27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/1

(1)

Acordul între Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității (1) („Acordul privind recunoașterea reciprocă”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 (2).

(2)

La 8 iulie 2002, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri cu Noua Zeelandă pentru modificarea Acordului privind recunoașterea reciprocă. Negocierile s-au încheiat cu succes prin parafarea Acordului între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă de modificare a Acordului între Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității („acordul”) la Bruxelles, la 29 iunie 2009.

(3)

Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană a înlocuit Comunitatea Europeană și îi succede acesteia.

(4)

Acordul ar trebui să fie semnat,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/2

(1)

Republica Guineea a înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor descrise în scrisoarea din anexa la Decizia 2009/618/CE a Consiliului din 27 iulie 2009 privind finalizarea procedurii de consultare cu Republica Guineea în conformitate cu articolul 96 din Acordul de la Cotonou (4) și stabilind condiții cu privire la încetarea măsurilor corespunzătoare.

(2)

Republica Guineea a înregistrat progrese în procesul de tranziție către restabilirea ordinii constituționale și instituirea unui regim democratic, în special datorită instalării unui președinte în urma desfășurării unor alegeri prezidențiale libere și transparente și numirea unui guvern civil.

(3)

Desfășurarea alegerilor prezidențiale și instalarea noului președinte constituie o realizare parțială a ultimului jalon definit în anexa la scrisoarea anexată la Decizia 2009/618/CE.

(4)

Cel de-al patrulea și ultimul jalon care marchează încheierea tranziției nu va fi atins la 27 iulie 2011, data expirării Deciziei 2009/618/CE.

(5)

Prin urmare, având în vedere progresele înregistrate în ceea ce privește restabilirea ordinii constituționale, ar trebui actualizate măsurile corespunzătoare pentru a se ține seama de progresele realizate și ar trebui abrogată Decizia 2009/618/CE,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/5

(1)

Comisia a negociat în numele Uniunii un acord privind siguranța aviației civile între Comunitatea Europeană și Canada (2) („acordul”), în conformitate cu decizia Consiliului prin care Comisia este autorizată să inițieze negocieri.

(2)

Acordul a fost semnat în numele Uniunii la 6 mai 2009, sub rezerva eventualei sale încheieri la o dată ulterioară, în conformitate cu Decizia 2009/469/CE a Consiliului (3).

(3)

Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană ar trebui să notifice Canadei faptul că Uniunea Europeană a succedat Comunității Europene.

(4)

Acordul ar trebui să fie aprobat.

(5)

Este necesar să se stabilească modalități procedurale pentru participarea Uniunii în cadrul organismelor mixte stabilite prin acord, precum și pentru adoptarea anumitor decizii care au legătură în special cu modificarea acordului și a anexelor la acesta, adăugarea de anexe noi, rezilierea anexelor individuale, consultări, soluționarea litigiilor și adoptarea unor măsuri de salvgardare.

(6)

Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acordurile lor bilaterale cu Canada în același domeniu încetează să mai producă efecte la data intrării în vigoare a acordului,

—

adoptarea sau modificarea regulamentului de procedură al Comitetului mixt al părților prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din acord.

—

să adopte măsuri de salvgardare în conformitate cu articolul 6 din acord;

—

să solicite consultări în conformitate cu articolul 15 din acord;

—

să ia măsuri în ceea ce privește suspendarea în conformitate cu articolul 10 din acord;

—

să modifice, în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) din acord, anexele la acesta, sub rezerva transmiterii de către Comisie a unei analize amănunțite cu privire la efectele și fezabilitatea modificărilor urmărite, în măsura în care respectivele modificări sunt adecvate și nu atrag nici o eventuală modificare a actelor juridice relevante ale Uniunii;

—

să elimine anexe individuale, în conformitate cu articolul 16 alineatele (3) și (5) din acord;

—

să întreprindă orice alte acțiuni care revin unei părți în conformitate cu dispozițiile acordului, sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol și sub rezerva dispozițiilor dreptului UE.

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/7

(1)

Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor („acordul”) a fost semnat la 21 iunie 1999 și a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

(2)

Articolul 14 din acord instituie un comitet mixt. În temeiul articolului 18 din acord, modificările, inter alia, la anexa III (Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale) la respectivul acord se adoptă prin decizia respectivului comitet mixt.

(3)

Pentru a menține o aplicare coerentă și corectă a actelor juridice ale UE și pentru a evita unele dificultăți administrative și, eventual, juridice, ar trebui modificată anexa III la acord în vederea integrării noilor acte juridice ale UE la care acordul nu se referă în prezent.

(4)

Este necesară, din motive de claritate și coerență, consolidarea și înlocuirea anexei III la acord cu o nouă anexă.

(5)

Poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt UE-Elveția ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/24

(1)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 al Consiliului din 18 ianuarie 2011 de stabilire, pentru anul 2011, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE (2) stabilește cotele pentru 2011.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2011.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/26

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1225/2010 al Consiliului din 13 decembrie 2010 de stabilire, pentru 2011 și 2012, a posibilităților de pescuit pentru navele din UE în ceea ce privește stocurile de pește din anumite specii de adâncime (2) stabilește cotele pentru 2011.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2011.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/28

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Prosciutto Amatriciano”, depusă de Italia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/30

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Göttinger Feldkieker” depusă de Germania a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/32

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Kołocz śląski/kołacz śląski” depusă de Polonia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/34

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Αρνάκι Ελασσόνας (Arnaki Elassonas)”, depusă de Grecia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/36

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Göttinger Stracke” depusă de Germania a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/37

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE (2) se aplică substanțelor active incluse pe lista din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 737/2007 al Comisiei din 27 iunie 2007 de prevedere a procedurii de reînnoire a înscrierii unui prim grup de substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și de stabilire a listei substanțelor în cauză (3) în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare. Fluroxipirul este enumerat în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 737/2007.

(2)

Aprobarea fluroxipirului, astfel cum se prevede în partea A a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista de substanțe active autorizate (4), expiră la 31 decembrie 2011. A fost efectuată o notificare în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 737/2007 pentru reînnoirea includerii substanței fluroxipir în anexa I la Directiva 91/414/CEE în termenul prevăzut la articolul menționat anterior.

(3)

Notificarea a fost considerată admisibilă prin Decizia 2008/656/CE a Comisiei din 28 iulie 2008 privind admisibilitatea notificărilor referitoare la reînnoirea includerii în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului a substanțelor active azimsulfuron, azoxistrobin, fluroxypir, imazalil, kresoxim-metil, prohexadion-calciu și spiroxamină și la stabilirea listei notificatorilor vizați (5).

(4)

În termenul prevăzut la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 737/2007, notificatorul a prezentat datele solicitate în conformitate cu articolul respectiv, precum și o explicație cu privire la relevanța fiecărui nou studiu prezentat.

(5)

Statul membru raportor a pregătit, în consultare cu statul membru coraportor, un raport de evaluare pe care l-a transmis, la data de 26 noiembrie 2009, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei. Pe lângă evaluarea substanței active, raportul cuprinde o listă cu studiile pe care statul membru raportor s-a bazat la efectuarea evaluării sale.

(6)

Autoritatea a transmis raportul de evaluare notificatorului și statelor membre, pentru observații, transmițând apoi Comisiei observațiile primite. De asemenea, autoritatea a făcut public raportul de evaluare.

(7)

La cererea Comisiei, raportul de evaluare a fost revizuit inter pares de statele membre și de autoritate. La 24 februarie 2011, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa cu privire la evaluarea inter pares a riscului fluroxipirului (6). Raportul de evaluare și concluzia autorității au fost examinate de către statele membre și de către Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 17 iunie 2011 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei pentru fluroxipir.

(8)

Din diversele examinări efectuate a reieșit că este de așteptat ca produsele de protecție a plantelor care conțin fluroxipir să continue să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, este adecvată aprobarea fluroxipirului.

(9)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) coroborat cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale, este necesar totuși să se includă anumite condiții și restricții care nu au fost prevăzute la prima includere în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(10)

Fără a aduce atingere concluziei că fluroxipirul ar trebui aprobat, este, în special, adecvat să se solicite informații de confirmare suplimentare.

(11)

Ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă înainte de aprobare, pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din aprobare.

(12)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ca urmare a aprobării, ținând seama de situația specifică creată de tranziția de la Directiva 91/414/CEE la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ar trebui, cu toate acestea, să se aplice următoarele dispoziții. Statelor membre ar trebui să li se acorde o perioadă de șase luni după aprobare pentru a examina autorizațiile de produse de protecție a plantelor ce conțin fluroxipir. Statele membre ar trebui, după caz, să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile în cauză. Prin derogare de la termenul-limită respectiv, ar trebui acordată o perioadă mai lungă pentru prezentarea și evaluarea actualizării dosarului complet prevăzut în anexa III, conform Directivei 91/414/CEE, pentru fiecare produs de protecție a plantelor și pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme.

(13)

Experiența dobândită din includerile în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7) a arătat că pot apărea dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesar să se clarifice obligațiile statelor membre, în special aceea de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele adoptate până în prezent de modificare a anexei I la directiva menționată anterior sau cu regulamentele de aprobare a substanțelor active.

(14)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificată în consecință.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

în cazul unui produs care conține fluroxipir ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până cel târziu la 31 decembrie 2015; sau

(b)

în cazul unui produs care conține fluroxipir ca una din mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 decembrie 2015 sau până la data stabilită pentru o astfel de modificare sau de retragere în actul sau actele care au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau care au aprobat substanța sau substanțele relevante, dacă această din urmă dată este ulterioară celei dintâi.

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/42

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1217/2009 conține o listă a diviziunilor în sensul articolului 2 litera (d) din respectivul regulament.

(2)

În conformitate cu respectiva anexă, Franța este împărțită în douăzeci și două de diviziuni. În sensul Regulamentului (CE) nr. 1217/2009, Franța a solicitat să fie adăugate la lista de diviziuni Guadeloupe, Martinique și La Réunion.

(3)

În conformitate cu respectiva anexă, Ungaria este împărțită în șapte diviziuni. În sensul Regulamentului (CE) nr. 1217/2009, Ungaria a solicitat reducerea numărului de diviziuni prin comasarea diviziunilor Közép-Dunántúl, Nyugat-Dunántúl și Dél-Dunántúl într-o singură diviziune cu denumirea Dunántúl și prin comasarea diviziunilor Közép-Magyarország, Észak-Alföld și Dél-Alföld într-o singură diviziune cu denumirea Alföld.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1217/2009 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului comunitar pentru rețeaua de date contabile agricole,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/44

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/46

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind comercializarea produselor biocide (2) stabilește o listă a substanțelor active care urmează să fie evaluate în vederea unei posibile includeri în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE. Lista respectivă cuprinde și creozotul.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1451/2007, creozotul a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE pentru utilizarea în tipul de produs 8 (conservanți pentru lemn), conform definiției din anexa V la directiva menționată.

(3)

Suedia a fost desemnată stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 31 octombrie 2007, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007. Din raport reiese că evaluarea se referă doar la creozotul de tip B și C, astfel cum este specificat în standardul european EN 13991:2003.

(4)

La 30 aprilie 2008 a fost inițiată o consultare a părților interesate. Rezultatul consultării a fost dat publicității și discutat la a 30-a reuniune a reprezentanților autorităților competente din statele membre în domeniul implementării Directivei 98/8/CE privind introducerea pe piață a produselor biocide.

(5)

Raportul autorității competente a fost analizat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse, în cadrul Comitetului permanent pentru produse biocide din 17 decembrie 2010, într-un raport de evaluare.

(6)

Conform raportului de evaluare, conservanții pentru lemn care conțin creozot pot îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE atunci când sunt aplicați pe lemn în unele dintre scenariile evaluate. Mai mult, în cadrul consultării părților interesate, menționată mai sus, au existat indicații clare că utilizarea creozotului în anumite aplicații aduce beneficii socioeconomice considerabile. Analizele pe ciclu de viață prezentate și publicate în contextul consultării au sugerat că, în anumite cazuri, nu există alternative corespunzătoare la creozot care să fie mai puțin dăunătoare pentru mediu. Prin urmare, este oportun să se introducă creozotul în anexa I.

(7)

Cu toate acestea, pentru anumite scenarii de utilizare pe lemn prezentate în raportul de evaluare s-au identificat riscuri inacceptabile pentru mediu în cadrul evaluării riscurilor.

(8)

Mai mult, creozotul este considerat ca fiind o substanță cancerigenă pentru care nu există o valoare de prag și este clasificat ca substanță cancerigenă de categoria 1B în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (3).

(9)

Creozotul, care este un amestec de sute de componente, conține în principal hidrocarburi aromatice policiclice („HAP”). Comitetul pentru evaluarea riscurilor al Agenției Europene pentru Produse Chimice le-a considerat pe unele dintre acestea ca fiind persistente, bioacumulative și toxice („PBT” – antracenul (4)) sau foarte persistente și foarte bioacumulative („vPvB” – fluorantenul, fenantrenul și pirenul (5)), în conformitate cu criteriile stabilite în anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (6).

(10)

HAP sunt listate ca substanțe ce fac obiectul dispozițiilor de reducere a emisiilor din anexa III la Protocolul la Convenția din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți („POP”), și din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (7).

(11)

Un document de orientare adoptat prin Decizia 2009/4 a organismului executiv al Convenției din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi enumeră cele mai bune tehnici disponibile de controlare a emisiilor de POP de la principalele surse staționare. Partea E a secțiunii V a acestui document de orientare tratează în mod specific emisiile de HAP asociate conservării lemnului prin utilizarea de produse obținute din gudron de cărbune ce conțin HAP, precum creozotul. Tehnicile se referă la impregnarea, depozitarea, manipularea și utilizarea lemnului și includ recurgerea la alternative care reduc la minimum dependența față de produsele pe bază de HAP. De asemenea, recomandă cele mai bune tehnici disponibile care trebuie aplicate în cazul arderii lemnului tratat.

(12)

Conform articolului 6 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 850/2004, coroborat cu anexa III la același regulament, statele membre trebuie să adopte planuri de acțiune care să cuprindă măsuri de promovare a dezvoltării și, dacă acestea consideră necesar, de impunere a utilizării unor materiale, produse și procese înlocuitoare sau modificate pentru a preveni formarea și emisiile de HAP. În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004, statele membre și Comisia trebuie să ia, în cadrul sistemelor de evaluare și de autorizare pentru substanțele chimice și pesticidele existente, prevăzute de legislația pertinentă a Uniunii, măsurile adecvate pentru a menține controlul asupra substanțelor chimice și pesticidelor existente care prezintă caracteristici de POP.

(13)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (8) identifică HAP ca fiind substanțe periculoase prioritare, poluarea apelor de suprafață de către acestea, prin deversare, emisie sau pierderi, trebuind să înceteze sau să fie eliminată treptat.

(14)

Prin urmare, este oportun ca includerea în anexa I să fie limitată la numai cinci ani și ca substanța să facă obiectul unei evaluări comparative a riscurilor în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) punctul (i) al doilea paragraf din Directiva 98/8/CE, înainte de reînnoirea includerii sale în anexa I.

(15)

Mai mult, produsele biocide care conțin creozot trebuie autorizate doar pentru aplicații în cazul cărora, luându-se în considerare toate circumstanțele locale și de altă natură, nu sunt disponibile alternative corespunzătoare. Atunci când se solicită autorizarea sau recunoașterea reciprocă a unui produs, statul membru care primește cererea trebuie, așadar, să ceară solicitantului o analiză cu privire la fezabilitatea tehnică și economică a substituirii. Pe baza acestei analize și a oricăror altor informații de care dispune, un stat membru care acordă o autorizație trebuie să își justifice concluzia că nu există alternative corespunzătoare și să raporteze această justificare Comisiei într-un stadiu în care se presupune că autorizația produsului a fost acordată. În acest context, pentru mai multă transparență, este oportun să se impună statelor membre să includă în raport informațiile lor privind modul în care se promovează dezvoltarea de alternative în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004, fie direct, fie prin trimitere la un plan de acțiune publicat. Pentru o și mai mare transparență, este oportun să se asigure faptul că aceste informații sunt făcute publice.

(16)

Nu au fost evaluate la nivelul Uniunii toate utilizările potențiale ale lemnului tratat cu creozot. Prin urmare, este necesar ca statele membre să evalueze acele utilizări sau scenarii de expunere și acele riscuri pentru compartimentele de mediu și grupele de populație care nu au fost abordate în mod reprezentativ în cadrul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii și să se asigure, în momentul autorizării unui produs, că se iau măsuri adecvate sau se impun condiții specifice pentru a reduce la niveluri acceptabile riscurile identificate.

(17)

Intrarea nr. 31 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 reglementează condițiile de utilizare a creozotului pentru tratarea lemnului și condițiile de introducere pe piață a lemnului tratat cu creozot. Este necesar să se prevadă cerința ca autorizațiile de produs pentru produsele biocide care conțin creozot să respecte aceste restricții. Prin Decizia 1999/832/CE a Comisiei din 26 octombrie 1999 privind dispozițiile de drept intern notificate de Regatul Țărilor de Jos, referitoare la limitele de comercializare și utilizare a creozotului (9), Decizia 2002/59/CE a Comisiei din 23 ianuarie 2002 privind proiectul de dispoziții de drept intern notificat de Regatul Țărilor de Jos în temeiul articolului 95 alineatul (5) din Tratatul CE, referitoare la limitele de comercializare și utilizare a lemnului tratat cu creozot (10) și Decizia 2002/884/CE a Comisiei din 31 octombrie 2002 privind dispozițiile de drept intern referitoare la restricțiile de comercializare și utilizare a lemnului tratat cu creozot, notificate de Țările de Jos în temeiul articolului 95 alineatele (4) și (5) din Tratatul CE (11), Comisia a autorizat Țările de Jos să mențină dispozițiile de drept intern existente și mai stricte notificate în temeiul Tratatului CE. În conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și cu Comunicarea Comisiei în temeiul articolului 67 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (12), aceste restricții pot fi menținute până la 1 iunie 2013. Restricțiile respective includ interzicerea utilizării lemnului tratat cu creozot pentru aplicații care implică un contact cu apele de suprafață sau freatice.

(18)

Având în vedere concluziile raportului de evaluare, este necesar să se solicite ca la nivelul autorizațiilor de produs pentru produsele care conțin creozot și sunt utilizate la conservarea lemnului să fie aplicate măsuri de reducere a riscurilor. Din cauza proprietăților cancerigene ale creozotului, este necesar să se solicite ca autorizațiile de produs pentru produsele biocide care conțin această substanță să fie supuse cerinței de aplicare a tuturor măsurilor posibile, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și cu Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (13), în vederea protejării lucrătorilor, inclusiv a utilizatorilor din aval, împotriva expunerii în cursul tratării lemnului și al manipulării lemnului tratat. Având în vedere riscurile identificate pentru sol și mediul acvatic, trebuie luate măsuri adecvate de protecție a acestor compartimente de mediu. Așadar, ar trebui furnizate instrucțiuni pentru a indica faptul că lemnul proaspăt tratat trebuie depozitat după tratare într-un loc acoperit și/sau pe o suprafață dură impermeabilă și că eventualele pierderi trebuie recuperate pentru a fi reutilizate sau eliminate.

(19)

Este important ca prevederile prezentei directive să fie aplicate în mod simultan în toate statele membre în vederea asigurării unui tratament egal pe piață al produselor biocide care conțin substanța activă creozot, precum și pentru facilitarea funcționării corespunzătoare a pieței produselor biocide în general.

(20)

Este necesar să se prevadă un interval de timp rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I, pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească în vederea respectării noilor cerințe care decurg din această includere și pentru a garanta că solicitanții care au pregătit dosare pot beneficia pe deplin de perioada de 10 ani de protecție a datelor, care, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 98/8/CE, începe de la data includerii.

(21)

După includere, trebuie să li se acorde statelor membre o perioadă de timp rezonabilă pentru a pune în aplicare articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE.

(22)

Prin urmare, Directiva 98/8/CE trebuie modificată în consecință.

(23)

Comitetul instituit prin articolul 28 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE nu a emis un aviz referitor la măsurile prevăzute de prezenta directivă și, prin urmare, Comisia a transmis Consiliului o propunere cu privire la măsurile respective pe care a înaintat-o de asemenea Parlamentului European. Consiliul nu a acționat în termenul de două luni prevăzut la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (14) și, prin urmare, Comisia a prezentat fără întârziere propunerea Parlamentului European. Parlamentul European nu s-a opus măsurii în termen de patru luni de la înaintarea menționată anterior,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/52

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor concediați ca urmare a schimbărilor majore din structura comerțului mondial, cauzate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)

Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009 pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor concediați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale.

(3)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 milioane EUR.

(4)

La 6 octombrie 2010, Danemarca a transmis o cerere de mobilizare a FEG privind disponibilizările din întreprinderea Odense Steel Shipyard, iar până la 8 martie 2011 a transmis informații suplimentare. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum acestea sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea sumei de 14 181 901 EUR.

(5)

Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a oferi o contribuție financiară ca răspuns la cererea depusă de Danemarca,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/53

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați ca urmare a modificărilor majore din structura comerțului mondial, cauzate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)

Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru cererile depuse începând de la 1 mai 2009 pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale.

(3)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 de milioane EUR.

(4)

La 7 iulie 2010, Danemarca a depus o cerere de mobilizare a FEG în legătură cu disponibilizările din întreprinderea LM Glasfiber, iar până la 3 februarie 2011 a transmis informații suplimentare. Cererea îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea sumei de 6 247 415 EUR.

(5)

Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a se acorda o contribuție financiară ca răspuns la cererea depusă de Danemarca,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/54

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați ca urmare a schimbărilor majore din structura comerțului mondial, cauzate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)

Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009 pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale.

(3)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 milioane EUR.

(4)

La 20 decembrie 2010, Belgia a prezentat o cerere de mobilizare a FEG, privind disponibilizările de la întreprinderea General Motors Belgium și de la patru dintre furnizorii acesteia, pe care a completat-o cu informații suplimentare până la 24 ianuarie 2011. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea sumei de 9 593 931 EUR.

(5)

În consecință, FEG ar trebui mobilizat în vederea acordării unei contribuții financiare ca răspuns la cererea depusă de Belgia,

27.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/55

(1)

La 23 ianuarie și 20 august 2002, Comisia a primit o plângere privind ajutorul de stat acordat grupului Biria sub forma unei garanții publice.

(2)

A urmat un schimb de corespondență între Comisie și Germania; prin scrisoarea din 24 ianuarie 2003, a cărei primire a fost înregistrată la 28 ianuarie 2003, Germania a informat Comisia că planul de acordare a garanției, care era condiționat de aprobarea Comisiei, a fost retras. Reclamantul a fost informat cu privire la acest aspect prin scrisoarea din 17 februarie 2003.

(3)

Prin scrisoarea din 1 iulie 2003, a cărei primire a fost înregistrată la 9 iulie 2003, și prin cea din 8 august 2003, a cărei primire a fost înregistrată la 5 septembrie 2003, reclamantul a prezentat informații suplimentare privind o altă garanție publică pentru grupul Biria și privind participații publice în societăți din cadrul grupului.

(4)

Comisia a solicitat informații prin scrisoarea din 9 septembrie 2003, la care Germania a răspuns prin scrisoarea din 14 octombrie 2003, a cărei primire a fost înregistrată la 16 octombrie 2003. La 9 decembrie 2003, Comisia a solicitat informații suplimentare, pe care Germania le-a prezentat prin scrisoarea din 19 martie 2004, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi.

(5)

Comisia avea rezerve cu privire la conformitatea ajutorului acordat grupului Biria cu schemele pe baza cărora se pretinde că a fost acordat și, la data de 18 octombrie 2004, a emis un ordin de furnizare a informațiilor. Ca răspuns la ordinul de furnizare a informațiilor, Germania a prezentat informații suplimentare prin scrisoarea din 31 ianuarie 2005, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi.

(6)

La 20 octombrie 2005, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare cu privire la trei pretinse măsuri de ajutor de stat. În aceeași decizie, Comisia și-a exprimat opinia potrivit căreia mai multe alte măsuri de ajutor, care se pretindea că au fost acordate ilegal, fie nu constituiau ajutor de stat, fie au fost acordate în conformitate cu schemele de ajutor aprobate. Decizia Comisiei de inițiere a procedurii de investigare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la pretinsele măsuri de ajutor. Au fost înaintate observații din partea unei terțe părți care a dorit să rămână anonimă, prin scrisoarea din 27 ianuarie 2006, a cărei primire a fost înregistrată la 30 ianuarie 2006. De asemenea, au înaintat observații Prophete GmbH & Co. KG, Rheda-Wiedenbrück și Pantherwerke AG, Löhne, prin scrisoarea din 6 februarie 2006, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi, și VaterlandWerke GmbH & Co. KG, Neuenrade, prin două scrisori, prima din 6 februarie 2006, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi, și a doua din 27 februarie 2006, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi.

(7)

Observațiile au fost transmise Germaniei prin scrisorile din 6 februarie și 2 martie 2006. Germania a răspuns acestor observații prin scrisoarea din 5 aprilie 2006, a cărei primire a fost înregistrată la 7 aprilie 2006, și, respectiv, cea din 12 mai 2006, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi.

(8)

Răspunsul Germaniei la inițierea procedurii oficiale de investigare a fost prezentat prin scrisoarea din 23 ianuarie 2006, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi.

(9)

Comisia a solicitat la 6 februarie 2006 informații suplimentare pe care Germania le-a prezentat prin scrisoarea din 5 aprilie 2006, a cărei primire a fost înregistrată la 7 aprilie 2006. Comisia a trimis o altă solicitare de informații la 19 iulie 2006, la care Germania a răspuns prin scrisoarea din 25 septembrie 2006, a cărei primire a fost înregistrată la 26 septembrie 2006.

(10)

La 24 ianuarie 2007 Comisia a adoptat o decizie (4) în temeiul articolului 7 alineatul (5) și al articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (5).

(11)

La 5 aprilie 2007, landul Saxonia a făcut recurs împotriva deciziei Comisiei privind măsurile 2 și 3 (cauza T-102/07). La 16 aprilie 2007, o altă acțiune a fost introdusă de MB Immobilien Verwaltungs GmbH și de MB System GmbH & Co. KG, succesori legali ai beneficiarilor ajutorului vizat de decizie (cauza T-120/07). Această a doua acțiune a vizat toate cele trei măsuri care au făcut obiectul deciziei. La 24 noiembrie 2008, președintele Tribunalului a decis să conexeze cele două cauze.

(12)

Prin hotărârea din 3 martie 2010, Tribunalul a anulat decizia Comisiei din 24 ianuarie 2007.

(13)

Pledoariile părților s-au suprapus într-o mare măsură. Principalele argumente prezentate de acestea au fost următoarele: în primul rând, Comisia a concluzionat în mod eronat că măsurile 2 și 3 nu intrau sub incidența schemei de ajutoare germane aprobate. În al doilea rând, Comisia a evaluat în mod eronat măsura în care beneficiarii trebuiau considerați ca fiind întreprinderi aflate în dificultate. În al treilea rând, decizia nu a oferit o motivare corespunzătoare pentru evaluarea efectuată în ceea ce privește cuantumul ajutorului în cauză.

(14)

Decizia Tribunalului a confirmat concluzia potrivit căreia măsurile 2 și 3 nu intrau sub incidența schemei de ajutoare aprobate. De asemenea, Tribunalul a confirmat constatarea Comisiei potrivit căreia beneficiarii sunt „întreprinderi aflate în dificultate”, în conformitate cu definiția din Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (1999, denumite în continuare „Orientările privind salvarea și restructurarea din 1999”) (6). Tribunalul a anulat decizia doar din cauză că aceasta nu oferea o motivație corespunzătoare în ceea ce privește primele de risc pe care le-a utilizat pentru a stabili componenta de ajutor. În special, Tribunalul a precizat că, pentru a stabili componenta de ajutor din cadrul unui credit acordat unei întreprinderi aflate în dificultate, simpla trimitere la Comunicarea Comisiei privind metoda de stabilire a ratelor de referință și de actualizare (din 1997, denumită în continuare „Comunicarea privind ratele de referință din 1997”) (7) nu a reprezentat o motivație suficientă pentru aplicarea diferitelor prime de risc.

(15)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 266 primul paragraf din TFUE, prezenta decizie pune în aplicare hotărârea Tribunalului și explică în detaliu metoda utilizată de Comisie pentru a calcula componenta de ajutor din cadrul măsurilor în cauză. Decizia nu modifică niciun element al evaluării în temeiul legislației privind ajutoarele de stat, pe care Comisia a efectuat-o în decizia sa din 24 ianuarie 2007, în special cu privire la aspectele deja luate în considerare de Tribunal.

(16)

După pronunțarea hotărârii, prin scrisoarea din 7 iunie 2010, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi, beneficiarii au prezentat observații suplimentare. Aceste observații au fost transmise Germaniei la 16 iunie 2010. Prin scrisoarea din 12 iulie 2010, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi, Germania a prezentat Comisiei un răspuns la observațiile beneficiarilor.

(17)

La 19 august 2010, Comisia a trimis Germaniei o solicitare de informații, la care Germania a răspuns prin scrisoarea din data de 14 septembrie 2010, a cărei primire a fost înregistrată în aceeași zi.

(18)

Până la data de 7 noiembrie 2005, grupul Biria a produs și a comercializat biciclete. În aceea perioadă, societatea-mamă a grupului se numea Biria AG și avea sediul în Neukirch, Saxonia, o regiune asistată în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE (8).

(19)

În 2003, grupul a avut o cifră de afaceri de 93,2 milioane EUR (față de 83,8 milioane EUR în 2002) și a înregistrat un profit de 3,7 milioane EUR (față de pierderile de 5,8 milioane EUR din 2002). Grupul număra 415 angajați în 2003 (490 în 2002) și din acest motiv se clasifică drept o întreprindere mare.

(20)

Societatea-mamă a fost înființată în 2003, în urma fuziunii dintre fosta Biria AG și una dintre filialele sale, Sachsen Zweirad GmbH. Numele societății care a preluat patrimoniul s-a modificat din Sachsen Zweirad GmbH în Biria GmbH. În aprilie 2005, Biria GmbH s-a transformat într-o nouă Biria AG. În 2003, Biria GmbH a avut o cifră de afaceri anuală de 55,7 milioane EUR și a înregistrat un profit de 3,6 milioane EUR. Proprietarul unic al Biria AG era domnul Mehdi Biria. Societatea-mamă este denumită în continuare „Biria”.

(21)

Pe lângă societatea-mamă, cele mai importante societăți din grup erau Bike Systems GmbH & Co. Thüringer Zweiradwerk KG („Bike Systems”) – pe care Biria o deținea prin filiala sa Bike Systems Betriebs- und Beteiligungsgesellschaft mbH („BSBG”) – și Checker Pig GmbH.

(22)

Bike Systems avea sediul în Nordhausen, Turingia, o regiune asistată în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. În 2003, aceasta a avut o cifră de afaceri de 6,1 milioane EUR și a înregistrat pierderi de 0,6 milioane EUR, având 157 de angajați. Bike Systems producea biciclete exclusiv pentru societatea-mamă BSBG, în temeiul unui contract de producție denumit „Lohnherstellungsvertrag”. BSBG era responsabilă de distribuția bicicletelor.

(23)

Checker Pig GmbH avea sediul în Dresda, Saxonia, o regiune asistată în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. În 2003, Checker Pig a avut o cifră de afaceri de 6,9 milioane EUR și a înregistrat pierderi de 0,4 milioane EUR, având 43 de angajați.

(24)

La 7 noiembrie 2005, Biria a vândut majoritatea activelor sale către două societăți din grupul Lone Star, un fond de capital privat. Bunurile imobiliare au rămas în proprietatea Biria, care le-a închiriat grupului Lone Star. Activele s-au vândut la prețul de 11,5 milioane EUR. Un expert extern a stabilit prețul de piață al activelor la 10,7 milioane EUR.

(25)

În conformitate cu informațiile prezentate de Germania, vânzarea s-a desfășurat printr-o licitație deschisă, transparentă și necondiționată. Licitația s-a publicat pe internet și a apărut în mai multe publicații tipărite. Pentru implicarea unui nou investitor, au existat mai multe opțiuni: un acord de cesiune de active, o achiziție de active „în bloc” sau un acord de cesiune de acțiuni. În cele din urmă, grupul Lone Star a preluat activele prin intermediul unui acord de cesiune de active.

(26)

Conform Germaniei, eforturile de a vinde societatea au fost demarate înainte de 20 octombrie 2005, dată la care Comisia a luat decizia de a iniția procedura oficială de investigare. Primele oferte trebuiau să fie prezentate până la 4 octombrie 2005.

(27)

La ora actuală, succesorul legal al noii Biria AG este MB Immobilien Verwaltungs GmbH (denumită în continuare „MB Immobilien”); succesorul legal al Bike Systems este MB System GmbH & Co. KG (denumită în continuare „MB System”). Din iulie 2008, MB Immobilien se află în procedură de lichidare.

(28)

În prezenta decizie, societățile, cu excepția societății-mamă Biria, sunt menționate cu numele pe care le aveau în momentul luării măsurilor în cauză.

(29)

Măsura 1: în martie 2001, gbb Beteiligungs AG (denumită în continuare „gbb”) a oferit Bike Systems o participație pasivă („stille Einlage”) în valoare de 2 070 732 EUR, valabilă până la finele anului 2010. Gbb era o filială deținută în totalitate de DtA-Beteiligungs-Holding AG, care era, la rândul său, o filială deținută în totalitate de Deutsche Ausgleichsbank, o bancă de dezvoltare a guvernului federal, înființată pe cale legislativă, sub forma unei societăți publice.

(30)

Gbb exista deja în perioada fostei Republici Democrate Germane, când funcționa ca bancă de stat pentru agricultură. În 1990, în temeiul Tratatului de unificare, aceasta a devenit Berliner Genossenschaftsbank, o societate publică sub supravegherea Ministerului Federal al Finanțelor. În 1991, și-a schimbat denumirea în gbb Beteiligungsholding, iar în 1997 s-a transformat într-o societate pe acțiuni (AG). În acel moment, gbb nu se mai afla în proprietatea guvernului federal, ci devenise o filială a Deutsche Ausgleichsbank. Încă de la înființarea gbb, administrația publică a exercitat o influență extinsă asupra acesteia. Cât timp a fost o societate publică, gbb s-a aflat sub directa supraveghere a ministerului de resort, iar autoritățile erau reprezentate în Consiliul de supraveghere. Când s-a transformat într-o societate pe acțiuni și a devenit filială a Deutsche Ausgleichsbank, gbb a fost supravegheată de autoritățile publice care controlau Deutsche Ausgleichsbank (a se vedea considerentele următoare).

(31)

Deutsche Ausgleichsbank era o societate publică aflată sub supravegherea Ministerului Federal de Interne. Majoritatea membrilor din Consiliul de supraveghere al acesteia erau reprezentanți ai ministerelor federale sau ai landurilor, ori erau membri ai Bundestag.

(32)

Secțiunea 4 alineatul (1) din Legea privind Deutsche Ausgleichsbank prevede că activitățile băncii se limitează la finanțarea măsurilor de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii și a profesiilor liberale, de protejare a mediului înconjurător, de promovare a politicilor sociale și de integrare a persoanelor strămutate în urma celui de Al Doilea Război Mondial.

(33)

Secțiunea 4 alineatul (4) din această lege prevede că Deutsche Ausgleichsbank poate dobândi o participație în alte întreprinderi, în cazul în care Consiliul de supraveghere și ministerul care o supraveghează convin asupra acestui lucru.

(34)

Participația pasivă în cadrul Bike Systems este inclusă în rapoartele anuale ale Deutsche Ausgleichsbank pentru anii 2001 și 2002: cota reprezentată de participație era de 20 %, depășind pragul de raportare. În 2001, gbb deținea participații de cel puțin 20 % în 18 societăți.

(35)

În 2003, în temeiul unei legi federale, Deutsche Ausgleichsbank a fuzionat cu Kreditanstalt für Wiederaufbau.

(36)

Atât Deutsche Ausgleichsbank, cât și Kreditanstalt für Wiederaufbau sunt cunoscute ca instituții de dezvoltare („Förderinstitute”), și anume bănci ale căror activități se limitează la sprijinirea măsurilor de politică regională, economică și socială. În cazul de ajutor de stat E 10/2000, Germania a acceptat măsuri corespunzătoare care au limitat activitățile instituțiilor de dezvoltare la anumite domenii necomerciale, inclusiv administrarea programelor de sprijin pentru IMM-uri (9).

(37)

Conform opiniei Germaniei, participația gbb în cadrul Bike Systems a fost acordată în condiții de piață și, prin urmare, nu a constituit ajutor de stat.

(38)

Măsura 2: la 20 martie 2003, landul Saxonia a acordat Sachsen Zweirad GmbH o garanție de 80 % aferentă unui credit pentru capital circulant în valoare de 5,6 milioane EUR, inițial scadentă la finele anului 2008. Garanția a fost returnată în ianuarie 2004 și a fost înlocuită de o garanție în favoarea Biria GmbH (a se vedea măsura 3). Garanția a fost acordată în temeiul schemei de garantare a creditelor din Saxonia, o schemă de ajutoare aprobată de Comisie (10).

(39)

Măsura 3: la 9 decembrie 2003, landul Saxonia a acordat Biria GmbH (ulterior Biria AG) o garanție de 80 %, aferentă unui credit pentru capital circulant în valoare de 24 875 000 EUR pentru a finanța creșterea planificată a cifrei de afaceri și restructurarea planului de finanțare al grupului. Creditul erau scadent la 31 decembrie 2011 și consta în 8 milioane EUR pentru rambursarea împrumuturilor pentru capital circulant („Betriebsmitteltilgungsdarlehen”), o facilitate de casă de 7,45 milioane EUR („Kontokorrentlinie”) și 9,425 milioane EUR pentru nevoi de finanțare sezoniere („Saisonfinanzierungslinie”). Garanția a fost acordată în temeiul schemei de garantare a creditelor din Saxonia, o schemă de ajutoare aprobată de Comisie, cu condiția ca garanția anterioară pentru Sachsen Zweirad GmbH (măsura 2) să fie returnată. Garanția a intrat în vigoare abia la 5 ianuarie 2004, după ce garanția pentru Sachsen Zweirad a fost într-adevăr returnată.

(40)

Comisia a inițiat procedura oficială de investigare, deoarece avea rezerve în ceea ce privește afirmația Germaniei potrivit căreia participația pasivă a fost acordată în condiții de piață. Comisia a considerat că Bike Systems tocmai ieșise din situația de insolvență prin adoptarea unui plan de insolvență și, prin urmare, perspectivele acesteia erau incerte. În consecință, la momentul respectiv, aceasta ar fi trebuit să fie considerată o întreprindere aflată în dificultate. Comisia și-a exprimat rezerva că remunerația a ținut seama în mod corespunzător de risc și, prin urmare, că participația pasivă a fost acordată în condiții de piață. În ceea ce privește posibilele derogări în temeiul articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE, Comisia nu deținea informații care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute în Orientările privind salvarea și restructurarea din 1999.

(41)

Un alt motiv pentru inițierea procedurii oficiale de investigare a fost opinia provizorie a Comisiei potrivit căreia condițiile schemei de ajutoare aprobate, în temeiul căreia se pretinde că s-au acordat garanțiile pentru Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH, nu au fost, de fapt, îndeplinite și, în consecință, garanțiile acordate nu intrau sub incidența schemei de ajutoare. Comisia a considerat că Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH erau întreprinderi aflate în dificultate la momentul acordării garanțiilor. În plus, întrucât Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH erau întreprinderi mari, garanțiile ar fi trebuit să fie notificate Comisiei în mod individual, chiar și în cadrul schemei de ajutoare aprobate. În ceea ce privește posibilele derogări în temeiul articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE, Comisia și-a exprimat rezerva cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute în Orientările privind salvarea și restructurarea din 1999.

(42)

Comisia a primit observații de la o terță parte care a dorit să rămână anonimă, de la Prophete GmbH & Co. KG și Pantherwerke AG și de la Vaterland-Werke GmbH & Co. KG.

(43)

În observațiile sale privind inițierea procedurii oficiale de investigare, întreprinderea concurentă care a dorit să rămână anonimă susținea că, datorită garanției publice pentru un credit în valoare de 24,5 milioane EUR, Biria AG a putut vinde biciclete clienților întreprinderii concurente la prețuri mai mici decât costurile de producție, chiar dacă întreprinderea concurentă deține cea mai rentabilă unitate de producție din Germania.

(44)

În anul 2003, Biria AG a obținut profit doar datorită faptului că băncile renunțaseră la creanțe în valoare de 8,567 milioane EUR. În anii următori, 2004 și 2005, Biria AG a înregistrat din nou pierderi.

(45)

În plus, Biria fusese vândută grupului Lone Star prin intermediul unui acord de cesiune de active. În ceea ce privește această cesiune, Landesbank Sachsen și Mittelständische Beteiligungsgesellschaft Sachsen au renunțat, probabil, la mare parte din datorii. Noua Biria GmbH, care era deținută de grupul Lone Star, preluase toate activele de la fosta Biria AG.

(46)

În observațiile lor privind inițierea procedurii oficiale de investigare, Prophete GmbH & Co. KG și Pantherwerke AG (denumite în continuare „Prophete” și „Pantherwerke”) au afirmat că, datorită ajutorului de stat, Biria a putut să vândă la prețuri pe care nu le-ar fi putut practica în condiții normale de piață. Cele două societăți sunt concurentele Biria și, prin urmare, sunt afectate în mod direct de ajutor.

(47)

Acestea au susținut că grupul Biria era cel mai mare producător de biciclete din Germania, cu o producție anuală de aproximativ 700 000 de biciclete. Societățile din cadrul grupului operau pe două segmente ale pieței bicicletelor, respectiv comerțul nespecializat și comerțul cu ridicata specializat.

(48)

Comerțul nespecializat cuprindea toate activitățile de vânzare cu amănuntul prin intermediul marilor lanțuri de magazine cu amănuntul și al comenzilor pe bază de catalog. De regulă, bicicletele comercializate pe acest segment de piață se vindeau la prețuri cuprinse între 100 și 199 EUR. Prophete și Pantherwerke au estimat că pe această piață s-au vândut aproximativ 1,5 milioane de biciclete, dintre care 650 000 de biciclete de către grupul Biria, ceea ce reprezintă o cotă de piață de 50 % pe acest segment.

(49)

Conform opiniei Prophete și Pantherwerke, grupul Biria deținea o poziție dominantă și pe segmentul comerțului cu ridicata specializat. Acest segment al pieței avea un volum de 150 000 până la 200 000 de biciclete. În comerțul cu ridicata specializat, prețurile urcă până la 400 EUR. Pantherwerke este un concurent direct al Biria pe acest segment de piață.

(50)

Prophete și Pantherwerke au observat că, timp de mai mulți ani, prețurile practicate de grupul Biria au fost mereu mai scăzute decât cele practicate de alți producători. Diferența nu poate fi explicată de factori economici, deoarece, cu toate că poziția dominantă a grupului Biria îi asigură un volum al vânzărilor mai ridicat, acest lucru nu se reflectă în condiții mai avantajoase. Prophete și Pantherwerke estimează că grupul Biria a suferit pierderi semnificative în ultimii ani din cauza prețurilor de vânzare scăzute pe care le practică.

(51)

În ceea ce privește participația pasivă, Prophete și Pantherwerke își exprimă rezerva cu privire la faptul că un investitor privat ar fi achiziționat o asemenea participație pasivă, dată fiind situația economică a Bike Systems în martie 2001.

(52)

Prophete și Pantherwerke au considerat că garanțiile acordate Sachsen Zweirad GmbH și Biria din 2003 și 2004 erau incompatibile cu normele UE privind ajutoarele de stat și că societățile respective se aflau în dificultate la momentul acordării garanțiilor. Noua Biria era succesorul legal al celor două societăți din care a luat ființă. Bilanțul de deschidere al societății nou-create era lipsit de semnificație.

(53)

Acordarea celor două garanții a încălcat principiul ajutorului unic, deoarece societățile care fac parte din grupul Biria au avut în repetate rânduri posibilitatea de a-și continua activitatea doar cu sprijin din partea statului.

(54)

Nu s-au luat măsuri compensatorii pentru a contracara efectele negative asupra întreprinderilor concurente și nici nu s-a încercat limitarea prezenței grupului Biria pe piață. Dimpotrivă, planul grupului Biria a fost acela de a-și extinde și mai mult activitățile printr-o politică de prețuri agresivă. Biria a anunțat pe pagina sa de internet că intenționează să depășească volumul vânzărilor din 2004 prin comercializarea a 850 000 de biciclete în 2005. Prophete și Pantherwerke au atras, de asemenea, atenția asupra unui comunicat de presă potrivit căruia proprietarul Biria AG ar fi vândut societatea grupului Lone Star, un fond de capital privat.

(55)

În observațiile sale privind inițierea procedurii oficiale de investigare, Vaterland-Werke GmbH & Co. KG („Vaterland-Werke”) a afirmat că grupul Biria era cel mai mare producător de biciclete din Germania, cu o producție totală cuprinsă între 700 000 și 800 000 de biciclete. Singura societate comparabilă era MIFA Mitteldeutsche Fahrradwerke, cu o producție anuală de aproximativ 700 000 de biciclete, alți producători înregistrând producții de doar 250 000-400 000 de biciclete.

(56)

Atât Vaterland-Werke, cât și Biria operau pe segmentul comerțului nespecializat, care includea marile lanțuri de magazine cu amănuntul și firme mari de vânzare prin corespondență. Concurența pe acest segment era acerbă, iar Biria era recunoscută ca un jucător agresiv, practicând prețuri mai mici decât costurile de producție. Un astfel de comportament era posibil doar datorită surselor de finanțare externe, reprezentate în cazul Biria de ajutorul de stat. Această situație amenința existența tuturor micilor întreprinderi concurente care nu beneficiau de ajutor de stat. Vaterland-Werke a fost afectată în mod special de această situație, iar capacitățile disponibile nu puteau fi compensate prin comenzi alternative. Piața suferea din cauza capacității de producție excedentare, astfel încât orice măsură de extindere a capacităților unui producător cu sprijinul ajutorului de stat se făcea în detrimentul celorlalte întreprinderi concurente.

(57)

În ceea ce privește participația pasivă, Vaterland-Werke își exprimă rezerva cu privire la faptul că un investitor privat ar fi achiziționat o asemenea participație pasivă, dată fiind situația economică a Bike Systems în martie 2001.

(58)

Vaterland-Werke consideră că garanțiile acordate Sachsen Zweirad GmbH și Biria în 2003 și 2004 erau incompatibile cu normele UE privind ajutoarele de stat și că întreprinderile respective se aflau în dificultate la momentul acordării garanțiilor. Noua Biria era succesorul legal al celor două foste societăți din care a luat naștere. Bilanțul de deschidere al întreprinderii nou-create nu era semnificativ.

(59)

Acordarea celor două garanții a încălcat principiul ajutorului unic, deoarece societățile care fac parte din grupul Biria au avut în repetate rânduri posibilitatea de a-și continua activitatea doar cu sprijin din partea statului.

(60)

Nu s-au luat măsuri compensatorii pentru a contracara efectele negative asupra întreprinderilor concurente și nici nu s-a încercat limitarea prezenței grupului Biria pe piață. Dimpotrivă, planul grupului Biria a fost acela de a-și extinde și mai mult activitățile printr-o politică de prețuri agresivă. Biria a anunțat pe pagina sa de internet că intenționează să depășească volumul vânzărilor din 2004 prin comercializarea a 850 000 de biciclete în 2005. Vaterland-Werke a atras, de asemenea, atenția asupra unui comunicat de presă potrivit căruia proprietarul Biria AG ar fi vândut întreprinderea grupului Lone Star, un fond de capital privat.

(61)

În observațiile lor din 7 iunie 2010, în urma anulării de către Tribunal a deciziei inițiale, beneficiarii ajutorului de stat au prezentat informații suplimentare.

(62)

Mai precis, aceștia au susținut că, în evaluarea participației pasive deținute de gbb în cadrul Bike Systems în 2001 (măsura 1), Comisia a trebuit să ia în considerare existența unei „scrisori de garanție” („Patronatserklärung”) întocmite de Biria GmbH. Această întreprindere Biria GmbH nu este entitatea juridică creată în urma fuzionării fostei Biria AG cu filiala sa Sachsen Zweirad GmbH, la care se face referire la considerentul 20. Biria GmbH care a emis scrisoarea de garanție pentru Bike Systems era predecesorul legal al fostei Biria AG.

(63)

În observațiile sale privind inițierea procedurii oficiale de investigare, Germania a susținut că participația pasivă a gbb a fost acordată în condiții de piață. Germania s-a declarat de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia riscul pe care îl prezintă o participație pasivă este mai mare decât în cazul unui credit bancar tradițional, însă condițiile impuse în cazul participației pasive au presupus respectarea dispozițiilor prevăzute în Comunicarea privind ratele de referință din 1997. Conform comunicării, rata dobânzii de referință reprezenta un plafon minim care putea fi majorat în situații ce implicau un risc special. În astfel de cazuri, prima putea atinge sau chiar depăși 400 de puncte de bază.

(64)

Remunerația pentru participația pasivă s-a ridicat la 12,25 % (o parte fixă de 8,75 % și o parte variabilă de 3,5 % în funcție de profitul realizat), depășind cu 600 de puncte de bază rata de referință a Comisiei de 6,33 %. Gbb a luat în considerare faptul că societatea se afla într-un proces de restructurare și că riscul implicat de participația pasivă era mai mare din cauza reorientării societății și a lipsei de garanții. Acest risc sporit s-a reflectat într-o primă suplimentară de 200 de puncte de bază.

(65)

În plus, decizia de a acorda participația pasivă a fost luată în temeiul unei prognoze privind evoluția societății, prognoză potrivit căreia cifra de afaceri a acesteia ar fi crescut de la 0,89 milioane EUR în 2001 la 3,38 milioane EUR în 2003. Germania a concluzionat că remunerația convenită pentru participația pasivă de 12,25 % reflecta în mod corespunzător riscul asociat. Faptul că o parte a remunerației era variabilă nu era relevant, deoarece aceasta era o practică des întâlnită în cazul participațiilor pasive și corespundea comportamentului de investitor în economia de piață.

(66)

În ceea ce privește garanția oferită Sachsen Zweirad GmbH, Germania a susținut că societatea nu se afla în dificultate la momentul acordării garanției și că aceasta nu prezenta niciunul dintre semnele tipice ale unei întreprinderi aflate în dificultate prevăzute în Orientările privind salvarea și restructurarea din 1999. Printre altele, în 2003 (până în momentul fuziunii cu Biria, în luna octombrie), capitalul și rezervele societății erau pozitive, în valoare de 404 milioane EUR, generând un profit de 2,1 milioane EUR. Situația economică a societății s-a îmbunătățit în 2003 comparativ cu 2001-2002, datorită eforturilor de consolidare întreprinse la sfârșitul anului 2002 și datorită poziției mai bune pe piață.

(67)

Situația lichidităților societății era dificilă, însă nu „gravă”. Nu exista pericolul ca băncile private să nu prelungească liniile de credit. De asemenea, plățile cu dobânzi ridicate nu au generat probleme cu lichiditățile, așa cum a susținut Comisia.

(68)

La baza acordării garanției pentru Biria GmbH (ulterior Biria AG) a stat noul plan al grupului Biria care prevedea accelerarea procesului de organizare a grupului și concentrarea achizițiilor, a responsabilităților de producție și a activităților de distribuție din cadrul Biria GmbH. Pe lângă cerințele financiare ale creșterii cifrei de afaceri, planul prevedea și o reorganizare a finanțării globale a grupului.

(69)

Biria GmbH (ulterior Biria AG) nu se afla în dificultate la momentul acordării garanției. Trebuie să se facă distincție între fosta Biria AG și noua Biria AG. Noua societate putea fi considerată ca aflându-se în dificultate numai dacă ar fi moștenit dificultățile fostei întreprinderi (presupunând întotdeauna că aceasta s-a aflat într-adevăr în dificultate). Însă noua Biria AG nu a moștenit nici dificultate de acest tip. Noua Biria AG a fost înființată prin fuziunea dintre Sachsen Zweirad GmbH și fosta Biria AG. Sachsen Zweirad GmbH, care în mod cert nu se afla în dificultate, a dominat fuziunea din punct de vedere economic. În consecință, nu se putea presupune în mod automat că noua Biria AG era o întreprindere aflată în dificultate. Chiar dacă fosta Biria AG s-ar fi aflat într-adevăr în dificultate, fuziunea cu Sachsen Zweirad GmbH însemna că noua Biria AG nu se afla neapărat în aceeași situație.

(70)

Germania a explicat că retragerea uneia dintre băncile private din operațiunea de finanțare a societății s-a datorat unei reorientări a strategiei băncii în urma unei fuziuni. La rândul lor, celelalte două bănci și-au încetat implicarea în același timp cu banca privată în cauză. Totuși, acest lucru nu poate fi interpretat ca un semn de neîncredere, deoarece una dintre bănci a continuat să finanțeze două proiecte individuale.

(71)

Nici fuziunea dintre Sachsen Zweirad GmbH și Biria AG nu a avut ca scop eludarea normelor privind ajutoarele de stat și sustragerea de la clasificarea ca întreprindere aflată în dificultate, ci a reprezentat o consecință a noului plan al grupului.

(72)

În răspunsul său la observațiile unei întreprinderi concurente, care a dorit să rămână anonimă, Germania a susținut că cifrele privind structura costurilor întreprinderii concurente și cele ale Biria nu erau comparabile. Cifra de afaceri a întreprinderii concurente a crescut, în timp ce vânzările grupului Biria s-au diminuat. În același timp, profitul operațional (EBITDA – profitul înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului și de includerea deprecierii și a amortizării) al întreprinderii concurente a scăzut, în timp ce acesta a rămas constant în cazul grupului Biria. Acest lucru a demonstrat că Biria nu vindea la prețuri de dumping și că întreprinderea concurentă a practicat prețuri chiar mai agresive decât grupul Biria.

(73)

Germania a afirmat că dezavantajele economice pe care întreprinderea concurentă pretindea că le-a suferit ca urmare a comportamentului grupului Biria nu erau susținute cu elemente de probă și nici nu erau prezentate într-o manieră coerentă. Într-o piață competitivă, era normal ca o societate să practice prețuri mai mici decât o întreprindere concurentă.

(74)

În ceea ce privește vânzarea activelor grupului Biria către grupul Lone Star, menționată de întreprinderea concurentă, Germania a oferit detalii privind vânzarea și rambursarea creanțelor către creditorii publici și privați.

(75)

În răspunsul său la observațiile prezentate de Prophete, Pantherwerke și VaterlandWerke, Germania a susținut că piața bicicletelor era împărțită în trei segmente, nu în două, așa cum au afirmat aceste societăți. Cele trei segmente erau comerțul specializat, vânzările prin corespondență și unitățile de tip autoservire. Biria deținea o poziție puternică pe segmentul vânzărilor prin corespondență, care nu se datora atât politicii agresive de prețuri, cât sistemului de livrare la timp. Pe segmentul de autoservire, MIF AG era principalul furnizor, Biria având o cotă de piață de sub 10 %.

(76)

Făcând referire la informațiile deja furnizate în cursul procedurii de investigare, Germania a respins afirmația Vaterland-Werke potrivit căreia grupul Biria intenționa să își extindă în continuare activitățile prin intermediul unei politici de prețuri agresive. Biria AG a produs 670 000 de biciclete în 2003 și de atunci volumul producției a fost în continuă scădere.

(77)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că „sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”. Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție, schimburile comerciale sunt afectate dacă întreprinderea beneficiară desfășoară o activitate economică ce presupune schimburi comerciale între statele membre.

(78)

Pentru a stabili existența unui ajutor de stat, Comisia va identifica, mai întâi, întreprinderea în cauză. Apoi, Comisia va analiza separat fiecare măsură și va stabili dacă au fost respectate condițiile de la articolul 107 alineatul (1) din TFUE. Ulterior, va calcula componenta de ajutor și va evalua compatibilitatea măsurii cu piața internă.

(79)

Ajutorul a fost acordat întreprinderilor Sachsen Zweirad GmbH, Biria și Bike Systems, filială a Biria. La 7 noiembrie 2005, Biria a vândut majoritatea activelor sale către două întreprinderi din grupul Lone Star, un fond de capital privat. Conform informațiilor furnizate, activele s-au vândut prin licitație deschisă, transparentă și necondiționată. Germania susține că un expert a fixat prețul de vânzare a activelor la 10,7 milioane EUR. Prețul plătit de grupul Lone Star s-a ridicat la 11,5 milioane EUR, fiind mai mare decât valoarea estimată.

(80)

În temeiul informațiilor puse la dispoziția sa, Comisia concluzionează că nu există probe care să sugereze că grupului Lone Star i-au fost transferate orice beneficii ale măsurii de ajutor sau că grupul Lone Star ar fi beneficiarul direct sau indirect al ajutorului de stat acordat societăților Biria și Bike Systems.

(81)

Participația pasivă (măsura 1) a aparținut gbb. Germania susține că participația a fost acordată conform programului propriu al gbb, fără a se utiliza resurse de stat. Cu toate acestea, astfel cum Comisia a subliniat în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, la momentul acordării participației, gbb era controlată în totalitate de Deutsche Ausgleichsbank, care, la rândul său, era deținută în totalitate de Republica Federală Germania. Prin urmare, gbb este o întreprindere publică. În conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, toate resursele întreprinderilor publice constituie resurse de stat (11).

(82)

Prin urmare, în opinia Comisiei, măsura este în mod necesar imputabilă statului. În cauza C-482/99 Stardust Marine, punctele 53-56, Curtea de Justiție s-a pronunțat după cum urmează:

(83)

În cazul de față, Comisia a constatat existența unor indicii de acest tip care îi permit să concluzioneze că decizia luată de gbb este imputabilă statului.

(84)

Guvernul federal a încredințat gbb responsabilități în materie de dezvoltare: de exemplu, aceasta era responsabilă de Fondul pentru consolidare și dezvoltare pentru Germania de Est („Konsolidierungs- und Wachstumsfonds Ostdeutschland”), care avea ca scop furnizarea de capital propriu întreprinderilor mici și mijlocii din Germania de Est în vederea consolidării bazei de capital propriu al acestora.

(85)

În al doilea rând, istoricul gbb arată că statul s-a implicat activ în procesul decizional al acesteia. În primul rând, în calitate de corporație publică, gbb s-a aflat sub supravegherea ministerului de resort, iar autoritățile erau reprezentate în Consiliul de supraveghere. În al doilea rând, după ce a devenit societate pe acțiuni, societatea-mamă a acesteia, Deutsche Ausgleichsbank, s-a aflat sub supravegherea ministerului de resort, iar Consiliul de supraveghere era alcătuit în mare parte din reprezentanți ai autorităților publice.

(86)

În al treilea rând, la momentul luării deciziei privind acordarea participației, societatea-mamă a gbb, Deutsche Ausgleichsbank, era o întreprindere publică aflată sub supravegherea Ministerului de Interne, al cărei Consiliu de supraveghere era dominat de reprezentanți ai ministerelor federale și ai landurilor, precum și de membri ai Bundestag. Societății Deutsche Ausgleichsbank nu i se permite să dobândească participații în alte întreprinderi fără acordul prealabil al ministerului care o supraveghează și al propriului Consiliu de supraveghere. Prin urmare, chiar și după transformarea gbb din întreprindere publică în societate pe acțiuni, statul a continuat să îi controleze deciziile de afaceri prin intermediul societății-mamă.

(87)

În al patrulea rând, în 2002, Germania a acceptat măsuri corespunzătoare vizând băncile de dezvoltare germane (12). Aceste măsuri corespunzătoare se aplică și în cazul Deutsche Ausgleichsbank. Măsurile corespunzătoare limitează activitățile Deutsche Ausgleichsbank, în conformitate cu mandatul public al acesteia, la sprijinirea politicilor structurale, economice și sociale și la sprijinirea atribuțiilor publice ale proprietarilor săi, care reprezintă statul. Comisia consideră că, datorită acestei situații, Deutsche Ausgleichsbank face parte din administrația publică, astfel încât toate acțiunile sale sunt imputabile statului.

(88)

În al cincilea rând, acordarea unei participații pasive pare să fie conformă cu obiectivul de dezvoltare al Deutsche Ausgleichsbank care vizează finanțarea IMM-urilor (13).

(89)

Comisia concluzionează că măsura este imputabilă statului.

(90)

Conform opiniei Germaniei, participația pasivă a ggb în cadrul Bike Systems (măsura 1) a fost acordată în condiții de piață. Riscul pe care îl prezintă o astfel de participație pasivă este comparabil cu cel asociat unui credit subordonat, astfel încât participația pasivă ar trebui să fie tratată ca un credit cu grad ridicat de risc. În caz de insolvență sau lichidare, participația pasivă este rambursată numai după onorarea tuturor celorlalte obligații. Astfel, riscul asociat participației depășește riscul pe care îl prezintă pentru investiții un credit bancar convențional, care este, de regulă, garantat în condițiile impuse de bancă. La momentul achiziției, nivelul mediu al ratelor dobânzilor percepute pe piață pentru creditele pe termen mediu și lung cu garanție normală era de 6,33 %. Remunerația plătibilă pentru o astfel de participație ar trebui să depășească în mod considerabil această rată.

(91)

Pentru participație s-a acordat o remunerație fixă de 8,75 %, la care se adăuga o remunerație variabilă de 3,5 %, în funcție de profitul înregistrat (14). Prin urmare, remunerația convenită este mai mare decât rata de referință.

(92)

Cu toate acestea, ar trebui subliniat că această premisă presupune ca Bike Systems să reușească să redevină profitabilă: însă Bike Systems tocmai ieșise din situația de insolvență și doar datorită adoptării unui plan de insolvență. Perspectivele Bike Systems erau incerte, deoarece se efectuase doar o restructurare limitată a operațiunilor sale. Conform raportului anual al societății pentru 2001, aceasta a continuat să înregistreze pierderi în anul respectiv. Capitalul propriu continua să fie negativ, deși, datorită rezervelor ascunse, această situație nu a declanșat insolvența. În consecință, trebuie să se considere că, în perioada respectivă, Bike Systems era o întreprindere aflată în dificultate.

(93)

La data pronunțării primei decizii, Comisia nu deținea informații cu privire la scrisoarea de garanție (a se vedea considerentul 62 de mai sus). Conținutul scrisorii de garanție a fost prezentat doar în cursul procedurii judiciare.

(94)

În scrisoarea de garanție din data de 6 martie 2001, Biria GmbH ia notă de participația pasivă și se angajează să asigure că, pe durata participației, Bike Systems este gestionată și finanțată astfel încât să își poată îndeplini obligațiile aferente participației.

(95)

Comisia face următoarele observații:

(96)

Cu privire la capacitatea financiară a societății-mamă care a emis scrisoarea de garanție, Germania a afirmat că, în 2001, cifra de afaceri a societății a fost neglijabilă: aceasta a acționat doar în calitate de distribuitor pentru celelalte divizii ale grupului (15). Referitor la performanța financiară, societatea a înregistrat, după impozitare, un profit modest de 205 000 DEM în 1999 și pierderi nete de 473 000 DEM în 2000 (16).

(97)

Din cauza pierderilor înregistrate în trecut de societate, în 1999 capitalul propriu al acesteia a fost negativ. A devenit pozitiv în 2000, însă acest fapt nu s-a datorat performanțelor societății în cauză, ci unui transfer de profit de la filiala sa Sachsen Zweirad (17). Comisia observă că scrisoarea de garanție nu a fost emisă de o societate din grup care se bucura de o poziție financiară solidă, ci de o societate-mamă cu performanțe mai scăzute.

(98)

Prin urmare, indiferent dacă Biria GmbH urma să fie considerată oficial drept întreprindere aflată în dificultate în sensul Orientărilor privind salvarea și restructurarea din 1999, Comisia concluzionează că Biria GmbH nu avea capacitatea de a satisface potențialele creanțe rezultate din scrisoarea de garanție, care acoperă participația, în valoare de peste 2 milioane EUR. După cum s-a menționat deja, profitul său contabil din 2000 (înainte de emiterea scrisorii de garanție) s-a datorat doar transferului de profit de la filiala sa, și nu propriei performanțe economice; în lipsa transferului de profit, aceasta ar fi avut un capital propriu negativ (inclusiv capitalul subscris și alte forme de capital din bilanț, precum rezervele sau numerarul). În consecință, capacitatea Biria GmbH de a preveni o eventuală insolvență a Bike Systems este îndoielnică. În consecință, Comisia consideră că scrisoarea de garanție nu are nici valoare economică reală care să poată compensa dificultățile Bike Systems și, prin urmare, nu constituie o garanție valabilă care ar permite reducerea remunerației pretinse de un investitor într-o economie de piață pentru participația pasivă.

(99)

Comisia concluzionează că remunerația nu a fost proporțională cu riscul și că, prin urmare, participația pasivă nu a fost acordată în condiții de piață. Astfel, participația a conferit întreprinderii Bike Systems un avantaj pe care aceasta nu l-ar fi putut obține pe piață.

(100)

Bike Systems, Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH erau întreprinderi producătoare de biciclete. Întrucât acest produs este comercializat pe piața externă, măsurile amenință să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(101)

Garanția acordată Sachsen Zweirad GmbH, aferentă unui credit pentru capital circulant în valoare de 5,6 milioane EUR (măsura 2), și garanția acordată Biria, aferentă unui credit pentru capital circulant în valoare de 24,875 milioane EUR (măsura 3), au fost acordate conform schemei de garantare a creditelor din landul Saxonia (18). Aceasta este o schemă de ajutoare aprobată care permite acordarea unor garanții pentru credite de peste 5 milioane DEM (2,6 milioane EUR) întreprinderilor viabile, în vederea finanțării noilor investiții și, în cazuri speciale, în vederea finanțării suplimentare a investițiilor și a capitalului circulant. În cazuri excepționale, schema permite, de asemenea, finanțarea măsurilor de reorganizare și restructurare. Cu toate acestea, orice garanție acordată în vederea restructurării unei întreprinderi mari trebuie să fie notificată individual Comisiei.

(102)

Conform opiniei Germaniei, condițiile impuse de schemă au fost îndeplinite, astfel încât garanțiile au fost acordate în conformitate cu aceasta. Germania consideră că Sachsen Zweirad GmbH și Biria nu se aflau în dificultate la momentul acordării garanțiilor. Acestea au fost acordate pentru garantarea creditelor pentru capital circulant, ceea ce este admisibil în temeiul schemei de ajutoare.

(103)

Comisia nu este de acord că garanțiile sunt conforme schemei de ajutoare, pe baza căreia se pretinde că au fost acordate. Astfel cum se va explica în continuare, Comisia, spre deosebire de Germania, consideră că atât Sachsen Zweirad GmbH, cât și Biria GmbH erau întreprinderi aflate în dificultate la momentul acordării garanțiilor, în martie 2003, respectiv în decembrie 2003. O garanție acordată unei întreprinderi aflate în dificultate în vederea restructurării trebuie notificată individual.

(104)

Germania susține că Sachsen Zweirad GmbH nu prezenta caracteristici specifice unei întreprinderi aflate în dificultate, astfel cum sunt acestea prevăzute în Orientările privind salvarea și restructurarea din 1999. Comisia subliniază că semnele tipice ale unei întreprinderi aflate în dificultate, menționate la punctul 6 din Orientările privind salvarea și restructurarea din 1999, au doar un rol orientativ pentru a stabili momentul în care o întreprindere poate fi considerată ca aflându-se în dificultate și nu trebuie să fie considerate drept condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ. În operațiunile curente, Sachsen Zweirad GmbH a înregistrat pierderi de 1 274 000 EUR în 2001 și de 733 000 EUR în 2002. Pierderile au fost preluate de societatea-mamă, Biria, în temeiul unui contract existent privind transferul profitului și al pierderilor anuale („Ergebnisabführungsvertrag”). Cifra de afaceri a scăzut în 2002, comparativ cu 2001, iar fluxul de numerar a urmat aceeași tendință.

(105)

Conform raportului anual pentru 2002, Sachsen Zweirad GmbH s-a confruntat, de asemenea, cu probleme în materie de lichidități. Raportul anual arăta în mod explicit că situația lichidităților Sachsen Zweirad GmbH era dificilă din cauza cheltuielilor mari de prefinanțare a stocurilor și din cauza creșterii grupului. Conform raportului anual, supraviețuirea societății putea fi asigurată numai dacă băncile ar fi fost dispuse să mențină sau să restructureze liniile de credit existente.

(106)

Germania susține că nu a existat niciodată pericolul ca băncile să nu prelungească liniile de credit. Comisia atrage atenția că acest fapt nu schimba cu nimic situația delicată în care se găsea societatea în ceea ce privește lichiditățile. Conform raportului anual, marea majoritate a creditelor avea mai puțin de cinci ani până la scadență, ceea ce nu constituie o situație optimă de finanțare a unei activități și sporește riscurile cu care se confruntă societatea. Creditele pe termen scurt au atras, de asemenea, dobânzi mai mari (deși plățile au scăzut ușor în 2002 comparativ cu 2001), acest lucru afectând și mai mult lichiditățile societății.

(107)

Comisia concluzionează că Sachsen Zweirad GmbH era o întreprindere aflată în dificultate la momentul acordării garanției și, prin urmare, garanția trebuie să fie considerată o garanție pentru restructurare. Deoarece acordarea unei astfel de garanții în favoarea unei întreprinderi mari trebuie să fie notificată individual Comisiei, nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de schema de ajutoare aprobată, pe baza căreia se pretinde că a fost acordată garanția, iar aceasta nu a intrat sub incidența schemei de ajutoare.

(108)

Biria a fost înființată la 1 octombrie 2003, în urma fuziunii dintre fosta Biria AG și filiala sa, Sachsen Zweirad GmbH.

(109)

Conform opiniei Germaniei, trebuie să se facă o distincție clară între fosta Biria AG și Sachsen Zweirad GmbH, din moment ce, în urma fuziunii, s-a creat o nouă societate. Prin urmare, statutul de întreprindere aflată în dificultate la momentul acordării garanției, la data de 9 decembrie 2004, ar trebui să fie evaluat ținând cont de bilanțul de deschidere al societății rezultate în urma fuziunii. Conform opiniei Germaniei, acest bilanț demonstrează că Biria GmbH nu poate fi considerată o întreprindere aflată în dificultate.

(110)

Comisia nu este de acord cu această afirmație. Comisia consideră că noua întreprindere rezultată în urma fuziunii, Biria GmbH, nu poate fi analizată separat de fosta Biria AG și de Sachsen Zweirad GmbH, din moment ce a fost creată prin fuziunea celor două societăți. În caz contrar, s-a putea evita cu ușurință ca o întreprindere să fie considerată ca aflându-se în dificultate prin fuzionarea entităților sau prin înființarea de noi întreprinderi. Fosta Biria AG a înregistrat pierderi și s-a confruntat cu probleme în materie de lichidități în 2002, ca și Sachsen Zweirad GmbH. Biria GmbH a moștenit toate datoriile și obligațiile fostei Biria AG și ale Sachsen Zweirad GmbH. Biria GmbH deținea, de asemenea, aceleași active și desfășura aceleași activități ca fosta Biria AG și ca Sachsen Zweirad GmbH. În consecință, Comisia consideră că Biria GmbH a moștenit dificultățile fostei Biria AG și ale Sachsen Zweirad GmbH.

(111)

Germania susține că Sachsen Zweirad GmbH a dominat fuziunea. Conform declarațiilor sale, Sachsen Zweirad GmbH nu se afla în dificultate și, deci, nu se poate presupune în mod automat că noua Biria GmbH se afla în dificultate. Cu toate acestea, contrar opiniei Germaniei, Comisia este de părere că Sachsen Zweirad GmbH se afla într-adevăr în dificultate. În consecință, noua Biria GmbH a moștenit și dificultățile societății Sachsen Zweirad GmbH.

(112)

Conform raportului său anual pentru 2003, grupul Biria a continuat procesul de restructurare și reorganizare în anul respectiv. Procesul fusese demarat în 2002 și includea o reorganizare a surselor de finanțare ale grupului. În temeiul garanției acordate de landul Saxonia pentru creditul în valoare de 24,875 milioane EUR, grupul Biria a întocmit un nou plan de finanțare a activităților sale pe termen mediu. Noul plan de finanțare prevedea o ajustare semnificativă a ratelor dobânzilor și, prin urmare, o diminuare a sarcinii financiare aferente dobânzii.

(113)

În același timp, s-a reorganizat și colaborarea cu băncile: trei bănci au convenit să renunțe la creanțe în valoare de 8 567 000 EUR, care se pare că au reprezentat mult mai mult de 50 % din totalul creanțelor lor, în schimbul unei rambursări imediate a creanțelor rămase. În consecință, creditul aflat sub incidența garanției de 80 %, conform măsurii 3, consta în 8 milioane EUR pentru rambursarea împrumuturilor pentru capital circulant, o facilitate de casă de 7,450 milioane EUR și 9,425 milioane EUR pentru nevoi de finanțare sezoniere.

(114)

La momentul acordării garanției, Biria GmbH s-a confruntat cu probleme în materie de lichidități și, deci, se afla în dificultate. Această evaluare este susținută de faptul că trei bănci și-au retras sprijinul de finanțare a activităților Biria, convenind chiar să renunțe la o mare parte din creanțele lor în schimbul plății imediate a creanțelor rămase. Acest lucru demonstrează că băncile aveau mari îndoieli că Biria și-ar putea achita datoriile sau că ar putea fi considerată o întreprindere viabilă.

(115)

Germania susține că singurul motiv pentru care băncile și-au retras sprijinul de finanțare îl reprezintă reorientarea strategiei lor de afaceri. Comisia subliniază că băncile au convenit să renunțe la aproximativ 50 % din creanțele lor. Chiar dacă băncile s-au retras din motive legate de reorientarea strategiei de afaceri, această renunțare este un semn că ele considerau că era puțin probabil să recupereze integral creditele acordate.

(116)

Comisia concluzionează că Biria era o întreprindere aflată în dificultate la momentul acordării garanției și că, prin urmare, aceasta trebuie considerată ca fiind o garanție pentru restructurare. Deoarece acordarea unei astfel de garanții în favoarea unei întreprinderi mari trebuie să fie notificată individual Comisiei, iar la data acordării garanției Biria era o întreprindere mare, nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de schema de ajutoare aprobată, pe baza căreia se pretinde că a fost acordată garanția, iar aceasta nu a intrat sub incidența schemei de ajutoare.

(117)

Garanțiile prevăzute în cadrul măsurilor 2 și 3 au fost acordate de landul Saxonia. Prin urmare, acestea au fost puse la dispoziție din resurse de stat și sunt imputabile statului.

(118)

O măsură de ajutor de stat trebuie să confere un avantaj beneficiarului. Comisia consideră că cele două garanții au conferit Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH (ulterior Biria AG) un avantaj necuvenit.

(119)

Din motivele enunțate în Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (denumită în continuare „Comunicarea privind garanțiile”), punctele 2.2 și 3.2 (19), obține un avantaj un debitor care nu achită prețul pieței pentru o garanție. În unele cazuri, dacă nu ar avea o garanție din partea statului, o întreprindere aflată în dificultate financiară nu ar putea găsi o instituție financiară dispusă să îi acorde un credit.

(120)

În cazul de față, au fost acordate credite unei întreprinderi aflate în dificultate, iar garantul – statul – nu a primit o primă în condiții comerciale.

(121)

La punctul 3.2 din Comunicarea privind garanțiile, Comisia stabilește patru criterii care, aplicate cumulativ, sunt suficiente pentru a exclude posibilitatea ca o garanție să constituie ajutor de stat:

(122)

Comisia a aplicat aceste criterii în cazul de față și constată, în primul rând, că Sachsen Zweirad GmbH și Biria se aflau în dificultate financiară la momentul acordării garanției.

(123)

Nu s-au încasat prime pentru garanții, iar acestea au fost acordate unor credite destinate unei întreprinderi aflate în dificultate. Simplul fapt că nu s-au achitat taxele comerciale obișnuite pentru garanții arată că măsurile au conferit un avantaj societăților Sachsen Zweirad GmbH și Biria. Pe piața bancară comercială, garanțiile nu se pot obține fără o primă comercială. Această concluzie este valabilă cu atât mai mult în cazul garanțiilor acordate întreprinderilor aflate în dificultate, care este posibil să nu le poată rambursa.

(124)

În consecință, garanțiile constituie un ajutor de stat pe baza raționamentului din Comunicarea privind garanțiile.

(125)

Comisia concluzionează că garanțiile conferă Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH (ulterior Biria AG) un avantaj, deoarece niciuna dintre aceste societăți nu ar fi putut obține o garanție în aceleași condiții pe piață.

(126)

Din motivele menționate la considerentul 100, măsurile 2 și 3 pot denatura concurența și pot afecta schimburile comerciale dintre statele membre.

(127)

Comisia concluzionează că participația pasivă și cele două garanții constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și că cele două garanții nu au fost acordate în conformitate cu o schemă de ajutoare aprobată. Măsurile 1, 2 și 3 constituie, prin urmare, un ajutor nou care trebuie evaluat în mod corespunzător.

(128)

Punctul 4.1 din Comunicarea privind garanțiile prevede: „În cazul în care garanțiile individuale sau sistemele de garanții nu respectă principiul investitorului din economia de piață, se consideră că acestea implică un ajutor de stat. Prin urmare, este nevoie să se cuantifice elementul de ajutor, pentru a se verifica dacă ajutorul poate fi compatibil în temeiul unei derogări exprese privind ajutoarele de stat.” Prin urmare, înainte de examinarea compatibilității ajutorului, Comisia trebuie să cuantifice elementul de ajutor.

(129)

În Comunicarea privind garanțiile, Comisia a stabilit principiile generale pentru calcularea elementului de ajutor din cadrul unei garanții.

(130)

Conform opiniei Comisiei, componenta de ajutor din cadrul unei garanții de stat poate, în principiu, să se ridice la valoarea totală a creditului aferent, în cazul în care beneficiarul nu poate intra pe cont propriu pe piețele financiare [Comunicarea privind garanțiile, punctele 2.2 și 4.1 litera (a)].

(131)

Normele de calcul al componentei de ajutor sunt stabilite în Comunicarea privind garanțiile, la punctele 4.1 (Considerații generale), 4.2 (Elementul de ajutor din garanțiile individuale) și 4.4 (Elementul de ajutor din sistemele de garanții). În cele ce urmează, Comisia va aplica aceste norme în cazul de față.

(132)

Punctul 4.2 din Comunicarea privind garanțiile stabilește că, în absența unei prime de piață comparabile, trebuie să se compare toate costurile de finanțare ale unui credit de pe piață, cu și fără garanție (și anume rata dobânzii la un credit similar fără garanție trebuie comparată cu totalul ratei dobânzii și al primei de garanție pentru creditul cu garanție).

(133)

În multe cazuri, o astfel de rată a dobânzii de pe piață nu este disponibilă. Prin urmare, în comunicările sale privind metoda de stabilire a ratelor de referință și de scont, Comisia a pus la punct o metodologie care, din motivele menționate la punctul 4.2 din Comunicarea privind garanțiile, poate fi utilizată ca substitut al ratei dobânzii de pe piață.

(134)

În Comunicarea privind ratele de referință din 1997, Comisia stabilește ratele de referință menite să reflecte nivelul mediu al ratelor dobânzilor percepute pe piață pentru creditele pe termen mediu și lung garantate printr-o garanții normale („den üblichen Sicherheiten”). Comunicarea privind ratele de referință din 1997 subliniază, de asemenea, că rata de referință astfel stabilită reprezintă o marjă minimă care poate fi majorată în situații ce implică un risc special (de exemplu, în cazul unei întreprinderi aflate în dificultate sau atunci când nu se furnizează garanția pe care băncile o solicită în mod normal). În astfel de cazuri, prima ar putea atinge sau chiar depăși 400 de puncte de bază. Comunicarea privind ratele de referință din 1997 nu precizează dacă primele de risc pentru riscuri diferite pot fi cumulate. Această combinație nu este exclusă, însă, în decizia sa, Comisia trebuie să justifice metoda utilizată pentru a combina diferite prime de risc făcând referire la o analiză a practicilor de pe piețele financiare (20).

(135)

În 2004, auditorii Deloitte & Touche GmbH au realizat un studiu pentru Direcția Generală Concurență a Comisiei (denumit în continuare „studiul”) (21). Pe baza cercetărilor empirice, studiul a identificat, printre altele, prime de risc observabile pe piață în cazul întreprinderilor care se confruntă cu diferite categorii de riscuri și pentru tranzacții cu diferite garanții. Studiul demonstrează în mod clar că o combinare a unor dimensiuni de risc diferite (precum solvabilitatea debitorului sau garanția oferită) se poate reflecta în marjele diferențiate care urmează a fi adăugate la rata de bază.

(136)

Pe baza studiului, Comisia și-a perfecționat abordarea privind calcularea componentei de ajutor din cadrul unor credite într-o Comunicare privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (2008, denumită în continuare „Comunicarea privind ratele de referință din 2008”) (22). Comunicarea privind ratele de referință din 2008 reflectă abordarea adoptată în studiu: se ia o rată de bază, la care se aplică prime pentru solvabilitate și garanții.

(137)

În plus, Comisia consideră că stabilirea componentei de ajutor din cadrul măsurilor care urmează să fie evaluate este asociată conceptului de ajutor de stat. Curtea de Justiție a afirmat că statutul de ajutor de stat al unei măsuri de ajutor trebuie stabilit pe baza unor factori obiectivi, care trebuie evaluați la data adoptării deciziei de către Comisie (23).

(138)

Prin urmare, Comisia consideră că baza corespunzătoare pentru stabilirea componentei de ajutor o reprezintă Comunicarea privind ratele de referință din 2008 și, în cele ce urmează, va evalua componenta de ajutor luând în considerare comunicarea respectivă.

(139)

Conform Comisiei, componenta de ajutor din cadrul participației pasive este egală cu diferența dintre remunerația pe care Bike Systems ar fi trebuit să o plătească pe piață pentru participație și remunerația plătită în mod real. Deoarece Bike Systems se afla în dificultate la momentul acordării participației pasive și riscul asociat era ridicat, componenta de ajutor ar putea reprezenta chiar valoarea totală a participației pasive, existând posibilitatea ca, într-o economia de piață, niciun investitor să nu fie interesat de această participație pasivă (24).

(140)

Comisia este de părere că această participație pasivă nu constituie un credit, însă poate fi comparată totuși cu un credit cu grad ridicat de risc, din moment ce, în caz de insolvență, aceasta este subordonată tuturor celorlalte creanțe, inclusiv creditelor subordonate.

(141)

Conform explicațiilor de la considerentul 92, Comisia este de părere că situația societății Bike Systems, care abia ieșise din procedura de insolvență, ar trebui să fi fost considerată dificilă. Perspectivele acesteia erau incerte, deoarece se efectuase doar o restructurare limitată a operațiunilor sale. Prin urmare, conform celor menționate la considerentul 92, întreprinderea trebuia să fi fost considerată ca aflându-se în dificultate. În plus, nu s-au furnizat garanții pentru participația pasivă, sporind astfel riscul de neplată. Prin urmare, Comisia este de părere că participația pasivă trebuie considerată ca fiind o tranzacție cu nivel scăzut de constituire a garanției, în sensul Comunicării privind ratele de referință din 2008. Pe lângă lipsa garanției, participația pasivă este, la rândul său, subordonată tuturor celorlalte credite în eventualitatea intrării în insolvență, sporind și mai mult riscul de neplată. Comisia consideră că acest fapt trebuie evaluat ca un factor de risc suplimentar lipsei de garanții: nivelul scăzut de constituire a garanției sporește riscul ca, în cazul în care debitorul intră în insolvență, acesta să nu poată onora direct creanța creditorului prin executarea garanției, însă nivelul redus al creanței înseamnă că, în caz de insolvență, creditorul își va putea recupera creditul doar după achitarea obligațiilor către ceilalți creditori și, prin urmare, există posibilitatea să nu recupereze nimic.

(142)

Comisia consideră că, deoarece la data adoptării măsurii, Bike Systems se afla în dificultate, aceasta trebuie încadrată în categoria de credit cu „risc ridicat”. Comunicarea privind ratele de referință din 2008 prevede că, în cazul întreprinderilor cu garanții reduse din această categorie, marja care ar exclude prezența unui ajutor de stat poate să atingă 1 000 de puncte de bază. Luând în considerare absența garanțiilor și prioritatea scăzută a participației pasive, Comisia consideră justificată o primă de 1 000 de puncte de bază.

(143)

Astfel, componenta de ajutor din cadrul participației pasive este egală cu diferența dintre rata dobânzii de referință plus 1 000 de puncte de bază și remunerația plătită pentru participație.

(144)

De asemenea, Comisia consideră că, pentru calcularea componentei de ajutor, remunerația variabilă de 3,5 % poate fi luată în considerare numai parțial, deoarece aceasta a depins de profitul realizat. Situația întreprinderii era precară, iar perspectiva de profit era incertă. Comisia consideră că ar trebui să se ia în calcul numai jumătate din remunerația variabilă, respectiv 1,75 %. Prin urmare, în scopul calculării componentei de ajutor, remunerația care trebuie luată în considerare trebuie să fie egală cu remunerația fixă de 8,75 % plus jumătate din remunerația variabilă de 3,5 %, rezultând o remunerație totală de 10,5 %. În consecință, componenta de ajutor este egală cu diferența dintre rata dobânzii de referință plus 1 000 de puncte de bază și o remunerație de 10,5 %.

(145)

Garanțiile acordate în cadrul măsurilor 2 și 3 au permis Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH să obțină pentru creditele lor condiții financiare mai avantajoase decât cele disponibile în mod normal pe piețele financiare. Conform opiniei Comisiei, componenta de ajutor din cadrul garanțiilor aferente măsurilor 2 și 3 este egală cu diferența dintre rata dobânzii pe care Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH ar fi trebuit să o achite pentru un credit acordat în condiții de piață, respectiv fără garanție, și rata dobânzii la care a fost acordat creditul în realitate. Diferența ar trebui să corespundă primei pe care un garant din economia de piață ar fi solicitat-o pentru aceste garanții. Din moment ce Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH se aflau în dificultate la momentul acordării garanțiilor și a creditelor, componenta de ajutor poate fi chiar egală cu valoarea totală a garanțiilor, deoarece este posibil ca, în lipsa garanției, niciun creditor să nu fi acordat creditul (25).

(146)

În plus, Comisia consideră că împrumutul și garanția („die Bürgschaft”) care au fost acordate Sachsen Zweirad GmbH implicau un risc suplimentar, deoarece garanția („die Sicherheiten”) furnizată era foarte redusă. Garanția pentru creditul acordat Sachsen Zweirad GmbH era asigurată numai printr-o garanție solidară („selbstschuldnerische Bürgschaft”) furnizată de societățile din cadrul grupului. Valoarea economică a acestui tip de garanție generală este foarte scăzută. Prin urmare, Comisia este de părere că garanția trebuie considerată ca fiind o tranzacție cu nivel scăzut de constituire a garanției, în sensul Comunicării privind ratele de referință din 2008.

(147)

Garanția furnizată pentru împrumutul și garanția acordate Biria GmbH aveau o valoare economică mai mare decât cea furnizată pentru garanția acordată Sachsen Zweirad GmbH. Cu toate acestea, garanția avea o valoare mai mică decât cea solicitată în mod normal. Garanția acordată Biria GmbH era garantată prin ipotecă de prim rang asupra proprietății Bike Systems în valoare de 15 milioane EUR. Însă această ipotecă era subordonată unui alt credit de 2 milioane EUR. Prin urmare, ipoteca de prim rang acoperea puțin peste 50 % din valoarea totală a creditului. Cu toate acestea, nu există o indicație clară privind o valoare de lichidare corespunzătoare pentru ipotecă. Au existat alte garanții sub formă de ipoteci, cesiune de creanțe, transfer de bunuri materiale în posesia societăților din cadrul grupului și garanții absolute din partea proprietarului Biria GmbH: aceste garanții aveau o valoare economică foarte scăzută. Comisia consideră că, în ciuda garanțiilor suplimentare oferite, garanția trebuie considerată ca fiind o tranzacție cu nivel scăzut de constituire a garanției, în sensul Comunicării privind ratele de referință din 2008.

(148)

Conform explicației de mai sus, la momentul acordării garanțiilor, Biria GmbH și Sachsen Zweirad GmbH se aflau în dificultate, astfel încât acestea trebuie încadrate în categoria de credit cu „risc ridicat”. Comunicarea privind ratele de referință din 2008 prevede că, în cazul întreprinderilor cu garanții reduse din această categorie, prima care ar exclude prezența unui ajutor de stat poate să atingă 1 000 de puncte de bază. Luând în considerare garanția foarte mică, Comisia consideră că, în cazul Sachsen Zweirad GmbH, se justifică o primă de 800 de puncte de bază. Biria GmbH a oferit o garanție mai bună. În acest caz, o primă de 700 de puncte de bază este adecvată. În ambele cazuri, valoarea primei este mai redusă decât cea a participației pasive din cauza priorității scăzute a participației.

(149)

Componenta de ajutor din cadrul garanției acordate Sachsen Zweirad GmbH (măsura 2) este egală cu diferența dintre rata dobânzii de referință plus 800 de puncte de bază și costul total de finanțare al creditului garantat (rata dobânzii la care a fost acordat creditul garantat plus orice primă achitată pentru garanție).

(150)

În același mod, componenta de ajutor din cadrul garanției acordate Biria GmbH (măsura 3) este egală cu diferența dintre rata dobânzii de referință plus 700 de puncte de bază și costul total de finanțare al creditului garantat (rata dobânzii la care a fost acordat creditul garantat plus orice primă achitată pentru garanție).

(151)

La articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE se prevăd derogări de la interdicția generală de acordare a ajutorului de stat impusă la alineatul (1).

(152)

Derogările menționate la articolul 107 alineatul (2) din TFUE nu se aplică în cazul de față: măsurile de ajutor de stat nu au caracter social, nu sunt acordate consumatorilor individuali, nu repară pagubele provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare și nu sunt acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei.