ISSN 1830-3625

doi:10.3000/18303625.L_2011.158.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 158

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 54
16 iunie 2011


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) nr. 566/2011 al Comisiei din 8 iunie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei în ceea ce privește accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor ( 1 )

1

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 567/2011 al Comisiei din 14 iunie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Porchetta di Ariccia (IGP)]

25

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 568/2011 al Comisiei din 14 iunie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Miód drahimski (IGP)]

27

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 569/2011 al Comisiei din 15 iunie 2011 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

29

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 570/2011 al Comisiei din 15 iunie 2011 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 pentru anul de comercializare 2010/11

31

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 571/2011 al Comisiei din 15 iunie 2011 de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 16 iunie 2011

33

 

 

DECIZII

 

 

2011/341/PESC

 

*

Decizia Atalanta/2/2011 a Comitetului politic și de securitate din 15 iunie 2011 privind numirea unui comandant al operației UE pentru operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (Atalanta)

36

 

 

2011/342/UE

 

*

Decizia Băncii Centrale Europene din 9 mai 2011 de modificare a Deciziei BCE/2004/3 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2011/6)

37

 

 

IV   Acte adoptate înainte de 1 decembrie 2009, în temeiul Tratatului CE, al Tratatului UE și al Tratatului Euratom

 

*

Decizia nr. 341/09/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 23 iulie 2009 privind schema notificată referitoare la acordarea de avantaje fiscale anumitor cooperative (Norvegia)

39

 

 

Rectificări

 

*

Rectificare la Regulamentul (UE) nr. 446/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumiți alcooli grași și amestecurile lor originare din India, Indonezia și Malaysia (JO L 122, 11.5.2011)

54

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 566/2011 AL COMISIEI

din 8 iunie 2011

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei în ceea ce privește accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (1), în special articolul 4 alineatul (4), articolul 5 alineatul (3) și articolul 8,

având în vedere Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (directivă cadru) (2), în special articolul 39 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 715/2007 stabilește cerințe tehnice pentru omologarea de tip a autovehiculelor (vehicule) și a pieselor de schimb în privința emisiilor lor și instituie norme referitoare la conformitatea în funcționare, durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, sistemele de diagnosticare la bord (OBD), măsurarea consumului de combustibil și accesibilitatea informațiilor privind repararea și întreținerea.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (3) impune Comisiei introducerea unei noi proceduri de încercare privind masa și numărul particulelor emise de vehiculele utilitare ușoare.

(3)

Directiva 76/756/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora (4) impune utilizarea lămpilor diurne din motive de siguranță. Efectul dispozitivelor respective, care sunt conectate permanent în timpul circulației vehiculelor, ar trebui să fie reflectat în mod corespunzător în emisiile măsurate de substanțe poluante și de dioxid de carbon (CO2).

(4)

Riscul de manipulare și de defectare totală a filtrelor de particule pentru motorină (DPF) implică necesitatea monitorizării DPF, indiferent dacă este depășită sau nu valoarea limită OBD aplicabilă.

(5)

Ținând cont de caracterul său permanent, monitorizarea circuitelor electrice nu ar trebui să facă obiectul rapoartelor impuse de cerințele privind raportul de eficacitate în funcționare (IUPR) a sistemului OBD.

(6)

Având în vedere frecvența redusă a situațiilor din timpul circulației în care pot fi acționate dispozitivele de monitorizare a sistemului de control al supraalimentării sau cele care necesită o pornire la rece, sunt necesare cerințe speciale privind eficacitatea acestor dispozitive.

(7)

Ar trebui armonizate condițiile statistice în care se evaluează din oficiu conformitatea cu cerințele privind raportul de eficacitate în funcționare.

(8)

Dacă manipularea sistemului de reducție catalitică selectivă (SCR) este identificată prin intermediul monitorizării emisiilor de oxizi de azot (NOx), se impune o mai bună definire a condițiilor în care se activează sistemul de implicare a conducătorului vehiculului.

(9)

Înregistrarea activării sistemului de implicare a conducătorului auto ar trebui clarificată în perspectiva unei eventuale utilizări ulterioare a acestor informații în cursul inspecțiilor tehnice auto.

(10)

Sistemul de protecție a computerului de control al emisiilor împotriva manipulărilor ar trebui să ofere posibilitatea accesului la îmbunătățiri tehnice ca rezultat al inovațiilor.

(11)

Înregistrarea și transmiterea datelor computerului reprezintă părți esențiale ale unui dispozitiv de monitorizare OBD obligatoriu și nu ar trebui să se renunțe la acestea ca urmare a unor presupuse deficiențe, în special nu în mod sistematic în cazul în care producătorul alege anumite standarde pentru comunicarea între computerul de bord și un computer extern.

(12)

Pentru a garanta o concurență reală pe piață în domeniul serviciilor legate de informațiile privind repararea și întreținerea, precum și pentru a clarifica faptul că aceste informații includ de asemenea datele care trebuie furnizate altor operatori independenți diferiți de reparatori, pentru a garanta astfel că piața independentă a reparațiilor și a întreținerii vehiculelor în ansamblu poate concura cu distribuitorii autorizați, indiferent dacă producătorul vehiculului oferă aceste informații direct distribuitorilor și reparatorilor autorizați, sunt necesare clarificări suplimentare în privința detaliilor incluse în informațiile care trebuie furnizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007.

(13)

Cu toate că, luând în considerare principiul proporționalității, producătorii nu trebuie să fie obligați să colecteze date de la terți privind modificările vehiculelor individuale exclusiv în sensul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a actelor de punere în aplicare a acestuia, operatorii independenți trebuie să primească, în scopul garantării unei piețe concurențiale a reparațiilor și întreținerii vehiculelor, actualizări referitoare la datele legate de componentele vehiculelor, în măsura în care respectivele actualizări sunt accesibile distribuitorilor și reparatorilor autorizați.

(14)

Unitățile de lucru sunt surse importante de informații tehnice pentru operatorii independenți în privința reparării și întreținerii. Precizarea că unitățile de lucru fac obiectul dispozițiilor articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 este menită să creeze o siguranță comercială pentru actorii de pe piață.

(15)

În cazul în care producătorii de vehicule decid să nu mai păstreze în vehicul, în format fizic, informațiile privind repararea și întreținerea,– informații pe care proprietarul vehiculului le poate pune și la dispoziția reparatorilor independenți pentru ca aceștia să depună o declarație privind lucrările de reparații și de întreținere efectuate – ci într-o bază centrală de date a producătorului de vehicule, aceste înregistrări trebuie să fie accesibile și reparatorilor independenți, cu acordul proprietarului vehiculului, pentru a permite reparatorilor să efectueze o înregistrare completă a lucrărilor de reparație și de întreținere efectuate și pentru a oferi proprietarului vehiculului posibilitatea de a deține într-un document unic dovada tuturor lucrărilor de acest tip.

(16)

Trebuie acordată mai multă flexibilitate în cazul reprogramării blocurilor de control ale vehiculului și al schimbului de date între producătorii de vehicule și operatorii independenți, pentru a permite evoluțiile inovatoare și a reduce costurile.

(17)

Ar trebui garantat faptul că vehiculele omologate în conformitate cu regulamentul relevant al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) echivalent, în ceea ce privește cerințele legate de emisii, cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și cu Regulamentul (CE) nr. 692/2008 și care îndeplinesc cerințele din regulamentele susmenționate în materie de acces la informații sunt omologate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 fără constrângeri administrative.

(18)

Întrucât în prezent nu există nicio procedură structurată comună pentru schimbul de date privind componente ale vehiculelor între producătorii de vehicule și operatorii independenți, este necesară definirea unor principii privind acest schimb de date. Trebuie să fie elaborată de către Comitetul European de Standardizare (CEN) o viitoare procedură structurată comună privind formatul datelor schimbate ca standard formal, fără ca mandatul acordat CEN să afecteze nivelul detaliilor pe care îl va furniza acest standard. În special, activitatea depusă în acest scop de către CEN trebuie să reflecte în același timp interesele și nevoile producătorilor de vehicule și pe cele ale operatorilor independenți și trebuie să ia în considerare, de asemenea, soluții precum formatele de date deschise, descrise de un ansamblu de metadate bine definite, în scopul de a se adapta la infrastructurile informatice existente.

(19)

Regulamentele (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 692/2008 trebuie modificate în consecință.

(20)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului tehnic pentru autovehicule,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 715/2007 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

„(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) conțin:

(a)

o identificare neechivocă a vehiculului;

(b)

manuale de reparare și întreținere, cuprinzând inclusiv înregistrarea acțiunilor de reparare și de întreținere;

(c)

manuale tehnice;

(d)

informații privind componentele și diagnosticarea (cum ar fi valori teoretice minime și maxime pentru măsurători);

(e)

scheme de cablaj;

(f)

codurile de diagnosticare ale defectelor (inclusiv codurile specifice ale producătorilor);

(g)

numărul de identificare a calibrării software-ului aplicabil la un anumit tip de vehicul;

(h)

informații furnizate cu privire la dispozitivele și echipamentele brevetate, precum și informații furnizate prin intermediul acestor dispozitive și echipamente;

(i)

informații privind înregistrările de date, precum și datele bidirecționale de control și încercare și

(j)

unitățile de lucru standard sau perioadele necesare pentru operațiile de reparare și de întreținere, dacă acestea sunt comunicate fie direct, fie prin intermediul unui terț distribuitorilor și reparatorilor autorizați ai producătorului.”;

(b)

se adaugă următorul alineat (8):

„(8)   Atunci când înregistrările privind repararea și întreținerea unui vehicul sunt păstrate într-o bancă centrală de date a producătorului vehiculului sau în numele său, operatorii independenți, care au fost omologați și autorizați conform cerințelor de la punctul 2.2 din anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (5), au acces gratuit la aceste date și în aceleași condiții ca și reparatorii autorizați pentru a putea introduce informații privind reparațiile și activitățile de întreținere pe care le-au efectuat.

2.

La articolul 7, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Producătorii pun la dispoziție informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, inclusiv servicii tranzacționale precum reprogramarea sau asistența tehnică, pe o bază orară, zilnică, lunară și anuală, taxele pentru accesul la aceste informații variind în funcție de perioadele pentru care este acordat accesul. În plus față de plata pentru accesul în funcție de durată, producătorii pot ofere acces definit în funcție de tranzacție, iar nu pe durata de acordare a accesului. În cazul în care producătorul oferă ambele sisteme de plată, reparatorii independenți aleg sistemul de plată pe care îl preferă, fie cel în funcție de durată, fie cel per tranzacție.”

3.

În anexa I, la tabelul 1 se elimină notele 1 și 2, iar la tabelul 2 se elimină notele 1, 2 și 5.

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 692/2008 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2, se adaugă următorul punct 33:

„33.

«pornire la rece» înseamnă pornirea motorului când temperatura lichidului de răcire (sau o temperatură echivalentă) este mai mică sau egală cu 35 °C și cu cel mult 7 K mai mare față de temperatura ambiantă (dacă aceasta este disponibilă).”

2.

La articolul 6 alineatul (1), se adaugă al patrulea și al cincilea paragraf:

„Cerințele relevante se consideră îndeplinite dacă sunt respectate toate condițiile următoare:

(a)

sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 13;

(b)

vehiculul a fost omologat în conformitate cu Regulamentele CEE-ONU nr. 83, seria de modificări 06, nr. 101, seria de modificări 01 și, în cazul vehiculelor cu aprindere prin compresie, nr. 24 partea III, seria de modificări 03.

În cazul menționat la al patrulea paragraf, se aplică și dispozițiile de la articolul 14.”

3.

La articolul 10 alineatul (1), se adaugă al treilea și al patrulea paragraf:

„Cerințele relevante sunt considerate îndeplinite dacă sunt respectate toate condițiile următoare:

(a)

sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 13;

(b)

dispozitivele de control al poluării de schimb au fost aprobate în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 103.

În cazul menționat la al treilea paragraf, se aplică și dispozițiile de la articolul 14.”

4.

La articolul 13, alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9)   Se instituie Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule (Forumul).

Forumul evaluează dacă accesul la informații afectează progresele înregistrate cu privire la reducerea furturilor de vehicule și emite recomandări pentru îmbunătățirea cerințelor referitoare la accesul la informații. În special, forumul acordă consiliere Comisiei cu privire la introducerea unui proces de aprobare și autorizare a operatorilor independenți de către organizații acreditate pentru a le permite accesul la informațiile referitoare la securitatea vehiculului.

Comisia poate decide să păstreze confidențialitatea discuțiilor și a concluziilor Forumului.”

5.

Anexele I, III, IV, VIII, IX, XI, XII, XIV, XVI și XVIII se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

6.

Anexa II se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 iunie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 171, 29.6.2007, p. 1.

(2)  JO L 263, 9.10.2007, p. 1.

(3)  JO L 199, 28.7.2008, p. 1.

(4)  JO L 262, 27.9.1976, p. 1.

(5)  JO L 199, 28.7.2008, p. 1.”


ANEXA I

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 692/2008

1.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 2.3.1 se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.1.

Orice autovehicul echipat cu un calculator de control al emisiilor trebuie să fie dotat cu funcțiuni care să împiedice orice modificare, în afara celor efectuate cu aprobarea producătorului. Producătorul aprobă modificări doar atunci când acestea sunt necesare pentru diagnosticarea, întreținerea, revizia tehnică, adaptarea sau repararea autovehiculului. Niciun cod informatic sau parametru de exploatare reprogramabil nu trebuie să permită utilizarea neautorizată și trebuie să ofere un nivel de protecție cel puțin la fel de înalt ca cel din dispozițiile precizate în ISO 15031-7; din 15 martie 2001 (SAE J2186 din octombrie 1996). Toate cipurile de memorie amovibile trebuie să fie turnate, închise într-o cutie sigilată sau protejate prin algoritmi electronici și nu trebuie să poată fi înlocuite fără instrumente și proceduri speciale. Doar caracteristicile asociate direct cu calibrarea emisiilor sau prevenirea furturilor de vehicule pot fi protejate astfel.”

(b)

Figura I.2.4 se înlocuiește cu următoarea figură:

Figura I.2.4

Aplicarea cerințelor pentru încercări referitoare la omologarea de tip și la extinderi

 

Vehicule cu motoare cu aprindere prin scânteie, inclusiv cele hibride

Vehicule cu motoare cu combustie internă, inclusiv hibride

Monocombustibil

Bicombustibil (1)

Multicombustibil (1)

Multicombustibil

Monocombustibil

Combustibil de referință

Benzină (E5)

GPL

Gaz natural/Biometan

Hidrogen

Benzină (E5)

Benzină (E5)

Benzină (E5)

Benzină (E5)

Motorină (B5)

Motorină (B5)

GPL

Gaz natural/Biometan

Hidrogen

Etanol (E85)

Biomotorină

Poluanți gazoși

(încercare de tipul 1)

Da

Da

Da

 

Da

(ambii combustibili)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai B5) (2)

Da

Masa de particule și numărul particulelor

(încercare de tipul 1)

Da

 

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai B5) (2)

Da

Emisii cu motorul la ralanti

(încercare de tipul 2)

Da

Da

Da

 

Da

(ambii combustibili)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(ambii combustibili)

Emisii de gaze de carter

(încercare de tipul 3)

Da

Da

Da

 

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(benzină)

Emisii prin evaporare

(încercare de tipul 4)

Da

 

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(benzină)

Durabilitate

(încercare de tipul 5)

Da

Da

Da

 

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(benzină)

Da

(numai B5) (2)

Da

Emisii la temperatură scăzută

(încercare de tipul 6)

Da

 

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(ambii combustibili) (3)

 

 

Conformitate în funcționare

Da

Da

Da

 

Da

(ambii combustibili)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai benzină) (2)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai B5) (2)

Da

Diagnosticare la bord

Da

Da

Da

 

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Emisiile de CO2 și consumul de combustibil

Da

Da

Da

 

Da

(ambii combustibili)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai benzină)

Da

(ambii combustibili)

Da

(numai B5) (2)

Da

Opacitatea fumului

 

Da

(numai B5) (2)

Da

(c)

Punctul 3.4.8 din apendicele 3 se înlocuiește cu următorul textul:

„3.4.8.

Autonomia motorului electric … km (în conformitate cu anexa 9 la Regulamentul CEE-ONU nr. 101)”

(d)

Punctul 3.2 din apendicele 4 se înlocuiește cu următorul text:

„3.2.

Termenii și condițiile de acces (respectiv durata accesului, prețul accesului pe oră, zi, lună, an și per tranzacție) la site-urile Internet menționate la punctul 3.1: …”

(e)

La apendicele 6 se adaugă următorul comentariu la legenda corespunzătoare tabelului 1:

„Standardul privind emisiile Euro 5b= cerințele complete privind emisiile Euro 5, inclusiv procedura revizuită de măsurare a particulelor, standardul privind numărul de particule și încercările cu biocarburant privind emisiile la temperatură joasă efectuate pe vehicule care funcționează cu multicarburant.

Standardul privind emisiile Euro 6b= cerințele complete privind emisiile Euro 6, inclusiv procedura revizuită de măsurare a particulelor, standardul privind numărul de particule și încercările cu biocarburant privind emisiile la temperatură joasă ale vehiculelor care funcționează cu multicarburant.

Standardele OBD Euro 5= cerințele de bază privind sistemele OBD Euro 5, cu excepția raportului de eficacitate în funcționare (IUPR), a monitorizării emisiilor de NOx pentru vehicule pe benzină și a valorilor limită PM strânse pentru motoarele pe motorină.

Standardele OBD Euro 6= cerințele complete privind sistemele OBD Euro 6.”

2.

Anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 3.1 se înlocuiește cu următorul text:

„3.1.

Cerințele tehnice sunt cele stabilite în anexa 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83, cu excepțiile prevăzute la punctele 3.2.-3.12. Începând cu datele precizate la articolul 10 alineatul (6) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 715/2007, masa de particule și numărul particulelor se determină în conformitate cu procedura de încercare privind emisiile stabilită la punctul 6 din anexa 4a la Regulamentul CEE-ONU nr. 83, seria de amendamente 05, suplimentul 7, utilizând echipamentul de încercare descris la punctele 4.4. și, respectiv, 4.5.”

(b)

La punctul 3.4 se adaugă următorul text:

„Pentru etanol (E 75) (C1 H2.61 O0 329)

d = 0,886 g/l”

(c)

Tabelul de la punctul 3.8 se înlocuiește cu următorul tabel:

„Combustibil

X

Benzină (E5)

13,4

Motorină (B5)

13,5

GPL

11,9

Gaz natural/biometan

9,5

Etanol (E85)

12,5

Etanol (E75)

12,7”

(d)

La punctul 3.10 se adaugă următorul text:

„QTHC = 0,886 în cazul etanolului (E75)”

(e)

Se adaugă următorul punct 3.14.:

„3.14.

Începând cu datele precizate la articolul 2 din Directiva 2008/89/CE a Comisiei (4), lămpile de circulație pe timp de zi ale vehiculului, astfel cum sunt definite la secțiunea 2 din Regulamentul CEE-ONU nr. 48 (5), se aprind în timpul ciclului de încercări. Vehiculul supus încercării este echipat cu un sistem de lămpi de circulație pe timp de zi cu cel mai mare consum de energie electrică dintre sistemele de lămpi diurne montate de producător pe vehiculele care aparțin grupului reprezentat de vehiculul omologat. Producătorul trebuie să pună la dispoziția autorităților de omologare, în acest scop, documentația tehnică corespunzătoare.

3.

În anexa IV, punctul 2.2 din apendicele 1 se înlocuiește cu următorul text:

„2.2.

Raporturile atomice specificate la punctul 5.3.7.3 trebuie înțelese după cum urmează:

 

Hcv = Raportul atomic hidrogen-carbon

pentru benzină (E5) 1,89

pentru GPL 2,53

pentru gaz natural/biometan 4,0

pentru etanol (E85) 2,74

pentru etanol (E75) 2,61

 

Ocv = Raportul atomic oxigen-carbon

pentru benzină (E5) 0,016

pentru GPL 0,0

pentru gaz natural/biometan 0,0

pentru etanol (E85) 0,39

pentru etanol (E75) 0,329”

4.

În anexa VIII, punctul 2.3 din se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.

Valorile limită menționate la punctul 5.3.5.2 din Regulamentul CEE-ONU nr. 83 se referă la valorile limită stabilite în tabelul 4 din anexa 1 la Regulamentul (CE) nr. 715/2007.”

5.

La finalul anexei IX, secțiunea B, textul „Specificațiile pentru acest carburant de referință vor fi elaborate înaintea datelor stabilite la articolul 10 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007” se înlocuiește cu tabelul următor:

„Parametru

Unitate

Limite (6)

Metodă de încercare (7)

Minimum

Maximum

Cifra octanică „cercetare”, COR

 

95

EN ISO 5164

Cifra octanică „motor”, MON

 

85

EN ISO 5163

Densitate la 15 °C

kg/m3

Valoare declarată

EN ISO 12185

Presiunea vaporilor

kPa

50

60

EN ISO 13016-1 (DVPE)

Conținut de sulf (8)  (9)

mg/kg

10

EN ISO 20846

EN ISO 20884

Stabilitate la oxidare

proces-verbal

360

EN ISO 7536

Conținutul de gume prezente (curățare cu un solvent)

mg/100ml

4

EN ISO 6246

Aparența se determinată la temperatura ambiantă sau la 15 °C, alegându-se cea mai mare dintre cele două temperaturi

 

Limpede și cu strălucire, în mod vizibil necontaminată cu materii în suspensie sau cu precipitate

Inspecție vizuală

Etanol și alcooli superiori (12)

% (V/V)

70

80

EN 1601

EN 13132

EN 14517

Alcooli superiori (C3 – C8)

% (V/V)

2

 

Metanol

 

0,5

 

Benzină (10)

% (V/V)

Rest

EN 228

Fosfor

mg/l

0,30 (11)

ASTM D 3231

EN 15487

Conținut de apă

% (V/V)

0,3

ASTM E 1064

EN 15489

Conținut de cloruri anorganice

mg/l

1

ISO 6227 - EN 15492

pHe

 

6,50

9

ASTM D 6423

EN 15490

Corodarea benzii de cupru (3h la 50 °C)

Grad

Categoria 1

 

EN ISO 2160

Aciditate (acid acetic CH3COOH)

% m/m

 

0,005

ASTM D1613

EN 15491

mg/l

 

40

Raport carbon/hidrogen

 

Valoare declarată

 

Raport carbon/oxigen

 

Valoare declarată

 

6.

Anexa XI se modifică după cum urmează:

(a)

Se adaugă următorul punct 2.14:

„2.14.

De la 1 septembrie 2011, prin derogare de la dispozițiile punctului 3.3.5. din anexa 11 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83, un filtru de particule poluante, în cazul în care este instalat ca unitate separată sau integrat într-un dispozitiv de control al emisiilor, este monitorizat pentru a detecta cel puțin o defecțiune totală sau pentru a fi înlăturat, dacă înlăturarea a dus la depășirea limitelor de emisii aplicabile. Acesta trebuie monitorizat, de asemenea, pentru a detecta orice defecțiune care ar duce la depășirea valorilor limită aplicabile ale sistemului OBD.”

(b)

Punctul 3.3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.3.

Autoritatea de omologare nu acceptă nicio cerere de omologare a unui sistem defectuos dacă monitorizarea impusă a sistemului de diagnosticare sau înregistrarea și raportarea obligatorii de date legate de o monitorizare nu s-au efectuat nici în cea mai mică măsură.”

(c)

Apendicele 1 se modifică după cum urmează:

(i)

Punctele 3.1.7 și 3.1.8 se modifică după cum urmează:

„3.1.7.

Producătorul demonstrează autorității de omologare și, la cerere, Comisiei că aceste condiții statistice sunt îndeplinite pentru ansamblul monitorizărilor care trebuie transmise de sistemul OBD, în conformitate cu punctul 3.6 din prezentul apendice, cel târziu la 18 luni de la punerea în circulație a primului tip de vehicul cu IUPR într-o familie de sisteme OBD și în continuare la fiecare 18 luni. În acest scop, pentru familiile OBD cu mai mult de 1 000 de înmatriculări în Uniune și care fac obiectul unei eșantionări în timpul perioadei de eșantionări, procesul descris la anexa II este utilizat fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 3.1.9 din prezentul apendice.

În afara cerințelor stabilite la anexa II și indiferent de rezultatele auditului descris la punctul 2 din anexa II, autoritatea care a acordat omologarea aplică controlul conformității pentru IUPR, descris în apendicele 1 la anexa II, într-un număr adecvat de cazuri determinate în mod aleatoriu. «Într-un număr adecvat de cazuri determinate în mod aleatoriu» înseamnă că această măsură are un efect de descurajare în privința neîndeplinirii cerințelor de la punctul 3 din prezenta anexă sau în ceea ce privește furnizarea de date manipulate, false sau nereprezentative pentru audit. Dacă nicio circumstanță specială nu se aplică și nu poate fi demonstrată de autoritățile de omologare de tip, efectuarea aleatorie a controlului conformității în funcționare asupra a 5 % din familiile de OBD omologate de tip este considerată suficientă pentru garantarea îndeplinirii acestor cerințe. În acest scop, autoritățile de omologare de tip pot stabili acorduri cu producătorul pentru reducerea încercărilor duble asupra unei familii date de OBD-uri, cu condiția ca aceste acorduri să nu aibă un impact negativ asupra efectului de descurajare al controlului conformității în funcționare efectuat de autoritatea de omologare de tip în privința neîndeplinirii cerințelor de la punctul 3 din prezenta anexă. Datele colectate de statele membre în cadrul programelor de încercări de monitorizare pot fi utilizate pentru controalele conformității în funcționare. La cerere, autoritățile de omologare de tip comunică Comisiei și altor autorități de omologare de tip date privind verificările și controalele aleatorii ale conformității în funcționare efectuate, inclusiv privind metodologia utilizată pentru identificarea cazurilor supuse unui astfel de control.

3.1.8.

Pentru ansamblul eșantionului de încercare format din vehicule, producătorul trebuie să transmită autorităților competente totalitatea datelor referitoare la eficacitatea în funcționare care trebuie raportate de sistemul OBD în conformitate cu punctul 3.6 din prezentul apendice, împreună cu identificarea vehiculului supus încercărilor și cu metodologia utilizată pentru selecționarea vehiculelor din parc. La cerere, autoritatea care acordă omologarea pune la dispoziția Comisiei și altor autorități de omologare aceste date și rezultatele evaluării statistice.”

(ii)

Se adaugă următorul punct 3.1.10:

„3.1.10.

Neîndeplinirea cerințelor de la punctul 3.1.6, stabilită prin încercările descrise la punctele 3.1.7. și 3.1.9, este considerată abatere pasibilă de sancțiunile precizate la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007. Această referință nu limitează aplicarea unor astfel de sancțiuni în cazul săvârșirii de abateri de la alte dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 sau din prezentul regulament, care nu fac trimitere în mod explicit la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007.”

(iii)

La punctul 3.3.2 se adaugă următoarele litere (e) și (f):

„(e)

Fără a aduce atingere cerințelor privind creșterea numitorilor altor monitori, numitorii monitorilor următoarelor componente se măresc dacă și numai dacă ciclul de conducere a început cu o pornire la rece:

(i)

senzori de temperatură a lichidelor [ulei, lichid de răcire a motorului, combustibil, reactiv SCR (SCR = reducție catalitică selectivă);

(ii)

senzori de temperatură a aerului curat (aer ambiant, aer de admisie, aer de supraalimentare, colector de admisie);

(iii)

senzori de temperatură la evacuare (reciclare/răcire EGR, turbocompresie a gazelor de evacuare, catalizator).

(f)

Numitorii monitorilor pentru sistemul de control al presiunii de supraalimentare se măresc dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

condițiile aplicabile numitorului general sunt îndeplinite;

(ii)

sistemul de control al presiunii de supraalimentare este activ pentru o perioadă de cel puțin 15 secunde.”

(iv)

Punctul 3.6.2 se înlocuiește cu următorul textul:

„3.6.2.

Pentru componentele specifice sau sistemele cu monitorizări multiple care trebuie raportate conform acestui punct (de exemplu standul 1 al senzorului de oxigen poate avea monitori multipli în ceea ce privește răspunsul senzorului sau alte caracteristici ale senzorului), sistemul OBD identifică separat numitorii și numărătorii pentru fiecare monitor specific, cu excepția celor care monitorizează scurtcircuitele sau defecțiunile circuitului deschis, și raportează doar numărătorul și numitorul corespunzător monitorului specific cu cel mai mic raport numeric. Dacă doi sau mai mulți monitori specifici au raporturi identice, numărătorul și numitorul corespunzători monitorului specific cu cel mai ridicat numitor se raportează pentru componenta specifică.”

7.

Anexa XII se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 2.3 se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.

Punctul 5.2.4 din Regulamentul CEE-ONU nr. 101 se modifică după cum urmează:

1.

densitate: măsurată la combustibilul de încercare în conformitate cu ISO 3675 sau printr-o metodă echivalentă. Pentru benzină, motorină, biomotorină sau etanol (E85 și E75), se utilizează densitatea măsurată la 15 °C; pentru GPL și gaz natural/biometan se utilizează o densitate de referință, după cum urmează:

 

0,538 kg/litru pentru GPL,

 

0,654 kg/m3 pentru GN (3);

2.

raportul hidrogen-carbon: se utilizează următoarele valori fixate:

 

C1H1,89O0,016 pentru benzină,

 

C1H1,86O0,005 pentru motorină,

 

C1H2,525 pentru GPL (gaz petrolier lichefiat),

 

CH4 pentru GN (gaz natural) și biometan,

 

C1H2,74O0,385 pentru etanol (E85),

 

C1 H2.61 O0 329 pentru etanol (E 75).”

(b)

Se adaugă următorul punct 3.5:

„3.5.

În timpul ciclului de încercări utilizat pentru determinarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil ale vehiculului, se aplică dispozițiile punctului 3.14. din anexa III.”

8.

Anexa XIV se modifică după cum urmează:

(a)

La punctul 2.1 se adaugă următorul text:

„Informațiile privind toate piesele vehiculului, cu care vehiculul, astfel cum este identificat prin numărul de identificare al vehiculului (VIN) și prin orice alte criterii, cum ar fi ampatamentul, puterea motorului, tipul de finisaj sau opțiunile, este echipat din fabrică și care pot fi înlocuite cu piese de schimb propuse de către producătorul vehiculului reparatorilor sau distribuitorilor lui autorizați sau unor terți prin intermediul unei referințe la un număr de piesă originală sunt puse la dispoziție într-o bază de date ușor accesibilă operatorilor independenți.

Această bază de date include VIN, numerele pieselor originale, denumirile pieselor originale, indicațiile de valabilitate (data începutului și a sfârșitului valabilității), indicațiile de instalare și, după caz, caracteristicile structurii.

Informațiile din baza de date sunt actualizate periodic. Actualizările includ în special toate modificările aduse vehiculelor individuale după producția lor, dacă această informație se comunică distribuitorilor autorizați.”

(b)

Punctele 2.2 și 2.3 se înlocuiesc cu următorul text:

„2.2.

Accesul la caracteristicile de securitate ale vehiculului utilizate de distribuitorii autorizați și de atelierele de reparații oficiale este acordat operatorilor independenți sub protecția unei tehnologii de securitate în conformitate cu următoarele cerințe:

(i)

schimbul de date se efectuează cu garantarea confidențialității, integrității și protecției împotriva reproducerii;

(ii)

se utilizează standardul https//ssl-tls (RFC4346);

(iii)

pentru autentificarea reciprocă a operatorilor independenți și a producătorilor se utilizează certificate de securitate conforme cu standardul ISO 20828;

(iv)

cheia privată a operatorului independent este protejată de un material securizat.

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule, prevăzut la articolul 13 alineatul (9), va preciza parametrii pentru îndeplinirea acestor cerințe conform nivelului actual de cunoștințe.

Operatorul independent trebuie aprobat și autorizat în acest sens în baza unor documente care demonstrează că desfășoară o activitate comercială legală și nu a fost condamnat pentru săvârșirea de fapte penale relevante.

2.3.

Reprogramarea blocurilor de comandă ale vehiculelor produse după 31 august 2010 se efectuează în conformitate fie cu ISO 22900, fie cu SAE J2534, indiferent de data omologării de tip. Pentru validarea compatibilității aplicației specifice producătorului și a interfețelor de comunicare ale vehiculului (VCI) conforme cu standardul ISO 22900 sau SAE J2534, producătorul propune fie o validare a VCI-urilor care au fost elaborate în mod independent, fie informația și închirierea oricărui material special necesar pentru un producător de VCI pentru a realiza el însuși această validare. Condițiile de la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 se aplică taxelor percepute pentru o astfel de validare sau pentru informație și material.

Pentru vehiculele produse înainte de 1 septembrie 2010, producătorul poate oferi fie reprogramarea completă, în conformitate cu ISO 22900 sau SAE J2534, fie reprogramare prin vânzarea sau închirierea propriului sau instrument În ultimul caz, trebuie să se acorde acces operatorilor independenți în mod nediscriminatoriu, prompt și proporțional, iar instrumentul trebuie pus la dispoziție într-o formă utilizabilă. Dispozițiile articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 se aplică taxelor percepute pentru acordarea accesului la aceste instrumente.”

(c)

Punctul 2.8 se înlocuiește cu următorul text:

„2.8.

Producătorii stabilesc onorarii rezonabile și proporționale pentru accesul cu ora, ziua, luna, anul și pe tranzacție la site-urile lor Internet de informații privind reparația și întreținerea.”

9.

Anexa XVI se modifică după cum urmează:

(a)

La punctul 6.2 se adaugă următorul text:

„În sensul prezentului punct, se preconizează că aceste situații apar dacă este depășită limita aplicabilă pentru emisiile de NOx din tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007, multiplicată cu un factor de 1,5. Prin derogare, pentru un vehicul omologat pe baza valorilor limită ale sistemului OBD Euro 6 provizorii de la punctul 2.3.2 din anexa XI la prezentul regulament, se preconizează că aceste situații apar dacă limita aplicabilă pentru emisiile de NOx din tabelul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 este depășită cu cel puțin 100 mg. Emisiile de NOx din timpul încercării efectuate pentru a demonstra conformitatea cu aceste cerințe nu trebuie să fie mai mari cu peste 20 % față de valorile menționate în prima și a doua teză”

(b)

Punctul 7.1 se înlocuiește cu următorul text:

„7.1.

În cazul în care se menționează prezentul punct, se înregistrează identificatori ai parametrilor care nu pot fi rescriși (PID) și care identifică motivul pentru care s-a activat sistemul de implicare, precum și distanța parcursă de vehicul în cursul activării în cauză. Vehiculul păstrează înregistrarea PID pentru o perioadă de cel puțin 800 de zile sau 30 000 de km de circulație. PID sunt puse la dispoziție prin intermediul unui port serial al unui conector de diagnostic standardizat, la cererea unui instrument generic de analiză, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 6.5.3.1 din apendicele 1 din anexa 11, la Regulamentul CEE-ONU nr. 83 și cu dispozițiile de la punctul 2.5 din apendicele 1 din anexei XI la prezentul regulament. Începând cu datele precizate la articolul 17, informațiile înregistrate în PID sunt legate de perioada de circulație cumulată a vehiculului în cursul căreia s-a produs activarea, cu o precizie de cel puțin 300 de zile sau 10 000 km.”

10.

În anexa XVIII, punctul 3.4.8 se înlocuiește cu următorul text:

„3.4.8.

Autonomia motorului electric … km (în conformitate cu anexa 9 la Regulamentul CEE-ONU nr. 101)”


(1)  Atunci când un vehicul bicombustibil este combinat cu un vehicul multicombustibil, se aplică ambele cerințe pentru încercări.

(2)  Această dispoziție este provizorie; noi cerințe pentru biomotorină și hidrogen vor fi propuse ulterior.

(3)  Încercare numai pentru benzină înainte de datele stabilite la articolul 10 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007. Încercarea va fi efectuată asupra ambilor combustibili după aceste date. Trebuie să se utilizeze combustibilul de referință pentru încercare E75 menționat în secțiunea B din anexa IX.”

(4)  JO L 257, 25.9.2008, p. 14.

(5)  JO L 135, 23.5.2008, p. 1.”

(6)  Valorile menționate în specificații sunt „valori reale”. La stabilirea valorilor lor limită s-au aplicat condițiile standardului ISO 4259 Produse petroliere – Determinarea și aplicarea datelor de fidelitate relativă a metodelor de încercare, iar la fixarea unei valori minime s-a luat în considerare o diferență minimă de 2R peste zero; la stabilirea valorilor maximă și minimă, diferența minimă este de 4R (unde R = reproductibilitatea). Fără a aduce atingere acestei proceduri, care este necesară din motive tehnice, producătorul de combustibili trebuie să vizeze o valoare nulă atunci când valoarea maximă stipulată este 2R, respectiv o valoare medie atunci când sunt specificate limitele minimă și maximă. În cazul în care este necesară clarificarea problemei conformității unui combustibil cu cerințele specificațiilor, ar trebui să se aplice condițiile prescrise de ISO 4259.

(7)  În caz de dispută, se va recurge la procedura de soluționare a acesteia și la interpretarea rezultatelor pe baza metodei de precizie, descrisă în EN ISO 4259.

(8)  În caz de dispută națională cu privire la conținutul de sulf, se va folosi EN ISO 20846 sau EN ISO 20884 în mod similar cu referința din anexa națională la EN 228.

(9)  Trebuie să se raporteze conținutul real de sulf al combustibilului folosit în încercarea de tipul 6.

(10)  Conținutul benzinei fără plumb poate fi determinat ca 100 minus suma conținutului procentual de apă și alcooli.

(11)  Se interzice adăugarea, în mod intenționat, la acest combustibil de referință, a unor compuși care conțin fosfor, fier, mangan sau plumb.

(12)  Etanolul care îndeplinește specificațiile EN 15376 este singurul oxigenat care se adaugă în mod intenționat la acest combustibil de referință.”


ANEXA II

ANEXA II

CONFORMITATEA ÎN FUNCȚIONARE

1.   INTRODUCERE

1.1.   Prezenta anexă stabilește cerințele privind conformitatea în funcționare în ceea ce privește emisiile de evacuare și sistemul OBD (inclusiv IUPRM) a vehiculelor tip omologate prin prezentul regulament.

2.   AUDITUL CONFORMITĂȚII ÎN FUNCȚIONARE

2.1.   Auditul conformității în funcționare de către autoritatea de omologare se efectuează pe baza oricăror informații relevante de care dispune producătorul, folosind aceleași proceduri precum cele privind conformitatea producției definite la articolul 12 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/46/CE și la punctele 1 și 2 din anexa X la directiva respectivă. Informațiile provenite de la încercările pentru supraveghere efectuate de autoritatea de omologare sau de statul membru pot complementa rapoartele de monitorizare a funcționării, furnizate de producător.

2.2.   Figura menționată la punctul 9 din apendicele 2 la prezenta anexă și figura 4/2 din apendicele 4 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU (numai pentru emisiile de evacuare) ilustrează procedura de verificare a conformității în funcționare. Procesul aferent conformității în funcționare este descris în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.3.   Ca parte a informațiilor furnizate privind controlul conformității în funcționare, la cererea autorității de omologare, producătorul raportează autorității responsabile cu omologarea de tip despre cererile de garanție, reparațiile efectuate în perioada de garanție și avariile sistemului OBD înregistrate la reparare, în conformitate cu formatul agreat la data omologării de tip. Informațiile cuprind, în detaliu, frecvența și cauza avariilor apărute la componentele și sistemele referitoare la emisii. Rapoartele se completează cel puțin o dată pe an pentru fiecare model de vehicul, în perioada definită la articolul 9 alineatul (4) din prezentul regulament.

2.4.   Parametri de definire a familiei în funcționare din punctul de vedere al emisiilor de evacuare

Familia în funcționare poate fi definită prin parametri de proiectare de bază, care sunt comuni pentru vehiculele din cadrul familiei. În mod similar, se poate considera că tipurile de vehicule aparțin aceleiași familii în funcționare dacă au în comun, sau în limitele toleranțelor specificate, următorii parametri:

2.4.1.

ciclul de combustie (în doi timpi, în patru timpi, rotativ);

2.4.2.

numărul de cilindri;

2.4.3.

configurația blocului cilindric (în linie, V, radial, orizontal opus, alta. Înclinarea sau orientarea cilindrilor nu este un criteriu);

2.4.4.

metoda de alimentare a motorului (de exemplu injecție indirectă sau directă);

2.4.5.

tipul sistemului de răcire (aer, apă, lubrifiant);

2.4.6.

metoda de aspirație (aspirație naturală, încărcare presiune);

2.4.7.

combustibilul pentru care este proiectat motorul (benzină, motorină, GN, GPL etc.). Vehiculele bicombustibil pot fi grupate împreună cu vehicule cu un combustibil specific, cu condiția ca unul dintre combustibili să fie comun;

2.4.8.

tip de convertizor catalitic (catalizator cu trei căi, conductă înclinată pentru NOx, SCR, catalizator înclinat pentru NOx și altele);

2.4.9.

tipul filtrului pentru particule în suspensie (cu sau fără);

2.4.10.

recircularea gazelor de evacuare (cu sau fără, cu răcire sau fără răcire); și

2.4.11.

capacitatea cilindrică a celui mai mare motor din familie, minus 30 %.

2.5.   Cerințe referitoare la informații

Autoritatea de omologare va efectua un audit privind conformitatea în funcționare pe baza informațiilor furnizate de producător. Aceste informații includ, în special, următoarele elemente:

2.5.1.

denumirea și adresa producătorului;

2.5.2.

denumirea, adresa, numărul de telefon și de fax și adresa de e-mail ale reprezentantului autorizat al acestuia din zonele geografice menționate în informațiile producătorului;

2.5.3.

denumirea modelului vehiculelor incluse în informațiile producătorului;

2.5.4.

după caz, lista tipurilor de vehicule menționate în informațiile producătorului, respectiv, pentru emisiile de evacuare, grupul de familii în funcționare, în conformitate cu punctul 2.4 și, pentru OBD și IUPRM, familia OBD în conformitate cu apendicele 2 din anexa XI;

2.5.5.

codurile numerelor de identificare ale vehiculului (VIN) aplicabile acestor tipuri de vehicule din cadrul familiei (prefixul VIN);

2.5.6.

numerele omologărilor de tip care se aplică acestor tipuri de vehicule din cadrul familiei, inclusiv, după caz, numerele tuturor extensiilor și reparațiilor pe teren/rechemărilor (lucrări repetate);

2.5.7.

detaliile privind extensiile, reparațiile pe teren/rechemările pentru omologările de tip ale vehiculelor la care se face referire în informațiile producătorului (dacă sunt solicitate de autoritatea de omologare);

2.5.8.

perioada pentru care s-au colectat informațiile constructorului;

2.5.9.

perioada de construcție a vehiculului menționată în cadrul informațiilor producătorului (de exemplu, vehicule produse în timpul anului calendaristic 2007);

2.5.10.

procedura de verificare a conformității în circulație efectuată de producător, inclusiv:

(i)

metoda de localizare a vehiculului;

(ii)

criterii de selecție și respingere a vehiculului;

(iii)

tipuri și proceduri de încercări utilizate pentru program;

(iv)

criteriile de acceptare/respingere ale producătorului pentru grupul familiei;

(v)

zona (zonele) geografice în care producătorul a colectat informații;

(vi)

dimensiunea eșantioanelor și planul de eșantionare utilizat.

2.5.11.

rezultatele procedurii de verificare a conformității în circulație efectuată de producător, inclusiv:

(i)

identificarea vehiculelor incluse în program (încercate sau nu). Identificarea include următoarele:

denumirea tipului;

numărul de identificare al vehiculului (VIN);

numărul de înmatriculare al vehiculului;

data fabricației;

regiunea de utilizare (dacă se cunoaște);

pneurile montate (numai pentru emisiile de evacuare);

(ii)

motivul (motivele) de respingere a unui vehicul din eșantion;

(iii)

istoricul de service pentru fiecare vehicul din eșantion (inclusiv lucrări repetate);

(iv)

istoricul reparațiilor pentru fiecare vehicul din eșantion (dacă se cunoaște);

(v)

informații despre încercări, inclusiv următoarele:

data încercării/descărcării;

locul încercării/descărcării;

distanța indicată de contorul de kilometraj.

(vi)

informații despre încercări numai pentru emisiile de evacuare:

specificații privind combustibilul de încercare (de exemplu combustibil de referință sau combustibil de piață);

condițiile de încercare (temperatură, umiditate, masa inerțială a dinamometrului);

funcțiile dinamometrului (de exemplu funcția de putere);

rezultatele încercării (de la cel puțin trei vehicule per familie);

(vii)

informații despre încercări numai pentru IUPRM:

toate informațiile necesare se descarcă de pe vehicul;

pentru fiecare monitor se raportează rata de performanță în circulație IUPRM;

2.5.12.

înregistrări de indicații din sistemul OBD;

2.5.13.

pentru eșantionarea IUPRM, următoarele elemente:

ratele medii de performanță în circulație IUPRM ale tuturor vehiculelor selectate pentru fiecare monitor, în conformitate cu punctele 3.1.4 și 3.1.5. ale apendicelui 1 la anexa XI a regulamentului;

procentul de vehicule selectate care au un IUPRM mai mare sau egal cu valoarea minimă aplicabilă monitorului în conformitate cu punctele 3.1.4 și 3.1.5 ale apendicelui 1 la anexa XI a regulamentului.

3.   SELECTAREA VEHICULELOR PENTRU CONFORMITATEA ÎN FUNCȚIONARE

3.1.   Informațiile adunate de producător sunt suficient de extinse pentru a asigura evaluarea conformității în funcționare, în condiții normale de utilizare. Producătorul selectează eșantioane din cel puțin două state membre cu condiții substanțial diferite de funcționare a vehiculelor (cu excepția cazului în care acestea se vând numai într-un stat membru). Factori precum diferențe între combustibili, condiții de mediu, viteze de rulare medii, raport între rulare în localitate și în afara localității se iau în considerare la alegerea statelor membre.

Pentru încercările legate de IUPRM a OBD se includ în eșantionul de încercare numai vehicule care îndeplinesc criteriile de la punctul 2.2.1 din apendicele 1.

3.2.   La alegerea statelor membre pentru eșantionarea vehiculelor, producătorul poate selecta vehicule dintr-un stat membru care este considerat reprezentativ în mod special. În această situație, producătorul demonstrează autorității care a acordat omologarea de tip faptul că selecția este reprezentativă (de exemplu de piața care are cel mai mare volum de vânzări a unei familii de vehicule din Uniune). Atunci când pentru o familie sunt necesare mai multe loturi de eșantionare care să fie supuse încercării, astfel cum se definește la punctul 3.5, vehiculele din lotul al doilea și al treilea de eșantionare reflectă condiții diferite de funcționare față de cele din primul eșantion selectat.

3.3.   Încercările privind emisiile pot fi efectuate la o stație de încercări amplasată într-o zonă sau regiune diferită de cea din care au fost selectate vehiculele.

3.4.   Încercările de conformitate în funcționare în ceea ce privește emisiile de evacuare ale producătorului se efectuează în continuu, reflectând ciclul de producție al tipurilor de vehicule aplicabile în cadrul unei familii în funcționare date. Perioada maximă între începerea a două verificări de conformitate în funcționare nu depășește 18 luni. În cazul tipurilor de vehicule vizate de o extindere a omologării care nu a necesitat o încercare de emisii, această perioadă poate fi extinsă până la 24 de luni.3.5.

3.5.   Dimensiunea eșantionului

3.5.1.

Atunci când se aplică procedura statistică definită în apendicele 2 (de exemplu pentru emisii de evacuare), numărul de loturi de eșantioane depinde de volumul anual de vânzări pentru o familie în funcționare din Uniune, astfel cum este definit în tabelul următor:

Înmatriculări UE

per an calendaristic (pentru încercările de emisii de evacuare)

de vehicule dintr-o familie OBD cu IUPR în perioada de eșantionare

Numărul de loturi de eșantioane

până la 100 000 inclusiv

1

100 001 până la 200 000

2

peste 200 000

3

3.5.2.

Pentru IUPR, numărul de loturi de eșantioane care urmează a fi folosite este descris în tabelul de la punctul 3.5.1 și se bazează pe numărul de vehicule dintr-o familie OBD omologate cu IUPR (supuse eșantionării).

Pentru prima perioadă de eșantionare a unei familii OBD, toate tipurile de vehicule din familie care se omologhează cu IUPR se consideră a fi supuse eșantionării. Pentru perioade de eșantionare consecutive, numai tipurile de vehicule care nu au fost supuse încercării anterior sau sunt incluse în omologări de emisie care au fost extinse de la perioada anterioară de eșantionare sunt considerate a fi supuse eșantionării.

Pentru familiile alcătuite din mai puțin de 5 000 de înmatriculări în UE supuse eșantionării în perioada de eșantionare, numărul minim de vehicule într-un lot de eșantioane este șase. Pentru toate celelalte familii, numărul minim de vehicule într-un lot de eșantioane care se eșantionează este cincisprezece.

Fiecare lot de eșantioane reprezintă adecvat modelul de vânzări și anume se reprezintă cel puțin tipurile de vehicule cu volum mare (≥ 20 % din totalul familiei).

4.   În baza auditului menționat la secțiunea 2, autoritatea de omologare adoptă una din următoarele decizii și acțiuni:

(a)

decide că, pentru un tip de vehicul, o familie de vehicule în funcționare sau o familie OBD de vehicule, conformitatea în funcționare este satisfăcătoare și nu mai este nevoie de alte acțiuni;

(b)

decide că informațiile oferite de producător sunt insuficiente pentru adoptarea unei decizii și solicită informații suplimentare sau date de încercare din partea producătorului;

(c)

decide că, pe baza informațiilor de la autoritatea de omologare sau de la programele de supraveghere a încercărilor din statul membru, informațiile furnizate de producător sunt insuficiente pentru a adopta o hotărâre și solicită informații suplimentare sau informații despre încercări din partea producătorului;

(d)

decide că, pentru un tip de vehicul dintr-o familie în funcționare sau o familie OBD, conformitatea în funcționare este nesatisfăcătoare și procedează la efectuarea de încercări asupra tipului de vehicul sau familiei OBD, în conformitate cu apendicele 1.

Dacă, în conformitate cu auditul IUPRM, criteriile de încercare de la punctul 6.1.2 literele (a) sau (b) din apendicele 1 sunt îndeplinite pentru vehiculele dintr-un lot de eșantioane, autoritatea de omologare de tip trebuie să treacă la acțiunile suplimentare descrise mai sus la litera (d).

4.1.   Atunci când se consideră că sunt necesare încercări de tipul 1 pentru a controla conformitatea dispozitivelor de control al emisiilor cu cerințele referitoare la performanța lor în funcționare, astfel de încercări trebuie să fie efectuate folosind procedura de încercare care respectă criteriile statistice definite în apendicele 2.

4.2.   În colaborare cu producătorul, autoritatea de omologare alege un eșantion de vehicule cu un număr suficient de kilometri parcurși a căror utilizare în condiții normale poate fi asigurată cu ușurință. Producătorul va fi consultat cu privire la opțiunea vehiculelor din eșantion și i se va permite să participe la verificările de confirmare asupra vehiculului.

4.3.   Producătorul are dreptul, sub supravegherea autorității de omologare, să efectueze verificări, chiar de natură distructivă, asupra acelor vehicule al căror nivel de emisii depășește valorile limită, cu scopul de a stabili cauzele posibile de deteriorare ce nu pot fi atribuite producătorului (de exemplu, folosirea benzinei fără plumb înainte de data încercării). În situațiile în care rezultatele verificărilor confirmă cauzele, aceste rezultate se exclud de la verificarea privind conformitatea.

Apendicele 1

Verificarea conformității în funcționare

1.   INTRODUCERE

1.1.

Prezentul apendice descrie criteriile menționate în secțiunea 4 privind selecția vehiculelor supuse încercărilor și procedurile de control al conformității în funcționare.

2.   CRITERII DE SELECȚIE

Criteriile de acceptare a unui vehicul selecționat se definesc pentru emisiile de evacuare la punctele 2.1-2.8, iar pentru IUPRM la punctele 2.1-2.5.

2.1.

Vehiculul trebuie să aparțină unui tip de vehicule care a făcut obiectul unei omologări de tip conform prezentului regulament și are un certificat de conformitate conform Directivei 2007/46/CE. Pentru verificarea IUPRM, vehiculul se aprobă la standardele OBD Euro 5+, Euro 6- plus IUPR sau ulterioare. Acesta este înmatriculat și utilizat în Uniune.

2.2.

Vehiculul a parcurs cel puțin 15 000 km sau are 6 luni de la punerea în circulație, oricare dintre aceste evenimente are loc mai târziu, și cel mult 100 000 km sau mai puțin de 5 ani, oricare din aceste evenimente are loc mai devreme.

2.2.1.

Pentru verificarea IUPRM, eșantionul de încercare include numai vehicule care:

(a)

au colectat suficiente informații privind funcționarea vehiculului pentru încercarea monitorului.

Pentru monitorii care trebuie să atingă rata de performanță în funcționare a monitorului și să urmărească și să raporteze date privind randamentul în conformitate cu punctul 3.6.1 din apendicele 1 la anexa XI, date suficiente privind funcționarea vehiculelor înseamnă că numitorul îndeplinește criteriile expuse mai jos. Numitorul, definit la punctele 3.3 și 3.5 din apendicele 1 la anexa XI pentru încercarea monitorului trebuie să aibă o valoare mai mare sau egală cu una dintre următoarele valori:

(i)

75 pentru monitorii sistemului de eșapament, ai sistemului secundar de aer și cei care folosesc un numitor mărit în conformitate cu punctul 3.3.2 literele (a), (b) sau (c) din apendicele 1 la anexa XI (de exemplu monitori de pornire la rece, monitori pentru sistemul de aer condiționat etc.); sau

(ii)

25 pentru monitorii filtrului de particule și ai catalizatorului de oxidare care folosesc un numitor mărit în conformitate cu secțiunea 3.3.2 litera (d) din apendicele 1 la anexa XI; sau

(iii)

150 pentru monitorii catalizatorului, ai senzorului de oxigen, EGR, VVT și ai tuturor celorlalte componente;

(b)

nu au fost manipulate sau echipate cu părți adăugate sau modificate care ar face ca sistemul OBD să nu respecte cerințele din anexa XI.

2.3.

Un dosar de întreținere trebuie să ateste că vehiculul a fost întreținut corect (de exemplu, că s-au efectuat întreținerile necesare conform recomandărilor producătorului).

2.4.

Vehiculul nu prezintă indicii de abuz (de exemplu participarea la curse, supraîncărcare, alimentare necorespunzătoare sau alte utilizări neconforme), sau alți factori (de exemplu manipulări neautorizate) care pot afecta performanțele privind emisiile. Se iau în considerare codul de eroare și kilometrajul stocate în calculator. Un vehicul nu este selectat pentru încercări dacă informațiile înregistrate de computer demonstrează că acesta a funcționat după înregistrarea unui cod de eroare și nu s-a efectuat o reparație relativ rapid.

2.5.

Nu s-a efectuat nicio reparație importantă neautorizată a motorului vehiculului și nicio altă reparație importantă a vehiculului însuși.

2.6.

Conținutul de plumb și de sulf dintr-un eșantion de combustibil prelevat din rezervorul vehiculului corespunde standardelor aplicabile stabilite prin Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), iar vehiculul nu prezintă nici un semn de utilizare a unui combustibil inadecvat. Se pot efectua controale la nivelul țevii de eșapament.

2.7.

Nu există indicii asupra existenței unor probleme care pot pune în pericol siguranța personalului de laborator.

2.8.

Toate componentele sistemului antipoluare al vehiculului sunt conforme cu omologarea de tip aplicabilă.

3.   DIAGNOSTICAREA ȘI ÎNTREȚINEREA

Diagnosticarea și orice întreținere normală necesară se efectuează pe vehiculele acceptate pentru încercări, înainte de măsurarea emisiilor la eșapament, în conformitate cu procedura prevăzută la punctele 3.1-3.7.

3.1.

Se efectuează următoarele verificări: verificări la filtrul de aer, toate curelele de transmisie, toate nivelurile lichidelor, capacul radiatorului, integritatea tuturor furtunurilor pentru vid și a cablurilor electrice ale sistemului antipoluare; verificări privind reglarea necorespunzătoare și/sau forțarea la aprindere și privind măsurarea nivelului de combustibil și componentele dispozitivului pentru controlul poluării. Se înregistrează toate diferențele.

3.2.

Este verificată funcționarea corespunzătoare a sistemului OBD. Orice indiciu din memoria sistemului OBD se înregistrează și se efectuează reparațiile necesare. Dacă indicatorul de disfuncționalitate al sistemului OBD înregistrează o disfuncționalitate pe perioada unui ciclu de precondiționare, defecțiunea poate fi identificată și reparată. Încercarea se poate relua și se pot utiliza iar rezultatele vehiculului reparat respectiv.

3.3.

Sistemul de aprindere se verifică, iar componentele defectuoase, ca de exemplu bujiile, cablurile etc., se înlocuiesc.

3.4.

Se verifică sistemul de compresie. Dacă rezultatul este nesatisfăcător, vehiculul este respins.

3.5.

Se verifică parametrii motorului raportați la precizările constructorului și se adaptează dacă este necesar.

3.6.

Dacă autovehiculul trebuie să suporte o întreținere programată înaintea parcurgerii următorilor 800 km, această întreținere se efectuează conform instrucțiunilor producătorului. La solicitarea producătorului, filtrul de ulei și filtrul de aer pot fi schimbate, indiferent de kilometraj.

3.7.

După acceptarea vehiculului, combustibilul se înlocuiește cu combustibilul de referință corespunzător pentru încercări privind emisiile, dacă producătorul nu acceptă utilizarea unui combustibil de piață.

4.   ÎNCERCĂRILE ÎN FUNCȚIONARE

4.1.

Atunci când se consideră necesară efectuarea unei verificări a vehiculelor, încercările privind emisiile, efectuate conform anexei III, se realizează pe vehicule precondiționate selecționate în conformitate cu exigențele menționate la punctele 2 și 3 din prezentul apendice. Încercările trebuie să includă numai măsurarea emisiilor de particule pentru vehiculele omologate conform standardului Euro 6 privind emisiile în categoriile W, X și Y, astfel cum au fost definite în tabelul 1 din apendicele 6 din anexa 1. Ciclurile de precondiționare suplimentare față de cele specificate la punctul 5.3 din anexa 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83 sunt permise numai dacă sunt reprezentative în condiții normale de rulare.

4.2.

Pentru vehiculele echipate cu sistem OBD, se poate verifica buna funcționare în circulație a indicatorilor de disfuncționalitate etc., în ceea ce privește nivelurile de emisie (de exemplu, limitele de indicare a disfuncționalității definite în anexa XI) în raport cu precizările aplicabile pentru omologarea de tip.

4.3.

Sistemul OBD poate fi verificat, de exemplu, din punct de vedere al nivelurilor de emisii peste limitele aplicabile pentru care nu apare un indicator de disfuncționalitate, al activării eronate sistematice a indicatorului de disfuncționalitate și al componentelor eronate sau deteriorate identificate în sistemul OBD.

4.4.

Dacă o componentă sau un sistem funcționează în afara valorilor prevăzute în certificatul de omologare de tip și/sau în documentația acestui tip de autovehicul și dacă această abatere nu a fost autorizată conform articolului 13 alineatul (1) sau (2) din Directiva 2007/46/CE, fără indicarea disfuncționalității de către sistemul OBD, componenta sau sistemul în cauză nu se înlocuiește înaintea încercărilor privind emisiile, în afara cazului în care se stabilește că a făcut obiectul unor manipulări sau a unei utilizări incorecte în așa fel încât sistemul OBD nu detectează disfuncționalitatea rezultată.

5.   EVALUAREA REZULTATELOR ÎNCERCĂRILOR DE EMISIE

5.1.

Rezultatele încercării se supun procedurii de evaluare prevăzute în apendicele 2.

5.2.

Rezultatele încercărilor nu se multiplică în funcție de factorii de deteriorare.

6.   PLANUL DE MĂSURI DE REMEDIERE

6.1.

Autoritatea de omologare cere constructorului să prezinte un plan de măsuri de remediere a neconformității atunci când:

6.1.1.

Pentru emisiile de evacuare, se constată că mai mult de un vehicul este un emițător excentrat care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(a)

condițiile stabilite la punctul 3.2.3 din apendicele 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83, atunci când atât autoritatea de omologare, cât și producătorul sunt de acord că emisiile în exces se datorează aceleiași cauze; sau

(b)

condițiile stabilite la punctul 3.2.4 din apendicele 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83, atunci când autoritatea de omologare a stabilit că emisiile în exces se datorează aceleiași cauze.

6.1.2.

Pentru IUPRM al unui monitor particular M, se îndeplinesc următoarele condiții statistice într-un eșantion de încercare a cărui dimensiune se determină în conformitate cu punctul 3.5 din prezenta anexă:

(a)

pentru vehicule certificate la un raport de 0,1 în conformitate cu punctul 3.1.5 din apendicele 1 la anexa XI, datele colectate de pe vehicule indică, pentru cel puțin un monitor M din eșantionul de încercare, fie că raportul mediu de performanță în funcționare al eșantionului de încercare este mai mic de 0,1, fie că cel puțin 66 % dintre vehiculele din eșantionul de încercare au un factor de performanță în funcționare a monitorului mai mic de 0,1;

(b)

pentru vehicule certificate la un raport complet în conformitate cu punctul 3.1.4 din apendicele 1 la anexa XI, datele colectate de pe vehicule indică, pentru cel puțin un monitor M din eșantionul de încercare, fie că raportul mediu de performanță în funcționare în eșantionul de încercare este mai mic decât valoarea Testmin(M), fie că cel puțin 66 % dintre vehiculele din eșantionul de încercare au un factor de performanță în funcționare mai mic de Testmin(M).

Valoarea lui Testmin(M) este:

(i)

0,230 dacă monitorul M trebuie să aibă un raport în funcționare de 0,26;

(ii)

0,460 dacă monitorul M trebuie să aibă un raport în funcționare de 0,52;

(iii)

0,297 dacă monitorul M trebuie să aibă un raport în funcționare de 0,336,

în conformitate cu punctul 3.1.4 din apendicele 1 la anexa XI.

6.2.

Planul de măsuri de remediere se trimite autorității de omologare de tip cel târziu la 60 de zile lucrătoare de la data notificării prevăzute în secțiunea 6.1. În următoarele 30 de zile lucrătoare, autoritatea aprobă sau respinge planul de măsuri de remediere. Totuși, se acordă o amânare în cazul în care producătorul reușește să convingă autoritatea de omologare de necesitatea unui termen suplimentar pentru examinarea stării de neconformitate în scopul prezentării unui plan de măsuri de remediere.

6.3.

Măsurile de remediere se aplică tuturor vehiculelor care pot fi afectate de aceeași defecțiune. Se evaluează necesitatea de modificare a documentelor pentru omologarea de tip.

6.4.

Producătorul pune la dispoziție copii ale întregii corespondențe privind planul măsurilor de remediere, păstrând de asemenea o evidență a campaniei de rechemare și transmite regulat rapoarte de situație către autoritatea de omologare.

6.5.

Planul de măsuri de remediere conține dispozițiile prevăzute la punctele 6.5.1-6.5.11. Producătorul desemnează un nume de identificare unic pentru planul măsurilor de remediere.

6.5.1.

O descriere a fiecărui tip de vehicule inclusă în planul măsurilor de remediere.

6.5.2.

O descriere a modificărilor, adaptărilor, reparațiilor, rectificărilor, ajustărilor sau a altor schimbări care trebuie efectuate pentru alinierea vehiculelor la norme, precum și un scurt rezumat al datelor și studiilor tehnice pe care se bazează decizia producătorului în legătură cu diferitele măsuri care trebuie luate pentru a remedia starea de neconformitate.

6.5.3.

O descriere a metodei prin care producătorul informează proprietarii vehiculelor.

6.5.4.

O descriere a întreținerii sau a utilizării corecte, după caz, pe care producătorul o introduce drept condiție de eligibilitate la reparațiile care trebuie efectuate în cadrul planului de măsuri de remediere și o explicație a motivelor pentru care producătorul impune aceste condiții. Nicio condiție privind întreținerea sau utilizarea nu poate fi impusă dacă nu există o legătură demonstrată între aceasta și neconformitate sau măsurile de remediere.

6.5.5.

O descriere a procedurii care trebuie urmată de către proprietarii vehiculelor pentru remedierea neconformității. Această descriere include o dată de la care se pot lua măsurile de remediere, durata estimată a reparațiilor în atelier și locul unde acestea pot fi efectuate. Reparația se realizează rapid, într-o perioadă de timp rezonabilă după livrarea vehiculului.

6.5.6.

O copie a informațiilor transmise proprietarului vehiculului.

6.5.7.

O scurtă descriere a sistemului utilizat de producător pentru a asigura furnizarea corespunzătoare a componentei sau a sistemelor necesare pentru acțiunea de remediere. Este indicată data la care aprovizionarea cu componente sau sisteme va fi adecvată pentru inițierea campaniei.

6.5.8.

O copie a tuturor instrucțiunilor care vor fi trimise persoanelor care realizează reparația.

6.5.9.

O descriere a consecințelor măsurilor de remediere propuse privind emisiile, consumul de combustibil, manevrabilitatea și siguranța fiecărui tip de vehicul la care se referă planul de măsuri, însoțită de date și studii tehnice pe care se întemeiază aceste concluzii.

6.5.10.

Orice alte informații, rapoarte sau date pe care autoritatea de omologare de tip le poate considera necesare pentru evaluarea planului de măsuri de remediere.

6.5.11.

În cazul în care planul de măsuri de remediere cuprinde o scoatere din circulație a vehiculelor, se prezintă autorității de omologare o descriere a metodei de înregistrare a reparațiilor. Dacă se utilizează o etichetă, se depune un exemplar al acesteia.

6.6.

Producătorului i se poate cere să efectueze încercări concepute în mod rezonabil și necesare asupra componentelor și vehiculelor, incluzând o schimbare, reparație sau modificare propusă, cu scopul de a demonstra eficiența schimbării, a reparației sau a modificării.

6.7.

Producătorului îi revine responsabilitatea de a întocmi un dosar cu toate vehiculele scoase din circulație și reparate, cu precizarea atelierului care a efectuat reparațiile. La cerere, autoritatea de omologare de tip are acces la acest dosar pe o perioadă de 5 ani de la aplicarea planului de măsuri de remediere.

6.8.

Reparația efectuată, modificarea adusă sau adăugarea de noi echipamente se înregistrează într-un certificat înmânat de producător proprietarului vehiculului.

Apendicele 2

Procedura statistică pentru încercările de conformitate în circulație pentru emisii de evacuare

1.

Prezenta procedură se utilizează pentru verificarea cerințelor privind conformitatea în funcționare pentru încercarea de tip 1. Se aplică metoda statistică aplicabilă stabilită în apendicele 4 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU, cu excepțiile descrise în secțiunile 2.-9 din prezentul apendice.

2.

Nota 1 nu se aplică.

3.

Punctul 3.2. se interpretează după cum urmează:

Se consideră că un vehicul este emițător excentrat atunci când sunt îndeplinite condițiile de la punctul 3.2.2.

4.

Punctul 3.2.1 nu se aplică.

5.

La punctul 3.2.2, referința la rândul B din tabelul de la punctul 5.3.1.4 se interpretează ca trimitere la tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru vehiculele Euro 5 și la tabelul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru vehiculele Euro 6.

6.

La punctele 3.2.3.2.1 și 3.2.4.2, referința la secțiunea 6 din apendicele 3 se interpretează ca trimitere la secțiunea 6 din apendicele 1 la anexa II la prezentul regulament.

7.

În notele 2 și 3, referința la rândul A din tabelul de la punctul 5.3.1.4 se interpretează ca trimitere la tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru vehiculele Euro 5 și la tabelul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru vehiculele Euro 6.

8.

La punctul 4.2, referința la punctul 5.3.1.4 se interpretează ca trimitere la tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru vehiculele Euro 5 și la tabelul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru vehiculele Euro 6.

9.

Figura 4/1 se înlocuiește cu figura următoare:

«Figura 4/1

Image

Apendicele 3

Responsibilități privind conformitatea în funcționare

1.

Procesul de verificare a conformității în funcționare este ilustrat în figura 1.

2.

Producătorul colectează toate informațiile necesare pentru a respecta cerințele din prezenta anexă. Autoritatea de omologare poate obține informații și de la programele de supraveghere corespunzătoare.

3.

Autoritatea de omologare efectuează toate procedurile și încercările necesare pentru a garanta că se îndeplinesc cerințele privind conformitatea în funcționare (fazele 2-4).

4.

În cazul unor discrepanțe sau dezacorduri la evaluarea informațiilor furnizate, autoritatea de omologare solicită clarificări din partea serviciului tehnic care a efectuat încercarea pentru omologarea de tip.

5.

Producătorul stabilește și pune în aplicare un plan de măsuri de remediere. Acest plan se aprobă de către autoritatea de omologare înainte de a fi pus în aplicare (faza 5).

Figura 1

Ilustrarea procesului privind conformitatea în funcționare

Image


(1)  JO L 350, 28.12.1998, p. 58.


16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/25


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 567/2011 AL COMISIEI

din 14 iunie 2011

de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Porchetta di Ariccia (IGP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 7 alineatul (4) primul paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Porchetta di Ariccia” depusă de Italia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirea care figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 iunie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

Dacian CIOLOŞ

Membru al Comisiei


(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(2)  JO C 256, 23.9.2010, p. 10.


ANEXĂ

Produse agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat:

Clasa 1.2.   Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

ITALIA

Porchetta di Ariccia (IGP)


16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/27


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 568/2011 AL COMISIEI

din 14 iunie 2011

de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Miód drahimski (IGP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 7 alineatul (4) primul paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Miód drahimski” depusă de Polonia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirea care figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 iunie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

Dacian CIOLOŞ

Membru al Comisiei


(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(2)  JO C 248, 15.9.2010, p. 8.


ANEXĂ

Produse agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat:

Clasa 1.4.   Alte produse de origine animală (ouă, miere, produse lactate, cu excepția untului, etc.)

POLONIA

Miód drahimski (IGP)


16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/29


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 569/2011 AL COMISIEI

din 15 iunie 2011

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 16 iunie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 iunie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Cod NC

Codul țărilor terțe (1)

Valoare forfetară de import

0702 00 00

MA

90,3

MK

31,8

TR

93,0

ZZ

71,7

0707 00 05

TR

112,2

ZZ

112,2

0709 90 70

TR

117,4

ZZ

117,4

0805 50 10

AR

74,7

CL

79,9

TR

63,4

ZA

98,2

ZZ

79,1

0808 10 80

AR

107,8

BR

74,6

CL

95,6

CN

99,6

NZ

114,6

US

178,7

UY

57,7

ZA

99,5

ZZ

103,5

0809 10 00

TR

166,5

ZZ

166,5

0809 20 95

TR

409,3

XS

175,4

ZZ

292,4


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.


16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/31


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 570/2011 AL COMISIEI

din 15 iunie 2011

de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 pentru anul de comercializare 2010/11

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 951/2006 al Comisiei din 30 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului în ceea ce privește schimburile cu țările terțe în sectorul zahărului (2), în special articolul 36 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză,

întrucât:

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2010/11 s-au stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 565/2011 al Comisiei (4).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prețurile reprezentative și taxele suplimentare aplicabile la importul produselor menționate la articolul 36 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006, stabilite de Regulamentul (UE) nr. 867/2010 pentru anul de comercializare 2010/11, se modifică și figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 16 iunie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 iunie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 178, 1.7.2006, p. 24.

(3)  JO L 259, 1.10.2010, p. 3.

(4)  JO L 156, 15.6.2011, p. 3.


ANEXĂ

Valori modificate ale prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare de import pentru zahărul alb, zahărul brut și produsele înscrise la codul NC 1702 90 95 aplicabile începând cu 16 iunie 2011

(EUR)

Codul NC

Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză

Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză

1701 11 10 (1)

47,19

0,00

1701 11 90 (1)

47,19

0,75

1701 12 10 (1)

47,19

0,00

1701 12 90 (1)

47,19

0,45

1701 91 00 (2)

48,59

2,89

1701 99 10 (2)

48,59

0,00

1701 99 90 (2)

48,59

0,00

1702 90 95 (3)

0,49

0,22


(1)  Stabilire pentru calitatea standard, astfel cum este definită la punctul III din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2)  Stabilire pentru calitatea standard, astfel cum este definită la punctul II din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)  Stabilire la 1 % de conținut de zaharoză.


16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/33


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 571/2011 AL COMISIEI

din 15 iunie 2011

de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 16 iunie 2011

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei din 20 iulie 2010 de stabilirea a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește drepturile de import în sectorul cerealelor (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 16 iunie 2011, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Începând de la 16 iunie 2011, taxele la import în sectorul cerealelor menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament, pe baza elementelor menționate în anexa II.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 16 iunie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 iunie 2011.

Pentru Comisie, pentru președinte

José Manuel SILVA RODRÍGUEZ

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 187, 21.7.2010, p. 5.


ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 16 iunie 2011

Cod NC

Descrierea mărfurilor

Taxa la import (1)

(în EUR/t)

1001 10 00

GRÂU dur de calitate superioară

0,00

de calitate medie

0,00

de calitate inferioară

0,00

1001 90 91

GRÂU comun, pentru sămânță

0,00

ex 1001 90 99

GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță

0,00

1002 00 00

SECARĂ

0,00

1005 10 90

PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid

0,00

1005 90 00

PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)

0,00

1007 00 90

SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării

0,00


(1)  Pentru mărfurile care intră în Uniune prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

3 EUR/t, dacă portul de descărcare a mărfurilor se află la Marea Mediterană sau la Marea Neagră,

2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2)  Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei.


ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

31.5.2011-14.6.2011

1.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010:

(EUR/t)

 

Grâu comun (1)

Porumb

Grâu dur de calitate superioară

Grâu dur de calitate medie (2)

Grâu dur de calitate inferioară (3)

Orz

Bursa

Minnéapolis

Chicago

Cotația

270,51

205,35

Prețul FOB USA

338,30

328,30

308,30

172,34

Primă pentru Golf

16,15

Primă pentru Marile Lacuri

92,13

2.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010:

Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam:

17,78 EUR/t

Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam:

47,92 EUR/t


(1)  Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].

(2)  Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].

(3)  Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].


DECIZII

16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/36


DECIZIA ATALANTA/2/2011 A COMITETULUI POLITIC ȘI DE SECURITATE

din 15 iunie 2011

privind numirea unui comandant al operației UE pentru operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (Atalanta)

(2011/341/PESC)

COMITETUL POLITIC ȘI DE SECURITATE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 38,

având în vedere Acțiunea comună 2008/851/PESC a Consiliului din 10 noiembrie 2008 privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (1) (Atalanta), în special articolul 6,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 6 din Acțiunea comună 2008/851/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate să adopte decizii privind numirea comandantului operației UE.

(2)

Regatul Unit a propus ca contraamiralul Duncan POTTS să îl înlocuiască pe generalul-maior Buster HOWES în calitate de comandant al operației UE.

(3)

Comitetul militar al UE sprijină această propunere.

(4)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Contraamiralul Duncan POTTS este numit prin prezenta decizie în calitate de comandant al operației UE pentru operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 august 2011.

Adoptată la Bruxelles, 15 iunie 2011.

Pentru Comitetul politic și de securitate

Președintele

O. SKOOG


(1)  JO L 301, 12.11.2008, p. 33.


16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/37


DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 9 mai 2011

de modificare a Deciziei BCE/2004/3 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene

(BCE/2011/6)

(2011/342/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 12.3,

având în vedere Decizia BCE/2004/2 din 19 februarie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Băncii Centrale Europene (1), în special articolul 23,

întrucât:

(1)

Potrivit articolului 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul poate încredința Băncii Centrale Europene (BCE) misiuni specifice privind politicile în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, cu excepția întreprinderilor de asigurări. Consiliul și-a exercitat această opțiune și, în temeiul articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 al Consiliului din 17 noiembrie 2010 privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic (2), a încredințat BCE misiunea de a asigura secretariatul Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) și de a furniza pe această cale suport analitic, statistic, logistic și administrativ pentru CERS. În acest context, BCE va trebui de asemenea să elaboreze sau să păstreze documente privind activitățile, politicile sau deciziile sale legate de CERS, care se vor încadra în categoria documentelor BCE în sensul Deciziei BCE/2004/3 din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (3).

(2)

Deși, potrivit articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1096/2010, secretariatul CERS asigură aplicarea Deciziei BCE/2004/3 care definește condițiile și limitele în care CERS trebuie să acorde acces la documentele CERS, BCE trebuie să adapteze Decizia BCE/2004/3 astfel încât aceasta să reflecte faptul că BCE va elabora sau va păstra documente privind activitățile, politicile sau deciziile sale legate de CERS care se vor încadra în categoria documentelor BCE în sensul Deciziei BCE/2004/3.

(3)

Este necesar să se asigure că BCE va avea posibilitatea de a refuza accesul la documentele privind activitățile, politicile sau deciziile întemeiate pe articolul 127 alineatele (5) și (6) din tratat și elaborate sau păstrate de BCE în domeniul stabilității financiare, inclusiv cele privind suportul furnizat CERS de BCE, atunci când divulgarea acestora ar aduce atingere protecției intereselor publice în ceea ce privește stabilitatea sistemului financiar din cadrul Uniunii.

(4)

De asemenea, este necesară modificarea corespunzătoare a Deciziei BCE/2004/3, astfel încât să reflecte modificările terminologice și renumerotarea articolelor ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia BCE/2004/3 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 4 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

la litera (a) se adaugă următoarea liniuță:

„—

stabilitatea sistemului financiar în cadrul Uniunii sau într-un stat membru;”;

(b)

termenii „Comunității”, „comunitară” și „comunitar” se înlocuiesc cu termenul „Uniunii”.

2.

La articolul 4 alineatul (4) se adaugă următoarea teză:

„În ceea ce privește cererile de acces la documentele Comitetului european pentru risc sistemic, se aplică Decizia CERS/2011/5 a Comitetului european pentru risc sistemic din 3 iunie 2011 privind accesul public la documentele Comitetului european pentru risc sistemic (4), adoptată în baza articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 al Consiliului din 17 noiembrie 2010 privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic (5).

3.

La articolul 8, trimiterile la articolul 230 sunt înlocuite cu trimiteri la articolul 263, iar trimiterile la articolul 195 sunt înlocuite cu trimiteri la articolul 228 din tratat.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la 18 iunie 2011.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 9 mai 2011.

Președintele BCE

Jean-Claude TRICHET


(1)  JO L 80, 18.3.2004, p. 33.

(2)  JO L 331, 15.12.2010, p. 162.

(3)  JO L 80, 18.3.2004, p. 42.

(4)  JO C 176, 16.6.2011, p. 3.

(5)  JO L 331, 15.12.2010, p. 162.”


IV Acte adoptate înainte de 1 decembrie 2009, în temeiul Tratatului CE, al Tratatului UE și al Tratatului Euratom

16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/39


DECIZIA NR. 341/09/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 23 iulie 2009

privind schema notificată referitoare la acordarea de avantaje fiscale anumitor cooperative (Norvegia)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE (1),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (2), în special articolele 61-63 și Protocolul 26,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (3), în special articolul 24,

AVÂND ÎN VEDERE articolul 1 alineatul (2) partea I și articolul 4 alineatul (4), articolul 6 și articolul 7 alineatul (5) partea a II-a din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (4),

AVÂND ÎN VEDERE Orientările Autorității privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul privind SEE (5) și, în special, capitolul privind fiscalitatea întreprinderilor,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia nr. 195/04/COL din 14 iulie 2004 privind dispozițiile de punere în aplicare la care se face referire în articolul 27 partea a II-a din Protocolul 3 (6),

AVÂND ÎN VEDERE Decizia nr. 719/07/COL din 19 decembrie 2007 de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 1 alineatul (2) partea I din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție cu privire la schema notificată referitoare la acordarea de avantaje fiscale cooperativelor,

DUPĂ INVITAREA părților interesate să își prezinte observațiile (7) și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

I.   DATE FACTUALE

1.   PROCEDURA

Prin scrisoarea din data 28 iunie 2007 a Ministerului Administrației Publice și Reformei din Norvegia, primită și înregistrată de către Autoritate la data de 29 iunie 2007 (document nr. 427327) și scrisoarea Ministerului de Finanțe din data de 22 iunie 2007, primită și înregistrată de către Autoritate la data de 4 iulie 2007 (document nr. 428135), autoritățile norvegiene au notificat modificările propuse la normele privind fiscalitatea întreprinderilor cooperative prevăzute la secțiunea 10-50 din legea fiscală, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) partea I din Protocolul3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție.

După diverse schimburi de corespondență (8), prin scrisoarea din data de 19 decembrie 2007, Autoritatea a informat autoritățile norvegiene cu privire la decizia de a iniția procedura stabilită la articolul 1 alineatul (2) partea I din Protocolul 3 cu privire la schema notificată referitoare la acordarea de avantaje fiscale anumitor cooperative. Prin scrisoarea din data de 20 februarie 2008 (document nr. 465882), autoritățile norvegiene și-au prezentat observațiile la Decizia nr. 719/07COL de inițiere a procedurii de investigație formală.

Decizia nr. 719/07COL a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în Suplimentul SEE (9). Autoritatea a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la acest subiect.

Autoritatea a primit observații din partea mai multor părți interesate (10). Prin scrisoarea din data de 23 mai 2008 (document nr. 478026), Autoritatea a înaintat aceste observații autorităților norvegiene, cărora le-a fost oferită posibilitatea de a răspunde, însă acestea au hotărât să nu prezinte alte observații.

2.   DESCRIEREA MĂSURII PROPUSE

2.1.   CONTEXT

În 1992, autoritățile norvegiene au introdus o schemă privind acordarea de deduceri fiscale speciale anumitor cooperative. În baza schemei, anumite cooperative din sectorul agriculturii, silviculturii și pescuitului, precum și cooperativele de consum au beneficiat de deduceri fiscale în baza unor contribuții la capitalul propriu. În schemă nu erau cuprinse alte forme de cooperative. Deducerea s-a limitat la maxim 15 % din venitul anual net și se referea doar la partea de venit obținut din schimburile comerciale cu membrii cooperativei. O deducere corespunzătoare sumei maxime permise ar implica reducerea impozitului pe profit de la valoarea normală de 28 % la valoarea de 23,8 %. Obiectivul schemei a fost acela de a acorda un avantaj fiscal cooperativelor, având în vedere faptul că accesul acestora la capital propriu era mai dificil decât în cazul altor întreprinderi (11).

Schema a fost abrogată începând cu anul fiscal 2005. Cu toate acestea, în ceea ce privește Bugetul de stat pentru anul 2007, autoritățile norvegiene au propus reintroducea schemei într-o formă ușor modificată (12). Prin urmare, schema a fost notificată Autorității.

2.2.   OBIECTIVUL SCHEMEI

Conform notificării, cooperativele trebuie sprijinite datorită interesului public privind menținerea întreprinderilor bazate pe principii cum ar fi democrația, autonomia, responsabilitatea, egalitatea, echitatea și solidaritatea, ca alternativă la societățile cu răspundere limitată. Astfel, pentru a asigura interesul public intangibil privind menținerea societăților cooperative ca alternativă la societățile cu răspundere limitată, este necesară despăgubirea cooperativelor pentru dezavantajele suferite comparativ cu alte societăți. Conform notificării, obiectivul schemei notificate este de a compensa o parte a acestor dezavantaje legate de furnizarea de capital.

2.3.   MĂSURA PROPUSĂ

Măsura notificată este prevăzută în proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală, conform căreia cooperativele pot beneficia de o deducere fiscală. Textul este formulat după cum urmează:

„[…] deducerea poate fi acordată pentru contribuțiile la capitalul colectiv în limita de 15 % din venit. Deducerea se acordă numai cu privire la venitul obținut în urma schimburilor comerciale cu membrii cooperativei. Schimburile comerciale cu membrii cooperativei și schimburile comerciale echivalente trebuie să fie înregistrate în contabilitate și trebuie justificate.” (13)

Conform autorităților norvegiene, expresia „capital colectiv” nu se referă la un element din bilanțul cooperativelor, ci este o expresie pur fiscală. Prin urmare, capitalul colectiv poate fi alcătuit din capital reținut, din fonduri de bonificații, care reprezintă bonificațiile membrilor reținute în cadrul cooperativei într-o „rezervă de plată ulterioară” (14) și din fonduri individualizate sub formă de bonificație transferată în conturile de capital ale membrilor cooperativei (15).

Expresia „schimburi comerciale echivalente” este definită în secțiunea 10-50 alineatul (3) din legea fiscală drept achizițiile efectuate de organizații comerciale ale pescarilor de la membrii unei alte organizații comerciale ale pescarilor, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, achizițiile unei cooperative agricole de la o cooperativă similară în scopul regularizării pieței, precum și achizițiile impuse de o autoritate a statului (16).

Din dispoziția propusă reiese că o deducere fiscală se acordă, în general, numai în ceea ce privește venitul obținut în urma schimburilor comerciale cu membrii cooperativelor. Prin urmare, nu se acordă nicio deducere în cazul venitului obținut în urma schimburilor comerciale cu alte entități. După cum se prevede în proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală, trebuie să existe posibilitatea de a se stabili, pe baza evidențelor contabile ale cooperativei, schimburile comerciale cu membrii cooperativei și schimburile comerciale echivalente. Astfel, este esențial să existe contabilități separate pentru schimburile comerciale cu membrii cooperativei și pentru schimburile comerciale cu părțile terțe. Cooperativele trebuie să poată justifica schimburile comerciale cu membrii lor și schimburile comerciale echivalente.

În notificare, autoritățile norvegiene au estimat că pierderea de venit fiscal rezultată din schemă ar fi cuprinsă între 35 milioane NOK și 40 milioane NOK (aproximativ 4-5 milioane EUR) pentru anul fiscal 2007.

2.4.   BENEFICIARII

Schema se va aplica întreprinderilor cooperative menționate la alineatele (2) și (4)-(6) din proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală. Din aceste dispoziții reiese că schema notificată include, în principal, anumite cooperative de consum și cooperative care își desfășoară activitatea în sectorul agriculturii, silviculturii și pescuitului.

În ceea ce privește cooperativele de consum, din alineatul (2) litera (a) din proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală rezultă că vor beneficia de schema notificată numai cooperativele de consum a căror cifră de afaceri constantă rezultă, în proporție de peste 50 %, din schimburile comerciale cu membrii cooperativei.

Mai mult decât atât, societățile cooperative de construcții care intră sub incidența legii privind societățile cooperative de construcții (17) pot beneficia, de asemenea, de deducerea fiscală. Aceasta constituie o extindere a schemei, comparativ cu cea în vigoare până în anul 2005 (a se vedea secțiunea I-2.1 de mai sus).

Cooperativele, altele decât cele menționate în mod expres la secțiunea 10-50 din legea fiscală, nu sunt cuprinse în schemă. Conform autorităților norvegiene, selecția cooperativelor eligibile se bazează pe ipoteza potrivit căreia compensarea cheltuielilor suplimentare este foarte necesară în sectoarele vizate de schema notificată. În general, cooperativele din sectoarele care nu vor fi vizate de schemă sunt, conform autorităților norvegiene, societățile mai mici, cu activitate economică limitată sau cu activitate ne-economică.

2.5.   DEFINIȚIA COOPERATIVELOR ÎN LEGISLAȚIA NORVEGIANĂ

La secțiunea 1 alineatul (2) din Legea privind cooperativele (18), o cooperativă este definită ca fiind o întreprindere

„al cărei obiectiv principal îl reprezintă promovarea intereselor economice ale membrilor săi prin membrii care participă în societate în calitate de cumpărători, furnizori sau într-o altă calitate similară, atunci când

1.

profitul, în afara profitului normal al capitalului investit, fie rămâne în cadrul întreprinderii, fie este distribuit membrilor pe baza cotei lor în schimburile comerciale cu grupul; și

2.

niciunul dintre membri nu este responsabil pentru datoriile grupului, fie integral, fie pentru părți care, însumate, reprezintă totalul datoriei.” (19)

De asemenea, din secțiunea 3 alineatul (2) din Legea privind cooperativele reiese că membrii unei cooperative nu sunt obligați să contribuie la capitalul cooperativei, cu excepția cazului în care fiecare membru în parte și-a exprimat acordul scris în momentul adeziunii sau printr-un acord separat. Această condiție nu se aplică în cazul în care în statutul cooperativei este prevăzută obligația de a se plăti o cotizație. În plus, din aceeași dispoziție rezultă că orice obligație de participare cu capital trebuie limitată fie până la un anumit plafon, fie în alt mod.

2.6.   MIȘCAREA COOPERATISTĂ DIN NORVEGIA (20)

În Norvegia există aproximativ 4 000 de cooperative care dețin împreună peste 2 milioane de membri. Cooperativele își desfășoară activitatea, în principal, în sectorul agriculturii, silviculturii, al pescuitului, în sectorul imobiliar și în sectorul de consum, însă și în alte sectoare ale economiei, cum ar fi asigurările, transporturile, furnizarea de energie, asistența medico-sanitară, mass-media etc.

Federația cooperativelor agricole din Norvegia (FNAC) cuprinde 14 organizații naționale care desfășoară activități cum ar fi prelucrarea, vânzarea și achiziția de produse și bunuri agricole utilizate în producția agricolă (îngrășăminte, utilaje etc.), creșterea animalelor, creditare și asigurări. Cooperativele agricole numără peste 50 000 de membri independenți (agricultori), aproximativ 19 000 de angajați, iar cifra de afaceri anuală se ridică la peste 58 miliarde NOK (aproximativ 6 miliarde EUR). Cooperativele agricole dețin unele dintre cele mai cunoscute mărci norvegiene, cum ar fi TINE (produse lactate), Gilde (carne roșie) și Prior (ouă și păsări de curte). Obiectivul principal al cooperativelor agricole îl reprezintă asigurarea unor canale pentru prelucrarea și comercializarea produselor agricole și asigurarea condițiilor corespunzătoare de acces la capital și la mijloacele de producție care intră în producția fiecărei ferme.

În conformitate cu legea norvegiană privind peștele crud (21), organizațiile cooperative de vânzare din Norvegia au dreptul exclusiv de a gestiona toate operațiile privind prima comercializare de pește și scoici, cu excepția peștelui de crescătorie. În acest sector există șase organizații cooperative de vânzare. Din punct de vedere organizațional, fiecare organizație este legată de o regiune geografică și/sau de specii. Organizațiile cooperative de vânzări sunt deținute chiar de către pescari. În plus față de funcțiile de comercializare, organizațiile de vânzări dețin și funcții de control în ceea ce privește protejarea resurselor marine. Valoarea la prima comercializare a peștelui și scoicilor este de aproximativ 6 miliarde NOK (aproximativ 620 milioane EUR). Un procent de 90 % din cantitatea totală de pește și scoici este destinat exportului.

Coop NKL BA este principala organizație a cooperativelor norvegiene de consum. Coop este un lanț de băcănii cu aproximativ 1,1 milioane de membri independenți organizați în 140 de cooperative. Aceasta administrează peste 1 350 de magazine cu o cifră de afaceri anuală de aproape 34 miliarde NOK (aproximativ 3,6 miliarde EUR) și aproape 22 000 de angajați. Aceasta deține o cotă de piață de 24 % din piața produselor de băcănie. De asemenea, Coop este implicată în prelucrarea produselor alimentare și cooperează cu alte organizații cooperative scandinave de vânzări cu amănuntul în domeniul achizițiilor și prelucrării. Principalul obiectiv al cooperativelor de consum este acela de a asigura bunuri și servicii sigure și utile la prețuri competitive pentru membrii săi, fiind în același timp o organizație de interes pentru membri în aspecte privind consumatorii.

Federația asociațiilor cooperative imobiliare din Norvegia (NBBL) este o asociație națională care reprezintă 86 de asociații cooperative imobiliare și numără 772 000 de membri independenți și 378 000 de locuințe în aproape 5 100 de cooperative imobiliare afiliate. Asociațiile cooperative imobiliare diferă ca dimensiune, numărând între 100 și 190 000 de membri independenți. Asociațiile cooperative imobiliare dețin un segment important din piața imobiliară urbană; în Oslo, cota de piață se apropie de 40 %, media națională fiind de 15 %. Obiectivele principale sunt asigurarea unor locuințe sigure și adecvate pentru membri și a unor condiții corespunzătoare și stabile pentru sectorul imobiliar cooperatist.

2.7.   NORME NORVEGIENE PRIVIND FISCALITATEA ÎNTREPRINDERILOR ȘI POZIȚIA FAȚĂ DE COOPERATIVE

În Norvegia, impozitul general pe profit este în prezent de 28 % și se aplică venitului net impozabil al societăților comerciale. Acesta se aplică și în cazul în care venitul este adăugat la capitalul propriu al societății. Cu toate acestea, Curtea Supremă din Norvegia a concluzionat că depozitele de acțiuni nu reprezintă un venit impozabil pentru întreprinderea beneficiară (22). Motivul îl reprezintă faptul că aceste contribuții sunt considerate a fi fost impozitate anterior, ca venit al contribuabilului. Prin urmare, în timp ce o întreprindere trebuie să achite un impozit de 28 % pentru capitalul social finanțat din venitul său propriu, pentru depozitele asociaților sau ale publicului nu se plătește nici un impozit. Rezultă că întreprinderile organizate sub formă de societăți cu răspundere limitată etc. își pot majora capitalul propriu prin acceptarea depozitelor de acțiuni neimpozabile de la asociați sau de la populație.

Cu toate acestea, cooperativele nu au această posibilitate. Conform legislației norvegiene privind cooperativele, acestea nu pot emite acțiuni către populație și nici alte certificate de capital sau titluri de valoare. Mai mult decât atât, se consideră că principiul participării deschise limitează cota contribuțiilor de capital pe care cooperativele le pot solicita membrilor lor.

Conform notificării, obligațiile și limitările impuse cooperativelor prin lege sunt considerate de autoritățile norvegiene ca fiind esențiale și inerente principiilor cooperatiste. Astfel, autoritățile norvegiene consideră că ridicarea acestor restricții ar încălca principii cooperatiste fundamentale. Autoritățile norvegiene subliniază faptul că legislația norvegiană privind cooperativele poate fi mai strictă în această privință decât legislația privind cooperativele din alte state europene. Spre exemplu, autoritățile norvegiene fac referire la articolul 64 din Regulamentul (CE) privind statutul Societății cooperative europene (23), conform căruia cooperativa poate prevedea emiterea de titluri de valoare, altele decât acțiunile, care să poată fi subscrise atât de membri, cât și de nemembri. Cu toate acestea, autoritățile norvegiene consideră că sunt necesare restricțiile impuse cooperativelor din Norvegia.

3.   MOTIVE PENTRU INIȚIEREA PROCEDURII

Prin Decizia nr. 719/07/COL, Autoritatea a hotărât să inițieze procedura de investigație formală privind schema notificată. În decizia de inițiere, opinia preliminară a Autorității era aceea că schema constituia ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

În primul rând, Autoritatea a considerat că beneficiul fiscal propus pentru cooperative conferă acestora un avantaj. În al doilea rând, Autoritatea l-a considerat ca fiind selectiv și și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că acesta s-ar justifica prin natura sau sistemul fiscal general din Norvegia. Pe baza faptului că schema ar reduce impozitul pe profit plătibil de cooperativele vizate, Autoritatea și-a exprimat incertitudinea în ceea ce privește măsura în care schema nu ar denatura și nici nu ar amenința să denatureze concurența. În cele din urmă, Autoritatea și-a exprimat îndoiala cu privire la măsura în care schema notificată ar putea fi considerată ca fiind conformă cu oricare dintre scutirile prevăzute la articolul 61 din Acordul privind SEE și, prin urmare, compatibilă cu normele privind ajutorul de stat din Acordul privind SEE.

4.   OBSERVAȚIILE AUTORITĂȚILOR NORVEGIENE

Autoritățile norvegiene afirmă că deducerea fiscală propusă nu oferă un avantaj cooperativelor. Pe de o parte, autoritățile norvegiene susțin că deducerea fiscală ar trebui considerată drept „parte a unei înțelegeri prin care schema fiscală reprezintă alocații acordate de stat societăților cooperative în vederea adaptării la cadrul juridic actual aplicabil cooperativelor” (24). Prin aceasta, statul protejează forma de cooperativă ca alternativă la societățile cu răspundere limitată, ceea ce este considerat un beneficiu intangibil, de interes public. Însă, pe de altă parte, autoritățile norvegiene susțin că deducerea fiscală ar trebui privită ca o despăgubire pentru costurile suplimentare suportate de cooperative din cauza restricțiilor impuse acestora în ceea ce privește accesul la capital propriu, ceea ce este considerat a fi un dezavantaj structural pentru cooperativă. Autoritățile norvegiene presupun că măsura în cauză nu face decât să compenseze și să contracareze dezavantajul fundamental impus cooperativelor în ceea ce privește accesul la capital propriu.

În legătură cu ambele argumente, autoritățile norvegiene afirmă că schema este conformă cu principiul investitorului în economia de piață. Argumentul pare să se bazeze pe perspectiva potrivit căreia ajutorul acordat în cadrul schemei nu va depăși costurile suplimentare pe care le presupune funcționarea în forma juridică a unei cooperative și nici beneficiul public privind protejarea formei juridice de cooperativă.

Mai mult decât atât, autoritățile norvegiene rămân de părere că recurgerea la o măsură fiscală nu împiedică aplicarea principiului investitorului în economia de piață, întrucât forma de ajutor aleasă de stat ar trebui să fie irelevantă.

Din jurisprudența instanțelor europene și din practica decizională a Comisiei Europene rezultă că, atunci când o măsură compensează un dezavantaj suferit de o întreprindere, această situație nu implică faptul că măsura nu poate fi privită ca oferind un avantaj întreprinderii. În opinia autorităților norvegiene, această practică nu se aplică în cazul de față. Toate societățile cu răspundere limitată își pot majora capitalul propriu prin acceptarea de depozite care constituie venit neimpozabil pentru societate. Schema nu face decât să compenseze dezavantajul și situează cooperativele pe aceeași poziție cu alte societăți. De asemenea, autoritățile norvegiene susțin că situația de față se poate diferenția de decizia Comisiei Europene în cazul OTE  (25), deoarece beneficiul fiscal și costurile suplimentare rezultate din obligație se produc simultan în cazul de față. Autoritățile norvegiene citează punctul 101 din cazul OTE, întrucât arată faptul că acesta ar putea fi important pentru calificarea ca ajutor de stat.

În ceea ce privește caracterul selectiv al schemei, autoritățile norvegiene afirmă că schema determină tratarea cooperativelor ca și când capitalul propriu ar fi fost finanțat de acționari. Avantajul fiscal permite cooperativei beneficiare alocarea aceleiași sume drept capital propriu fără a fi nevoită să plătească impozit, ca și când ar fi primit o sumă similară ca depozite de acțiuni. În consecință, în opinia autorităților norvegiene, regula generală privind depozitele de capital propriu este aplicabilă și cooperativelor.

De asemenea, autoritățile norvegiene susțin că schema notificată este conformă cu normele SEE privind ajutorul de stat și cu principiile exprimate în Comunicarea Comisiei privind cooperativele (26). Autoritățile norvegiene fac referire, în special, la secțiunea 3.2.6 din Comunicarea Comisiei, conform căreia un tratament fiscal special acordat cooperativelor ar fi binevenit.

În ultimul rând, în ceea ce privește denaturarea concurenței, autoritățile norvegiene afirmă că schema nu face decât să contracareze o denaturare existentă în detrimentul cooperativelor și, prin urmare, sporește eficiența piețelor afectate.

5.   OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR TERȚE

În urma publicării Deciziei nr. 719/07/COL de inițiere a procedurii de investigație formală privind ajutorul notificat acordat anumitor cooperative, Autoritatea AELS de Supraveghere a primit observații din partea unor părți terțe.

Observațiile guvernului francez se referă, în esență, la caracterul special al cooperativelor, accentuând faptul că schema notificată este destinată numai să compenseze dezavantajele lor structurale.

Cooperatives Europe reprezintă cooperativele de pe întreg teritoriul Europei și vizează sprijinirea și dezvoltarea întreprinderilor cooperative. În primul rând, organizația face referire la identitatea specifică a cooperativei, recunoscută de autoritățile comunitare. Cooperatives Europe consideră că schemele specifice de care beneficiază cooperativele nu ar trebui comparate cu schemele care se aplică altor tipuri de întreprinderi, întrucât schemele constituie transpunerea operațională a principiilor cooperative. De asemenea, Cooperatives Europe susține că măsurile fiscale speciale destinate cooperativelor nu au ca obiectiv sau ca efect crearea concurenței neloiale, ci, mai curând, sunt menite să țină seama de limitările inerente formei de cooperativă și să le compenseze în mod proporțional. Conform Cooperatives Europe, schema este justificată de principiul egalității, întrucât cooperativele se confruntă cu anumite dezavantaje, inter alia în ceea ce privește accesul la capital. Cooperatives Europe consideră că societățile cooperative se supun unei scheme juridice autonome, care ține seama de particularitățile acestora. Se argumentează că, în cazul în care o schemă fiscală destinată cooperativelor este conformă cu logica sistemului juridic din statul membru, dacă este o consecință a modurilor de funcționare operațională a cooperativei legată de principiile și valorile cooperatiste și dacă este proporțională cu limitările impuse de aceste moduri de funcționare cooperatistă, ea nu poate fi considerată ajutor de stat sau avantaj, ci, pur și simplu, o schemă care decurge dintr-o logică de funcționare diferită de a altor tipuri de întreprinderi și se justifică prin egalitatea de tratament între diferitele tipuri de întreprinderi. În cele din urmă, Cooperatives Europe susține că schema compensează dezavantajele suportate de cooperative și, prin urmare, recunoaște logica sistemului cooperatist și dreptul său de a concura în condiții egale.

Kooperativa Förbundet, o organizație a cooperativelor de consum din Suedia, susține argumentele prezentate de Cooperative Europe.

Confcooperative – Confederazione Cooperative Italiane este o organizație de cooperative din Italia. Aceasta subliniază obiectivul de tip mutual al cooperativelor și concluzionează că legislația norvegiană este conformă cu cea a altor state membre care urmăresc să reducă dezavantajele suportate de cooperative, în special în ceea ce privește aportul de capital, subliniază că orice plată suplimentară efectuată de un membru către cooperativă rămâne proprietatea acestuia și, prin urmare, nu poate fi impozitată la nivelul cooperativei.

Legacoop – Lega Nazionale delle Cooperative e Mutue este o organizație a cooperativelor italiene din toate sectoarele. Legacoop face referire la excedentul obținut de cooperative provenit din renunțarea temporară a membrilor la primele cuvenite. Organizația consideră că schema este conformă cu legislația civilă și fiscală referitoare la cooperativele europene și că schema va contribui la reducerea dezavantajelor cooperativelor privind accesul la capital.

Coop de France este o organizație a cooperativelor franceze din sectorul agriculturii. Organizația face trimitere la cadrul juridic european care a recunoscut rolul special jucat de cooperative, indiferent de sectorul economic în care își desfășoară activitatea, și a dezvoltat instrumente care le-au oferit siguranță juridică. Mai mult, organizația susține că schema nu constituie ajutor, ci, pur și simplu, despăgubește cooperativele pentru dezavantajele structurale inerente formei lor juridice. De asemenea, se estimează că schema se încadrează în logica sistemului și, prin urmare, nu este selectivă. Argumentația acesteia se bazează în special pe argumentul potrivit căruia capitalul cooperativelor este indivizibil și este alcătuit din profiturile nedistribuite ale membrilor. Coop de France face referire, de asemenea, la dificultățile cu care se confruntă cooperativele în ceea ce privește accesul la capitalul propriu determinate de imposibilitatea de a emite acțiuni, de numărul limitat de potențiali membri din cauza obiectivului cooperativei și de imposibilitatea cooperativelor de a recurge la instrumente financiare.

Landbrugsrådet este o organizație a cooperativelor din sectorul agriculturii din Danemarca. Organizația susține că schema asigură condiții nediscriminatorii diferitelor tipuri de întreprinderi prin respectarea specificității cooperativelor și a principiilor cooperatiste. Schema nu favorizează cooperativele, ci corectează un dezavantaj structural.

CECOP-CICOPA-Europe reprezintă cooperativele industriale și de servicii. Organizația susține că schemele speciale de care beneficiază cooperativele nu trebuie comparate cu schemele care se aplică altor tipuri de întreprinderi, întrucât acestea se bazează pe principiile care guvernează cooperativele. De asemenea, aceasta susține că, atunci când Autoritatea compară situația cooperativelor cu cea a altor societăți, ea pare să stabilească o ierarhie între forme juridice, schema cooperativă fiind percepută ca o excepție. Acest lucru nu este conform cu Tratatul European sau cu regulamentul privind statutul unei societăți europene. Organizația, făcând referire la Comunicarea Comisiei privind cooperativele, susține că schema notificată ține seama de limitările inerente formei juridice de cooperativă și le compensează în mod proporțional.

Confederația generală a cooperativelor agricole din UE (COGECA) reprezintă interesul economic de ansamblu al cooperativelor din sectorul agriculturii, agro-alimentar, silviculturii și pescuitului din Europa. Organizația face referire la rolul fundamental al cooperativelor din aceste sectoare, recunoscut de numeroase state membre ale UE, precum și la faptul că aceste cooperative au prevăzut în statutul lor preocuparea față de comunitate (dezvoltare durabilă). Organizația își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că tratamentul fiscal unitar aplicat cooperativelor și altor întreprinderi poate avea ca rezultat adoptarea de către cooperative a altor forme juridice de organizare și, prin urmare, ar putea determina îngreunarea accesului agricultorilor pe piață.

CCAE Confederación de Cooperativas Agrarias de España, o organizație a cooperativelor agricole, susține argumentele prezentate de COGECA, Coop de France și Cooperatives Europe.

Groupement National de la Coopération este o organizație a mișcării cooperatiste din Franța. Aceasta susține că tratamentul fiscal în favoarea cooperativelor din Franța și din alte țări europene este menit să asigure o concurență loială între cooperative și alte întreprinderi și nu denaturează concurența. Organizația face referire la caracteristicile distinctive ale cooperativelor și subliniază faptul că acestea, pentru a exista și pentru a se dezvolta, au nevoie de un anumit cadru juridic și fiscal în care să se țină seama de particularitățile lor și de condițiile în care își desfășoară activitățile. Aceasta susține perspectiva norvegiană potrivit căreia schema nu oferă niciun avantaj cooperativelor și afirmă că schema nu va denatura concurența, întrucât ar fi imposibil să existe aceleași norme pentru întreprinderi cu forme juridice diferite și caracteristici diferite. În acest sens, organizația subliniază faptul că ajutorul nu ar fi disproporțional.

Comitetul permanent pentru probleme cooperative din Norvegia (denumit în continuare „NSCC”) este o organizație a cooperativelor norvegiene. Inițial, NSCC afirma că există o diferență fundamentală între cooperative și alte forme juridice de întreprinderi, respectiv aceea că relația dintre cooperativă și membrii săi este diferită față de cea existentă între o societate cu răspundere limitată și un acționar. Acest lucru va afecta, de asemenea, măsurile fiscale impuse cooperativelor.

NSCC susține, în primul rând, că măsura nu constituie ajutor de stat, întrucât aceasta se justifică prin natura sau sistemul fiscal general. În acest sens, NSCC consideră că societățile cooperative își constituie capitalul propriu pe baza bonificațiilor cuvenite membrilor, însă neplătite. În mod normal, acest excedent trebuie achitat membrilor cooperativei întrucât constituie, de fapt, o corecție de preț întârziată, care nu aparține cooperativei, ci membrilor. În cazul în care aceste bonificații sunt plătite, suma respectivă este deductibilă din punct de vedere fiscal pentru cooperativă. În cazul în care excedentul rezultat din bonificații nu este plătit, acesta va constitui un aport de capital de la membrii cooperativei. Astfel, neimpozitarea excedentului, indiferent dacă se constituie capital propriu sau este rambursat membrilor, se încadrează în logica sistemului. În plus, se aplică principiul care stă la baza evitării dublei impuneri a unei sume. La fel cum plasamentele private sunt neimpozabile societății cu răspundere limitată deoarece au fost deja impozitate la acționar, aportul de capital al membrului cooperativei ar trebui să fie scutit de la plata impozitului la nivelul cooperativei, deoarece a fost deja impozitată membrilor acesteia. Prin urmare, NSCC consideră că schema nu ar trebui privită din perspectiva normelor privind impozitul pe venit, ci mai degrabă drept cadrul juridic care reglementează contribuția acționarilor la capitalul propriu al întreprinderii.

În al doilea rând, NSCC susține că măsura nu reprezintă un avantaj, deoarece rolul acesteia este de a compensa dezavantajul structural inerent structurii juridice a cooperativelor. Făcând referire la decizia de inițiere a procedurii de investigare, NSCC afirmă în continuare că nu este relevant să se examineze dacă dezavantajele structurale sunt compensate prin alte elemente din regimul privind cooperativele din Norvegia, însă criteriul juridic ar trebui să evidențieze dacă dezavantajul respectiv, pe care măsura urmărește să îl corecteze, este compensat prin alte măsuri.

În al treilea rând, NSCC susține că măsura nu este selectivă, întrucât tratamentul fiscal diferit aplicat cooperativelor și altor întreprinderi reflectă deosebirile rezultate din dreptul societăților comerciale. Prin urmare, având în vedere că măsura fiscală analizată se aplică numai entităților organizate sub formă de cooperative, aceasta privește numai o formă juridică de întreprindere accesibilă tuturor. În consecință, măsura nu este selectivă.

II.   EVALUARE

1.   DOMENIUL DE APLICARE A DECIZIEI

Astfel cum se prevede la secțiunea I-2.4 de mai sus, potențialii beneficiari ai schemei sunt, în mare parte, cooperative care își desfășoară activitatea în sectorul agriculturii, silviculturii și pescuitului, precum și anumite cooperative de consum și societăți cooperative de construcții.

Articolul 8 din Acordul privind SEE definește domeniul de aplicare a acordului. Articolul 8 alineatul (3) prevede următoarele:

„Cu excepția cazului în care se prevede în mod contrar, dispozițiile prezentului acord se aplică numai:

(a)

produselor care se încadrează în capitolele 25-97 din Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, cu excepția produselor menționate în Protocolul 2;

(b)

produselor la care se face referire în Protocolul 3, sub rezerva regimului specific stabilit în protocolul respectiv.”

Prin urmare, sectorul agriculturii și pescuitului se situează în mare măsură în afara domeniului de aplicare a normelor privind ajutorul de stat din Acordul privind SEE.

Astfel, decizia se aplică în cazul concesiei fiscale propuse pentru cooperative, însă nu se referă la cooperativele care își desfășoară activitatea în sectorul agriculturii și pescuitului, în măsura în care activitățile acestor cooperative nu intră în domeniul de aplicare a normelor privind ajutorul de stat din Acordul privind SEE.

2.   PREZENȚA AJUTORULUI DE STAT

2.1.   INTRODUCERE

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE este formulat după cum urmează:

„Cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul acord, orice ajutor acordat de statele membre ale CE, de statele AELS sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre părțile contractante, este incompatibil cu aplicarea prezentului acord.”

Autoritatea reamintește că, în general, sistemul fiscal al unui stat AELS nu este acoperit de Acordul privind SEE. Fiecare stat AELS este în măsură să conceapă și să pună în aplicare un sistem fiscal conform cu propriile opțiuni strategice. Cu toate acestea, aplicarea unei măsuri fiscale, cum ar fi deducerea aplicată impozitului pentru anumite cooperative, poate avea consecințe care ar aduce măsura în domeniul de aplicare a articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Conform jurisprudenței (27), articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE nu face diferența între măsurile de intervenție a statului pe baza cauzelor sau obiectivelor acestora, ci le definește în funcție de efectele lor.

2.2.   PREZENȚA RESURSELOR DE STAT

Pentru a constitui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, ajutorul trebuie să fie acordat de către stat sau prin intermediul resurselor de stat.

Autoritatea amintește că, în conformitate cu jurisprudența consacrată, definiția ajutorului este mai generală decât cea a subvenției, deoarece include nu numai beneficiile, cum ar fi subvențiile propriu-zise, ci și măsurile de stat care, sub diferite forme, reduc taxele prevăzute în mod normal în bugetul unei întreprinderi și care, astfel, fără a fi subvenții în accepțiunea strictă a termenului, au un caracter similar și produc același efect (28).

În conformitate cu schema notificată, cooperativele la care se face trimitere în secțiunea 10-50 din legea fiscală vor avea dreptul la o formă specială de deducere fiscală. În consecință, aceste cooperative pot deduce din venitul lor contribuțiile la capitalul propriu. Deducerea fiscală implică reducerea impozitului plătibil de cooperativele vizate de schemă. Măsura atrage o pierdere a veniturilor fiscale pentru statul norvegian, estimată de autoritățile norvegiene între aproximativ 35 și 40 milioane NOK (aproximativ 4-5 milioane EUR) pentru exercițiul financiar 2007. Conform jurisprudenței consacrate, o măsură prin care autoritățile publice acordă anumitor întreprinderi o scutire de la plata impozitului care, în pofid faptului că nu implică un transfer de resurse de stat, îi plasează pe beneficiarii scutirii fiscale într-o situație financiară mai favorabilă decât pe ceilalți contribuabili, constituie ajutor acordat de stat sau prin intermediul resurselor de stat (29). Prin urmare, Autoritatea consideră că măsura notificată implică resurse de stat.

2.3.   FAVORIZAREA ANUMITOR ÎNTREPRINDERI SAU A PRODUCȚIEI DE ANUMITE BUNURI

2.3.1.    Selectivitate

În primul rând, măsura de ajutor trebuie să fie selectivă în sensul că favorizează „anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri”.

Cooperativele eligibile în temeiul schemei sunt întreprinderi în sensul normelor privind ajutorul de stat prevăzute de Acordul privind SEE. Conform jurisprudenței consacrate, conceptul de „întreprindere” acoperă orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul de finanțare (30).

Pentru a se stabili dacă o măsură este sau nu selectivă, este necesar să se analizeze dacă, în contextul unui anumit sistem juridic, măsura în cauză constituie un avantaj pentru anumite întreprinderi comparativ cu altele aflate într-o situație similară de jure și de facto  (31).

În cele ce urmează, Autoritatea va analiza aceste elemente din perspectiva deducerii fiscale acordate în favoarea anumitor cooperative prevăzute la secțiunea 10-50 din legea fiscală.

În vederea clasificării unei măsuri fiscale ca fiind selectivă, Autoritatea trebuie să identifice și să examineze într-o primă instanță regimul comun sau „normal” din cadrul sistemului fiscal aplicabil care constituie cadrul relevant de referință (32).

În Norvegia, cooperativele se supun impozitului pe profit aplicabil în mod general. Prin acest impozit se urmărește impozitarea profiturilor (venitul net) realizate de societăți. Cu toate acestea, conform secțiunii 10-50 propuse de legea fiscală, anumite cooperative de consum, cooperative din sectorul agriculturii, silviculturii și pescuitului, precum și cooperativele de construcții au dreptul la o deducere de până la 15 % din venitul lor obținut din schimburile comerciale cu membrii cooperativei. Astfel, baza pentru impozitare a acestor întreprinderi este redusă și, prin urmare, se reduce și impozitul care li se aplică. Această normă de impozitare se abate de la normele obișnuite privind impozitul pe care trebuie să-l plătească întreprinderile din Norvegia.

În notificare, autoritățile norvegiene susțin că sistemul de referință pertinent din cazul de față este cadrul general pentru aportul de capital. Autoritatea este de altă părere. Având în vedere că scutirea fiscală acordată anumitor cooperative constituie o derogare de la impozitul pe profit general aplicabil, Autoritatea consideră că baza relevantă în raport cu care măsura notificată trebuie analizată este sistemul impozitului pe profit. Prin urmare, impozitul pe profit constituie cadrul relevant de referință față de care trebuie estimată derogarea.

În continuare, Autoritatea trebuie să evalueze dacă, în cadrul unei anumite scheme reglementate (în acest caz impozitul pe profit), o măsură de stat este de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, comparativ cu alte întreprinderi aflate într-o situație de jure și de facto comparabilă din perspectiva obiectivului urmărit de măsura în cauză (33).

În consecință, Autoritatea trebuie să evalueze și să stabilească dacă un avantaj acordat în cadrul măsurii fiscale în cauză poate fi selectiv, demonstrând că măsura face excepție de la regimul comun, întrucât măsura face deosebirea între operatorii economici care, din perspectiva obiectivului asociat sistemului fiscal al statului în cauză, se află într-o situație comparabilă de facto și de jure  (34).

Conform jurisprudenței menționate anterior, Autoritatea trebuie, în consecință, să evalueze dacă, din punct de vedere al impozitului pe profit, deducerea de 15 % din venitul cooperativelor obținut din schimburile comerciale cu membrii lor favorizează anumite cooperative în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, comparativ cu alte întreprinderi aflate într-o situație de jure și de facto comparabilă din perspectiva obiectivului urmărit prin aplicarea impozitului pe profit.

După cum se menționează mai sus, obiectivul urmărit prin aplicarea impozitului pe profit este acela de a impozita profiturile realizate de societăți.

În acest context, Autoritatea este conștientă de specificitatea cooperativelor. Autoritatea remarcă, în primul rând faptul că, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind cooperativele, „[c]ooperativele funcționează în interesul membrilor lor, care sunt în același timp utilizatori, și nu sunt administrate în interesul investitorilor externi. Membrilor le sunt distribuite profiturile în funcție de tranzacțiile efectuate cu cooperativa, iar resursele și activele sunt deținute în comun, nu pot fi distribuite și sunt destinate intereselor comune ale membrilor. Având în vedere că raporturile personale dintre membri sunt, în principiu, strânse și importante, acceptarea noilor membrii este supusă aprobării, în timp ce drepturile de vot nu sunt neapărat proporționale cu participațiile (un vot de persoană). Demisia conferă membrilor dreptul de a li se rambursa partea cuvenită și presupune reducerea capitalului” (35).

În consecință, o cooperativă pur mutuală este definită, în primul rând, printr-un raport specific cu membrii cooperativei, prin aceasta înțelegându-se că membrii sunt implicați activ în tranzacțiile cooperativei și că relația care se stabilește între aceștia și cooperativă reprezintă mai mult decât o relație pur comercială. În al doilea rând, activele cooperativei sunt deținute în comun de către membri, iar profiturile sunt distribuite exclusiv între membrii cooperativei, pe baza tranzacțiilor acestora cu cooperativa.

Pe baza principiilor stabilite mai sus, Autoritatea nu exclude faptul că aceste cooperative mutuale și alte societăți pot fi considerate a nu se afla într-o situație comparabilă de jure și de facto, în cazul în care este vorba despre obiectivul impozitului pe profit.

Cu toate acestea, în cazul de față, se pare că natura pur mutuală a anumitor cooperative care fac parte din schema notificată este îndoielnică. O mare parte din tranzacțiilor anumitor cooperative care fac parte din schemă nu se referă la schimburile cu membrii cooperativei, ci la schimburile cu alți clienți. În acest sens, Autoritatea face referire la limitarea prevăzută la secțiunea 10-50 din legea fiscală, prin care numai cooperativele de consum cu peste 50 % din cifra reală de afaceri realizată în urma schimburilor comerciale cu membrii cooperativelor urmează să beneficieze de schema notificată. În opinia Autorității, aceste cooperative preponderent mutuale sunt diferite față de modelul de cooperativă prezentat în Comunicarea Comisiei privind cooperativele.

În plus, schema cuprinde numai acele cooperative la care se face referire în proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală, în speță, anumite cooperative de consum, cooperative care își desfășoară activitatea în sectorul agriculturii, silviculturii și pescuitului, precum și societăți cooperative de construcții. Numai aceste cooperative au dreptul de a beneficia de o deducere de până la 15 % în partea din venitul realizat în urma schimburilor cu membrii lor. În consecință, avantajul fiscal în cauză se acordă pe baza formei juridice de cooperativă a întreprinderii și a sectoarelor în care întreprinderea respectivă își desfășoară activitatea. Prin urmare, este clar că măsura este selectivă în raport cu alți operatori economici comparabili.

Prin aplicarea unei impozitări diferite asupra profiturilor anumitor cooperative, realizate din schimburile comerciale cu membrii acestora în funcție de sectorul lor de activitate, Autoritatea consideră că secțiunea 10-50 a legii fiscale din Norvegia face distincție între operatorii economici care, din perspectiva obiectivului asociat sistemului privind impozitul pe profit, se află într-o situație comparabilă de facto și de jure.

În conformitate cu jurisprudența consacrată, conceptul de ajutor de stat nu se referă la măsurile de stat care fac distincție între întreprinderi și care, în consecință, sunt selective prima facie, în cazul în care diferențierea respectivă rezultă din natura sau structura de ansamblu a sistemului din care fac parte (36). Jurisprudența Curții AELS și a instanțelor comunitare a stabilit că o măsură fiscală specială destinată să scutească parțial sau integral întreprinderile dintr-un anumit sector, de obligațiile care rezultă din aplicarea normală a sistemului general poate fi justificată de logica internă a sistemului fiscal în cazul în care este conform cu aceasta (37).

Prin urmare, Autoritatea trebuie să stabilească dacă diferențierea între anumite cooperative și alte întreprinderi nu este, totuși, neselectivă, întrucât este rezultatul naturii sau schemei generale a sistemului de taxe din care face parte. Cu alte cuvinte, trebuie să stabilească dacă diferențierea rezultă direct din principiile de bază sau orientative ale acelui sistem (38).

Din jurisprudență reiese că statul SEE care a introdus o astfel de diferențiere este cel care trebuie să dovedească faptul că este justificată prin natura sau schema generală a sistemului în cauză (39). Autoritățile norvegiene susțin că deducerea fiscală aplicabilă anumitor cooperative se justifică prin natura sau schema generală, deoarece implică faptul că sistemul norvegian de finanțare a capitalului propriu al societăților prin acceptarea de depozite neimpozabile este făcut să se aplice și cooperativelor. Cu alte cuvinte, schema ar viza compensarea unui dezavantaj al cooperativelor, inerent formei lor juridice.

În opinia Autorității, în cazul de față, justificarea oferită de autoritățile norvegiene potrivit căreia deducerea aplicată impozitului pe profit ar trebui considerată ca o despăgubire a cheltuielilor suplimentare suportate de cooperative din cauza accesului dificil la capital nu poate fi considerată a se încadra în logica sistemului privind impozitul pe profit. Impozitul pe profit se aplică venitului unei societăți realizat din schimburile comerciale obișnuite, în timp ce depozitele de acțiuni și alte depozite de capital propriu nu sunt considerate ca reprezentând venituri în conformitate cu legislația fiscală norvegiană (40). Astfel, chiar dacă obiectivul urmărit de autoritățile norvegiene este lăudabil, nu pare să decurgă direct din principiile fundamentale și orientative ale sistemului din care face parte măsura, respectiv sistemul fiscal. Autoritatea reamintește că, în conformitate cu jurisprudența consacrată, obiectivul urmărit de măsurile de stat nu este suficient pentru a exclude în întregime acele măsuri din clasificarea drept ajutor în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE (41).

De asemenea, în cazul de față, Autoritatea remarcă faptul că schema notificată nu este destinată să se aplice tuturor cooperativelor, care, în principiu, ar trebui să suporte același dezavantaj structural subliniat de autoritățile norvegiene. Dimpotrivă, schema cuprinde numai cooperativele din acele sectoare care sunt menționate expres în proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală. Autoritățile norvegiene nu au prezentat niciun argument care să indice faptul că limitarea schemei la aceste cooperative este conformă cu natura și cu sistemul fiscal general. Documentele pregătitoare ale secțiunii 10-50 din legea fiscală fac referire, pur și simplu, la cooperativele cuprinse în schemă ca reprezentând sectoarele cooperative tradiționale (42), un considerent irelevant în cadrul impozitării societăților. Mai mult decât atât, conform autorităților norvegiene, limitarea se bazează pe ipoteza potrivit căreia cooperativele care urmează a fi cuprinse în schemă au nevoie de ajutor mai mult decât cooperativele din alte sectoare. Cu toate acestea, autoritățile norvegiene nu au prezentat nici informații obiective care să sprijine această ipoteză, nici orice alt obiectiv sau o justificare întemeiată pentru această diferențiere.

În conformitate cu jurisprudența (43), Autoritatea consideră că necesitatea de a se ține seama de anumite cerințe (în acest caz, particularitățile cooperativelor ca organizații), oricât de legitimă, nu poate justifica excluderea măsurilor selective, nici a celor specifice, din domeniul de aplicare a articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, întrucât, în orice situație, este util să se țină seama de obiectivele date atunci când se evaluează compatibilitatea măsurii de ajutor de stat, conform articolului 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE.

În plus, Autoritatea face referire la observațiile Comitetului permanent pentru probleme cooperatiste din Norvegia și la mențiunea potrivit căreia o scutire de la plata impozitului acordată cooperativelor ar fi justificată în temeiul argumentelor privind dubla impunere și, în consecință, s-ar încadra în natura și logica sistemului privind impozitul pe profit. Cu toate acestea, pe baza informațiilor de care dispune, Autoritatea nu poate exclude faptul că ar putea exista situații în care capitalul să nu fie impozitat nici la cooperativă, nici la membri.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește cazul de față și în lipsa oricăror argumente convingătoare contrare, Autoritatea este de părere că aplicarea unui tratament fiscal favorabil numai în cazul anumitor cooperative fără a oferi nicio justificare obiectivă pentru această diferențiere nu poate fi considerată conformă cu logica sistemului fiscal (44). Chiar și în cazul în care măsura fiscală în cauză își stabilește domeniul de aplicare pe baza unor criterii obiective, cert rămâne faptul că,prin natura ei, măsura este selectivă (45).

În acest context, Autoritatea consideră că deducerea fiscală aplicabilă anumitor cooperative reprezintă o derogare de la regimul normal privind impozitul pe profit, nu pare a fi justificată de natura sau schema generală a sistemului și, prin urmare, trebuie considerată selectivă (46).

2.3.2.    Avantaj

În al doilea rând, pentru a stabili dacă s-a acordat un avantaj economic cooperativelor cuprinse în schemă, Autoritatea trebuie să evalueze dacă măsura scutește beneficiarii de obligațiile pe care trebuie să le suporte în mod normal pe parcursul desfășurării activității. Autoritatea este de părere că problema potrivit căreia schema conferă sau nu un avantaj cooperativelor trebuie analizată din perspectiva sistemului privind impozitul pe profit care se aplică atât societăților lucrative, cât și cooperativelor, inclusiv celor care nu sunt cuprinse în schemă.

Conform schemei notificate, anumite cooperative au dreptul la o deducere de până la 15 % din venitul obținut din schimburile comerciale cu membrii lor. Astfel, baza pentru impozitare a acestor întreprinderi se reduce, la fel ca și impozitul pe profit. Prin urmare, măsura scutește cooperativele de obligațiile pe care în mod normal ar trebui să le suporte din bugetele lor. Această normă fiscală face excepție de la normele obișnuite privind impozitul pe profit pe care trebuie să-l plătească întreprinderile din Norvegia.

Autoritățile norvegiene și mai multe părți terțe care au prezentat observații la decizia de inițiere susțin că deducerea fiscală propusă nu conferă un avantaj cooperativelor. În primul rând, conform autorităților norvegiene, schema respectă principiul investitorului în economia de piață și ar trebui considerată ca plată în beneficiul cooperativelor pentru păstrarea formei lor juridice, care este de interes public. În al doilea rând, deducerea fiscală reprezintă o compensare a costurilor suplimentare suportate de cooperative din cauza restricțiilor impuse acestora, în special în ceea ce privește accesul la capital propriu, și nu implică nicio supracompensare.

În primul rând, în ceea ce privește principiul investitorului de piață, argumentarea pare să se bazeze pe ideea potrivit căreia ajutorul acordat în cadrul schemei nu va depăși nici costurile suplimentare alocate de o întreprindere pentru funcționarea sub formă de cooperativă (supracompensare), nici beneficiul public de protejare a cooperativelor. Autoritățile norvegiene susțin că principiul investitorului în economia de piață se aplică în cazul în care statul achiziționează beneficii intangibile pentru interesul public la prețul pieței, cel puțin atunci când beneficiul intangibil al statului este total în afara intereselor întreprinderii în cauză (47).

Autoritatea consideră că există mai multe motive pentru care principiul investitorului privat în economia de piață nu se aplică în acest caz. Inițial, Autoritatea nu era de acord cu poziția autorităților norvegiene potrivit căreia funcționarea în forma juridică de cooperativă nu implică avantaje pentru o întreprindere. În acest sens, Autoritatea face referire la Comunicarea Comisiei privind cooperativele, în care Comisia Europeană afirmă, inter alia, că modelul cooperativei poate fi „o modalitate de a consolida sau de a spori puterea economică a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri)” (48).

De asemenea, Autoritatea consideră că beneficiul intangibil pe care statul intenționează să îl „achiziționeze” în cazul de față îl reprezintă susținerea sectorului cooperativelor din Norvegia în condițiile actuale din punct de vedere al restricțiilor privind accesul la capital propriu. Autoritatea consideră că, în acest caz, nu se poate aplica principiul investitorului privat în economia de piață, pentru simplul motiv că niciun investitor privat din economia de piață nu ar putea încheia o tranzacție similară celei propuse de autoritățile norvegiene. În acest caz, statul nu acționează ca investitor în economia de piață sau ca întreprindere. Dimpotrivă, statul își exercită funcțiile suverane și administrative, impunerea de impozite fiind una dintre componentele-cheie ale acestor funcții. Astfel, Autoritatea nu poate conchide că principiul investitorului privat în economia de piață este aplicabil.

Autoritățile norvegiene au afirmat, de asemenea, că schema nu implică supracompensarea și că ajutorul acordat nu depășește beneficiul public de protejare a cooperativelor. Autoritatea remarcă faptul că autoritățile norvegiene nu au prezentat niciun fel de statistici sau alte informații în acest sens, ci pur și simplu au afirmat presupunerea lor că aceasta este situația. În consecință, Autoritatea nu poate accepta argumentul.

În al doilea rând, Autoritatea va examina măsura în care se poate concluziona că schema nu implică un avantaj pentru cooperativele vizate schemă, pornind de la faptul că ajutorul se acordă în vederea compensării cooperativelor pentru dezavantajele structurale. A fost recunoscut faptul că dezavantajele structurale pot fi compensate, în situații specifice, prin măsuri de ajutor (49). Compensarea unui dezavantaj a fost considerată a nu constitui un avantaj în anumite situații, în special în cazul restructurării fostelor societăți de stat monopoliste și transformării acestora în jucători pe piață atunci când piața este deschisă concurenței. Aceste precedente fac referire la o situație factuală diferită de cea existentă în cazul de față. Mai mult decât atât, nici jurisprudența instanțelor europene, nici practica decizională a Comisiei Europene nu par să susțină că o măsură precum cea notificată nu conferă un avantaj întreprinderii în cauză, pentru simplul fapt că aceasta compensează un „dezavantaj” suportat de întreprindere (50).

În acest context, Autoritatea a concluzionat că acest proiect de concesie fiscală conferă un avantaj cooperativelor cuprinse în schemă.

2.4.   DENATURAREA CONCURENȚEI ȘI EFECTUL ASUPRA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE PĂRȚILE CONTRACTANTE

În ceea ce privește criteriile prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE privind ajutorul care denaturează sau amenință să denatureze concurența în măsura în care afectează schimburile comerciale dinte părțile contractante, din jurisprudență reiese că nu este necesar să se stabilească faptul că ajutorul are un efect real asupra schimburilor dintre părțile contractante și nici că în acest fel se denaturează concurența, ci doar să se analizeze măsura în care ajutorul este de natură să afecteze schimburile comerciale și să denatureze concurența (51).

Autoritățile norvegiene susțin că obiectivul schemei este de a contracara dezavantajul concurențial existent cu care se confruntă cooperativele privind accesul la capital propriu. Pe această bază, autoritățile susțin că schema nu denaturează și nici nu amenință să denatureze concurența. Autoritatea remarcă faptul că efectul schemei este acela de a reduce impozitul pe profit datorat de cooperativele cuprinse în schemă, comparativ cu alte societăți. În acest fel, cooperativele își consolidează poziția concurențială. Faptul că aceste cooperative fac obiectul anumitor limitări în temeiul legislației norvegiene, limitări care nu sunt impuse, inter alia, societăților cu răspundere limitată, nu poate fi hotărâtor în acest sens.

Mai mult decât atât, în cazul în care ajutorul acordat de stat consolidează poziția unei întreprinderi în comparație cu a altor întreprinderi concurente în cadrul schimburilor comerciale pe piețele din cadrul SEE, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind afectate de ajutor. În schimb, nu este necesar ca întreprinderea destinatară să fie implicată ea însăși în aceste schimburi comerciale (52). Deducerea fiscală propusă consolidează poziția cooperativelor în raport cu competitorii lor organizați în altă formă juridică. Deducerea fiscală se aplică principalelor forme de cooperative, și cel puțin unele dintre acestea își desfășoară activitatea pe piețele din cadrul SEE. În acest sens, Autoritatea remarcă faptul că societatea cooperativă de consum Coop NKL BA deține o cotă de piață de 24 % pe piața produselor de băcănie din Norvegia. În plus, Coop NKL BA cooperează cu celelalte organizații cooperative scandinave de vânzare cu amănuntul în ceea ce privește achizițiile și prelucrarea.

În acest sens, Autoritatea concluzionează că schema notificată este de natură să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante la Acordul privind SEE.

2.5.   COMUNICAREA COMISIEI PRIVIND COOPERATIVELE

Autoritățile norvegiene par să susțină faptul că schema notificată nu constituie ajutor de stat deoarece este conformă cu principiile exprimate în Comunicarea Comisiei privind cooperativele. Autoritățile norvegiene fac trimitere, în special, la secțiunea 3.2.6 din Comunicarea Comisiei, în care Comisia Europeană, afirmă, inter alia, că un tratament fiscal special acordat cooperativelor ar fi binevenit. Această secțiune este formulată după cum urmează:

„Unele state membre (cum ar fi Belgia, Italia și Portugalia) consideră că restricțiile inerente naturii specifice a capitalului cooperativelor merită un tratament fiscal special: spre exemplu, faptul că acțiunile cooperativelor nu sunt cotate la bursă și, prin urmare, nu sunt disponibile pe scară largă în vederea achiziționării lor, are drept rezultat cvasi-imposibilitatea obținerii unui profit; faptul că acțiunile sunt rambursate la valoarea lor nominală (nu au valoare speculativă) și că orice profit (dividend) este în mod normal limitat îi poate descuraja pe noii membri. În plus, trebuie menționat că societățile cooperative sunt deseori supuse unor condiții stricte în ceea ce privește contribuțiile la rezerve. Tratamentul fiscal special poate fi binevenit, însă în toate aspectele regulamentului privind cooperativele trebuie respectat principiul potrivit căruia orice protecție sau avantaje acordate unui anumit tip de entitate trebuie să fie proporționale cu orice constrângeri juridice, valoare adăugată socială sau limitări inerente acelei forme și nu ar trebui să aibă drept efect concurența neloială. În plus, orice alte «avantaje» acordate nu ar trebui să permită compromiterea formei de cooperativă de către cooperativele fictive, care vor să scape de obligațiile în materie de publicitate și de guvernanță a întreprinderilor. Comisia invită statele membre, atunci când au în vedere un tratament fiscal corespunzător și proporțional a capitalului propriu și al rezervelor cooperativei, să se asigure că aceste dispoziții nu creează situații anticoncurențiale (…)”.

Cu toate acestea, Autoritatea remarcă faptul că în secțiunea 3.2.7 din Comunicarea Comisiei se afirmă că „întreprinderile [c]ooperative care desfășoară activități economice sunt considerate ca fiind «întreprinderi» în sensul articolelor 81, 82 și 86-88 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (CE). Prin urmare, acestea se supun integral normelor europene privind concurența și ajutorul de stat și, de asemenea, diverselor scutiri, praguri și norme de minimis.”

Având în vedere acest lucru, Autoritatea este de părere că, deși trebuie luate în considerare particularitățile cooperativelor atunci când este examinat prezentul caz, Comunicarea Comisiei, în ansamblu, nu poate fi invocată pentru a susține că ajutorul de stat acordat cooperativelor nu intră în domeniul de aplicare a normelor privind ajutorul de stat prevăzute de Acordul privind SEE.

Prin urmare, Autoritatea constată că, luată în ansamblu, Comunicarea Comisiei privind cooperativele nu aduce atingere concluziei potrivit căreia concesia fiscală propusă conferă un avantaj cooperativelor vizate de schemă.

2.6.   CONCLUZIA REFERITOARE LA PREZENȚA AJUTORULUI DE STAT

Pe baza considerentelor de mai sus, Autoritatea a ajuns la concluzia că schema notificată privind concesiile fiscale acordate anumitor cooperative constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

3.   CERINȚE PROCEDURALE

În temeiul articolului 1 alineatul (3) partea I din Protocolul 3, „Autoritatea AELS de Supraveghere va fi informată în timp util pentru a-i permite acesteia să își prezinte observațiile cu privire la orice planuri de a acorda sau de a modifica ajutorul (…). Statul în cauză nu va pune în aplicare măsurile propuse înainte ca, în baza procedurii, să se fi ajuns la o decizie definitivă”.

Prin scrisorile din 28 iunie 2007 și 16 octombrie 2007, autoritățile norvegiene au notificat schema propusă privind beneficiile fiscale acordate anumitor cooperative și nu au pus în aplicare schema, în așteptarea unei decizii definitive din partea Autorității.

Prin urmare, Autoritatea poate concluziona că autoritățile norvegiene și-au respectat obligațiile prevăzute la articolul 1 alineatul (3) partea I din Protocolul 3.

4.   COMPATIBILITATEA AJUTORULUI

Autoritatea remarcă faptul că autoritățile norvegiene nu au prezentat argumente privind compatibilitatea ajutorului nici în notificarea schemei, nici în observațiile prezentate la decizia Autorității de inițiere a procedurii de investigare formală. Cu toate acestea, Autoritatea a evaluat compatibilitatea măsurii notificate cu articolul 61 din Acordul privind SEE, pe baza informațiilor disponibile.

Autoritatea consideră că niciuna dintre derogările menționate la articolul 61 alineatul (2) din Acordul privind SEE nu se aplică în cazul de față.

În ceea ce privește aplicarea articolului 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE, nu se poate considera că beneficiul fiscal acordat cooperativelor intră în domeniul de aplicare a articolului 61 alineatul (3) litera (a) din Acordul privind SEE, întrucât niciuna dintre regiunile norvegiene nu îndeplinește această prevedere, care presupune un standard de viață extrem de scăzut sau o rată foarte ridicată a șomajului. Nici schema nu pare să promoveze desfășurarea unui proiect important de interes european comun sau remedierea unei perturbări grave în economia statului norvegian, așa cum ar fi necesar pentru existența compatibilității, conform articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE.

În ceea ce privește articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, ajutorul ar putea fi considerat drept compatibil cu Acordul privind SEE în cazul în care facilitează dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor domenii economice fără a afecta condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Autoritatea observă că măsura nu este nici limitată la regiunile prevăzute de harta norvegiană a ajutoarelor regionale și nici nu se încadrează în vreuna din orientările existente privind ajutoarele de stat referitoare la compatibilitatea cu Acordul privind SEE, în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acord.

Dat fiind că nicio orientare nu este direct aplicabilă schemei notificate, Autoritatea va evalua compatibilitatea schemei direct în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE. (53) Derogările, în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, trebuie să fie interpretate în sens restrâns (54) și pot fi acordate numai în cazul în care se poate stabili că ajutorul va contribui la realizarea unui obiectiv de interes comun, care nu ar putea fi asigurat numai în contextul unor condiții normale de piață. Așa-numitul „principiu al justificării compensatorii” a fost consacrat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cazul Philip Morris. (55)

În esență, evaluarea compatibilității ajutorului de stat înseamnă compararea efectelor negative ale ajutorului asupra concurenței cu efectele pozitive asupra interesului comun. (56) Pentru a fi declarat compatibilă în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, o schemă de ajutor de stat trebuie:

să fie direcționată către un obiectiv bine definit de interes comun;

să fie concepută în așa fel încât să poată realiza obiectivul de interes comun și, în această privință, să fie un instrument adecvat, să aibă un efect de stimulare și să fie proporțională;

să nu denatureze concurența și comerțul în cadrul SEE într-o măsură care să fie contrară interesului comun (57).

Autoritatea trebuie să evalueze dacă obiectivul urmărit de măsură este necesar, conform cu obiectivele de interes comun și, în caz afirmativ, dacă această metodă va denatura cel mai puțin realizarea acelui obiectiv.

Autoritățile norvegiene au argumentat că obiectivul absolut al schemei notificate este de a se asigura că se menține forma juridică de cooperativă. Autoritățile norvegiene argumentează că facilitarea accesului cooperativelor la capital propriu este esențială pentru realizarea acestui obiectiv.

În ceea ce privește cooperativele, Autoritatea recunoaște că acestea au anumite caracteristici specifice, prezentate în Comunicarea Comisiei privind cooperativele. Comunicarea Comisiei prevede că promovarea modelului de cooperativă poate să determine, în principiu, o funcționare mult mai eficientă a economiei și poate avea efecte sociale pozitive. Comunicarea Comisiei pare să indice că, având în vedere avantajele generale în materie de echitate, precum și cele sociale și de coordonare considerate a fi determinate de modelul cooperativ, și care, fără acest model, nu ar exista pe piață, menținerea unui model cooperativ poate fi văzută drept un obiectiv de interes comun. În plus, se subliniază posibilul rol al modelului cooperativ ca mijloc de consolidare sau de creștere a puterii economice a IMM-urilor, de prestare a serviciilor pe care întreprinderile cu scop lucrativ nu le-ar furniza și de contribuție la construirea unei societăți bazate pe cunoștințe. (58) Cu toate acestea, ar trebui avut în vedere faptul că definiția dată unei cooperative în Comunicatul Comisiei pare să fie relativ strictă, întrucât Comunicatul Comisiei pare a face referire, în general, la cooperative cu caracter pur mutual. (59)

Pe această bază, Autoritatea este de părere că schema este destinată unui obiectiv bine definit de interes comun, în măsura în care acesta se adresează cooperativelor cu caracter pur mutual.

Cel de al doilea pas este de a evalua dacă ajutorul este bine conceput, astfel încât să permită realizarea obiectivului de interes comun urmărit, în cazul de față de a se asigura că forma juridică de cooperativă este menținută prin facilitarea accesului cooperativei la capital propriu.

S-ar putea face o distincție între cooperativele pur mutuale și cele care nu au caracter pur mutual, mutualitatea fiind caracteristica esențială a cooperativelor. Cu cât caracterul mutual este mai pregnant, cu atât cooperativa ar putea fi considerată ca deosebindu-se de întreprinderile cu caracter lucrativ. Prin urmare, obiectivul de interes comun, acela de a menține cooperativele din punct de vedere al formei juridice, astfel cum sunt definite în Comunicarea Comisiei privind cooperativele, poate fi atins cel mai bine prin acordarea de ajutor acelor cooperative care sunt cu adevărat mutuale.

În ceea ce privește conceptul de cooperative mutuale, Autoritatea nu are convingerea că este suficient ca o cooperativă să aibă schimburi comerciale, în principal cu membrii săi, pentru a se califica drept cooperativă mutuală, în sensul Comunicării Comisiei privind cooperativele. În opinia Autorității, calificarea unei cooperative ca fiind cu adevărat mutuală depinde și de alți factori, precum frecvența relațiilor dintre cooperativă și membrii săi, implicarea activă a membrilor în conducerea cooperativei, implicarea activă a membrilor în managementul cooperativei și în procesul decizional, acordarea calității de membru al cooperativei în baza unei proceduri de solicitare activă a adeziunii și de aprobare de către membrii existenți ai cooperativei, și nu în cadrul unei proceduri de adeziune automată, plata unei părți semnificative din bonificațiile acordate membrilor direct proporțională cu profiturile, rezervarea unei părți semnificative din beneficii pentru membrii cooperativei, comparativ cu beneficiile acordate clienților care nu sunt membri etc. În opinia Autorității, atunci când se evaluează dacă o cooperativă este cu adevărat mutuală ar trebui să se țină seama de aceste criterii sau de altele similare.

Autoritatea observă că unele cooperative care urmează să fie cuprinse în prezenta schemă sunt cooperative cu caracter pur mutual, în timp ce altele sunt cooperative preponderent mutuale. În ceea ce privește cooperativele de consum, în proiectul de secțiune 10-50 din legea fiscală se prevede că numai cooperativele de consum preponderent mutuale sunt vizate de schemă. (60) Astfel, în cazul de față, caracterul pur mutual al anumitor cooperative cuprinse în schema notificată este îndoielnic. De exemplu, o mare parte dintre activitățile comerciale întreprinse de unele cooperative vizate de schemă, în special cooperativele de consum, nu au legătură cu operațiunile comerciale întreprinse cu membrii cooperativelor, ci cu operațiunile comerciale întreprinse cu alți clienți. De asemenea, din cauza dimensiunii anumitor cooperative vizate de schemă, implicarea activă a membrilor în conducerea și managementul cooperativei va fi limitată. În plus, adeziunea membrilor pare să fie într-o mare măsură un proces automat, cel puțin în ceea ce privește cooperativele de consum și de locuințe. În consecință, în opinia Autorității, schema nu este concepută numai pentru a viza cooperativele cu o identitate mutuală deosebit de pregnantă.

De asemenea, în legătură cu evaluarea prin care se stabilește dacă schema este bine concepută pentru realizarea obiectivului de interes comun, trebuie să se ia în considerare dacă activitatea vizată presupune costuri suplimentare care sunt compensate de ajutor. Autoritatea observă că autoritățile norvegiene nu au furnizat nicio informație care să permită Autorității să cuantifice, direct sau indirect, costurile pe care o întreprindere ar trebui să le suporte atunci când decide să adopte forma de cooperativă. În consecință, Autoritatea nu poate evalua nici dacă ajutorul este necesar și proporțional cu obiectivul urmărit.

Pe de altă parte, Autoritatea ia notă în mod pozitiv de faptul că deducerea fiscală propusă, conform notificării, va fi acordată numai în legătură cu venitul care provine din schimburile comerciale cu membrii cooperativei și din comerț similar. Mai mult, schema notificată prevede o contabilitate separată pentru schimburile comerciale cu membrii cooperativei și pentru comerțul cu alte părți, în scopul primirii, de către cooperative, a ajutorului în baza schemei.

Cu toate acestea, din motivele menționate mai sus, Autoritatea nu este convinsă că schema notificată este concepută îndeajuns de bine pentru a permite realizarea obiectivului de interes comun și anume, acela de a menține forma de cooperativă și, în special, pe cea de cooperativă pur mutuală, prin facilitarea accesului la capitalul propriu.

În final, trebuie să se evalueze dacă potențialul de a denatura concurența și comerțul în Spațiul Economic European este contrar interesului comun.

În ceea ce privește potențialul de denaturare a concurenței și a comerțului, Autoritatea observă că schema trebuie să fie clasificată drept ajutor operativ, deoarece scutește beneficiarii de taxele care, în mod normal, sunt suportate de întreprinderi în desfășurarea curentă a activităților comerciale, în acest caz, impozitul pe profit.

Ajutorul corporatist poate fi considerat numai în mod excepțional ca fiind compatibil cu Acordul privind SEE, dacă permite promovarea unui obiectiv de interes comun care, altfel, nu ar putea fi îndeplinit. Autoritatea pune la îndoială faptul că obiectivul urmărit de autoritățile norvegiene privind menținerea formei corporatiste a cooperativelor prin facilitatea accesului acestora la capital propriu nu putea fi atins prin alte măsuri mai proporționale. În special, Autoritatea subliniază faptul că unele cooperative cuprinse în schemă sunt întreprinderi mari, care funcționează în piețe deosebit de competitive din cadrul SEE.

Așa cum s-a arătat mai sus, Autoritatea consideră că schema ar viza un obiectiv de interes comun bine definit, cel puțin în măsura în care este destinată cooperativelor cu caracter pur mutual. Cu toate acestea, se pare că natura pur mutuală a unor cooperative cuprinse în schemă nu este una dată. În consecință, Autoritatea este de părere că ajutorul nu poate fi considerat ca fiind bine direcționat. În plus, Autoritatea nu este în poziția de a evalua dacă ajutorul este necesar pentru obiectivul urmărit și proporțional cu acesta.

Pe baza celor de mai sus, Autoritatea constată că, deși se poate considera că obiectivul schemei este unul bine stabilit și de interes comun, autoritățile norvegiene nu au demonstrat că efectele pozitive ale ajutorului vor compensa efectele negative. În consecință, schema nu poate fi considerată drept compatibilă cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

5.   CONCLUZIE

Pe baza evaluării de mai sus, Autoritatea consideră că scutirea fiscală notificată și destinată anumitor cooperative constituie un ajutor de stat incompatibil cu normele privind ajutorul de stat din Acordul SEE.

Autoritatea dorește să sublinieze faptul că, în conformitate cu dispozițiile secțiunii II-1 de mai sus, prezenta decizie nu se aplică întreprinderilor cooperatiste care își desfășoară activitatea în sectorul agricol și piscicol, în măsura în care activitățile acestor cooperative nu intră în domeniul de aplicare a normelor privind ajutorul de stat prevăzute de Acordul SEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Schema planificată privind scutirile fiscale acordate anumitor cooperative constituie un ajutor de stat incompatibil cu aplicarea articolului 61 din Acordul privind SEE.

Articolul 2

Schema notificată nu poate fi pusă în aplicare.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Regatului Norvegiei.

Articolul 4

Numai textul în limba engleză este autentic.

Adoptată la Bruxelles, 23 iulie 2009

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Per SANDERUD

Președinte

Kristján A. STEFÁNSSON

Membru al Colegiului


(1)  Denumită în continuare „Autoritatea”.

(2)  Denumit în continuare „Acordul privind SEE”.

(3)  Denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”.

(4)  Denumit în continuare „Protocolul 3”.

(5)  Orientări privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul privind SEE și a articolului 1 din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, adoptate și emise de Autoritatea AELS de Supraveghere la 19 ianuarie 1994, publicate în JO L 231, 3.9.1994, p. 1 și în Suplimentul SEE nr. 32, 3.9.1994, denumite în continuare „Orientări privind ajutorul de stat”.

(6)  Decizia 195/04/COL din 14 iulie 2004 publicată în JO L 139, 25.5.2006, p. 37 și în Suplimentul SEE nr. 26, 25.5.2006, p. 1 modificată. Versiunea actualizată a Orientărilor privind ajutorul de stat este publicată pe site-ul internet al Autorității: http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/.

(7)  Publicate în JO C 96, 17.4.2008, p. 27 și în Suplimentul SEE nr. 20, 17.4.2008, p. 44.

(8)  Pentru mai multe informații detaliate cu privire la corespondența dintre Autoritate și autoritățile norvegiene, se face trimitere la Decizia Autorității privind inițierea procedurii de investigație formală, Decizia nr. 719/07/COL, publicată în JO C 96, 17.4.2008, p. 27 și în Suplimentul SEE nr. 20, 17.4.2008, p. 44.

(9)  A se vedea nota de subsol 8 pentru trimiterea la Jurnalul Oficial.

(10)  Secțiunea I-5 de mai jos.

(11)  Secțiunea 12.2 din Propunerea guvernului norvegian din 29 septembrie 2006 [Ot. prp. nr. 1 (2006-2007) Skatte- og avgiftsopplegget 2007 – lovendringer].

(12)  Ot. prp. nr. 1 (2006-2007) Skatte- og avgiftsopplegget 2007 – lovendringer.

(13)  Traducere neoficială a Autorității. Textul original în limba norvegiană este formulat după cum urmează: „[…] I tillegg kan det gis fradrag for avsetning til felleseid andelskapital med inntil 15 prosent av inntekten. Fradrag gis bare i inntekt av omsetning med medlemmene. Omsetning med medlemmene og likestilt omsetning må fremgå av regnskapet og kunne legitimeres.”

(14)  Secțiunea 28 din Legea privind cooperativele.

(15)  Secțiunea 29 din Legea privind cooperativele.

(16)  Autoritățile norvegiene au declarat că această dispoziție este valabilă numai pentru cooperativele ale căror activități nu se încadrează în domeniul de aplicare a Acordului privind SEE, a se vedea scrisoarea autorităților norvegiene din data de 6 iulie 2009 (document nr. 523765), p. 3. Pe baza acesteia, Autoritatea nu va analiza noțiunea de „schimburi comerciale echivalente”.

(17)  Lov 6. juni 2003 No 38 Lov om bustadbyggjelag (bustadbyggjelagslova).

(18)  Lov 29. juni 2007 No 8l Lov om samvirkeforetak (samvirkelova).

(19)  Traducere de pe site-ul internet al Centrului norvegian pentru cooperative, www.samvirke.org.

(20)  Informațiile din această secțiune se bazează, în mare parte, pe site-ul internet al Centrului norvegian pentru cooperative, un centru de informare, documentare și consultanță în ceea ce privește cooperativele, deținut de principalele organizații cooperative din Norvegia, www.samvirke.org.

(21)  Lov 14. desember 1951 No 3 om omsetning av råfisk (Råfiskloven), a se vedea, în special, secțiunea 3.

(22)  Rt. 1917, p. 627 și Rt. 1927, p. 869.

(23)  Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul Societății cooperative europene (SCE) (JO L 207, 18.8.2003, p. 1).

(24)  Scrisoarea autorităților norvegiene din data de 20 februarie 2008 (document nr. 465882), p. 2.

(25)  Decizia Comisiei Europene în cazul C 2/2006 OTE.

(26)  Comunicare a Comisiei adresată Consiliului și Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor privind promovarea societăților cooperative în Europa COM(2004) 18 din 23 februarie 2004, denumită în continuare „Comunicarea Comisiei privind cooperativele” sau „Comunicarea Comisiei”.

(27)  Cauza E-6/98, Norvegia/Autoritatea AELS de Supraveghere, Raportul Curții AELS, 1999, p. 76, punctul 34; Cauzele comune E-5/04, E-6/04 și E-7/04 Fesil and Finnfjord, PIL and others și Norvegia/Autoritatea AELS de Supraveghere, Raportul Curții AELS, 2005, p. 121, punctul 76; Cauza 173/73, Italia/Comisia, Rec., 1974, p. 709, punctul 13; și C-241/94, Franța/Comisia, Rec., 1996, p. I-4551, punctul 20.

(28)  A se vedea, în special, C-143/99, Adria-Wien Pipeline and Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, Rec., 2001, p. I-8365, punctul 38; C-501/00, Spania/Comisia, Rec., 2004, p. I-6717, punctul 90; și C-66/02, Italia/Comisia, Rec., 2005, p. I-10901, punctul 77.

(29)  A se vedea în acest sens C-387/92, Banco Exterior de España, Rec., 1994, p. I-877, punctul 14; și C-222/04, Cassa di Risparmio di Firenze and Others, Rec., 2006, p. I-289, punctul 132.

(30)  C-222/04, Cassa di Risparmio di Firenze and Others, Rec., 2006, p. I-289, punctul 107 și următoarele, precum și jurisprudența citată în aceste cauze.

(31)  C-487/06 P, British Aggregates Association/Comisia, punctul 82 și următoarele; C-409/00 Spania/Comisia, Rec., 2003, p. I-1487, punctul 47; cauzele comune C-428/06 – C-434/06 UGT-Rioja and others, neraportate încă, punctul 46.

(32)  T-211/04 și T-215/04, Guvernul Gibraltar/Comisia, neraportate încă, punctul 143.

(33)  C-75/97, Belgia/Comisia, Rec., 1999, p. I-3671, punctele 28-31.

(34)  T-211/04 și T-215/04, Guvernul Gibraltar/Comisia, neraportate încă, punctul 143, cu referințele ulterioare.

(35)  Secțiunea 1.1 din Comunicarea Comisiei privind cooperativele.

(36)  Cauza 173/73, Italia/Comisia, Rec., 1974, p. 709, punctul 33; C-143/99, Adria-Wien Pipeline and Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, Rec., 2001, p. I-8365, punctul 42.

(37)  E-6/98, Norvegia/Autoritatea AELS de Supraveghere, citată mai sus, punctul 38; Cauzele comune E-5/04, E-6/04 și E-7/04, Fesil and Finnfjord, PIL and others și Norvegia/Autoritatea AELS de Supraveghere, citate mai sus, punctele 84-85; Cauzele comune T-127/99, T-129/99 și T-148/99, Territorio Histórico de Alava and others/Comisia, Rec., 2002, p. II-1275, punctul 163; Cauza C-143/99, Adria-Wien Pipeline, Rec., 2001, p. I-8365, punctul 42; T-308/00, Salzgitter/Comisia, Rec., 2004, p. II-1933, punctul 42; Cauza C-172/03, Wolfgang Heiser, Rec., 2005, p. I-1627, punctul 43.

(38)  T-211/04 și T-215/04, Guvernul Gibraltar/Comisia, neraportate încă, punctul 144, cu referințele ulterioare.

(39)  C-159/01, Țările de Jos/Comisia, Rec., 2004, p. I-4461, punctele 43-47.

(40)  A se vedea secțiunea I-2.3 de mai sus.

(41)  C-241/94, Franța/Comisia, Rec., 1996, p. I-4551, punctul 21, C-342/96, Spania/Comisia, Rec., 1999, p. I-2459, punctul 23.

(42)  Ot. prp. nr. 1 (2006-2007) Skatte- og avgiftsopplegget 2007 – lovendringer.

(43)  C-487/06 P, British Aggregates Association/Comisia, punctul 92.

(44)  În acest sens, Autoritatea face referire la decizia Comisiei Europene în cazul privind o schemă daneză privind compensarea unei obligații privind emisiile de CO2, a se vedea C 41/2006 (fost N 318/2004), nepublicat încă. La punctul 44 din decizie, Comisia afirmă că schema în cauză acoperă numai o parte dintre întreprinderile aflate în situația de facto pe care schema, conform autorităților daneze, urmărește să o rectifice. Comisia consideră aceasta ca fiind o derogare de la logica generală care ar trebui să se aplice conform celor susținute de autoritățile daneze și conchide, prin urmare, că schema nu respectă această logică.

(45)  Cauzele comune T-92/00 și T-103/00, Territorio Histórico de Álava – Diputación Foral de Álava and others/Comisia, Rec., 2002, p. II-1385, punctul 58.

(46)  C-222/04, Cassa di Risparmio di Firenze, Rec., 2006, p. I-289, punctele 134-138; C-148/04, Unicredito Italiano, Rec., 2005, p. I-11137, punctele 48-49.

(47)  Autoritățile norvegiene fac referire la concluziile avocatului general Fennelly în Cauza 251/97, Republica Franceză/Comisia, pentru justificarea argumentației lor. Conform argumentației prezentate de autoritățile franceze în acest caz se poate afirma, în esență, că în momentul în care statul achiziționează bunuri sau servicii sau beneficii intangibile în interesul publicului larg la prețul pieței, nu este vorba despre un element de ajutor, sau poate fi vorba despre un ajutor, cel puțin potențial, compatibil, cf. punctul 20 din aviz. Cu toate acestea, avocatul general nu a urmat argumentația autorităților franceze în acest caz.

(48)  Secțiunea 2.1.1 din Comunicarea Comisiei privind cooperativele.

(49)  T-157/01, Danske Busvognmænd/Comisia, Rec., 2004, p. II-917.

(50)  Cauza 30/59 Gezamenlijke Steenkolenmijnen, Rec., 1961, p. 3, punctele 29-30; C-173/73, Italia/Comisia, Rec., 1974, p. 709, punctele 12-13; C-241/94, Franța/Comisia, Rec., 1996, p. I-4551, punctele 25 și 35; C-251/97, Franța/Comisia, Rec., 1999, p. I-6639, punctele 41, 46-47 și decizia Comisiei în C 2/2006 OTE, punctul 92.

(51)  C-372/97 Italia/Comisia, Rec., 2004, p. I-3679, punctul 44; C-66/02, Italia/Comisia, punctul 111 și C-148/04, Unicredito Italiano, Rec., 2005, p. I-11137, punctul 54.

(52)  C-66/02, Italia/Comisia, citată mai sus, punctele 115 și 117, și C-148/04, Unicredito Italiano, citată mai sus, punctele 56 și 58.

(53)  T-288/97, Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia/Comisia, Rec., 2001, p. II-1169, punctul 72.

(54)  C-301/96, Germania/Comisia, Rec., 2003, p. I-9919, punctele 66 și 105.

(55)  730/79, Philip Morris/Comisia, Rec., 1980, p. I-2671.

(56)  A se vedea Planul de Acțiune al Comisiei privind ajutoarele de stat din 7 iunie 2005, COM(2005) 107, punctul 11.

(57)  A se vedea decizia Comisiei din 24 ianuarie 2007 C(2006) 6630, în cazul N 270/06, punctul 67.

(58)  Secțiunea 2.1.1 din Comunicarea Comisiei privind cooperativele.

(59)  Secțiunea II-2.3.1 de mai sus.

(60)  Prezenta condiție nu se aplică altor cooperative, iar Autoritatea nu are informații conform cărora cooperativele care nu sunt preponderent mutuale din alte sectoare urmează să fie cuprinse în schemă.


Rectificări

16.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 158/54


Rectificare la Regulamentul (UE) nr. 446/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumiți alcooli grași și amestecurile lor originare din India, Indonezia și Malaysia

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 122 din 11 mai 2011 )

La pagina 61, articolul 1 alineatul (2):

în loc de:

„VVF Limited, Sion (East), Mumbai”,

se va citi:

„VVF Ltd., Taloja, Maharashtra”.