21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/1

(1)

Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine (3) prevede norme de control și măsuri de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine, inclusiv norme referitoare la instituirea zonelor de protecție și supraveghere și la utilizarea vaccinurilor împotriva febrei catarale ovine.

(2)

În trecut, în Uniune s-au înregistrat numai focare sporadice de anumite serotipuri ale virusului febrei catarale ovine. Focarele au apărut, în principal, în părți din sudul Uniunii. Cu toate acestea, după adoptarea Directivei 2000/75/CE, și, în special, după introducerea în Uniune a serotipurilor virusului febrei catarale ovine 1 și 8 în anii 2006 și 2007, virusul febrei catarale ovine s-a răspândit pe o scară mai largă în Uniune, existând posibilitatea de a deveni endemic în anumite zone. Prin urmare, controlul răspândirii acestui virus a devenit dificil.

(3)

Normele de vaccinare împotriva febrei catarale ovine prevăzute în Directiva 2000/75/CE se bazează pe experiența utilizării așa-numitelor „vaccinuri vii modificate” sau „vaccinuri vii atenuate”, care erau unicele vaccinuri disponibile în momentul adoptării directivei menționate anterior. Utilizarea acestor vaccinuri poate duce la o circulație locală nedorită a virusului vaccinal și la animalele nevaccinate.

(4)

În ultimii ani, ca rezultat al noilor tehnologii, au devenit disponibile „vaccinurile inactivate” împotriva febrei catarale ovine, care nu prezintă riscul unei circulații locale nedorite a virusului vaccinal la animalele nevaccinate. Utilizarea extensivă a acestor vaccinuri pe parcursul campaniei de vaccinare din anii 2008 și 2009 a dus la o îmbunătățire semnificativă a situației sanitare. În momentul de față, este în general acceptat faptul că vaccinarea cu vaccinuri inactivate este instrumentul preferat pentru controlul febrei catarale ovine și pentru prevenirea bolii clinice în Uniune.

(5)

În vederea asigurării unui mai bun control al răspândirii virusului febrei catarale ovine și a reducerii impactului negativ pe care această boală îl are asupra sectorului agricol, este necesar să se modifice normele actuale de vaccinare prevăzute de Directiva 2000/75/CE, pentru a ține cont de evoluțiile tehnologice recente în materie de producere a vaccinurilor.

(6)

Pentru ca noile norme să se poată aplica sezonului de vaccinare 2012, directiva ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(7)

Modificările prevăzute de prezenta directivă ar trebui să mărească gradul de flexibilitate al normelor privind vaccinarea și ar trebui totodată să țină cont că, în momentul de față, sunt disponibile vaccinurile inactivate, care pot fi deopotrivă folosite cu succes în afara zonelor care fac obiectul restricțiilor referitoare la circulația animalelor.

(8)

În plus, nu ar trebui exclusă utilizarea vaccinurilor vii atenuate cu condiția luării de măsuri de precauție adecvate, întrucât folosirea acestora ar putea fi în continuare necesară în anumite circumstanțe, cum ar fi după introducerea unui nou serotip de virus al febrei catarale ovine împotriva căruia nu pot fi disponibile vaccinuri inactivate.

(9)

Prin urmare, Directiva 2000/75/CE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 2 se adaugă următoarea literă:

„(j)   «vaccinuri vii atenuate»: vaccinuri produse prin adaptarea izolatelor sălbatice ale virusului febrei catarale ovine prin intermediul unor pasaje repetate în culturi de țesut sau în ouă embrionate de găină.”

2.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate decide să autorizeze utilizarea de vaccinuri împotriva febrei catarale ovine cu condiția ca:

(2)   Atunci când se utilizează vaccinuri vii atenuate, statele membre se asigură că autoritatea competentă stabilește:

3.

La articolul 6 alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

4.

La articolul 8 alineatul (2) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

5.

La articolul 10 punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/3

(1)

Consiliul European din 8 și 9 martie 2007 a subliniat în concluziile sale că reducerea sarcinilor administrative este importantă pentru impulsionarea economiei Europei și că este necesar un efort comun susținut pentru reducerea sarcinii administrative în Uniunea Europeană.

(2)

Contabilitatea a fost identificată ca unul dintre domeniile-cheie în care ar fi necesară reducerea sarcinilor administrative care le revin societăților din Uniune.

(3)

Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (3) definește întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderile. Consultările cu statele membre au indicat însă că criteriile de mărime pentru microîntreprinderi din recomandarea respectivă ar putea fi prea mari pentru nevoile contabile. Prin urmare, ar trebui introdus un subgrup de microîntreprinderi, așa-numitele „microentități”, pentru a cuprinde societățile cu criterii de mărime inferioare pentru totalul bilanțului și pentru cifra de afaceri față de cele stabilite pentru microîntreprinderi.

(4)

În majoritatea cazurilor, microentitățile își desfășoară activitatea la nivel local sau regional și au o activitate transfrontalieră scăzută sau inexistentă. În plus, acestea sunt importante pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru încurajarea cercetării și a dezvoltării și pentru crearea de noi activități economice.

(5)

Microentitățile dispun de resurse limitate pentru a respecta obligațiile legale împovărătoare. Cu toate acestea, microentitățile sunt adesea supuse acelorași reguli de raportare financiară ca societățile mai mari. Aceste obligații le impun o sarcină care nu este pe măsura dimensiunii lor și, prin urmare, este disproporționată pentru întreprinderile mai mici raportat la cele mai mari. Prin urmare, ar trebui ca microentitățile să poată fi scutite de anumite obligații a căror îndeplinire ar putea avea drept rezultat o sarcină administrativă nejustificat de costisitoare pentru astfel de societăți. Cu toate acestea, microentitățile ar trebui să se supună în continuare oricărei obligații naționale de a ține evidențe care să indice tranzacțiile lor comerciale și poziția financiară a societății.

(6)

Având în vedere faptul că numărul societăților cărora li se vor aplica criteriile de mărime stabilite în prezenta directivă va varia foarte mult de la un stat membru la altul și având în vedere faptul că activitățile microentităților au un impact limitat sau nu au niciun impact asupra comerțului transfrontalier sau asupra funcționării pieței interne, statele membre ar trebui să ia în considerare impactul diferit al acelor criterii în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive la nivel național.

(7)

Statele membre ar trebui să țină seama de condițiile și nevoile specifice ale propriilor piețe atunci când iau decizii referitoare la modalitățile sau la oportunitatea punerii în aplicare a unui regim privind microentitățile în contextul Directivei 78/660/CEE a Consiliului (4).

(8)

Microentitățile trebuie să țină seama de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării sau a plății veniturilor sau a cheltuielilor în cauză. Cu toate acestea, calcularea cheltuielilor în avans și a veniturilor angajate și a veniturilor în avans și a cheltuielilor angajate poate fi împovărătoare pentru microentități. Prin urmare, ar trebui să li se permită statelor membre să scutească microentitățile de la calcularea si prezentarea acestor posturi, numai în măsura în care respectiva scutire privește alte cheltuieli decât costul materiilor prime și al consumabilelor, ajustările valorice, cheltuielile cu personalul și impozitele. În acest fel, sarcina administrativă generată de calcularea unor solduri relativ mici poate fi redusă.

(9)

Publicarea conturilor anuale poate fi împovărătoare pentru microentități. În același timp, statele membre trebuie să asigure respectarea prezentei directive. În consecință, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a scuti microentitățile de o cerință generală de publicare, cu condiția ca informațiile din bilanț să fie depuse în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern, la cel puțin o autoritate competentă desemnată și ca informațiile să fie transmise către registrul comerțului, astfel încât să poată fi obținută o copie, la cerere. În acest caz, nu s-ar aplica obligația instituită la articolul 47 din Directiva 78/660/CEE de a publica orice document contabil în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/101/CE (5).

(10)

Obiectivul prezentei directive este de a le permite statelor membre să creeze un mediu de raportare financiară simplu pentru microentități. Utilizarea valorilor juste poate determina necesitatea divulgării unor informații detaliate pentru a se explica pe ce bază s-a stabilit valoarea justă a anumitor posturi. Având în vedere faptul că regimul microentităților prevede prezentarea unor informații extrem de limitate prin intermediul notelor la conturi, utilizatorii conturilor microentităților nu ar ști dacă sumele prezentate în bilanț și în contul de profit și pierdere încorporează valorile juste. Prin urmare, pentru a oferi certitudine în acest sens acestor utilizatori, statele membre nu ar trebui să le permită sau să le impună microentităților care utilizează oricare dintre scutirile aflate la dispoziția lor în temeiul prezentei directive să utilizeze baza de evaluare la valoarea justă la întocmirea conturilor lor. Microentitățile care doresc sau care au nevoie să utilizeze valoarea justă vor putea să facă în continuare acest lucru utilizând alte regimuri prevăzute de prezenta directivă, în cazul în care un stat membru permite sau impune o astfel de utilizare.

(11)

Cu ocazia luării unor decizii cu privire la modalitățile sau la oportunitatea punerii în aplicare a unui regim privind microentitățile în cadrul domeniului de aplicarea al Directivei 78/660/CEE, statele membre ar trebui să se asigure că microentitățile care trebuie consolidate în temeiul Directivei 83/349/CEE a Consiliului (6) privind conturile consolidate dispun de date contabile suficient de detaliate în acest scop și că scutirile prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere obligației de a întocmi conturi consolidate în conformitate cu dispozițiile Directivei 83/349/CEE.

(12)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume de a reduce sarcina administrativă a microentităților, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(13)

Prin urmare, Directiva 78/660/CEE ar trebui modificată în consecință,

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 1a

(1)   Statele membre pot institui derogări de la anumite obligații în temeiul prezentei directive, în conformitate cu alineatele (2) și (3), în ceea ce privește societățile care, potrivit datelor din bilanț, nu depășesc limitele a două dintre următoarele trei criterii (microentități):

(2)   Statele membre pot scuti societățile menționate la alineatul (1) de toate sau oricare dintre obligațiile următoare:

(3)   Statele membre le pot permite societăților menționate la alineatul (1):

(4)   Statele membre nu permit și nu solicită aplicarea secțiunii 7a în ceea ce privește microentitățile care utilizează oricare dintre derogările prevăzute la alineatele (2) și (3).

(5)   În ceea ce privește societățile menționate la alineatul (1), conturile anuale întocmite în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) sunt considerate ca oferind imaginea fidelă prevăzută la articolul 2 alineatul (3) și, prin urmare, articolul 2 alineatele (4) și (5) nu se aplică în cazul respectivelor conturi.

(6)   Dacă, la data închiderii bilanțului, o societate comercială depășește sau încetează să depășească limitele a două dintre cele trei criterii stabilite la alineatul (1), acest lucru afectează aplicarea derogării prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) doar dacă intervine atât în exercițiul financiar curent, cât și în cel precedent.

(7)   În cazul acelor state membre care nu au trecut la moneda euro, cuantumul în moneda națională echivalent cuantumurilor menționate la alineatul (1) se obține prin aplicarea ratei de schimb publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive prin care se stabilesc respectivele valori.

(8)   Totalul bilanțului menționat la alineatul 1 litera (a) cuprinde fie activele menționate la articolul 9 rubrica «Activ» posturile A-E, fie activele menționate la articolul 10 posturile A-E. În cazul în care se aplică alineatul (2) litera (a), totalul bilanțului menționat la alineatul 1 litera (a) cuprinde fie activele menționate la articolul 9 rubrica «Activ» posturile A-D, fie activele menționate la articolul 10 posturile A-D.

2.

La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), statele membre pot să instituie formate speciale pentru conturile anuale ale societăților de investiții și ale holdingurilor financiare, cu condiția ca formatele în cauză să ofere o imagine a acelor societăți echivalentă cu cea prevăzută la articolul 2 alineatul (3). Statele membre nu acordă în cazul societăților de investiții sau al holdingurilor financiare derogările prevăzute la articolul 1a.”

3.

Articolul 53a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 53a

Statele membre nu acordă derogările prevăzute la articolele 1a, 11, 27, la articolul 43 alineatul (1) punctele 7a și 7b și la articolele 46, 47 și 51 în cazul societăților ale căror titluri de valoare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE.”

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/7

(1)

În conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (3), Comisia poate înainta Parlamentului European și Consiliului propuneri legislative pentru stabilirea de programe multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio. Programele respective ar trebui să definească orientările politice și obiectivele pentru planificarea strategică și armonizarea utilizării spectrului radio în conformitate cu directivele care se aplică rețelelor și serviciilor de comunicații electronice. Orientările politice și obiectivele respective ar trebui să se refere la disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului radio, necesare pentru instituirea și funcționarea pieței interne. Programul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (denumit în continuare „programul”) ar trebui să susțină obiectivele și măsurile-cheie evidențiate în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 privind Strategia Europa 2020 și în Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 privind „O agendă digitală pentru Europa” și se numără printre cele 50 de măsuri prioritare din Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2010, „Către un act privind piața unică”.

(2)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere legislației Uniunii în vigoare, în special Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (4), Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (5), Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (6), Directivei 2002/21/CE, precum și Deciziei nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvențe radio) (7). De asemenea, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere măsurilor luate la nivel național, în conformitate cu legislația Uniunii, care urmăresc obiective de interes general, în special legate de reglementarea conținutului și de politica audiovizuală, și nici dreptului statelor membre de a își organiza și utiliza spectrul radio în scopuri legate de ordinea publică, siguranța publică și apărare.

(3)

Spectrul radio este o resursă publică cheie pentru sectoare și servicii esențiale, care includ comunicațiile mobile, comunicațiile fără fir în bandă largă și prin satelit, transmisiunile de televiziune și radio, transporturile, radiolocația, precum și pentru aplicații precum alarmele, comanda la distanță, protezele auditive, microfoanele și echipamentele medicale. Pe spectrul radio se bazează servicii publice, cum sunt serviciile de securitate și siguranță inclusiv protecția civilă, și activități științifice, cum sunt meteorologia, observarea Pământului, radioastronomia și cercetarea spațială. Facilitarea accesului la spectrul radio joacă, de asemenea, un rol în asigurarea comunicațiilor electronice, în special pentru cetățenii și întreprinderile aflate în zone îndepărtate sau slab populate, cum ar fi regiunile rurale sau insulele. Prin urmare, măsurile de reglementare a spectrului radio au implicații economice, în domeniul siguranței, al sănătății, al interesului public, culturale, științifice, sociale, de mediu și tehnice.

(4)

Ar trebui adoptată o abordare economică și socială reînnoită cu privire la gestionarea, alocarea și utilizarea spectrului radio. Acest program ar trebui să aibă o componentă axată special pe această politică, în scopul de a asigura o mai mare eficiență a spectrului radio, o mai bună planificare a frecvențelor, precum și măsuri de protecție împotriva practicilor anticoncurențiale.

(5)

Planificarea strategică și armonizarea utilizării spectrului radio la nivelul Uniunii ar trebui să consolideze piața internă a serviciilor și echipamentelor de comunicații electronice fără fir, precum și alte politici ale Uniunii care implică utilizarea spectrului radio, oferind astfel noi posibilități de inovare și de creare de locuri de muncă și, în același timp, contribuind la redresare economică și la integrare socială la scara întregii Uniuni, respectând totodată importanta valoare socială, culturală și economică a spectrului radio.

(6)

Armonizarea utilizării adecvate a spectrului radio poate, de asemenea, să fie benefică pentru calitatea serviciilor oferite prin comunicațiile electronice și este esențială pentru crearea unor economii de scară, reducând costurile instalării rețelelor fără fir și costurile echipamentelor fără fir destinate consumatorilor. În acest sens, Uniunea are nevoie de un program de politică prin care să acopere piața internă în toate domeniile de politică ale Uniunii care implică utilizarea spectrului radio, precum politicile privind comunicațiile electronice, cercetarea, dezvoltarea tehnologică, spațiul, transporturile, energia și audiovizualul.

(7)

Acest program ar trebui să promoveze concurența și să contribuie la punerea bazelor unei veritabile piețe digitale unice.

(8)

Acest program ar trebui, în special, să susțină Strategia Europa 2020, având în vedere potențialul uriaș de care dispun serviciile fără fir pentru a promova o economie bazată pe cunoaștere, a dezvolta și a sprijini sectoarele care se bazează pe tehnologiile informației și comunicațiilor și a depăși decalajul digital. Utilizarea tot mai mare în special a serviciilor media audiovizuale și a conținutului online impulsionează cererea de viteză și acoperire. Programul este, de asemenea, o acțiune-cheie din Agenda digitală pentru Europa, care urmărește furnizarea internetului de mare viteză în bandă largă în viitoarea economie bazată pe rețele și cunoaștere, cu obiectivul ambițios de a asigura o acoperire universală în bandă largă. Furnizarea celor mai mari viteze și capacități posibile în bandă largă, prin cablu sau fără fir, contribuie la atingerea obiectivului de acces în bandă largă de cel puțin 30 Mbps pentru toți până în 2020 și de acces în bandă largă la viteze de minimum 100 Mbps pentru cel puțin jumătate din gospodăriile din Uniune și este importantă pentru stimularea creșterii economice și a competitivității globale și, totodată, necesară pentru obținerea beneficiilor economice și sociale durabile ale unei piețe digitale unice. Programul ar trebui să sprijine și să promoveze, de asemenea, și alte politici sectoriale ale Uniunii, precum cele referitoare la un mediu durabil și la incluziunea economică și socială a tuturor cetățenilor Uniunii. Ca urmare a importanței aplicațiilor fără fir pentru inovare, acest program este și o inițiativă-cheie de susținere a politicilor Uniunii în domeniul inovării.

(9)

Programul ar trebui să pună bazele unei dezvoltări prin care Uniunea să poată prelua conducerea în ceea ce privește vitezele conexiunilor fără fir în bandă largă, mobilitatea, acoperirea și capacitatea. O astfel de poziție de lider în acest domeniu este esențială pentru a institui o piață digitală unică competitivă care să contribuie la deschiderea pieței interne pentru toți cetățenii Uniunii.

(10)

Acest program ar trebui să specifice principiile directoare și obiectivele până în 2015 pentru statele membre și pentru instituțiile Uniunii și să stabilească inițiativele specifice de punere în aplicare. Deși gestionarea spectrului radio este încă în mare măsură o competență națională, aceasta ar trebui exercitată în conformitate cu legislația existentă a Uniunii și ar trebui să permită acțiunile care au ca scop aplicarea politicilor Uniunii.

(11)

De asemenea, programul ar trebui să țină seama de Decizia nr. 676/2002/CE și de experiența tehnică a Conferinței Europene a Administrațiilor de Poștă și Telecomunicații (denumită în continuare „CEPT”), astfel încât politicile Uniunii care se bazează pe spectrul radio și care au fost aprobate de Parlamentul European și de Consiliu să poată fi aplicate prin măsuri tehnice de punere în aplicare, cu mențiunea că astfel de măsuri pot fi luate ori de câte ori este necesar pentru punerea în aplicare a politicilor deja existente ale Uniunii.

(12)

Facilitarea accesului la spectrul radio ar putea necesita tipuri inovatoare de autorizare, precum utilizarea colectivă a spectrului radio sau utilizarea în comun a infrastructurii, a căror aplicare în Uniune ar putea fi facilitată prin identificarea celor mai bune practici și încurajarea partajării informațiilor, precum și prin definirea anumitor condiții comune sau convergente pentru utilizarea spectrului radio. Autorizațiile generale, care reprezintă cel mai puțin costisitor tip de autorizare, sunt de interes special în cazurile în care interferența nu riscă să devină un obstacol în calea dezvoltării altor servicii.

(13)

Deși din punct de vedere tehnologic se află încă în stadiu de dezvoltare, așa-numitele „tehnologii cognitive” ar trebui să fie explorate în continuare, inclusiv prin facilitarea utilizării în comun pe baza geolocalizării.

(14)

Comerțul cu drepturi de spectru radio, combinat cu condiții flexibile de utilizare, ar putea să aducă beneficii substanțiale creșterii economice. Prin urmare, benzile în care utilizarea flexibilă a fost deja introdusă prin legislația Uniunii ar trebui să devină imediat comercializabile în conformitate cu Directiva 2001/21/CE. Schimbul de bune practici privind condițiile și procedurile de autorizare pentru astfel de benzi și măsurile comune de prevenire a acumulării drepturilor de utilizare a spectrului radio, acumulare care ar putea duce la poziții dominante și la incapacitatea nejustificată de a utiliza astfel de drepturi, ar facilita introducerea coordonată a acestor măsuri de către toate statele membre și achiziționarea unor astfel de drepturi oriunde în Uniune. Utilizarea colectivă (sau în comun) a spectrului radio – înțeleasă ca un număr nedefinit de utilizatori independenți și/sau echipamente independente care accesează spectrul radio în aceeași gamă de frecvențe, în același timp, într-o zonă geografică dată și în condiții bine definite – ar trebui încurajată acolo unde este posibil, fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2002/20/CE în ceea ce privește rețelele și serviciile de comunicații electronice.

(15)

După cum se subliniază în Agenda digitală pentru Europa, banda largă fără fir este un mijloc important de stimulare a concurenței, a posibilităților de alegere oferite consumatorilor și a accesului în zonele rurale și în alte zone în care instalarea benzii largi prin cablu este dificilă sau neviabilă din punct de vedere economic. Totuși, gestionarea spectrului radio poate afecta concurența prin modificarea rolului și a forței operatorilor de pe piață, de exemplu, dacă utilizatorilor existenți li se oferă avantaje concurențiale necuvenite. Accesul limitat la spectrul radio, în special atunci când spectrul radio corespunzător devine insuficient, poate crea o barieră pentru intrarea noilor servicii sau aplicații, precum și obstacole în calea inovării și a concurenței. Achiziționarea de noi drepturi de utilizare a spectrului radio, inclusiv prin transferul sau închirierea frecvențelor sau prin alte tranzacții între utilizatori, precum și introducerea unor criterii noi și flexibile pentru utilizarea spectrului radio, pot avea un impact asupra situației concurențiale existente. În consecință, statele membre ar trebui să ia măsuri de reglementare ex ante sau ex post adecvate (precum măsuri de modificare a drepturilor existente, de interzicere a anumitor achiziții de drepturi de utilizare a spectrului radio, de impunere a unor condiții privind tezaurizarea spectrului radio și utilizarea eficientă a acestuia, precum cele menționate în Directiva 2002/21/CE, de limitare a spectrului radio de care dispune fiecare întreprindere sau de evitare a acumulării excesive de drepturi de utilizare a spectrului radio) pentru a evita denaturarea concurenței, în conformitate cu principiile care stau la baza Directivei 2002/20/CE și a Directivei 87/372/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice (8) (Directiva GSM).

(16)

Efectuarea unui inventar al utilizării actuale a spectrului radio și a unei analize a tendințelor tehnologice, a viitoarelor necesități și a cererii de spectru radio, în special între 400 MHz și 6 GHz, ar trebui să permită identificarea benzilor de frecvență a căror eficiență ar putea fi îmbunătățită, precum și a posibilităților de utilizare în comun a spectrului radio, atât în beneficiul sectorului comercial, cât și al celui public. Metodologia pentru crearea și actualizarea unui inventar al utilizării existente a spectrului radio ar trebui să țină seama în mod corespunzător de sarcina administrativă generată la nivelul administrațiilor și ar trebui să vizeze reducerea la minimum a sarcinii respective. Prin urmare, informațiile furnizate de statele membre în temeiul Deciziei 2007/344/CE a Comisiei din 16 mai 2007 privind disponibilitatea armonizată a informațiilor referitoare la utilizarea spectrului de frecvențe radio în cadrul Comunității (9) ar trebui luate pe deplin în considerare atunci când se elaborează metodologia pentru crearea unui inventar al utilizării existente a spectrului radio.

(17)

Standardele armonizate prevăzute în Directiva 1999/5/CE sunt esențiale pentru asigurarea unei utilizări eficiente a spectrului radio și ar trebui să țină seama de condițiile de utilizare în comun definite prin lege. Standardele europene pentru rețelele și echipamentele electronice și electrice care nu utilizează unde radio ar trebui, de asemenea, să contribuie la evitarea perturbărilor în utilizarea spectrului radio. Impactul cumulat al creșterii volumului și densității echipamentelor și aplicațiilor fără fir combinat cu diversitatea utilizărilor spectrului radio reprezintă o provocare pentru abordările actuale ale gestionării interferențelor. Aceste aspecte ar trebui, așadar, examinate și reevaluate împreună cu caracteristicile receptoarelor și cu mecanisme mai sofisticate de evitare a interferențelor.

(18)

Statelor membre ar trebui să li se permită, după caz, să introducă măsuri de compensare legate de costurile de migrare.

(19)

În conformitate cu obiectivele Agendei digitale pentru Europa, banda largă fără fir ar putea contribui substanțial la redresarea și creșterea economică dacă ar fi pus la dispoziție un spectru radio suficient, dacă drepturile de utilizare a spectrului radio ar fi acordate rapid și dacă ar fi permisă adaptarea comerțului cu acestea la evoluția pieței. Agenda digitală pentru Europa susține accesul tuturor cetățenilor Uniunii la banda largă la o viteză de cel puțin 30 Mbps până în 2020. În consecință, spectrul radio, care face deja obiectul unor decizii în vigoare ale Comisiei, ar trebui pus la dispoziție în termenii și condițiile prevăzute în deciziile respective. În funcție de cererea de pe piață, procesul de autorizare ar trebui să aibă loc în conformitate cu Directiva 2002/20/CE până la 31 decembrie 2012 pentru comunicațiile terestre în vederea facilitării accesului tuturor la banda largă fără fir, în special în cadrul benzilor de frecvență desemnate prin Deciziile 2008/411/CE (10), 2008/477/CE (11) și 2009/766/CE (12) ale Comisiei. În vederea completării serviciilor terestre în bandă largă și asigurarea acoperirii celor mai îndepărtate regiuni ale Uniunii, accesul la banda largă prin satelit ar putea fi o soluție rapidă și fezabilă.

(20)

Ar trebui introduse, după caz, modalități mai flexibile de utilizare a spectrului radio pentru a încuraja inovarea și serviciile de conectare rapidă în bandă largă, care permit întreprinderilor să-și reducă costurile și să-și amelioreze competitivitatea și care permit crearea de noi servicii interactive online, de exemplu, în domeniile învățământului, sănătății și serviciilor de interes general pentru public.

(21)

Având aproape 500 de milioane de persoane conectate la banda largă de mare viteză în Europa ar putea să contribuie la dezvoltarea pieței interne, creând o masă critică de utilizatori unică în lume, oferind tuturor regiunilor noi oportunități, dând fiecărui utilizator valoare adăugată și oferind Uniunii capacitatea de a fi o economie de prim rang la nivel mondial bazată pe cunoaștere. Implementarea rapidă a benzii largi este, prin urmare, crucială pentru dezvoltarea productivității europene și pentru apariția de noi întreprinderi mici care pot să devină lideri în diferite sectoare, de exemplu al sănătății, al producției și al serviciilor.

(22)

În 2006, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) a estimat că viitoarele cerințe privind lărgimea benzii, în vederea dezvoltării Telecomunicațiilor Mobile Internaționale-2000 (TMI-2000) și a sistemelor avansate TMI (comunicații mobile 3G și 4G) ar fi între 1 280 și 1 720 MHz în 2020 pentru sectorul comunicațiilor mobile comerciale în fiecare regiune a UIT, inclusiv Europa. Ar trebui notat că cifra mai mică (1 280 MHz) este superioară cerințelor pentru anumite țări. În plus, există anumite țări în care cerințele sunt mai mari decât cifra superioară (1 720 MHz). Ambele cifre includ spectrul radio deja utilizat sau prevăzut a fi utilizat pentru sistemele pre-TMI și pentru TMI-2000 și variantele îmbunătățite ale acestuia. Fără eliberarea spectrului radio necesar, de preferință într-un mod armonizat la nivel mondial, noile servicii și creșterea economică vor fi îngreunate de constrângeri legate de capacitatea rețelelor mobile.

(23)

Banda de 800 MHz (790-862 MHz) este optimă pentru acoperirea cu servicii fără fir în bandă largă a unor zone întinse. Având în vedere armonizarea condițiilor tehnice în conformitate cu Decizia 2010/267/UE, precum și Recomandarea Comisiei din 28 octombrie 2009 privind facilitarea eliberării dividendului digital în Uniunea Europeană (13) care face apel la abandonarea radiodifuziunii analogice până la 1 ianuarie 2012, precum și evoluția rapidă a reglementărilor naționale, această bandă ar trebui, în principiu, să fie pusă la dispoziție pentru serviciile de comunicații electronice în Uniune până în 2013. Pe termen lung, în funcție de rezultatele unei analize a tendințelor tehnologice, a necesităților viitoare și a cererii de spectru radio, ar putea fi avut în vedere și un spectru radio suplimentar. Deoarece banda de 800 MHz are capacitatea de transmisie pe zone întinse, la drepturi ar putea fi adăugate, după caz, obligații de acoperire.

(24)

Înmulțirea posibilităților de comunicare fără fir în bandă largă este crucială pentru a furniza noi platforme de distribuție sectorului cultural, pregătind astfel terenul pentru o dezvoltare cu succes a sectorului respectiv în viitor.

(25)

Sistemele de acces fără fir, inclusiv rețelele locale radio, pot depăși alocările actuale în regim fără licență. Necesitatea și fezabilitatea extinderii alocărilor de spectru radio în regim fără licență pentru sistemele de acces fără fir, inclusiv rețelele radio locale, la 2,4 GHz și 5 GHz, ar trebui evaluate în funcție de inventarul utilizărilor actuale ale spectrului radio și de necesitățile care apar în legătură cu spectrul radio, precum și în funcție de utilizarea acestuia în alte scopuri.

(26)

În timp ce radiodifuziunea va rămâne o platformă importantă de distribuție a conținutului, întrucât încă este cea mai ieftină platformă de distribuție în masă, banda largă fără fir sau prin cablu, precum și alte servicii noi oferă noi posibilități sectorului cultural de a-și diversifica gama de platforme de distribuție, de a furniza servicii la cerere și de a profita de potențialul economic al creșterii majore a traficului de date.

(27)

Pentru a se axa pe prioritățile acestui prim program multianual, statele membre și Comisia ar trebui să coopereze în vederea susținerii și atingerii obiectivului de a permite Uniunii să preia poziția de lider în domeniul serviciilor de comunicații electronice fără fir în bandă largă, prin eliberarea de spectru radio suficient în benzi rentabile pentru ca serviciile respective să fie disponibile la scară largă.

(28)

Deoarece o abordare comună și economiile de scară sunt esențiale pentru dezvoltarea comunicațiilor în bandă largă în întreaga Uniune și pentru prevenirea denaturării concurenței și a fragmentării pieței între statele membre, o serie de bune practici privind condițiile și procedurile de autorizare ar trebui să fie identificate de statele membre în mod concertat, precum și împreună cu Comisia. Astfel de condiții și proceduri ar putea să includă obligațiile de acoperire, mărimea blocurilor de frecvențe, calendarul de acordare a drepturilor, accesul la operatorii rețelelor mobile virtuale și durata drepturilor de utilizare a spectrului radio. Reflectând importanța comerțului cu frecvențe pentru creșterea eficienței utilizării spectrului radio și pentru dezvoltarea pieței interne a echipamentelor și serviciilor fără fir, condițiile și procedurile respective ar trebui să se aplice benzilor de frecvență alocate comunicațiilor fără fir, pentru care drepturile de utilizare pot fi transferate sau închiriate.

(29)

Ar putea fi necesar spectru radio suplimentar pentru alte sectoare cum ar fi transporturile (pentru sisteme de siguranță, de informare și de management), cercetarea și dezvoltarea (C&D), e-sănătatea, e-incluziunea și, dacă este necesar, protecția publică și intervenția în caz de dezastre (PPID), deoarece acestea utilizează tot mai mult transmiterea de imagini video și date pentru un serviciu rapid și eficient. Optimizarea sinergiilor dintre politica în domeniul spectrului radio și activitățile de cercetare și dezvoltare, precum și desfășurarea de studii privind radiocompatibilitatea diferiților utilizatori ai spectrului radio ar trebui să faciliteze inovarea. Mai mult, rezultatele cercetării întreprinse în contextul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) arată că este necesară examinarea nevoilor de frecvențe ale proiectelor care ar putea avea un mare potențial economic sau de investiții, în special pentru IMM-uri, cum ar fi tehnologia radio cognitiv sau e-sănătatea. Pentru susținerea activităților de C&D și științifice ar trebui asigurată totodată o protecție adecvată împotriva interferențelor prejudiciabile.

(30)

Strategia Europa 2020 stabilește obiective de mediu pentru o economie sustenabilă, eficientă din punct de vedere energetic și competitivă, cum ar fi creșterea eficienței energetice cu 20 % până în 2020. După cum se subliniază în Agenda digitală pentru Europa, un rol principal revine sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor. Printre acțiunile propuse se numără accelerarea instalării în întreaga Uniune a sistemelor inteligente de gestionare a energiei (rețele și contoare inteligente) care utilizează facilitățile oferite de comunicații pentru a reduce consumul de energie, precum și dezvoltarea sistemelor de transport inteligente și a gestionării inteligente a traficului pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon în sectorul transporturilor. Utilizarea eficientă a tehnologiilor aplicate spectrului radio ar putea contribui, de asemenea, la reducerea consumului de energie al echipamentelor radio și la limitarea impactului asupra mediului în zonele rurale și îndepărtate.

(31)

O abordare coerentă a autorizării privind spectrul radio în Uniune ar trebui să ia pe deplin în considerare protecția sănătății publice împotriva câmpurilor electromagnetice, care este esențială pentru bunăstarea cetățenilor. Asigurând respectarea Recomandării 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului la câmpuri electromagnetice (0 Hz-300 GHz) (14), este esențial să se asigure monitorizarea permanentă a efectelor de natură ionizantă și neionizantă asupra sănătății ale utilizării spectrului radio, inclusiv a efectelor cumulate în situații reale în care diferite frecvențe ale spectrului radio sunt utilizate de un număr din ce în ce mai mare de tipuri de echipamente.

(32)

Obiectivele esențiale de interes general, precum siguranța vieții, evidențiază necesitatea unor soluții tehnice coordonate de interoperabilitate a serviciilor de siguranță și de urgență între statele membre. Ar trebui pus la dispoziție, într-un mod coerent, un spectru radio suficient pentru dezvoltarea și libera circulație a serviciilor și dispozitivelor de siguranță, precum și pentru dezvoltarea soluțiilor inovatoare de siguranță și de urgență paneuropene sau interoperabile. Studiile au arătat că este necesar spectru radio suplimentar armonizat sub 1 GHz pentru furnizarea serviciilor mobile în bandă largă pentru PPID în întreaga Uniune în următorii 5-10 ani.

(33)

Reglementarea spectrului radio are o pronunțată dimensiune transfrontalieră sau internațională, ca urmare a caracteristicilor de propagare, a naturii internaționale a piețelor dependente de servicii care utilizează radiocomunicațiile și a necesității de a evita interferențele prejudiciabile între țări.

(34)

Potrivit jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care obiectul unui acord internațional intră în parte în sfera de competență a Uniunii și în parte în cea a statelor membre, este esențial să se asigure o cooperare strânsă între acestea din urmă și instituțiile Uniunii. Această obligație de cooperare, astfel cum a fost clarificată în jurisprudența consacrată, decurge din principiul unității în reprezentarea internațională a Uniunii și a statelor sale membre.

(35)

De asemenea, statele membre ar putea avea nevoie de sprijin în ceea ce privește coordonarea frecvențelor în cadrul negocierilor bilaterale cu țări vecine ale Uniunii, inclusiv cu țări candidate sau în curs de aderare, pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul legislației Uniunii în materie de coordonare a frecvențelor. Acest lucru ar trebui să contribuie, de asemenea, la evitarea interferențelor prejudiciabile și la creșterea eficienței spectrului radio și a convergenței utilizării acestuia chiar și dincolo de frontierele Uniunii.

(36)

În vederea realizării obiectivelor prezentei decizii, este important să se consolideze cadrul instituțional actual de coordonare a politicii privind spectrul radio și a gestionării acestuia la nivelul Uniunii, inclusiv în chestiunile care afectează în mod direct două sau mai multe state membre, ținând pe deplin seama de competența și experiența de specialitate a administrațiilor naționale. Sunt, de asemenea, esențiale cooperarea și coordonarea dintre organismele de standardizare, instituțiile de cercetare și CEPT.

(37)

În cazul în care sunt necesare condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (15).

(38)

Deoarece obiectivul prezentei decizii, și anume instituirea unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea acțiunii propuse, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(39)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la rezultatele obținute în temeiul prezentei decizii, precum și la acțiunile viitoare planificate.

(40)

La redactarea propunerii sale, Comisia a ținut seama în cel mai înalt grad de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio înființat prin Decizia 2002/622/CE a Comisiei (16),

(a)

aplicarea celui mai adecvat și mai puțin costisitor sistem de autorizare posibil, astfel încât flexibilitatea și eficiența utilizării spectrului radio să crească la maximum. Un astfel de sistem de autorizare se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale;

(b)

stimularea dezvoltării pieței interne prin promovarea instituirii în viitor a serviciilor digitale în întreaga Uniune și prin încurajarea concurenței reale;

(c)

promovarea concurenței și a inovării, ținându-se seama de necesitatea evitării interferențelor prejudiciabile și de nevoia asigurării calității tehnice a serviciului, pentru a facilita disponibilitatea serviciilor în bandă largă și pentru a oferi un răspuns eficient la creșterea traficului fără fir de date;

(d)

definirea condițiilor tehnice de utilizare a spectrului radio, luând în considerare pe deplin dreptul Uniunii în domeniu, inclusiv privind limitarea expunerii populației la câmpurile electromagnetice;

(e)

promovarea principiului neutralității tehnologiei și a serviciului în drepturile de utilizare a spectrului radio, acolo unde este posibil.

(a)

aplicarea neutralității tehnologiei și a serviciului în drepturile de utilizare a spectrului radio pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice și în transferul sau închirierea drepturilor individuale de utilizare a frecvențelor radio;

(b)

promovarea armonizării utilizării frecvențelor radio pe întreg teritoriul Uniunii, în concordanță cu necesitatea de a asigura utilizarea efectivă și eficientă a acestora;

(c)

facilitarea unui trafic fără fir de date intensificat și a serviciilor în bandă largă, în special prin stimularea flexibilității, precum și promovarea inovării, ținându-se seama de necesitatea de a evita interferențele prejudiciabile și de a asigura calitatea tehnică a serviciului.

(a)

încurajarea utilizării și gestionării eficiente a spectrului radio astfel încât cererea crescândă de utilizare a frecvențelor să poată fi satisfăcută în cele mai bune condiții, reflectând importanta valoare socială, culturală și economică a spectrului radio;

(b)

alocarea în timp util a unui spectru radio suficient și adecvat pentru susținerea obiectivelor de politică ale Uniunii și pentru satisfacerea în cel mai bun mod a cererii tot mai mari din domeniul traficului fără fir de date, permițând astfel dezvoltarea serviciilor comerciale și publice și ținând totodată seama de obiectivele de interes general importante, precum diversitatea culturală și pluralismul mass-mediei; în acest scop, ar trebui depuse toate eforturile pentru a identifica, pe baza inventarului stabilit în temeiul articolului 9, cel puțin 1 200 MHz de spectru radio corespunzător până în 2015. Această cifră include spectrul radio deja utilizat;

(c)

eliminarea decalajului digital și contribuția la realizarea obiectivelor Agendei digitale pentru Europa, stimulând accesul la banda largă cu o viteză de cel puțin 30 Mbps până în 2020, pentru toți cetățenii Uniunii și permițând Uniunii să dispună de cea mai mare viteză și capacitate posibilă pentru serviciile în bandă largă;

(d)

a face posibilă poziția de lider a Uniunii în domeniul serviciilor de comunicații electronice fără fir în bandă largă prin eliberarea de spectru radio suficient în benzi rentabile pentru ca serviciile respective să fie disponibile la scară largă;

(e)

asigurarea de oportunități atât pentru sectorul comercial, cât și pentru sectoarele publice prin intermediul creșterii capacității serviciilor mobile în bandă largă;

(f)

promovarea inovării și a investițiilor printr-o flexibilitate sporită în ceea ce privește utilizarea spectrului radio, printr-o aplicare consecventă în întreaga Uniune a principiilor neutralității tehnologiei și a serviciului în rândul soluțiilor tehnologice care pot fi adoptate și printr-o previzibilitate normativă adecvată, astfel cum este prevăzut, printre altele, în cadrul de reglementare pentru comunicațiile electronice prin eliberarea unui spectru radio armonizat pentru noi tehnologii avansate și prin posibilitatea comercializării drepturilor de utilizare a spectrului radio, creând astfel oportunități de dezvoltare în viitor a serviciilor digitale în întreaga Uniune;

(g)

facilitarea accesului la spectrul radio prin valorificarea avantajelor oferite de autorizațiile generale pentru comunicațiile electronice în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2002/20/CE;

(h)

încurajarea utilizării în comun a infrastructurilor pasive în cazurile în care acest lucru este proporțional și nediscriminatoriu, astfel cum s-a prevăzut la articolul 12 din Directiva 2002/21/CE;

(i)

menținerea și dezvoltarea concurenței efective, în special în domeniul serviciilor de comunicații electronice, prin încercarea de a evita, prin măsuri ex ante sau prin măsuri de remediere ex post, acumularea excesivă de drepturi de utilizare a frecvențelor radio de către anumite întreprinderi, fapt care dăunează semnificativ concurenței;

(j)

reducerea fragmentării și exploatarea deplină a potențialului pieței interne pentru a promova creșterea economică și economiile de scară la nivelul Uniunii prin îmbunătățirea coordonării și a armonizării condițiilor tehnice pentru utilizarea și disponibilitatea spectrului radio, după caz;

(k)

evitarea interferențelor prejudiciabile sau a perturbărilor cauzate de alte dispozitive care utilizează sau nu undele radio, printre altele prin facilitarea elaborării de standarde care să contribuie la o utilizare eficientă a spectrului radio și prin creșterea imunității la interferență a receptoarelor, ținând seama în mod special de impactul cumulat al creșterii volumului și densității dispozitivelor și aplicațiilor radio;

(l)

stimularea accesibilității noilor produse și tehnologii pentru consumatori, astfel încât trecerea la tehnologia digitală și utilizarea eficientă a dividendului digital să fie sprijinită de consumatori;

(m)

reducerea amprentei de carbon a Uniunii prin sporirea eficienței tehnice și a eficienței energetice a rețelelor și echipamentelor de comunicații fără fir.

(a)

pentru a limita întinderea spectrului radio pentru care se acordă drepturi de utilizare unei întreprinderi sau pentru a condiționa astfel de drepturi de utilizare, cum ar fi acordarea accesului generalizat sau roaming la nivel național sau regional, în anumite benzi sau în anumite grupuri de benzi cu caracteristici similare, de exemplu, în benzile sub 1 GHz alocate serviciilor de comunicații electronice. Aceste condiții suplimentare pot fi impuse numai de autoritățile naționale competente;

(b)

pentru a rezerva, dacă este cazul, în funcție de situația de pe piața națională, o anumită parte a unei benzi de frecvență sau a unui grup de benzi pentru a fi alocate noilor actori de pe piață;

(c)

pentru a refuza acordarea de noi drepturi de utilizare a spectrului radio sau autorizarea de noi utilizări ale spectrului radio în anumite benzi sau pentru a condiționa acordarea de noi drepturi de utilizare a spectrului radio sau autorizarea de noi utilizări ale spectrului radio, pentru a evita denaturarea concurenței cauzată de eventuale alocări, transferuri sau acumulări ale drepturilor de utilizare;

(d)

pentru a interzice sau pentru a impune condiții asupra transferurilor de drepturi de utilizare a spectrului radio care nu sunt supuse controlului fuziunilor la nivel național sau al Uniunii, în cazul în care astfel de transferuri pot dăuna semnificativ concurenței;

(e)

pentru a modifica drepturile existente în conformitate cu Directiva 2002/20/CE atunci când acest lucru este necesar pentru a remedia a posteriori denaturarea concurenței cauzată de eventuale transferuri sau acumulări ale drepturilor de utilizare a frecvențelor radio.

(a)

să permită identificarea benzilor de frecvență în care eficiența utilizărilor actuale ale spectrului radio ar putea fi îmbunătățită;

(b)

să contribuie la identificarea benzilor de frecvență care ar putea fi adecvate pentru realocare și a posibilităților de utilizare în comun a spectrului radio, în vederea sprijinirii politicilor UE stabilite în prezenta decizie, ținând seama în același timp de necesitățile viitoare de spectru radio pe baza, printre altele, a cererii consumatorilor și operatorilor și de posibilitatea de a satisface aceste necesități;

(c)

să contribuie la analiza diferitelor tipuri de utilizare a spectrului radio, atât de către utilizatorii privați, cât și de către cei publici;

(d)

să contribuie la identificarea benzilor de frecvență care ar putea fi alocate sau realocate în vederea creșterii eficienței utilizării lor, la încurajarea inovării și a creșterii concurenței pe piața internă, la explorarea unor noi modalități de utilizare în comun a spectrului radio, în beneficiul atât al utilizatorilor privați, cât și al celor publici, ținând seama de impactul potențial pozitiv și negativ al alocării și realocării respectivelor benzi și a benzilor adiacente asupra utilizatorilor existenți.

(a)

stabilirea modalităților practice și a modelelor uniforme de colectare și furnizare a datelor din partea statelor membre către Comisie, cu privire la utilizările actuale ale spectrului radio, cu condiția respectării reglementărilor în materie de secrete de afaceri prevăzute la articolul 8 din Decizia nr. 676/2002/CE și a dreptului statelor membre de a nu divulga informații confidențiale, ținând seama de obiectivul de a reduce la minimum sarcina administrativă și de obligațiile existente care revin statelor membre în conformitate cu alte reglementări la nivelul Uniunii, în special obligațiile de a furniza informații specifice;

(b)

stabilirea metodologiei de analiză a tendințelor tehnologice, a necesităților viitoare și a cererii de frecvențe radio în domeniile de politică ale Uniunii care fac obiectul prezentei decizii, în special pentru acele servicii care ar putea opera în gama de frecvențe 400 MHz-6 GHz, în vederea identificării utilizărilor în curs de apariție și potențial semnificative ale spectrului radio.

(a)

dacă subiectul negocierilor internaționale intră în sfera de competență a Uniunii, poziția Uniunii se stabilește în conformitate cu legislația Uniunii;

(b)

dacă subiectul negocierilor internaționale intră parțial în sfera de competență a Uniunii și parțial în sfera de competență a statelor membre, Uniunea și statele membre caută să stabilească o poziție comună în conformitate cu cerințele principiului cooperării sincere.

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/18

(1)

Directiva 2010/31/UE solicită Comisiei să stabilească prin intermediul unui act delegat un cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora.

(2)

Este responsabilitatea statelor membre să stabilească cerințele minime de performanță energetică pentru clădiri și elementele acestora. Cerințele trebuie să fie stabilite în vederea atingerii unor niveluri optime din punctul de vedere al costurilor. Este la latitudinea statelor membre să decidă dacă referința utilizată la nivel național ca și rezultat final al calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor este cea calculată din perspectivă macroeconomică (luând în considerare costurile și beneficiile investițiilor pentru eficiență energetică pentru societate în ansamblul ei) sau cea calculată din punct de vedere strict financiar (luând în calcul numai investiția ca atare). Cerințele minime de performanță energetică la nivel național nu trebuie să fie mai mici cu mai mult de 15 % decât rezultatul calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, considerat ca fiind referința la nivel național. Nivelul optim din punctul de vedere al costurilor trebuie să se situeze în intervalul nivelurilor de performanță pentru care analiza cost-beneficiu a ciclului de viață este pozitivă.

(3)

Directiva 2010/31/UE promovează reducerea consumului de energie în mediul construit, subliniind, de asemenea, faptul că sectorul construcțiilor este una dintre principalele surse de emisii de dioxid de carbon.

(4)

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (2) prevede instituirea unor cerințe minime de performanță energetică pentru astfel de produse. La stabilirea cerințelor naționale pentru sistemele tehnice ale clădirilor, statele membre trebuie să țină seama de măsurile de punere în aplicare stabilite în temeiul directivei respective. Performanțele produselor pentru construcții care urmează a fi utilizate pentru calcule în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie determinate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (3).

(5)

Obiectivul nivelurilor eficiente sau optime, din punctul de vedere al costurilor, ale performanței energetice poate, în anumite circumstanțe, să justifice stabilirea de către statele membre a unor cerințe privind nivelul eficient sau optim din punctul de vedere al costurilor pentru elementele clădirii care, în practică, ar ridica obstacole în privința unor soluții de proiectare a clădirilor sau opțiuni tehnice, dar ar stimula utilizarea unor produse cu impact energetic cu performanțe energetice mai bune.

(6)

Etapele care alcătuiesc cadrul metodologic comparativ au fost stabilite în anexa III la Directiva 2010/31/UE și includ stabilirea unor clădiri de referință, definiția măsurilor de eficiență energetică care urmează să fie aplicate clădirilor de referință, evaluarea necesarului de energie primară pentru aceste măsuri și calculul costurilor măsurilor respective (și anume valoarea actualizată netă).

(7)

Cadrul comun de calcul al performanței energetice stabilit în anexa I la Directiva 2010/31/UE se aplică, de asemenea, cadrului metodologic de calcul al nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor în toate etapele acestuia, în special în etapa de calcul al performanței energetice a clădirilor și a elementelor acestora.

(8)

În scopul adaptării cadrului metodologic comparativ la circumstanțele naționale, statele membre trebuie să determine ciclul de viață economică estimat al clădirilor și/sau al elementelor acestora, costul corespunzător pentru vectorii energetici, produse, sisteme, întreținere, costurile operaționale și costurile forței de muncă, factorii de conversie în energie primară, precum și evoluția estimată a prețului la energie pentru combustibilii utilizați în contextul lor național pentru producerea energiei utilizate în imobile, ținând seama de informațiile furnizate de Comisie. De asemenea, statele membre trebuie să stabilească ratele de actualizare care vor fi utilizate la calculul din perspectivă macroeconomică și la cel din perspectivă financiară, după efectuarea analizei de sensibilitate cu cel puțin două rate ale dobânzii pentru fiecare calcul.

(9)

Pentru a asigura o abordare comună în aplicarea cadrului metodologic comparativ de către statele membre, este necesară stabilirea de către Comisie a condițiilor cadru cheie necesare pentru calcularea valorii actualizate nete, cum ar fi anul de începere a calculului, categoriile de costuri care trebuie luate în considerare și perioada de calcul care urmează să fie utilizată.

(10)

Stabilirea unei perioade de calcul comune nu intră în conflict cu dreptul statelor membre de a stabili ciclul de viață economică estimat al clădirilor și/sau al elementelor acestora, întrucât aceasta poate fi atât mai lungă, cât și mai scurtă decât perioada de calcul stabilită. Ciclul de viață economică estimat al unei clădiri sau al unui element al acesteia are doar o influență limitată asupra perioadei de calcul, deoarece aceasta din urmă este determinată mai degrabă de ciclul de renovare a unei clădiri, reprezentând perioada de timp după care o clădire este supusă unei renovări majore.

(11)

Calculele costurilor și proiecțiile cu multe ipoteze și incertitudini, inclusiv, de exemplu, evoluția prețurilor la energie de-a lungul timpului, sunt, în general, însoțite de o analiză de sensibilitate pentru a evalua soliditatea parametrilor de intrare cheie. În scopul calculării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, analiza de sensibilitate trebuie să abordeze cel puțin evoluția prețurilor energiei, precum și rata de actualizare, ideal fiind ca analiza de sensibilitate să cuprindă de asemenea evoluțiile viitoare ale prețurilor pentru tehnologii ca date de intrare pentru revizuirea calculelor.

(12)

Cadrul metodologic comparativ trebuie să permită statelor membre să compare rezultatele calculelor nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor cu cerințele minime de performanță energetică în vigoare și să utilizeze rezultatul comparației pentru a se asigura că cerințele minime de performanță energetică sunt stabilite în vederea realizării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor. Statele membre trebuie să ia în considerare, de asemenea, stabilirea unor cerințe minime de performanță energetică la nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor pentru categoriile de clădiri pentru care nu există încă cerințe minime de performanță energetică.

(13)

Metodologia costului optim este neutră din punct de vedere tehnologic și nu favorizează o soluție tehnologică în defavoarea alteia. Acesta asigură o concurență a măsurilor/pachetelor/variantelor pe durata de viață estimată a unei clădiri sau a unui element al acesteia.

(14)

Rezultatele calculelor, precum și datele de intrare și ipotezele utilizate trebuie raportate Comisiei astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2010/31/UE. Rapoartele trebuie să permită Comisiei să evalueze și să raporteze cu privire la progresele realizate de statele membre în vederea atingerii nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică.

(15)

Pentru a limita sarcina administrativă a statelor membre, trebuie ca acestea să aibă posibilitatea de a reduce numărul de calcule prin stabilirea unor clădiri de referință care sunt reprezentative pentru mai multe categorii de clădiri, fără a se aduce atingere obligației statelor membre în temeiul Directivei 2010/31/UE de a stabili cerințele minime de performanță energetică pentru anumite categorii de clădiri,

1.

cost global înseamnă suma valorii actuale a costurilor investiției inițiale, suma costurilor de funcționare și costurile de înlocuire (raportat la anul de începere), precum și costurile de eliminare, dacă este cazul. Pentru calculul la nivel macroeconomic, se introduce o categorie nouă de costuri, și anume costul emisiilor de gaze cu efect de seră;

2.

costurile investiției inițiale înseamnă toate costurile suportate până la punctul în care clădirea sau elementul acesteia este predat clientului, gata de utilizare. Acestea includ proiectarea, achiziția de elemente de construcție, conectarea la furnizori, instalarea și procesele de dare în exploatare;

3.

costurile energiei înseamnă costurile anuale și tarifele fixe și de vârf de sarcină pentru energie, inclusiv taxele naționale;

4.

costurile operaționale înseamnă toate costurile legate de funcționarea clădirii, inclusiv costurile anuale de asigurare, taxele pentru utilități și alte taxe și impozite în vigoare;

5.

costurile de întreținere înseamnă costurile anuale pentru măsurile de conservare și restaurare la calitatea dorită a unei clădiri sau a unui element al acesteia. Acestea includ costurile anuale pentru inspecție, curățenie, ajustări, reparații și consumabile;

6.

costurile de funcționare înseamnă costurile anuale de întreținere, costurile operaționale și costurile energiei;

7.

costurile de eliminare înseamnă costurile de demolare la sfârșitul duratei de viață a unei clădiri sau a unui element al acesteia și includ demolarea, îndepărtarea elementelor clădirii care nu au ajuns încă la sfârșitul duratei lor de viață, transportul și reciclarea;

8.

costul anual înseamnă suma cheltuielilor de funcționare și a costurilor periodice sau a costurilor de înlocuire plătite într-un anumit an;

9.

costul de înlocuire înseamnă o investiție substitut pentru un element al clădirii, în conformitate cu ciclul de viață economică estimat în cursul perioadei de calcul;

10.

costul emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă valoarea monetară a prejudiciilor aduse mediului din cauza emisiilor de CO2 legate de consumul de energie în clădiri;

11.

clădire de referință înseamnă o clădire de referință ipotetică sau reală care reprezintă geometria clădirii și sistemele tipice, performanța energetică tipică atât pentru anvelopa clădirii, cât și pentru sistemele acesteia, funcționalitatea tipică și structura tipică a costurilor dintr-un stat membru și care este reprezentativă pentru condițiile climatice și localizarea geografică;

12.

rata de actualizare înseamnă o valoare fixă pentru compararea valorii banilor în momente diferite și exprimată în termeni reali;

13.

factorul de actualizare înseamnă un coeficient de multiplicare utilizat pentru a converti un flux de numerar care apare la un moment dat în timp la valoarea sa echivalentă la punctul de plecare. Acesta este derivat din rata de actualizare;

14.

anul de începere înseamnă anul pe care se bazează orice calcul și de la care se stabilește perioada de calcul;

15.

perioadă de calcul înseamnă perioada de timp luată în considerare pentru calcul, exprimată, de obicei, în ani;

16.

valoarea reziduală a unei clădiri reprezintă suma valorilor reziduale ale clădirii și ale elementelor acesteia la sfârșitul perioadei de calcul;

17.

evoluția prețurilor reprezintă evoluția în timp a prețurilor la energie, produse, sisteme de construcție, servicii, forță de muncă, întreținere și alte costuri și poate fi diferită de rata inflației;

18.

măsură de eficiență energetică înseamnă o modificare aplicată unei clădiri care conduce la o reducere a necesarului de energie primară al clădirii;

19.

pachet înseamnă un set de măsuri de eficiență energetică și/sau de măsuri bazate pe surse regenerabile de energie aplicate unei clădiri de referință;

20.

variantă înseamnă rezultatul global și descrierea unui set complet de măsuri/pachete aplicate unei clădiri, putând fi compusă dintr-o combinație de măsuri privind anvelopa clădirii, tehnici pasive, măsuri privind sistemele clădirii și/sau măsuri bazate pe surse regenerabile de energie;

21.

subcategorii de clădiri înseamnă categorii de tipuri de clădiri care sunt defalcate în funcție de dimensiune, vechime, materiale de construcție, model de utilizare, zonă climatică sau alte criterii decât cele stabilite în anexa I punctul 5 din Directiva 2010/31/UE. Pentru astfel de subcategorii sunt, în general, stabilite clădirile de referință;

22.

energia livrată înseamnă energia, exprimată per vector energetic, furnizată sistemului tehnic al clădirii la limita de sistem, pentru a satisface utilizările luate în considerare (încălzire, răcire, ventilație, apă caldă menajeră, iluminat, electrocasnice etc.) sau pentru producerea de electricitate;

23.

energie necesară pentru încălzire și răcire înseamnă căldura care urmează să fie livrată sau extrasă dintr-un spațiu condiționat pentru a menține condițiile de temperatură dorite pentru o anumită perioadă de timp;

24.

energie exportată înseamnă energia, exprimată per vector energetic, furnizată de sistemul tehnic al clădirii la limita de sistem și utilizată în afara limitelor sistemului;

25.

spațiu condiționat înseamnă spațiul în care anumiți parametri ambientali, cum ar fi temperatura, umiditatea etc., sunt reglați prin mijloace tehnice, cum ar fi încălzirea și răcirea etc.;

26.

energie din surse regenerabile înseamnă energie din surse regenerabile nefosile, și anume energia eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală și oceanică, hidroenergie, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz de la stații de epurare a apelor uzate și biogaze.

(a)

iau ca an de începere pentru calcul anul în care este efectuat calculul;

(b)

utilizează perioada de calcul din anexa I la prezentul regulament;

(c)

utilizează categoriile de cost din anexa I la prezentul regulament;

(d)

utilizează ca limită inferioară minimă pentru costurile legate de emisiile de carbon prețurile ETS ale carbonului specificate în anexa II.

(a)

ciclul de viață economic estimat al clădirii și/sau al elementului clădirii;

(b)

rata de actualizare;

(c)

costurile pentru vectorii energetici, produse, sisteme, costuri de întreținere, costurile operaționale și costurile forței de muncă;

(d)

factorii de energie primară;

(e)

evoluția prețurilor la energie estimată pentru toți vectorii energetici, luând în considerare informațiile din anexa II la prezentul regulament.

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/37

(1)

Articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 al Comisiei din 27 noiembrie 2009 de stabilire a normelor speciale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește licențele de export și restituirile la export în sectorul laptelui și produselor lactate (2) prevede că, în cadrul contingentului la export pentru lapte praf deschis de Republica Dominicană, trebuie să se acorde prioritate produselor clasificate la anumite coduri din nomenclatura pentru restituirile la export. Această restricție a fost introdusă pentru a evita un număr excesiv de cereri de licență, care ar putea avea ca rezultat fragmentarea pieței și apariția riscului de pierdere din cota de piață pentru exportatorii Uniunii.

(2)

Cantitățile care au făcut obiectul cererilor pentru anul contingentar 2011/2012 au fost pentru prima dată mai mici decât cantitățile disponibile. În ceea ce privește cantitățile rămase, este oportun ca acestea să fie atribuite solicitanților care sunt interesați să primească cantități mai mari decât cele solicitate, cu condiția ca garanția să fie majorată în consecință.

(3)

Pentru a maximiza utilizarea contingentului în anii următori, este necesar să se extindă domeniul de aplicare al cererilor de licență la toate produsele din cadrul contingentului tarifar astfel cum se prevede în Acordul de parteneriat economic între statele CARIFORUM, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (3), ale cărui semnare și aplicare provizorie au fost aprobate prin Decizia 2008/805/CE a Consiliului (4). Mai mult, în ceea ce privește valabilitatea licențelor de export, derogarea prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 nu trebuie să fie limitată la produsele aparținând aceleiași categorii de produse dintre categoriile enumerate în anexa I la regulamentul menționat și trebuie extinsă la toate produsele din cadrul contingentului tarifar.

(4)

Având în vedere că, din 2008, restituirile la export sunt fixate la 0, în cererile de licențe de export și în licențe trebuie indicate codurile din Nomenclatura combinată în locul codurilor de produse din nomenclatura pentru restituirile la export. Dispozițiile relevante trebuie adaptate în consecință.

(5)

În scopul unei bune gestionări, este necesar să se notifice Comisiei, înainte de 31 august, cantitățile pentru care s-au emis licențe. În schimb, notificarea privind cantitățile atribuite este superfluă și poate fi eliminată.

(6)

Articolul 28 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 prevede că cererile de licență de export nu sunt admisibile decât dacă solicitanții depun o garanție în conformitate cu articolul 9 din regulamentul menționat. Exceptarea articolului 9 din regulamentul respectiv prevăzută la articolul 33 alineatul (1) din același regulament este, așadar, incompatibilă.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 trebuie modificat în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

1.

La articolul 27 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Se pot depune cereri de licență pentru toate produsele clasificate la codurile NC 0402 10, 0402 21 și 0402 29.”

2.

La articolul 28 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a fi admisă, nu se poate depune decât o singură cerere de licență de export per cod de produs din Nomenclatura combinată, iar toate cererile trebuie depuse în același timp pe lângă autoritatea competentă a unui singur stat membru.”

3.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 32 se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 33, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Se aplică dispozițiile capitolului II, cu excepția articolelor 7 și 10.”

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/39

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/41

(1)

Regulamentul (CE) nr. 620/2009 al Comisiei din 13 iulie 2009 privind modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară (3) stabilește norme detaliate privind depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import.

(2)

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 prevede că, în cazul în care cantitățile la care se referă cererile de licențe depășesc cantitățile disponibile pentru perioada de contingent tarifar, trebuie stabiliți coeficienți de atribuire pentru cantitățile la care se referă fiecare cerere de licență. Cererile pentru licențe de import depuse în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 620/2009 în perioada 1-7 martie 2012 depășesc cantitățile disponibile. Prin urmare, trebuie să se determine în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de alocare,

21.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/42

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 891/2009, depunerea de cereri de licențe de import pentru numărul de ordine 09.4318 a fost suspendată cu începere de la 19 ianuarie 2012 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 41/2012 al Comisiei din 18 ianuarie 2012 de suspendare a depunerii de cereri de licențe de import pentru produse din sectorul zahărului în cadrul anumitor contingente tarifare (3).

(2)

În urma notificărilor primite cu privire la licențe neutilizate și/sau utilizate parțial, sunt din nou disponibile cantități pentru respectivul număr de ordine. Prin urmare, trebuie ridicată suspendarea depunerii de cereri,