ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2011.275.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 275

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 54
20 octombrie 2011


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1043/2011 al Comisiei din 19 octombrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de acid oxalic originare din India și Republica Populară Chineză

1

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1044/2011 al Comisiei din 19 octombrie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul de specialități tradiționale garantate [Kabanosy (STG)]

16

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1045/2011 al Comisiei din 19 octombrie 2011 privind neaprobarea substanței active asulam, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei ( 1 )

23

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1046/2011 al Comisiei din 19 octombrie 2011 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

25

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1047/2011 al Comisiei din 19 octombrie 2011 privind eliberarea licențelor de import de usturoi în subperioada 1 decembrie 2011-29 februarie 2012

27

 

 

DECIZII

 

 

2011/695/UE

 

*

Decizia președintelui Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței ( 1 )

29

 

 

RECOMANDĂRI

 

 

2011/696/UE

 

*

Recomandarea Comisiei din 18 octombrie 2011 privind definiția nanomaterialelor ( 1 )

38

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 1043/2011 AL COMISIEI

din 19 octombrie 2011

de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de acid oxalic originare din India și Republica Populară Chineză

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (regulamentul de bază), în special articolul 7,

după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

1.   PROCEDURA

1.1.   Deschiderea procedurii

(1)

La 26 ianuarie 2011, Comisia Europeană (Comisia) a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (avizul de deschidere), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de acid oxalic originar din India și Republica Populară Chineză (RPC) (țările în cauză).

(2)

Procedura antidumping a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse la 13 decembrie 2010 de către Consiliul European al Industriei Chimice (CEFIC) în numele societății comerciale Oxaquim S.A. (reclamantul) care reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 25 %, din totalul producției de acid oxalic din Uniune. Plângerea conținea elemente probatoare prima facie care atestau existența dumpingului în privința produsului menționat, precum și a prejudiciilor materiale rezultate, aceste elemente fiind considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

1.2.   Părțile vizate de procedură

(3)

Comisia a anunțat în mod oficial reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori și reprezentanții țărilor în cauză, importatorii și utilizatorii, precum și asociațiile cunoscute a fi interesate, cu privire la deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere. S-a acordat o audiere tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și care au arătat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(4)

Având în vedere numărul relativ mare de producători-exportatori din țările în cauză, în avizul de deschidere s-a prevăzut eșantionarea în scopul determinării dumpingului și prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să stabilească componența eșantionului, toți producătorii-exportatori din țările în cauză au fost invitați să se prezinte Comisiei și să îi furnizeze acesteia, astfel cum este indicat în avizul de deschidere, informații de bază referitoare la activitățile lor în legătură cu produsul în cauză, desfășurate în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010. Patru societăți comerciale indiene, dintre care una nu a raportat nicio vânzare în Uniune, și trei grupuri de societăți din RPC au răspuns la exercițiul de eșantionare. Având în vedere numărul limitat al societăților sau grupurilor de societăți cooperante, s-a considerat că eșantionarea nu este necesară nici pentru India, nici pentru RPC, toate părțile fiind informate că nu se vor mai selecta eșantioane.

(5)

Ulterior, un grup de societăți comerciale din RPC au încetat, într-un stadiu timpuriu, să mai coopereze la anchetă. În plus, o societate comercială indiană a refuzat să acorde Comisiei accesul la unitatea sa de producție, în scopul efectuării unei vizite de verificare. Prin urmare, s-a considerat că aceasta nu dorește să coopereze în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și a fost informată cu privire la eventualele consecințe.

(6)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC să depună o cerere de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață (TEP) sau să solicite tratamentul individual (TI), Comisia a transmis formulare de cerere producătorilor-exportatori chinezi care au dorit să coopereze, precum și autorităților din RPC, în termenele stabilite în avizul de deschidere. Un singur grup de societăți comerciale chineze a solicitat TEP, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, sau TI, în cazul în care nu îndeplinește condițiile necesare acordării TEP, în timp ce un alt grup de societăți a solicitat numai TI.

(7)

S-au trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate. S-au primit răspunsuri din partea a trei societăți comerciale din India și două grupuri de societăți din RPC, precum și din partea reclamantului. Celălalt producător din Uniune nu a cooperat. De asemenea, s-au primit răspunsuri la chestionare din partea a trei utilizatori și opt importatori și au fost efectuate vizite la toți utilizatorii și la patru dintre importatori.

(8)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii și a efectuat verificări la sediile următoarelor societăți comerciale:

(a)

Producători din Uniune

Oxaquim S.A. (Spania)

(b)

Utilizatori

OMG Kokkola (Finlanda)

P.A.G. Srl (Italia)

Al treilea utilizator a solicitat să rămână anonim

(c)

Importatori

Brenntag BV (Țările de Jos)

Brenntag Sp. z o.o. (Polonia)

Norkem Limited (Regatul Unit)

Geratech Marketing (Belgia)

(d)

Producători-exportatori din India

Punjab Chemicals and Crop Protection Limited

Star Oxochem Pvt. Ltd

(e)

Producători-exportatori din RPC

Shandong Fengyuan Chemicals Stock Co., Ltd, Shandong Fengyuan Uranus Advanced Material Co., Ltd și Qingdao Fengyuan Unite International Trade Co., Ltd. (Shandong Fengyuan Group)

Yuanping Changyuan Chemicals Co., Ltd, Shanxi Reliance Chemicals Co., Ltd și Tianjin Chengyi International Trading Co., Ltd. (Shanxi Reliance Group)

1.3.   Perioada de anchetă

(9)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul vizează perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2010 (perioada de anchetă sau PA). Examinarea evoluțiilor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada începând de la 1 ianuarie 2007 și până la sfârșitul perioadei de anchetă (perioada examinată).

2.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

2.1.   Produsul în cauză

(10)

Produsul în cauză este acidul oxalic, sub formă de dihidrat (număr CUS 0028635-1 și număr CAS 6153-56-6) sau sub formă anhidră (număr CUS 0021238-4 și număr CAS 144-62-7) și în soluție apoasă sau nu, încadrat în prezent la codul NC ex 2917 11 00 și originar din India și RPC. Există două tipuri de acid oxalic: acid oxalic nerafinat și acid oxalic rafinat. Acidul oxalic rafinat, care este produs în RPC, dar nu și în India, este obținut printr-un proces de purificare a acidului oxalic nerafinat, în scopul înlăturării urmelor de fier, cloruri și metale și a altor impurități.

(11)

Acidul oxalic este utilizat într-o gamă largă de aplicații, de exemplu, ca agent reducător și agent de albire în sinteza farmaceutică și la fabricarea produselor chimice.

2.2.   Produsul similar

(12)

Ancheta a arătat că acidul oxalic produs și comercializat de industria din Uniune în Uniune, acidul oxalic produs și comercializat pe piața internă a Indiei și a RPC și acidul oxalic importat în Uniune din India și RPC au, în esență, aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări finale de bază.

(13)

Prin urmare, aceste produse sunt provizoriu considerate ca fiind produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3.   DUMPINGUL

3.1.   India

3.1.1.   Observație preliminară

(14)

În timpul vizitei de verificare efectuată în India, o societate nu a furnizat la timp sau în formatul necesar informațiile solicitate. În consecință, Comisia nu a putut verifica informațiile comunicate în răspunsul la chestionarul antidumping. Societatea a fost informată în scris că probabil nu va putea fi considerată parte cooperantă și că este posibil ca viitoarele concluzii să se bazeze pe faptele cunoscute. În răspunsul său, societatea a invocat circumstanțe atenuante, care însă nu au putut conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, în cazul acestei societăți s-au aplicat dispozițiile articolului 18, iar concluziile au fost stabilite pe baza faptelor cunoscute. În consecință, doar un singur producător-exportator din India se consideră că a cooperat cu Comisia în cadrul prezentei anchete.

3.1.2.   Valoarea normală

(15)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat mai întâi dacă vânzările interne ale produsului similar realizate de producătorul-exportator către clienți independenți au fost reprezentative. Întrucât aceste vânzări au constituit peste 5 % din volumul vânzărilor produsului în cauză către Uniune, se concluzionează că volumul total al vânzărilor produsului similar a fost reprezentativ.

(16)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne realizate de către producătorul-exportator ar putea fi privite ca vânzări efectuate în cursul obișnuit al schimburilor comerciale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări profitabile pe piața internă către clienți independenți, raportată la volumul total al vânzărilor de produs similar.

(17)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile reprezintă cel puțin 80 % din volumul total de vânzări, valoarea normală se va calcula pe baza volumului total de vânzări, inclusiv cele neprofitabile. Pe de altă parte, dacă vânzările profitabile reprezintă mai puțin de 80 %, dar mai mult de 20 % din volumul total de vânzări și în cazul în care costul total mediu ponderat este mai mare decât prețul mediu ponderat, valoarea normală se va calcula numai pe baza vânzărilor profitabile. O vânzare este considerată profitabilă atunci când prețul unitar este cel puțin egal cu costul de producție.

(18)

Analiza vânzărilor interne efectuată de Comisie a arătat că 41 % din volumul total de vânzări ale produsului în cauză au fost profitabile, costul total mediu ponderat fiind mai mare decât prețul mediu ponderat. În consecință, valoarea normală se calculează ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările profitabile.

3.1.3.   Prețul de export

(19)

Producătorul-exportator din India a exportat produsul în cauză direct către consumatori independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export sunt stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează să fie plătite de către acești clienți independenți pentru produsul în cauză exportat în Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

3.1.4.   Comparație

(20)

Comparația între valoarea normală și prețul de export se realizează pe baza condițiilor franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, prin ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(21)

În consecință, s-au efectuat ajustări pentru cheltuieli de transport, asigurare, manipulare și ambalare, costuri de creditare și comisioane.

3.1.5.   Marja de dumping

(22)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru producătorul cooperant din India este stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(23)

Pe baza metodologiei de mai sus, marja de dumping provizorie, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 22,8 % pentru societatea Punjab Chemicals and Crop Protection Limited (PCCPL).

(24)

Pentru a calcula marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți producători-exportatori din India, nivelul de cooperare a fost stabilit prin efectuarea unei comparații între volumul de exporturi către Uniune raportat de producătorul-exportator și statisticile Eurostat. Având în vedere nivelul scăzut de cooperare din partea Indiei, respectiv 38 %, se consideră adecvat ca marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din India, să fie stabilită pe baza celei mai importante tranzacții care face obiectul unui dumping a producătorului cooperant.

(25)

Pe această bază, marja de dumping la scară națională s-a stabilit provizoriu la 43,6 % din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

3.2.   Republica Populară Chineză

3.2.1.   Tratamentul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață (TEP)/Tratamentul individual (TI)

(26)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, valoarea normală a importurilor originare din RPC se determină potrivit alineatelor (1)-(6) ale articolului menționat pentru acei producători care au îndeplinit criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Pe scurt și doar pentru a facilita referirea la ele, aceste criterii sunt enumerate mai jos în formă rezumată:

deciziile economice se adoptă ca răspuns la semnalele pieței, fără o intervenție semnificativă din partea statului, iar costurile reflectă valorile de piață;

întreprinderile dețin un singur set clar de evidențe contabile de bază, care sunt auditate independent, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, și care sunt aplicate în toate scopurile;

nu există denaturări importante determinate de vechiul sistem al economiei planificate;

legile privind falimentul și proprietatea garantează stabilitatea și certitudinea juridică; și

operațiunile de schimb valutar se realizează la cursuri de piață.

(27)

Un grup de societăți comerciale din RPC a solicitat TEP și a depus formulare de cerere privind TEP pentru trei societăți implicate în producția și comercializarea produsului în cauză. Informațiile furnizate au fost ulterior verificate de Comisie la sediile societăților respective.

(28)

Ancheta cu privire la TEP a arătat că o singură societate nu îndeplinea cerințele criteriilor 1, 2 și 3. În primul rând, aceasta nu a demonstrat că valorile de piață se reflectau în costurile sale, din cauza intervenției financiare semnificative a statului care afectează structura costurilor societății, de exemplu sub forma perioadelor de scutire de la plata impozitului pe profit și a împrumuturilor fără dobândă. În al doilea rând, ancheta cu privire la TEP a evidențiat deficiențe și erori grave în contabilitatea societății și faptul că aceasta nu a fost auditată în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate (IAS). În al treilea rând, s-au constatat denaturări determinate de vechiul sistem de economie planificată, în ceea ce privește drepturile societății de folosire a terenurilor. Mai precis, societatea obținuse un certificat de folosință a terenului fără să respecte condițiile contractuale sau să îl plătească în întregime.

(29)

De asemenea, o altă societate din grup nu a reușit să demonstreze că îndeplinește al doilea criteriu, deoarece evidențele sale contabile nu au fost auditate în mod independent.

(30)

Comisia a comunicat rezultatele concluziilor referitoare la TEP grupului de societăți respectiv, precum și reclamantului și le-a acordat posibilitatea de a-și prezenta observațiile. De asemenea, concluziile au fost făcute cunoscute autorităților din RPC. Nu au fost prezentate observații Comisiei.

(31)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că două dintre societățile din grup nu au îndeplinit criteriile TEP. Potrivit practicii curente a Uniunii de a analiza dacă un grup de societăți afiliate îndeplinesc în ansamblu condițiile pentru acordarea statutului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, grupului în ansamblu i-a fost refuzat TEP.

(32)

Astfel cum se menționează la considerentul 6 de mai sus, ambele grupuri de societăți chineze care au cooperat în cadrul procedurii au solicitat TI. Întrucât s-a constatat că ambele grupuri îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a decis provizoriu ca acestea să beneficieze de TI.

3.2.2.   Țara analogă

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, pentru producătorii-exportatori care nu au beneficiat de TEP, valoarea normală trebuie stabilită pe baza prețurilor interne sau a valorii normale construite într-o țară analogă.

(34)

În avizul de deschidere a procedurii antidumping, Comisia și-a exprimat intenția de a considera India drept țară analogă adecvată, în scopul stabilirii valorii normale și a invitat părțile interesate să prezinte observații. Nu au fost prezentate observații. În orice caz, Comisia consideră că India este o țară analogă adecvată având în vedere faptul că mai există doar o singură țară producătoare din afara Uniunii, și anume Japonia, care are o piață de monopol închisă concurenței și care produce acid oxalic printr-o metodă unică, neputând fi comparată cu RPC. În schimb, producătorii indieni folosesc o metodă de fabricare comparabilă cu cea utilizată în RPC și sunt supuși concurenței de pe piața internă.

3.2.3.   Valoarea normală

(35)

Societățile comerciale chineze fabrică și exportă în Uniune două tipuri de acid oxalic: acid oxalic nerafinat și acid oxalic rafinat. Acidul oxalic rafinat, care nu este produs în țara analogă, este obținut printr-un proces de purificare a acidului oxalic nerafinat, în scopul înlăturării urmelor de fier, cloruri și metale și a altor impurități. Costurile suplimentare de producție pentru acidul oxalic rafinat sunt estimate a fi cu 12 % mai mari comparativ cu producția de acid oxalic nerafinat. În consecință, Comisia a considerat adecvat să stabilească o valoare normală pentru ambele tipuri de acid oxalic.

(36)

În ceea ce privește acidul oxalic nerafinat, valoarea normală a fost stabilită pe baza valorii normale determinate pentru India în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Astfel cum se arată la considerentul 18 de mai sus, valoarea normală a fost stabilită exclusiv pe baza vânzărilor profitabile. Pentru acidul oxalic rafinat care nu se produce în țara analogă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost construită pe baza costurilor de producție a acidului oxalic nerafinat din țara analogă,. Costurile de producție sunt ajustate la o rată majorată de 12 % pentru a ține seama de costurile de producție suplimentare (a se vedea considerentul 35 de mai sus) plus costurile de vânzare, generale și administrative (VGA) și profitul.

(37)

Costurile VGA și profitul au fost determinate, prin analogie cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, adăugând costurile VGA și profitul aferente vânzărilor interne de acid oxalic nerafinat ale producătorului-exportator cooperant din țara analogă.

3.2.4.   Prețul de export

(38)

Întrucât ambele grupuri au beneficiat de TI, prețul de export a fost determinat pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează să fie plătite de către primul client independent din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(39)

Ambii producători-exportatori din RPC au exportat acid oxalic în Uniune prin intermediul unor comercianți afiliați, ceea ce a însemnat un adaos la prețul plătit producătorilor. Acest adaos este luat în considerare atunci când se compară prețul de export cu valoarea normală stabilită (a se vedea considerentul 42 de mai jos).

3.2.5.   Comparație

(40)

În ceea ce privește acidul oxalic nerafinat, prețul de export la nivel franco fabrică a fost comparat cu valoarea normală stabilită pentru țara analogă.

(41)

Prețul de export pentru acidul oxalic rafinat, la nivel franco fabrică, a fost comparat cu valoarea normală calculată (a se vedea considerentul 36 de mai sus).

(42)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală sau valoarea normală construită și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, de ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În special, s-a efectuat o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) pentru comisioanele primite de către comercianții afiliați.

(43)

În acest sens, trebuie menționată constatarea Comisiei, potrivit căreia comercianții afiliați prin intermediul cărora producătorii-exportatori din RPC au exportat acid oxalic în Uniunea Europeană nu pot fi considerați ca fiind departamente interne de vânzări deoarece aceștia sunt implicați și în comerțul cu acid oxalic și alte produse chimice provenite de la furnizori neafiliați, în scopul exportului și/sau al vânzărilor. Așadar, concluzia este că funcțiile acestor comercianți sunt similare celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision. În consecință, adaosul de preț aplicat de către comercianți a fost eliminat pentru a asigura o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Ajustarea a fost calculată pe baza profitului unui comerciant neafiliat din Uniunea Europeană și a costurilor de vânzare, generale și administrative ale comerciantului chinez respectiv.

(44)

De asemenea, după caz, s-au operat ajustări suplimentare în ceea ce privește impozitele indirecte, cheltuielile de transport, asigurare, manipulare, auxiliare, de ambalare și de creditare atunci când acestea au fost considerate rezonabile, exacte și susținute de dovezi verificate.

3.2.6.   Marjele de dumping

(45)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marjele de dumping au fost stabilite pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs și prețul de export mediu ponderat practicat de către fiecare societate care a exportat produsul în cauză în Uniune, astfel cum s-a menționat anterior.

(46)

Pe această bază, marjele de dumping provizorii exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

Societatea

Marjele de dumping provizorii

Shandong Fengyuan Chemicals Stock Co., Ltd și Shandong Fengyuan Uranus Advanced Material Co., Ltd

37,7 %

Yuanping Changyuan Chemicals Co., Ltd

14,6 %

(47)

Pentru a calcula marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți producători-exportatori din RPC, nivelul de cooperare a fost stabilit prin realizarea unei comparații între volumul de exporturi în Uniune raportat de către producătorii-exportatori cooperanți și statisticile Eurostat.

(48)

Având în vedere nivelul scăzut de cooperare din RPC, de aproximativ 46 %, se consideră adecvat ca marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din RPC, să fie determinată pe baza celei mai importante tranzacții efectuate de către exportatorii cooperanți.

(49)

Pe această bază, nivelul dumpingului la scară națională se stabilește provizoriu la 52,2 % din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de achitarea taxelor vamale.

4.   PREJUDICIUL

4.1.   Producția din Uniune și industria din Uniune

(50)

Plângerea a fost depusă de către Consiliul European al Industriei Chimice (CEFIC) în numele societății comerciale Oxaquim S.A. (denumită în continuare „reclamantul”), un producător de acid oxalic din Uniune reprezentând o proporție majoră din producția totală a Uniunii pe parcursul PA. Un al doilea producător din Uniune, și anume societatea comercială Clariant, nu a exprimat obiecții în ceea ce privește deschiderea anchetei, însă a decis să nu coopereze. În prezent, în Uniune nu există niciun alt producător al produsului în cauză. Pe această bază, cei doi producători, Oxaquim S.A. și Clariant, constituie industria din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, reprezentând 100 % din producția Uniunii. Aceștia vor fi în continuare denumiți „industria din Uniune”.

(51)

Toate informațiile disponibile referitoare la cei doi producători, Oxaquim S.A. și Clariant, inclusiv informațiile furnizate în plângere și datele culese de la reclamant înainte și după deschiderea anchetei, au fost utilizate în scopul determinării producției totale din Uniune. Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată între 11 000 și 15 000 de tone pe parcursul perioadei examinate.

4.2.   Stabilirea pieței relevante din Uniune

(52)

S-a constatat că unul dintre producătorii din Uniune a folosit o parte din producția sa de acid oxalic ca material intermediar pentru producerea de oxalați [tetraoxalat, acetosella și bioxalați de potasiu]. Acest acid oxalic a fost pur și simplu transferat (fără factură) în cadrul aceleiași societăți comerciale. Această utilizare captivă a acidului oxalic nu a intrat pe piața liberă și nu este, așadar, expusă concurenței directe cu importurile produsului în cauză. În schimb, s-a descoperit că producția destinată vânzărilor pe piața liberă se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză.

(53)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă a situației industriei din Uniune, s-au obținut și analizat date referitoare la întreaga activitate legată de acidul oxalic și s-a stabilit ulterior dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere.

(54)

În ceea ce privește următorii indicatori economici referitori la industria din Uniune, s-a constatat că analiza și evaluarea trebuie să se concentreze asupra situației predominante pe piața liberă: volumul de vânzări și prețurile de vânzare pe piața din Uniune, cota de piață, creșterea, volumul exporturilor, prețurile, profitabilitatea, randamentul investiției și fluxul de numerar.

(55)

În ceea ce privește alți indicatori economici, în urma anchetei s-a constatat că aceștia ar putea fi analizați numai prin raportare la întreaga activitate. Producția (atât pentru piața captivă, cât și pentru piața liberă), capacitatea, utilizarea capacității, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile și capacitatea de a mobiliza capitaluri depind, într-adevăr, de întreaga activitate, indiferent dacă producția este captivă sau comercializată pe piața liberă.

4.3.   Consumul din Uniune

(56)

Având în vedere faptul că acidul oxalic este încadrat la un cod NC care include și alte produse, nu a fost posibil să se stabilească volumul importurilor pe baza datelor Eurostat. În consecință, consumul a fost determinat pe baza datelor furnizate de către reclamant cu privire la volumul importurilor, comparate cu datele verificate care au fost furnizate de către producătorii-exportatori din țările în cauză și cu volumul total de vânzări pe piața comunitară realizat de industria din Uniune.

(57)

Având în vedere numărul mic de furnizori și necesitatea protecției informațiilor comerciale confidențiale, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, evoluția consumului pe parcursul perioadei examinate a fost exprimată sub formă de indici.

Tabelul 1

Consumul din Uniune

Indice 2007 = 100

2007

2008

2009

PA

Consum total

100

124

61

95

(58)

În 2008 s-a înregistrat o creștere puternică, cu 24 %, a consumului total în Uniune, o scădere cu 50 % în anul următor, urmată apoi de o nouă creștere, pe parcursul PA. În ansamblu, consumul pe piața UE a scăzut cu 5 % în perioada examinată.

5.   IMPORTURILE DIN ȚĂRILE ÎN CAUZĂ

5.1.   Evaluarea cumulativă a efectelor importurilor în cauză

(59)

Comisia a analizat oportunitatea efectuării unei evaluări cumulative a importurilor de acid oxalic din RPC și India, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(60)

În ceea ce privește efectele importurilor originare din RPC și India, ancheta a arătat că marjele de dumping s-au situat peste pragul de minimis, astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, iar volumul importurilor care fac obiectul unui dumping din fiecare dintre cele două țări în cauză nu a fost neglijabil, în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(61)

În ceea ce privește condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din RPC și India, pe de o parte, și între acestea și produsul similar, pe de altă parte, ancheta a arătat că aceste condiții au fost similare. Mai precis, produsele importate sunt vândute prin aceleași canale de comercializare și către categorii similare de consumatori, astfel concurând între ele, precum și cu acidul oxalic produs în Uniune.

(62)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră în mod provizoriu că toate criteriile enumerate la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt îndeplinite și că importurile din RPC și India trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulative.

5.2.   Volumul și cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză

(63)

Ancheta a arătat că importurile de acid oxalic din RPC și India au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Importurile din RPC și India

Volume de importuri (TM)

2007

2008

2009

PA

RPC și India

7 629

11 763

4 707

7 969

(Indice 2007 = 100)

100

154

62

104

Cota de piață

 

 

 

 

(Indice 2007 = 100)

100

125

101

110

Sursa: Informații furnizate de către reclamant și răspunsuri la chestionare

(64)

Volumul importurilor din țările în cauză a crescut cu 4 % pe parcursul perioadei examinate, în timp ce consumul total pe piața UE a scăzut cu 5 % în aceeași perioadă (a se vedea tabelul 1 de mai sus). Astfel cum se arată în tabelul de mai sus, între 2007 și 2008, s-a înregistrat o creștere importantă, de 25 %, a cotei de piață, și de 10 % în perioada examinată.

5.3.   Prețul importurilor care fac obiectul unui dumping și subcotarea prețurilor

(65)

Prețurile medii ale importurilor din țările vizate au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețul importurilor din RPC și India

Prețuri de import (EUR/TM)

2007

2008

2009

PA

RPC și India

470

641

474

545

(Indice 2007 = 100)

100

136

101

116

(66)

Prețurile de import au scăzut cu 36 % între 2007 și 2008, pentru ca, în 2009, să scadă, ajungând să fie similare celor din 2007. Prețurile au crescut din nou, cu aproape 15 %, pe parcursul PA. Prețurile au înregistrat o creștere cu 16 % în perioada examinată. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că prețurile de import au scăzut cu 20 % între 2008 și PA, în pofida creșterii prețurilor la principalele elemente necesare producției (sursele de carbon și energia), înregistrată în această perioadă.

(67)

Pentru efectuarea unei analize a subcotării prețurilor, s-a realizat o comparație între prețurile de vânzare medii ponderate practicate de industria din Uniune față de clienții neafiliați de pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică, adică prețurile nete de orice reduceri și rabaturi și fără a include cheltuielile de transport în Uniune, și prețurile medii ponderate corespunzătoare practicate de către exportatorii cooperanți din RPC și India față de primul client independent de pe piața Uniunii, adică prețurile nete de orice reduceri și ajustate, după caz, la nivelul CIF la frontiera Uniunii și care au făcut obiectul unei ajustări corespunzătoare privind costurile de vămuire și de costurile ulterioare importării.

(68)

Comparația a arătat că, în timpul PA, produsul în cauză care face obiectul unui dumping din RPC și India a fost vândut în Uniune la prețuri care au subcotat cu 16,9 % până la 34,6 % prețurile de vânzare practicate de industria din Uniune. Acest nivel de subcotare, precum și evoluția negativă a prețurilor pe piață au determinat o diminuare semnificativă a prețurilor.

6.   SITUAȚIA ECONOMICĂ A INDUSTRIEI DIN UNIUNE

6.1.   Observații preliminare

(69)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, analiza impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor factorilor economici și a indicilor care reflectă situația industriei din Uniune, începând din 2007 și până la sfârșitul perioadei de anchetă.

(70)

Indicatorii macroeconomici (producția, capacitatea, utilizarea capacității, volumele vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile și amploarea marjelor de dumping) au fost evaluați la nivelul industriei din Uniune, în timp ce indicatorii microeconomici (stocurile, prețurile de vânzare, profitabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investiției, capacitatea de majorare a capitalului și a investițiilor, costurile de producție) s-au bazat pe informațiile obținute din chestionarele verificate în mod corespunzător, furnizate de către singurul producător cooperant din Uniune.

(71)

Având în vedere faptul că datele destinate analizei prejudiciului provin, în esență, dintr-o singură sursă, a fost necesar ca datele referitoare la industria din Uniune să fie exprimate în indici, pentru păstrarea confidențialității, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

6.2.   Date referitoare la industria din Uniune (indicatori macroeconomici)

6.2.1.   Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității

Tabelul 4

Producția totală, capacitatea de producție și utilizarea capacității în Uniune

(Indice 2007 = 100)

2007

2008

2009

PA

Producția totală

100

101

89

106

Capacitatea de producție totală

100

100

77

77

Nivelul total de utilizare a capacității

100

101

116

138

(72)

Tabelul de mai sus include date privind producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității industriei din Uniune, precum și, pentru anii 2007 și 2008, date referitoare la un alt producător din Uniune care și-a încetat producția de acid oxalic în 2008.

(73)

Astfel cum se arată în tabelul de mai sus, producția industriei din Uniune a fost relativ stabilă în 2007 și 2008, înainte de a înregistra o scădere semnificativă, în 2009. Producția a crescut pe parcursul perioadei de anchetă. În ansamblu, în perioada examinată, producția a crescut cu 6 %.

(74)

Ca urmare a închiderii, în 2008, a unității de producție a unui alt producător din Uniune, capacitatea de producție a industriei din Uniune a înregistrat o puternică scădere cu 23 % în 2008.

(75)

Combinarea acestor doi factori, respectiv creșterea volumului de producție și scăderea capacității de producție ca urmare a închiderii, începând din 2008, a unei unități de producție de către cel de-al treilea producător din Uniune, a determinat o creștere semnificativă, de 38 %, a utilizării capacității pe parcursul perioadei examinate.

6.2.2.   Volumele vânzărilor și cota de piață

Tabelul 5

Volumele vânzărilor și cota de piață

(Indice 2007 = 100)

2007

2008

2009

PA

Total vânzări

100

97

61

86

Cotă de piață (%)

100

79

99

91

(76)

Volumele vânzărilor din 2007 și 2008 includ vânzările producătorului din Uniune care a încetat producția în 2008.

(77)

În timp ce consumul din Uniune a scăzut cu 5 % în perioada examinată (a se vedea considerentul 58 de mai sus), volumul vânzărilor de produs în cauză ale industriei din Uniune către clienți independenți de pe piața Uniunii a scăzut cu 14 % în aceeași perioadă, determinând pierderea a 9 % din cota de piață.

(78)

Analizând evoluția pe parcursul perioadei examinate, scăderea cu 14 % a volumului vânzărilor industriei din Uniune a fost mult mai pronunțată decât scăderea cu 5 % a consumului din Uniune. În consecință, în aceeași perioadă cota de piață a industriei din Uniune a scăzut, de asemenea, semnificativ, mai precis cu 9 puncte procentuale.

6.2.3.   Ocuparea forței de muncă, productivitatea și salariile

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă, productivitatea și salariile

(Indice 2007 = 100)

2007

2008

2009

PA

Număr total de angajați

100

119

108

96

Productivitate totală (unitate/angajat)

100

85

83

111

Total salarii anuale

100

121

110

99

Costuri medii ale forței de muncă pe angajat

100

119

118

104

(79)

Numărul de angajați s-a redus cu 4 % pe parcursul perioadei examinate. Trebuie remarcat faptul că producția de acid oxalic nu implică importante costuri salariale.

(80)

În perioada examinată, productivitatea totală pe angajat a crescut cu 11 %, deoarece producția a crescut, în timp ce numărul de angajați s-a redus.

(81)

Pe parcursul întregii perioade examinate, salariile au scăzut cu 1 %. După o creștere inițială de 21 % între 2007 și 2008, salariile au scăzut continuu, până la începutul perioadei de anchetă.

6.2.4.   Amploarea marjei efective de dumping

(82)

Marjele de dumping sunt specificate mai sus, la secțiunea referitoare la dumping. Toate marjele stabilite se situează cu mult peste nivelul de minimis. În plus, având în vedere volumele și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping, impactul marjelor de dumping efective nu poate fi considerat drept neglijabil.

6.3.   Date referitoare la producătorul cooperant din Uniune (indicatori microeconomici)

6.3.1.   Observație generală

(83)

Analiza indicatorilor microeconomici (prețurile de vânzare și costul de producție, stocurile, profitabilitatea, fluxul de numerar, randamentul investiției, capacitatea de a mobiliza capitaluri și investiții) s-a efectuat la nivelul reclamantului, din singurul motiv că nu s-au obținut date de la celălalt producător din UE, astfel cum s-a arătat la considerentul 70.

6.3.2.   Prețurile unitare medii practicate de către producătorul din Uniune cooperant și costul de producție

Tabelul 7

Prețuri de vânzare

Indice 2007 = 100

2007

2008

2009

PA

Prețul de vânzare mediu unitar

100

143

136

131

Sursa: răspunsul la chestionar.

(84)

Prețurile medii de vânzare franco fabrică, practicate de industria din Uniune față de clienții neafiliați de pe piața Uniunii, au crescut cu 31 % în perioada examinată.

Tabelul 8

Costul de producție

Indice 2007 = 100

2007

2008

2009

PA

Cost de producție (CP) mediu/tonă

100

103

102

98

Sursa: răspunsul la chestionar.

(85)

Ancheta a arătat că, de-a lungul anilor, costul mediu de producție al producătorului cooperant din Uniune a fost relativ stabil, datorită îmbunătățirii continue a procesului de producție, aspect posibil numai cu ajutorul unor importante investiții (a se vedea tabelele 9 și 11 de mai sus).

6.3.3.   Stocurile

(86)

Dată fiind natura produsului în cauză, acesta nu este păstrat în stocuri. Produsul în cauză se usucă rapid și formează aglomerări, prin urmare producătorii fabrică numai cantitățile destinate livrării imediate.

6.3.4.   Profitabilitatea, fluxul de numerar, randamentul investiției, capacitatea de a mobiliza capitaluri și investiții

Tabelul 9

Profitabilitatea

Indice 2007 = – 100

2007

2008

2009

PA

Profitabilitatea (în UE)

– 100

4

–2

3

Sursa: răspunsul la chestionar.

(87)

Profitabilitatea pentru produsul similar a fost determinată prin exprimarea profitului net înainte de impozitare care rezultă din vânzările produsului similar de către reclamant, ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări.

(88)

După ce a înregistrat pierderi dramatice în 2007, reclamantul a realizat un mic profit în 2008, pentru ca ulterior, în 2009, înregistreze din nou pierderi. Reclamantul a realizat un profit nesemnificativ în perioada de anchetă, datorită diminuării unor elemente ale costului de producție (CP), astfel cum se arată în tabelul 8 de mai sus.

Tabelul 10

Fluxul de numerar

Indice 2007 = – 100

2007

2008

2009

PA

Flux de numerar

– 100

3 054

1 994

868

Sursa: răspunsul la chestionar.

(89)

Tendința pe care o arată fluxul de numerar, care reprezintă un indicator al capacității industriei de a-și autofinanța activitățile, reflectă într-o mare măsură evoluția profitabilității. În consecință, fluxul de numerar a fost negativ în 2007 și, în pofida unei oarecare îmbunătățiri în 2008, acesta s-a diminuat între 2008 și PA, determinând o deteriorare a situației financiare a producătorului cooperant din Uniune.

Tabelul 11

Investițiile

Indice 2007 = 100

2007

2008

2009

PA

Total investiții

100

111

185

277

Sursa: răspunsul la chestionar

(90)

Tabelul de mai sus arată că reclamantul și-a majorat investițiile în produsul în cauză, chiar și atunci când s-a confruntat cu o diminuare a profitabilității. S-a investit, în principal, pentru punerea în funcțiune a unor noi utilaje pentru producție și introducerea unor noi procese de producție, în scopul creșterii eficienței. Majorarea investițiilor arată că industria nu a întâmpinat dificultăți în mobilizarea de capital, ceea ce demonstrează viabilitatea continuă a industriei.

(91)

Investițiile au crescut cu 177 % pe parcursul perioadei examinate.

(92)

Prin majorarea investițiilor în scopul îmbunătățirii proceselor sale de producție, industria, care este intens capitalizată, a dovedit că încă mai are capacitatea de a mobiliza capitalul; totuși, această capacitate este diminuată de scăderea vânzărilor și de sporirea dificultăților în ceea ce privește generarea fluxului de numerar.

Tabelul 12

Randamentul investițiilor

Indice 2007 = – 100

2007

2008

2009

PA

Randamentul investițiilor

– 100

13

–14

–51

Sursa: răspunsul la chestionar

(93)

În pofida creșterii investițiilor, randamentul investiției pentru produsul în cauză nu a atins nivelul preconizat. Deși a existat o ușoară creștere în 2008, randamentul investițiilor a rămas la o valoare negativă pe parcursul perioadei examinate.

(94)

Prin urmare, creșterea industriei este limitată și în mod clar disproporționată față de investițiile realizate în ultimii ani.

7.   CONCLUZIE PRIVIND PREJUDICIUL

(95)

Ancheta a arătat că unii indicatori ai prejudiciului prezintă o tendință pozitivă: volumul de producție a crescut cu 6 %, gradul de utilizare a capacității a crescut cu 38 %, investițiile au crescut cu 177 %, astfel încât societatea a putut realiza un oarecare profit relativ (de la o pierdere semnificativă, în 2007, la un mic profit în cursul PA). Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat anterior, unii indicatori care se referă la situația economică a industriei din Uniune s-au deteriorat substanțial în cursul perioadei examinate.

(96)

Ca urmare a închiderii unității de producție a unui producător din Uniune, volumul vânzărilor s-a diminuat cu 14 %. Nivelul de ocupare a forței de muncă a trebuit să fie redus cu 4 %, iar capacitatea de producție a scăzut cu 23 %. Deși consumul a scăzut cu numai 5 %, cota de piață s-a redus cu aproape 9 %. Ca rezultat, profitabilitatea a fost nesatisfăcătoare, având un impact negativ asupra randamentului investițiilor și asupra fluxului de numerar, în special între 2008 și perioada de anchetă. Nivelul profitabilității s-a îmbunătățit în perioada examinată, însă a rămas foarte scăzut în perioada de anchetă și nu este suficient pentru menținerea producției pe termen mediu.

(97)

Chiar dacă producția, în ansamblu, a crescut, industria din Uniune a pierdut o cotă de piață considerabilă. În același timp, importurile care fac obiectul unui dumping din țările vizate au înregistrat o creștere importantă.

(98)

Având în vedere cele de mai sus, se conchide în mod provizoriu că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material în cursul perioadei de anchetă, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

8.   LEGĂTURA DE CAUZALITATE

8.1.   Introducere

(99)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă prejudiciul material suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate. Mai mult, au fost analizați factorii cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut aduce prejudicii industriei din Uniune, pentru a se asigura că orice prejudiciu cauzat de acești factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

8.2.   Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping

(100)

Consumul de acid oxalic din Uniune a scăzut cu 5 % în perioada examinată, deși importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate au crescut cu peste 4 % în această perioadă. Cea mai mare creștere a importurilor care au făcut obiectul unui dumping a avut loc între 2007 și 2008, când au crescut cu 54 %. Importurile din țările în cauză au determinat o creștere cu 25 % a cotei de piață a acestora între 2007 și 2008, care a coincis cu o reducere cu 21 % a cotei de piață a industriei din Uniune în aceeași perioadă.

(101)

Deși prețurile medii de import s-au majorat cu 16 % în perioada examinată, prețurile de import le-au subcotat, în medie, cu 21,9 % pe cele practicate de către producătorul cooperant din Uniune în cursul PA, exercitând astfel o presiune asupra prețurilor practicate de industria din Uniune și împiedicând producătorul cooperant din Uniune să majoreze prețurile la niveluri mai profitabile.

(102)

Trebuie reamintit faptul că industria din Uniune a cunoscut o reducere semnificativă a volumului vânzărilor (– 14 %). Totuși, această reducere a vânzărilor a fost mult mai pronunțată decât reducerea cererii și a determinat pierderea a 9 % din cota de piață. În același timp, cota de piață a țărilor în cauză a crescut cu 10 %. Acest lucru arată că, în mare parte, cota de piață a industriei din Uniune a fost preluată de importurile care fac obiectul unui dumping din țările vizate.

(103)

Prin urmare, se consideră că presiunea continuă exercitată asupra pieței Uniunii prin importurile la preț scăzut care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate nu a permis Uniunii să își adapteze prețurile sale de vânzare la costurile crescute ale materiilor prime și energiei. Aceasta a condus la pierderea cotei de piață și la o continuă situație nesatisfăcătoare privind profitabilitatea pentru industria din Uniune.

(104)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat în mod provizoriu că creșterea importurilor la preț scăzut care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză a avut un impact negativ considerabil asupra situației economice a industriei din Uniune.

8.3.   Efectul altor factori

(105)

Ceilalți factori care au fost analizați în contextul cauzalității sunt evoluția cererii de pe piața Uniunii, prețurile materiilor prime, rezultatele la export ale industriei din Uniune, importurile de produs în cauză din alte țări și utilizarea captivă a acidului oxalic de către industrie, precum și criza economică.

8.3.1.   Evoluția cererii pe piața Uniunii

(106)

Astfel cum se arată în tabelul 1 de mai sus, consumul de acid oxalic în Uniune a înregistrat mai întâi o creștere cu 24 % în 2008, apoi s-a diminuat cu 39 % în anul următor, pentru ca, în cursul perioadei de anchetă, să crească din nou. În ansamblu, consumul de pe piața UE a scăzut cu 5 % în perioada examinată. În aceeași perioadă, industria din Uniune a pierdut din cota de piață.

(107)

Deși ancheta a arătat că importurile din țările în cauză au fost, de asemenea, afectate de reducerea cererii pe piața Uniunii în 2009, este de remarcat faptul că, în perioada examinată, exportatorii din țările vizate au reușit să își sporească volumul de vânzări și cota de piață prin intermediul presiunii exercitate asupra prețurilor de pe piață de către importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(108)

Ținând seama de cele de mai sus, se consideră în mod provizoriu că deteriorarea situației economice a industriei din Uniune se poate explica în principal prin creșterea importurilor care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate și subcotarea practicată de exportatorii din țările în cauză, și nu prin scăderea consumului. Chiar dacă diminuarea cererii a contribuit la prejudiciu, aceasta nu ar putea anula legătura de cauzalitate dintre prejudiciul material suferit și creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping.

8.3.2.   Prețurile principalelor materii prime

(109)

Astfel cum se arată în tabelul 8 de mai sus, costul mediu de producție a rămas relativ stabil, în pofida unei creșteri puternice a prețului la materia primă de bază (zahărul). Ancheta a arătat că, în ceea ce privește producătorul cooperant din Uniune, costul de producție al acestuia nu a avut aceeași evoluție ca a prețurilor uneia dintre principalele materii prime necesare producției de acid oxalic. Creșterea accentuată, cu 50 %, a prețurilor medii ale zahărului în perioada examinată a fost atenuată de investițiile efectuate de către producătorul cooperant din Uniune în scopul îmbunătățirii proceselor sale de producție. Prin urmare, în ansamblu, efectul net a fost o reducere cu 12 % a costului de producție. Cu toate acestea, astfel cum se prezintă în tabelul 7 de mai sus, prețul de vânzare unitar a crescut cu 31 % în perioada examinată. S-a constatat că exportatorii din țările în cauză au fost supuși acelorași condiții economice în ceea ce privește evoluția prețurilor materiilor prime, întrucât prețurile la import au urmat aceeași evoluție ca prețurile de vânzare unitare practicate de către producătorul cooperant din Uniune, deși la niveluri mai reduse.

(110)

În absența unui dumping prejudiciabil, era de așteptat ca prețurile să fie adaptate în mod periodic, astfel încât să reflecte evoluția diferitelor componente ale costului de producție. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Producătorul cooperant din Uniune, intens capitalizat, nu a putut realiza marjele de profit solide necesare, iar fluxul său de numerar a scăzut, de asemenea.

(111)

În consecință, se consideră în mod provizoriu că importurile care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză, care au subcotat prețurile producătorului cooperant din Uniune, au depreciat prețurile pe piața Uniunii și au împiedicat producătorul cooperant din Uniune să își majoreze prețurile de vânzare astfel încât să își acopere costurile sau să atingă un nivel rezonabil de profitabilitate.

(112)

Având în vedere faptul că prețurile materiilor prime au afectat și exportatorii din țările vizate, s-a concluzionat în mod provizoriu că majorarea prețurilor la materii prime nu ar fi putut avea un impact asupra prejudiciului material suferit de industria din Uniune în perioada examinată.

8.3.3.   Rezultatele la export ale industriei din Uniune

Tabelul 13

Volumul exporturilor și prețurile unitare

Indice 2007 = 100

2007

2008

2009

PA

Exporturi în tone

100

80

140

152

Preț mediu la export

100

104

103

91

Sursa: răspunsul la chestionar.

(113)

S-au analizat, de asemenea, rezultatele la export ca fiind unul dintre factorii cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut, în același timp, să aducă un prejudiciu industriei din Uniune, pentru a se asigura faptul că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(114)

Analiza a arătat că vânzările la export către părți neafiliate, realizate de către producătorul cooperant din Uniune, au reprezentat o parte importantă din vânzările acestora (aproximativ 30 %). În perioada examinată, volumele exporturilor efectuate de către producătorul cooperant din Uniune au crescut cu 52 %, în timp ce prețul unitar pentru vânzările la export s-a redus considerabil, spre deosebire de prețul de vânzare practicat de acest producător în cadrul Uniunii, care a crescut semnificativ. Ancheta a arătat că exporturile au jucat un rol important în menținerea nivelului ridicat de utilizare a capacității, astfel încât să se acopere costurile fixe și costurile investiților în echipamente tehnice. Chiar dacă vânzările la export au fost efectuate la prețuri inferioare celor de pe piața Uniunii, aceste prețuri scăzute au fost rezultatul concurenței cu prețul scăzut al acidului oxalic de pe piețele de export, practicat de către exportatorii din țările vizate. Ancheta a arătat că aceste exporturi au permis producătorului cooperant din Uniune să atenueze prejudiciul suferit pe piața Uniunii Europene și, prin urmare, nu sunt de natură să anuleze legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping din țările vizate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

8.3.4.   Importurile din alte țări terțe

(115)

În absența oricăror importuri din alte țări decât cele în cauză, acest element nu a avut niciun impact asupra pieței Uniunii Europene.

8.3.5.   Utilizarea captivă

(116)

Astfel cum s-a menționat la considerentele 52-55 de mai sus, utilizarea captivă este limitată la transferurile captive care au loc în fabrica unuia dintre producătorii din Uniune, unde acidul oxalic este transformat în oxalați în cadrul societății. Profiturile realizate prin vânzarea de oxalați sunt considerabile și practic acestea au permis producătorului să își continue activitatea, în pofida pierderilor legate de acidul oxalic. Prin urmare, acest element nu contribuie la prejudiciul material suferit de industria din Uniune.

8.3.6.   Criza economică

(117)

În 2009, consumul de acid oxalic la nivelul Uniunii s-a redus la jumătate comparativ cu anul 2008, din cauza crizei economice, ceea ce pentru industria din Uniunea a însemnat o pierdere în ceea ce privește volumul vânzărilor (– 40 %) și valoarea acestora (– 45 %). Cu toate acestea, prin reducerea cu aproximativ 5 % a prețurilor în această perioadă, industria a putut să își extindă cota de piață (cu 11 %) și să minimizeze efectele negative ale crizei. Astfel, în 2009, industria a înregistrat rezultate apropiate de pragul de profitabilitate.

(118)

Deși este posibil ca rezultatele slabe ale industriei din Uniune să fi fost accentuate de criza economică din perioada 2008-2009, în ansamblu, nu se poate considera că aceasta a avut un impact de natură să rupă legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudicierea situației industriei din Uniune.

8.4.   Concluzie privind legătura de cauzalitate

(119)

Analiza de mai sus demonstrează că, în perioada examinată, țările vizate au înregistrat o creștere a volumului de vânzări și a cotei de piață. În plus, s-a constatat că aceste importuri au fost efectuate la prețuri de dumping care, în cursul perioadei de anchetă, au fost semnificativ mai mici, cu aproape 22 %, decât prețurile practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii, pentru produsul în cauză.

(120)

Această creștere a volumului și a cotei de piață pentru importurile la prețuri scăzute care fac obiectul unui dumping originar din țările vizate s-a realizat în pofida reducerii globale a cererii pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate. Cota de piață în creștere a importurilor a coincis cu evoluția negativă a cotei de piață a industriei din Uniune, înregistrată în aceeași perioadă. De asemenea, s-a observat o evoluție negativă a principalilor indicatori ai situației economice și financiare a industriei din Uniune, astfel cum au fost prezentați anterior.

(121)

Reducerea consumului pe piața Uniunii, în 2009, a avut un impact negativ asupra rezultatelor industriei din Uniune. Totuși, în ansamblu, nu se poate considera că reducerea consumului și ceilalți factori au avut un impact de natură să anuleze legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudicierea situației industriei din Uniune.

(122)

Pe baza analizei de mai sus care în mod corespunzător a separat și realizat o distincție între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a concluzionat în mod provizoriu că importurile care au făcut obiectul unui dumping originare din țările în cauză au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

9.   INTERESUL UNIUNII

9.1.   Observație preliminară

(123)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziei provizorii privind dumpingul prejudiciabil, au existat motive imperioase care să conducă la constatarea că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsurile antidumping provizorii în acest caz particular. Analiza interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor diferitelor interese implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și utilizatorilor produsului în cauză.

9.2.   Interesul industriei din Uniune

(124)

Industria din Uniune este reprezentată de doi producători, ale căror fabrici sunt amplasate în diferite state membre ale Uniunii Europene, în cadrul cărora sunt angajate direct între 30 și 50 de persoane pentru producția și vânzarea produsului similar.

(125)

Unul dintre cei doi producători din Uniune nu a avut obiecții cu privire la deschiderea anchetei, însă nu a furnizat nicio altă informație și nu a cooperat pe durata anchetei.

(126)

Industria din Uniune a suferit un prejudiciu material din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză. Trebuie reamintit faptul că cei mai mulți indicatori relevanți ai prejudiciului au arătat o evoluție negativă pe parcursul perioadei examinate. În special, indicatorii de prejudiciu legați de performanțele financiare ale industriei din Uniune, precum profitabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investiției, au fost grav afectați. În absența măsurilor, se consideră că redresarea din sectorul acidului oxalic nu va fi suficientă pentru a permite ameliorarea situației industriei din Uniune și că aceasta ar putea continua să se deterioreze..

(127)

Se preconizează că instituirea de măsuri va conduce la restabilirea condițiilor comerciale autentice și echitabile pe piața Uniunii, permițând industriei din Uniune să alinieze prețurile acidului oxalic pentru a reflecta costul producției. Este de așteptat ca instituirea măsurilor să permită industriei din Uniune să își recâștige cel puțin parțial cota de piață pierdută în cursul perioadei examinate, cu impact ulterior pozitiv asupra situației economice și asupra profitabilității sale.

(128)

Prin urmare, s-a concluzionat că instituirea de măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de acid oxalic originar din RPC și India ar fi în interesul industriei din Uniune.

9.3.   Interesul importatorilor

(129)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea a opt importatori neafiliați. Trei dintre aceștia au importat produsul în cauză doar în cantități nesemnificative și au putut transfera majorarea de preț clienților lor. Unii dintre ei au arătat că, în cazul instituirii unei taxe antidumping, vor lua în calcul posibilitatea eliminării produsului din gama lor de produse ofertate.

(130)

Potrivit afirmațiilor celui de-al patrulea importator, clienții acestuia ar putea utiliza regimul de perfecționare activă pentru toate produsele lor finite în al căror proces de producție se folosește acid oxalic și ulterior reexportate în afara Uniunii Europene. Ținând seama de acest lucru, impactul instituirii măsurilor antidumping asupra acestui importator ar fi nesemnificativ.

(131)

Pe baza celor de mai sus, se conclude în mod provizoriu că instituirea măsurilor nu va avea, în ansamblu, un impact semnificativ asupra importatorilor. În general, marjele de profit pe care importatorii le realizează în comerțul cu acid oxalic sunt considerabil ridicate, iar aceștia se așteaptă să poată transfera majorările de preț clienților lor.

9.4.   Interesul utilizatorilor

(132)

Utilizatorii cooperanți au reprezentat 22 % din consumul de acid oxalic din Uniune în perioada de anchetă. Ancheta a arătat că distincția care se face între utilizările acidului oxalic nerafinat și ale acidului oxalic rafinat este relevantă pentru testul de determinare a interesului Uniunii Europene în ceea ce privește utilizatorii. Industria cooperantă din Uniune produce acid oxalic nerafinat, iar celălalt producător necooperant din UE produce acid oxalic rafinat care se folosește, în principal, în sectoarele farmaceutic, alimentar și al extracției metalelor sub formă de pulberi fine.

(133)

Utilizatorii de acid oxalic nerafinat au afirmat că instituirea măsurilor ar conduce la o majorare a prețului de către industria cooperantă din Uniune, care este singurul furnizor din UE. Pe de altă parte, utilizatorii au menționat, de asemenea, că o dependență completă de importurile străine nu este de dorit.

(134)

Pentru utilizatorii care fabrică produse de curățare și albire, acidul oxalic reprezintă doar o mică parte din inputuri și aceștia ar putea, probabil, să transfere clienților majorarea de preț rezultată în urma aplicării taxei antidumping sau să modifice formulele produselor, acolo unde acest lucru este posibil, pentru a folosi produse de substituție în locul acidului oxalic.

(135)

Pentru utilizatorii care fabrică produse de lustruit, acidul oxalic reprezintă o parte importantă din costul inputurilor și nu poate fi substituit. Este puțin probabil ca utilizatorii să poată să transfere în întregime clienților majorările de preț, din cauza concurenței producătorilor din exteriorul UE. Cu toate acestea, ei exportă 95 % din produse în afara UE și ar putea recupera taxele în cadrul sistemului de perfecționare activă.

(136)

Pentru utilizatorii care folosesc acidul oxalic în alte aplicații, cum ar fi reciclarea metalelor din deșeuri, acidul oxalic reprezintă o parte importantă din totalul costurilor de producție ale produsului finit pentru care este folosit acidul. Piața produsului finit este foarte volatilă. Acidul oxalic nu se poate înlocui în procesul de producție. În prezent, principalul agent de reciclare a deșeurilor din UE cumpără întregul său necesar de acid oxalic de la producători din Uniune. Odată cu instituirea taxelor antidumping, industria se va afla în situația de a putea alege în ce măsură va majora prețurile, dacă este cazul, pentru a beneficia de pe urma instituirii taxelor. Prin urmare, impactul instituirii măsurilor asupra acestui utilizator este neclar. Totuși, având în vedere faptul că utilizatorul respectiv realizează în prezent profituri scăzute din vânzarea produsului finit, orice majorare a prețului va avea un impact negativ dacă societatea nu va fi în măsură să o transfere asupra clienților.

(137)

Acidul oxalic „rafinat” este folosit, între altele, pentru producerea pulberilor anumitor metale. Acidul oxalic reprezintă o parte importantă din totalul costurilor de producție. În acest proces, acidul oxalic nu poate fi înlocuit. Profiturile din acest sector pot fi totuși considerabile. Date fiind faptul că în acest sector se încheie, de regulă, contracte cu durată de un an, transferul creșterii prețurilor asupra clienților nu va fi ușor, pe termen scurt. Totuși, având în vedere că cel mai scăzut nivel propus al taxelor este de 14,6 % și că în prezent se realizează profituri mari, orice majorare de preț ar putea fi absorbită pe termen scurt.

(138)

Un utilizator a afirmat că producția de acid oxalic rafinat nu este suficientă pentru a satisface cererea. În acest sens, s-a constatat că diferența între producția tipului de acid rafinat și consumul din Uniune a fost de aproximativ 1 000-2 000 tone/an. Având în vedere că cea mai mare parte a produselor finite la fabricarea cărora se folosește acidul oxalic rafinat este exportată, utilizatorii ar putea, în orice caz, să opereze în regim de perfecționare activă dacă doresc.

9.5.   Concluzie privind interesul Uniunii

(139)

Pe baza considerentelor de mai sus și a informațiilor disponibile privind interesul Uniunii, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că, în general, nu există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri provizorii asupra importurilor de acid oxalic originar din RPC și India.

10.   MĂSURI ANTIDUMPING PROVIZORII

10.1.   Nivelul de eliminare a prejudiciului

(140)

Ținând seama de concluziile privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii pentru prevenirea agravării prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(141)

Pentru a determina nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de dumping constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(142)

Pentru calcularea valorii taxei necesare pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei din Uniune să își acopere costurile de producție și să realizeze profitul înainte de impozitare pe care o industrie de acest tip ar putea să îl obțină în mod rezonabil în acest sector, în condiții de concurență normală, adică în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, din vânzarea produsului similar în Uniune. Se consideră că profitul care ar putea fi obținut în absența importurilor care fac obiectul unui dumping este de 8 % din cifra de afaceri și că această marjă de profit ar putea fi privită ca un minimum adecvat pe care industria din Uniune s-ar fi putut aștepta să îl obțină în absența unui dumping prejudiciabil.

(143)

Pe această bază, s-a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune. Acest preț neprejudiciabil a fost obținut adăugând la costul de producție marja de profit de 8 % menționată anterior.

(144)

Majorarea de preț necesară a fost apoi determinată prin compararea, pe tipuri de produse, a prețului de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din RPC și India, ajustat în mod corespunzător la costurile de import și la taxele vamale, cu prețul neprejudiciabil al tipurilor de produse vândute de producătorii din Uniune pe piața Uniunii în perioada de anchetă. Orice diferență care rezultă din această comparație a fost în continuare exprimată ca procent din valoarea CIF medie de import a tipurilor comparate.

10.2.   Măsurile provizorii

(145)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping provizorii asupra importurilor originare din RPC și India, la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu, în conformitate cu regula celei mai mici taxe.

(146)

Pentru fiecare societate, nivelurile individuale ale taxelor antidumping menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cursul anchetei pentru societățile în cauză. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică, așadar, în mod exclusiv, importurilor de produse originare din Republica Populară Chineză și India fabricate de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților specificate, nu pot beneficia de aceste niveluri și fac obiectul nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(147)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei modificări a denumirii entității sau a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (3), împreună cu toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății în ceea ce privește producția, vânzările interne și externe asociate, de exemplu, cu respectiva modificare a denumirii sau cu respectiva modificare a entităților de producție și de vânzare. Dacă este necesar, regulamentul va fi modificat în consecință, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(148)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei reziduale ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori necooperanți, ci și acelor producători care nu au realizat exporturi către Uniune în perioada de anchetă.

(149)

Marjele de dumping și de prejudiciu stabilite sunt următoarele:

Țara

Societate

Marja de dumping

(%)

Marja de prejudiciu

(%)

India

Punjab Chemicals and Crop Protection Limited (PCCPL)

22,8

40,8

Toate celelalte societăți

43,6

50,7

RPC

Shandong Fengyuan Chemicals Stock Co., Ltd și Shandong Fengyuan Uranus Advanced Material Co., Ltd

37,7

54,5

Yuanping Changyuan Chemicals Co., Ltd

14,6

22,1

Toate celelalte societăți

52,2

66,3

11.   DISPOZIȚII FINALE

(150)

Orice producător exportator de acid oxalic din RPC care nu s-a făcut cunoscut încă deoarece a considerat că nu îndeplinește nici criteriile pentru a beneficia de TEP și nici pe cele pentru a obține TI, dar care consideră că ar trebui stabilit un nivel separat al taxei este invitat să se facă cunoscut Comisiei Europene în termen de zece zile, de la data următoare datei publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4).

(151)

În interesul bunei administrări, ar trebui să se stabilească o perioadă în decursul căreia părțile interesate care s-au făcut cunoscute în termenul specificat în avizul de deschidere să își poată prezenta în scris punctele de vedere și să poată solicita o audiere.

(152)

Constatările privind instituirea de taxe antidumping făcute în scopul prezentului regulament sunt provizorii și ar putea fi necesară reexaminarea lor în scopul oricăror constatări definitive,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prin prezentul regulament se instituie o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de acid oxalic sub formă de dihidrat (număr CUS 0028635-1 și număr CAS 6153-56-6) sau sub formă anhidră (număr CUS 0021238-4 și număr CAS 144-62-7) și în soluție apoasă sau nu, încadrat în prezent la codul NC ex 2917 11 00 (cod TARIC 2917110091) și originar din Republica Populară Chineză și India.

(2)   Nivelul taxei antidumping provizorii care se aplică la prețul net franco la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se stabilește pentru produsul descris la alineatul (1) și fabricat de către societățile enumerate mai jos după cum urmează:

Țara

Societatea

Taxa provizorie

(%)

Codul adițional TARIC

India

Punjab Chemicals and Crop Protection Limited

22,8

B230

Toate celelalte societăți

43,6

B999

RPC

Shandong Fengyuan Chemicals Stock Co., Ltd; Shandong Fengyuan Uranus Advanced Material Co., Ltd.

37,7

B231

Yuanping Changyuan Chemicals Co., Ltd

14,6

B232

Toate celelalte societăți

52,2

B999

(3)   Punerea în liberă circulație în Uniune a produsului menționat la alineatul (1) este condiționată de depunerea unei garanții echivalente cu valoarea taxei provizorii.

(4)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.

Articolul 2

(1)   Fără a aduce atingere articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, părțile interesate pot solicita să fie informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament, își pot prezenta în scris punctele de vedere și pot înainta o cerere pentru a fi audiate de către Comisie, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(2)   În conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, părțile în cauză pot prezenta observații cu privire la aplicarea prezentului regulament, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a acestuia.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 din prezentul regulament se aplică pentru o perioadă de șase luni.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 octombrie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 51.

(2)  JO C 24, 26.1.2011, p. 8.

(3)  Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, Direcția H, 1049 Bruxelles, Belgia.

(4)  În astfel de situații, Comisia va colecta informații în lumina considerentelor exprimate de Organul de apel al Organizației Mondiale a Comerțului în raportul său privind cauza DS 397 (CE – Elemente de fixare), în special la punctele 371-384 ale acestuia (a se vedea www.wto.org). Cu toate acestea, faptul că aceste informații sunt colectate de Comisie nu aduce atingere consecințelor pe care Uniunea Europeană le va atribui acestei hotărâri în cadrul prezentei anchete.


20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/16


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1044/2011 AL COMISIEI

din 19 octombrie 2011

de înregistrare a unei denumiri în Registrul de specialități tradiționale garantate [Kabanosy (STG)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (1), în special articolul 9 alineatul (5) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006, cererea Poloniei de înregistrare a denumirii „Kabanosy”, primită la 22 ianuarie 2007, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Republica Cehă, Germania și Austria au prezentat declarații de opoziție cu privire la înregistrare, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006. Declarațiile de opoziție au fost considerate admisibile în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din regulamentul menționat.

(3)

Prin scrisorile din 26 ianuarie 2010, Comisia a invitat statele membre în cauză să procedeze la consultări corespunzătoare.

(4)

În termenul desemnat, s-a ajuns la un acord între Austria și Polonia și între Republica Cehă și Polonia, însă nu s-a ajuns la niciun acord între Germania și Polonia. Prin urmare, Comisia trebuie să adopte o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006.

(5)

Declarațiile de opoziție au vizat nerespectarea condițiilor prevăzute la articolele 2 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006.

(6)

Referitor la presupusa nerespectare a dispozițiilor de la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 cu privire la specificitatea produsului „Kabanosy”, nu a fost identificată nicio eroare evidentă. Prin caracteristicile sale definite în caietul de sarcini (caracteristicile cărnii, gustului și formei unice), produsul „Kabanosy” se deosebește în mod evident de alte produse similare din aceeași categorie, corespunzând astfel definiției specificității de la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv. În caietul de sarcini, produsele „Kabanosy” sunt descrise ca fiind cârnați lungi, subțiri și uscați, răsuciți la un capăt, încrețiți uniform și pliați în două, aspect care trebuie considerat caracteristica fizică intrinsecă a produsului, așadar nu un aspect de prezentare a acestuia. În fine, standardizarea la nivel național a produsului „Kabanosy” nu reprezintă un obstacol pentru înregistrarea denumirii, din moment ce acest lucru a fost stabilit pentru a se defini specificitatea produsului și, în consecință, beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din regulamentul respectiv.

(7)

Nici în ceea ce privește declarațiile de opoziție bazate pe nerespectarea condițiilor stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 nu a fost identificată nicio eroare evidentă. Denumirea „Kabanosy” nu se referă numai la cerințe de ordin general utilizate pentru o serie de produse și nici nu este înșelătoare. Prin urmare, nu intră sub incidența articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat. În plus, specificitatea nu este conferită de proveniența sau originea geografică a produsului. Caietul de sarcini al produsului stabilește mai degrabă un criteriu de calitate pentru șeptelul porcin, care influențează calitatea produsului finit și într-adevăr specificitatea produsului „Kabanosy”. Principalele elemente ale caracterului tradițional al „Kabanosy” sunt utilizarea atât a materiilor prime tradiționale, cât și a metodelor tradiționale de producție, prin urmare aceste elemente sunt în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(8)

În ceea ce privește existența mai multor variații lingvistice sau ortografice ale denumirii, se solicită numai înregistrarea denumirii „Kabanosy” în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006.

(9)

Nu a fost solicitată protecția menționată la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul în cauză. Înregistrarea fără rezervarea denumirii permite totuși ca o denumire înregistrată să poată fi folosită în continuare pe eticheta produselor care nu corespund caietului de sarcini înregistrat fără indicația „specialitate tradițională garantată”, abrevierea „STG” sau logoul UE asociat. Odată înregistrată denumirea „Kabanosy”, va fi încă posibil să se producă și să se comercializeze produse de tip „Kabanosy” sub denumirea „Kabanosy”, însă fără referire la înregistrarea de către UE. Prin urmare, înregistrarea produsului „Kabanosy” ca specialitate tradițională garantată nu ar aduce atingere în niciun fel drepturilor altor producători de a utiliza pentru produsele lor o denumire similară sau chiar identică.

(10)

Pentru a respecta utilizarea corectă și tradițională și a evita probabilitatea reală de confuzie, eticheta produsului „Kabanosy” trebuie să conțină o mențiune, în limbile țărilor în care este comercializat produsul, care să informeze consumatorii că produsul a fost fabricat conform tradiției polone.

(11)

Având în vedere aceste elemente, denumirea „Kabanosy” trebuie înscrisă în Registrul de specialități tradiționale garantate, iar caietul de sarcini al produsului trebuie actualizat în mod corespunzător.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru specialitățile tradiționale garantate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirea din anexa I la prezentul regulament în Registrul de specialități tradiționale garantate.

Articolul 2

Anexa II la prezentul regulament cuprinde caietul de sarcini consolidat.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 octombrie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 1.

(2)  JO C 156, 9.9.2009, p. 27.


ANEXA I

Produse din anexa I la Tratatul CE destinate consumului uman:

Clasa 1.2. –   Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

POLONIA

Kabanosy (STG)


ANEXA II

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI

„KABANOSY”

NR. CE: PL-TSG-0007-0050-22.01.2007

1.   Denumirea și adresa grupului solicitant

Denumire:

Związek „Polskie Mięso”

Adresă:

ul. Chałubińskiego 8, 00-613 Warsaw

Tel.

+48 228302657

Fax

+48 228301648

E-mail:

info@polskie-mieso.pl

2.   Statul membru sau țara terță

Polonia

3.   Caietul de sarcini al produsului

3.1.   Denumirea (denumirile) care trebuie înregistrată (înregistrate) [articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kabanosy”

Mențiunea „produs conform tradiției polone” tradusă în limba țării în care este comercializat produsul trebuie să apară pe etichetă.

3.2.   A se indica dacă denumirea

este specifică în sine

Image

exprimă caracterul specific al produsului agricol sau alimentar

Denumirea exprimă caracterul specific al produsului. În secolul al XIX-lea, în Polonia și Lituania, termenul „kaban” sau forma sa de diminutiv, „kabanek”, desemna porcii tineri crescuți în număr mare, care erau îngrășați în principal cu cartofi, iar carnea care se obținea de la ei era în mod obișnuit denumită „kabanina”. Cuvântul „kabanos” provine de la termenul folosit pentru a desemna acești porci.

3.3.   A se indica dacă s-a solicitat rezervarea denumirii în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

Înregistrare cu rezervarea denumirii

Image

Înregistrare fără rezervarea denumirii

3.4.   Tipul de produs

Clasa 1.2 –

Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

3.5.   Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

„Kabanosy” sunt cârnați lungi, subțiri și uscați, răsuciți la un capăt, care prezintă o suprafață încrețită uniform. Batoanele se pliază în două, iar în interiorul curbei pe care o formează poartă semnul lăsat de cârligul de care se agață.

Suprafața cârnaților „kabanosy” este de culoare roșu închis, cu o nuanță roșu-cireașă. În secțiunea transversală se pot observa bucăți de carne de culoare roșu închis și bucăți de grăsime de culoare crem.

La atingere, suprafața cârnaților este netedă, uscată și încrețită uniform.

„Kabanosy” prezintă un gust puternic de carne de porc preparată și sărată, precum și o aromă subtilă și persistentă de afumat, de chimen și de piper.

Compoziția chimică:

conținut de proteine – minimum 15,0 %;

conținut de apă – maximum 60,0 %;

conținut de grăsime – maximum 35,0 %;

conținut de sare – maximum 3,5 %;

conținut de nitrat (III) și de nitrat (V) exprimat ca NaNO2 – maximum 0,0125 %.

Valorile corespunzătoare compoziției chimice de mai sus asigură calitatea tradițională a preparatului. Cantitatea preparatului finit obținută trebuie să fie mai mică de 68 % din cantitatea de carne utilizată ca materie primă.

3.6.   Descrierea metodei de producție a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1 [articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Ingrediente

 

Carne (100 kg de materie primă):

carne de porc clasa I cu un conținut de grăsime de până la 15 % – 30 kg;

carne de porc clasa IIA cu un conținut de grăsime de până la 20 % – 40 kg;

carne de porc clasa IIB cu un conținut de grăsime de până la 40 % – 30 kg.

 

Condimente (pentru 100 kg de carne):

piper natural — 0,15 kg;

nucșoară — 0,05 kg;

chimen — 0,07 kg;

zahăr — 0,20 kg.

 

Alți aditivi:

amestec de sărare [pe baza unui amestec de sare de masă (NaCl) și nitrit de sodiu (NaNO2)] – aproximativ 2 kg.

Alimentația porcilor în contextul producerii de carne de porc destinată utilizării pentru producerea cârnaților „kabanosy”

Prin alimentație se urmărește îngrășarea porcilor în vederea obținerii de carne grasă cu un conținut ridicat de grăsime. Scopul este producerea de porci cu o greutate de până la 120 kg, care prezintă un conținut mai ridicat de grăsime intramusculară (de peste 3 %).

Îngrășarea vizează rasele de porci cu dezvoltare lentă, iar un regim adecvat de îngrășare face posibilă obținerea conținutului dorit de grăsime intramusculară. Rasele folosite pentru îngrășare nu poartă gena RN, iar gena RYR 1T este prezentă la 20 % din șeptel.

Îngrășarea trebuie să se desfășoare în trei etape – etapa I până la aproximativ 60 kg, etapa II până la aproximativ 90 kg și etapa III până la 120 kg.

Îngrășarea animalelor până la greutatea de 90 kg se realizează prin utilizarea a două tipuri de furaje combinate. Furajele combinate (rații) conțin:

—   ca elemente energetice: uruială de cereale – grâu, orz, secară, ovăz, triticală sau porumb; uruiala de porumb și uruiala din soiuri de ovăz decorticat pot reprezenta până la 30 % din amestecuri;

—   ca elemente proteice: uruială de lupin, bob și mazăre, șroturi de soia, șroturi de rapiță, turte de rapiță, drojdie furajeră sau furaj verde uscat.

Furajele combinate (rații) pentru animale cu greutatea cuprinsă între 90-120 kg conțin:

—   ca elemente energetice: uruială de grâu, orz, secară și triticală. Uruiala de porumb și uruiala de soiuri de ovăz decorticat nu pot fi utilizate în amestecuri (rații);

—   ca elemente proteice: uruială de leguminoase (lupin, bob și mazăre), șroturi de soia, turte de rapiță sau șroturi de rapiță și furaj verde uscat.

Pe toată durata îngrășării este interzisă folosirea următoarele elemente: uleiuri vegetale, furaje de origine animală, cum ar fi laptele praf, zerul uscat, făina de pește.

Cantitatea de energie metabolică din amestecuri în toate etapele de îngrășare este cuprinsă între 12-13 MJ la ME/kg de amestec. Conținutul proteic din amestecuri trebuie să se încadreze aproximativ între 16-18 % în prima etapă de îngrășare, 15-16 % în a doua etapă și aproximativ 14 % în ultima etapă.

Rațiile destinate porcilor pentru îngrășare pot consta fie doar în furaje nutritive, fie în furaje nutritive și furaje grosiere, cum ar fi cartofii și furajul verde.

Etape ale producerii cârnaților „kabanosy”

Etapa 1

Porționarea în prealabil a tuturor ingredientelor din carne. Asigurarea unei dimensiuni uniforme a bucăților de carne (aproximativ 5 cm diametru).

Etapa 2

Sărarea tradițională (metoda la sec) timp de aproximativ 48 de ore, cu un amestec de sărare.

Etapa 3

Carnea din clasa I este mărunțită în bucăți de aproximativ 10 mm, carnea din clasa IIA și din clasa IIB în bucăți de aproximativ 8 mm.

Etapa 4

Amestecarea tuturor ingredientelor din carne și a condimentelor: piper natural, nucșoară, chimen și zahăr.

Etapa 5

Umplerea membranelor subțiri de oaie cu un diametru cuprins între 20 și 22 mm și răsucirea membranei la un capăt al batoanelor pentru a avea o lungime de aproximativ 25 cm.

Etapa 6

Păstrarea timp de două ore la o temperatură care să nu depășească 30 °C. În prealabil se usucă suprafața, se lasă să acționeze ingredientele din batoane.

Etapa 7

Uscarea suprafeței, afumarea fierbinte tradițională (timp de aproximativ 150 de minute) și aplicarea tratamentului termic până când se obține o temperatură de cel puțin 70 °C în interiorul batoanelor.

Etapa 8

Când s-a terminat afumarea, cârnații „kabanosy” se lasă în camera de afumare timp de aproximativ o oră, după care sunt răciți și refrigerați la mai puțin de 10 °C.

Etapa 9

Uscare la 14-18 °C și umiditate de 80 % timp de 3-5 zile, până la obținerea preparatului dorit (nu depășește 68 %).

3.7.   Caracterul specific al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Caracterul specific al cârnaților „kabanosy” este asigurat de mai multe însușiri caracteristice preparatului:

frăgezime, suculență și proprietățile specifice ale cărnii;

gust și aromă deosebite;

formă caracteristică, uniformă.

Frăgezimea, suculența și proprietăți specifice ale cărnii

Carnea de porc provenind de la rase cu dezvoltare lentă, îngrășate până la atingerea unei greutăți de aproximativ 120 kg și care prezintă trăsăturile genetice descrise la punctul 3.6 constituie un ingredient de bază al „kabanosy”, care influențează caracterul specific al cârnatului. Respectarea acestor cerințe asigură un conținut de grăsime intramusculară de peste 3 % și garantează proprietățile gustative și tehnologice adecvate ale cărnii. Acestea reprezintă elemente esențiale pentru producerea de „kabanosy”. Utilizarea materiilor prime de acest tip și respectarea metodei tradiționale de producere, acordându-se o atenție specială etapelor de amestecare la cuter, sărare și afumare, asigură frăgezimea și suculența deosebite ale cârnaților „kabanosy”. O altă caracteristică a cârnaților „kabanosy” este sunetul clar perceptibil pe care îl produc atunci când sunt rupți în două. Acesta este determinat de frăgezimea cărnii și de modalitatea de preparare a cârnaților „kabanosy”, în special uscarea și afumarea.

Gustul și aroma deosebite

Cârnații „kabanosy” se disting de celelalte tipuri de cârnați prin gustul și aroma specifice. Aceste caracteristici rezultă din utilizarea în procesul de producție a condimentelor atent selecționate și dozate, cum ar fi: piper natural, nucșoară, chimen, zahăr, precum și din procesul specific de afumare care potențează savoarea preparatului.

Formă uniformă, caracteristică

Caracterul specific al cârnaților „kabanosy” este în primul rând legat de forma sa unică. „Kabanosy” sunt cârnați lungi, subțiri și uscați, răsuciți la un capăt, care prezintă o suprafață încrețită uniform.

3.8.   Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar [articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Metoda tradițională de producere și de conservare

„Kabanosy”, cârnați din carne de porc în membrană de oaie, subțiri, uscați și afumați, erau consumați pe tot cuprinsul Poloniei încă din anii 1920 și 1930. Cârnații erau produși în măcelării locale mici, sub aceeași denumire, dar sub forma a diferite varietăți regionale. Principalele diferențe erau legate de condimentele folosite, dar și de calitatea cârnaților înșiși. Cărțile de bucate și publicațiile pe teme culinare ale acelei perioade, cum ar fi publicația „Wyrób wędlin i innych przetworów mięsnych sposobem domowym” a autoarei M. Karczewska, apărută la Varșovia în 1937, includea rețete și a contribuit astfel la standardizarea tehnicilor de producere a cârnaților „kabanosy”. Acest lucru a permis consolidarea mărcii și îmbunătățirea calității produsului. Cârnații aveau un gust plăcut, iar tehnicile de conservare, precum afumarea și uscarea, asigurau conservarea lor timp îndelungat.

După 1945, s-a introdus standardizarea modului de producție, încercându-se astfel îmbunătățirea calității produsului. Comercializarea cârnaților „kabanosy” a fost autorizată în mod oficial prin Decretul ministrului aprovizionării, industriei și comerțului din 15 septembrie 1948 (Monitorul oficial nr. 44 din 1948, actul 334). Ulterior, au fost standardizate aspectele tehnologice și cele legate de producție (Standardul nr. RN 54/MPMIM1 Mięs-56 din 30 decembrie 1954), iar, în 1964, Oficiul central polonez pentru industria cărnii din Varșovia a elaborat o rețetă standard pentru „kabanosy”, bazată pe metodele tradiționale de producere (Regulamentele interne nr. 21).

„Kabanosy” erau deosebit de apreciați în timpul perioadei comuniste (1945-89), când toată lumea îi cumpăra. Ei împodobeau mesele elegante pentru ocazii speciale și erau, în egală măsură, potriviți ca aliment pentru călătorii, drept cadouri sau aperitiv alături de votcă. Alături de șuncă și bacon, aceștia au devenit, de asemenea, o specialitate poloneză pentru export.

Ingredientul tradițional – carnea de porc

„Kabanosy” sunt preparați din carne provenind de la porci special destinați îngrășării, cunoscuți sub denumirea de „kabany”. Termenul „kaban” apare în poemul epic „Pan Tadeusz” din 1834, al bardului național al Poloniei, Adam Mickiewicz. Inițial folosit pentru a desemna porci mistreți, porci și chiar cai, în secolul al XIX-lea, așa cum se atestă în lucrarea Encyklopedyja Powszechna din 1863, volumul 13, termenul a dobândit o utilizare generală care desemna un porc tânăr bine hrănit și gras. Porcii erau special îngrășați pentru a obține o carne cu o textură delicată și cu un gust deosebit, care prezintă un conținut ridicat de grăsime intramusculară, ceea ce asigură preparatelor din această carne un gust specific pregnant, precum și frăgezime și suculență. Termenul „kabanina”, derivat al cuvântului „kaban”, a fost de asemenea utilizat pe scară largă. Potrivit definiției din dicționarul limbii polone publicat la Vilnius în 1861, „kabanina” desemna în mod obișnuit carnea de porc.

Carnea provenind de la porcii destinați producerii de „kabanosy” trebuie să aibă un conținut de grăsime intramusculară mai mare de 3 %. Aceasta este textura care conferă produsului gradul dorit de frăgezime, suculență și gustul excelent. Utilizarea acestui tip de carne are o influență hotărâtoare asupra calității și caracterului specific al preparatului final și este conformă cu metoda tradițională de producție.

3.9.   Cerințe minime și proceduri pentru verificarea caracterului specific [articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1216/2007]

Următoarele elemente trebuie supuse controlului în vederea stabilirii caracterului specific al „kabanosy”:

1.

Calitatea materiei prime utilizate în producție (carne de porc, condimente), inclusiv:

calitatea tehnologică a cărnii;

modalitatea de îngrășare;

timpul de sărare;

condimentele folosite în producerea cârnaților „kabanosy” și proporțiile în care ele sunt folosite.

2.

Afumarea cârnaților „kabanosy”

În cadrul unui control, trebuie verificate următoarele elemente:

menținerea temperaturii necesare pentru afumarea fierbinte tradițională, precum și a temperaturii de încălzire;

menținerea duratei și a temperaturii de afumare repetată la rece;

utilizarea de așchii de fag pentru afumarea la rece.

3.

Calitatea preparatului finit:

conținut de proteine;

conținut de apă;

conținut de grăsime;

conținut de clorură de sodiu;

conținut de nitrat (III) și de nitrat (V);

gust și aromă.

4.

Forma produsului

Frecvența controalelor

O dată la două luni trebuie efectuate controale ale etapelor menționate anterior. În cazul în care funcționarea este corectă la nivelul tuturor etapelor, frecvența se poate reduce la două controale pe an.

În cazul în care apar nereguli în oricare dintre etape, trebuie crescută frecvența controalelor la nivelul etapei respective (o dată la două luni). Controalele la nivelul celorlalte etape pot fi efectuate în continuare o dată la șase luni.

4.   Autoritățile sau organismele care verifică respectarea caietului de sarcini

4.1.   Denumirea și adresa

Denumire:

Główny Inspektorat Jakości Handlowej Artykułów Rolno-Spożywczych

Adresă:

ul. Wspólna 30, 00-930 Warsaw, Poland

Tel.

+48 226232901

Fax

+48 226232099

E-mail:

Image

Public

 Privat

4.2.   Sarcini specifice ale autorității sau organismului respectiv

Autoritatea de control menționată anterior este responsabilă de controlul respectării întregului caiet de sarcini.


20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/23


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1045/2011 AL COMISIEI

din 19 octombrie 2011

privind neaprobarea substanței active asulam, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE (1) ale Consiliului, în special articolul 13 alineatul (2) și articolul 78 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică, în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare, substanțelor active pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererilor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (3). Substanța asulam este o substanță activă pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererii în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (4) și (CE) nr. 1490/2002 (5) ale Comisiei stabilesc normele de punere în aplicare a etapelor a doua și a treia ale programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și liste de substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Aceste liste includ substanța asulam.

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1095/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1490/2002 de stabilire a normelor suplimentare de aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2229/2004 de stabilire a normelor suplimentare de punere în aplicare a etapei a patra a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului (6), notificatorul și-a retras sprijinul pentru includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE, în termen de două luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1095/2007. În consecință, Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (7) a fost adoptată privind neincluderea substanței asulam.

(4)

În temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a prezentat o nouă cerere, solicitând aplicarea procedurii accelerate prevăzute la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Cererea a fost transmisă Regatului Unit, desemnat stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Perioada pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificația substanței active și utilizările propuse sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(6)

Regatul Unit a evaluat datele suplimentare transmise de solicitant și a pregătit un raport suplimentar. Raportul respectiv a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la data de 6 noiembrie 2009. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar celorlalte state membre și solicitantului pentru observații și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la cererea Comisiei, la 23 septembrie 2010 (8), autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa privind evaluarea riscurilor prezentate de substanța asulam. Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 14 iulie 2011, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind substanța asulam.

(7)

În cursul evaluării acestei substanțe active, au fost identificate anumite aspecte problematice, în special în ceea ce privește elementele următoare: nu a fost posibil să se efectueze o evaluare fiabilă a expunerii consumatorilor, întrucât datele disponibile erau insuficiente pentru a determina prezența și toxicitatea metabolitului sulfanilamidă și prezența altor metaboliți potențial semnificativi, care nu au fost analizați în cadrul testelor disponibile privind reziduurile și al studiilor disponibile privind prelucrarea. În plus, nu a fost disponibilă nicio informație privind relevanța toxicologică a impurităților în specificațiile tehnice ale substanței active. De asemenea, a fost identificat un risc ridicat pentru păsări.

(8)

Comisia a invitat solicitantul să își prezinte observațiile privind concluzia autorității. În plus, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008, Comisia a invitat solicitantul să formuleze observații privind proiectul de raport de reexaminare. Solicitantul și-a prezentat observațiile, acestea fiind examinate cu atenție.

(9)

Cu toate acestea, în ciuda argumentelor prezentate de solicitant, aspectele problematice menționate în considerentul 7 nu au putut fi eliminate. În consecință, nu s-a demonstrat faptul că, în condițiile de utilizare prevăzute, produsele de protecție a plantelor care conțin asulam ar îndeplini, în linii generale, cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(10)

Prin urmare, substanța asulam nu ar trebui aprobată, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(11)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin asulam, în cazul în care statele membre acordă o perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, această perioadă ar trebui să expire la 31 decembrie 2012 cel târziu, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 al doilea paragraf din Decizia 2008/934/CE.

(12)

Prezentul regulament nu exclude prezentarea unei noi cereri referitoare la asulam, în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(13)

Din motive de claritate, rubrica referitoare la asulam din anexa la Decizia 2008/934/CE ar trebui eliminată.

(14)

Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(15)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor nu a emis un aviz. S-a considerat necesar un act de punere în aplicare, iar președintele a prezentat proiectul actului de punere de aplicare comitetului de apel pentru deliberări suplimentare. Comitetul de apel nu a emis un aviz,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Neaprobarea substanței active

Nu se aprobă substanța activă asulam.

Articolul 2

Măsuri tranzitorii

Statele membre se asigură că autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin asulam sunt retrase până la data de 31 decembrie 2011.

Articolul 3

Perioada de grație

Orice perioadă de grație acordată de statele membre în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 este cât mai scurtă posibil și expiră cel târziu la 31 decembrie 2012.

Articolul 4

Modificări la Decizia 2008/934/CE

În anexa la Decizia 2008/934/CE, se elimină rubrica referitoare la „asulam”.

Articolul 5

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 octombrie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(3)  JO L 15, 18.1.2008, p. 5.

(4)  JO L 55, 29.2.2000, p. 25.

(5)  JO L 224, 21.8.2002, p. 23.

(6)  JO L 246, 21.9.2007, p. 19.

(7)  JO L 333, 11.12.2008, p. 11.

(8)  Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară; Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance asulam (Concluzia reexaminării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active asulam). EFSA Journal 2010;8(12):1822. 71]. doi:10.2903/j.efsa.2010.1822. Document disponibil la adresa: www.efsa.europa.eu/efsajournal.htm.


20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/25


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1046/2011 AL COMISIEI

din 19 octombrie 2011

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 20 octombrie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 octombrie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Cod NC

Codul țărilor terțe (1)

Valoare forfetară de import

0702 00 00

EC

31,1

MA

43,8

MK

53,3

ZA

35,6

ZZ

41,0

0707 00 05

TR

142,5

ZZ

142,5

0709 90 70

EC

33,4

TR

133,8

ZZ

83,6

0805 50 10

AR

54,2

CL

60,5

TR

65,3

UY

56,8

ZA

75,9

ZZ

62,5

0806 10 10

BR

217,2

CL

71,4

MK

110,6

TR

122,0

ZA

64,2

ZZ

117,1

0808 10 80

AR

61,9

BR

62,6

CA

105,4

CL

99,9

CN

58,0

NZ

119,3

US

82,9

ZA

94,8

ZZ

85,6

0808 20 50

AR

50,6

CN

63,2

TR

129,3

ZZ

81,0


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.


20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/27


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1047/2011 AL COMISIEI

din 19 octombrie 2011

privind eliberarea licențelor de import de usturoi în subperioada 1 decembrie 2011-29 februarie 2012

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei din 31 august 2006 de stabilire a normelor comune pentru administrarea contingentelor tarifare de import pentru produsele agricole gestionate printr-un sistem de licențe de import (2), în special articolul 7 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 341/2007 al Comisiei (3) prevede deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare și instituie un sistem de licențe de import și certificate de origine pentru usturoi și alte produse agricole importate din țări terțe.

(2)

Cantitățile pentru care importatorii tradiționali și noii importatori au depus cereri de licență „A” în primele șapte zile ale lunii octombrie 2011, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 341/2007, depășesc cantitățile disponibile pentru produsele provenind din China și din toate țările terțe altele decât China și Argentina.

(3)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, este necesar să se stabilească în ce măsură se pot accepta cererile de licență „A” transmise Comisiei până la data de 14 a lunii octombrie 2011 cel târziu în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 341/2007.

(4)

Pentru a se asigura managementul eficace al procedurii de eliberare a licențelor de import, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare imediat după publicare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Cererile de licență de import „A” depuse în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 341/2007 în primele șapte zile ale lunii octombrie 2011 și transmise Comisiei cel târziu până la data de 14 a lunii octombrie 2011 se acceptă în conformitate cu procentele din cantitățile solicitate indicate în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 octombrie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 238, 1.9.2006, p. 13.

(3)  JO L 90, 30.3.2007, p. 12.


ANEXĂ

Origine

Număr de ordine

Coeficient de atribuire

Argentina

Importatori tradiționali

09.4104

84,959795 %

Noi importatori

09.4099

1,064155 %

China

Importatori tradiționali

09.4105

43,180341 %

Noi importatori

09.4100

0,381865 %

Alte țări terțe

Importatori tradiționali

09.4106

100 %

Noi importatori

09.4102

1,910605 %


DECIZII

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/29


DECIZIA PREȘEDINTELUI COMISIEI EUROPENE

din 13 octombrie 2011

privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/695/UE)

PREȘEDINTELE COMISIEI EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European,

având în vedere Regulamentul de procedură al Comisiei (1), în special articolul 22,

întrucât:

(1)

Conform sistemului de asigurare a respectării legislației în domeniul concurenței instituit de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”), în materie de concurență Comisia investighează cazuri și ia decizii administrative care sunt supuse controlului jurisdicțional exercitat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”).

(2)

Comisia trebuie să desfășoare procedurile în domeniul concurenței în mod echitabil, imparțial și obiectiv și trebuie să asigure respectarea drepturilor procedurale ale părților în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (2), cu Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (3), cu Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (4) și cu Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (5), precum și cu jurisprudența în materie a Curții de Justiție. În special, dreptul părților în cauză de a fi audiate înainte de adoptarea oricărei decizii care le-ar afecta negativ constituie un drept fundamental în legislatia Uniunii, recunoscut de Carta drepturilor fundamentale, în special la articolul 41 (6).

(3)

Pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor procedurale ale părților în cauză, ale altor părți implicate în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („alte părți implicate”), ale reclamanților în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 („reclamanți”) și ale altor persoane decât cele menționate la articolele 5 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și decât cele menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („terți”) implicate în procedurile în domeniul concurenței, responsabilitatea pentru asigurarea respectării acestor drepturi trebuie încredințată unei persoane independente, cu experiență în materie de concurență, care are integritatea necesară pentru a contribui la obiectivitatea, transparența și eficiența acestor proceduri.

(4)

Comisia a creat în acest scop, în 1982, funcția de consilier-auditor, pe care a redefinit-o prin Decizia 94/810/CECO, CE a Comisiei din 12 decembrie 1994 privind mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (7) și prin Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei (8). În prezent, este necesar să se clarifice și să se consolideze și mai mult rolul consilierului-auditor și să se adapteze mandatul acestuia în lumina evoluțiilor legislației Uniunii în materie de concurență.

(5)

Funcția consilierului-auditor este percepută, în general, ca aducând o contribuție importantă la procedurile în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei, datorită independenței și competențelor specifice ale consilierilor-auditori în cadrul acestor proceduri. Pentru a asigura independența constantă a consilierului-auditor față de Direcția Generală Concurență, acesta trebuie să fie atașat, din rațiuni administrative, pe lângă membrul Comisiei cu atribuții speciale în domeniul concurenței.

(6)

Consilierul-auditor trebuie să fie numit în conformitate cu normele stabilite de Statutul funcționarilor Uniunii Europene și de Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. În conformitate cu aceste norme, pot fi avuți în vedere și candidații care nu sunt funcționari ai Comisiei. Trebuie asigurată transparența cu privire la numirea, încetarea funcției și transferul consilierilor-auditori.

(7)

Comisia poate numi unul sau mai mulți consilieri-auditori și trebuie să pună la dispoziția acestora personal auxiliar. Atunci când observă un conflict de interese în contextul exercitării atribuțiilor sale, consilierul-auditor trebuie să înceteze orice implicare în cazul respectiv. În cazul în care consilierul-auditor se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acestea trebuie preluate de un alt consilier-auditor.

(8)

Consilierul-auditor trebuie să acționeze ca un arbitru independent care încearcă să soluționeze problemele care afectează exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale de către părțile în cauză, alte părți implicate, reclamanți sau persoane terțe interesate, atunci când problemele respective nu au putut fi soluționate prin contacte prealabile cu serviciile Comisiei responsabile de desfășurarea procedurilor în domeniul concurenței, care au obligația să respecte aceste drepturi procedurale.

(9)

Mandatul consilierului-auditor în cadrul procedurilor în domeniul concurenței trebuie definit astfel încât să se asigure protecția exercitării efective a drepturilor procedurale pe tot parcursul procedurilor desfășurate în fața Comisiei în temeiul articolelor 101 și 102 din tratat și al Regulamentului (CE) nr. 139/2004, în special a dreptului de a fi audiat.

(10)

Pentru a se consolida acest rol, consilierului-auditor trebuie să i se încredințeze misiunea de a apăra exercitarea efectivă a drepturilor procedurale de către întreprinderi și asociații de întreprinderi în contextul competențelor de investigare ale Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care conferă Comisiei competența de a aplica amenzi întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi. Consilierului-auditor trebuie să i se încredințeze, de asemenea, atribuții specifice în timpul etapei de investigare în legătură cu cererile de protejare a secretului profesional, cu dreptul la neautoincriminare, cu termenele de răspuns la deciziile de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și cu privire la dreptul întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi care fac obiectul unei măsuri de investigare întreprinse de Comisie conform capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 de a fi informate cu privire la statutul lor în cadrul procedurii, respectiv de a ști dacă fac obiectul unei investigații și, în caz afirmativ, care este obiectul și scopul respectivei investigații. Atunci când examinează cererile referitoare la dreptul la neautoincriminare, consilierul-auditor poate verifica dacă întreprinderile formulează, doar în scop dilatoriu, cereri de protecție care sunt în mod vădit nefondate.

(11)

Consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să faciliteze soluționarea cererilor de protejare a confidențialității unui document în temeiul secretului profesional. În acest scop, în cazul în care întreprinderea sau asociația de întreprinderi care depune cererea este de acord, consilierul-auditor va putea să examineze documentul în cauză și va putea emite o recomandare corespunzătoare, făcând trimitere la jurisprudența aplicabilă a Curții de Justiție.

(12)

Este responsabilitatea consilierului-auditor să decidă dacă un terț demonstrează un interes suficient pentru a fi audiat. Asociațiile de consumatori care solicită să fie audiate trebuie să fie, în principiu, considerate ca prezentând un interes suficient atunci când procedura se referă la produse sau servicii utilizate de consumatorii finali sau la produse sau servicii care contribuie direct la procesul de producție sau de furnizare a acestor produse sau servicii.

(13)

Consilierul-auditor trebuie să decidă dacă să admită reclamanții și persoanele terțe interesate la audierea orală, ținând cont de contribuția pe care o pot avea aceștia la clarificarea elementelor de fapt relevante ale cazului.

(14)

Dreptul părților în cauză de a fi audiate înainte de adoptarea unei decizii finale care le afectează în mod negativ interesele este garantat prin recunoașterea dreptului lor de a răspunde în scris la concluziile preliminare ale Comisiei, astfel cum se precizează în comunicarea privind obiecțiunile, precum și a dreptului lor de a-și expune argumentele, dacă doresc acest lucru, în cadrul audierii orale. Pentru a-și putea exercita efectiv aceste drepturi, părțile cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile au drept de acces la dosarul de investigație al Comisiei.

(15)

Pentru a garanta exercitarea efectivă a dreptului la apărare al părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, consilierului-auditor îi revine sarcina de a se asigura că diferendele privind accesul la dosar, protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale între părțile respective și Direcția Generală Concurență din cadrul Comisiei sunt soluționate. În situații excepționale, consilierul-auditor poate suspenda cursul termenului impus destinatarului comunicării privind obiecțiunile pentru a răspunde la comunicarea respectivă până la soluționarea diferendului privind accesul la dosar, în cazul în care destinatarul nu ar fi în măsură să răspundă în termenul acordat, iar o prelungire a termenului nu ar constitui o soluție adecvată la momentul respectiv.

(16)

Pentru a garanta exercitarea efectivă a drepturilor procedurale, respectând în același timp interesele legitime de păstrare a confidențialității, consilierul-auditor trebuie, după caz, să fie în măsură să dispună adoptarea unor măsuri specifice pentru a autoriza accesul la dosarul Comisiei. În special, consilierul-auditor trebuie să aibă competența de a decide să acorde părții care solicită accesul la dosar un acces restricționat la unele părți din dosarul în cauză, de exemplu prin limitarea numărului sau a categoriei de persoane care au drept de acces, precum și a utilizării informațiilor la care se acordă accesul.

(17)

Consilierul-auditor trebuie să poată lua decizii cu privire la solicitările de prelungire a termenelor stabilite pentru transmiterea răspunsurilor la comunicarea privind obiecțiunile, la comunicarea suplimentară privind obiecțiunile sau la o scrisoare de expunere a faptelor sau la solicitările de prelungire a termenelor pe care le au la dispoziție alte părți implicate, reclamanții sau părțile terțe interesate pentru a prezenta observații, în cazul unui dezacord între oricare dintre aceste persoane și Direcția Generală Concurență.

(18)

Consilierul-auditor trebuie să promoveze eficacitatea audierii orale, inter alia, prin adoptarea tuturor măsurilor pregătitoare corespunzătoare, inclusiv prin difuzarea, în timp util înainte de desfășurarea audierii, a unei liste provizorii a participanților și a ordinii de zi provizorii.

(19)

Audierea orală permite părților cărora Comisia le-a adresat o comunicare privind obiecțiunile și altor părți implicate să își exercite în continuare dreptul de a fi audiate prin expunerea pe cale orală a argumentelor lor în fața Comisiei, care trebuie reprezentată de Direcția Generală Concurență, precum și de alte servicii care contribuie la elaborarea deciziilor Comisiei. Audierea orală trebuie să ofere o șansă suplimentară pentru clarificarea, în măsura posibilului, a tuturor faptelor relevante – favorabile sau nefavorabile pentru părțile în cauză, inclusiv a elementelor de fapt legate de gravitatea și durata presupusei încălcări. Audierea orală trebuie să permită, de asemenea, părților să își prezinte argumentele cu privire la aspectele care pot fi importante în eventualitatea aplicării unor amenzi.

(20)

Pentru a asigura eficacitatea audierilor orale, consilierul-auditor poate permite părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, altor părți implicate, reclamanților, altor persoane invitate la audiere, serviciilor Comisiei și autorităților statelor membre să pună întrebări în timpul audierii. Audierea orală trebuie să nu fie publică, dându-se astfel tuturor participanților posibilitatea de a se exprima liber. Prin urmare, informațiile divulgate în timpul audierii orale nu trebuie utilizate în alte scopuri decât cel al procedurilor judiciare și/sau administrative în vederea aplicării articolelor 101 și 102 din tratat. Atunci când acest lucru este justificat de rațiuni legate de protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale, consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să audieze persoanele în cadrul unei ședințe secrete.

(21)

Părțile la procedură care propun angajamente în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și părțile care se angajează în proceduri de tranzacționare în cazurile de cartel în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 trebuie să fie în măsură să sesizeze consilierul-auditor în legătură cu exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale.

(22)

Consilierul-auditor trebuie să prezinte rapoarte privind respectarea exercitării efective a drepturilor procedurale pe tot parcursul desfășurării procedurilor în materie de concurență. În plus, separat de sarcina sa de a prezenta rapoarte, consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să formuleze observații privind progresele realizate în cadrul negocierilor și privind obiectivitatea acestora, contribuind astfel la garantarea faptului că procedurile în domeniul concurenței sunt încheiate pe baza unei evaluări solide a tuturor faptelor relevante.

(23)

Atunci când divulgă informații privind persoane fizice, consilierul-auditor trebuie să aibă în vedere în mod special dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (9).

(24)

Decizia 2001/462/CE, CECO trebuie să fie abrogată,

DECIDE:

CAPITOLUL 1

ROLUL, NUMIREA ȘI SARCINILE CONSILIERULUI-AUDITOR

Articolul 1

Consilierul-auditor

(1)   Se desemnează unul sau mai mulți consilieri-auditori pentru proceduri în domeniul concurenței, ale căror competențe și atribuții sunt stabilite prin prezenta decizie.

(2)   Consilierul-auditor garantează exercitarea efectivă a drepturilor procedurale pe tot parcursul procedurilor în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei în vederea punerii în aplicare a articolelor 101 și 102 din tratat și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 139/2004 („proceduri în domeniul concurenței”).

Articolul 2

Numirea, încetarea funcției și asigurarea interimatului

(1)   Consilierul-auditor este numit de Comisie. Decizia de numire se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Orice întrerupere, încetare a funcției sau transfer al consilierului-auditor face obiectul unei decizii motivate a Comisiei. Decizia respectivă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Consilierul-auditor este atașat, din rațiuni administrative, pe lângă membrul Comisiei responsabil de politica în domeniul concurenței („membrul competent al Comisiei”).

(3)   Atunci când consilierul-auditor se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acestea sunt preluate de un alt consilier-auditor. În cazul în care niciun consilier-auditor nu este în măsură să își exercite atribuțiile, membrul competent al Comisiei, dacă este cazul în urma consultării cu consilierul-auditor, desemnează un alt funcționar competent din cadrul Comisiei, care nu este implicat în investigarea cazului respectiv, pentru a îndeplini sarcinile consilierului-auditor.

(4)   În cazul unui conflict de interese real sau potențial, consilierul-auditor se abține de la a-și exercita atribuțiile în cazul respectiv. Dispozițiile alineatul (3) sunt aplicabile.

Articolul 3

Metoda de lucru

(1)   În exercitarea atribuțiilor sale, consilierul-auditor acționează în deplină independență.

(2)   Consilierul-auditor ține cont, în exercitarea atribuțiilor sale, de necesitatea aplicării efective a normelor în materie de concurență, în conformitate cu legislația Uniunii în vigoare și cu principiile stabilite de Curtea de Justiție.

(3)   Consilierul-auditor are acces, în exercitarea atribuțiilor sale și în orice moment al procedurii, la toate dosarele legate de procedurile în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei în aplicarea articolelor 101 și 102 din tratat și a Regulamentului (CE) nr. 139/2004.

(4)   Consilierul-auditor este informat constant de către directorul responsabil de investigarea cazului din cadrul Direcției Generale Concurență („directorul responsabil”) cu privire la evoluția procedurii.

(5)   Consilierul-auditor poate prezenta membrului competent al Comisiei observații cu privire la orice aspect care este rezultatul unei proceduri în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei.

(6)   În cazul în care adresează recomandări motivate membrului competent al Comisiei sau ia decizii în conformitate cu prezenta decizie, consilierul-auditor furnizează o copie a acestor documente directorului responsabil și Serviciului Juridic al Comisiei.

(7)   Orice problemă referitoare la exercitarea efectivă a drepturilor procedurale ale părților în cauză, ale altor părți implicate în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („alte părți implicate”), ale reclamanților în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (denumiți în continuare „reclamanți”) și ale persoanelor terțe interesate în sensul articolului 5 din prezenta decizie implicate în procedura respectivă trebuie ridicată de persoanele respective mai întâi în fața Direcției Generale Concurență. În cazul în care problema respectivă nu este soluționată, aceasta poate fi trimisă consilierului-auditor în vederea unei evaluări independente. Solicitările legate de o măsură pentru care este prevăzut un termen trebuie transmise în timp util, înainte de expirarea termenului inițial.

CAPITOLUL 2

ETAPA DE INVESTIGARE

Articolul 4

Drepturile procedurale în etapa de investigare

(1)   Consilierul-auditor garantează exercitarea efectivă a drepturilor procedurale în contextul exercitării de către Comisie a competențelor sale de investigare prevăzute în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și în cadrul procedurilor care pot duce la aplicarea unor amenzi în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

(2)   În special, consilierul-auditor are următoarele atribuții, sub rezerva dispozițiilor articolului 3 alineatul (7):

(a)

consilierului-auditor i se poate solicita, de către întreprinderi sau asociații de întreprinderi, să examineze cererile ca un document solicitat de Comisie în aplicarea competențelor ce i-au fost conferite potrivit articolelor 18, 20 sau 21 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, în cadrul inspecțiilor efectuate în temeiul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 sau în contextul măsurilor de investigare adoptate în cadrul unor proceduri care pot duce la aplicarea unor amenzi în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și a cărui consultare a fost refuzată Comisiei, să facă obiectul protecției confidențialității în temeiul secretului profesional, în sensul jurisprudenței Curții de Justiție. Consilierul-auditor nu poate analiza chestiunea decât dacă întreprinderea sau asociația de întreprinderi care a depus cererea respectivă sunt de acord ca acesta să vadă informațiile care, conform afirmațiilor lor, fac obiectul protecției în temeiul secretului profesional, precum și documentele conexe pe care consilierul-auditor le consideră necesare pentru evaluarea sa. Fără să dezvăluie conținutul potențial confidențial al informațiilor, consilierul-auditor comunică directorului responsabil și întreprinderii sau asociației de întreprinderi în cauză punctul său de vedere preliminar și poate lua măsurile adecvate pentru a promova o soluționare reciproc acceptabilă. În cazul în care nu se ajunge la o soluționare, consilierul-auditor poate adresa o recomandare motivată membrului competent al Comisiei, fără să dezvăluie conținutul potențial confidențial al documentului. Partea care a depus cererea respectivă primește o copie a recomandării în cauză;

(b)

atunci când destinatarul unei solicitări de informații în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 refuză să răspundă la o întrebare care îi este adresată în solicitarea respectivă invocând dreptul său de a nu contribui la propria sa incriminare, astfel cum este definit de jurisprudența Curții de Justiție, destinatarul în cauză poate sesiza consilierul-auditor în acest sens, în timp util de la primirea solicitării. În anumite cazuri și ținând cont de necesitatea de a evita întârzieri inutile în derularea procedurilor, consilierul-auditor poate formula o recomandare motivată privind aplicarea sau nu a dreptului la neautoincriminare și poate informa directorul responsabil cu privire la concluziile la care a ajuns, de care trebuie să se țină seama în orice decizie ulterioară adoptată în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Destinatarul solicitării primește o copie a recomandării motivate;

(c)

atunci când destinatarul unei decizii de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 consideră că termenul în care trebuie să comunice un răspuns este prea scurt, poate sesiza consilierul-auditor în acest sens, în timp util înainte de expirarea termenului inițial. Consilierul-auditor decide dacă să acorde sau nu o prelungire a termenului, ținând seama de lungimea și de complexitatea solicitării de informații și de cerințele investigației;

(d)

întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi care fac obiectul unei măsuri de investigare de către Comisie conform capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 au dreptul să fie informate cu privire la statutul lor în cadrul procedurii, mai exact să știe dacă fac obiectul unei investigații și, în acest caz, care este obiectul și scopul acesteia. În cazul în care consideră că nu a fost informată în mod corespunzător de către Direcția Generală Concurență cu privire la statutul său în cadrul procedurii, întreprinderea sau asociația de întreprinderi în cauză poate sesiza în acest sens consilierul-auditor. Consilierul-auditor ia o decizie prin care impune Direcției Generale Concurență obligația de a informa întreprinderea sau asociația de întreprinderi care a formulat cererea cu privire la statutul său în cadrul procedurii. Această decizie este comunicată întreprinderii sau asociației de întreprinderi care a formulat cererea.

CAPITOLUL 3

CERERI DE AUDIERE

Articolul 5

Persoane terțe interesate

(1)   Cererile de audiere venite din partea altor persoane decât cele menționate la articolele 5 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și decât cele menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („terți”) sunt formulate în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 802/2004. Cererile se depun în scris și trebuie să fundamenteze interesul petiționarului în rezultatul procedurii.

(2)   Consilierul-auditor decide dacă să audieze sau nu persoanele terțe, în urma consultării cu directorul responsabil. Atunci când evaluează dacă o persoană terță demonstrează un interes suficient, consilierul-auditor analizează dacă și în ce măsură petiționarul este suficient de afectat de comportamentul care face obiectul procedurilor în domeniul concurenței sau dacă acesta îndeplinește cerințele de la articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

(3)   Atunci când consideră că un solicitant nu a demonstrat un interes suficient pentru a fi audiat, consilierul-auditor îl informează în scris cu privire la motivele care au stat la baza deciziei sale. Se stabilește un termen până la care solicitantul își poate face cunoscut punctul de vedere în scris. În cazul în care solicitantul își face cunoscut punctul de vedere în scris în termenul stabilit de consilierul-auditor, iar observațiile scrise nu justifică o evaluare diferită, constatarea respectivă este formulată într-o decizie motivată care este notificată solicitantului.

(4)   Consilierul-auditor informează părțile la procedurile în domeniul concurenței din momentul inițierii procedurilor în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 sau în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 cu privire la identitatea persoanelor terțe care urmează să fie audiate, cu excepția cazului în care divulgarea acestei informații ar aduce prejudicii semnificative unei persoane sau întreprinderi.

Articolul 6

Dreptul la audiere; participarea reclamanților și a persoanelor terțe la audiere

(1)   La cererea părților cărora Comisia le-a adresat o comunicare privind obiecțiunile sau la cererea altor părți implicate, consilierul-auditor organizează o audiere, dând astfel părților respective posibilitatea să dezvolte cele indicate în declarațiile scrise.

(2)   Consilierul-auditor poate decide, după caz și după consultarea directorului responsabil, să ofere reclamanților și persoanelor terțe interesate în sensul articolului 5 posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în cadrul audierii părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, cu condiția ca aceștia să ceară acest lucru în observațiile lor scrise. Consilierul-auditor poate, de asemenea, să invite reprezentanți ai autorităților în domeniul concurenței din țările terțe să participe la audiere în calitate de observatori, în conformitate cu acordurile încheiate între Uniune și țările terțe.

CAPITOLUL 4

ACCESUL LA DOSAR, CONFIDENȚIALITATE ȘI SECRETE DE AFACERI

Articolul 7

Accesul la dosar și accesul la documente și informații

(1)   Atunci când o parte care și-a exercitat dreptul de acces la dosar are motive să creadă că în posesia Comisiei se află documente care nu i-au fost dezvăluite și că aceste documente sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a dreptului de a fi ascultat, partea respectivă adresează consilierului-auditor o cerere motivată de autorizare a accesului la documentele în cauză, cu respectarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (7).

(2)   Sub rezerva respectării dispozițiilor articolului 3 alineatul (7), alte părți implicate, reclamanții și persoanele terțe interesate în sensul articolului 5 pot adresa consilierului-auditor o cerere motivată în situațiile enumerate în continuare:

(a)

alte părți implicate care au motive să creadă că nu au fost informate cu privire la obiecțiunile formulate împotriva părților care au făcut notificarea în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004;

(b)

un reclamant pe care Comisia l-a informat în legătură cu intenția sa de a respinge o plângere depusă în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și care are motive să creadă că în posesia Comisiei se află documente care nu i-au fost dezvăluite și că documentele respective sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004;

(c)

un reclamant care consideră că nu a primit o copie a versiunii neconfidențiale a comunicării privind obiecțiunile în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 sau că versiunea neconfidențială a comunicării privind obiecțiunile nu a fost întocmită într-un mod care să îi permită să își exercite în mod efectiv drepturile, cu excepția cazurilor în care se aplică procedura de tranzacționare;

(d)

o persoană terță interesată în sensul articolului 5 din prezenta decizie, care are motive să creadă că nu a fost informată cu privire la natura și obiectul unei proceduri în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004. Același lucru este valabil pentru un reclamant într-un caz în care se aplică procedura de tranzacționare care are motive să creadă că nu a fost informat cu privire la natura și obiectul procedurii în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004.

(3)   Consilierul-auditor adoptă o decizie motivată cu privire la o cerere care îi este adresată în conformitate cu alineatele (1) sau (2) și comunică decizia respectivă persoanei care a depus cererea și oricărei persoane vizate de procedură.

Articolul 8

Secrete de afaceri și alte informații confidențiale

(1)   Atunci când Comisia intenționează să divulge informații care pot constitui un secret de afaceri sau alte informații confidențiale ale unei întreprinderi sau persoane, întreprinderea sau persoana respectivă este informată în scris de Direcția Generală Concurență cu privire la intenția Comisiei și la motivele pe care se bazează aceasta. Se stabilește un termen în care întreprinderea sau persoana în cauză poate prezenta observații scrise.

(2)   Atunci când se opune divulgării informațiilor respective, întreprinderea sau persoana în cauză poate sesiza în acest sens consilierul-auditor. În cazul în care consilierul-auditor constată că informațiile pot fi divulgate pentru că nu reprezintă un secret de afaceri sau alte informații confidențiale sau pentru că există un interes superior în divulgarea lor, constatarea respectivă este formulată într-o decizie motivată care este notificată întreprinderii sau persoanei în cauză. Decizia precizează data după expirarea căreia informațiile vor fi divulgate. Această dată nu poate fi fixată la mai puțin de o săptămână de la data notificării.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis divulgării informațiilor prin publicarea lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)   Atunci când acest lucru este oportun atât pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului la apărare al unei părți, cât și pentru a răspunde intereselor legitime privind confidențialitatea, consilierul-auditor poate hotărî ca părți ale dosarului care sunt indispensabile pentru exercitarea dreptului la apărare ale părții respective să fie puse la dispoziția părții care solicită accesul restricționat, modalitățile exacte de aplicare fiind stabilite de consilierul-auditor.

CAPITOLUL 5

PROROGAREA TERMENELOR

Articolul 9

Cererile de prorogare a termenelor

(1)   În cazul în care destinatarul unei comunicări privind obiecțiunile consideră că termenul în care trebuie să răspundă la comunicarea privind obiecțiunile este prea scurt, acesta poate solicita o prorogare a termenului respectiv prin intermediul unei cereri motivate adresate directorului responsabil. O astfel de cerere trebuie formulată în timp util, înainte de expirarea termenului inițial în cazul procedurilor în temeiul articolelor 101 și 102 din tratat și cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de expirarea termenului inițial în cazul procedurilor inițiate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004. În cazul în care o astfel de cerere este respinsă sau dacă destinatarul comunicării privind obiecțiunile nu este de acord cu durata prorogării acordate, acesta poate sesiza chestiunea consilierului-auditor înainte de expirarea termenului inițial. După ascultarea directorului responsabil, consilierul-auditor decide dacă este necesară prorogarea termenului pentru a permite destinatarului comunicării privind obiecțiunile să își exercite în mod efectiv dreptul de a fi ascultat, ținând cont, de asemenea, de necesitatea de a evita întârzieri nejustificate în derularea procedurilor. În cazul procedurilor inițiate în temeiul articolelor 101 și 102 din tratat, consilierul-auditor ține seama, între altele, de următoarele elemente:

(a)

dimensiunea și complexitatea dosarului;

(b)

accesul prealabil la informații al destinatarului comunicării privind obiecțiunile care este autorul cererii;

(c)

orice alte obstacole obiective cu care se poate confrunta destinatarul comunicării privind obiecțiunile care este autorul cererii atunci când își prezintă observațiile.

În vederea evaluării elementelor prevăzute la litera (a), pot fi luate în considerare următoarele: numărul de încălcări; durata presupusă a încălcării (încălcărilor); dimensiunea și numărul de documente; dimensiunea și complexitatea expertizelor.

(2)   În cazul în care alte părți implicate, un reclamant sau o persoană terță interesată în sensul articolului 5 consideră că termenul în care își poate face cunoscut punctul de vedere este prea scurt, aceștia pot solicita o prorogare a termenului respectiv printr-o cerere motivată adresată directorului responsabil în timp util înainte de expirarea termenului inițial. În cazul în care o astfel de cerere este respinsă sau cealaltă parte implicată, reclamantul sau persoana terță interesată nu este de acord cu această decizie, acesta din urmă poate sesiza în acest sens consilierul-auditor în vederea reexaminării cererii. După ce ascultarea directorului responsabil, consilierul-auditor decide dacă este oportună o prelungire a termenului.

CAPITOLUL 6

AUDIEREA

Articolul 10

Organizare si funcționare

(1)   Consilierul-auditor organizează și conduce audierile prevăzute în dispozițiile de punere în aplicare a articolelor 101 și 102 din tratat și în Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

(2)   Audierile sunt conduse de consilierul-auditor, care acționează în deplină independență.

(3)   Consilierul-auditor asigură desfășurarea corespunzătoare a audierii și contribuie la obiectivitatea acesteia și a oricărei decizii adoptate în urma acesteia.

(4)   Consilierul-auditor se asigură că audierea oferă, într-o măsură suficientă, destinatarilor comunicării privind obiecțiunile, altor părți implicate, precum și reclamanților și persoanelor terțe interesate în sensul articolului 5 care au fost admise la audiere posibilitatea de a-și expune punctele de vedere privind concluziile preliminare ale Comisiei.

Articolul 11

Pregătirea audierii

(1)   Consilierul-auditor este responsabil de pregătirea audierii și ia toate măsurile corespunzătoare în acest sens. Pentru a asigura pregătirea adecvată a audierii, consilierul-auditor poate, în urma consultării directorului responsabil, să pună, în prealabil, la dispoziția persoanelor invitate la audiere, o listă cu întrebările cu privire la care sunt invitați să își facă cunoscut punctul de vedere. Consilierul-auditor poate, de asemenea, să indice persoanelor invitate la audiere subiectele centrale care vor fi dezbătute, având în vedere în special faptele și aspectele pe care vor să le discute destinatarii unei comunicări privind obiecțiunile care au solicitat o audiere.

(2)   În acest scop, după consultarea directorului responsabil, consilierul-auditor poate organiza o reuniune cu părțile invitate la audiere și, dacă este cazul, cu serviciile Comisiei, pentru a pregăti audierea propriu-zisă.

(3)   Consilierul-auditor poate, de asemenea, să ceară să i se comunice în prealabil, în scris, conținutul esențial al declarațiilor pe care intenționează să le facă persoanele invitate la audiere.

(4)   Consilierul-auditor poate fixa un termen în care toate persoanele invitate la audiere trebuie să furnizeze o listă cu participanții care vor fi prezenți la audiere din partea lor. Consilierul-auditor permite consultarea acestei liste de către toate persoanele invitate la audiere în timp util înainte de data audierii.

Articolul 12

Calendar și desfășurare

(1)   După consultarea directorului responsabil, consilierul-auditor stabilește data, durata și locul de desfășurare a audierii. În cazul în care se solicită o amânare, consilierul-auditor decide dacă să permită sau nu o astfel de amânare.

(2)   Consilierul-auditor decide dacă trebuie admise în timpul audierii documente noi și ce persoane trebuie audiate în numele fiecărei părți.

(3)   Consilierul-auditor poate permite părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, altor părți implicate, reclamanților, altor persoane invitate la audiere, serviciilor Comisiei și autorităților statelor membre să pună întrebări în timpul audierii. În măsura în care, în mod excepțional, nu se poate da un răspuns integral sau parțial la o întrebare, consilierul-auditor poate permite comunicarea răspunsului în scris, într-un termen stabilit. Un astfel de răspuns scris se distribuie tuturor participanților la audiere, cu excepția cazului în care consilierul-auditor hotărăște altfel pentru a proteja dreptul la apărare ale unui destinatar al comunicării privind obiecțiunile sau secretele de afaceri sau alte informații confidențiale ale oricărei persoane.

(4)   Atunci când acest lucru este justificat de necesitatea garantării dreptului de a fi audiat, consilierul-auditor poate, după consultarea directorului responsabil, să dea părților în cauză, altor părți implicate, reclamanților sau persoanelor terțe interesate în sensul articolului 5 posibilitatea de a prezenta observații suplimentare scrise după încheierea audierii orale. Consilierul-auditor stabilește o dată până la care pot fi prezentate astfel de observații. Comisia nu este obligată să țină cont de observațiile scrise primite după această dată.

Articolul 13

Protecția secretelor de afaceri și confidențialitatea în cadrul audierii

Fiecare persoană este audiată, în principiu, în prezența tuturor celorlalte persoane invitate să participe la audiere. Consilierul-auditor poate, de asemenea, decide să audieze unele persoane separat, în cadrul unei sesiuni închise, ținând cont de interesul lor legitim de a-și proteja secretele de afaceri și alte informații confidențiale.

CAPITOLUL 7

RAPORTUL INTERMEDIAR ȘI DREPTUL DE A FORMULA OBSERVAȚII

Articolul 14

Raport intermediar și observații

(1)   Consilierul-auditor prezintă membrului competent al Comisiei un raport intermediar privind audierea și concluziile sale cu privire la respectarea exercitării efective a drepturilor procedurale. Observațiile incluse în acest raport vizează aspectele procedurale, inclusiv următoarele:

(a)

divulgarea documentelor și accesul la dosar;

(b)

termenele de răspuns la comunicarea privind obiecțiunile;

(c)

respectarea dreptului de a fi ascultat;

(d)

desfășurarea corespunzătoare a audierii.

O copie a raportului se transmite directorului general al Direcției Generale Concurență, directorului responsabil și celorlalte servicii relevante din cadrul Comisiei.

(2)   Pe lângă raportul menționat la alineatul (1) și separat de acesta, consilierul-auditor poate formula observații privind evoluția și imparțialitatea procedurilor. Când face acest lucru, consilierul-auditor se străduiește să garanteze în special faptul că, în elaborarea proiectelor de decizie ale Comisiei, se ține seama în mod corespunzător de toate elementele de fapt relevante, favorabile sau defavorabile părților în cauză, inclusiv de elementele de fapt relevante pentru gravitatea și durata încălcării. Astfel de observații pot să se refere, printre altele, la necesitatea de a obține informații suplimentare, la retragerea anumitor obiecțiuni, la formularea de noi obiecțiuni sau de sugestii de adoptare a unor măsuri de investigare suplimentare, în temeiul capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

Directorul general al Direcției Generale Concurență, directorul responsabil și Serviciul Juridic sunt informați cu privire la conținutul acestor observații.

CAPITOLUL 8

ANGAJAMENTE ȘI TRANZACȚII

Articolul 15

Angajamente și tranzacții

(1)   Părțile la procedură care propun angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate de Comisie în evaluarea sa preliminară formulată în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 pot sesiza consilierul-auditor în orice etapă a procedurii prevăzută la articolul 9 pentru a garanta exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale.

(2)   Părțile la procedurile în cazurile de cartel care se angajează în discuții de tranzacționare în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 pot sesiza consilierul-auditor în orice etapă a procedurii de tranzacționare pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale.

CAPITOLUL 9

RAPORTUL FINAL

Articolul 16

Conținut și transmitere înainte de adoptarea unei decizii

(1)   Pe baza proiectului de decizie care urmează să fie înaintat Comitetului consultativ în cazul care face obiectul investigării, consilierul-auditor elaborează un raport final scris privind respectarea exercitării efective a drepturilor procedurale în orice etapă a procedurii, astfel cum se prevede la articolul 14 alineatul (1). Raportul va analiza și dacă proiectul de decizie abordează numai obiecțiunile cu privire la care li s-a dat părților posibilitatea să își facă cunoscute punctele de vedere.

(2)   Raportul final se înaintează membrului competent al Comisiei, directorului general al Direcției Generale Concurență, directorului responsabil și celorlalte servicii competente ale Comisiei. Raportul este comunicat autorităților competente ale statelor membre și, în conformitate cu dispozițiile privind cooperarea prevăzute în Protocoalele 23 și 24 la Acordul privind SEE, Autorității AELS de Supraveghere.

Articolul 17

Transmitere către Comisie și publicare

(1)   Raportul final al consilierului-auditor este prezentat Comisiei împreună cu proiectul de decizie, pentru a garanta că, atunci când ia o decizie într-un anumit caz, Comisia este pe deplin informată asupra tuturor informațiilor relevante legate de desfășurarea procedurii și că a fost respectată pe tot parcursul procedurii exercitarea efectivă a drepturilor procedurale.

(2)   Raportul final poate fi modificat de consilierul-auditor în funcție de orice modificări aduse proiectului de decizie înainte de adoptarea acesteia de către Comisie.

(3)   Comisia comunică destinatarilor deciziei raportul final al consilierului-auditor, împreună cu decizia sa. Comisia publică raportul final al consilierului-auditor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu decizia, ținând cont de interesul legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.

CAPITOLUL 10

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 18

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Se abrogă Decizia 2001/462/CE, CECO.

(2)   Măsurile procedurale întreprinse deja în temeiul deciziei respective produc în continuare efecte. În ceea ce privește măsurile de investigare întreprinse înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, consilierul-auditor poate să refuze să își exercite atribuțiile, conform articolului 4.

În cazurile în care inițierea procedurilor în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 sau inițierea procedurilor în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 au avut loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, raportul intermediar elaborat în temeiul articolului 14 din prezenta decizie și raportul final întocmit în temeiul articolului 16 nu includ și etapa de investigare, cu excepția cazului în care consilierul-auditor decide altfel.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 13 octombrie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 308, 8.12.2000, p. 26.

(2)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

(3)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(4)  JO L 123, 27.4.2004, p. 18.

(5)  JO L 133, 30.4.2004, p. 1.

(6)  JO C 303, 14.12.2007, p. 1.

(7)  JO L 330, 21.12.1994, p. 67.

(8)  JO L 162, 19.6.2001, p. 21.

(9)  JO L 8, 12.1.2001, p. 1.


RECOMANDĂRI

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/38


RECOMANDAREA COMISIEI

din 18 octombrie 2011

privind definiția nanomaterialelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/696/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2005 intitulată „Nanoștiințe și nanotehnologii: un plan de acțiune pentru Europa 2005-2009” (1) definește o serie de măsuri articulate și interconectate care își propun să pună în aplicare fără întârziere o abordare sigură, integrată și responsabilă în domeniul nanoștiințelor și al nanotehnologiilor.

(2)

Comisia, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul planului de acțiune, a revizuit cu atenție legislația relevantă a Uniunii, cu scopul de a stabili aplicabilitatea reglementărilor existente la potențialele riscuri ale nanomaterialelor. Rezultatul revizuirii a fost inclus în comunicarea Comisiei din 17 iunie 2008 intitulată „Aspecte normative ale nanomaterialelor” (2). Comunicarea concluziona că termenul „nanomateriale” nu este menționat în mod specific în legislația Uniunii, dar că legislația actuală acoperă, în principiu, riscurile potențiale ale nanomaterialelor pentru sănătate, siguranță și mediu înconjurător.

(3)

Parlamentul European, în rezoluția sa din 24 aprilie 2009, referitoare la aspectele normative ale nanomaterialelor (3) a solicitat, inter alia, introducerea în legislația Uniunii a unei definiții științifice cuprinzătoare a nanomaterialelor.

(4)

Este necesar ca definiția formulată în prezenta recomandare să fie utilizată ca referință în Uniune pentru a stabili dacă un material trebuie să fie considerat „nanomaterial” în scopuri legislative și de politică. Definiția termenului „nanomaterial” în legislația Uniunii trebuie să se bazeze numai pe dimensiunea particulelor care intră în componența unui material, fără a se ține seama de riscuri sau de pericole. În această definiție, bazată numai pe dimensiunea unui material, sunt incluse materialele naturale, secundare sau fabricate.

(5)

Definiția termenului „nanomaterial” trebuie să aibă la bază cunoștințele științifice disponibile.

(6)

Măsurarea dimensiunii și a distribuției dimensionale a nanomaterialelor este adesea dificil de realizat, astfel încât prin metode de măsurare diferite se poate ajunge la rezultate care nu sunt comparabile. Trebuie să se elaboreze metode de măsurare armonizate pentru a se garanta că aplicarea definiției duce la rezultate consecvente indiferent de materiale și de momentul efectuării măsurătorilor. Până la introducerea metodelor de măsurare armonizate, trebuie aplicate cele mai bune metode alternative.

(7)

Raportul de referință al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene „Considerații privind definirea nanomaterialelor în scopuri de reglementare” (4) sugerează că o definiție a nanomaterialelor trebuie să se refere la nanomateriale formate din particule, să fie aplicabilă pe scară largă în legislația Uniunii și să fie în conformitate cu alte abordări la nivel mondial. Dimensiunea trebuie să fie singura proprietate definitorie necesitând o definire clară a limitelor scalei nanometrice.

(8)

Comisia a împuternicit Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) să furnizeze informații științifice referitoare la elementele de care trebuie să se țină cont la elaborarea unei definiții a termenului „nanomaterial” în scopuri de reglementare. Avizul „Bazele științifice pentru definirea termenului de «nanomaterial»” a făcut obiectul unei consultări publice în 2010. În avizul său din 8 decembrie 2010 (5), CSRSEN a concluzionat că dimensiunea este universal aplicabilă nanomaterialelor, fiind cea mai potrivită mărime supusă măsurării, iar un interval de mărime definit ar facilita o interpretare uniformă. S-a propus ca limita inferioară să fie de 1 nm. În mod obișnuit, se folosește o limită superioară de 100 nm în privința căreia există un consens general, însă nu există dovezi științifice care să demonstreze caracterul adecvat al acestei valori. Este posibil ca utilizarea unei singure valori limită superioare să limiteze prea strict clasificarea nanomaterialelor, o abordare diferențiată dovedindu-se mai adecvată. În scopuri de reglementare, trebuie să se țină cont și de distribuția dimensională după număr, utilizând dimensiunea medie și deviația standard a dimensiunilor pentru a obține o definiție mai exactă. Distribuția dimensională a unui material trebuie să fie prezentată ca fiind distribuția dimensională în funcție de concentrația numărului de particule (adică numărul obiectelor dintr-un anumit interval de mărime împărțit la numărul total al obiectelor), nu în funcție de procentul masic al particulelor la scală nanometrică din nanomaterial, ținând cont de faptul că un procent masic mic poate conține cel mai mare număr de particule. CSRSEN a identificat anumite cazuri particulare în care aplicarea definiției poate fi facilitată prin utilizarea suprafeței specifice pe unitate de volum ca indicator pentru a stabili dacă un material se încadrează în intervalul de mărime definit pentru scala nanometrică.

(9)

Organizația internațională pentru standardizare definește termenul „nanomaterial” ca fiind „un material cu dimensiuni externe pe scala nanometrică sau cu o structură internă sau de suprafață pe scala nanometrică”. Termenul „scală nanometrică” este definit ca interval de mărime situat între aproximativ 1 nm și 100 nm (6).

(10)

Distribuția dimensională după număr trebuie să țină cont de faptul că nanomaterialele sunt formate în general din numeroase particule de diferite mărimi cu o anumită distribuție. Dacă nu s-ar specifica distribuția dimensională după număr, ar fi dificil să se determine dacă un anumit material se încadrează în definiție în cazul în care unele particule au mai puțin de 100 nm, iar altele mai mult. Această abordare ține cont de avizul CSRSEN conform căruia distribuția particulelor dintr-un material trebuie să fie prezentată ca distribuție în funcție de concentrația numărului de particule (adică numărul particulelor).

(11)

Nu există o bază științifică clară care să sugereze o valoare specifică pentru distribuția dimensională sub care este de așteptat ca materialele conținând particule în intervalul de mărime 1 nm-100 nm să nu prezinte proprietățile specifice nanomaterialelor. Avizul științific a prevăzut utilizarea unei abordări statistice bazate pe deviația standard cu o valoare limită de 0,15 %. Date fiind larga răspândire a materialelor care se încadrează în această limită și necesitatea de a adapta domeniul de aplicare al definiției pentru utilizarea într-un context normativ, trebuie să se fixeze o limită mai mare. Un nanomaterial definit în prezenta recomandare trebuie să fie constituit în proporție de cel puțin 50 % din particule cu dimensiuni între 1 nm și 100 nm. În conformitate cu avizul CSRSEN, în anumite cazuri, chiar și un număr mic de particule din intervalul 1 nm-100 nm poate să justifice o evaluare sui-generis, dar clasificarea acestor materiale ca nanomateriale ar induce în eroare. Cu toate acestea, pot exista cazuri legislative specifice în care preocupările pentru mediu, sănătate, siguranță sau competitivitate să justifice aplicarea unei limite mai mici de 50 %.

(12)

Particulele aglomerate sau agregate pot manifesta aceleași proprietăți ca particulele libere. În plus, pe parcursul ciclului de viață al unui nanomaterial pot exista cazuri de eliberare a particulelor din aglomerate sau din agregate. Prin urmare, definiția din prezenta recomandare trebuie să includă și particulele din aglomerate sau agregate, atunci când particulele constituente se încadrează în intervalul de mărime 1 nm-100 nm.

(13)

În prezent se poate măsura suprafața specifică pe unitate de volum pentru materialele solide uscate sau pentru pulberi folosind metoda adsorbției de azot („metoda BET”). În aceste cazuri, suprafața specifică poate fi folosită ca indicator pentru a identifica un eventual nanomaterial. Noi cunoștințe științifice pot lărgi posibilitatea de a utiliza în viitor această metodă (sau alte metode) pentru alte tipuri de materiale. De la un material la altul, pot apărea discrepanțe între măsurarea suprafeței specifice și cea a distribuției dimensionale după număr. Prin urmare, trebuie să se precizeze că prevalează rezultatele distribuției dimensionale după număr și că nu se poate utiliza suprafața specifică pentru a demonstra că un material nu este nanomaterial.

(14)

Știința și tehnologia evoluează cu o deosebită rapiditate. Prin urmare, trebuie ca definiția, inclusiv descriptorii, să fie supusă unei revizuiri până în decembrie 2014, pentru a se asigura adecvarea acesteia la necesități. În special, revizuirea trebuie să evalueze necesitatea majorării sau a reducerii limitei de 50 % pentru distribuția dimensională după număr și necesitatea includerii anumitor materiale cu structură internă sau de suprafață pe scala nanometrică, cum ar fi nanomaterialele cu componenți complecși, inclusiv materialele nanoporoase și nanocompozite care sunt utilizate în anumite sectoare.

(15)

În funcție de fiabilitate și de fezabilitate, trebuie elaborate orientări și metode standardizate de măsurare și trebuie dezvoltate cunoștințele despre concentrațiile caracteristice de nanoparticule în serii reprezentative de materiale, pentru a facilita aplicarea definiției într-un context legislativ specific.

(16)

Definiția prevăzută în prezenta recomandare nu trebuie să prejudicieze și nici să reflecte domeniul de aplicare al actelor legislative ale Uniunii sau al oricărei dispoziții care ar putea să stabilească cerințe suplimentare pentru aceste materiale, inclusiv cele referitoare la gestionarea riscurilor. În unele cazuri, se poate dovedi necesar să se excludă anumite materiale din domeniul de aplicare al legislației specifice sau al dispozițiilor legislative, chiar dacă acestea corespund definiției. De asemenea, se poate dovedi necesar să se includă materiale suplimentare, precum unele materiale cu o dimensiune mai mică de 1 nm sau mai mare de 100 nm, în domeniul de aplicare al legislației specifice sau al dispozițiilor legislative aplicabile unui nanomaterial.

(17)

Ținând seama de condițiile speciale predominante în sectorul farmaceutic și de sistemele nanostructurate specializate aflate deja în uz, definiția din prezenta recomandare nu trebuie să aducă atingere utilizării termenului „nano” la definirea anumitor produse farmaceutice și dispozitive medicale,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1.

Statele membre, agențiile UE și operatorii economici sunt invitați să folosească următoarea definiție a termenului „nanomaterial” la adoptarea și punerea în aplicare a legislației, precum și a politicilor și programelor de cercetare referitoare la produse din domeniul nanotehnologiilor.

2.

„Nanomaterial” înseamnă un material natural, secundar sau fabricat care conține particule, fie în stare liberă, fie formând agregate sau aglomerate, atunci când una sau mai multe dimensiuni externe a cel puțin 50 % dintre particule, calculate folosind distribuția dimensională după număr, se încadrează în intervalul de mărime 1 nm-100 nm.

În cazuri specifice și dacă se justifică prin preocupări pentru mediu, sănătate, siguranță sau competitivitate, limita de 50 % aplicabilă distribuției dimensionale după număr poate fi înlocuită cu o limită cuprinsă între 1 și 50 %.

3.

Prin derogare de la punctul 2, se consideră nanomateriale fullerenele, fulgii de grafen și nanotuburile de carbon cu un singur perete care au una sau mai multe dimensiuni externe mai mici de 1 nm.

4.

În sensul punctului 2, termenii „particulă”, „aglomerat” și „agregat” se definesc după cum urmează:

(a)

„particulă” înseamnă o parte foarte mică de materie care are limite fizice definite;

(b)

„aglomerat” înseamnă o acumulare de particule slab legate sau agregate, pentru care aria suprafeței externe rezultantă este aproximativ egală cu suma ariilor suprafețelor componenților individuali;

(c)

„agregat” înseamnă o particulă formată din particule unite prin legături puternice sau din particule fuzionate.

5.

Atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și prevăzut de o legislație specifică, gradul de respectare a definiției de la punctul 2 poate fi determinat pe baza suprafeței specifice pe unitate de volum. Se consideră că un material corespunde definiției de la punctul 2 dacă suprafața specifică pe unitate de volum a materialului este mai mare de 60 m2/cm3. Cu toate acestea, dacă un material este declarat nanomaterial pe baza distribuției dimensionale după număr, atunci se consideră că acesta respectă definiția de la punctul 2, chiar dacă are o suprafață specifică mai mică de 60 m2/cm3.

6.

Definiția stabilită la punctele 1-5 va fi revizuită până în decembrie 2014, în funcție de experiența acumulată și de evoluțiile științifice și tehnologice. Revizuirea se va axa în special pe necesitatea majorării sau a reducerii limitei de 50 % pentru distribuția dimensională după număr.

7.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre, agențiilor UE și operatorilor economici.

Adoptată la Bruxelles, 18 octombrie 2011.

Pentru Comisie

Janez POTOČNIK

Membru al Comisiei


(1)  COM(2005) 243 final.

(2)  COM(2008) 366 final.

(3)  P6_TA(2009) 0328.

(4)  EUR 24403 EN, iunie 2010.

(5)  http://ec.europa.eu/health/scientific_committees/emerging/docs/scenihr_o_032.pdf.

(6)  http://cdb.iso.org.