11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/1

(1)

În mai 2005, în urma unei reexaminări mixte, intermediare și în perspectiva expirării măsurilor (denumite în continuare „reexaminarea mixtă”), Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 713/2005 (2), a instituit o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor de anumite antibiotice cu spectru larg, și anume amoxicilină trihidrat, ampicilină trihidrat și cefalexină, necondiționate în doze premăsurate sau în forme sau ambalaje destinate vânzării cu amănuntul (denumite în continuare „produsele în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC ex 2941 10 00 și ex 2941 90 00 și originare din India. Măsurile au luat forma unei taxe ad valorem cuprinsă între 17,3 % și 32 %. Măsurile originale au fost instituite prin Regulamentul (CE) nr. 2164/98 al Consiliului (3).

(2)

În urma unei reexaminări intermediare parțiale, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1176/2008 (4), a modificat valoarea taxei compensatorii aplicabile unui exportator din India.

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (5) a măsurilor definitive în vigoare, Comisia a primit o cerere de inițiere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor a Regulamentului (CE) nr. 713/2005, în temeiul articolului 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, din partea a doi producători din Uniune: DSM și Sandoz (denumiți în continuare „solicitanții”), reprezentând o proporție majoră, în acest caz peste 50 %, din producția totală de anumite antibiotice cu spectru larg din Uniune.

(4)

Cererea a fost justificată prin faptul că este posibil ca expirarea măsurilor să determine o continuare sau o reapariție a subvenționării și a prejudiciului adus industriei din Uniune.

(5)

Înaintea inițierii reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor și în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) și articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a notificat autoritățile publice ale Indiei (API) că a primit o cerere de reexaminare documentată în mod corespunzător. API au fost invitate la consultări în vederea clarificării situației descrise în cerere și a găsirii unei soluții de comun acord. API nu au răspuns decât foarte târziu acestei invitații și, prin urmare, astfel de consultări nu au avut loc.

(6)

Stabilindu-se, în urma consultării Comitetului consultativ, că există suficiente dovezi pentru inițierea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat, la 12 mai 2010, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6) (denumnit în continuare „aviz de inițiere”), inițierea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(7)

Ancheta privind continuarea sau reapariția subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2009 și 31 martie 2010 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(8)

Comisia a informat în mod oficial solicitanții, ceilalți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii din amonte, utilizatorii cunoscuți a fi interesați și API cu privire la inițierea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(9)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat o audiere și care au demonstrat că există motive deosebite care să o justifice.

(10)

Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori de produse în cauză din India, care au fost indicați în cerere, s-a considerat adecvat, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, să se examineze dacă este necesar să se apeleze la eșantionare. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, în caz afirmativ, pentru a alege eșantionul, părților anterior menționate li s-a solicitat, în temeiul articolului 27 din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la inițierea reexaminării și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de inițiere. Doar trei producători-exportatori s-au făcut cunoscuți. Prin urmare, eșantionarea nu a fost efectuată.

(11)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților despre care s-a știut că sunt interesate și celor care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de inițiere. Au fost primite răspunsuri de la trei producători din Uniune, de la trei producători-exportatori și de la API. Niciunul dintre ceilalți producători nu a răspuns chestionarelor și nici nu a furnizat vreo informație. Niciunul dintre importatori nu s-a făcut cunoscut în cursul evaluării oportunității eșantionării și niciun alt importator nu a furnizat Comisiei vreo informație și nici nu s-a făcut cunoscut în cursul anchetei.

(12)

Unul dintre producători a pretins că evaluarea situației industriei din Uniune ar trebui să includă și date de la un alt presupus producător din Uniune. Totuși, întrucât s-a constatat că această ultimă societate comercială nu era un producător de produse care fac obiectul anchetei, această pretenție a fost respinsă.

(13)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției subvenționării și a prejudiciului rezultant, precum și interesul Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(14)

Produsele vizate de prezenta reexaminare sunt aceleași cu cele care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 713/2005, și anume amoxicilină trihidrat, ampicilină trihidrat și cefalexină, necondiționate în doze premăsurate sau în forme sau ambalaje destinate vânzării cu amănuntul, încadrate în prezent la codurile NC ex 2941 10 00 și ex 2941 90 00, originare din India (denumite în continuare „produsele în cauză”).

(15)

Ancheta a confirmat faptul că, la fel ca în cazul anchetei inițiale, produsele în cauză și produsele fabricate și vândute de producătorii-exportatori pe piața internă din India, precum și cele fabricate și vândute în Uniune de producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări și, prin urmare, sunt considerate ca fiind produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(16)

Astfel cum este menționat la considerentul 11, trei producători-exportatori s-au făcut cunoscuți și au răspuns la chestionar. Totuși, doar doi dintre acești trei producători-exportatori au raportat vânzări de produse în cauză în Uniune, în cursul PAR.

(17)

Pe baza informațiilor conținute în cererea de reexaminare și a răspunsurilor primite la chestionarul Comisiei, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme, în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(18)

Sistemele de la (a) la (f) menționate mai sus sunt bazate pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează API să emită notificări privind politica de export și de import. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica privind comerțul exterior” (PCE), publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate cu regularitate. Două documente PCE sunt relevante pentru PAR în cauză, și anume: PCE 04-09 și PCE 09-14. Cel din urmă a intrat în vigoare în august 2009. În plus, API stipulează și procedurile referitoare la PCE 04-09 și PCE 09-14 într-un „Manual de proceduri, volumul I” („HOP I 04-09” și, respectiv, „HOP I 09-14”). Manualul de proceduri este, de asemenea, actualizat cu regularitate.

(19)

Sistemul de la litera (g) este bazat pe articolele 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare, din 1949, care autorizează banca centrală a Indiei (Reserve Bank of India – RBI) să îndrume băncile comerciale în domeniul creditelor pentru export.

(20)

Sistemul de la litera (h) este bazat pe Legea privind impozitul pe venit, din 1961, care este modificată anual prin Legea finanțelor.

(21)

Sistemul de la litera (i) este administrat de autoritățile publice ale statului Punjab și este bazat pe politica privind industria și pe codul de stimulente ale autorităților publice ale statului Punjab.

(22)

Sistemul de la litera (j) este administrat de autoritățile publice ale statului Gujarat și este bazat pe politica de stimulare a industriei a statului Gujarat.

(23)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește la punctele 4.1.1-4.1.14 din PCE 04-09 și PCE 09-14, precum și la punctele 4.1-4.30A din HOP I 04-09 și HOP I 09-14.

(24)

AAS este alcătuit din șase subsisteme, descrise mai detaliat la considerentul 25. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Producătorii-exportatori și comercianții-exportatori care au „legături” cu producătorii auxiliari sunt eligibili pentru AAS „exporturi fizice” și pentru AAS pentru „cerințe anuale”. Producătorii-exportatori care aprovizionează exportatorul final sunt eligibili pentru AAS pentru bunuri intermediare. Contractanții principali care aprovizionează categoriile „exporturi prevăzute” menționate la punctul 8.2 din PCE 04-09 și PCE 09-14, cum sunt furnizorii către o unitate axată pe export (EOU), sunt eligibili pentru AAS „exporturi prevăzute”. În cele din urmă, furnizorii intermediari către producătorii-exportatori sunt eligibili pentru beneficiile aferente „exporturilor prevăzute” în cadrul subsistemelor Bonuri de aprovizionare anticipată (Advance Release Order – ARO) și Acreditiv intern de tip back-to-back (back-to-back inland letter of credit).

(25)

Autorizațiile prealabile pot fi emise pentru:

(26)

În cursul PAR, unul dintre cei doi exportatori cooperanți au obținut concesii în temeiul AAS. Subsistemul pe care această societate comercială l-a utilizat a fost (i) exporturile fizice. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă este cazul ca subsistemele restante neutilizate să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(27)

Materialele importate care intră în procesul de producție nu sunt transferabile și trebuie să fie utilizate la fabricarea produsului de export rezultant. Obligația de export trebuie îndeplinită într-un termen prevăzut după emiterea autorizației prealabile. De la reexaminarea mixtă, termenul a fost prelungit la 36 de luni (24 de luni, cu două prelungiri de câte șase luni fiecare).

(28)

În scopul verificării de către autoritățile din India, titularul unei autorizații prealabile este obligat prin lege să dețină un registru privind consumul efectiv („situația contabilă reală și adecvată”) de bunuri importate fără taxe vamale de import/obținute intern pentru fiecare autorizație prealabilă, în formatul specificat (punctele 4.26, 4.30 și apendicele 23 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14). Acest registru trebuie verificat de un contabil extern autorizat/contabil de management care emite un certificat prin care se atestă că registrele menționate și înregistrările relevante au fost examinate, iar informațiile oferite în temeiul apendicelui 23 sunt adevărate și corecte din toate punctele de vedere.

(29)

În ceea ce privește utilizarea AAS pentru exporturi fizice în cursul PAR, atât cota de import, cât și obligația de export sunt fixate, în termeni de volum și valoare, de către API și sunt înregistrate în autorizația prealabilă. În plus, în momentul importului și al exportului, funcționarii autorităților publice trebuie să înregistreze operațiunile respective în autorizația prealabilă. Volumul importurilor autorizate în temeiul acestui sistem este determinat de API pe baza unor norme standard privind intrări și ieșiri (standard input-output norms – SION). SION există pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsele în cauză, ele fiind emise de API. De la reexaminarea mixtă, SION au fost revizuite la valori inferioare, iar în cursul PAR ele au fost, pentru principalele materii prime și în funcție de produs și rută, cu 2,3 %-16,1 % mai mici decât în cursul reexaminării mixte.

(30)

În pofida acestei reduceri a SION, s-a constatat că, pentru unul dintre tipurile de produse în cauză, consumul efectiv a fost totuși mai mic decât SION. În plus, s-a constatat că, deși era obligatoriu, societatea comercială nu a deținut registrul privind consumul la care se face referire în considerentul 28 de mai sus (denumit în continuare „apendicele 23”), verificabil de către un contabil extern. În pofida nerespectării acestei cerințe, societatea a dispus de beneficiile aferente AAS, care, în plus, ținând cont de supraestimarea SION constatată, erau excesive în raport cu prevederile legii aferente.

(31)

API și un producător-exportator au transmis observații cu privire la AAS.

(32)

API au pretins că AAS funcționează ca un sistem de rambursare autorizată sau ca un sistem de rambursare pentru produse de substituție, cu un sistem de verificare în conformitate cu prevederile anexelor I, II și III din regulamentul de bază în vigoare, pentru a monitoriza legătura dintre materialele care intră în procesul de producție importate fără taxe vamale de import și produsele de export rezultante. API au susținut în plus că, în conformitate cu regulamentul de bază, doar scutirea sau rambursarea taxelor la import în plus față de cele încasate pentru materialele importate destinate procesului de producție și care sunt consumate în producția de produse exportate pot face obiectul unor măsuri compensatorii. În privința unui sistem de verificare, ei au insistat că există un sistem de verificare adecvat. În acest context, ei au făcut referire la un număr de elemente de verificare care se află la dispoziția API pentru astfel de verificări, incluzând SION, informații privind cantități aflate în documentele de import și export și verificarea rambursărilor după încheierea importului și exportului. API au reamintit de asemenea că sistemul prevede faptul că, în situația în care există materiale neutilizate, se plătesc taxe vamale integral și dobânzi cuvenite.

(33)

Producătorul-exportator care a utilizat AAS în cazul vânzărilor sale în Uniune nu a avut observații cu privire la constatări în ceea ce privește descrierea și aplicare în practică, astfel cum este rezumat la literele (a)-(c), dar a contestat o serie de cifre din calcularea cuantumului subvenției. Calculul a fost verificat, fără să fie nevoie de corecturi, iar aceste aspecte au fost clarificate pentru societatea comercială în cauză.

(34)

Scutirea de taxe vamale de import constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume reprezintă o contribuție financiară a API care a conferit un avantaj exportatorului care face obiectul anchetei.

(35)

În plus, AAS pentru exporturi fizice este condiționat prin lege de valoarea exporturilor și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține beneficii în cadrul acestui sistem fără a încheia un angajament de export.

(36)

Prezenta reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că subsistemul principal aplicat în cazul de față nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale de import sau un sistem de rambursare pentru produse de substituție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. El nu respectă normele menționate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele de rambursare) și în anexa III (definiția și normele de rambursare pentru produse de substituție) din regulamentul de bază. Cu toate că există un sistem de verificare sau o procedură de confirmare a faptului dacă și în ce măsură au fost consumate materiale care intră în procesul de producție al produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru produsele de substituție, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază), API nu au aplicat-o efectiv. SION nu pot fi considerate în sine un sistem de verificare a consumului efectiv, deoarece s-a constatat că sunt exagerat de generoase și s-a stabilit că beneficiile primite în exces nu sunt recuperate de API. Într-adevăr, API nu au efectuat un control efectiv pe baza unui registru de consum efectiv corect întocmit. În plus, API nu au efectuat o verificare suplimentară pe baza materialelor care intră în procesul de producție efectiv implicate, deși aceasta ar trebui în mod normal să fie realizată în absența unui sistem de verificare aplicat efectiv (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). În fine, s-a confirmat că, în pofida obligativității prevăzută în lege, implicarea contabililor autorizați în procesul de verificare nu este garantată în practică.

(37)

Prin urmare, AAS pentru exporturi fizice poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(38)

În absența unor sisteme autorizate de rambursare a taxelor vamale sau a unor sisteme de rambursare pentru produsele de substituție, beneficiul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii este reprezentat de scutirea totală de taxe vamale de import, datorate în mod normal pentru importurile de materiale care intră în procesul de producție. În acest sens și ținând cont de pretenția API menționată la considerentul 32, se menționează că regulamentul de bază nu doar prevede instituirea de măsuri compensatorii corespunzătoare scutirii „în exces” de taxe vamale. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, numai scutirea în exces de taxe vamale poate face obiectul unor măsuri compensatorii, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile din anexele II și III din regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unui proces de monitorizare adecvat, excepția de mai sus pentru sistemele de rambursare nu este aplicabilă și se aplică regula normală de instituire a unor măsuri compensatorii corespunzătoare cuantumului taxelor vamale neachitate (venituri nepercepute), în loc de vreo presupusă scutire în exces. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, sarcina calculării unei astfel de scutiri în exces nu revine autorității care efectuează ancheta. Dimpotrivă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, autoritatea trebuie doar să producă dovezi suficiente pentru a stabili că un pretins sistem de verificare este inadecvat.

(39)

Cuantumul subvenției pentru exportatorul care a utilizat AAS a fost calculat pe baza taxelor vamale de import nepercepute (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială) pentru materialele importate în cadrul subsistemului utilizat pentru produsele în cauză în cursul PAR (numărătorul). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile suportate în mod necesar pentru a obține subvenția au fost deduse din cuantumul subvenției, în cazul unor cereri justificate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, acest cuantum al subvenției a fost considerat pentru cifra de afaceri corespunzătoare exportului de produse în cauză în cursul PAR ca un numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de valoarea exporturilor și nu a fost acordată în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(40)

Rata subvenției stabilită pentru acest sistem în cursul PAR pentru singurul producător cooperant care l-a utilizat este de 12,3 %.

(41)

Descrierea detaliată a DEPBS se află la punctul 4.3 din PCE 04-09 și PCE 09-14, precum și în capitolul 4 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14.

(42)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil pentru acest sistem.

(43)

Un exportator eligibil poate solicita credite DEPBS care sunt calculate ca procente din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile din India au stabilit astfel de rate DEPBS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsele în cauză. Ele sunt determinate pe baza SION (a se vedea considerentul 29) și a incidenței taxelor vamale asupra conținutului presupus al importului, indiferent de faptul că taxele vamale de import au fost plătite sau nu. Ratele DEPBS pentru produsele în cauză în cursul PAR corespunzătoare prezentei anchete au fost de 8 % pentru amoxicilină trihidrat și 7 % pentru ampicilină trihidrat și cefalexină și, prin urmare, mai mare în toate cazurile decât în cursul reexaminării mixte.

(44)

Pentru a fi eligibilă în cadrul acestui sistem, o societate comercială trebuie să exporte. În momentul efectuării exportului, exportatorul trebuie să prezinte autorităților din India o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în cadrul DEPBS. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale din India emit, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediție la export. Acest document indică, printre altele, cuantumul creditului DEPBS care urmează să fie acordat pentru această operațiune de export. În momentul respectiv, exportatorul știe care este beneficiul pe care îl va primi. Odată ce avizul de expediție la export a fost emis de către autoritățile vamale, API nu mai pot influența acordarea creditului DEPBS. Rata DEPBS relevantă pentru calcularea beneficiului este cea aflată în vigoare în momentul întocmirii declarației de export. Prin urmare, modificarea retroactivă a nivelului beneficiului nu este posibilă.

(45)

De asemenea, s-a constatat că, în conformitate cu standardele de contabilitate din India, creditele DEPBS pot fi înscrise în contabilitate în conformitate cu principiile contabilității de angajament ca venituri în conturile comerciale, în condițiile îndeplinirii obligației de export. Astfel de credite pot fi utilizate pentru plata taxelor vamale aferente importurilor ulterioare de orice bunuri care nu sunt supuse unor restricții de import, cu excepția bunurilor de capital. Bunurile importate utilizând astfel de credite pot fi vândute pe piața internă (făcând obiectul taxei de vânzare) sau utilizate în alt fel. Creditele DEPBS sunt transferabile fără restricții și au o valabilitate de 24 luni de la data emiterii.

(46)

Cererile de credite DEPBS se completează în format electronic și pot acoperi un număr nelimitat de operațiuni de export. De facto, nu există un termen strict pentru a solicita credite DEPBS. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea DEPBS nu exclude în mod automat operațiunile de export efectuate după termenul de transmitere a cererilor menționat la punctul 4.47 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14. În plus, după cum este redat explicit la punctul 9.3 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14, cererile primite după expirarea termenelor pot fi întotdeauna luate în considerare, dar cu o mică taxă penalizatoare (de exemplu, 10 % din creditul cuvenit).

(47)

S-a constatat că un producător-exportator cooperant din India a utilizat acest sistem în cursul PAR.

(48)

API au pretins că „beneficiul pentru primitor” poate fi cuantificat, iar oportunitatea instituirii de măsuri compensatorii generate de subvenție poate fi determinată doar în momentul în care licențele DEPBS sunt vândute pe piață, întrucât ele conferă un beneficiu doar dacă și doar în momentul în care sunt vândute pe piață. Cu alte cuvinte, creditele DEPBS nu pot face obiectul unor măsuri compensatorii atunci când sunt utilizate pentru plata taxelor vamale aferente bunurilor importate care sunt utilizate în procesul de producție al bunurilor exportate.

(49)

În cadrul DEPBS se oferă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Un credit DEBPS este o contribuție financiară din partea API, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru a compensa taxele de import, diminuând astfel venitul din taxe vamale al API care ar fi în mod normal obținut. În plus, creditul DEPBS conferă un beneficiu exportatorului, deoarece îi ameliorează lichiditatea nu doar dacă o licență este vândută pe piață, astfel cum au pretins API, ci și dacă este utilizată pentru plata taxelor vamale aferente bunurilor importate.

(50)

În afară de aceasta, DEPBS este condiționat prin lege de valoarea exporturilor și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(51)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale sau un sistem de rambursare a taxelor vamale pentru produse de substituție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. El nu respectă normele stricte menționate în anexa I punctul (i), anexa II (definiția și normele de rambursare) și anexa III (definiția și normele de rambursare pentru produsele de substituție) din regulamentul de bază. Un exportator nu are nicio obligație de a consuma efectiv bunurile importate fără taxe vamale în procesul de producție, iar cuantumul creditului nu este calculat în funcție de cantitatea efectivă de materiale utilizate în procesul de producție. În plus, nu există în vigoare niciun sistem sau procedură care să certifice care materiale sunt consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a efectuat o plată excesivă a taxelor vamale de import în sensul punctul (i) din anexa I și al anexelor II și III din regulamentul de bază. În final, un exportator este eligibil pentru a primi beneficiile DEPBS indiferent dacă importă sau nu materiale care intră în procesul de producție. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat vreun material care intră în procesul de producție. Astfel, chiar și exportatorii care își procură toate materialele care intră în procesul de producție de pe piața internă și care nu importă niciun material care intră în procesul de producție sunt îndreptățiți să beneficieze de DEPBS.

(52)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, cuantumul subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculat în termeni de beneficii conferite primitorului, care s-a constatat că au existat în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În această privință, s-a considerat că beneficiul era conferit beneficiarului în momentul derulării operațiunii de export în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, API pot renunța la perceperea taxelor vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(53)

Ținând seama de cele prezentate mai sus, se consideră adecvat să se calculeze beneficiul obținut în cadrul DEPBS ca fiind suma creditelor obținute pentru toate operațiunile de export realizate în cadrul acestui sistem în cursul PAR.

(54)

În situația unor cereri justificate, costurile necesare obținerii subvenției au fost deduse din creditele astfel determinate pentru a obține cuantumurile subvenției ca numărător, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(55)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste cuantumuri ale subvenției au fost repartizate pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare ca numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de valoarea exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(56)

Pe baza celor de mai sus, rata subvenției stabilită pentru acest sistem pentru producătorul-exportator cooperant care l-a utilizat în cursul PAR este de 6,9 %.

(57)

Descrierea detaliată a EPCGS se află în capitolul 5 din PCE 04-09 și PCE 09-14, precum și în capitolul 5 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14.

(58)

În cadrul acestui sistem sunt eligibili producătorii-exportatori, comercianții-exportatori care au „legături” cu producătorii auxiliari, precum și prestatorii de servicii.

(59)

În condițiile unei obligații de export, o societate comercială este autorizată să importe bunuri de capital (noi și uzate cu o vechime de cel mult zece ani) în condițiile unor taxe vamale reduse. În acest scop, API emit, la cerere și în condițiile plății unei taxe, o licență EPCGS. Sistemul prevede o rată redusă a taxelor de import de 5 %, aplicabilă tuturor bunurilor de capital importate în cadrul acestui sistem. Pentru a îndeplini obligația de export, bunurile de capital importate trebuie folosite pentru producerea unei anumite cantități de produse de export, într-o perioadă determinată. În temeiul PCE 09-14, bunurile de capital pot fi importate cu taxe vamale de 0 % în cadrul EPCGS, însă în acest caz perioada de îndeplinire a obligației de export este mai scurtă.

(60)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze bunurile de capital de pe piața internă. În acest caz, producătorul intern de bunuri de capital poate să primească el însuși acest beneficiu și să importe fără taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea bunurilor de capital în cauză. În mod alternativ, producătorul intern poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor în cazul livrării bunurilor de capital unui titular de licență EPCGS.

(61)

S-a constatat că ambii producători-exportatori cooperanți au utilizat acest sistem în cursul PAR.

(62)

După comunicarea informațiilor, API au contestat posibilitatea instituirii de măsuri compensatorii în cazul EPCGS. Mai exact, API au pretins că subvențiile acordate în cadrul sistemului EPCGS pentru achiziționarea de bunuri de capital în cazul în care obligația de export a fost deja îndeplinită înainte de PAR nu ar mai trebui tratate ca fiind condiționate de valoarea exporturilor. Unul dintre producătorii-exportatori care a primit subvenții în cadrul EPCGS a pretins că aceste subvenții nu ar fi trebuit luate în considerare întrucât ele nu ar fi fost folosite la achiziționarea de bunuri de capital utilizate în producția de produse în cauză.

(63)

În cadrul EPCGS se oferă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei vamale constituie o contribuție financiară din partea API, deoarece această concesie diminuează veniturile din taxe vamale ale API, care ar fi obținute în mod normal. În plus, reducerea taxei vamale conferă exportatorului un beneficiu, deoarece taxele vamale neplătite la import ameliorează lichiditatea societății comerciale.

(64)

Pretenția că subvențiile acordate în cadrul sistemului EPCGS pentru achiziționarea de bunuri de capital în cazul în care obligația de export a fost deja îndeplinită înainte de PAR nu ar mai trebui tratate ca fiind condiționate de valoarea exporturilor trebuie respinsă. Într-adevăr, nu este contestat faptul că EPCGS este condiționat prin lege de valoarea exporturilor, deoarece astfel de licențe nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. Momentul în care obligația de export ar fi efectiv îndeplinită este irelevant în acest sens. În ceea ce privește faptul că bunurile de capital sunt sau nu folosite în producția de produse în cauză, în conformitate cu punctul 5.2 din PCE 09-14, sistemul EPCGS permite importuri de bunuri de capital pentru preproducție, producție și postproducție (incluzând seturi complet dezasamblate/semidezasamblate aferente acestora, precum și sisteme de programe pentru computere). Prin urmare, este clar că și bunurile neutilizate în producția de produse în cauză pot beneficia de sistemul EPCGS. În plus, s-a stabilit că obligația de export în cadrul EPCGS a fost îndeplinită utilizând exporturi de produse în cauză. Prin urmare, pretenția se respinge.

(65)

Sistemul EPCGS nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale sau un sistem autorizat de rambursare pentru produsele de substituție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Bunurile de capital nu fac obiectul unor astfel de sisteme autorizate, după cum se specifică în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece ele nu sunt consumate în procesul de producție a produselor exportate.

(66)

Cuantumul subvenției a fost calculat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru bunurile de capital importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor bunuri de capital în industria în cauză. La acest cuantum s-au adăugat dobânzi pentru a reflecta valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale la împrumuturile în monedă locală în vigoare în India în perioada anchetei de reexaminare a fost considerată adecvată în acest scop.

(67)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, cuantumul subvenției s-a repartizat pe cifra de afaceri realizată la export în cursul PAR ca numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de valoarea exporturilor.

(68)

Rata subvenției stabilită pentru acest sistem pentru producători-exportatori cooperanți în cursul PAR este de 0,1 %-0,5 %.

(69)

Descrierea detaliată a sistemului FMS este conținută la punctele 3.9.1-3.9.2.2 din PEC 04-09 și punctele 3.14.1-3.14.3 din PEC 09-14 și la punctele 3.20-3.20.3 din HOP I 04-09 și punctele 3.8-3.8.2 din HOP I 09-14.

(70)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(71)

În cadrul acestui sistem, toate exporturile de produse către țări notificate în apendicele 37(C) al HOP I 04-09 și HOP I 09-14 beneficiază de un credit de taxe vamale echivalent cu 2,5 % din valoarea FOB a produselor exportate în cadrul acestui sistem. Anumite tipuri de activități de export sunt excluse din sistem, ca de exemplu exporturile de bunuri importate sau bunuri tranzitate, exporturile prevăzute, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/unități axate pe export. Sunt, de asemenea, excluse din acest sistem anumite tipuri de produse, ca de exemplu diamantele, metalele prețioase, minereurile, cerealele, zahărul și produsele petroliere.

(72)

Creditele de taxe vamale obținute în cadrul FMS sunt transferabile fără restricții și sunt valabile pe o perioadă de 24 luni de la data emiterii certificatului relevant privind dreptul la credite. Aceste credite pot fi utilizate pentru plata taxelor vamale aferente importurilor de orice materiale care intră în procesul de producție sau de bunuri, inclusiv bunuri de capital.

(73)

Certificatul privind dreptul la credite este emis din portul din care au fost efectuate exporturile după realizarea acestora sau expedierea bunurilor. În măsura în care solicitantul pune la dispoziția autorităților copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la export (de exemplu, ordine de export, facturi, avize de expediere, certificate de realizare bancare), API nu mai pot influența acordarea de credite pentru taxe vamale.

(74)

După comunicarea informațiilor, API au pretins că, până la vânzarea pe piață a certificatului care conferă dreptul la credit, nu ar conferi niciun beneficiu titularului și, prin urmare, nu ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii. S-a pretins că creditele FMS pentru taxe vamale nu ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii atunci când sunt utilizate pentru plata taxelor vamale aferente bunurilor importate care sunt utilizate în procesul de producție al bunurilor exportate. Producătorul-exportator cooperant, care a primit beneficii în cadrul FMS, a argumentat că sistemul este asociat geografic altor țări și, prin urmare, nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii din partea Uniunii.

(75)

În cadrul sistemului FMS se pun la dispoziție subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Un credit FMS pentru taxe vamale este o contribuție financiară din partea API, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor vamale de import, diminuând astfel veniturile din taxe vamale ale API care ar fi obținute în mod normal. În plus, indiferent dacă certificatul care conferă drept la credit este utilizat pentru compensarea taxelor vamale de import sau este vândut pe piață, creditul FMS pentru taxe vamale conferă un beneficiu exportatorului, deoarece îi ameliorează lichiditatea.

(76)

În plus, FMS este condiționat prin lege de valoarea exporturilor și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. Faptul că țările Uniunii nu sunt vizate de FMS nu contrazice nici aplicarea practică a sistemului, nici modalitatea în care beneficiul obținut în cadrul FMS este utilizat, după cum este menționat la considerentele 72-74. Prin urmare, această pretenție a trebuit să fie respinsă.

(77)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale sau un sistem de rambursare a taxelor vamale pentru produsele de substituție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Sistemul nu respectă normele stricte menționate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele de rambursare) și în anexa III (definiția și normele de rambursare pentru produsele de substituție) din regulamentul de bază. Un exportator nu are nicio obligație de a consuma efectiv bunurile importate fără taxe vamale în procesul de producție, iar cuantumul creditului nu este calculat în funcție de cantitatea efectivă de materiale utilizate care intră în procesul de producție. Nu există în vigoare niciun sistem sau procedură prin care să se certifice care materiale sunt consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a efectuat o plată excesivă a taxelor vamale de import în sensul punctul (i) din anexa I și al anexelor II și III din regulamentul de bază. Un exportator este eligibil pentru a primi beneficii în cadrul FMS chiar dacă nu importă niciun material care intră în procesul de producție. Pentru a obține beneficiul, este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să fie necesar să demonstreze că vreun material care intră în procesul de producție a fost importat. Astfel, chiar și exportatorii care își procură intern toate materialele care intră în procesul de producție și nu importă niciun material în acest sens sunt eligibili să beneficieze de FMS. În plus, un exportator poate folosi credite FMS pentru taxe vamale pentru a importa bunuri de capital, deși acestea nu intră sub incidența sistemelor autorizate de rambursare a taxelor vamale, în conformitate cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, întrucât ele nu sunt consumate în procesul de producție a produselor exportate.

(78)

Cuantumul subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculat în termeni de beneficii conferite primitorului, despre care s-a constatat că există în cursul PAR, conform înscrierii contabile, în conformitate cu principiile contabilității de angajament, a producătorului-exportator cooperant care a utilizat sistemul, ca venit în stadiul operațiunii de export. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, acest cuantum al subvenției (numărător) a fost repartizat pe întreaga cifră de afaceri realizată la export în cursul PAR ca un numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de valoarea exporturilor și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(79)

Rata subvenției stabilite pentru acest sistem în cursul PAR pentru producătorul-exportator cooperant care a utilizat sistemul este < 0,1 %.

(80)

În cursul anchetei, s-a constatat că producătorii cooperanți din India nu au obținut niciun beneficiu în cadrul sistemului DFIA în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul prezentei anchete.

(81)

În cursul anchetei, s-a constatat că producătorii cooperanți din India nu au obținut niciun beneficiu în cadrul sistemului EOU/EPZ/SEZ în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestor sisteme în cadrul prezentei anchete.

(82)

Detaliile acestui sistem sunt prezente în Circulara directoare cu privire la rupii/creditele pentru export în valută străină & servicii pentru clienți prestate exportatorilor DBOD nr. DIR.(Exp). BC 07/04.02.02/2009-10 emisă de RBI, care este adresată tuturor băncilor din India.

(83)

În cadrul acestui sistem sunt eligibili producătorii-exportatori și comercianții-exportatori.

(84)

În cadrul acestui sistem, RBI fixează un plafon maxim cu caracter obligatoriu pentru ratele dobânzilor aplicabile creditelor pentru export, atât în rupii ale Indiei, cât și în valută străină, pe care băncile comerciale le pot percepe unui exportator. Sistemul ECS cuprinde două subsisteme, și anume sistemul creditelor pentru export preexpediere (credit pentru ambalare – packing credit), care cuprind creditele acordate unui exportator pentru finanțarea achiziționării, prelucrării, fabricării, ambalării și/sau expedierii bunurilor înainte de export, și sistemul creditelor pentru export postexpediere, care pune la dispoziție împrumuturi de capital circulant în scopul finanțării creanțelor din exporturi. De asemenea, RBI instruiește băncile să consacre un anumit cuantum din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor.

(85)

Datorită acestei circulare directoare a RBI, exportatorii pot obține credite pentru export cu rate preferențiale ale dobânzilor, spre deosebire de ratele dobânzilor aplicate creditelor comerciale normale (credite în bani), care sunt acordate strict în condiții de piață. Diferența dintre rate ar putea fi mai mică în cazul societăților comerciale cu scor de creditare bun. În realitate, societățile cu scor de creditare mare ar putea obține credite pentru export și credite în bani în aceleași condiții.

(86)

Ratele preferențiale ale dobânzilor aferente creditelor acordate în cadrul sistemului ECS stabilite prin circulara directoare menționată la considerentul 85 pot diminua costurile cu dobânzile ale unui exportator, spre deosebire de costurile aferente creditelor stabilite strict în condițiile pieței, conferindu-i unui astfel de exportator un beneficiu în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este percepută, de obicei, ca fiind mai riscantă, iar valoarea garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele dintre ratele practicate de diverse bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime pentru împrumuturi, individual pentru fiecare bancă comercială. În plus, băncile comerciale nu ar fi obligate să acorde clienților care obțin finanțare pentru exporturi o rată a dobânzii mai avantajoasă pentru creditele pentru export în valută străină.

(87)

Deși creditele preferențiale acordate în cadrul sistemului ECS sunt acordate de către bănci comerciale, acest beneficiu este o contribuție financiară din partea unor autorități publice în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. În acest context, ar trebui remarcat faptul că nici articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici ASMC nu prevăd o încărcare a bugetului public, de exemplu rambursarea acordată băncilor comerciale de către API, pentru a constitui o subvenție, ci doar indicația autorităților publice de a îndeplini funcțiile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) sau (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și, prin urmare, este inclus în definiția conceptului de „autoritate publică” de la articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază. RBI este o bancă 100 % publică, urmărește obiective de politici publice, de exemplu politica monetară, iar conducerea sa este numită de API. RBI are autoritate asupra organismelor private, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază, având în vedere că băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile impuse de ea, printre altele, în ceea ce privește plafonul maxim al ratelor dobânzilor aferente creditelor pentru export stabilite cu caracter obligatoriu în circulara directoare a RBI, precum și dispozițiile acesteia potrivit cărora băncile comerciale trebuie să consacre un anumit cuantum din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor. Aceste instrucțiuni obligă băncile comerciale să își îndeplinească funcțiile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, respectiv să acorde împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale pentru exporturi. Acest transfer direct de fonduri sub formă de împrumuturi acordate în anumite condiții ar fi în mod normal efectuat de autoritățile publice, iar practica nu diferă în mod semnificativ de practica pe care o urmează în mod normal autoritățile publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Se consideră că această subvenție este specifică și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzilor sunt disponibile numai în cazul finanțării operațiunilor de export și, prin urmare, sunt condiționate de valoarea exporturilor, în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(88)

Cuantumul subvenției a fost calculat pe baza diferenței dintre dobânda plătită pentru creditele pentru export utilizate în cursul PAR și rata dobânzii care ar fi fost de plătit pentru credite comerciale obișnuite utilizate de către singurul producător-exportator cooperant care a utilizat sistemul. Acest cuantum al subvenției (numărător) a fost considerat pentru cifra de afaceri totală realizată la export în cursul PAR ca un numitor adecvat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de valoarea exporturilor și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(89)

Rata subvenției stabilite pentru acest sistem în cursul PAR pentru producătorul-exportator cooperant care a utilizat sistemul a fost neglijabilă.

(90)

În cursul anchetei, s-a constatat că producătorii cooperanți din India nu au obținut niciun beneficiu în cadrul sistemului ITES în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul prezentei anchete.

(91)

În cursul anchetei, s-a constatat că producătorii cooperanți din India nu au obținut niciun beneficiu în cadrul sistemului de stimulare a industriei al statului Punjab în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul prezentei anchete.

(92)

În cursul anchetei, s-a constatat că producătorii cooperanți din India nu au obținut niciun beneficiu în cadrul sistemului de stimulare a industriei al statului Gujarat în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul prezentei anchete.

(93)

Cuantumul subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii determinat în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, exprimat ad valorem, pentru producătorii-exportatori care au făcut obiectul anchetei, se situează între 7,5 % și 12,4 %. Aceste cuantumuri ale subvenționării depășesc pragul de minimis menționat la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(94)

Prin urmare, se consideră că, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, subvenționarea a continuat în cursul PAR.

(95)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea determina continuarea sau reapariția subvenționării.

(96)

În acest sens, se reamintește că doar doi producători-exportatori cunoscuți de produse în cauză au cooperat. Din informațiile statistice disponibile referitoare la India și UE, cota de vânzări a acestor exportatori din vânzările totale în Uniune ale producătorilor-exportatori din India de produse în cauză nu a putut fi determinată. Totuși, datele statistice respective ar sugera că există alți producători care ar putea vinde produsele în cauză în Uniune.

(97)

S-a stabilit că, în cursul PAR, producătorii-exportatori cooperanți au continuat să beneficieze de subvenționare din partea autorităților indiene, care putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Sistemele de subvenții analizate mai sus oferă beneficii recurente și nu există elemente care să indice că aceste programe ar fi abandonate treptat sau modificate în viitorul previzibil sau că producătorii-exportatori cooperanți ar înceta să obțină beneficii în cadrul acestor sisteme.

(98)

Nu există nicio informație care să indice că alți producători-exportatori nu ar continua să beneficieze de sistemele de subvenții analizate mai sus. Prin urmare, se concluzionează că subvenționarea la nivelul întregii țări a continuat.

(99)

Având în vedere constatările menționate mai sus, se concluzionează că subvenționarea a continuat în cursul PAR și că este probabil să continue în viitor.

(100)

În cursul perioada anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat în Uniune de către următorii producători din Uniune: Sandoz, DSM, Deretil, ACS Dobfar SpA și Antibioticos S.A. Solicitanții au cerut o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antisubvenție în vigoare. Pentru a stabili producția totală din Uniune au fost utilizate toate informațiile disponibile referitoare la producătorii din Uniune, inclusiv informațiile furnizate în cerere și datele colectate de la producătorii din Uniune înainte și după inițierea anchetei de reexaminare. Pe baza acestor informații, producția totală estimată din Uniune în cursul PAR a fost de 7 093 de tone.

(101)

Producătorii din Uniune contând pentru producția totală din Uniune constituie industria din Uniune în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază și sunt denumiți în continuare „industria din Uniune”. Deoarece produsul similar produs de către cei trei producători din Uniune care au transmis răspunsuri la chestionar în cursul PAR au reprezentat până la 95 % din producția totală de produs similar a Uniunii, aceste date referitoare la producători sunt considerate ca fiind reprezentative pentru întreaga industrie din Uniune.

(102)

Pentru a analiza volumele importate și tendințele prețurilor au fost utilizate datele statistice Eurostat referitoare la importurile de produse încadrate la codurile TARIC 2941101010, 2941102010 și 2941900030 pentru anii 2007 și 2008 și codurile TARIC 2941100010 și 2941900030 pentru anul 2009 și perioada următoare, astfel cum erau aplicabile în cursul perioadei luate în considerare.

(103)

Ținând cont de numărul de producători din Uniune și de faptul că un producător din Uniune producea produsul similar în cadrul unui acord de fabricare încheiat cu un altul, informațiile referitoare la industria din Uniune, acolo unde a fost necesar, a fost indicată doar în indici sau intervale, pentru a proteja confidențialitatea datelor.

(104)

Produsul similar este vândut de către industria din Uniune unor clienți independenți și vândut/transferat unor societăți comerciale afiliate pentru prelucrare ulterioară.

(105)

Vânzările către entități independente au fost considerate ca reprezentând „piața liberă”. Vânzările/transferurile către entități afiliate au fost considerate ca „utilizare captivă”.

(106)

În procesul de calculare a consumului aparent din Uniune de produse în cauză și de produs similar, Comisia a însumat:

(107)

Ar trebui menționat că, pentru a evita dubla contabilizare a volumului de vânzări, cele efectuate în cadrul unui acord de fabricare între doi producători din Uniune au fost excluse din calculul de mai sus.

(108)

Pe baza informațiilor de mai sus, consumul din Uniune de produse în cauză și de produs similar a crescut treptat cu 28 % în cursul perioadei luate în considerare:

(109)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor de produse în cauză din India puse în liberă circulație a scăzut cu 96 % în cursul perioadei luate în considerare. În 2008 a fost observată o scădere considerabilă cu 51 puncte procentuale, urmată apoi în 2009 de o scădere suplimentară cu 43 de puncte procentuale și cu două puncte procentuale în cursul PAR.

(110)

Pentru importurile de produse în cauză în cadrul regimului de perfecționare activă a fost observată o tendință ușor diferită, ele nefăcând obiectul unor măsuri compensatorii sau unor taxe vamale. După o scădere inițială a importurilor cu 92 % între 2007 și 2008, importurile au crescut în 2009 și au rămas relativ stabile în cursul PAR.

(111)

Prețul mediu de import pentru produsele în cauză provenite din India puse în liberă circulație a crescut cu 34 % între 2007 și 2009, apoi a scăzut abrupt în cursul PAR, pentru a ajunge la un nivel cu 26 % mai mic decât în 2007. Prețurile importurilor în cadrul regimului de perfecționare activă au avut, de asemenea, o tendință de scădere și au scăzut cu 16 % în perioada luată în considerare. Diferența dintre tendințele prețurilor pentru cele două regimuri de importare poate fi explicată prin tipul diferit de produs în cauză care a fost importat în principal, și anume cefalexina, care este relativ mai scumpă decât celelalte tipuri.

(112)

Cota de piață a importurilor provenite din India puse în liberă circulație sau în cadrul regimului de perfecționare activă a fost foarte mică în perioada luată în considerare și a scăzut în ambele cazuri.

(113)

Un producător din Uniune a indicat că importurile din India conform datelor Eurostat au fost estimate greșit, deoarece statisticile referitoare la exporturi obținute de la India indică volume ale exporturilor mai mari decât cele indicate de Eurostat. În această privință, ar trebui remarcat că practica standard a Comisiei este utilizarea datelor Eurostat ca bază pentru calcularea statisticilor referitoare la importuri. Se remarcă în plus că statisticile referitoare la exporturi obținute de la India nu indică destinația finală a exporturilor, nici dacă ele efectiv intră sau nu în Uniune. Prin urmare, această pretenție a fost respinsă.

(114)

Ținând cont de cantitățile extrem de mici importate din India, care au intrat în Uniune și au fost puse în liberă circulație, nu se poate formula o constatare semnificativă în ceea ce privește subcotarea prețului. În ceea ce privește importurile în cadrul regimului de perfecționare activă, marja de subcotare a fost negativă. Totuși, aceste importuri au fost mai mici de zece tone și au fost compuse doar dintr-un singur tip de produs (cefalexină), care este și cel mai scump și cel mai puțin prezent pe piață. Prin urmare, s-a concluzionat că datele privind operațiunile de import în cadrul regimului de perfecționare activă nu erau reprezentative în scopul unei calculări semnificative a subcotării și erau inadecvate pentru o analiză suplimentară.

(115)

Un producător din Uniune a indicat că o analiză separată a celor două categorii de importuri, și anume cele puse în liberă circulație și cele din cadrul regimului de perfecționare activă, nu era în coerență cu metoda reexaminării precedente și, în plus, era contrară practicii obișnuite a Comisiei.

(116)

În această privință, ar trebui remarcat că, astfel cum se concluzionează la considerentul 115, cantitățile importate fie în cadrul regimului de perfecționare activă, fie cele puse în liberă circulație, nu erau suficiente pentru a se formula o constatare semnificativă. Considerând valoarea mică a volumului agregat, această constatare se aplică și respectivului volum.

(117)

Importurile de produse care fac obiectul reexaminării din țări altele decât India au crescut cu 62 % în cursul perioadei luate în considerare, cota de piață crescând cu mai mult de 10 puncte procentuale, de la 37,6 % la 47,7 %, ceea ce a coincis cu creșterea consumului pe piața Uniunii. Dintre țările exportatoare, Singapore, China și Oman au fost furnizorii majori pe piața Uniunii.

(118)

Prețurile medii ale importurilor din țări terțe au scăzut semnificativ cu 43 % în cursul perioadei luate în considerare. Cu toate că prețurile practicate de principalele țări exportatoare (Singapore, China și Oman) au subcotat prețurile din Uniune cu aproximativ 20 % în cursul PAR per produs, iar volumele importurilor pot fi considerate ca fiind semnificative, astfel de importuri cu preț mic nu au afectat în mod aparent profitabilitatea industriei din Uniune.

(119)

Un producător din Uniune a pretins că analiza tendințelor prețurilor medii de import ar trebui să țină cont de diversele tipuri de produse. În această privință, ar trebui remarcat că, în acord cu practica standard, analizarea, inter alia, a tendințelor prețurilor trebuie efectuată pe baza produselor în cauză indiferent de cota fiecărui tip de produs. Se mai remarcă faptul că, în acest caz, nu s-a formulat nicio constatare pe baza tendinței prețurilor importurilor provenite din țări terțe în pentru perioada luată în considerare. Prin urmare, pretenția de mai sus a trebuit să fie respinsă.

(120)

Toți producătorii din Uniune au pretins că importurile din, inter alia, China și Oman sunt reprezentate în principal din amoxicilină trihidrat de uz veterinar, iar acest fapt ar fi trebuit să fie luat în considerare în analizarea prețurilor de mai sus. În această privință, se remarcă faptul că produsele care fac obiectul reexaminării sunt antibiotice de uz atât uman, cât și veterinar. În plus, informațiile puse la dispoziție în sprijinul acestei afirmații nu au avut caracter probator. În consecință, pretenția de mai sus a trebuit să fie respinsă.

(121)

Un producător din Uniune a contestat baza folosită la efectuarea comparațiilor de preț pentru amoxicilină trihidrat și ampicilină trihidrat în cursul PAR, deoarece datele Eurostat nu fac deosebire între aceste două tipuri de produse. În această privință, întrucât s-a constatat că prețurile practicate de industria din Uniune pentru aceste două tipuri de produse erau similare, era rezonabil să se efectueze o comparație a prețurilor agregate.

(122)

În ceea ce privește importurile din Singapore, toți producătorii din Uniune au pretins că acestea erau efectuate la prețuri de transfer între părți afiliate. În aceste circumstanțe, includerea acestor importuri ar distorsiona prețurile medii din alte țări terțe. Se remarcă faptul că, în cazul în care aceste importuri ar fi excluse din comparația de prețuri, constatarea de mai sus cu privire la marja de subcotare nu s-ar modifica semnificativ, iar constatarea potrivit căreia importurile cu prețuri mic nu au afectat profitabilitatea industriei din Uniune ar rămâne valabilă.

(123)

În ceea ce privește următorii indicatori economici referitori la industria din Uniune, s-a constatat că o analiză și o evaluare semnificative trebuie să se concentreze asupra situației predominate de pe piața liberă: volumul vânzărilor și prețurile vânzărilor de pe piața Uniunii, cota de piață și profitabilitatea. În măsura în care a fost posibil și justificat, aceste constatări au fost în continuare comparate cu datele aferente pieței captive, pentru a prezenta un tablou complet al situației industriei din Uniune.

(124)

Cu toate acestea, s-a constatat pe baza anchetei că ceilalți indicatori economici pot fi analizați în mod rezonabil numai făcându-se referire la întreaga activitate. Într-adevăr, producția (atât cea destinată pieței captive, cât și cea destinată pieței libere), capacitatea, utilizarea capacității, stocurile, investițiile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile, creșterea, capacitatea de a obține finanțare depind de întreaga activitate, indiferent dacă producția este captivă sau vândută pe piața liberă.

(125)

Ca urmare a observațiilor primite de la un producător din Uniune referitoare la comunicarea finală privind faptele și motivațiile pe baza cărora s-a propus încheierea procedurii, unii dintre indicatorii economici din considerentele următoare au fost corectați. Aceste modificări nu au fost de natură a schimba constatarea cu privire la situația industriei din Uniune.

(126)

Capacitatea de producție a industriei din Uniune a fost stabilă între 2007 și 2008 înainte de creșterea cu 4 % din 2008-2009 și cu încă 3 puncte procentuale în cursul PAR.

(127)

Totuși, volumul producției nu a urmat această creștere din cauza unor dificultăți tehnice neprevăzute ale unui producător din Uniune în 2008, când volumul producției a scăzut cu 5 % și a revenit treptat până la PAR.

(128)

Ca urmare a creșterii capacității de producție combinată cu o mică scădere a producției, rata utilizării capacității a continuat să scadă în perioada luată în considerare și a atins un nivel în cursul PAR care a fost mai mic cu 9 % decât în 2007.

(129)

Volumul de vânzări ale industriei din Uniune către entități independente în cursul PAR a fost ușor mai mic decât cel din 2007, scăzând cu 7 % în 2009 și apoi crescând cu șase puncte procentuale în cursul PAR.

(130)

Prețul mediu de vânzare practicat de industria din Uniune pe piața Uniunii a crescut cu 4 % în cursul perioadei luate în considerare. La început prețurile au crescut abrupt cu 21 % în 2008, înainte de a scădea cu 17 puncte procentuale în 2009, rămânând stabile în cursul PAR.

(131)

Un producător din Uniune a pretins că impactul prețurilor importurilor din India asupra industriei din Uniune nu a fost corect evaluat. În această privință, se remarcă în primul rând că nu s-a constatat subcotare, astfel cum este menționat la considerentul 115. În plus, după cum se indică la considerentul precedent, prețurile practicate de industria din Uniune au crescut cu 4 % în cursul perioadei luate în considerare. În aceste circumstanțe se consideră că importurile din India nu au niciun efect negativ asupra situației industriei in Uniune.

(132)

Vânzările în scădere pe piața Uniunii către entități independente erau reflectate în evoluția cotei de piață, care a scăzut cu 22 de puncte procentuale în cursul PAR față de 2007.

(133)

În timp ce volumul vânzărilor industriei din Uniune către entități independente scădea, în pofida unei cereri în creștere în cursul perioadei luate în considerare, vânzările captive au crescut cu 28 %.

(134)

Cota de piață a pieței captive a industriei din Uniune a crescut cu 9 puncte procentuale în 2008, înainte de a scădea progresiv la nivelul din 2007.

(135)

Cota de piață a industriei din Uniune în ansamblu a fost măsurată prin însumarea volumelor corespunzătoare piețelor liberă și captivă din Uniune. Cu toate că acest volum a crescut în cursul perioadei luate în considerare cu 14 %, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 10 puncte procentuale, în condițiile creșterii consumului de pe piață cu 28 % în cursul aceleiași perioade. Aceasta indică faptul că industria din Uniune nu a beneficiat de creșterea consumului.

(136)

Nivelul stocurilor a scăzut cu 54 % din 2007 până la sfârșitul PAR, ceea ce se explică în principal prin creșterea cererii captive.

(137)

Profitabilitatea vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii către entități independente s-a ameliorat semnificativ cu 153 de puncte procentuale în cursul PAR. Această evoluție poate fi explicată printr-o creștere medie a prețurilor de 2 % și o scădere a costurilor de producție. În raport cu marja de profit realizată în perioada anchetei de reexaminare corespunzătoare precedentei anchete efectuate în perspectiva expirării măsurilor, profitul a crescut cu mai mult de 400 de puncte procentuale.

(138)

Ar trebui remarcat că, exceptând anul 2007, nivelul profitului industriei din Uniune a fost peste marja de profit țintă stabilită în precedenta anchetă efectuată în perspectiva expirării măsurilor, și anume de 10 % (denumit în continuare „profit țintă”), în cursul perioadei luate în considerare.

(139)

Doi producători din Uniune au pretins că profitabilitatea nu a fost evaluată corespunzător, deoarece profitul obținut de către furnizorii afiliați din amonte a fost dedus din costurile lor. În această privință, se menționează că este o practică curentă deducerea profiturilor obținute de entități afiliate implicate în producție de materii prime. În aceste circumstanțe, acest argument a trebuit să fie respins.

(140)

Profitabilitatea vânzărilor captive ale industriei din Uniune pe piața Uniunii a crescut cu 51 % în cursul PAR. Această evoluție este explicată în bună măsură de o creștere medie a prețurilor de 10 %. Totuși, deoarece această tendință a prețurilor este bazată pe prețuri de transfer, nu se poate formula o constatare semnificativă cu privire la cele de mai sus.

(141)

Investițiile au crescut în cursul perioadei luate în considerare. Investițiile au fost în corelație cu creșterile capacității de producție, având scopul de a satisface atât piața captivă, cât și pe cea liberă.

(142)

Ancheta a arătat, de asemenea, că randamentul investițiilor, și anume profitul net înainte de impozitare aferent produsului exprimat ca procent din valoarea contabilă netă a activelor fixe alocate produsului, a scăzut în cursul perioadei luate în considerare.

(143)

Fluxul de lichidități a crescut cu 7 % în cursul perioadei luate în considerare, deoarece scăderea profitabilității ar fi putut fi compensată printr-o scădere a stocurilor în a doua jumătate a perioadei luate în considerare.

(144)

Rata de ocupare a forței de muncă a crescut cu 9 % în cursul perioadei luate în considerare, în acord cu investițiile în capacitatea de producție, în timp ce retribuția medie a crescut cu doar 6 %. Productivitatea a scăzut cu 11 % în ansamblu, ca urmare a dificultăților tehnice neașteptate cărora a trebuit să le facă față un producător din Uniune.

(145)

Ținând seama de volumul importurilor subvenționate provenite din India, impactul magnitudinii efective a subvenționării nu poate fi considerat semnificativ.

(146)

Situația industriei din Uniune s-a ameliorat semnificativ de la precedenta anchetă de reexaminare și în cursul perioadei luate în considerare. Prin urmare, se poate afirma că industria din Uniune a reușit să se redreseze deplin de pe urma subvenționării din trecut.

(147)

Între 2007 și perioada anchetei de reexaminare, volumul importurilor de produs în cauză subvenționate a fost neglijabil. Cu excepția anumitor indicatori ai prejudiciului, cum ar fi cota de piață, volumul producției și rentabilitatea investițiilor, cei mai mulți indicatori ai prejudiciului incluzând profitabilitatea (+ 153 %), prețul de vânzare (+ 4 %), volumul vânzărilor (+ 14 %), rata ocupării forței de muncă (+ 10 %) și investițiile (+ 29 %) au evoluat pozitiv în cursul perioadei luate în considerare. Nivelurile profitului atinse pe piața Uniunii au fost, cu excepția anului 2007, peste marja de profit țintă stabilită în precedenta anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, și anume de 10 %. Tendința pozitivă manifestată de marea majoritate a indicatorilor este datorată în principal fiabilității industriei din Uniune și relației de lungă durată pe care a dezvoltat-o în ultimii ani cu clienții, dar și nivelurilor prețurilor pe care a reușit să le practice pe piață.

(148)

Un producător din Uniune a pretins că analiza tendințelor prețurilor și profiturilor ar trebui să țină cont de penuria de materii prime din 2007 și 2008. S-a pretins că această penurie a determinat creșteri excepționale ale prețurilor și profiturilor în 2008 și, într-o măsură mai mică, în 2009. În această privință, astfel cum poate fi observat în tabelele 5.5.2.1 și 5.5.4.1, nivelurile excepționale ale prețurilor și profiturilor sunt prezente doar în 2008. Nivelurile profiturilor atinse în 2009 și în PAR par să nu mai fie afectate de penuria de materii prime. Concluzia de la considerentul 139, potrivit căreia profiturile pe întreaga perioadă luată în considerare au fost peste profitul țintă, rămâne valabilă.

(149)

În ceea ce privește vânzările captive, opțiunea pentru industria din Uniune de a vinde o parte a producției realizate pe piața captivă a asigurat niveluri mari ale utilizării capacității și a permis industriei din Uniune să dilueze costurile fixe și să rămână competitivă din punct de vedere al costurilor.

(150)

În concluzie, ținând seama de evoluția pozitivă a indicatorilor privind industria din Uniune, se consideră că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu material în perioada luată în considerare.

(151)

Ținând cont de volumele mici ale importurilor de produse în cauză în Uniune în cursul perioadei luate în considerare, importurile subvenționate nu au afectat performanțele industriei din Uniune. Într-adevăr, astfel cum este menționat mai sus, se consideră că industria nu a suferit prejudicii materiale în cursul perioadei luate în considerare.

(152)

Se reamintește că industria din Uniune nu a suferit prejudicii materiale în cursul perioadei luate în considerare, cei mai mulți indicatori ai prejudiciului având tendințe favorabile de-a lungul acestei perioade. Prin urmare, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat probabilitatea ca expirarea măsurilor în vigoare să determine continuarea sau reapariția prejudiciului.

(153)

Ancheta a demonstrat că utilizarea capacității celor trei producători cooperanți din India a atins niveluri foarte mari în cursul PAR. Din acest motiv, capacitățile de rezervă care ar putea fi direcționate către piața Uniunii în absența măsurilor apar ca fiind limitate.

(154)

După comunicarea informațiilor, s-a pretins de către o serie de producători din Uniune că, în India, capacitățile de rezervă sunt mari și că rata utilizării capacității producătorilor-exportatori cooperanți din India nu a fost reprezentativă pentru sectorul din India în ansamblu. Un producător din Uniune a pretins că respectivele capacități de rezervă a șapte exportatori principali din India ar reprezenta volume care sunt semnificativ mai mari decât consumul de pe piața liberă a Uniunii.

(155)

În acest sens, ar trebui evidențiat în primul rând că rata utilizării capacității pentru cei trei producători-exportatori cooperanți a fost o medie ponderată calculată pe baza unor date verificate și în relație specifică cu produsele în cauză. În plus, cei trei producători-exportatori cooperanți în cauză erau producători mari și făceau parte dintre cei șapte exportatori din India calificați de reclamant ca „principali”. Dimpotrivă, datele prezentate de producătorii din Uniune cu privire la capacitatea de rezervă a acestor șapte producători din India au fost bazate în principal pe „informații din piață” și, cu toate că s-a solicitat în mod specific, ele nu au putut fi probate cu dovezi factuale solide. Prin urmare, respectivele informații au fost ignorate și s-a confirmat că, pe baza datelor verificate aflate la dosar, capacitatea de rezervă în India apare a fi limitată.

(156)

Pe baza datelor statistice oficiale obținute de la autoritățile din India s-a stabilit că prețurile practicate la export în cele 10 piețe principale de export ale Indiei au fost în medie cu 20 % mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii în cursul PAR. Aceste prețuri la export practicate de exportatorii din India erau în acord cu prețurile celorlalți vânzători principali pe piața Uniunii, astfel cum este redat la considerentul 119. S-a constatat că importurile ieftine în cursul perioadei luate în considerare din aceste alte țări nu au avut un efect negativ asupra performanțelor industriei din Uniune. În aceste circumstanțe, se consideră că, în situația în care măsurile ar expira, este probabil că prețurile de export practicate de exportatorii din India nu ar crea prejudicii industriei din Uniune, care deja este confruntată cu concurență provenită din alte țări exportatoare cu același comportament în materie de prețuri, fără a suferi vreun prejudiciu material.

(157)

Doi producători din Uniune au pretins de asemenea că, dacă măsurile ar expira, producătorii din India ar redirecționa exporturile, vândute la vremea aceea pe alte piețe, către Uniune, atrase de prețurile favorabile de pe piața Uniunii. În primul rând se observă că, dacă producătorii din India ar redirecționa exporturile lor către Uniune, ar intra în concurență cu alte țări terțe, care deja exportă cantități semnificative pe piața Uniunii. În plus, astfel cum este menționat la considerentul 119, s-a concluzionat că importurile din țări terțe, având prețuri similare exporturilor din India către alte piețe, nu au afectat performanța industriei din Uniune. Din aceste motive, se consideră că în situația în care cantitățile exportate din India către Uniune cresc în condiții de preț similare cu cele de pe alte piețe de export, industria din Uniune nu ar suferi vreun prejudiciu material.

(158)

De asemenea, doi producători din Uniune au pretins că existența unor interdicții de import în SUA pentru anumite fabrici de antibiotice din India ar determina redirecționarea unor cantități suplimentare către piața Uniunii. Totuși, în această privință, constatările din considerentul precedent cu privire la posibila redirecționare a exporturilor rămân valabile.

(159)

În timp ce piața captivă a reprezentat 50-60 % din suma dintre piața liberă și piața captivă a industriei din Uniune în perioada luată în considerare, consumul în piața captivă a industriei din Uniune a crescut cu mai mult de 20 % de-a lungul aceleași perioade. Considerând caracteristicile și dimensiunea acestei piețe, se consideră că, în situația în care măsurile ar expira, piața captivă nu ar fi afectată de probabila creștere a exporturilor din India și, prin urmare, ar continua să asigure rate mari ale utilizării capacității și economii de scară pentru industria din Uniune.

(160)

Pe baza celor de mai sus, s-a concluzionat că, în situația în care măsurile ar expira, este improbabil ca importurile subvenționate provenite din India să cauzeze prejudiciu material industriei din Uniune, cei mai mulți indicatori ai prejudiciului având evoluție favorabilă în perioada luată în considerare, în pofida existenței unor importuri semnificative și crescătoare din alte țări la prețuri similare exporturilor din India către alte țări. Prin urmare, s-a concluzionat că reapariția prejudiciului era improbabilă în situația în care măsurile ar expira.

(161)

Un producător din Uniune a pretins că ar fi trebuit efectuat un test de analizare a interesului Uniunii. În această privință, concluzionându-se că reapariția prejudiciului este improbabilă, testarea interesului Uniunii nu are sens. În aceste circumstanțe, pretenția a fost respinsă.

(162)

Ținând cont de constatarea existenței probabilității continuării subvenționării, astfel cum a fost menționat la considerentul 100, și de impactul pe care l-ar putea avea asupra fluxurilor comerciale viitoare, Comisia va monitoriza volumele importurilor de produse în cauză. În situația în care se constată o modificare semnificativă a acestora, Comisia va lua în considerare luarea de măsuri, dacă este cazul.

(163)

Monitorizarea se va limita la o perioadă de 2 ani după publicarea prezentului regulament.

(164)

În lumina rezultatelor prezentei anchete de reexaminare, se consideră că este adecvat să se respingă taxa compensatorie asupra importurilor de anumite antibiotice cu spectru larg originare din India.

(165)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a propus încheierea anchetei și li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații. Observațiile primite au fost comentate în cadrul secțiunilor relevante de mai sus și nu au fost de natură a schimba constatările de mai sus,

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/19

(1)

La 2 martie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 204/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia.

(2)

Având în vedere gravitatea situației din Libia și în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2011/500/PESC a Consiliului din 10 august 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/137/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia (2), ar trebui incluse încă două entități pe lista persoanelor fizice și juridice, entităților sau organismelor care fac obiectul măsurilor restrictive, care figurează în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 204/2011,

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/21

(1)

Regulamentul (CE) nr. 216/2008 urmărește să stabilească și să mențină un nivel înalt și unitar de siguranță a aviației civile în Europa. Regulamentul menționat prevede mijloacele de realizare a acestui obiectiv și a altor obiective în domeniul siguranței aviației civile.

(2)

Punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008, precum și noua legislație privind cerul unic european II (2) necesită stabilirea unor norme de aplicare mai detaliate, în special în privința eliberării de licențe pentru controlorii de trafic aerian, în vederea menținerii unui nivel înalt și unitar de siguranță a aviației civile în Europa, a atingerii celor mai înalte standarde de responsabilitate și competență, a îmbunătățirii disponibilității controlorilor de trafic aerian și a promovării recunoașterii reciproce a licențelor, concomitent cu urmărirea obiectivului de îmbunătățire globală a siguranței traficului aerian și a competenței personalului.

(3)

Controlorii de trafic aerian, precum și persoanele și organizațiile implicate în pregătirea, testarea, verificarea sau evaluarea medicală a respectivilor controlori de trafic aerian trebuie să se conformeze cerințelor esențiale aplicabile care sunt prevăzute în anexa Vb la Regulamentul (CE) nr. 216/2008. Conform regulamentului menționat, controlorilor de trafic aerian, precum și persoanelor și organizațiilor implicate în pregătirea acestora trebuie să li se acorde certificate sau licențe după ce s-a constatat că îndeplinesc cerințele esențiale.

(4)

Licența introdusă de Directiva 2006/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind licența comunitară de controlor de trafic aerian (3) s-a dovedit a fi un instrument eficace pentru recunoașterea rolului specific pe care controlorii de trafic aerian îl joacă în desfășurarea controlului traficului aerian în condiții de siguranță. Stabilirea de standarde de competență la nivelul Uniunii a redus fragmentarea în acest domeniu, ceea ce a permis o organizare mai eficientă a activității în cadrul unei colaborări regionale din ce în ce mai intense între furnizorii de servicii de navigație aeriană. Prin urmare, păstrarea și consolidarea regimului comun de eliberare a licențelor pentru controlorii de trafic aerian din Uniune este un element esențial al sistemului european de control al traficului aerian.

(5)

Directiva 2006/23/CE a fost abrogată prin Regulamentul (CE) nr. 1108/2009 a Parlamentului European și a Consiliului (4). Cu toate acestea, dispozițiile Directivei 2006/23/CE continuă să se aplice până la data aplicării măsurilor menționate la articolul 8c alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008. Respectivele măsuri sunt prevăzute în prezentul regulament.

(6)

Dispozițiile prezentului regulament reflectă stadiul actual al tehnicii, incluzând cele mai bune practici și progresele științifice și tehnice, din domeniul pregătirii controlorilor de trafic aerian. Acestea au fost elaborate pe baza Directivei 2006/23/CE și asigură statelor membre o transpunere comună a standardelor și practicilor recomandate stabilite prin Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago în data de 7 decembrie 1944, și a cerințelor de reglementare a siguranței adoptate de Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol) stabilite prin Convenția internațională din 13 decembrie 1960.

(7)

Pentru a asigura uniformitatea în aplicarea cerințelor comune privind eliberarea licențelor și a certificatelor medicale pentru controlorii de trafic aerian, autoritățile competente din statele membre trebuie să respecte proceduri comune și, dacă este cazul, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (denumită în continuare „agenția”) trebuie să evalueze conformitatea cu aceste cerințe; agenția trebuie să elaboreze specificații de certificare, mijloace acceptabile de punere în conformitate și materiale de îndrumare pentru a favoriza uniformitatea necesară în ceea ce privește reglementarea.

(8)

Caracteristicile speciale ale traficului aerian din Uniune necesită introducerea și aplicarea efectivă a unor standarde comune de competență pentru controlorii de trafic aerian angajați de furnizorii de servicii de navigație aeriană care oferă publicului servicii de gestionare a traficului aerian și de navigație aeriană (ATM/ANS).

(9)

Cu toate acestea, statele membre trebuie să se asigure, pe cât posibil, că serviciile oferite publicului sau puse la dispoziția acestuia de către personalul militar asigură un nivel de siguranță cel puțin echivalent cu nivelul impus de cerințele esențiale stabilite în anexa Vb la regulamentul de bază. Prin urmare, statele membre pot, de asemenea, decide să aplice prezentul regulament în cazul personalului militar care furnizează publicului servicii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din respectivul regulament.

(10)

Autoritățile care efectuează supravegherea și verificarea conformității trebuie să fie suficient de independente față de furnizorii de servicii de navigație aeriană și organizațiile de pregătire. De asemenea, autoritățile trebuie să aibă în continuare capacitatea de a-și îndeplini sarcinile în mod eficient. Autoritatea competentă desemnată în scopul prezentului regulament poate fi același organism sau aceleași organisme desemnate sau stabilite în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic European (5), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1070/2009. Agenția trebuie să acționeze în calitate de autoritate competentă în scopul prezentului regulament pentru a elibera și a reînnoi certificatele organizațiilor de pregătire a controlorilor de trafic aerian aflate în afara teritoriului statelor membre și, dacă este cazul, ale personalului acestora.

(11)

Furnizarea de servicii de navigație aeriană necesită un personal cu înaltă calificare, a cărui competență poate fi dovedită prin mai multe mijloace. Mijlocul adecvat pentru controlul traficului aerian este menținerea unui regim comun de eliberare a licențelor pentru controlorii de trafic aerian din Uniune, care să servească drept diplomă pentru fiecare controlor de trafic aerian în parte. Calificarea menționată pe o licență trebuie să indice tipul de serviciu de trafic aerian pe care un controlor de trafic aerian are competența să îl furnizeze. În același timp, autorizările menționate în licență reflectă atât competențele profesionale specifice ale controlorului, cât și acordarea de către autoritățile competente a autorizării de a furniza servicii pentru un anumit sector sau grup de sectoare. Din acest motiv este necesar ca, atunci când eliberează licențe sau când prelungesc valabilitatea autorizărilor, autoritățile să aibă posibilitatea de a evalua competența controlorilor de trafic aerian. De asemenea, este necesar ca autoritățile competente să poată suspenda o licență, calificări sau autorizări atunci când se pune la îndoială competența.

(12)

Recunoscând necesitatea de a consolida mai mult cultura siguranței, în special prin înglobarea unui sistem fiabil de raportare a incidentelor și a conceptului de „just culture” (politică nepunitivă) cu scopul de a învăța din incidente, prezentul regulament nu trebuie să stabilească o legătură automată între un incident și suspendarea unei licențe, calificări sau autorizări. Revocarea unei licențe trebuie considerată ca o decizie de luat în ultimă instanță pentru cazuri extreme.

(13)

Pentru a consolida încrederea reciprocă a statelor membre în sistemele lor de eliberare a licențelor de controlor de trafic aerian, este indispensabil să se dispună de norme comune privind obținerea și menținerea licențelor. Prin urmare, în vederea asigurării celui mai înalt nivel de siguranță, este important să se introducă cerințe uniforme în ceea ce privește pregătirea, calificările, competența și accesul la profesia de controlor de trafic aerian. Aceasta ar trebui să ducă la furnizarea unor servicii de control al traficului aerian sigure, de înaltă calitate și ar trebui să contribuie la recunoașterea licențelor în întreaga Uniune, crescând astfel libertatea de circulație și disponibilitatea controlorilor de trafic aerian.

(14)

Prezentul regulament nu trebuie să aibă drept consecință eludarea dispozițiilor naționale în vigoare care reglementează drepturile și obligațiile aplicabile raportului de muncă dintre angajator și candidații la posturile de controlor de trafic aerian.

(15)

Pentru a aduce competențele profesionale la un nivel comparabil în întreaga Uniune, acestea trebuie să fie structurate într-un mod clar și general acceptat. Aceasta va contribui la garantarea siguranței nu doar în cadrul spațiului aerian aflat sub controlul unui furnizor de servicii de navigație aeriană, ci în special la interfața dintre diferiți furnizori de servicii.

(16)

În cazul a numeroase incidente și accidente, comunicarea joacă un rol important. Prin urmare, prezentul regulament stabilește cerințe detaliate cu privire la cunoștințele lingvistice aplicabile controlorilor de trafic aerian. Cerințele respective se bazează pe cerințele adoptate de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) și constituie un mijloc de aplicare a acestor standarde recunoscute la nivel internațional. Este necesar să se respecte principiile de nediscriminare, transparență și proporționalitate în materie de cerințe lingvistice, astfel încât să se încurajeze libera circulație, concomitent cu garantarea siguranței.

(17)

Obiectivele pregătirii inițiale sunt prezentate în orientările Eurocontrol privind programa comună de bază pentru pregătirea inițială a controlorilor de trafic aerian („Specification for the ATCO Common Core Content Initial Training”) elaborate la solicitarea membrilor Eurocontrol și sunt considerate standarde corespunzătoare. În cazul pregătirii în cadrul unității, lipsa unor standarde general acceptate trebuie să fie compensată printr-o serie de măsuri, inclusiv aprobarea examinatorilor și a evaluatorilor competențelor, care ar trebui să garanteze standarde înalte de competență. Acest lucru este cu atât mai important cu cât pregătirea în cadrul unității este foarte costisitoare și decisivă din punctul de vedere al siguranței. OACI a elaborat standarde și pentru domenii în care nu există cerințe de pregătire comune la nivel european. În absența unor cerințe de pregătire comune la nivel european, statele membre se pot baza pe astfel de standarde OACI.

(18)

Cerințele medicale au fost elaborate la cererea statelor membre Eurocontrol și sunt considerate standarde corespunzătoare în scopul asigurării conformității cu prezentul regulament. În mod special, eliberarea de certificate medicale trebuie să se facă în conformitate cu cerințele de certificare medicală europeană categoria 3 pentru controlorii de trafic aerian, stabilite de Eurocontrol.

(19)

Certificarea organizațiilor de pregătire trebuie considerată, din punctul de vedere al siguranței, drept unul dintre factorii determinanți care contribuie la calitatea pregătirii controlorilor de trafic aerian. Prin urmare, este necesar să se prevadă cerințe pentru organizațiile de pregătire. Pregătirea trebuie privită ca un serviciu similar serviciilor de navigație aeriană, care fac, de asemenea, obiectul unui proces de certificare. Prezentul regulament trebuie să permită certificarea pregătirii în funcție de tipul de pregătire, de pachetul de servicii de pregătire sau de pachetul de servicii de pregătire și navigație aeriană, fără a pierde din vedere caracteristicile specifice ale pregătirii.

(20)

Prezentul regulament confirmă jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul recunoașterii reciproce a diplomelor și al liberei circulații a lucrătorilor. Principiul proporționalității, justificările întemeiate pentru impunerea măsurilor compensatorii și punerea la dispoziție a unor proceduri de recurs adecvate constituie principiile de bază care trebuie să devină aplicabile în sectorul gestionării traficului aerian într-o manieră mai vizibilă. Statele membre trebuie să aibă dreptul de a refuza recunoașterea licențelor care nu au fost eliberate în conformitate cu prezentul regulament. Având în vedere că obiectivul său este asigurarea recunoașterii reciproce a licențelor, prezentul regulament nu reglementează condițiile privind accesul la încadrarea în muncă.

(21)

Profesia de controlor de trafic aerian face obiectul unor inovații tehnice care impun actualizarea periodică a competențelor profesionale ale controlorilor. Adaptările necesare ale prezentului regulament la progresul tehnic și științific trebuie să urmeze procedura de reglementare cu control corespunzătoare prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului (6).

(22)

Prezentul regulament poate avea un impact asupra metodelor zilnice de lucru ale controlorilor de trafic aerian. Partenerii sociali trebuie informați și consultați în mod corespunzător cu privire la toate măsurile care au implicații sociale semnificative.

Prin urmare, partenerii sociali au fost consultați în cadrul procedurii accelerate a agenției. Comitetul de dialog sectorial înființat în temeiul Deciziei 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind constituirea comitetelor de dialog sectorial, menite să promoveze dialogul între partenerii sociali la nivel european (7) trebuie consultat în mod corespunzător cu privire la noile dispoziții de aplicare adoptate de Comisie.

(23)

Condițiile generale de obținere a licenței, în măsura în care acestea se referă la vârstă, cerințe medicale, cerințe privind educația și pregătirea inițială, nu trebuie să afecteze titularii licențelor existente. Licențele și certificatele medicale eliberate de statele membre în conformitate cu Directiva 2006/23/CE trebuie considerate ca fiind eliberate în conformitate cu prezentul regulament pentru a garanta continuitatea privilegiilor asociate unei licențe existente, precum și o tranziție fără dificultăți pentru toți titularii de licență și pentru autoritățile competente.

(24)

Este necesar să se prevadă derogări pentru a permite continuarea aplicării practicilor naționale divergente în ceea ce privește aspectele pentru care nu s-au stabilit încă norme comune în timpul procedurii accelerate aplicate în cazul acestor dispoziții de aplicare din prima etapă.

(25)

Agenția trebuie să facă o evaluare a sistemului european de eliberare a licențelor de controlor de trafic aerian și a îmbunătățirilor ulterioare necesare pentru o „abordare globală a sistemului aeronautic” și pentru a realiza conformitatea totală cu cerințele esențiale descrise în anexa Vb la Regulamentul (CE) nr. 216/2008 cu scopul de a prezenta Comisiei un aviz care să cuprindă posibile modificări ale prezentului regulament.

(26)

Este necesar ca acest aviz să abordeze și acele aspecte în cazul cărora, în primă etapă, în cadrul procedurii accelerate, nu a fost posibil să se elaboreze norme comune în locul dispozițiilor divergente de la nivel național, propunându-se astfel menținerea aplicabilității legislației naționale a statelor membre, unde este cazul, cu titlu tranzitoriu.

(27)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament au la bază avizul emis de agenție în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (b) și cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008.

(28)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008,

(a)

controlorilor de trafic aerian stagiari;

(b)

controlorilor de trafic aerian care își exercită atribuțiile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și

(c)

persoanelor și organizațiilor implicate în acordarea de licențe, pregătirea, testarea, verificarea sau evaluarea medicală a candidaților în conformitate cu prezentul regulament.

1.

„serviciu de control al traficului aerian” înseamnă un serviciu furnizat în scopul prevenirii coliziunilor dintre aeronave și, în zona de manevră, dintre aeronave și obstacole, precum și în scopul accelerării și menținerii unui flux organizat al traficului aerian;

2.

„furnizori de servicii de navigație aeriană” înseamnă orice entitate publică sau privată care furnizează servicii de navigație aeriană pentru traficul aerian general;

3.

„trafic aerian general” înseamnă toate mișcările aeronavelor civile, precum și toate mișcările aeronavelor de stat (inclusiv cele ale aeronavelor militare, de vamă și poliție), atunci când aceste mișcări se efectuează în conformitate cu procedurile OACI;

4.

„licență” înseamnă un certificat, indiferent de denumirea sub care este cunoscut, eliberat și aprobat în conformitate cu prezentul regulament, care autorizează titularul său legal să furnizeze servicii de control al traficului aerian în conformitate cu calificările și autorizările conținute în acesta;

5.

„calificare” înseamnă autorizarea înscrisă într-o licență sau asociată acesteia, constituind parte integrantă din respectiva licență, care precizează condițiile speciale, privilegiile sau limitările aferente respectivei licențe;

6.

„autorizarea calificării” înseamnă autorizarea înscrisă într-o licență, constituind parte integrantă din aceasta, care precizează condițiile speciale, privilegiile sau limitările aferente respectivei calificări;

7.

„autorizare de unitate” înseamnă autorizarea înscrisă într-o licență, constituind parte integrantă din aceasta, care precizează indicatorul OACI de localizare și sectoarele și/sau posturile în care titularul licenței este competent să își desfășoare activitatea;

8.

„autorizare privind competența lingvistică” înseamnă autorizarea înscrisă într-o licență, constituind parte integrantă din aceasta, care precizează competențele lingvistice ale titularului;

9.

„autorizare de instructor” înseamnă autorizarea înscrisă într-o licență, constituind parte din aceasta, care precizează competența titularului de a furniza servicii de pregătire profesională practică;

10.

„indicator OACI de localizare” înseamnă codul din patru litere format în conformitate cu normele prevăzute de OACI în manualul său DOC 7910 și atribuit locului în care se situează o stație aeronautică fixă;

11.

„sector” înseamnă o parte a unei zone de control și/sau o parte a unei regiuni și/sau a unei regiuni superioare de informare a zborurilor;

12.

„pregătire” înseamnă totalitatea cursurilor teoretice, a exercițiilor practice, inclusiv simulările, și a pregătirii practice necesare pentru a obține și menține competențele profesionale asociate furnizării de servicii de control al traficului aerian sigure și de calitate înaltă; aceasta cuprinde:

13.

„organizație de pregătire” înseamnă o organizație certificată de autoritatea competentă pentru a furniza unul sau mai multe tipuri de servicii de pregătire;

14.

„schemă de competență la nivelul unității” înseamnă o schemă aprobată care prezintă metoda prin care unitatea menține competența titularilor săi de licență;

15.

„plan de pregătire în cadrul unității” înseamnă un plan aprobat care prezintă în detaliu procesele și durata necesare pentru a permite aplicarea procedurilor unității în zona locală sub supravegherea unui instructor competent în pregătirea practică.

(a)

autoritatea desemnată sau stabilită de statul membru în care solicitantul își are sediul principal al activității sau, dacă este cazul, sediul social, sub rezerva unor dispoziții contrare ale acordurilor bilaterale sau multilaterale dintre statele membre sau autoritățile competente;

(b)

Agenția, dacă solicitantul își sediul principal al activității sau, dacă este cazul, sediul social în afara teritoriului statelor membre.

(a)

licența, calificările sau autorizările pot fi suspendate atunci când este pusă la îndoială competența controlorului de trafic aerian sau în cazul unei abateri;

(b)

licența poate fi retrasă în caz de neglijență gravă sau abuz.

(a)

să aibă cel puțin 18 ani;

(b)

să dețină cel puțin o diplomă care să le dea dreptul să urmeze o facultate ori o instituție de învățământ de nivel echivalent sau orice altă diplomă de absolvire a învățământului secundar, care să le permită să urmeze cursuri de pregătire de controlor de trafic aerian;

(c)

să fi finalizat cu succes pregătirea inițială aprobată, relevantă pentru calificarea și, după caz, autorizarea calificărilor, în conformitate cu partea A din anexa II;

(d)

să dețină un certificat medical valabil;

(e)

să fi demonstrat un nivel corespunzător de competență lingvistică în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 13.

(a)

să aibă cel puțin 21 de ani; cu toate acestea, statele membre pot prevedea o limită de vârstă mai mică în cazuri justificate corespunzător;

(b)

să dețină o licență de controlor de trafic aerian stagiar;

(c)

să fi urmat integral un plan aprobat de pregătire în cadrul unității și să fi promovat cu succes examenele sau evaluările corespunzătoare, în conformitate cu cerințele stabilite în partea B din anexa II;

(d)

să dețină un certificat medical valabil;

(e)

să fi demonstrat un nivel corespunzător de competență lingvistică în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 13.

(a)

calificarea „control de aerodrom, la vedere” (ADV), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze un serviciu de control al traficului aerian pentru traficul de aerodrom la un aerodrom unde nu există publicate proceduri instrumentale de apropiere sau de plecare;

(b)

calificarea „control de aerodrom, instrumental” (ADI), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze un serviciu de control al traficului aerian pentru traficul de aerodrom la un aerodrom unde există publicate proceduri instrumentale de apropiere sau de plecare și care este însoțită de cel puțin una dintre autorizările calificărilor descrise la articolul 11 alineatul (1);

(c)

calificarea „control de apropiere, procedural” (APP), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze un serviciu de control al traficului aerian aeronavelor care sosesc, pleacă sau se află în tranzit, fără utilizarea echipamentelor de supraveghere;

(d)

calificarea „control de apropiere, supraveghere” (APS), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze un serviciu de control al traficului aerian aeronavelor care sosesc, pleacă sau se află în tranzit, cu utilizarea echipamentelor de supraveghere, și care este însoțită de cel puțin una dintre autorizările calificărilor descrise la articolul 11 alineatul (2);

(e)

calificarea „control regional, procedural” (ACP), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze un serviciu de control al traficului aerian aeronavelor, fără utilizarea echipamentelor de supraveghere;

(f)

calificarea „control regional, supraveghere” (ACS), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze aeronavelor un serviciu de control al traficului aerian, cu utilizarea echipamentelor de supraveghere, și care este însoțită de cel puțin una dintre autorizările calificărilor descrise la articolul 11 alineatul (3).

(a)

autorizarea „turn de control de aerodrom” (TWR), care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control în cazul în care controlul aerodromului este asigurat de la un singur post de lucru;

(b)

autorizarea „control al mișcării la sol” (GMC), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze servicii de control al mișcării la sol;

(c)

autorizarea „supravegherea mișcării la sol” (GMS), acordată în plus față de autorizarea „control al mișcării la sol” sau de autorizarea „turn de control”, care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control al mișcării la sol cu ajutorul sistemelor de ghidare a mișcării pe suprafața aerodromului;

(d)

autorizarea „control aerian” (AIR), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze servicii de control aerian;

(e)

autorizarea „control radar de aerodrom” (RAD), acordată în plus față de autorizarea „control aerian” sau de autorizarea „turn de control”, care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze servicii de control de aerodrom cu ajutorul echipamentelor de supraveghere radar.

(a)

autorizarea „radar” (RAD), care indică faptul că titularul licenței este competent să furnizeze servicii de control de apropiere cu ajutorul echipamentelor radar primar și/sau secundar;

(b)

autorizarea „radar de apropiere de precizie” (PAR), acordată în plus față de autorizarea „radar”, care indică faptul că titularul licenței este competent să asigure controlul de la sol al apropierilor de precizie pentru aeronave, la apropierea finală de pista de aterizare, cu ajutorul echipamentelor radar de apropiere de precizie;

(c)

autorizarea „apropiere supravegheată radar” (SRA), acordată în plus față de autorizarea „radar”, care indică faptul că titularul licenței este competent să asigure controlul de la sol al apropierilor care nu necesită precizie, pentru aeronave, la apropierea finală de pista de aterizare, cu ajutorul echipamentelor de supraveghere;

(d)

autorizarea „supraveghere dependentă automată” (ADS), care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control al apropierii cu ajutorul echipamentului de supraveghere dependentă automată;

(e)

autorizarea „control terminal” (TCL), acordată în plus față de autorizările „radar” sau „supraveghere dependentă automată”, care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control al traficului aerian cu ajutorul oricărui tip de echipament de supraveghere aeronavelor care operează într-o zonă determinată a terminalului și/sau în sectoare adiacente;

(a)

autorizarea „radar” (RAD), care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control regional cu ajutorul echipamentelor de supraveghere radar;

(b)

autorizarea „supraveghere dependentă automată” (ADS), care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control regional cu ajutorul echipamentului de supraveghere automată dependentă;

(c)

autorizarea „control terminal” (TCL), acordată în plus față de autorizările „radar” sau „supraveghere dependentă automată”, care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control al traficului aerian cu ajutorul oricărui tip de echipament de supraveghere aeronavelor care operează într-o zonă determinată a terminalului și/sau în sectoare adiacente;

(d)

autorizarea „control oceanic” (OCN), care indică faptul că titularul este competent să furnizeze servicii de control al traficului aerian aeronavelor care operează într-o zonă de control oceanic.

(a)

solicitantul și-a exercitat privilegiile asociate licenței timp de un număr minim de ore, după cum se indică în schema aprobată de competență la nivelul unității, pe parcursul celor 12 luni anterioare;

(b)

competența candidatului a fost evaluată în conformitate cu partea C din anexa II; și

(c)

candidatul deține un certificat medical valabil.

(a)

să comunice eficient atât în situațiile de comunicare în care interlocutorul nu este prezent (numai prin voce: telefon/radiotelefon), cât și în prezența interlocutorului;

(b)

să comunice pe teme comune, concrete și de natură profesională, cu acuratețe și claritate;

(c)

să folosească strategiile de comunicare corespunzătoare pentru a schimba mesaje și pentru a recunoaște și rezolva neînțelegerile într-un context general sau profesional;

(d)

să trateze cu succes și cu o relativă ușurință dificultățile lingvistice prezentate de o complicație sau de o conjunctură neașteptată care intervine în contextul unei situații profesionale de rutină sau al unei sarcini de comunicare cu care este în general familiarizat; și

(e)

să utilizeze un dialect sau accent care să fie inteligibil pentru comunitatea aeronautică.

(a)

trei ani dacă nivelul demonstrat este nivelul operațional (nivelul patru) în conformitate cu anexa III; sau

(b)

șase ani dacă nivelul demonstrat este nivelul avansat (nivelul cinci) în conformitate cu anexa III.

(a)

să dețină o licență de controlor de trafic aerian;

(b)

să fi exercitat privilegiile asociate unei licențe de controlor de trafic aerian pe parcursul unei perioade imediat anterioare de cel puțin un an sau al unei perioade mai lungi fixate de autoritatea competentă în funcție de calificările și autorizările pentru care se furnizează serviciile de pregătire; și

(c)

să fi urmat cu succes un curs autorizat de pregătire a instructorilor competenți în pregătire practică, pe parcursul căruia au fost evaluate cunoștințele și competențele pedagogice necesare prin intermediul unor examene corespunzătoare.

(a)

24 de luni, până când controlorul de trafic aerian atinge vârsta de 40 de ani;

(b)

12 luni, după vârsta de 40 de ani.

(a)

să înceteze exercitarea privilegiilor asociate licenței lor în orice moment dacă constată o degradare a aptitudinii lor din punct de vedere medical care i-ar putea face incapabili să exercite în siguranță privilegiile asociate licenței;

(b)

să anunțe furnizorul de servicii de navigație aeriană relevant că au constatat o degradare a aptitudinii din punct de vedere medical sau că se află sub influența oricărei substanțe psihotrope sau medicament care i-ar putea face incapabili să exercite în siguranță privilegiile asociate licenței.

(a)

să dispună de un sistem de management eficient și de suficient personal cu calificările și experiența necesare pentru a furniza cursuri de pregătire în conformitate cu prezentul regulament;

(b)

să definească clar liniile de responsabilitate în materie de siguranță în întreaga organizație de pregătire autorizată, inclusiv o responsabilitate directă în materie de siguranță care revine conducerii;

(c)

să dispună de dotările, echipamentele și spațiile necesare, adecvate pentru tipul de servicii de pregătire oferit;

(d)

să facă dovada existenței, în cadrul sistemului de management, a unui sistem de management al calității care să permită monitorizarea conformității și a adecvării sistemelor și a procedurilor care garantează că serviciile de pregătire furnizate îndeplinesc cerințele stabilite în prezentul regulament;

(e)

să aibă un sistem de evidență a documentelor care permite o arhivare corespunzătoare și o trasabilitate fiabilă a activităților relevante;

(f)

să demonstreze că există fonduri suficiente pentru a organiza cursurile de pregătire în conformitate cu prezentul regulament și că activitățile sunt acoperite de o asigurare suficientă în conformitate cu natura pregătirii furnizate.

(a)

eliberarea și retragerea licențelor, a calificărilor și a autorizărilor pentru care pregătirea și evaluarea corespunzătoare s-au efectuat în domeniul aflat în responsabilitatea autorității competente;

(b)

revalidarea, reînnoirea și suspendarea calificărilor și a autorizărilor ale căror privilegii se exercită sub responsabilitatea autorității competente;

(c)

certificarea organizațiilor de pregătire;

(d)

aprobarea cursurilor de pregătire, a planurilor de pregătire în cadrul unității și a schemelor de competență la nivelul unității;

(e)

aprobarea examinatorilor sau a evaluatorilor competențelor;

(f)

monitorizarea și auditarea sistemelor de pregătire;

(g)

instituirea unor mecanisme corespunzătoare de recurs și de notificare;

(h)

aprobarea necesității unui nivel avansat (nivelul cinci) de competență lingvistică în conformitate cu articolul 13 alineatul (5);

(i)

aprobarea procedurilor legate de aptitudinea redusă din punct de vedere medical în conformitate cu articolul 17 alineatul (3).

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/39

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică substanțelor active pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererilor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei (3), în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare. Fluquinconazolul este o substanță activă pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererii în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (4) și (CE) nr. 1490/2002 (5) ale Comisiei stabilesc normele de punere în aplicare a etapelor a doua și a treia ale programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Această listă includea fluquinconazolul.

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1095/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1490/2002 de stabilire a normelor suplimentare de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2229/2004 de stabilire a normelor suplimentare de punere în aplicare a etapei a patra a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului (6), autorul notificării și-a retras sprijinul privind includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE în termen de două luni de la intrarea în vigoare a regulamentului menționat. În consecință, a fost adoptată Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (7) care prevede ca fluquinconazolul să nu fie inclus în anexa respectivă.

(4)

În temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a prezentat o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate prevăzute la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta.

(5)

Cererea a fost transmisă Irlandei, care a fost desemnată stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Perioada de timp pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificațiile substanței active și utilizările propuse sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(6)

Irlanda a evaluat informațiile suplimentare transmise de solicitant și a elaborat un raport suplimentar. Raportul a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la 13 aprilie 2010. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar celorlalte state membre și solicitantului pentru observații și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la cererea Comisiei, la 25 februarie 2011 (8), autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa privind fluquinconazolul. Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 17 iunie 2011 sub forma raportului Comisiei de examinare a substanței fluquinconazol.

(7)

Diferitele examinări efectuate au arătat că produsele de protecție a plantelor care conțin fluquinconazol pot să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și descrise în raportul de examinare al Comisiei. Prin urmare, fluquinconazolul ar trebui aprobat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(8)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în coroborare cu articolul 6 din același regulament și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este, totuși, necesar să se prevadă anumite condiții și restricții.

(9)

Fără a aduce atingere concluziei că fluquinconazolul ar trebui aprobat, este, în special, necesar să se solicite unele informații de confirmare suplimentare.

(10)

Ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă de timp înainte de aprobare pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din această aprobare.

(11)

Fără a aduce atingere obligațiilor definite prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ca urmare a aprobării, luând în considerare situația specifică creată de tranziția de la Directiva 91/414/CEE la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 cele de mai jos ar trebui, cu toate acestea, să se aplice. Statelor membre ar trebui să le fie permisă o perioadă de șase luni de la aprobare pentru a reexamina autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin fluquinconazol. Statele membre ar trebui, după caz, să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să se prevadă o perioadă mai lungă pentru depunerea și evaluarea actualizărilor dosarului complet prevăzut în anexa III, astfel cum se prevede în Directiva 91/414/CEE, pentru fiecare produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme.

(12)

Experiența dobândită din includerile în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (9) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesar să se precizeze obligațiile statelor membre, în special obligația de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Cu toate acestea, această precizare nu impune obligații noi statelor membre sau titularilor de autorizații, în raport cu directivele care au fost adoptate până în prezent de modificare a anexei I la directiva menționată sau cu regulamentele de aprobare a substanțelor active.

(13)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (10) ar trebui să fie modificată în consecință.

(14)

Decizia 2008/934/CE prevede neincluderea fluquinconazolului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță până la 31 decembrie 2011. Este necesară eliminarea rubricii referitoare la fluquinconazol din anexa la decizia respectivă. Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

în cazul unui produs care conține fluquinconazol ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 decembrie 2015 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține fluquinconazol ca una dintre mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 decembrie 2015 sau până la data stabilită pentru a efectua această modificare sau retragere în actul sau actele respective care au adăugat substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau au aprobat substanța sau substanțele în cauză, oricare dintre aceste date survine mai târziu.

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/44

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică în cazul substanțelor active pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererilor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei (3), în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare. Triazoxidul este o substanță activă pentru care caracterul complet a fost stabilit în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (4) și (CE) nr. 1490/2002 (5) ale Comisiei stabilesc normele de punere în aplicare a fazei a treia din programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă de substanțe active care trebuie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă includea triazoxidul. Prin Decizia 2009/860/CE a Comisiei (6), s-a hotărât neincluderea triazoxidului în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a depus o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate, astfel cum se prevede la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta.

(4)

Cererea a fost transmisă Regatului Unit, desemnat stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Termenul pentru procedura accelerată a fost respectat. Specificațiile substanței active și utilizările recomandate sunt identice cu cele care au constituit obiectul Deciziei 2009/860/CE. Cererea este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Regatul Unit a evaluat noile informații și date transmise de solicitant și a pregătit un raport suplimentar. Raportul a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la 10 iunie 2010.

(6)

Autoritatea a comunicat raportul suplimentar celorlalte state membre și solicitantului pentru observații și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la solicitarea Comisiei, raportul suplimentar a fost reexaminat inter pares de statele membre și de autoritate. La 15 februarie 2011, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa referitoare la triazoxid (7). Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 17 iunie 2011 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind triazoxidul.

(7)

Raportul suplimentar elaborat de statul membru raportor și noua concluzie emisă de autoritate se concentrează asupra aspectelor problematice care au condus la neincludere. Mai exact, nu a fost posibilă efectuarea unei evaluări fiabile a riscurilor pentru consumatori, deoarece datele disponibile erau insuficiente pentru a determina natura reziduurilor prezente în produsele vegetale și transferul posibil al reziduurilor în produsele de origine animală.

(8)

Potrivit noilor informații prezentate de solicitant, expunerea consumatorilor poate fi considerată ca fiind acceptabilă.

(9)

În consecință, datele suplimentare furnizate de solicitant permit eliminarea aspectelor problematice specifice care au determinat neincluderea. Nu s-a ridicat nicio altă problemă de ordin științific.

(10)

Diferitele examinări efectuate au arătat că este de așteptat ca produsele de protecție a plantelor care conțin triazoxid să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, este adecvată aprobarea triazoxidului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(11)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 6 și având în vedere datele științifice și tehnice actuale, este, totuși, necesară includerea anumitor condiții și restricții.

(12)

Fără a aduce atingere concluziei potrivit căreia triazoxidul ar trebui aprobat, este, în special, necesar să se solicite informații de confirmare suplimentare.

(13)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (8) ar trebui modificată în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/48

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/50

(1)

La 11 august 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/450/PESC (1) de numire a doamnei Rosalind MARSDEN în calitate de Reprezentant Special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Sudan pentru perioada 1 septembrie 2010-31 august 2011.

(2)

La 9 iulie 2011, Republica Sudanul de Sud și-a declarat independența și, prin urmare, RSUE acoperă două țări independente.

(3)

Doamna Rosalind MARSDEN ar trebui să fie numită în calitate de RSUE pentru Republica Sudan și pentru Republica Sudanul de Sud pentru perioada 9 iulie 2011-30 iunie 2012. Prin urmare, Decizia 2010/450/PESC ar trebui să fie modificată și prelungită.

(4)

RSUE își va îndeplini mandatul în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea împiedica realizarea obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din tratat,

1.

Titlul deciziei se înlocuiește cu următorul titlu:

2.

Articolele 1, 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 1

Reprezentantul Special al Uniunii Europene

Doamna Rosalind MARSDEN este numită în calitate de Reprezentant Special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Republica Sudan (denumită în continuare «Sudan») și pentru Republica Sudanul de Sud (denumită în continuare «Sudanul de Sud») pentru perioada 9 iulie 2011-30 iunie 2012. Mandatul RSUE se poate încheia mai devreme, în cazul în care Consiliul decide în acest sens, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR).

Articolul 2

Obiectivele politicii

Mandatul RSUE se bazează pe obiectivele politicii Uniunii Europene (denumită în continuare «UE» sau «Uniunea») în ceea ce privește Sudanul și Sudanul de Sud, în colaborare cu părțile sudaneze, Uniunea Africană (UA), Organizația Națiunilor Unite (ONU) și alte părți interesate naționale, regionale și internaționale, pentru a realiza o coexistență pașnică între Sudan și Sudanul de Sud, în urma expirării Acordului global de pace (AGP) și a independenței Sudanului de Sud de la 9 iulie 2011. Printre obiectivele politicii Uniunii se numără contribuția activă la rezolvarea oricăror chestiuni rămase nesoluționate în ceea ce privește AGP sau post-AGP și ajutorul acordat părților pentru punerea în aplicare a ceea ce a fost convenit; sprijinirea eforturilor de stabilizare a zonei volatile de frontieră nord-sud; promovarea construcției instituționale și a stabilității, a securității și a dezvoltării în Sudanul de Sud; facilitarea unei soluții politice pentru conflictul din Darfur; promovarea guvernanței democratice, a asumării responsabilității și a respectării drepturilor omului, inclusiv cooperarea cu Curtea Penală Internațională; menținerea angajamentului în partea de est a Sudanului; și îmbunătățirea accesului umanitar pe teritoriul Sudanului și Sudanului de Sud.

În plus, mandatul RSUE se bazează pe obiectivele politicii Uniunii de a contribui la atenuarea și eliminarea amenințărilor la adresa stabilității Sudanului de Sud și a regiunii extinse din partea Armatei de Rezistență a Domnului (LRA).

Articolul 3

Mandat

(1)   În vederea realizării obiectivelor politicii, mandatul RSUE constă în:

(2)   În vederea îndeplinirii mandatului său, printre altele, RSUE:

3.

La articolul 4 se adaugă următorul alineat:

„(3)   RSUE își desfășoară activitatea în strânsă coordonare cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE).”

4.

La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Valoarea de referință financiară de 1 820 000 EUR se majorează cu 955 000 EUR pentru a acoperi cheltuielile legate de mandatul RSUE pentru perioada 1 septembrie 2010-30 iunie 2012.”

5.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Constituirea și componența echipei

(1)   În limitele mandatului său și ale mijloacelor financiare aferente puse la dispoziție, RSUE răspunde de constituirea echipei sale. Echipa dispune de competențele necesare în chestiuni politice specifice, conform mandatului. RSUE informează în mod prompt Consiliul și Comisia cu privire la componența echipei sale.

(2)   Statele membre, instituțiile Uniunii și SEAE pot propune detașarea de personal care să lucreze cu RSUE. Salariul personalului detașat pe lângă RSUE de către un stat membru sau o instituție a Uniunii este acoperit de statul membru în cauză, de respectiva instituție a Uniunii sau de SEAE, după caz. Experții detașați de statele membre pe lângă instituțiile Uniunii sau SEAE pot, de asemenea, să fie repartizați pe lângă RSUE. Personalul contractat internațional trebuie să fie format din resortisanți ai statelor membre.

(3)   Toți membrii personalului detașat rămân sub autoritatea administrativă a statului membru din care provin, a instituției Uniunii care i-a detașat ori a SEAE, își duc la îndeplinire sarcinile și acționează în interesul mandatului RSUE.

(4)   Se mențin birourile RSUE la Bruxelles, Khartoum și Juba, având în componență personalul de asistență politică, logistică și administrativă necesar.”

6.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Securitatea informațiilor UE clasificate

RSUE și membrii echipei acestuia respectă principiile și standardele minime de securitate stabilite prin Decizia 2001/292/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (2).

7.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Securitatea

În conformitate cu politica Uniunii privind securitatea personalului cu atribuții operaționale desfășurat în afara Uniunii în temeiul titlului V din tratat, RSUE ia toate măsurile a căror aplicare este rezonabilă, conform mandatului său și condițiilor de securitate din regiunea geografică pentru care este responsabil, pentru a asigura securitatea personalului aflat sub directa sa autoritate, în special prin:

8.

La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   RSUE prezintă în mod periodic COPS rapoarte cu privire la situația din Darfur și la situația din Sudan și din Sudanul de Sud.”

9.

La articolul 12, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pe teren, se menține o strânsă legătură cu șefii delegațiilor Uniunii, inclusiv în Khartoum, Juba, Addis Abeba și New York, precum și cu șefii de misiune ai statelor membre. Aceștia depun toate eforturile pentru a-l susține pe RSUE în executarea mandatului. RSUE stabilește, de asemenea, legături cu alți actori internaționali și regionali de pe teren.”

10.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Reexaminare

Punerea în aplicare a prezentei decizii și coerența acesteia cu alte contribuții ale Uniunii în regiune sunt reexaminate în mod periodic. RSUE prezintă Consiliului, ÎR și Comisiei un raport privind progresele înregistrate până la sfârșitul lunii ianuarie 2012, precum și un raport cuprinzător privind executarea mandatului la încheierea acestuia.”

11.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 206/53

(1)

La 28 februarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/137/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia.

(2)

Având în vedere gravitatea situației din Libia, ar trebui incluse încă două entități pe lista persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive, care figurează în anexa IV la Decizia 2011/137/PESC,