut semnificativ, cu 65% în cursul perioadei luate în considerare, cota de piață a acestora crescând de la 12,1% la 18,3%. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat mai sus, importurile care nu fac obiectul unui dumping au reprezentat 87% din totalul volumului exporturilor indiene în perioada de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 15% în cursul perioadei de anchetă, față de cota de piață de 2% a importurilor care fac obiectul unui dumping din India în aceeași perioadă.

(92)

Prețurile importurilor din India au scăzut, în general, cu 9% în perioada luată în considerare, rămânând întotdeauna mai reduse decât prețurile importurilor din restul lumii și decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune. Trebuie remarcat, cu toate acestea, că, astfel cum se explică în considerentul (89), prețurile medii ale importurilor care nu fac obiectul unui dumping au subcotat prețurile industriei din Uniune mai mult decât cele ale importurilor care fac obiectul unui dumping.

6.3.2.   Importuri din alte țări terțe

Tabelul 10

 

2008

2009

2010

PA

Volumul importurilor din alte țări terțe în tone

50 010

37 633

54 454

59 255

Indice (2008 = 100)

100

75

109

118

Cota de piață a importurilor din alte țări terțe

41,5 %

37,2 %

44,5 %

45,1 %

Indice (2008 = 100)

100

90

107

109

Prețul mediu al importurilor din alte țări terțe în EUR/tonă

5 380

5 236

5 094

5 234

Indice (2008 = 100)

100

97

95

97

Volumul importurilor provenite din Malaysia (tone)

13 712

9 810

9 611

9 966

Cota de piață a importurilor provenite din Malaysia

11,4 %

9,7 %

7,9 %

7,6 %

Prețul mediu al importurilor provenite din Malaysia (EUR/tonă)

4 203

2 963

3 324

3 633

Volumul importurilor provenite din Filipine (tone)

7 046

5 406

15 576

18 149

Cota de piață a importurilor provenite din Filipine

5,8 %

5,3 %

12,7 %

13,8 %

Prețul mediu al importurilor provenite din Filipine (EUR/tonă)

4 645

3 474

3 714

3 912

Volumul importurilor din Republica Populară Chineză (tone)

2 332

2 452

3 217

3 288

Cota de piață a importurilor din Republica Populară Chineză (tone)

1,9 %

2,4 %

2,6 %

2,5 %

Prețul mediu al importurilor din Republica Populară Chineză (EUR/tonă)

4 004

4 561

5 272

5 648

Volumul importurilor originare din Taiwan (în tone)

4 304

3 703

6 451

6 640

Cota de piață a importurilor originare din Taiwan

3,6 %

3,7 %

5,3 %

5,1 %

Prețul mediu al importurilor din Taiwan (EUR/tonă)

5 092

4 719

4 755

4 943

Surse: Eurostat

(93)

Pe baza datelor Eurostat, volumul importurilor în Uniune de dispozitive de fixare din oțel inox originare din alte țări terțe a crescut cu 18% în cursul perioadei luate în considerare. În același timp, prețurile medii la import au scăzut cu aproximativ 3% în cursul perioadei luate în considerare, iar cota de piață a acestora a crescut cu aproximativ 9%.

(94)

Începând cu 19 noiembrie 2005, sunt în vigoare măsuri antidumping asupra importurilor de dispozitive de fixare din oțel inox provenite din Republica Populară Chineză și din Taiwan. În ciuda măsurilor, importurile din aceste două țări au crescut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare, deși cotele de piață au rămas destul de modeste, la 2,5% și, respectiv, 5,1% în cursul PA. Alte surse principale ale importurilor sunt Filipine și Malaysia. În special importurile din Filipine au crescut semnificativ pe parcursul perioadei luate în considerare, cota de piață crescând de la 5,8% în 2008 la 13,8% în cursul PA.

(95)

În ceea ce privește Malaysia, a existat o tendință descrescătoare pe parcursul perioadei luate în considerare, cu toate acestea, importurile au avut o cotă de piață de 7,6% în cursul PA. Volumul importurilor din Filipine a crescut în mod semnificativ în timpul perioadei luate în considerare. Cu toate acestea, astfel cum a reieșit în urma anchetei, prețul mediu de import din Filipine a fost cu mult mai mare, și anume, cu aproximativ 20%, decât prețul mediu al acestor dispozitive de fixare din oțel inox din India.

(96)

În ceea ce privește prețurile de import, prețurile medii globale ale importurilor din alte țări terțe au rămas relativ stabile în perioada luată în considerare și au fost întotdeauna superioare prețurilor medii de vânzare ale industriei din Uniune și prețurilor medii de import din India.

(97)

Pe baza constatărilor de mai sus, se concluzionează că importurile din alte țări terțe nu au cauzat prejudiciul material suferit de industria din Uniune.

6.3.3.   Criza economică

(98)

Criza economică, explică parțial scăderea consumului din Uniune în 2009. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în pofida scăderii de 16% a consumului în 2009, volumul importurilor din India a crescut cu 30%.

(99)

În 2010 și în cursul perioadei de anchetă, consumul la nivelul Uniunii a crescut în acord cu redresarea economică generală. Cu toate acestea, volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut puțin, cu 3% în 2010 și cu 4,7% în perioada de anchetă, în comparație cu o creștere anuală a importurilor din India cu 16% și, respectiv, 10%.

(100)

În condiții economice normale și în absența presiunii puternice asupra prețurilor, precum și a nivelurilor ridicate ale importurilor din India care făceau obiectul unui dumping, industria din Uniune s-ar fi putut confrunta cu anumite dificultăți din cauza scăderii consumului și a creșterii costurilor de producție unitare fixe ca urmare a gradului scăzut de utilizare a capacității de producție constatat. Cu toate acestea, importurile din India la prețuri scăzute, care, în majoritatea lor nu au făcut obiectul unui dumping, au intensificat efectul încetinirii creșterii economice și, chiar în cursul redresării economice generale, industria din Uniune nu a fost în măsură să se redreseze și să recâștige cota de piață pierdută în favoarea importurilor din India.

(101)

Prin urmare, deși criza economică din 2008-2009 a putut avea o contribuție la performanțele slabe ale industriei din Uniune, aceasta nu poate fi considerată a avea un impact semnificativ asupra situației prejudiciabile a industriei din Uniune.

6.3.4.   Rezultatele la export ale industriei din Uniune incluse în eșantion

Tabelul 12

 

2008

2009

2010

PA

Vânzări la export (în tone)

967

689

933

884

Indice (2008 = 100)

100

71

97

91

Preț de vânzare unitar (EUR)

4 770

3 060

4 020

4 313

Indice (2008 = 100)

100

64

84

90

Surse: Răspunsurile la chestionare ale producătorilor din UE incluși în eșantion

(102)

În cursul perioadei analizate, volumul vânzărilor la export ale industriei din Uniune incluse în eșantion a scăzut cu 9%, în timp ce prețurile medii la export, cu 10%. În timp ce nu se poate exclude posibilitatea ca evoluția negativă a rezultatelor la export să fi avut un impact suplimentar negativ asupra industriei din Uniune, s-a considerat că, ținând seama de volumul scăzut al exporturilor în relație cu vânzările pe piața Uniunii, acest impact nu a fost hotărâtor în ceea ce privește prejudiciul constatat.

6.4.   Concluzie privind cauzalitatea

(103)

Analiza anterioară a demonstrat că, pe parcursul perioadei luate în considerare, a existat o creștere substanțială, atât în volum, cât și în cota de piață, a importurilor la prețuri scăzute originare din India. De asemenea, s-a constatat că aceste importuri au subcotat în mod constant prețurile practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii.

(104)

Cu toate acestea, ținând seama de concluzia că cel mai mare producător-exportator din India, care a reprezentat 87% din exporturile indiene către Uniune în perioada de anchetă nu a exportat dispozitive de fixare din oțel inox în Uniune la prețuri care fac obiectul unui dumping, se consideră că nu poate fi stabilită în mod satisfăcător o legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping, reprezentând numai 13% din cantitățile totale exportate din India și prejudiciul suferit de industria din Uniune. Într-adevăr, nu se poate afirma că exporturile indiene care fac obiectul unui dumping ar fi cauzat prejudiciul suferit de industria din Uniune, ținând seama de sfera lor limitată de volum și de cota de piață foarte limitată (2%), precum și de faptul că prețurile lor au fost în medie cu 12% mai mari decât cele ale importurilor care nu fac obiectul unui dumping.

(105)

Analiza celorlalți factori cunoscuți care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune, inclusiv a importurilor care nu fac obiectul unui dumping, a importurilor din alte țări terțe, a crizei economice, precum și a performanței la export a societăților din cadrul industriei din Uniune incluse în eșantion a arătat că prejudiciul suferit de către industria din Uniune pare să fi fost cauzat de impactul importurilor care nu fac obiectul unui dumping din India, care au reprezentat 87% din totalul exporturilor indiene către Uniune în cursul PA și care au fost realizate la prețuri semnificativ mai mici decât importurile care fac obiectul unui dumping.

7.   ÎNCHEIEREA PROCEDURII ANTIDUMPING

(106)

În absența unei legături cauzale semnificative între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune, se consideră că măsurile antidumping nu sunt necesare și, în consecință, prezenta procedură antidumping ar trebui încheiată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(107)

Reclamantul și toate celelalte părți interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Observațiile primite nu a modificat concluzia că prezenta procedură antidumping ar trebui încheiată.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Procedura antidumping privind importurile de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din India, care se încadrează în prezent la codurile NC 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70, se încheie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare date publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 martie 2012.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 51.

(2)  JO C 142, 13.5.2011, p.30.

(3)  JO C 142, 13.5.2011, p.36.

(4)  JO L 5, 7.1.2012, p.1.