ISSN 1830-3625

doi:10.3000/18303625.L_2011.157.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 157

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 54
15 iunie 2011


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

 

543/2011/UE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate

1

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

15.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/1


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 543/2011 AL COMISIEI

din 7 iunie 2011

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 3 al doilea paragraf, articolul 103h, articolul 121 litera (a), articolul 127, articolul 134, articolul 143 litera (b), articolul 148, articolul 179, articolul 192 alineatul (2), articolul 194 și articolul 203a alineatul (8) coroborate cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 instituie o organizare comună a piețelor agricole care include sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate.

(2)

Normele de aplicare referitoare la sectorul fructelor și legumelor și la sectorul fructelor și legumelor prelucrate sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2). Regulamentul menționat a fost modificat de mai multe ori. În scopul clarității, este oportun ca toate normele de aplicare să fie încorporate într-un nou regulament, împreună cu toate modificările pe care le impune experiența dobândită, iar Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 să fie abrogat.

(3)

Pentru produsele din sectorul legumelor și fructelor și din sectorul legumelor și fructelor prelucrate trebuie stabiliți ani de comercializare. Având în vedere că în aceste sectoare nu mai există nicio schemă de ajutoare care urmează ciclul de recoltare a produselor respective, toți anii de comercializare pot fi armonizați pentru a corespunde anului calendaristic.

(4)

Articolul 113 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 autorizează Comisia să prevadă standarde de comercializare pentru fructe și legume, respectiv pentru fructe și legume prelucrate. În temeiul articolului 113a alineatul (1) din regulamentul menționat, fructele și legumele destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine. În vederea armonizării punerii în aplicare a dispoziției menționate, este necesară stabilirea detaliilor și prevederea unui standard de comercializare general pentru toate fructele și legumele proaspete.

(5)

Trebuie adoptate standarde de comercializare specifice pentru produsele în cazul cărora pare necesar să se adopte un standard, pe baza unei evaluări a relevanței acestuia, ținând cont, mai ales, de produsele care sunt cele mai comercializate din punct de vedere valoric, în funcție de cifrele din baza de date de referință a Comisiei Europene privind comerțul internațional, Comext.

(6)

În vederea eliminării barierelor inutile în calea comerțului, în cazul în care trebuie prevăzute standarde de comercializare specifice pentru produse individuale, aceste standarde trebuie să corespundă celor adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU). În cazul în care nu a fost adoptat un standard de comercializare specific la nivelul Uniunii, trebuie să se considere că produsele sunt conforme cu standardul de comercializare general, dacă deținătorul poate demonstra că produsele sunt conforme cu orice standard CEE-ONU aplicabil.

(7)

Trebuie prevăzute excepții și derogări de la aplicarea standardelor de comercializare în cazul anumitor operațiuni care sunt fie foarte marginale și/sau specifice, fie au loc la începutul lanțului de distribuție, sau în cazul fructelor și legumelor deshidratate și al produselor destinate prelucrării. Deoarece anumite produse se dezvoltă în mod natural și au un caracter perisabil, trebuie să se permită ca acestea să prezinte o ușoară lipsă de prospețime și turgescență, cu condiția să nu facă parte din categoria „Extra”. Anumite produse care în mod normal nu sunt comercializate intacte trebuie să fie scutite de la respectarea standardelor de comercializare generale care cer ca produsul să fie comercializat intact.

(8)

Informațiile specifice solicitate de standardele de comercializare trebuie să fie prezentate clar pe ambalaj și/sau etichetă. Pentru a se evita fraudele și cazurile de inducere în eroare a consumatorilor, informațiile specifice solicitate de standardele de comercializare trebuie să fie la dispoziția consumatorilor înaintea achiziționării produselor, mai ales în cazul vânzării la distanță, în care experiența a demonstrat că există riscuri de fraudă și de evitare a protecției consumatorilor oferite de standarde.

(9)

Ambalajele care conțin diferite specii de fructe și legume sunt din ce în ce mai numeroase pe piață ca răspuns la cererea anumitor consumatori. Corectitudinea tranzacțiilor comerciale impune ca fructele și legumele vândute în același ambalaj să fie omogene din punct de vedere calitativ. În ceea ce privește produsele în cazul cărora nu au fost adoptate standarde la nivelul Uniunii, această omogenitate poate fi asigurată prin dispoziții generale. Trebuie stabilite cerințe privind etichetarea în cazul amestecurilor de fructe și legume de diferite specii în același ambalaj. Aceste cerințe trebuie să fie mai puțin severe decât cele prevăzute de standardele de comercializare, în special pentru a se ține cont de spațiul disponibil pe etichetă.

(10)

Pentru a se asigura desfășurarea corespunzătoare și eficace a controalelor, facturile și documentele însoțitoare, altele decât cele destinate consumatorilor, trebuie să conțină anumite informații de bază incluse în standardele de comercializare.

(11)

În scopul controalelor selective, bazate pe analiza riscurilor, prevăzute de articolul 113a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, este necesară stabilirea unor norme detaliate referitoare la astfel de controale. Trebuie subliniat mai ales rolul evaluării riscurilor în selectarea produselor în vederea controalelor.

(12)

Fiecare stat membru trebuie să desemneze organismele de control responsabile cu efectuarea controalelor de conformitate în fiecare etapă a comercializării. Unul dintre aceste organisme trebuie să răspundă de contactele cu toate celelalte organisme desemnate și de coordonarea dintre acestea.

(13)

Deoarece cunoașterea comercianților și a caracteristicilor principale ale acestora este un instrument indispensabil pentru analiza efectuată de statele membre, este esențială instituirea unei baze de date cu privire la comercianții de fructe și legume din fiecare stat membru. Pentru a se asigura includerea tuturor operatorilor din lanțul de comercializare și în scopul securității juridice, trebuie adoptată o definiție detaliată a „comerciantului”.

(14)

Controalele de conformitate trebuie efectuate prin eșantionare și trebuie să se concentreze asupra comercianților care prezintă cel mai mare risc de a deține mărfuri care nu sunt conforme cu standardele. Ținând cont de caracteristicile piețelor lor naționale, statele membre trebuie să stabilească norme pentru ca anumite categorii de comercianți să fie controlați cu prioritate. Pentru asigurarea transparenței, normele respective trebuie notificate Comisiei.

(15)

Statele membre trebuie să se asigure că exporturile de fructe și legume spre țările terțe sunt conforme cu standardele de comercializare și trebuie să certifice acest lucru, în conformitate cu prevederile Protocolului de la Geneva asupra standardizării fructelor și legumelor proaspete și a fructelor uscate și deshidratate, încheiat în cadrul CEE-ONU, cât și cu regimul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) de aplicare a normelor internaționale pentru fructe și legume.

(16)

Importurile de fructe și legume provenind din țări terțe trebuie să fie conforme cu standardele de comercializare sau cu standarde echivalente acestora. Prin urmare, înaintea intrării acestor mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii, trebuie efectuate controale de conformitate, cu excepția cazului loturilor de mici dimensiuni considerate de către organismele de control ca prezentând riscuri reduse. În cazul anumitor țări terțe care oferă garanții satisfăcătoare privind conformitatea, organismele de control din țările terțe respective pot efectua controale înaintea exportului. În cazul în care se recurge la această opțiune, statele membre trebuie să verifice regulat eficacitatea și calitatea controalelor înaintea exportului efectuate de organismele de control din țările terțe.

(17)

Fructele și legumele destinate prelucrării nu trebuie să fie conforme cu standardele de comercializare, și deci trebuie garantat faptul că acestea nu sunt vândute pe piața produselor proaspete. Aceste produse trebuie etichetate corespunzător.

(18)

Fructele și legumele supuse controlului de conformitate cu standardele de comercializare trebuie să fie supuse aceluiași tip de control în toate etapele de comercializare. În acest scop, trebuie aplicate orientările privind controalele, recomandate de CEE-ONU în același sens cu recomandările relevante OCDE. Cu toate acestea, este necesar să se prevadă modalități specifice în privința controalelor în etapa vânzării cu amănuntul.

(19)

Trebuie stabilite dispoziții privind recunoașterea organizațiilor de producători pentru produsele pentru care depun cerere. În cazurile în care se solicită recunoaștere pentru produse destinate doar prelucrării, trebuie să se garanteze faptul că produsele respective sunt efectiv livrate în vederea prelucrării.

(20)

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor și pentru a garanta desfășurarea durabilă și eficace a acțiunilor organizațiilor de producători, este necesar ca stabilitatea organizației de producători să fie optimă. Prin urmare, trebuie prevăzută o perioadă minimă de aderare a producătorului la o organizație de producători. Competența de a stabili perioadele de preaviz și datele de intrare în vigoare a renunțării la calitatea de membru trebuie să revină statelor membre.

(21)

Activitățile principale și esențiale ale unei organizații de producători trebuie să fie legate de concentrarea ofertei și de comercializare. Cu toate acestea, organizațiilor de producători trebuie să li se permită să se implice și în alte activități, comerciale sau de altă natură.

(22)

Trebuie încurajată cooperarea între organizațiile de producători, permițând ca comercializarea unor fructe și legume cumpărate exclusiv de la o altă organizație de producători recunoscută să nu fie luată în calcul nici în ceea ce privește activitatea principală, nici în ceea ce privește celelalte activități. În cazul în care o organizație de producători este recunoscută pentru un produs în cazul căruia este necesară disponibilitatea unor mijloace tehnice, trebuie să se permită obținerea respectivelor mijloace tehnice cu ajutorul membrilor sau filialelor organizației sau al externalizării.

(23)

Organizațiile de producători pot deține acțiuni la filialele care contribuie la creșterea valorii adăugate a producției membrilor lor. Trebuie fixate norme pentru calcularea valorii unei astfel de producții comercializate. După o perioadă de tranziție destinată adaptării, principalele activități ale acestor filiale trebuie să fie aceleași cu cele ale organizației de producători.

(24)

Trebuie stabilite norme detaliate privind recunoașterea și funcționarea asociațiilor de organizații de producători, a organizațiilor de producători transnaționale și a asociațiilor transnaționale de organizații de producători prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. În scopul consecvenței, aceste norme trebuie să reflecte, pe cât posibil, normele stabilite pentru organizațiile de producători.

(25)

Pentru a facilita concentrarea ofertei, trebuie încurajată fuziunea organizațiilor de producători existente, astfel încât să se creeze altele noi, prin stabilirea unor norme privind fuziunea programelor operaționale ale organizațiilor care fuzionează.

(26)

Fără a aduce atingere respectării principiilor conform cărora o organizație de producători trebuie să fie constituită la inițiativa acestora și controlată de către aceștia, statelor membre trebuie să le revină competența de a stabili condițiile de acceptare a altor persoane fizice sau juridice ca membri ai unei organizații de producători și/sau ai unei asociații de organizații de producători.

(27)

Pentru a se asigura că organizațiile de producători reprezintă cu adevărat un număr minim de producători, statele membre trebuie să ia măsuri prin care să se asigure că o minoritate de membri care deține, eventual, cea mai mare parte a volumului de producție al organizației de producători nu domină abuziv gestionarea și funcționarea organizației.

(28)

Pentru a se ține cont de diversele situații de producție și comercializare din Uniune, statele membre trebuie să stabilească anumite condiții pentru acordarea recunoașterii preliminare pentru grupurile de producători care prezintă un plan de recunoaștere.

(29)

Pentru a favoriza instituirea de organizații de producători stabile și în măsură să ofere o contribuție pe termen lung la realizarea obiectivelor regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor, recunoașterea preliminară trebuie acordată numai grupurilor de producători care pot demonstra capacitatea de a îndeplini toate condițiile pentru recunoaștere până la un anumit termen limită.

(30)

Trebuie să se stabilească dispoziții referitoare la informațiile pe care trebuie să le prezinte grupurile de producători în planul de recunoaștere. Pentru a le permite grupurilor de producători să îndeplinească mai bine condițiile de recunoaștere, trebuie să fie autorizate modificări ale planului de recunoaștere. În acest scop, trebuie stabilite dispoziții care să le permită statelor membre să solicite grupurilor de producători să ia anumite măsuri corective în vederea asigurării punerii în aplicare a propriului plan.

(31)

Grupul de producători poate îndeplini condițiile de recunoaștere înainte de finalizarea planului de recunoaștere. În aceste condiții, trebuie stabilită o prevedere care să permită unor astfel de grupuri să își depună cererile de recunoaștere împreună cu proiectele de programe operaționale. În scopuri de consecvență, acordarea unei astfel de recunoașteri unui grup de producători este echivalentă cu încheierea planului de recunoaștere al acesteia și întreruperea ajutorului prevăzut. Cu toate acestea, pentru a lua în considerare finanțarea multianuală a investițiilor, investițiile care sunt eligibile pentru ajutorul destinat investițiilor trebuie să poată fi transferate către programele operaționale.

(32)

Pentru a facilita corecta punere în aplicare a sistemului de ajutor destinat acoperirii costurilor generate de constituirea și de funcționarea administrativă a grupurilor de producători, ajutorul respectiv trebuie acordat sub formă de ajutor forfetar. Pentru respectarea constrângerilor bugetare, ajutorul forfetar trebuie plafonat. De asemenea, având în vedere nevoile financiare diferite ale grupurilor de producători de dimensiuni diferite, plafonul respectiv trebuie adaptat în funcție de valoarea producției comercializabile a grupurilor de producători.

(33)

În scopul consecvenței și al asigurării unei tranziții mai ușoare spre statutul de grup de producători recunoscut, grupurilor de producători trebuie să li se aplice norme identice în ceea ce privește activitățile principale ale organizațiilor de producători și valoarea producției comercializate a acestora.

(34)

Pentru a se ține cont de nevoile financiare ale noilor grupuri de producători și pentru a se asigura aplicarea corectă a schemei de ajutoare în cazul unor fuziuni, trebuie să existe posibilitatea ca ajutoarele să fie acordate grupurilor de producători care rezultă din fuziune.

(35)

În vederea facilitării aplicării schemei de sprijin pentru programele operaționale, producția comercializată a organizațiilor de producători trebuie să fie clar definită, specificându-se produsele care pot fi luate în considerare și etapa de comercializare în care trebuie calculată valoarea producției. În scopul controlului și al simplificării, este adecvată utilizarea unei rate forfetare pentru calcularea valorii fructelor și legumelor destinate prelucrării, această rată forfetară reprezentând valoarea produsului de bază, adică fructele și legumele destinate prelucrării, și activitățile care nu constituie activități de prelucrare propriu-zise. Deoarece volumele de fructe și legume necesare pentru producția de fructe și legume prelucrate diferă considerabil de la o grupă de produse la alta, aceste diferențe trebuie să se reflecte în ratele forfetare aplicabile. În cazul fructelor și legumelor destinate prelucrării care sunt transformate în plante aromatice prelucrate și boia de ardei, este adecvată, de asemenea, introducerea, pentru calcularea valorii fructelor și legumelor destinate prelucrării, a unei rate forfetare care reprezintă doar valoarea produsului de bază. Alte metode de calculare a producției comercializabile trebuie să se poată aplica în cazul fluctuațiilor anuale sau al datelor insuficiente. În vederea evitării abuzurilor în aplicarea schemei, organizațiile de producători nu trebuie să fie autorizate, în general, să schimbe metodologia de stabilire a perioadelor de referință în cursul programului.

(36)

Pentru a asigura tranziția lină spre noul sistem de calculare a valorii producției comercializate în cazul fructelor și legumelor destinate prelucrării, programele operaționale aprobate până la 20 ianuarie 2010 nu trebuie să fie afectate de noua metodă de calcul, fără a se aduce atingere posibilității de a modifica respectivele programe operaționale în conformitate cu articolele 65 și 66 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007. Din același motiv, valoarea producției comercializate pentru perioada de referință a programelor operaționale aprobate după data menționată trebuie calculată în conformitate cu noile norme.

(37)

Pentru a se asigura utilizarea corectă a ajutorului, este necesar să se stabilească norme pentru gestionarea fondurilor operaționale și a contribuțiilor financiare ale membrilor, asigurându-se un maxim posibil de flexibilitate, cu condiția ca toți producătorii să poată beneficia de fondul operațional și să poată participa în mod democratic la luarea deciziilor privind utilizarea acestuia.

(38)

Este necesară stabilirea unor dispoziții prin care să se definească domeniul de aplicare și structura strategiei naționale în materie de programe operaționale durabile și ale cadrului național pentru acțiuni de protecție a mediului. Obiectivul este optimizarea alocării resurselor financiare și îmbunătățirea calității strategiei.

(39)

Pentru a permite autorităților competente să evalueze în mod corespunzător informațiile și pentru ca măsurile și activitățile să poată fi incluse în programe sau excluse din acestea, trebuie stabilite proceduri pentru prezentarea și aprobarea programelor operaționale, inclusiv privind termenele limită. Întrucât programele sunt gestionate pe o bază anuală, trebuie să se prevadă că programele neaprobate până la o anumită dată se amână cu un an.

(40)

Trebuie să existe o procedură pentru modificarea anuală a programelor operaționale pentru anul următor, astfel încât să se țină cont de orice nouă condiție care era imprevizibilă la momentul prezentării lor inițiale. De asemenea, trebuie să existe posibilitatea modificării măsurilor și cuantumurilor fondului operațional în fiecare an de execuție a programului. Pentru a se garanta menținerea obiectivelor generale ale programelor aprobate, toate aceste schimbări trebuie să respecte anumite limite și condiții care urmează a fi definite de statele membre, inclusiv condiția referitoare la notificarea obligatorie a autorităților competente în legătură cu respectivele schimbări.

(41)

Din motive de securitate financiară și securitate juridică, trebuie să fie alcătuită o listă de operațiuni și cheltuieli care nu pot fi acoperite de programele operaționale.

(42)

În cazul unor investiții realizate la exploatațiile individuale, pentru a se evita îmbogățirea nejustificată a unei persoane private care a renunțat la calitatea de membru al organizației în timpul vieții utile a investiției, trebuie să fie prevăzute dispoziții care să permită organizației să recupereze valoarea reziduală a investiției, indiferent dacă aceasta este realizată de un membru sau de organizație.

(43)

Pentru a se asigura aplicarea corectă a schemei de ajutoare, este necesar să se prevadă informațiile care trebuie incluse în cererile de ajutor, precum și procedurile pentru plata ajutorului. Pentru a se evita dificultățile de flux de lichidități, trebuie pus la dispoziția organizațiilor de producători un sistem de plăți în avans însoțit de garanții adecvate. Din motive similare, trebuie să existe un sistem alternativ pentru rambursarea cheltuielilor deja suportate.

(44)

Producția de fructe și legume este imprevizibilă, iar produsele sunt perisabile. Orice surplus pe piață, chiar dacă nu este prea mare, poate perturba în mod semnificativ piața. Trebuie prevăzute dispoziții detaliate privind sfera și modul de aplicare a măsurilor de gestionare și prevenire a crizelor în ceea ce privește produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Pe cât posibil, normele respective trebuie să fie flexibile și să poată fi aplicate rapid în situații de criză și, în consecință, trebuie să permită statelor membre și organizațiilor de producători să ia decizii. Cu toate acestea, normele trebuie să prevină abuzurile și să stabilească limite privind utilizarea anumitor măsuri, inclusiv pe plan financiar. De asemenea, normele trebuie să garanteze respectarea cerințelor în materie de protecția plantelor și a mediului.

(45)

În ceea ce privește retragerile de pe piață, este necesară adoptarea unor norme detaliate, luând în considerare potențiala importanță a respectivei măsuri. Este necesară, în special, stabilirea unor norme privind sistemul de sprijin sporit pentru fructele și legumele retrase de pe piață care sunt distribuite în mod gratuit ca ajutor umanitar prin intermediul unor organizații caritabile sau al anumitor organisme și instituții. În vederea facilitării distribuirii gratuite, este oportun să se prevadă posibilitatea de a permite organizațiilor și instituțiilor caritabile să solicite o contribuție simbolică din partea destinatarilor finali ai produselor retrase de pe piață, în cazul în care produsele respective au fost prelucrate. Mai mult decât atât, trebuie stabilit un plafon pentru ajutoarele acordate pentru retragerile de pe piață, pentru a se garanta că acestea nu se transformă într-un debușeu alternativ permanent pentru produse, în raport cu plasarea acestora pe piață. În acest context, în ceea ce privește produsele în cazul cărora nivelurile maxime ale compensației acordate de Uniune pentru retragerea de pe piață au fost stabilite în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (3), este oportună utilizarea în continuare a respectivelor niveluri, sub rezerva unui anumit procentaj de creștere care să reflecte faptul că respectivele retrageri sunt în prezent cofinanțate. În ceea ce privește celelalte produse, în cazurile în care experiența nu a indicat încă niciun risc de retrageri excesive, este oportun să li se permită statelor membre să stabilească niveluri maxime de sprijin. Totuși, în toate cazurile, din motive similare, este oportună stabilirea unei limite cantitative de retrageri pentru fiecare produs pentru fiecare organizație de producători.

(46)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind asistența financiară națională pe care statele membre o pot acorda în regiuni ale Uniunii în care nivelul de organizare a producătorilor este deosebit de scăzut, inclusiv definirea conceptului de nivel scăzut de organizare. Este necesară prevederea unor proceduri de aprobare a unui astfel de ajutor național, precum și de aprobare a rambursării ajutorului de către Uniune și a cuantumului acesteia, precum și a procentajului de rambursare. Respectivele proceduri trebuie să fie similare celor aplicabile în prezent.

(47)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate, în special a unor dispoziții procedurale, privind condițiile în care normele stabilite de organizațiile de producători sau de asociațiile unor astfel de organizații din sectorul fructelor și legumelor pot fi extinse la toți producătorii stabiliți într-o anumită zonă economică. De asemenea, în cazul vânzării de produse culese de cumpărător, trebuie să se specifice care dintre norme urmează a fi extinse asupra producătorilor și care asupra cumpărătorilor.

(48)

În scopul monitorizării importurilor de mere și al garantării faptului că o creștere semnificativă a importurilor de mere nu ar trece neobservată într-o perioadă relativ scurtă de timp, în 2006 a fost introdus, ca sistem de tranziție, sistemul licențelor de import pentru merele clasificate în Nomenclatura Combinată la codul 0808 10 80 (cod NC). Între timp, au fost elaborate mijloace noi și precise de monitorizare a importurilor de mere, mai puțin împovărătoare pentru comercianți decât actualul sistem de licențe. Prin urmare, obligația de prezentare a licențelor de import în cazul merelor clasificate la codul NC 0808 10 80 trebuie eliminată în scurt timp.

(49)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind sistemul prețului de intrare pentru fructe și legume. Având în vedere că cele mai multe dintre fructele și legumele perisabile în cauză sunt livrate în regimul comercial al vânzării în consignație, stabilirea valorii acestora este deosebit de dificilă. Este necesară stabilirea unor posibile metode pentru calcularea prețului de intrare pe baza căruia produsele importate sunt clasificate în Tariful Vamal Comun. În special, trebuie stabilite valori forfetare de import pe baza mediei ponderate a prețurilor medii pentru produse și trebuie adoptată o dispoziție specială pentru cazurile în care nu este disponibil niciun preț pentru produsele de o anumită origine. Este necesară prevederea unei dispoziții pentru constituirea în anumite cazuri a unei garanții pentru asigurarea aplicării corecte a sistemului.

(50)

Este necesară adoptarea unor norme detaliate privind taxa la import care poate fi impusă anumitor produse, în plus față de cea prevăzută de Tariful Vamal Comun. Taxa suplimentară poate fi impusă în cazul în care volumurile de importuri pentru produsele respective depășesc nivelurile de declanșare stabilite pentru produs și pentru perioada de aplicare. Mărfurile aflate în curs de transport spre Uniune sunt exceptate de la taxa suplimentară și, în consecință, trebuie adoptate dispoziții specifice pentru aceste mărfuri.

(51)

Este necesară prevederea unor dispoziții pentru monitorizarea și evaluarea adecvate a programelor și schemelor în curs de desfășurare, în vederea evaluării eficacității și eficienței acestora, atât de organizațiile de producători, cât și de statele membre.

(52)

Este necesară prevederea unor dispoziții privind tipul, formatul și mijloacele de notificare necesare în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament. Respectivele dispoziții trebuie să includă notificările transmise de producătorii sau de organizațiile de producători statelor membre și cele transmise Comisiei de către statele membre, precum și consecințele care rezultă din notificările tardive sau inexacte.

(53)

Trebuie stabilite măsuri privind controalele necesare pentru a se asigura aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, precum și sancțiunile adecvate aplicabile în cazul neregulilor identificate. Aceste măsuri trebuie să includă atât controale și sancțiuni specifice stabilite la nivelul Uniunii, cât și controale și sancțiuni naționale suplimentare. Controalele și sancțiunile trebuie să fie disuasive, eficace și proporționale. Este necesară prevederea unor norme pentru soluționarea cazurilor de erori evidente, de forță majoră, precum și a altor situații excepționale, pentru a se garanta aplicarea unui tratament egal producătorilor. Este necesară prevederea unor norme pentru situații create în mod artificial, pentru se evita obținerea vreunui beneficiu care ar deriva din astfel de situații.

(54)

Trebuie stabilite dispoziții în vederea continuării tranziției line de la sistemul precedent, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 2200/96, de Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (4) și de Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de instituire a unui regim de ajutor comunitar pentru producătorii de anumite fructe citrice (5), la noul sistem stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 al Consiliului din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor și legumelor și de modificare a Directivelor 2001/112/CE și 2001/113/CE și a Regulamentelor (CEE) nr. 827/68, (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2826/2000, (CE) nr. 1782/2003 și (CE) nr. 318/2006 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2202/96 (6) apoi de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, și ulterior de prezentul regulament, precum și în vederea punerii în aplicare a normelor tranzitorii prevăzute la articolul 203a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(55)

Pentru a limita efectele renunțării la sistemul licențelor de import pentru mere asupra fluxurilor comerciale, articolul 134 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 trebuie să se aplice în continuare până la 31 august 2011.

(56)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor

1.   Prezentul regulament stabilește norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate.

Cu toate acestea, titlurile II și III din prezentul regulament se aplică numai în ceea ce privește produsele din sectorul fructelor și legumelor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și produsele de acest fel destinate doar prelucrării.

2.   Termenii utilizați în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 au același sens atunci când sunt utilizați în prezentul regulament, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel.

Articolul 2

Anii de comercializare

Anii de comercializare în cazul fructelor și legumelor și al fructelor și legumelor prelucrate încep la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.

TITLUL II

CLASIFICAREA PRODUSELOR

CAPITOLUL 1

Norme generale

Articolul 3

Standardele de comercializare; deținătorii

1.   Cerințele prevăzute la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 constituie standardul de comercializare general. Standardul de comercializare general este prezentat în detaliu în partea A a anexei I la prezentul regulament.

Fructele și legumele care nu care fac obiectul unui standard de comercializare specific trebuie să se conformeze standardului de comercializare general. Cu toate acestea, atunci când deținătorul este în măsură să demonstreze că produsele sunt conforme cu oricare dintre standardele aplicabile adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), produsele sunt considerate conforme cu standardul de comercializare general.

2.   Standardele de comercializare specifice prevăzute la articolul 113 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în partea B a anexei I la prezentul regulament, pentru următoarele produse:

(a)

mere,

(b)

citrice,

(c)

fructe kiwi,

(d)

salată, cicoare creață și cicoare de grădină cu frunze întregi,

(e)

piersici și nectarine,

(f)

pere,

(g)

căpșuni,

(h)

ardei,

(i)

struguri de masă,

(j)

tomate.

3.   În sensul articolului 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin „deținător” se înțelege orice persoană fizică sau juridică care deține fizic produsele în cauză.

Articolul 4

Excepțiile și derogările de la aplicarea standardelor de comercializare

1.   Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare:

(a)

dacă sunt etichetate clar cu mențiunea „destinat prelucrării”, „destinat consumului animal” sau orice altă mențiune similară, produsele:

(i)

destinate prelucrării industriale sau

(ii)

destinate consumului animal sau unei alte utilizări nealimentare;

(b)

produsele transferate de producător pe exploatația sa către consumatori, pentru uzul personal al acestora;

(c)

produsele recunoscute într-o decizie a Comisiei adoptată la solicitarea unui stat membru în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 ca produse dintr-o anumită regiune care sunt vândute prin comerț cu amănuntul în regiunea respectivă, pentru consumul local tradițional bine încetățenit;

(d)

produse care au fost supuse unui proces de curățare sau tăiere, devenind „gata pentru consum” sau „gata pentru gătit”;

(e)

produsele comercializate ca germeni comestibili, în urma germinării semințelor unor plante, clasificați ca fructe și legume în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (i) și al părții IX din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare în cadrul unei anumite zone de producție:

(a)

produsele vândute sau livrate de cultivator către unitățile de condiționare și ambalare sau către spațiile de depozitare, ori expediate de la exploatația sa către unitățile respective și

(b)

produsele expediate de la spațiile de depozitare către unitățile de condiționare și ambalare.

3.   Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot excepta de la obligația de respectare a cerințelor standardelor de comercializare specifice produsele prezentate spre vânzare cu amănuntul consumatorilor pentru uzul personal al acestora și etichetate cu mențiunea „produs destinat prelucrării” sau cu orice altă mențiune similară și care sunt destinate prelucrării, altele decât cele menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i) din prezentul articol.

4.   Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot excepta de la obligația de respectare a cerințelor standardelor de comercializare produsele vândute direct de producător consumatorului final, pentru uzul personal al acestuia, pe piețe rezervate doar producătorilor dintr-o anumită zonă de producție definită de statele membre.

5.   Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în ceea ce privește standardele de comercializare specifice, fructele și legumele, altele decât cele din categoria „Extra”, pot prezenta, în etapele ulterioare expedierii, o ușoară lipsă de prospețime și turgescență și o ușoară alterare datorate dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.

6.   Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardului de comercializare general:

(a)

ciupercile necultivate clasificate la codul NC 0709 59,

(b)

caperele clasificate la codul NC 0709 90 40,

(c)

migdalele amare clasificate la codul NC 0802 11 10,

(d)

migdalele decojite clasificate la codul NC 0802 12,

(e)

alunele decojite clasificate la codul NC 0802 22,

(f)

nucile comune decojite clasificate la codul NC 0802 32,

(g)

semințele de pin dulce clasificate la codul NC 0802 90 50,

(h)

fisticul clasificat la codul NC 0802 50 00,

(i)

nucile de Macadamia clasificate la codul NC 0802 60 00,

(j)

nucile Pecan clasificate la codul NC 0802 90 20,

(k)

alte fructe cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 0802 90 85,

(l)

bananele uscate din specia Musa paradisiaca (plantains) clasificate la codul NC 0803 00 90,

(m)

citricele uscate clasificate la codul NC 0805,

(n)

amestecurile de fructe tropicale cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 0813 50 31,

(o)

amestecurile de alte fructe cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 0813 50 39,

(p)

șofranul clasificat la codul NC 0910 20.

7.   Autorității competente din statul membru trebuie să i se prezinte dovada conform căreia produsele care fac obiectul dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) respectă condițiile stabilite, în special în ceea ce privește destinația acestora.

Articolul 5

Informațiile specifice

1.   Informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului capitol trebuie prezentate în mod lizibil și vizibil pe una dintre părțile ambalajului, fie imprimate direct pe ambalaj astfel încât să nu poată fi șterse, fie pe o etichetă care este parte integrantă din ambalaj sau este bine atașată acestuia.

2.   În cazul mărfurilor expediate în vrac și încărcate direct într-un mijloc de transport, informațiile specifice menționate la alineatul (1) trebuie să figureze într-un document de însoțire a mărfurilor sau pe o fișă plasată într-un loc vizibil din interiorul mijlocului de transport.

3.   În cazul contractelor la distanță în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), conformitatea cu standardele de comercializare impune ca informațiile specifice să fie disponibile înainte de efectuarea achiziționării.

4.   Facturile și documentele însoțitoare, cu excepția chitanțelor destinate consumatorilor, trebuie să indice denumirea și țara de origine a produselor și, după caz, categoria, soiul sau tipul comercial, dacă acestea sunt cerute de un standard de comercializare specific, sau faptul că produsul este destinat prelucrării.

Articolul 6

Informațiile specifice în etapa vânzării cu amănuntul

1.   În etapa vânzării cu amănuntul, informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului capitol trebuie să fie lizibile și vizibile. Produsele pot fi prezentate spre vânzare cu condiția ca comerciantul cu amănuntul să afișeze în imediata apropiere a produselor și într-un mod vizibil și lizibil informațiile specifice privind țara de origine a produselor și, după caz, categoria și soiul sau tipul comercial, astfel încât cumpărătorii să nu fie induși în eroare.

2.   În cazul produselor care sunt preambalate în sensul Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), în plus față de informațiile prevăzute de standardele de comercializare, trebuie indicată greutatea netă. Totuși, în cazul produselor comercializate la bucată, cerința de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar, acestea putând fi ușor numărate prin ambalaj, sau dacă numărul este indicat pe etichetă.

Articolul 7

Amestecurile

1.   Comercializarea ambalajelor cu o greutate netă de maximum 5 kg care conțin amestecuri de fructe și legume de specii diferite este permisă dacă:

(a)

produsele sunt omogene calitativ și fiecare produs în cauză este conform cu standardul de comercializare specific relevant sau, în absența unui standard de comercializare specific pentru un anumit produs, cu standardul de comercializare general,

(b)

ambalajul este etichetat în mod corespunzător, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol și

(c)

amestecul nu este de natură să inducă în eroare cumpărătorul.

2.   Cerințele de la alineatul (1) litera (a) nu se aplică produselor din cadrul unui amestec care nu aparțin sectorului fructelor și legumelor menționat la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.   Dacă fructele și legumele din cadrul unui amestec provin din mai multe state membre sau țări terțe, numele întregi ale țărilor de origine pot fi înlocuite cu una dintre mențiunile următoare, după caz:

(a)

„amestec de fructe și legume originare din UE”,

(b)

„amestec de fructe și legume originare din afara UE”,

(c)

„amestec de fructe și legume originare din UE și din afara UE”.

CAPITOLUL II

Controale privind conformitatea cu standardele de comercializare

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele aplicabile controalelor privind conformitatea, acestea fiind controalele efectuate asupra fructelor și legumelor pe parcursul tuturor etapelor de comercializare, în vederea verificării conformității acestora cu standardele de comercializare și cu alte dispoziții ale prezentului titlu și ale articolelor 113 și 113a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 9

Autoritățile de coordonare și organismele de control

1.   Fiecare stat membru desemnează:

(a)

o singură autoritate competentă responsabilă cu coordonarea și contactele în domeniile la care se referă prezentul capitol, denumită în continuare „autoritatea de coordonare”, și

(b)

unul sau mai multe organisme de control responsabile cu aplicarea prezentului capitol, denumite în continuare „organismele de control”.

Autoritățile de coordonare și organismele de control menționate la primul paragraf pot fi publice sau private. Totuși, în ambele cazuri, acestea se află sub responsabilitatea statelor membre.

2.   Comisiei îi sunt notificate de către statele membre:

(a)

denumirea, adresa poștală și adresa electronică ale autorității de coordonare pe care au desemnat-o în temeiul alineatului (1) litera (a);

(b)

denumirea, adresa poștală și adresa electronică ale organismelor de control pe care le-au desemnat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) și

(c)

definirea exactă a domeniilor de competență ale organismelor de control pe care le-au desemnat.

3.   Autoritatea de coordonare poate fi organismul de control sau unul dintre organismele de control sau orice alt organism desemnat în temeiul alineatului (1).

4.   În modul pe care îl consideră adecvat, Comisia pune la dispoziția publicului lista autorităților de coordonare desemnate de statele membre.

Articolul 10

Baza de date cu privire la comercianți

1.   Statele membre instituie o bază de date cu privire la comercianții din sectorul fructelor și legumelor, în care să fie înscriși, în condițiile stabilite de prezentul articol, comercianții implicați în comercializarea fructelor și legumelor pentru care s-au stabilit standarde în temeiul articolului 113 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

În acest scop, statele membre pot folosi orice altă bază sau baze de date constituite deja în alte scopuri.

2.   În sensul prezentului regulament, prin „comerciant” se înțelege orice persoană fizică sau juridică:

(a)

ce deține fructe și legume care fac obiectul standardelor de comercializare, în scopul:

(i)

expunerii sau punerii lor în vânzare,

(ii)

vânzării lor sau

(iii)

comercializării în orice alt mod sau

(b)

ce desfășoară efectiv oricare dintre activitățile menționate la litera (a) în ceea ce privește fructele și legumele care fac obiectul standardelor de comercializare.

Activitățile menționate la primul paragraf litera (a) cuprind:

(a)

vânzarea la distanță, inclusiv pe internet,

(b)

activitățile de agest gen desfășurate de persoana fizică sau juridică în nume propriu sau în numele unei părți terțe și

(c)

activitățile de acest gen desfășurate pe teritoriul Uniunii și/sau în cadrul exporturilor către țări terțe și/sau în cadrul importurilor din țări terțe.

3.   Statele membre stabilesc condițiile în care următorii comercianți sunt sau nu sunt incluși în baza de date:

(a)

comercianții ale căror activități sunt exceptate de la obligația de conformitate cu standardele de comercializare în temeiul articolului 4 și

(b)

persoanele fizice sau juridice ale căror activități în sectorul fructelor și legumelor sunt limitate fie la transportul mărfurilor, fie la vânzarea cu amănuntul.

4.   Atunci când baza de date cu privire la comercianți este compusă din mai multe elemente distincte, autoritatea de coordonare asigură omogenitatea bazei, a elementelor sale, precum și a actualizării acestora. Actualizarea bazei de date se efectuează în special pe baza informațiilor adunate în timpul controalelor de conformitate.

5.   Cu privire la fiecare comerciant, baza de date conține:

(a)

numărul de înregistrare, numele și adresa;

(b)

informațiile necesare pentru clasificarea sa într-una dintre categoriile de risc menționate la articolul 11 alineatul (2), în special poziția în lanțul de comercializare și informațiile referitoare la importanța firmei;

(c)

informațiile privind constatările din timpul controalelor precedente efectuate asupra fiecărui comerciant;

(d)

orice alte informații considerate necesare în vederea controalelor, de exemplu informațiile referitoare la existența unui sistem de asigurare a calității sau a unui sistem de autocontrol legat de conformitatea cu standardele de comercializare.

Actualizarea bazei de date se efectuează în special pe baza informațiilor adunate în timpul controalelor de conformitate.

6.   Comercianții trebuie să furnizeze informațiile considerate necesare de către statele membre pentru instituirea și actualizarea bazei de date. Statele membre stabilesc condițiile în care sunt cuprinși în baza de date comercianții care nu sunt stabiliți pe teritoriul lor, dar care operează pe acesta.

Secțiunea 2

Controale de conformitate efectuate de statele membre

Articolul 11

Controalele de conformitate

1.   În vederea asigurării conformității cu standardele de comercializare și cu alte dispoziții ale prezentului titlu și ale articolelor 113 și 113a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre se asigură că controalele de conformitate sunt efectuate în mod selectiv, pe baza unei analize a riscului și cu o frecvență corespunzătoare.

Criteriile de evaluare a riscurilor cuprind existența unui certificat de conformitate, menționat la articolul 14, eliberat de o autoritate competentă dintr-o țară terță ale cărei controale de conformitate au fost aprobate în temeiul articolului 15. Existența unui astfel de certificat este considerată un factor de reducere a riscului de neconformitate.

Criteriile de evaluare a riscurilor pot, de asemenea, include:

(a)

natura produsului, perioada de producție, prețul produsului, condițiile climatice, operațiunile de ambalare și manipulare, condițiile de depozitare, țara de origine, mijloacele de transport sau volumul lotului;

(b)

dimensiunea comercianților, poziția acestora în lanțul de comercializare, volumul sau valoarea produselor comercializate de aceștia, gama produselor lor, zona de livrare sau tipul de operațiuni desfășurate, cum ar fi depozitarea, sortarea, ambalarea sau vânzarea;

(c)

constatările din timpul controalelor precedente, inclusiv numărul și tipul defectelor constatate, calitatea obișnuită a produselor comercializate, nivelul echipamentelor tehnice utilizate;

(d)

fiabilitatea sistemelor de asigurare a calității sau a sistemelor de autocontrol ale comercianților legate de conformitatea cu standardele de comercializare;

(e)

locul de desfășurare a controlului, în special dacă este vorba de punctul de primă intrare în Uniune sau de locul unde sunt ambalate sau încărcate produsele;

(f)

orice alte informații care ar putea indica un risc de neconformitate.

2.   Analiza riscului este efectuată pe baza informațiilor conținute în baza de date cu privire la comercianți menționată la articolul 10 și clasifică comercianții în funcție de categoriile de risc.

Statele membre stabilesc în prealabil:

(a)

criteriile de evaluare a riscurilor de neconformitate a loturilor;

(b)

pe baza unei analize a riscurilor pentru fiecare categorie de risc, proporțiile minime de comercianți sau loturi și/sau cantități care vor fi supuse unor controale de conformitate.

Pe baza analizei riscurilor, statele membre pot decide să nu efectueze controale selective asupra produselor care nu fac obiectul standardelor de comercializare specifice.

3.   Atunci când, în urma controalelor, se constată nereguli semnificative, statele membre cresc frecvența controalelor privind comercianții, produsele, originea acestora sau alți parametri.

4.   Comercianții trebuie să comunice organismelor de control toate informațiile pe care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și efectuarea controalelor de conformitate.

Articolul 12

Comercianții autorizați

1.   Comercianții care se încadrează în categoria celui mai scăzut nivel de risc și care prezintă garanții speciale privind conformitatea cu standardele de comercializare pot fi autorizați de statele membre să utilizeze modelul prevăzut în anexa II la etichetarea fiecărui ambalaj în etapa expedierii și/sau să semneze certificatul de conformitate menționat la articolul 14.

2.   Autorizarea se acordă pentru o perioadă de cel puțin un an.

3.   Comercianții care beneficiază de această posibilitate:

(a)

dispun de personal de control care a beneficiat de o formare profesională aprobată de statele membre;

(b)

dispun de echipamente adecvate pentru condiționarea și ambalarea produselor;

(c)

se angajează să efectueze un control de conformitate a mărfurilor pe care le expediază și să țină un registru conținând evidența tuturor controalelor efectuate.

4.   În cazul în care un comerciant autorizat nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru autorizare, statul membru retrage autorizația.

5.   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), comercianții autorizați pot continua să utilizeze, până la epuizarea stocurilor, modelele care erau conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 la data de 30 iunie 2009.

Autorizațiile acordate comercianților înainte de 1 iulie 2009 rămân valabile pe parcursul perioadei pentru care au fost acordate.

Articolul 13

Acceptarea declarațiilor de către autoritatea vamală

1.   Autoritatea vamală poate accepta declarațiile de export și/sau declarațiile de punere în liberă circulație pentru produsele care fac obiectul standardelor de comercializare specifice doar dacă:

(a)

mărfurile sunt însoțite de un certificat de conformitate sau

(b)

organismul de control competent a informat autoritatea vamală că a fost eliberat un certificat de conformitate pentru loturile în cauză sau

(c)

organismul de control competent a informat autoritatea vamală că nu a eliberat un certificat de conformitate pentru loturile în cauză deoarece acestea nu trebuie controlate, având în vedere analiza riscurilor menționată la articolul 11 alineatul (1).

Dispozițiile de mai sus nu aduc atingere altor controale de conformitate pe care statele membre le pot efectua în temeiul articolului 11.

2.   De asemenea, alineatul (1) se aplică produselor care fac obiectul standardului de comercializare general prevăzut în anexa I partea A și produselor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (a), dacă statul membru în cauză consideră că acest lucru este necesar, având în vedere analiza riscurilor menționată la articolul 11 alineatul (1).

Articolul 14

Certificatul de conformitate

1.   Pentru a confirma că produsele în cauză sunt conforme cu standardul de comercializare relevant, o autoritate competentă poate elibera certificate de conformitate (denumite în continuare „certificat”). Modelul de certificat destinat autorităților competente din Uniune figurează în anexa III.

În locul certificatelor eliberate de autoritățile competente din Uniune, țările terțe menționate la articolul 15 alineatul (4) pot utiliza certificate proprii, cu condiția ca acestea să conțină cel puțin informațiile echivalente celor din certificatul Uniunii. Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune la dispoziție modele ale unor astfel de certificate ale țărilor terțe.

2.   Certificatele pot fi eliberate fie pe hârtie, cu semnătură originală, fie în format electronic, cu semnătură electronică.

3.   Fiecare certificat trebuie să poarte ștampila autorității competente și semnătura persoanei sau persoanelor autorizate în acest scop.

4.   Certificatul se eliberează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

5.   Fiecare certificat trebuie să poarte un număr de serie după care poate fi identificat. Autoritatea competentă reține o copie a fiecărui certificat eliberat.

6.   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) primul paragraf, statele membre pot continua să utilizeze, până la epuizarea stocurilor, certificatele care erau conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 la data de 30 iunie 2009.

Secțiunea 3

Controale de conformitate efectuate de țările terțe

Articolul 15

Aprobarea controalelor de conformitate efectuate de țările terțe înaintea importului în Uniune

1.   La cererea unei țări terțe, Comisia poate aproba, în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, controalele privind conformitatea cu standardele de comercializare specifice efectuate de respectiva țară terță înaintea importului în Uniune.

2.   Aprobarea menționată la alineatul (1) poate fi acordată țărilor terțe în care, în ceea ce privește produsele exportate către Uniune, sunt respectate standardele de comercializare ale Uniunii sau cel puțin standarde echivalente.

Aprobarea trebuie să specifice autoritatea oficială din țara terță sub responsabilitatea căreia se efectuează controalele menționate la alineatul (1). Autoritatea respectivă răspunde de contactele cu Uniunea. De asemenea, aprobarea trebuie să specifice organismele de control din țara terță care sunt responsabile cu controalele efective.

Aprobarea nu se poate referi decât la produse originare din țara terță respectivă și poate fi limitată la anumite produse.

3.   Organismele de control din țara terță sunt fie organisme oficiale, fie organisme recunoscute oficial de autoritatea menționată la alineatul (2), care oferă garanții satisfăcătoare și care dispun de personalul, echipamentele și spațiile necesare efectuării controalelor în conformitate cu metodele menționate la articolul 17 alineatul (1) sau cu metode echivalente.

4.   Lista țărilor ale căror controale de conformitate au fost aprobate în temeiul prezentului articol, precum și produsele respective figurează în anexa IV.

Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune la dispoziție coordonatele autorităților oficiale și ale organismelor de control în cauză.

Articolul 16

Suspendarea aprobării controalelor de conformitate

Comisia poate suspenda aprobarea controalelor de conformitate dacă se constată că, într-un număr semnificativ de loturi și/sau cantități, mărfurile nu corespund cu informațiile din certificatele de conformitate emise de organismele de control din țara terță.

Secțiunea 4

Metode de control

Articolul 17

Metodele de control

1.   Controalele de conformitate prevăzute de prezentul capitol, cu excepția celor efectuate în etapa vânzării cu amănuntul către consumatorul final, se efectuează în conformitate cu metodele de control prevăzute în anexa V, în afara cazului în care prezentul regulament prevede dispoziții contrare.

Statele membre stabilesc modalități specifice pentru verificarea conformității în etapa vânzării cu amănuntul către consumatorul final.

2.   Dacă inspectorii constată că mărfurile sunt conforme cu standardele de comercializare, organismul de control poate elibera certificatul de conformitate prevăzut în anexa III.

3.   În cazul în care mărfurile nu sunt conforme cu standardele, organismul de control emite o constatare de neconformitate la adresa comerciantului sau a reprezentanților acestuia. Mărfurile care au făcut obiectul unei constatări de neconformitate nu pot fi deplasate fără autorizarea organismului de control care a emis constatarea în cauză. Respectiva autorizare poate depinde de îndeplinirea unor condiții stabilite de organismul de control.

Comercianții pot decide să pună în conformitate toate mărfurile sau o parte a acestora. Mărfurile care au fost puse în conformitate nu pot fi comercializate înainte ca organismul de control competent să se asigure prin toate mijloacele adecvate că mărfurile au fost efectiv puse în conformitate. Organismul de control competent eliberează, după caz, certificatul de conformitate prevăzut în anexa III, pentru lot sau pentru o parte a acestuia, doar după ce mărfurile au fost puse în conformitate.

În cazul în care un organism de control acceptă cererea unui comerciant de a pune mărfurile în conformitate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat controlul care a stabilit neconformitatea lor, comerciantul notifică existența lotului neconform organismului de control competent din statul membru de destinație. Statul membru care emite constatarea de neconformitate trimite celorlalte state membre în cauză, inclusiv statului membru de destinație a lotului neconform, o copie a respectivei constatări.

În cazul în care mărfurile nu pot fi nici puse în conformitate, nici destinate consumului animal, prelucrării industriale sau oricărei alte utilizări nealimentare, organismul de control poate să ceară comercianților, dacă acest lucru este necesar, să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că produsele în cauză nu sunt comercializate.

Comercianții furnizează toate informațiile considerate necesare de statele membre în scopul aplicării prezentului alineat.

Secțiunea 5

Notificări

Articolul 18

Notificările

1.   Un stat membru în care se constată că un transport care provine dintr-un alt stat membru nu este conform cu standardele de comercializare din cauza unor defecte sau deteriorări care ar fi putut fi detectate la momentul ambalării, notifică fără întârziere Comisia și statele membre care ar putea fi afectate.

2.   Un stat membru în care, din cauza neconformității cu standardele de comercializare, a fost refuzată punerea în liberă circulație a unui lot de mărfuri provenind dintr-o țară terță notifică fără întârziere Comisia, statele membre care ar putea fi afectate, precum și țara terță în cauză, menționată în anexa IV.

3.   Statele membre notifică Comisiei dispozițiile pe care le-au prevăzut referitoare la controale și la sistemele de analiză a riscurilor și informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale acestor sisteme.

4.   Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre rezultatele sintetizate ale controalelor efectuate în toate etapele de comercializare dintr-un anumit an, până la data de 30 iunie a anului următor.

5.   Comisia specifică modalitățile de efectuare a notificărilor menționate la alineatele (1) - (4).

TITLUL III

ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Cerințe și recunoaștere

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 19

Definiții

1.   În sensul prezentului titlu:

(a)

prin „producător” se înțelege un agricultor astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(b)

prin „producător membru” se înțelege un producător sau o cooperativă de producători care este membru/membră a unei organizații de producători sau a unei asociații de organizații de producători;

(c)

prin „filială” se înțelege o companie în cadrul căreia dețin acțiuni una sau mai multe organizații de producători sau asociații ale acestora și care contribuie la obiectivele organizației de producători sau ale asociației de organizații de producători;

(d)

prin „organizație de producători transnațională” se înțelege orice organizație în cadrul căreia cel puțin una dintre exploatațiile producătorilor se află într-un stat membru diferit de cel în care se află sediul social al organizației de producători;

(e)

prin „asociație transnațională de organizații de producători” se înțelege orice asociație de organizații de producători în cadrul căreia cel puțin una dintre organizațiile asociate se află într-un stat membru diferit de cel în care se află sediul social al asociației;

(f)

prin „Obiectivul «Convergență»” se înțelege obiectivul acțiunii în favoarea celor mai puțin dezvoltate state membre și regiuni în conformitate cu legislația Uniunii care reglementează Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2013;

(g)

prin „măsură” se înțelege una dintre mențiunile următoare:

(i)

acțiuni care au drept obiectiv planificarea producției, inclusiv achiziționarea de active fixe;

(ii)

acțiuni care au drept obiectiv îmbunătățirea sau menținerea calității producției, inclusiv achiziționarea de active fixe;

(iii)

acțiuni care au drept obiectiv îmbunătățirea comercializării, inclusiv achiziționarea de active fixe, precum și activitățile de promovare și comunicare, altele decât activitățile de promovare și comunicare prevăzute la punctul (vi);

(iv)

cercetare și producție experimentală, inclusiv achiziționarea de active fixe;

(v)

acțiuni de formare profesională, diferite de formarea profesională prevăzută la punctul (vi), precum și acțiuni care au drept obiectiv promovarea accesului la servicii de consultanță;

(vi)

oricare dintre cele șase instrumente de prevenire și de gestionare a crizelor, enumerate la articolul 103c alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(f) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(vii)

acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 103c alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, inclusiv achiziționarea de active fixe;

(viii)

alte acțiuni, inclusiv achiziționarea de active fixe altele decât cele prevăzute la punctele (i)-(iv) și (vii), care contribuie la realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele menționate la articolul 103c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(h)

prin „acțiune” se înțelege o activitate sau un instrument specifice care vizează realizarea unui anumit obiectiv operațional care contribuie la realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele menționate la articolul 103c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(i)

prin „subprodus” se înțelege un produs care rezultă din condiționarea fructelor sau legumelor și care are o valoare economică pozitivă, dar nu constituie principalul rezultat vizat;

(j)

prin „condiționare” se înțelege activități pregătitoare, precum curățarea, tăierea, descojirea, fasonarea și deshidratarea fructelor și legumelor, fără transformarea acestora în fructe și legume prelucrate;

(k)

prin „baza interprofesională”, termen menționat la articolul 103d alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se înțelege una sau mai multe dintre activitățile enumerate la articolul 123 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aprobate de statul membru și gestionate în comun de o organizație de producători sau o asociație de organizații de producători și de cel puțin un alt operator din lanțul de prelucrare și/sau distribuție a produselor alimentare;

(l)

prin „indicator de referință” se înțelege orice indicator care reflectă o situație sau o tendință existentă în faza incipientă a unei perioade de programare și care poate oferi informații utile:

(i)

în cadrul analizei situației inițiale, în vederea stabilirii unei strategii naționale pentru programe operaționale durabile sau a unui program operațional;

(ii)

ca referință pentru evaluarea rezultatelor și impactului unei strategii naționale sau ale unui program operațional și/sau

(iii)

pentru interpretarea rezultatelor și impactului unei strategii naționale sau ale unui program operațional.

2.   Statele membre definesc entitățile juridice în cauză de pe teritoriul lor care trebuie să fie conforme cu dispozițiile articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, ținând cont de structurile lor juridice și administrative naționale. Statele membre pot adopta norme complementare privind recunoașterea organizațiilor de producători și, după caz, stabilesc, de asemenea, prevederi referitoare la părți clar definite ale unor entități juridice, în scopul aplicării articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Secțiunea 2

Cerințe aplicable organizațiilor de producători

Articolul 20

Produsele vizate

1.   Statele membre recunosc organizații de producători în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pentru produsul sau grupul de produse specificat în cererea de recunoaștere, sub rezerva oricărei decizii adoptate în temeiul articolului 125b alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat.

2.   Statele membre recunosc organizații de producători pentru produsul sau grupul de produse destinate exclusiv prelucrării, doar dacă organizațiile de producători pot să garanteze, printr-un sistem de contracte de livrare sau în alt mod, că produsele respective sunt livrate în vederea prelucrării.

Articolul 21

Numărul minim de membri

Prin definirea numărului minim de membri ai unei organizații de producători în conformitate cu articolul 125b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot dispune ca, dacă o entitate care depune o cerere de recunoaștere este constituită, total sau parțial, din membri care, la rândul lor, sunt entități juridice sau părți clar definite ale unor entități juridice constituite din producători, numărul minim de producători să poată fi calculat pe baza numărului de producători asociați fiecărei entități juridice sau fiecărei părți clar definite a unei entități juridice.

Articolul 22

Perioada minimă de aderare

1.   Perioada minimă de aderare a unui producător nu poate fi mai scurtă de un an.

2.   Renunțarea la calitatea de membru se comunică în scris organizației. Statele membre stabilesc perioadele de preaviz, cu o durată maximă de șase luni, precum și datele la care renunțarea intră în vigoare.

Articolul 23

Structurile și activitățile organizațiilor de producători

Statele membre se asigură că organizațiile de producători dispun de personalul, infrastructura și dotările necesare pentru îndeplinirea cerințelor stabilite la articolul 122 primul paragraf litera (c) și la articolul 125b alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și pentru asigurarea funcțiilor lor esențiale, în special în ceea ce privește:

(a)

cunoașterea producției membrilor lor;

(b)

colectarea, sortarea, depozitarea și ambalarea producției membrilor lor;

(c)

gestiunea comercială și bugetară și

(d)

contabilitatea centralizată și un sistem de facturare.

Articolul 24

Valoarea sau volumul producției comercializabile

1.   În sensul articolului 125b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, valoarea sau volumul producției comercializabile se calculează în mod similar celui de calculare a valorii producției comercializate prevăzut la articolele 50 și 51 din prezentul regulament.

2.   Dacă unul sau mai mulți membri ai unei organizații de producători dețin date istorice insuficiente privind producția comercializată pentru a putea fi aplicate dispozițiile alineatului (1), valoarea producției comercializabile a acestora poate fi calculată ca valoarea medie a producției lor comercializabile din perioada de trei ani care precedă anul în care este depusă cererea de recunoaștere și în care membrii respectivei organizații de producători au produs efectiv.

Articolul 25

Furnizarea de mijloace tehnice

În sensul articolului 125b alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se consideră că o organizație de producători recunoscută pentru un produs pentru care este necesară furnizarea de mijloace tehnice își îndeplinește atribuțiile dacă dispune de un nivel corespunzător de mijloace tehnice, fie ea însăși, fie prin membrii ei, fie prin intermediul filialelor, fie prin externalizare.

Articolul 26

Activitățile principale ale organizațiilor de producători

1.   Activitatea principală a unei organizații de producători se referă la concentrarea ofertei și la comercializarea produselor membrilor săi pentru care este recunoscută.

2.   O organizație de producători poate vinde produse de la producători care nu sunt membri ai unei organizații de producători sau ai unei asociații de organizații de producători dacă este recunoscută pentru produsele respective și cu condiția ca valoarea economică a activității respective să fie inferioară valorii producției sale comercializate, calculate în conformitate cu articolul 50.

3.   Comercializarea unor fructe și legume cumpărate direct de la o altă organizație de producători și a unor produse pentru care organizația de producători nu este recunoscută nu este considerată ca făcând parte din activitățile organizației de producători.

4.   În cazul în care se aplică articolul 50 alineatul (9), alineatul (3) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis filialelor în cauză începând cu data de 1 ianuarie 2012.

Articolul 27

Externalizarea

1.   Activitățile a căror externalizare poate fi permisă de un stat membru, în conformitate cu articolul 125d din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot include, printre altele, colectarea, depozitarea, ambalarea și comercializarea produselor membrilor organizației de producători.

2.   Externalizarea unei activități a unei organizații de producători implică faptul că organizația de producători încheie un acord comercial cu o altă entitate, inclusiv unul sau mai mulți dintre membrii săi sau o filială, în vederea exercitării activității în cauză. Totuși, organizației de producători îi revine responsabilitatea de a asigura desfășurarea activității respective, precum și controlul gestionării globale și monitorizarea acordului comercial privind exercitarea activității în cauză.

Articolul 28

Organizațiile de producători transnaționale

1.   Sediul social al unei organizații de producători transnaționale se stabilește în statul membru în care organizația dispune de exploatații importante, de un număr important de membri și/sau în care realizează o parte importantă a producției comercializate.

2.   Statul membru în care se află sediul social al organizației de producători transnaționale răspunde de următoarele:

(a)

recunoașterea organizației de producători transnaționale;

(b)

aprobarea programului operațional al organizației de producători transnaționale;

(c)

stabilirea colaborării administrative necesare cu celelalte state membre în care sunt situați membrii, cu privire la respectarea condițiilor de recunoaștere, precum și cu privire la sistemul de controale și sancțiuni. Celelalte state membre menționate au obligația de a asigura, într-un interval de timp rezonabil, asistența necesară statului membru în care se află sediul social și

(d)

la cererea altor state membre, punerea la dispoziția celorlalte state membre în care se află membrii a tuturor documentelor relevante, inclusiv a legislației aplicabile, traduse într-o limbă oficială a statelor membre solicitante.

Articolul 29

Fuziunile organizațiilor de producători

1.   În cazul fuzionării unor organizații de producători, organizația de producători care rezultă din fuziune înlocuiește organizațiile de producători care au fuzionat. Noua entitate preia drepturile și obligațiile organizațiilor de producători care au fuzionat.

Noua entitate rezultată în urma fuziunii poate aplica programele în paralel și separat până la data de 1 ianuarie a anului care urmează fuziunii sau poate fuziona programele operaționale începând din momentul fuziunii. Fuziunea programelor operaționale trebuie să se realizeze în conformitate cu articolele 66 și 67.

2.   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) al doilea paragraf, statele membre pot autoriza organizațiile de producători care solicită acest lucru, pentru motive bine întemeiate, să continue aplicarea în paralel a programelor operaționale distincte până la încheierea naturală a acestora.

Articolul 30

Membrii neproducători

1.   Statele membre pot stabili dacă și în ce condiții poate fi acceptată ca membră a unei organizații de producători o persoană fizică sau juridică ce nu este producător.

2.   Prin stabilirea condițiilor menționate la alineatul (1), statele membre asigură, în special, conformitatea cu dispozițiile articolului 122 primul paragraf litera (a) punctul (iii) și ale articolului 125a alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.   Persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (1):

(a)

nu sunt luate în considerare în ceea ce privește criteriile de recunoaștere;

(b)

nu pot beneficia direct de măsurile finanțate de Uniune.

Statele membre pot limita sau interzice dreptul persoanelor fizice sau juridice de a vota în privința deciziilor referitoare la fondurile operaționale, în conformitate cu condițiile stabilite la alineatul (2).

Articolul 31

Răspunderea democratică a organizațiilor de producători

1.   Statele membre iau toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea evitării oricărui abuz de putere sau de influență al unuia sau mai multor membri privind gestionarea și funcționarea unei organizații de producători, măsurile incluzând drepturile de vot.

2.   Dacă o organizație de producători este o parte clar definită a unei entități juridice, statele membre pot adopta măsuri pentru a restricționa sau a anula puterile respectivei entități juridice de a modifica, aproba sau respinge deciziile organizației de producători.

Secțiunea 3

Asociațiile de organizații de producători

Articolul 32

Normele privind organizațiile de producători aplicabile asociațiilor de organizații de producători

Articolul 22, articolul 26 alineatul (3), articolul 27 și articolul 31 se aplică mutatis mutandis asociațiilor de organizații de producători. Dacă asociația de organizații de producători desfășoară activitatea de vânzare, se aplică mutatis mutandis articolul 26 alineatul (2).

Articolul 33

Recunoașterea asociațiilor de organizații de producători

1.   Statele membre pot să recunoască asociațiile de organizații de producători în temeiul articolului 125c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 doar pentru activitatea sau activitățile referitoare la produsul sau grupul de produse specificat în cererea de recunoaștere.

2.   O asociație de organizații de producători poate fi recunoscută în temeiul articolului 125c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și poate desfășura oricare dintre activitățile unei organizații de producători, chiar și în cazul în care comercializarea produselor în cauză continuă să fie desfășurată de membrii acesteia.

Articolul 34

Membrii asociațiilor de organizații de producători care nu sunt organizații de producători

1.   Statele membre pot stabili dacă și în ce condiții poate fi acceptată ca membră a unei asociații de organizații de producători o persoană fizică sau juridică ce nu este o organizație de producători recunoscută.

2.   Membrii unei asociații de organizații de producători recunoscute care nu sunt organizații de producători recunoscute:

(a)

nu sunt luați în considerare în ceea ce privește criteriile de recunoaștere;

(b)

nu pot beneficia direct de măsurile finanțate de Uniune.

Statele membre pot autoriza, limita sau interzice dreptul respectivilor membri de a vota în privința deciziilor referitoare la programele operaționale.

Articolul 35

Asociația transnațională de organizații de producători

1.   Sediul social al asociației transnaționale de organizații de producători se stabilește într-un stat membru în care asociația dispune de un număr semnificativ de organizații membre și/sau în care organizațiile membre realizează o parte importantă a producției comercializate.

2.   Statul membru în care se află sediul social al asociației transnaționale de organizații de producători răspunde de următoarele:

(a)

recunoașterea asociației;

(b)

aprobarea, dacă este cazul, a programului operațional al asociației;

(c)

stabilirea colaborării administrative necesare cu celelalte state membre în care se află organizațiile asociate, cu privire la respectarea condițiilor de recunoaștere, precum și cu privire la sistemul de controale și sancțiuni. Celelalte state membre menționate au obligația de a asigura asistența necesară statului membru în care se află sediul social și

(d)

la cererea altor state membre, punerea la dispoziția celorlalte state membre în care se află membrii a tuturor documentelor relevante, inclusiv a legislației aplicabile, traduse într-o limbă oficială a statelor membre solicitante.

Secțiunea 4

Grupuri de producători

Articolul 36

Prezentarea planurilor de recunoaștere

1.   O entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice prezintă planul de recunoaștere menționat la articolul 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 autorității competente din statul membru în care entitatea juridică își are sediul social.

2.   Statele membre stabilesc:

(a)

criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească entitatea juridică sau partea clar definită a unei entități juridice pentru a putea prezenta un plan de recunoaștere;

(b)

normele privind elaborarea, conținutul și punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere;

(c)

perioada în cursul căreia unui fost membru al unei organizații de producători, după renunțarea la calitatea de membru al organizației de producători, i se interzice să adere la un grup de producători în ceea ce privește produsele pentru care a fost recunoscută organizația de producători și

(d)

procedurile administrative în vederea aprobării, monitorizării și realizării planurilor de recunoaștere.

Articolul 37

Conținutul planurilor de recunoaștere

Un proiect de plan de recunoaștere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(a)

o descriere a situației inițiale, în special cu referire la numărul de producători membri, cu detalii complete privind membrii, producția, inclusiv valoarea producției comercializate, comercializarea și infrastructura aflată la dispoziția grupului de producători, inclusiv infrastructura deținută de membri individuali ai grupului de producători;

(b)

data propusă pentru începerea punerii în aplicare a planului și durata estimată a acestuia, care nu trebuie să depășească cinci ani și

(c)

activitățile și investițiile care trebuie realizate pentru obținerea recunoașterii.

Articolul 38

Aprobarea planurilor de recunoaștere

1.   Autoritatea competentă din statul membru ia o decizie privind proiectul de plan de recunoaștere în termen de trei luni de la primirea planului însoțit de toate documentele justificative. Statele membre pot prevedea un termen limită mai scurt.

2.   Statele membre pot adopta norme suplimentare privind eligibilitatea operațiunilor și a cheltuielilor în temeiul planurilor de recunoaștere, inclusiv norme privind eligibilitatea investițiilor, pentru ca grupurile de producători să îndeplinească criteriile de recunoaștere a organizațiilor de producători, menționate la articolul 125b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.   După efectuarea controalelor de conformitate menționate la articolul 111, autoritatea competentă din statul membru, după caz:

(a)

acceptă planul și acordă recunoașterea preliminară;

(b)

solicită modificarea planului;

(c)

respinge planul.

Acceptul poate fi dat, dacă este cazul, numai dacă în plan au fost introduse modificările solicitate în temeiul dispozițiilor de la litera (b).

Autoritatea competentă din statul membru comunică decizia adoptată entității juridice sau părții clar definite a unei entități juridice.

Articolul 39

Punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere

1.   Planul de recunoaștere se pune în aplicare în segmente anuale, începând cu data de 1 ianuarie. Statele membre pot permite grupurilor de producători să efectueze o defalcare a acestor segmente anuale în segmente semestriale.

În primul an de punere în aplicare, în conformitate cu data propusă menționată la articolul 37 litera (b), planul de recunoaștere începe:

(a)

la 1 ianuarie, după data acceptării planului de către autoritatea competentă din statul membru sau

(b)

în prima zi calendaristică următoare datei acceptării planului.

În orice caz, primul an de punere în aplicare a planului de recunoaștere se încheie la data de 31 decembrie a aceluiași an.

2.   Statele membre stabilesc condițiile în care grupurile de producători pot solicita modificări ale planurilor în timpul aplicării acestora. Solicitările respective trebuie să fie însoțite de toate documentele justificative necesare.

Statele membre stabilesc condițiile în care planurile de recunoaștere pot fi modificate în cursul unui segment anual sau semestrial fără aprobarea prealabilă a autorității competente din statul membru. Pentru a fi eligibile în vederea ajutorului, modificările respective trebuie să fie comunicate imediat de grupul de producători autorității competente din statul membru.

3.   Autoritatea competentă din statul membru ia o decizie în privința modificărilor planului în termen de trei luni de la primirea cererii de modificare, după examinarea justificărilor prezentate. Este considerată respinsă orice cerere de modificare în legătură cu care nu s-a luat o decizie în intervalul de timp menționat. Statele membre pot prevedea un termen limită mai scurt.

Articolul 40

Cererile de recunoaștere ca organizație de producători

1.   Grupurile de producători care pun în aplicare un plan de recunoaștere pot depune, în orice moment, o cerere de recunoaștere în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Aceste cereri trebuie depuse, în orice caz, înainte de sfârșitul perioadei tranzitorii menționate la articolul 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   Începând cu data depunerii unei astfel de cereri, grupul în cauză poate prezenta un proiect de program operațional în temeiul articolului 63.

Articolul 41

Principalele activități ale grupurilor de producători

1.   Activitatea principală a unui grup de producători se referă la concentrarea ofertei și la comercializarea produselor membrilor săi pentru care este recunoscută preliminar.

2.   Un grup de producători poate vinde produse de la producători care nu sunt membri ai unui grup de producători dacă este recunoscut pentru produsele respective și cu condiția ca valoarea economică a activității respective să fie inferioară valorii producției comercializate a membrilor grupului de producători și a membrilor altor grupuri de producători.

Articolul 42

Valoarea producției comercializate

1.   Articolul 50 alineatele (1)-(4) și (7) și alineatul (6) prima teză se aplică mutatis mutandis grupurilor de producători.

2.   În cazul diminuării cu cel puțin 35 % a valorii producției comercializate, din motive justificate în mod corespunzător statului membru și care nu depind de responsabilitatea și de controlul grupului de producători, se consideră că valoarea totală a producției comercializate reprezintă 65 % din valoarea totală declarată în cererea sau cererile de ajutor precedente referitoare la segmentul anual cel mai recent, verificată de statul membru, iar în absența acestor cereri, din valoarea declarată inițial în planul de recunoaștere aprobat.

3.   Valoarea producției comercializate este cea calculată în temeiul legislației aplicabile în ceea ce privește perioada pentru care se solicită ajutorul.

Articolul 43

Finanțarea planurilor de recunoaștere

1.   Ratele ajutorului menționate la articolul 103a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se reduc la jumătate în raport cu producția comercializată care depășește valoarea de 1 000 000 EUR.

2.   Ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 face obiectul unui plafon anual de 1 000 000 EUR pentru fiecare grup de producători.

3.   Ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se plătește:

(a)

în tranșe anuale sau semestriale la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale de aplicare a planului de recunoaștere sau

(b)

în tranșe care acoperă o parte dintr-o perioadă anuală, în cazul în care planul demarează în cursul unei perioade anuale sau în cazul în care recunoașterea se acordă în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 înainte de încheierea unei perioade anuale. În cazul respectiv, plafonul menționat la alineatul (2) al prezentului articol se reduce proporțional.

Pentru calcularea cuantumului tranșelor, statele membre pot utiliza ca punct de pornire producția comercializată corespunzătoare unei perioade diferite de cea pentru care este plătită tranșa, dacă acest lucru este necesar din motive de control. Diferența dintre perioade trebuie să fie mai mică decât perioada în cauză.

4.   Cursul de schimb care se aplică sumelor menționate la alineatele (1) și (2) este ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a perioadei pentru care se acordă ajutorul respectiv.

Articolul 44

Ajutorul pentru investițiile necesare în vederea recunoașterii

Investițiile legate de punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere menționate la articolul 37 litera (c) din prezentul regulament, pentru care se prevede un ajutor la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, sunt finanțate proporțional cu utilizarea acestora pentru produsele membrilor unui grup de producători pentru care se acordă recunoaștere preliminară.

Investițiile care ar putea denatura concurența în privința celorlalte activități economice ale grupului de producători sunt excluse de la acordarea de ajutor din partea Uniunii.

Articolul 45

Cererea de ajutor

1.   Un grup de producători depune o singură cerere pentru ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în termen de trei luni de la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale menționate la articolul 43 alineatul (3) din prezentul regulament. Cererea include o declarare a valorii producției comercializate pentru perioada pentru care se solicită ajutorul.

2.   Pot fi depuse cereri de ajutor care se referă la perioade semestriale numai dacă planul de recunoaștere este defalcat în perioade semestriale, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1). Orice cerere de ajutor trebuie însoțită de o declarație scrisă a grupului de producători din care se deduce că acesta:

(a)

respectă și va respecta dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și ale prezentului regulament și

(b)

nu a beneficiat, nu beneficiază și nu va beneficia, direct sau indirect, de o dublă finanțare națională sau din partea Uniunii pentru acțiunile puse în aplicare în temeiul planului său de recunoaștere pentru care se acordă finanțare din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

3.   Statele membre stabilesc termenul limită pentru plata ajutorului, termen care nu poate depăși în niciun caz șase luni de la primirea cererii.

Articolul 46

Eligibilitatea

Statele membre evaluează eligibilitatea grupurilor de producători pentru acordarea ajutorului în temeiul prezentului regulament, pentru a stabili dacă acordarea unui ajutor este justificată în mod corespunzător, ținând cont de condițiile și de data acordării unui eventual ajutor public anterior organizațiilor sau grupurilor de producători din care provin membrii grupului de producători în cauză, precum și de eventualele mutări ale unor membri între organizațiile de producători și grupurile de producători.

Articolul 47

Contribuția Uniunii

1.   Contribuția Uniunii la finanțarea ajutorului menționat la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este de:

(a)

75 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „convergență” și

(b)

50 % în alte regiuni.

Restul ajutorului este plătit de statul membru sub forma unei plăți forfetare. În cererea de ajutor nu este necesar să se includă dovezi privind utilizarea ajutorului.

2.   Contribuția Uniunii la finanțarea ajutorului menționat la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, exprimată ca subvenție de capital sau echivalent de subvenție de capital, nu depășește, ca procentaj din costurile de investiții eligibile:

(a)

50 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „convergență” și

(b)

30 % în alte regiuni.

Statele membre în cauză se obligă să contribuie la finanțare cu cel puțin 5 % din costurile de investiții eligibile.

Contribuția beneficiarilor ajutorului la finanțarea costurilor de investiții eligibile este de cel puțin:

(a)

25 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „convergență” și

(b)

45 % în alte regiuni.

Articolul 48

Fuziunile

1.   Pot beneficia sau continua să beneficieze de ajutorul prevăzut la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 grupurile de producători cărora li s-a acordat o recunoaștere preliminară și care rezultă din fuziunea dintre două sau mai multe grupuri de producători cărora li s-a acordat o recunoaștere preliminară.

2.   În scopul calculării cuantumului ajutorului care poate fi plătit în temeiul alineatului (1), grupul de producători care rezultă din fuziune înlocuiește grupurile care au fuzionat.

3.   În cazul în care două sau mai multe grupuri de producători fuzionează, noua entitatea preia drepturile și obligațiile grupului de producători căruia i s-a acordat recunoașterea preliminară mai întâi.

4.   Dacă un grup de producători căruia i s-a acordat recunoașterea preliminară fuzionează cu o organizație de producători recunoscută, entitatea care rezultă din fuziune nu mai este eligibilă pentru recunoaștere preliminară ca grup de producători și nici pentru ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Entitatea rezultată este considerată în continuare organizație de producători recunoscută, cu condiția să respecte cerințele aplicabile. Dacă este necesar, organizația de producători solicită o modificare a programului său operațional și, în acest scop, dispozițiile articolului 29 se aplică mutatis mutandis.

Cu toate acestea, activitățile desfășurate de grupurile de producători înaintea unei astfel de fuziuni continuă să fie eligibile în conformitate cu condițiile stabilite în planul de recunoaștere.

Articolul 49

Consecințele recunoașterii

1.   Acordarea ajutorului prevăzut la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 încetează din momentul acordării recunoașterii.

2.   Dacă este prezentat un program operațional în temeiul prezentului Regulament, statul membru în cauză ia măsuri pentru a evita dubla finanțare a măsurilor stabilite în planul de recunoaștere.

3.   Investițiile eligibile pentru ajutoarele sau costurile menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot fi transferate spre programele operaționale, cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

4.   Statele membre stabilesc perioada, începând după punerea în aplicare a planului de recunoaștere, în cursul căreia grupul de producători trebuie recunoscut ca organizație de producători. Această perioadă nu poate depăși patru luni.

CAPITOLUL II

Fonduri operaționale și programe operaționale

Secțiunea 1

Valoarea producției comercializate

Articolul 50

Baza de calcul

1.   În cazul unei organizații de producători, valoarea producției comercializate se calculează pe baza producției organizației de producători și a membrilor acesteia și include doar producția fructelor și legumelor pentru care este recunoscută organizația de producători. Valoarea producției comercializate poate include fructele și legumele care nu trebuie să fie conforme cu standardele de comercializare, în cazul în care standardele respective nu se aplică în temeiul articolului 4.

2.   Valoarea producției comercializate include producția membrilor care aderă la organizația de producători sau renunță la calitatea de membru al acesteia. Statele membre stabilesc condițiile necesare pentru evitarea dublei contabilizări.

3.   Valoarea producției comercializate nu include valoarea fructelor și legumelor prelucrate sau a oricărui alt produs care nu este un produs din sectorul fructelor și legumelor.

Totuși, valoarea producției comercializate de fructe și legume destinate prelucrării care au fost transformate într-unul dintre produsele din fructe și legume prelucrate enumerate în partea X a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau în orice alt produs prelucrat menționat în prezentul articol și descris pe larg în anexa VI la prezentul regulament, de o organizație de producători, de o asociație de organizații de producători, de membrii producători ai acestora sau de filialele acestora menționate la alineatul (9) din prezentul articol, fie în mod direct, fie prin externalizare, se calculează ca o rată forfetară procentuală aplicată valorii facturate a respectivelor produse prelucrate. Rata forfetară este de:

(a)

53 % pentru sucurile de fructe;

(b)

73 % pentru sucurile concentrate;

(c)

77 % pentru concentratul de tomate;

(d)

62 % pentru fructele și legumele congelate;

(e)

48 % pentru conservele de fructe și legume;

(f)

70 % pentru conservele de ciuperci din genul Agaricus;

(g)

81 % pentru fructele conservate provizoriu în saramură;

(h)

81 % pentru fructele deshidratate;

(i)

27 % pentru alte fructe și legume prelucrate;

(j)

12 % pentru plantele aromatice prelucrate;

(k)

41 % pentru boiaua de ardei.

4.   Statele membre pot permite organizațiilor de producători să includă valoarea subproduselor în valoarea producției comercializate.

5.   Valoarea producției comercializate include valoarea produselor retrase de pe piață și eliminate conform dispozițiilor articolului 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, evaluată la prețul mediu al produselor respective comercializate de organizația de producători în perioada de referință precedentă.

6.   Numai producția organizației de producători și/sau a membrilor producători ai acesteia care este comercializată de respectiva organizație de producători este inclusă în valoarea producției comercializate. Producția membrilor producători ai organizației de producători comercializată de o altă organizație de producători desemnată de propria lor organizație în temeiul articolului 125a alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este inclusă în valoarea producției comercializate a celei de-a doua organizații de producători.

7.   Producția comercializată de fructe și legume se facturează în etapa de „ieșire din organizația de producători”, dacă este cazul, ca produs condiționat și ambalat enumerat în partea IX a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, fără:

(a)

TVA;

(b)

costurile de transport intern, în cazul unei distanțe semnificative între punctele centralizate de colectare sau de ambalare ale organizației de producători și punctul de distribuție al organizației de producători. Statele membre prevăd reduceri care trebuie aplicate valorii facturate în cazul produselor facturate în diferite etape ale livrării sau transportului și justifică în mod corespunzător în strategia lor națională distanța care trebuie considerată semnificativă.

8.   Valoarea producției comercializate poate fi calculată, de asemenea, în etapa de „ieșire din asociația de organizații de producători” și pe aceeași bază prevăzută la alineatul (7).

9.   De asemenea, valoarea producției comercializate poate fi calculată în etapa de „ieșire din filială”, pe aceeași bază prevăzută la alineatul (7), cu condiția ca cel puțin 90 % din capitalul filialei să aparțină:

(a)

uneia sau mai multor organizații de producători sau asociații de organizații de producători, și/sau

(b)

sub rezerva aprobării statului membru, membrilor producători ai organizațiilor de producători sau ai asociațiilor de organizații de producători, dacă acest lucru contribuie la realizarea obiectivelor enumerate la articolul 122 primul paragraf litera (c) și la articolul 125b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

10.   În cazul externalizării, valoarea producției comercializate se calculează în etapa de „ieșire din organizația de producători” și include valoarea economică adăugată a activității care a fost externalizată de organizația de producători membrilor săi, unor părți terțe sau unei alte filiale decât cea menționată la alineatul (9).

11.   În cazul diminuării producției din cauza unui fenomen meteorologic, a unei boli a animalelor sau plantelor sau a unei infestări cu dăunători, poate fi inclusă în valoarea producției comercializate orice despăgubire primită din partea asiguratorului, date fiind cauzele menționate, în temeiul măsurilor de asigurare a recoltelor vizate de secțiunea 6 din capitolul III sau al măsurilor echivalente gestionate de organizația de producători.

Articolul 51

Perioada de referință

1.   Plafonul anual al ajutorului menționat la articolul 103d alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se calculează în fiecare an pe baza valorii producției comercializate în cursul unei perioade de referință de 12 luni care urmează a fi stabilită de statele membre.

2.   Statele membre stabilesc perioada de referință pentru fiecare organizație de producători după cum urmează:

(a)

o perioadă de 12 luni, care începe cel mai devreme la 1 ianuarie cu trei ani înaintea anului pentru care se solicită ajutorul, și care se termină cel târziu la 31 decembrie în anul precedent celui pentru care se solicită ajutorul sau

(b)

valoarea medie a trei perioade consecutive a câte 12 luni, care încep cel mai devreme la 1 ianuarie cu cinci ani înaintea anului pentru care se solicită ajutorul și care se termină cel târziu la 31 decembrie în anul precedent celui pentru care se solicită ajutorul.

3.   Perioada de 12 luni este perioada contabilă a organizației de producători în cauză.

Metoda prin care se stabilește perioada de referință nu trebuie să varieze în timpul derulării unui program operațional decât în cazuri justificate în mod corespunzător.

4.   În cazul diminuării cu cel puțin 35 % a valorii unui produs din motive care nu depind de responsabilitatea și de controlul organizației de producători, se consideră că valoarea producției comercializate a respectivului produs reprezintă 65 % din valoarea sa în perioada de referință precedentă.

Organizația de producători justifică autorității competente din statul membru în cauză motivele menționate în primul paragraf.

5.   Atunci când organizațiile de producători recent recunoscute nu dispun de date istorice suficiente privind producția comercializată în scopul aplicării dispozițiilor de la alineatul (2), se poate considera că valoarea producției comercializate este valoarea producției comercializabile furnizate de organizația de producători în scopul obținerii recunoașterii.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis noilor membri ai unei organizații de producători care aderă pentru prima oară la o organizație de producători.

6.   Statele membre iau măsurile necesare în vederea culegerii informațiilor privind valoarea producției comercializate a organizațiilor de producători care nu au prezentat programe operaționale.

7.   Prin derogare de la alineatele (1) și (6), valoarea producției comercializate pentru perioada de referință se calculează în temeiul legislației în vigoare în cursul respectivei perioade de referință.

Totuși, în cazul programelor operaționale aprobate până la 20 ianuarie 2010, valoarea producției comercializate până în 2007 se calculează pe baza legislației aplicabile în perioada de referință, iar valoarea producției comercializate în 2008 și ulterior se calculează pe baza legislației aplicabile în 2008.

În cazul programelor operaționale aprobate după 20 ianuarie 2010, valoarea producției comercializate în 2008 și ulterior se calculează pe baza legislației aplicabile la momentul aprobării programului operațional.

Secțiunea 2

Fonduri operaționale

Articolul 52

Gestionare

Statele membre se asigură că fondurile operaționale sunt gestionate într-un mod care să permită auditorilor externi să identifice, să controleze și să certifice anual încasările și cheltuielile.

Articolul 53

Finanțarea fondurilor operaționale

1.   Organizația de producători stabilește contribuțiile financiare la fondul operațional menționat la articolul 103b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   Toți producătorii au posibilitatea de a beneficia de fondul operațional și toți producătorii au posibilitatea de a participa în mod democratic la luarea deciziilor referitoare la utilizarea fondului operațional al organizației de producători și a contribuțiilor financiare la fondul operațional.

Articolul 54

Notificarea cuantumului estimat

1.   Până cel târziu la 15 septembrie, organizațiile de producători notifică statului membru în care își au sediul cuantumurile estimate ale contribuției Uniunii și ale contribuției membrilor săi și a organizației de producători înseși la fondurile operaționale pentru anul următor, împreună cu programele operaționale sau cererile de aprobare a modificărilor acestora.

Statele membre pot stabili o dată după data de 15 septembrie.

2.   Calcularea cuantumului estimat al fondurilor operaționale se bazează pe programele operaționale și pe valoarea producției comercializate. Calcularea este defalcată între cheltuielile pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor și alte măsuri.

Secțiunea 3

Programe operaționale

Articolul 55

Strategia națională

1.   Structura generală și conținutul strategiei naționale menționate la articolul 103f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în conformitate cu orientările din anexa VII. Strategia națională poate fi compusă din elemente regionale.

Strategia națională integrează toate deciziile luate și toate dispozițiile adoptate de statul membru în aplicarea părții II titlul II capitolul II secțiunile I și Ia din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și a prezentului titlu.

2.   Strategia națională, inclusiv integrarea cadrului național menționat la articolul 103f alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se elaborează înainte de prezentarea proiectelor de programe operaționale în cursul unui anumit an. Cadrul național este integrat după transmiterea sa către Comisie și, dacă este cazul, după modificarea sa în conformitate cu articolul 103f alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.   Din procesul de elaborare a strategiei naționale face parte o evaluare a situației inițiale, efectuată sub responsabilitatea statului membru. Aceasta identifică și evaluează necesitățile care trebuie satisfăcute, ierarhizarea necesităților în funcție de priorități, obiectivele care trebuie realizate prin programe operaționale pentru satisfacerea necesităților prioritare respective, rezultatele prevăzute și obiectivele cuantificate care trebuie realizate în raport cu situația inițială și, de asemenea, stabilește instrumentele și acțiunile cele mai potrivite pentru realizarea obiectivelor respective.

4.   De asemenea, statele membre asigură monitorizarea și evaluarea strategiei naționale și punerea în aplicare a acesteia prin programe operaționale.

Strategia națională poate fi modificată, în special în lumina monitorizării și evaluării. Astfel de modificări se efectuează înainte de prezentarea proiectelor de programe operaționale în cursul unui anumit an.

5.   Statele membre stabilesc, în cadrul strategiei naționale, procentajele maxime din fond care pot fi alocate unei singure măsuri și/sau unui tip de acțiuni și/sau de cheltuieli, pentru a garanta un echilibru corespunzător între diferitele măsuri.

Articolul 56

Cadrul național pentru acțiuni de protecție a mediului

1.   Pe lângă prezentarea cadrului propus menționat la articolul 103f alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre notifică Comisiei orice modificare a cadrului național care face obiectul procedurii stabilite în paragraful menționat. Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune un cadru național la dispoziția altor state membre.

2.   Într-o secțiune separată, cadrul național indică cerințele cu privire la complementaritate, consecvență și conformitate pe care trebuie să le îndeplinească acțiunile de protecție a mediului selectate în cadrul unui program operațional, în conformitate cu articolul 103f alineatul (1) primul paragraf a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Comisia furnizează statelor membre un model pentru secțiunea respectivă.

Cadrul național stabilește, de asemenea, o listă neexhaustivă de acțiuni de protecție a mediului și condițiile aferente aplicabile în statul membru în scopul aplicării articolului 103c alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. În privința fiecărei acțiuni de protecție a mediului, cadrul național trebuie să indice:

(a)

justificarea acțiunii, pe baza impactului său asupra mediului și

(b)

angajamentul sau angajamentele specifice aferente.

3.   Acțiunile de protecție a mediului similare angajamentelor de agromediu sprijinite în cadrul unui program de dezvoltare rurală trebuie să aibă aceeași durată ca angajamentele respective. Dacă durata unor angajamente de agromediu similare ar depăși durata programului operațional inițial, acțiunile de protecție a mediului sunt continuate într-un program operațional ulterior. Totuși, statele membre pot autoriza durate mai scurte ale acțiunilor de protecție a mediului sau chiar întreruperea acestora în cazuri justificate în mod corespunzător și mai ales pe baza rezultatelor evaluării intermediare menționate la articolul 126 alineatul (3) din prezentul regulament.

Cadrul național indică durata acțiunilor menționate la primul paragraf și, după caz, obligația de a se continua acțiunea într-un program operațional ulterior.

Articolul 57

Normele complementare ale statului membru

Statele membre pot adopta norme care completează Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și prezentul regulament în ceea ce privește eligibilitatea măsurilor, acțiunilor sau cheltuielilor în cadrul programelor operaționale.

Articolul 58

Relația cu programele de dezvoltare rurală

1.   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), nu se acordă niciun sprijin în cadrul programului sau programelor de dezvoltare rurală ale statelor membre aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (9) acțiunilor care sunt vizate de măsurile stabilite de prezentul regulament.

2.   În cazul în care, în conformitate cu articolul (5) alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, a fost acordat în mod excepțional sprijin unor măsuri care ar putea fi eligibile în temeiul prezentului regulament, statele membre se asigură că un beneficiar poate primi sprijin pentru o anumită acțiune doar în cadrul unei singure scheme.

În acest scop, atunci când includ în programele lor de dezvoltare rurală măsuri care conțin astfel de excepții, statele membre trebuie să se asigure că strategia națională menționată la articolul 55 din prezentul regulament indică criteriile și normele administrative pe care le vor aplica în cadrul programelor de dezvoltare rurală.

3.   Dacă este cazul și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 103a alineatul (3), ale articolului 103d alineatele (1) și (3) și ale articolului 103e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și dispozițiilor articolului 47 din prezentul regulament, nivelul sprijinului pentru măsurile reglementate de prezentul regulament nu depășește nivelul aplicabil măsurilor din cadrul programului de dezvoltare rurală.

4.   Sprijinul acordat pentru măsurile de protecție a mediului, în afară de achiziționarea de active fixe, este limitat la sumele maxime stabilite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 pentru plățile pentru agromediu. Sumele respective pot fi mărite în cazuri excepționale, ținând cont de situații specifice care trebuie justificate în strategia națională menționată la articolul 55 din prezentul regulament și în programele operaționale ale organizațiilor de producători. De asemenea, sumele pentru acțiunile de protecție a mediului pot fi crescute pentru a sprijini operațiuni legate de prioritățile identificate la articolul 16a din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

5.   Alineatul (4) nu se aplică acțiunilor de protecție a mediului care nu sunt legate, direct sau indirect, de o anumită parcelă.

Articolul 59

Conținutul programelor operaționale

Programele operaționale cuprind elementele următoare:

(a)

o descriere a situației inițiale, bazată, dacă este cazul, pe indicatorii de referință comuni enumerați în anexa VIII;

(b)

obiectivele programului, luând în considerare perspectivele privind producția și debușeurile, o explicație privind modul în care programul contribuie la strategia națională și o confirmare a faptului că acesta este consecvent cu strategia națională, inclusiv în ceea ce privește echilibrul dintre activitățile sale. Descrierea obiectivelor se referă la obiectivele definite în strategia națională și indică obiective măsurabile pentru a permite monitorizarea progresului înregistrat în mod treptat în procesul de punere în aplicare a programului;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor care urmează a fi puse în aplicare, inclusiv a măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor, cuprinzând acțiuni distincte, și o descriere detaliată a mijloacelor care urmează a fi utilizate în vederea realizării obiectivelor în fiecare an de aplicare a programului. Descrierea trebuie să indice măsura în care diferitele măsuri propuse:

(i)

completează și sunt consecvente cu alte măsuri, inclusiv cu măsuri finanțate sau eligibile pentru sprijin din alte fonduri ale Uniunii, în special sprijinul pentru dezvoltare rurală. În acest sens, se face o referire specifică, dacă este cazul, la măsurile puse în aplicare în cadrul programelor operaționale anterioare;

(ii)

nu implică niciun risc de dublă finanțare din fondurile Uniunii;

(d)

durata programului și

(e)

aspectele financiare, și anume:

(i)

metoda de calcul și nivelul contribuțiilor financiare;

(ii)

procedura de finanțare a fondului operațional;

(iii)

informațiile necesare pentru justificarea nivelurilor diferite de contribuție și

(iv)

bugetul și calendarul de desfășurare a operațiunilor pentru fiecare an de aplicare a programului.

Articolul 60

Eligibilitatea acțiunilor în cadrul programelor operaționale

1.   Programele operaționale nu includ acțiuni sau cheltuieli menționate în lista din anexa IX.

2.   Cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale eligibile pentru ajutoare sunt limitate la costurile reale suportate. Cu toate acestea, statele membre pot stabili, în schimb, în mod anticipat și bine justificat, sume forfetare standard în următoarele situații:

(a)

atunci când astfel de sume forfetare standard sunt menționate în anexa IX;

(b)

pentru costurile suplimentare per kilometru de transport extern, față de costurile de transport rutier de marfă, suportate când se utilizează transportul feroviar și/sau maritim ca parte a unei măsuri de protecție a mediului și

(c)

pentru costuri suplimentare și pierderi de venit care decurg din acțiuni de protecție a mediului, calculate în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei (10).

Statele membre revizuiesc aceste sume cel puțin la fiecare cinci ani.

3.   Pentru ca o acțiune să fie eligibilă, peste 50 % (ca valoare) din produsele la care se referă acțiunea trebuie să fie cele pentru care este recunoscută organizația de producători. Pentru a fi incluse în acest procentaj de 50 %, produsele trebuie să provină de la membrii organizației de producători sau de la producători membri ai unei alte organizații de producători sau asociație de organizații de producători. Pentru calcularea valorii se aplică mutatis mutandis articolul 50.

4.   În cazul acțiunilor de protecție a mediului se aplică următoarele norme:

(a)

pot fi combinate diferite măsuri de protecție a mediului, cu condiția să fie complementare și compatibile. În cazul în care se combină măsuri de protecție a mediului, nivelul sprijinului ține cont de pierderile de venit și costurile suplimentare specifice care rezultă din această combinare;

(b)

angajamentele de a limita folosirea îngrășămintelor, a produselor de protecție a plantelor sau a altor produse sunt acceptate doar dacă limitările respective pot fi evaluate în așa fel încât să se asigure în mod rezonabil respectarea angajamentelor în cauză;

(c)

acțiunile legate de gestionarea ecologică a ambalajelor trebuie să fie justificate în mod adecvat și să depășească cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

În strategiile naționale menționate la articolul 55 din prezentul regulament, statele membre stabilesc un procentaj maxim din cheltuielile anuale din cadrul unui program operațional care poate fi cheltuit pe acțiuni legate de gestionarea ecologică a ambalajelor. Procentajul respectiv nu poate depăși 20 %, decât pentru a ține cont de circumstanțe naționale/regionale specifice care trebuie justificate în strategia națională.

5.   Investițiile, inclusiv cele realizate în cadrul contractelor de leasing, al căror termen de amortizare depășește durata programului operațional pot fi transferate spre un program operațional ulterior din motive economice justificate în mod corespunzător, în special în cazul în care perioada de amortizare fiscală este mai mare de cinci ani.

În cazul în care investițiile sunt înlocuite, valoarea reziduală a investițiilor înlocuite:

(a)

se adaugă la fondul operațional al organizației de producători sau

(b)

se scade din costul înlocuirii.

6.   Investițiile sau acțiunile pot fi puse în aplicare în exploatații individuale și/sau la sediile unor membri producători ai organizației de producători sau ai asociației de organizații de producători, inclusiv atunci când acțiunile sunt externalizate unor membri ai organizației de producători sau ai asociației de organizații de producători, cu condiția să contribuie la realizarea obiectivelor programului operațional. Statele membre se asigură că investiția sau valoarea reziduală a acesteia este recuperată în cazul în care membrul producător părăsește organizația de producători. Totuși, în circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot prevedea ca organizația de producători să nu fie obligată să recupereze investiția sau valoarea reziduală a acesteia.

7.   Investițiile și acțiunile legate de transformarea fructelor și legumelor în fructe și legume prelucrate pot fi eligibile pentru sprijin dacă investițiile și acțiunile respective urmăresc îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 103c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, inclusiv a celor menționate la articolul 122 primul paragraf litera (c) din respectivul regulament, și dacă sunt identificate în strategia națională menționată la articolul 103f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 61

Documentele care trebuie prezentate

Programele operaționale trebuie să fie însoțite, în special, de:

(a)

dovada de constituire a unui fond operațional;

(b)

un angajament scris al organizației de producători de a se conforma dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și dispozițiilor prezentului regulament și

(c)

un angajament scris al organizației de producători din care să rezulte că nu a primit și nu va primi, direct sau indirect, nicio altă finanțare națională sau din partea Uniunii pentru acțiuni eligibile pentru ajutor în temeiul prezentului regulament.

Articolul 62

Programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători

1.   Un stat membru poate autoriza o asociație de organizații de producători să prezinte un program operațional complet sau parțial, constituit din acțiuni identificate, dar care nu sunt puse în aplicare de două sau mai multe organizații de producători membre în cadrul programelor lor operaționale.

2.   Programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători sunt analizate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor de producători membre, inclusiv în ceea ce privește realizarea obiectivelor și limitele stabilite la articolul 103c din Regulamentul (CE) nr. 1234/1007.

3.   Statele membre se asigură că:

(a)

acțiunile sunt finanțate în totalitate prin contribuțiile membrilor asociațiilor de organizații de producători care sunt organizații de producători, plătite din fondurile operaționale ale respectivelor organizații de producători. Cu toate acestea, acțiunile pot fi finanțate proporțional cu contribuția organizațiilor de producători membre, de către membrii producători ai asociațiilor de organizații de producători care nu sunt organizații de producători în temeiul articolului 34;

(b)

programul operațional al fiecărei organizații de producători participante cuprinde lista acțiunilor și participarea financiară corespunzătoare;

(c)

nu există riscul de dublă finanțare.

4.   Articolele 58, 59 și 60, articolul 61 literele (b) și (c) și articolele 63-67 se aplică mutatis mutandis programelor operaționale ale asociațiilor de organizații de producători. Totuși, în cazul programelor operaționale parțiale ale asociațiilor de organizații de producători nu este necesar să existe un echilibru între activitățile menționate la articolul 59 litera (b).

Articolul 63

Termenul limită pentru prezentare

1.   Organizația de producători prezintă programele operaționale spre aprobare autorității competente din statul membru în care se află sediul ei social până cel târziu la data de 15 septembrie a anului care precede anul în care urmează să fie puse în aplicare programele operaționale. Totuși, statele membre pot amâna acest termen limită.

2.   Când depune o cerere de recunoaștere ca organizație de producători, o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice, inclusiv un grup de producători, poate prezenta, în același timp, spre aprobare și programul operațional menționat la alineatul (1). Aprobarea programului operațional este condiționată de obținerea recunoașterii până cel târziu la data finală prevăzută la articolul 64 alineatul (2).

Articolul 64

Decizia

1.   După caz, autoritatea competentă din statul membru:

(a)

aprobă cuantumurile fondurilor operaționale și programele operaționale care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și cerințele prezentului capitol;

(b)

aprobă programele operaționale, cu condiția acceptării de către organizația de producători a anumitor modificări sau

(c)

respinge programele operaționale sau părți ale acestora.

2.   Autoritatea competentă din statul membru ia o decizie în legătură cu programele operaționale și fondurile operaționale până cel târziu la data de 15 decembrie a anului prezentării acestora.

Statele membre informează organizațiile de producători în legătură cu respectivele decizii până la 15 decembrie.

Cu toate acestea, din motive justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă din statul membru poate lua o decizie cu privire la programele operaționale și la fondurile operaționale până la data de 20 ianuarie care urmează datei prezentării acestora. Decizia de aprobare poate prevedea că cheltuielile sunt eligibile începând cu data de 1 ianuarie a anului următor prezentării acestora.

Articolul 65

Modificarea programelor operaționale pentru anii următori

1.   Organizațiile de producători pot solicita modificări ale programelor operaționale, inclusiv în ceea ce privește durata acestora, până cel târziu la data de 15 septembrie, în vederea punerii în aplicare începând cu data de1 ianuarie a anului următor.

Totuși, statele membre pot amâna data depunerii cererilor.

2.   Orice cerere de modificare trebuie să fie însoțită de acte doveditoare care precizează motivul, natura și implicațiile modificărilor.

3.   Autoritatea competentă din statul membru adoptă decizii privind cererile de modificare a programelor operaționale până cel târziu la data de 15 decembrie a anului în care este depusă cererea.

Cu toate acestea, din motive justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă din statul membru poate lua o decizie cu privire la modificările programelor operaționale până la data de 20 ianuarie care urmează anului în care este depusă cererea. Decizia de aprobare poate prevedea că cheltuielile sunt eligibile începând cu data de 1 ianuarie a anului următor anului în care este depusă cererea.

Articolul 66

Modificarea programelor operaționale în timpul anului

1.   Statele membre pot autoriza modificarea programelor operaționale în timpul anului, în condiții care urmează a fi stabilite de statele membre.

2.   Autoritatea competentă din statul membru ia decizii privind modificările programelor operaționale solicitate în temeiul alineatului (1) până la data de 20 ianuarie a anului care urmează anului pentru care au fost solicitate modificările.

3.   În timpul anului în curs, autoritatea competentă din statul membru poate autoriza organizațiile de producători:

(a)

să își pună în aplicare numai parțial programele operaționale;

(b)

să schimbe conținutul programului operațional;

(c)

să mărească cuantumul fondului operațional cu maximum 25 % și să-l diminueze cu un procentaj din cuantumul aprobat inițial care urmează a fi stabilit de statele membre, cu condiția ca obiectivele generale ale programului operațional să fie menținute. Statele membre pot mări acest procentaj în cazul fuziunilor unor organizații de producători, astfel cum sunt menționate la articolul 29 alineatul (1);

(d)

să adauge asistență financiară națională la fondul operațional în cazul aplicării articolului 93.

4.   Statele membre stabilesc condițiile în care pot fi modificate programele operaționale în timpul anului fără autorizarea prealabilă a autorității competente din statul membru. Pentru a fi eligibile în vederea ajutorului, modificările respective trebuie să fie notificate imediat autorității competente de către organizația de producători.

Articolul 67

Formatul programelor operaționale

1.   Programele operaționale sunt puse în aplicare pe perioade anuale cuprinse între 1 ianuarie și 31 decembrie.

2.   Programele operaționale care sunt aprobate la data de 15 decembrie cel târziu trebuie puse în aplicare începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Punerea în aplicare a programelor aprobate după data de 15 decembrie se amână cu un an.

Prin derogare de la primul și al doilea paragraf ale prezentului alineat, în cazul în care se aplică articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea sau articolul 65 alineatul (3) paragraful al doilea, punerea în aplicare a programelor operaționale aprobate în conformitate cu dispozițiile respective începe cel târziu la data de 31 ianuarie care urmează aprobării lor.

Secțiunea 4

Ajutoare

Articolul 68

Cuantumul aprobat al ajutoarelor

1.   Conform dispozițiilor articolului 103 g alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre notifică organizațiilor de producători și asociațiilor de organizații de producători cuantumul aprobat al ajutoarelor până cel târziu la data de 15 decembrie a anului care precedă anul pentru care sunt solicitate ajutoarele.

2.   În cazul în care se aplică articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea sau articolul 65 alineatul (3) paragraful al doilea, statele membre notifică cuantumul aprobat al ajutoarelor până la data de 20 ianuarie a anului pentru care sunt solicitate ajutoarele.

Articolul 69

Cererile de ajutor

1.   Organizațiile de producători depun la autoritatea competentă din statul membru o cerere de ajutor sau de sold de ajutor pentru fiecare program operațional pentru care se solicită ajutor, până cel târziu la data de 15 februarie a anului următor celui pentru care este solicitat ajutorul.

2.   Cererile de ajutor trebuie să fie însoțite de documente justificative privind:

(a)

ajutorul solicitat;

(b)

valoarea producției comercializate;

(c)

contribuțiile financiare ale membrilor și cele ale organizației de producători;

(d)

cheltuielile efectuate în ceea ce privește programul operațional;

(e)

cheltuielile legate de prevenirea și gestionarea crizelor, defalcate pe acțiuni;

(f)

partea din fondul operațional utilizată pentru prevenirea și gestionarea crizelor, defalcată pe acțiuni;

(g)

conformitatea cu articolul 103c alineatul (2), cu articolul 103c alineatul (3) primul paragraf și cu articolul 103d din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(h)

un angajament scris că nu a beneficiat de nicio dublă finanțare națională sau din partea Uniunii pentru măsuri și/sau operațiuni eligibile pentru ajutor în temeiul prezentului regulament și

(i)

în cazul unei cereri de plată pe baza unei sume forfetare standard în sensul articolului 60 alineatul (2), dovada punerii în aplicare a acțiunii respective.

3.   Cererile de ajutor pot cuprinde cheltuielile programate, dar încă neefectuate, în cazul în care se dovedește că:

(a)

operațiunile în cauză nu au putut fi desfășurate până la data de 31 decembrie a anului de punere în aplicare a programului operațional, din motive independente de voința organizației de producători în cauză;

(b)

operațiunile respective se pot desfășura până la data de 30 aprilie a anului care urmează anului pentru care este solicitat ajutorul și

(c)

în fondul operațional rămâne o contribuție echivalentă a organizației de producători.

Plata ajutorului și eliberarea garanției constituite în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) se efectuează pe baza prezentării dovezilor conform cărora cheltuielile programate menționate la primul paragraf litera (b) au fost efectuate și pe baza dreptului la ajutor stabilit efectiv, cu condiția ca dovezile respective să fie transmise până la data de 30 aprilie a anului următor celui pentru care au fost programate cheltuielile în cauză.

4.   În cazul în care cererile sunt depuse după data prevăzută la alineatul (1), ajutorul este redus cu 1 % pentru fiecare zi de întârziere.

În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă din statul membru poate accepta cereri după data stabilită la alineatul (1), dacă au fost efectuate controalele necesare și dacă se respectă termenul limită de plată prevăzut la articolul 70.

5.   Asociațiile de organizații de producători pot depune cererea de ajutor menționată la alineatul (1) în numele membrilor lor, în cazul în care acești membri sunt organizații de producători și cu condiția ca documentele justificative solicitate în temeiul alineatului (2) să fie prezentate pentru fiecare membru în parte. Organizațiile de producători trebuie să fie beneficiarii finali ai ajutorului.

Articolul 70

Plata ajutoarelor

Statele membre plătesc ajutoarele până la data de 15 octombrie a anului care urmează anului de punere în aplicare a programului.

Articolul 71

Plățile în avans

1.   Statele membre pot permite organizațiilor de producători să solicite plata în avans a părții ajutoarelor care corespunde cheltuielilor previzibile care rezultă din programul operațional într-o perioadă de trei sau patru luni începând din luna în care se depune cererea de plată în avans.

2.   Cererile de plăți în avans se depun în conformitate cu decizia statului membru, fie trimestrial, în lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie, fie la intervale de câte patru luni, în lunile ianuarie, mai și septembrie.

Totalul plăților în avans efectuate pentru un anumit an nu trebuie să depășească 80 % din cuantumul ajutorului aprobat inițial pentru programul operațional în cauză.

3.   Avansurile se plătesc cu condiția constituirii unei garanții egale cu 110 % din cuantumul avansului, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2220/85 (12) al Comisiei.

Statele membre stabilesc condiții pentru a se asigura că contribuțiile financiare la fondul operațional au fost colectate în conformitate cu dispozițiile articolelor 52 și 53 din prezentul regulament și că plățile în avans precedente și contribuția corespunzătoare a organizației de producători au fost efectiv cheltuite.

4.   Cererile de eliberare a garanțiilor pot fi depuse în timpul anului de programare curent și trebuie să fie însoțite de documente justificative, de exemplu facturi și documente care dovedesc efectuarea plății.

Garanția se eliberează în proporție de până la 80 % din cuantumul avansurilor plătite.

5.   În sensul dispozițiilor articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85, cerința principală se referă la desfășurarea operațiunilor prevăzute în programele operaționale, respectându-se angajamentele prevăzute la articolul 61 literele (b) și (c) din prezentul regulament.

În cazul nerespectării cerinței principale sau a încălcării grave a obligațiilor prevăzute la articolul 61 literele (b) și (c), garanția se reține, fără a aduce atingere altor sancțiuni și penalități care urmează a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile din capitolului V secțiunea 3.

În cazul nerespectării altor cerințe, garanția se reține proporțional cu gravitatea neregulii constatate.

6.   Statele membre pot stabili o sumă minimă și termenele limită pentru plățile în avans.

Articolul 72

Plățile parțiale

Statele membre pot permite organizațiilor de producători să solicite plata acelei părți a ajutoarelor care corespunde cuantumurilor deja cheltuite în temeiul programului operațional.

Cererile pot fi depuse în orice moment, dar numai de trei ori în cursul unui an. Cererile trebuie să fie însoțite de documente justificative, precum facturi și documente care dovedesc efectuarea plății.

Plățile aferente cererilor care vizează părți ale ajutoarelor nu pot depăși 80 % din partea ajutoarelor care corespunde cuantumurilor deja cheltuite în temeiul programului operațional pentru perioada în cauză. Statele membre pot stabili o sumă minimă pentru plățile parțiale și termene limită pentru depunerea cererilor.

CAPITOLUL III

Măsuri de prevenire și gestionare a crizelor

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 73

Selectarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor

Statele membre pot prevedea că una sau mai multe dintre măsurile enumerate la articolul 103c alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplică pe teritoriul lor.

Articolul 74

Creditele pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor

Creditele pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor în temeiul articolului 103c alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al căror termen de rambursare depășește durata programului operațional pot fi transferate, din motive economice justificate în mod corespunzător, către un program operațional ulterior.

Secțiunea 2

Retrageri de pe piață

Articolul 75

Definiție

Prezenta secțiune stabilește norme privind retragerile de pe piață menționate la articolul 103c alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

În sensul prezentului capitol, prin „produse retrase de pe piață”, „produse retrase” și „produse care nu sunt oferite spre vânzare” se înțelege produse care sunt astfel retrase de pe piață.

Articolul 76

Standardele de comercializare

1.   Dacă pentru un anumit produs există un standard de comercializare în sensul titlului II, respectivul produs retras de pe piață trebuie să fie conform cu standardul în cauză, cu excepția dispozițiilor referitoare la prezentarea și marcarea produselor. Produsele pot fi retrase în vrac, toate calibrele fiind la un loc, cu condiția să fie respectate cerințele minime pentru categoria II, în special în ceea ce privește calitatea și calibrul.

Cu toate acestea, produsele miniaturale, astfel cum sunt definite în standardul în cauză, trebuie să fie conforme cu standardul de comercializare aplicabil, inclusiv cu dispozițiile privind prezentarea și marcarea produselor.

2.   Dacă nu există un astfel de standard de comercializare pentru un anumit produs, produsele retrase de pe piață trebuie să respecte cerințele minime stabilite în anexa X. Statele membre pot stabili norme suplimentare în completarea respectivelor cerințe minime.

Articolul 77

Media trienală aplicabilă în cazul retragerilor de pe piață în vederea distribuirii gratuite

1.   Limita de 5 % din volumul producției comercializate menționată la articolul 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se calculează pe baza unei medii aritmetice a volumelor globale ale produselor pentru care este recunoscută organizația de producători și care au fost comercializate prin intermediul organizației de producători în cursul ultimilor trei ani.

2.   În cazul organizațiilor de producători recent recunoscute, datele privind anii de comercializare anteriori recunoașterii sunt următoarele:

(a)

dacă organizația a fost un grup de producători, datele echivalente referitoare la grupul de producători respectiv, dacă este cazul, sau

(b)

volumul aplicabil cererii de recunoaștere.

Articolul 78

Notificarea prealabilă a operațiunilor de retragere

1.   Organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători notifică în prealabil autorităților competente din statele membre, prin mijloace scrise de telecomunicație sau mesaj electronic, fiecare operațiune de retragere pe care intenționează să o efectueze.

Această notificare conține, în special, lista produselor supuse intervenției și principalele caracteristici ale acestora din punctul de vedere al standardelor de comercializare relevante, o estimare a cantității pentru fiecare produs în cauză, destinația prevăzută a acestora, precum și locul în care produsele retrase de pe piață pot fi supuse controalelor prevăzute la articolul 108.

Notificările trebuie să includă un certificat care atestă conformitatea produselor retrase cu standardele de comercializare aplicabile sau cu cerințele minime menționate la articolul 76.

2.   Statele membre stabilesc norme detaliate pentru organizațiile de producători în ceea ce privește notificările prevăzute la alineatul (1), în special în privința termenelor.

3.   În termenele prevăzute la alineatul (2), statele membre:

(a)

fie efectuează controlul menționat la articolul 108 alineatul (1), la finalul căruia, dacă nu s-a constatat nicio neregulă, autorizează operațiunea de retragere în forma constată la încheierea controlului,

(b)

fie, în cazurile menționate la articolul 108 alineatul (3), nu efectuează controlul menționat la articolul 108 alineatul (1) și, în acest caz, informează organizația de producători cu privire la acest fapt, printr-un mijloc scris de telecomunicație sau prin mesaj electronic, și autorizează operațiunea de retragere în forma în care a fost notificată.

Articolul 79

Sprijin

1.   Sprijinul pentru retragerile de pe piață, care cuprinde atât contribuția Uniunii, cât și contribuția organizației de producători, nu trebuie să depășească cuantumurile stabilite în anexa XI pentru produsele menționate în anexa respectivă. Statele membre stabilesc cuantumurile maxime aferente sprijinului pentru alte produse.

Dacă organizația de producători a primit o compensație de la părți terțe pentru produsele retrase, sprijinul menționat la primul paragraf se reduce cu cuantumurile nete obținute de organizația de producători pentru produsele retrase de pe piață. Pentru a fi eligibile pentru sprijin, produsele în cauză trebuie să fie retrase de pe piața comercială pentru fructe și legume.

2.   Retragerile de pe piață nu depășesc 5 % din volumul producției comercializate a unui anumit produs al unei anumite organizații de producători. Cu toate acestea, în acest procentaj nu sunt luate în calcul cantitățile care sunt eliminate prin una dintre modalitățile menționate la articolul 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau în orice alt mod aprobat de statele membre în temeiul articolului 80 alineatul (2) din prezentul regulament.

Volumul producției comercializate se calculează ca fiind media volumului producției comercializate din ultimii trei ani. În cazul în care aceste informații nu sunt disponibile, se folosește volumul producției comercializate pentru care a fost recunoscută organizația de producători.

Procentajele menționate la primul paragraf reprezintă medii anuale pe o perioadă de trei ani, cu o marjă de depășire anuală de 5 puncte procentuale.

3.   Asistența financiară acordată de Uniune în cazul retragerilor de pe piață ale fructelor și legumelor care sunt eliminate prin distribuire gratuită către organizațiile caritabile și către instituțiile menționate la articolul 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 acoperă doar plata produselor eliminate în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol și costurile menționate la articolul 81 alineatul (1) și la articolul 82 alineatul (1) din prezentul regulament.

Articolul 80

Destinațiile produselor retrase

1.   Statele membre stabilesc destinațiile permise pentru produsele retrase de pe piață. Statele membre adoptă dispoziții pentru a se asigura că operațiunea de retragere sau destinația produselor nu au un impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în ceea ce privește protecția plantelor. Costurile suportate de organizațiile de producători pentru respectarea acestor dispoziții sunt eligibile ca parte a sprijinului pentru retragerile de pe piață în temeiul programului operațional.

2.   Destinațiile menționate la alineatul (1) includ distribuirea gratuită în sensul articolului 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și orice alte destinații echivalente aprobate de statele membre.

Statele membre pot permite organizațiilor caritabile și instituțiilor menționate la articolul 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 să solicite o contribuție simbolică din partea destinatarilor finali ai produselor retrase de pe piață, în cazul în care produsele respective au fost prelucrate.

Se poate accepta ca beneficiarii distribuirii gratuite să plătească în natură prelucrătorii de fructe și legume, dacă plata respectivă constituie doar compensarea costurilor prelucrării și dacă statul membru în care se efectuează plata a stabilit norme pentru a se asigura că produsele prelucrate sunt, într-adevăr, destinate consumului de către destinatarii finali menționați în paragraful al doilea.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a facilita contactele și cooperarea dintre organizațiile de producători și organizațiile caritabile și instituțiile menționate la articolul 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pe care le-au aprobat.

3.   Este posibilă eliminarea produselor prin transfer către industria de prelucrare. Statele membre adoptă dispoziții detaliate pentru a se asigura că nu este denaturată concurența în ceea ce privește industriile în cauză din Uniune sau în ceea ce privește produsele importate și că produsele retrase nu intră din nou pe piața comercială. Alcoolul rezultat în urma distilării trebuie utilizat exclusiv în scopuri industriale sau energetice.

Articolul 81

Costurile de transport

1.   Costurile de transport generate de distribuirea gratuită a tuturor produselor retrase de pe piață sunt eligibile în temeiul programului operațional, pe baza sumelor forfetare stabilite în funcție de distanța dintre punctul de retragere și locul de livrare și prevăzute în anexa XII.

În cazul transportului maritim, statele membre stabilesc distanța dintre punctul de retragere și locul de livrare. Compensația nu poate depăși costurile pe care le-ar genera transportul terestru pe ruta cea mai scurtă dintre locul de încărcare și punctul de ieșire teoretic de unde este posibil transportul terestru. Sumelor stabilite în anexa XII li se aplică un coeficient corector de 0,6.

2.   Costurile de transport sunt plătite părții care suportă efectiv costul financiar al operațiunii de transport în cauză.

Plata este condiționată de prezentarea de documente justificative care să ateste în special:

(a)

denumirile organizațiilor beneficiare;

(b)

cantitatea de produse în cauză;

(c)

preluarea de către organizațiile beneficiare și mijloacele de transport utilizate și

(d)

distanța dintre locul de retragere și locul de livrare.

Articolul 82

Costurile de sortare și ambalare

1.   Costurile de sortare și ambalare a fructelor și legumelor retrase de pe piață în scopul distribuirii gratuite sunt eligibile în temeiul programelor operaționale, în cazul produselor prezentate în ambalaje cu o greutate netă sub 25 de kilograme, în limitele sumelor forfetare stabilite în partea A a anexei XIII.

2.   Ambalajele produselor destinate distribuirii gratuite trebuie să poarte emblema europeană, însoțită de una sau mai multe dintre mențiunile stabilite în partea B a anexei XIII.

3.   Costurile de sortare și ambalare sunt plătite organizațiilor de producători care au efectuat operațiunile respective.

Plata este condiționată de prezentarea de documente justificative care să ateste în special:

(a)

denumirile organizațiilor beneficiare;

(b)

cantitatea de produse în cauză și

(c)

preluarea de către organizațiile beneficiare, cu indicarea modului de prezentare.

Articolul 83

Condițiile pentru destinatarii produselor retrase

1.   Destinatarii produselor retrase menționați la articolul 103d alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se angajează:

(a)

să se conformeze dispozițiilor prezentului regulament;

(b)

să țină o contabilitate a stocurilor și o contabilitate financiară separate în cazul operațiunilor respective;

(c)

să se supună controalelor prevăzute de dreptul Uniunii și

(d)

să prezinte documentele justificative privind destinația finală a fiecărui produs în cauză, sub forma unui certificat de recepție (sau a unui document echivalent) care să ateste faptul că produsele retrase au fost preluate de o parte terță în vederea distribuirii lor gratuite.

Statele membre pot decide ca destinatarii să nu fie obligați să țină evidențele prevăzute la litera (b) primul paragraf dacă primesc numai cantități mici și dacă consideră că riscul este redus. Decizia respectivă și justificarea ei se înregistrează.

2.   Destinatarii produselor retrase pentru alte destinații se angajează:

(a)

să se conformeze dispozițiilor prezentului regulament;

(b)

să țină o contabilitate a stocurilor și o contabilitate financiară separate în cazul operațiunilor respective, dacă statele membre consideră că acest lucru este oportun, în pofida faptului că produsul a fost denaturat înainte de livrare;

(c)

să se supună controalelor prevăzute de dreptul Uniunii și

(d)

să nu solicite ajutor suplimentar pentru alcoolul obținut din produsele respective în cazul produselor retrase destinate distilării.

Secțiunea 3

Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea

Articolul 84

Definiția recoltării înainte de coacere și a nerecoltării

1.   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

prin „recoltare înainte de coacere” se înțelege recoltarea totală a produselor necomercializabile într-o anumită zonă înainte de începerea recoltării normale. Produsele respective nu trebuie să fi suferit vreo alterare înaintea recoltării înainte de coacere, din cauza fenomenelor meteorologice, a bolilor sau din alte motive.

(b)

prin „nerecoltare” se înțelege situația în care nu se obține nicio producție comercială din zona respectivă în cursul ciclului de producție normal. Cu toate acestea, distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli nu poate fi considerată nerecoltare.

2.   Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea sunt suplimentare și diferă de practicile de cultivare normale.

Articolul 85

Condițiile de aplicare a recoltării înainte de coacere și a nerecoltării

1.   În ceea ce privește recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea, statele membre:

(a)

adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a măsurilor, inclusiv privind notificările prealabile referitoare la nerecoltare și la recoltarea înainte de coacere, la conținutul și termenele limită ale acestora, dispoziții privind cuantumul compensației care trebuie plătite și aplicarea măsurilor, precum și lista de produse eligibile în temeiul măsurilor;

(b)

adoptă dispoziții pentru a se asigura că aplicarea acestor măsuri nu are un impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în ceea ce privește protecția plantelor;

(c)

verifică dacă măsurile au fost aplicate corect, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile menționate la literele (a) și (b) și, dacă măsurile nu au fost aplicate corect, nu aprobă aplicarea măsurilor.

2.   Printr-un mijloc scris de telecomunicație sau prin mesaj electronic, organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători notifică în prealabil autorităților competente din statele membre fiecare operațiune de recoltare înainte de coacere pe care intenționează să o întreprindă sau fiecare intenție de nerecoltare.

Acestea includ în notificarea inițială dintr-un anumit an și pentru un anumit produs o analiză, bazată pe situația previzionată a pieței, care justifică recoltarea înainte de coacere ca măsură de prevenire a unei crize.

3.   Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea nu se aplică simultan aceluiași produs și aceleiași zone într-un anumit an, sau timp de doi ani consecutivi.

4.   Cuantumurile compensațiilor pentru recoltarea înainte de coacere și pentru nerecoltare, care cuprind atât contribuția Uniunii, cât și contribuția organizației de producători, sunt stabilite ca plăți la hectar de statul membru în temeiul alineatului (1) litera (a):

(a)

la un nivel care să acopere numai costurile suplimentare generate de aplicarea măsurii, luând în considerare gestionarea în materie de protecție a mediului și a plantelor necesară pentru respectarea dispozițiilor adoptate în temeiul alineatului (1) litera (b) sau

(b)

la un nivel care acoperă maximum 90 % din nivelul maxim al sprijinului pentru retragerile de pe piață menționat la articolul 79.

Secțiunea 4

Promovare și comunicare

Articolul 86

Punerea în aplicare a măsurilor de promovare și comunicare

1.   Statele membre adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a măsurilor de promovare și comunicare. Respectivele dispoziții permit aplicarea rapidă a măsurilor atunci când acest lucru este necesar.

2.   Acțiunile realizate în cadrul măsurilor de promovare și comunicare sunt suplimentare față de orice acțiune de promovare și comunicare în desfășurare care nu este legată de prevenirea și gestionarea crizelor și care este aplicată de organizația de producători în cauză.

Secțiunea 5

Formare profesională

Articolul 87

Punerea în aplicare a acțiunilor de formare profesională

Statele membre adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a acțiunilor de formare profesională.

Secțiunea 6

Asigurarea recoltelor

Articolul 88

Obiectivul acțiunilor de asigurare a recoltelor

Acțiunile de asigurare a recoltelor sunt gestionate de o organizație de producători și contribuie la protejarea veniturilor producătorilor și la acoperirea pierderilor de piață înregistrate de organizația de producători și/sau de membrii acesteia în cazul unor dezastre naturale, fenomene meteorologice și, după caz, boli sau infestări cu dăunători.

Articolul 89

Punerea în aplicare a acțiunilor de asigurare a recoltelor

1.   Statele membre adoptă dispoziții detaliate privind punerea în aplicare a acțiunilor de asigurare a recoltelor, inclusiv a celor necesare pentru a garanta că acțiunile de asigurare a recoltelor nu denaturează concurența pe piața asigurărilor.

2.   Statele membre pot acorda finanțări naționale suplimentare pentru a sprijini acțiunile de asigurare a recoltelor care beneficiază de fondul operațional. Cu toate acestea, sprijinul public total alocat pentru asigurarea recoltelor nu poate să depășească:

(a)

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări împotriva pierderilor generate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate unor dezastre naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări împotriva:

(i)

pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile și

(ii)

pierderilor cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

Limitele stabilite la primul paragraf litera (b) se aplică chiar și în cazurile în care fondul operațional este eligibil, de altfel, pentru o asistență financiară de 60 % din partea Uniunii în temeiul articolului 103d alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.   Acțiunile de asigurare a recoltelor nu acoperă indemnizațiile de asigurare care îi despăgubesc pe producători pentru mai mult de 100 % din pierderile de venit suferite, ținând cont de orice despăgubiri pe care le obțin producătorii în cadrul altor scheme de sprijin legate de riscul asigurat.

4.   În sensul prezentului articol, „fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” are același sens ca cel prevăzut la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 al Comisiei (13).

Secțiunea 7

Sprijin pentru costurile administrative legate de constituirea unor fonduri mutuale

Articolul 90

Condiții privind sprijinul pentru costurile administrative legate de constituirea unor fonduri mutuale

1.   Statele membre adoptă dispoziții detaliate privind sprijinul pentru costurile administrative legate de constituirea unor fonduri mutuale.

2.   Sprijinul pentru costurile administrative legate de constituirea unor fonduri mutuale cuprinde atât contribuția din partea Uniunii, cât și contribuția organizației de producători. Cuantumul total al sprijinului pentru costurile administrative legate de constituirea unor fonduri mutuale nu depășește următoarele proporții din contribuția la fondul mutual al organizației de producători în primul, al doilea și al treilea an de funcționare a acestuia:

(a)

10 %, 8 % și, respectiv, 4 % în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată;

(b)

5 %, 4 % și, respectiv, 2 % în alte state membre.

3.   O organizație de producători poate primi o singură dată sprijinul menționat la alineatul (2), și doar în primii trei ani de funcționare a fondului. Dacă o organizație de producători solicită sprijin doar în al doilea sau al treilea an de funcționare a fondului, sprijinul este:

(a)

de 8 % și, respectiv, 4 % în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată;

(b)

de 4 % și, respectiv, 2 % în alte state membre.

4.   Statele membre pot stabili plafoane pentru sumele care pot fi primite de o organizație de producători ca sprijin pentru costurile administrative legate de constituirea unor fonduri mutuale.

CAPITOLUL IV

Asistență financiară națională

Articolul 91

Gradul de organizare a producătorilor

1.   În scopul aplicării articolului 103e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, gradul de organizare a producătorilor într-o regiune a unui stat membru se calculează ca fiind valoarea producției de fructe și legume obținute în regiune și comercializată de organizațiile de producători, asociațiile de organizații de producători și grupurile de producători, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume obținute în regiunea respectivă.

2.   Gradul de organizare a producătorilor într-o regiune a unui stat membru este considerat deosebit de scăzut dacă media gradelor din ultimii trei ani pentru care există date disponibile, calculată conform dispozițiilor de la alineatul (1), este de sub 20 %.

Numai producția de fructe și legume obținută în regiunea menționată în prezentul articol poate beneficia de asistență financiară națională. În scopul aplicării prezentului capitol, se consideră că o regiune este o parte distinctă a teritoriului unui stat membru, ca urmare a caracteristicilor ei administrative, geografice sau economice.

Articolul 92

Autorizarea pentru plata asistenței financiare naționale

1.   Statele membre transmit o cerere către Comisie pentru autorizarea acordării asistenței financiare naționale în temeiul articolului 103e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru programele operaționale care urmează să fie puse în aplicare într-un anumit an calendaristic, până la data de 31 ianuarie a acelui an.

Cererea este însoțită de dovezi care atestă că gradul de organizare a producătorilor în regiunea în cauză este deosebit de scăzut, conform definiției de la articolul 91 din prezentul regulament, și că numai produsele din sectorul fructelor și legumelor obținute în acea regiune beneficiază de asistență, precum și de informații detaliate privind organizația de producători în cauză, cuantumul asistenței respective și procentajul contribuțiilor financiare efectuate în temeiul articolului 103b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   Comisia aprobă sau respinge cererea în termen de trei luni de la data transmiterii acesteia. În absența unui răspuns din partea Comisiei în această perioadă, se consideră că cererea este aprobată.

Dacă cererea este incompletă, perioada de trei luni se suspendă, iar statul membru este informat în legătură cu neregula constatată. Suspendarea intră în vigoare la data la care statul membru este informat în legătură cu suspendarea și durează până la primirea unei cereri complete.

Articolul 93

Modificările programului operațional

O organizație de producători care dorește să depună o cerere de asistență financiară națională își modifică, dacă este necesar, programul operațional în temeiul articolului 65 sau 66.

Articolul 94

Cererea de asistență și plata asistenței financiare naționale

1.   Organizațiile de producători solicită asistența financiară națională, iar statele membre efectuează plata ajutorului, în conformitate cu articolele 69 și 70.

2.   Statele membre pot adopta norme suplimentare privind plata asistenței financiare naționale, inclusiv privind posibilitatea unor plăți în avans și parțiale.

Articolul 95

Rambursarea de către Uniune a asistenței financiare naționale

1.   Statele membre pot solicita rambursarea de către Uniune a asistenței financiare naționale aprobate și plătite efectiv organizațiilor de producători, până la data de 1 ianuarie a celui de-al doilea an care urmează anului de aplicare a programului.

Cererea trebuie să fie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor stabilite la articolul 103e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în trei dintre cei patru ani precedenți, precum și de informații detaliate privind organizațiile de producători în cauză, cuantumul asistenței plătit efectiv și o descriere a fondului operațional cu indicarea defalcată a cuantumului total, a contribuțiilor din partea Uniunii, a statelor membre (asistența financiară națională) și a organizațiilor de producători și a membrilor.

2.   Comisia ia o decizie privind aprobarea sau respingerea cererii. Cererea se respinge dacă statul membru solicitant nu a respectat normele privind autorizarea și rambursarea asistenței financiare naționale sau dacă statul membru solicitant nu a respectat normele privind organizațiile de producători, fondul operațional și programele operaționale prevăzute de prezentul regulament sau de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.   Dacă a fost aprobată rambursarea asistenței de către Uniune, cheltuielile eligibile sunt declarate Comisiei în conformitate cu procedura stabilită la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei (14).

4.   Procentajul rambursării de către Uniune a asistenței financiare naționale nu depășește 60 % din asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători.

CAPITOLUL V

Dispoziții generale

Secțiunea 1

Rapoarte și notificări

Articolul 96

Rapoartele grupurilor de producători și ale organizațiilor de producători

1.   La cererea autorității competente din statul membru, grupurile de producători și organizațiile de producători furnizează toate informațiile relevante necesare pentru elaborarea raportului anual menționat la articolul 97 litera (b).

2.   Organizațiile de producători prezintă, împreună cu cererile de ajutor, rapoarte anuale privind aplicarea programelor operaționale.

Rapoartele se referă la următoarele elemente:

(a)

programele operaționale puse în aplicare în cursul anului precedent;

(b)

principalele modificări ale programelor operaționale și

(c)

diferențele dintre ajutorul estimat și ajutorul solicitat.

3.   În cazul fiecărui program operațional pus în aplicare, raportul anual indică:

(a)

realizările și rezultatele programului operațional pe baza, dacă este relevant, a indicatorilor de realizare și de rezultat comuni stabiliți în anexa VIII și, după caz, indicatorii de realizare și de rezultat suplimentari stabiliți în strategia națională, precum și

(b)

un rezumat al problemelor majore întâmpinate în cursul gestionării programului și toate măsurile luate în vederea asigurării calității și eficacității aplicării programului.

După caz, raportul anual specifică măsurile eficace instituite, în conformitate cu strategia națională și în aplicarea articolului 103c alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru protecția mediului împotriva posibilelor presiuni sporite datorate investițiilor din cadrul programului operațional.

4.   În ceea ce privește ultimul an de aplicare a unui program operațional, raportul anual menționat la alineatul (1) se înlocuiește cu un raport final.

Rapoartele finale arată în ce măsură au fost realizate obiectivele programelor. Rapoartele explică modificările acțiunilor și/sau ale metodelor și identifică factorii care au contribuit la succesul sau la eșecul aplicării programului, care au fost sau vor fi luați în considerare la elaborarea următoarelor programe operaționale sau la modificarea programelor operaționale existente.

5.   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament, dacă un grup de producători sau o organizație de producători nu notifică statul membru în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament sau cele ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 sau dacă notificarea se dovedește a fi incorectă în lumina informațiilor obiective pe care le deține statul membru, statul membru respectiv suspendă recunoașterea preliminară a grupului de producători sau recunoașterea organizației de producători până la momentul efectuării unei notificări corecte.

În raportul său anual menționat la articolul 97 litera (b) din prezentul regulament, statul membru include detalii privind astfel de cazuri.

Articolul 97

Notificările statelor membre privind organizațiile de producători, asociațiile de organizații de producători și grupurile de producători

Statele membre notifică Comisiei următoarele informații și documente:

(a)

până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, cuantumul total al fondurilor operaționale aprobate în anul respectiv pentru toate programele operaționale. Această notificare trebuie să precizeze clar atât cuantumul total al fondurilor operaționale, cât și cuantumul total al ajutorului acordat de Uniune respectivelor fonduri. Cifrele respective sunt apoi defalcate în cuantumurile acordate pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor și cele acordate pentru alte măsuri;

(b)

până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, un raport anual privind organizațiile de producători, asociațiile de organizații de producători și grupurile de producători și privind fondurile operaționale, programele operaționale și planurile de recunoaștere care au fost în desfășurare în anul precedent. Raportul anual conține în special informațiile menționate în anexa XIV;

(c)

până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, cuantumurile financiare care corespund aplicării anuale a planurilor de recunoaștere în desfășurare în respectivul an. Se furnizează cuantumurile aprobate sau estimate. În cazul fiecărui grup de producători, notificarea include următoarele informații:

(i)

cuantumul total aferent perioadei anuale de aplicare a planului de recunoaștere, contribuțiile din partea Uniunii, a statelor membre și a grupurilor de producători și/sau a membrilor grupurilor de producători;

(ii)

o defalcare în funcție de ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (a), respectiv litera (b), din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 98

Notificările statelor membre referitoare la prețurile de producător ale fructelor și legumelor pe piața internă

1.   În fiecare miercuri, până la ora 12.00 după-amiaza (ora Bruxelles-ului), autoritățile competente din statele membre notifică Comisiei, pentru fiecare zi de piață, prețurile medii înregistrate pentru fructele și legumele comercializate pe piețele reprezentative enumerate în anexa XV partea A.

În cazul fructelor și legumelor care fac obiectul standardului de comercializare general, se notifică doar prețurile produselor care sunt conforme cu standardul respectiv, iar în cazul produselor care fac obiectul unui standard de comercializare specific, notificarea se referă doar la produsele din categoria I.

Prețurile notificate sunt exprimate în euro/100 de kilograme greutate netă și sunt cele de la ieșirea din unitatea de ambalare, produsele fiind sortate, ambalate și, după caz, pe paleți.

Dacă există date disponibile, statele membre notifică prețurile care corespund tipurilor și soiurilor de produse, calibrelor și/sau modurilor de prezentare specificate în anexa XV partea A. Dacă prețurile înregistrate se refera la alte tipuri, soiuri, calibre și/sau moduri de prezentare decât cele specificate în anexa XV partea A, autoritățile competente din statele membre notifică Comisiei tipurile, soiurile, calibrele și/sau modurile de prezentare ale produselor cărora le corespund prețurile respective.

2.   Statele membre identifică piețe reprezentative în aria de producție a fructelor și legumelor în cauză, pe baza tranzacțiilor efectuate pe piețe identificabile fizic, precum piețele angro, licitațiile sau alte locuri fizice de întâlnire a ofertei și cererii, sau pe baza unor tranzacții directe între producători, inclusiv organizațiile de producători, și cumpărătorii individuali, precum angrosiștii, comercianții, centrele de distribuție sau alți operatori relevanți. De asemenea, piețele reprezentative pot fi identificate pe baza unei combinații de tranzacții desfășurate pe piețe identificabile fizic și tranzacții directe.

3.   Autoritățile competente din statele membre pot notifica facultativ Comisiei prețurile de producător ale fructelor și legumelor și ale altor produse enumerate în anexa XV partea B.

4.   Notificările prețurilor în conformitate cu alineatul (3) se fac potrivit orientărilor care urmează a fi adoptate de Comisie și puse la dispoziția publicului prin metode pe care aceasta le consideră adecvate.

Secțiunea 2

Controale

Articolul 99

Sistemul unic de identificare

Statele membre se asigură că este aplicat un sistem unic de identificare cu privire la toate cererile de ajutor depuse de aceeași organizație de producători sau de același grup de producători. Această identificare este compatibilă cu sistemul de înregistrare a identității menționat la articolul 15 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (15).

Articolul 100

Procedurile de depunere a cererilor

Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul regulament, statele membre prevăd proceduri adecvate pentru depunerea cererilor de ajutor, a cererilor de recunoaștere sau de aprobare a programului operațional, precum și a cererilor de plată.

Articolul 101

Eșantionarea

Dacă este oportună efectuarea unor controale prin eșantionare, statele membre se asigură, în funcție de natura și frecvența acestor controale și pe baza unei analize a riscurilor, că aceste controale sunt corespunzătoare măsurii în cauză.

Articolul 102

Controalele administrative

Se efectuează controale administrative privind toate cererile de ajutor sau de plată, controalele cuprinzând toate elementele posibile și adecvate. Procedurile impun înregistrarea operațiunilor desfășurate, a rezultatelor controlului și a măsurilor luate cu privire la neconcordanțe.

Articolul 103

Controalele la fața locului

1.   Fiecare control la fața locului face obiectul unui raport de monitorizare, astfel încât să poată fi trecute în revistă detaliile controalelor efectuate. Raportul indică în special:

(a)

schema de ajutoare și cererea controlată;

(b)

persoanele prezente;

(c)

acțiunile, măsurile și documentele controlate și

(d)

rezultatele controlului.

2.   Beneficiarului i se poate da posibilitatea de a semna raportul pentru a atesta prezența sa la control și de a adăuga observații. În cazul în care se constată nereguli, beneficiarul poate primi o copie a raportului de monitorizare.

3.   Controalele la fața locului pot fi anunțate în prealabil, cu condiția ca obiectivul controlului să nu fie periclitat. Preavizul trebuie limitat la timpul minim necesar.

4.   Dacă este posibil, controalele la fața locului prevăzute în prezentul regulament se efectuează în același timp cu alte controale prevăzute de dreptul Uniunii referitoare la subvențiile agricole.

Articolul 104

Acordarea recunoașterii și aprobarea programelor operaționale

1.   Înainte de acordarea recunoașterii unei organizații de producători în temeiul articolului 125b alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre efectuează un control la fața locului la organizația de producători pentru a verifica respectarea condițiilor necesare recunoașterii.

2.   Înainte de aprobarea unui program operațional în temeiul articolului 64, autoritatea competentă din statul membru verifică, prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin controale la fața locului, programul operațional prezentat spre aprobare și, dacă este cazul, cererile de modificare. Controalele respective vizează în special:

(a)

acuratețea informațiilor menționate la articolul 59 literele (a), (b) și (e), care trebuie incluse în proiectul de program operațional;

(b)

conformitatea programelor cu articolul 103c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, precum și cu cadrul național și cu strategia națională;

(c)

eligibilitatea acțiunilor și eligibilitatea cheltuielilor propuse;

(d)

consecvența și calitatea tehnică a programelor, corectitudinea estimărilor și a planului de finanțare, precum și calendarul de punere în aplicare a acestuia. Controalele verifică, de asemenea, dacă au fost stabilite obiective măsurabile, astfel încât să poată fi monitorizată realizarea acestora, și dacă obiectivele stabilite pot fi realizate prin punerea în aplicare a acțiunilor propuse și

(e)

conformitatea operațiunilor pentru care se cere ajutorul cu dreptul național și al Uniunii aplicabil, în special, și dacă este cazul, cu achizițiile publice, ajutoarele de stat și celelalte standarde obligatorii corespunzătoare stabilite de legislația națională sau stabilite în cadrul național sau în strategia națională.

Articolul 105

Controalele administrative privind cererile de ajutor pentru programele operaționale

1.   Înainte de a acorda ajutoarele, statele membre efectuează controale administrative privind toate cererile de ajutor, care sunt suplimentate de controalele la fața locului prin eșantionare specificate la articolul 106.

2.   Controalele administrative privind cererile de ajutor includ, în special, și în măsura în care acest lucru este oportun în cazul cererii depuse, o verificare privind:

(a)

raportul anual sau, dacă este cazul, raportul final transmis împreună cu cererea, privind executarea programului operațional;

(b)

valoarea producției comercializate, contribuțiile la fondul operațional și cheltuielile efectuate;

(c)

livrarea produselor și serviciilor și autenticitatea cheltuielilor declarate;

(d)

conformitatea acțiunilor executate cu cele incluse în programul operațional aprobat;

(e)

respectarea limitelor și plafoanelor financiare sau de altă natură impuse.

3.   Cheltuielile efectuate în temeiul programului operațional trebuie justificate cu facturi și cu documente, precum extrasele bancare, care dovedesc efectuarea plății. În cazul în care acest lucru nu este posibil, plățile sunt justificate prin documente doveditoare cu valoare echivalentă. Facturile utilizate trebuie să fie emise pe numele organizației de producători, al asociației de organizații de producători sau al filialei, în situația menționată la articolul 50 alineatul (9) sau, sub rezerva aprobării statului membru, pe numele unuia sau mai multora dintre membrii producători ai acesteia. Totuși, acolo unde este cazul, facturile privind costurile de personal menționate la anexa IX punctul (2) litera (b) trebuie să fie emise în numele organizației de producători, al asociației de producători sau al filialei în situația menționată la articolul 50 alineatul (9).

Articolul 106

Controalele la fața locului privind cererile de ajutor pentru programele operaționale

1.   În contextul verificării cererii de ajutor menționate la articolul 69 alineatul (1), statele membre efectuează controale la fața locului la sediile organizațiilor de producători, în vederea asigurării îndeplinirii condițiilor de acordare a ajutorului sau a soldului acestuia pentru anul în cauză.

Aceste controale vizează în special:

(a)

îndeplinirea criteriilor de recunoaștere pentru anul în cauză;

(b)

utilizarea fondului operațional în anul în cauză, inclusiv cheltuielile declarate în cererile de plăți în avans sau de plăți parțiale, valoarea producției comercializate, contribuțiile la fondul operațional și cheltuielile declarate, justificate de documente contabile sau de alt tip;

(c)

controalele de nivelul doi privind cheltuielile generate de retragerile de pe piață, de recoltarea înainte de coacere și de nerecoltare.

2.   Controalele menționate la alineatul (1) se efectuează anual pe un eșantion semnificativ de cereri. Eșantionul reprezintă cel puțin 30 % din cuantumul total al ajutorului solicitat, în statele membre cu mai mult de 10 organizații de producători recunoscute. În alte cazuri, fiecare organizație de producători este vizitată cel puțin o dată la trei ani.

Trebuie efectuat cel puțin un control în cazul fiecărei organizații de producători înainte de plata ajutorului sau a soldului acestuia pentru ultimul an al programului operațional.

3.   Rezultatele controalelor la fața locului sunt evaluate pentru a se stabili dacă problemele întâmpinate sunt de natură sistemică, implicând un risc pentru alte acțiuni, beneficiari sau organisme similare. Evaluarea identifică, de asemenea, cauzele situațiilor respective, verificările ulterioare care s-ar putea impune, precum și acțiunile corective și preventive necesare.

În cazul în care controalele evidențiază nereguli semnificative într-o regiune sau într-o parte a unei regiuni sau în cazul unei anumite organizații de producători, statul membru efectuează controale suplimentare pe parcursul anului în cauză și mărește procentajul cererilor corespunzătoare care urmează a fi verificate în anul următor.

4.   Pe baza unei analize a riscurilor, statele membre stabilesc organizațiile de producători care urmează a fi controlate.

Analiza riscurilor ține seama în special de:

(a)

cuantumul ajutorului;

(b)

constatările în urma controalelor din anii precedenți;

(c)

un element aleatoriu și

(d)

alți parametri care urmează a fi stabiliți de statele membre.

Articolul 107

Controalele la fața locului privind măsurile din cadrul programelor operaționale

1.   Prin controalele la fața locului privind măsurile din cadrul programelor operaționale, statele membre verifică în special următoarele:

(a)

punerea în aplicare a acțiunilor cuprinse în programul operațional;

(b)

dacă punerea în aplicare sau intenția de a pune în aplicare acțiunea este coerentă cu utilizarea descrisă în programul operațional aprobat;

(c)

în cazul unui număr adecvat de cheltuieli, dacă natura cheltuielilor relevante și momentul efectuării acestora sunt în conformitate cu dreptul Uniunii și corespund cu specificațiile aprobate;

(d)

dacă cheltuielile efectuate pot fi justificate de documente contabile sau de alt tip și

(e)

valoarea producției comercializate.

2.   Valoarea producției comercializate se verifică pe baza datelor din sistemul de contabilitate financiară auditat și certificat în temeiul dreptului național.

În acest scop, statele membre pot decide că declararea valorii producției comercializate se certifică la fel ca datele contabile financiare.

Controlul privind declararea valorii producției comercializate se poate efectua înainte de transmiterea cererii de ajutor corespunzătoare. Controlul se efectuează cel târziu înaintea plătirii ajutorului.

3.   Cu excepția situațiilor excepționale, controlul la fața locului trebuie să cuprindă o vizită la locul realizării acțiunii sau, dacă acțiunea este intangibilă, la promotorul acțiunii. În special, acțiunile privind exploatațiile individuale cuprinse de eșantionul menționat la articolul 106 alineatul (2) fac obiectul cel puțin al unei vizite pentru verificarea executării lor.

Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu efectueze astfel de vizite în cazul unor acțiuni mai mici sau atunci când consideră că este scăzut riscul de neîndeplinire a condițiilor pentru acordarea ajutorului sau riscul ca realitatea operațiunii să nu fi fost respectată. Decizia respectivă și justificarea ei se înregistrează.

4.   Controlul la fața locului cuprinde toate angajamentele și obligațiile organizației de producători sau ale membrilor săi care pot fi controlate la momentul vizitei.

5.   Numai controalele care întrunesc toate cerințele prezentului articol pot fi luate în calcul în vederea îndeplinirii ratei de control stabilite la articolul 106 alineatul (2).

Articolul 108

Controalele de nivelul unu privind operațiunile de retragere

1.   Statele membre efectuează controale de nivelul unu privind operațiunile de retragere în cazul fiecărei organizații de producători, controalele cuprinzând o verificare a documentelor și a identității, precum și un control fizic, după caz, prin eșantionare, privind greutatea produselor retrase de pe piață și un control privind respectarea articolului 76, în conformitate cu procedurile stabilite la titlul II capitolul II. Controalele se efectuează după primirea notificării menționate la articolul 78 alineatul (1), în termenele limită stabilite în conformitate cu articolul 78 alineatul (2).

2.   Controalele de nivelul unu prevăzute la alineatul (1) se referă la 100 % din cantitatea de produse retrase de pe piață. La încheierea controlului menționat, produsele retrase, altele decât cele destinate distribuirii gratuite, sunt denaturate sau eliminate prin transfer către industria prelucrătoare sub supravegherea autorităților competente, în termenii și condițiile prevăzute de statul membru în temeiul articolului 80.

3.   Prin derogare de la alineatul (2), dacă produsele sunt destinate distribuirii gratuite, statele membre pot controla un procentaj mai redus decât cel stabilit la alineatul menționat, cu condiția ca procentajul să nu fie mai mic de 10 % din cantitățile în cauză în cursul anului de comercializare, în cazul unei anumite organizații de producători. Controlul se poate efectua la sediul organizației de producători și/sau la sediile destinatarilor produselor. În cazul în care controalele evidențiază nereguli semnificative, autoritățile competente din statul membru efectuează controale suplimentare.

Articolul 109

Controalele de nivelul doi privind operațiunile de retragere

1.   În cadrul controalelor menționate la articolul 106, statele membre efectuează controale de nivelul doi privind operațiunile de retragere.

Statele membre stabilesc criterii pentru analizarea și evaluarea riscului ca o anumită organizație de producători să realizeze operațiuni de retragere care nu sunt în conformitate cu normele. Aceste criterii se referă, printre altele, la constatările în urma controalelor de nivelul unu și doi precedente, precum și la existența sau lipsa unei proceduri de asigurare a calității în cadrul organizației de producători. În funcție de aceste criterii, statele membre stabilesc, în cazul fiecărei organizații de producători, o frecvență minimă a controalelor de nivelul doi.

2.   Controalele menționate la alineatul (1) cuprind controale la fața locului efectuate la sediile organizațiilor de producători și la destinatarii produselor retrase, astfel încât să se asigure respectarea condițiilor necesare pentru plata ajutorului din partea Uniunii. Controalele respective includ:

(a)

controlul contabilității stocurilor și al contabilității financiare specifice care trebuie păstrate de toate organizațiile de producători care desfășoară una sau mai multe operațiuni de retragere în cursul anului de comercializare în cauză;

(b)

verificarea cantităților comercializate, astfel cum sunt declarate în cererile de ajutor, verificându-se în special contabilitatea stocurilor și contabilitatea financiară, facturile și, dacă este necesar, veridicitatea lor, precum și concordanța acestor declarații cu datele contabile și/sau fiscale ale organizațiilor de producători în cauză;

(c)

controale se referă la corectitudinea gestiunii contabile, în special privind veridicitatea încasărilor nete ale organizațiilor de producători declarate în cererile de plată ale acestora, precum și la proporționalitatea eventualelor costuri generate de retragere și la corectitudinea cuantumurilor respective și

(d)

controale privind destinația produselor retrase declarată în cererea de plată, precum și controale privind denaturarea corespunzătoare, pentru a se asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament de către organizațiile de producători și de către destinatari.

3.   Controalele menționate la alineatul (2) se efectuează la sediile organizațiilor de producători în cauză și la destinatarii asociați acestor organizații. Fiecare control include un eșantion care reprezintă cel puțin 5 % din cantitățile retrase de organizația de producători în cursul anului de comercializare.

4.   Contabilitatea stocurilor și contabilitatea financiară specifice menționate la alineatul (2) litera (a) prezintă, pentru fiecare produs retras, cantitățile transferate, exprimate în volum, din:

(a)

producția livrată de membrii organizației de producători și de membrii altor organizații de producători în conformitate cu articolul 125a alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(b)

vânzările organizației de producători, defalcate pe produse condiționate pentru piața produselor proaspete și alte tipuri de produse, inclusiv materii prime destinate prelucrării și

(c)

produsele retrase de pe piață.

5.   Controalele privind destinația produselor menționate la alineatul (4) litera (c) includ în special:

(a)

un control prin eșantionare privind contabilitățile separate care trebuie ținute de destinatari și, dacă este necesar, verificarea concordanței acestora cu evidențele impuse de dreptul național și

(b)

controale privind respectarea cerințelor de mediu relevante.

6.   Dacă controalele de nivelul doi evidențiază nereguli semnificative, autoritățile competente din statul membru efectuează controalele de nivelul doi mai amănunțite referitoare la anul de comercializare în cauză și sporesc frecvența controalelor de nivelul doi la sediile respectivelor organizații de producători sau ale asociațiilor acestora pe parcursul anului de comercializare următor.

Articolul 110

Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea

1.   Înaintea efectuării unei operațiuni de recoltare înainte de coacere, statele membre verifică printr-un control la fața locului dacă produsele în cauză nu sunt deteriorate și dacă suprafața în cauză a fost bine întreținută. După recoltarea înainte de coacere, statele membre verifică dacă recoltarea s-a făcut pe întreaga suprafață în cauză și dacă produsele recoltate au fost denaturate.

După încheierea perioadei de recoltare, statele membre verifică fiabilitatea analizei bazate pe situația previzionată a pieței menționată la articolul 85 alineatul (2). Acestea analizează, de asemenea, diferențele dintre situația previzionată a pieței și situația reală a pieței.

2.   Înaintea unei operațiuni de nerecoltare, statele membre verifică printr-un control la fața locului dacă suprafața în cauză a fost bine întreținută, dacă nu s-au efectuat deja recoltări parțiale și dacă produsul este bine dezvoltat și ar fi, în general, de calitate bună, corectă și vandabilă.

Statele membre se asigură că producția este denaturată. Dacă acest lucru nu este posibil, acestea se asigură, printr-o vizită sau mai multe la fața locului în timpul sezonului de recoltare, că nu se realizează nicio recoltă.

3.   Articolul 109 alineatele (1), (2), (3) și (6) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 111

Controale înainte de aprobarea planurilor de recunoaștere ale grupurilor de producători

1.   Înainte de aprobarea unui plan de recunoaștere al unui grup de producători în temeiul articolului 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre efectuează un control la fața locului la entitatea juridică sau la partea clar definită a entității juridice.

2.   Statele membre verifică prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin controlul la fața locului:

(a)

exactitatea informațiilor furnizate în planul de recunoaștere;

(b)

consecvența comercială și calitatea tehnică a planului, corectitudinea estimărilor și calendarul de aplicare a planului;

(c)

eligibilitatea acțiunilor, precum și eligibilitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor propuse și

(d)

conformitatea operațiunilor pentru care se cere sprijin cu dreptul național și al Uniunii aplicabil și, în special, cu normele privind achizițiile publice, ajutoarele de stat și celelalte standarde obligatorii corespunzătoare stabilite de legislația națională sau stabilite în cadrul național sau în strategia națională.

Articolul 112

Controale privind cererile de ajutor ale grupurilor de producători

1.   Înainte de acordarea plății, statele membre efectuează controale administrative privind toate cererile de ajutor depuse de grupurile de producători, precum și controale la fața locului prin eșantionare.

2.   După depunerea cererii de ajutor menționate la articolul 45, statele membre efectuează controale la fața locului la grupurile de producători în vederea asigurării îndeplinirii condițiilor pentru acordarea ajutorului pentru anul în cauză.

Controalele respective vizează în special:

(a)

îndeplinirea criteriilor de recunoaștere pentru anul în cauză și

(b)

valoarea producției comercializate, precum și aplicarea măsurilor cuprinse în planul de recunoaștere și cheltuielile efectuate.

3.   Controalele menționate la alineatul (2) se efectuează anual pe un eșantion reprezentativ de cereri. Eșantionul reprezintă cel puțin 30 % din valoarea totală a ajutorului.

Toate grupurile de producători sunt controlate cel puțin o dată la cinci ani.

4.   Articolele 105 și 107 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 113

Organizațiile de producători transnaționale și asociațiile transnaționale de organizații de producători

1.   Statul membru în care își are sediul social o organizație de producători transnațională sau o asociație transnațională de organizații de producători are responsabilitatea generală de a organiza controale la respectiva organizație sau asociație, mai ales în privința programului operațional și a fondului operațional și, dacă este necesar, aplică sancțiuni.

2.   Celelalte state membre care trebuie să ofere cooperarea administrativă menționată la articolul 28 alineatul (2) litera (c) și la articolul 35 alineatul (2) litera (c) efectuează controalele administrative și la fața locului solicitate de statul membru menționat la alineatul (1) din prezentul articol și raportează rezultatele statului membru în cauză. Acestea respectă toate termenele limită stabilite de statul membru menționat la alineatul (1).

3.   Normele aplicabile în statul membru menționat la alineatul (1) se aplică în legătură cu organizația de producători, cu programul operațional și cu fondul operațional. Totuși, în ceea ce privește aspectele legate de mediu, de protecția plantelor și de eliminarea produselor retrase, se aplică dreptul statului membru în care se realizează producția.

Secțiunea 3

Sancțiuni

Articolul 114

Nerespectarea criteriilor de recunoaștere

1.   Statele membre retrag recunoașterea unei organizații de producători în cazul unei nerespectări grave a criteriilor de recunoaștere, rezultate dintr-o acțiune deliberată sau o neglijență gravă a organizației de producători.

În special, statele membre retrag recunoașterea unei organizații de producători dacă nerespectarea criteriilor de recunoaștere se referă la:

(a)

o încălcare a cerințelor de la articolul 21, articolul 23, articolul 26 alineatele (1) și (2) sau articolul 31 sau

(b)

o situație în care valoarea producției comercializate scade, timp de doi ani consecutivi, sub limita stabilită de statul membru în temeiul articolului 125b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Retragerea recunoașterii în temeiul prezentului alineat intră în vigoare de la data nerespectării condițiilor de recunoaștere, sub rezerva legislației orizontale aplicabile la nivel național cu privire la perioadele de limitare.

2.   Dacă alineatul (1) nu se aplică, statele membre suspendă recunoașterea unei organizații de producători în cazul unei nerespectări grave, dar numai temporare, a criteriilor de recunoaștere.

Pe perioada suspendării nu se acordă niciun ajutor. Suspendarea intră în vigoare de la data efectuării controlului și ia sfârșit la data efectuării controlului care arată că au fost îndeplinite criteriile respective.

Perioada de suspendare nu depășește 12 luni. Dacă nici după 12 luni nu sunt îndeplinite criteriile respective, recunoașterea este retrasă.

Statele membre pot efectua plăți după termenul limită stabilit la articolul 70 dacă acest lucru este necesar pentru aplicarea prezentului alineat. Totuși, respectivele plăți întârziate nu pot fi efectuate, în nici un caz, după data de 15 octombrie a celui de-al doilea an care urmează anului de punere în aplicare a programului.

3.   În alte cazuri de nerespectare a criteriilor de recunoaștere, dacă nu se aplică alineatele (1) și (2), statele membre trimit o scrisoare de avertisment care prezintă măsurile corective care trebuie adoptate. Statele membre pot întârzia plățile ajutorului până la adoptarea măsurilor corective.

Statele membre pot efectua plăți după termenul limită stabilit la articolul 70 dacă acest lucru este necesar pentru aplicarea prezentului alineat. Totuși, respectivele plăți întârziate nu pot fi efectuate, în nici un caz, după data de 15 octombrie a celui de-al doilea an care urmează anului de punere în aplicare a programului.

Neadoptarea măsurilor corective în termen de 12 luni este considerată o nerespectare gravă a criteriilor și se aplică în consecință alineatul (2).

Articolul 115

Fraudele

1.   Dacă se constată că o organizație de producători, o asociație de organizații de producători sau un grup de producători a comis fraude cu privire la ajutorul reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, atunci, fără a aduce atingere altor sancțiuni și penalități aplicabile în temeiul legislației Uniunii și naționale, statele membre:

(a)

retrag recunoașterea organizației de producători, a asociației de organizații de producători sau a grupului de producători;

(b)

exclud acțiunile și operațiunile în cauză de la acordarea de sprijin în temeiul programelor operaționale sau al planului de recunoaștere în cauză și recuperează toate ajutoarele plătite deja pentru operațiunea respectivă și

(c)

exclud organizația de producători, asociația de organizații de producători sau grupul de producători de la acordarea de sprijin în temeiul programului operațional sau a planului de recunoaștere în cauză pe durata anului următor.

2.   Statele membre pot suspenda recunoașterea unei organizații de producători, a unei asociații de organizații de producători sau a unui grup de producători sau pot suspenda plățile către acestea dacă sunt suspectate că au comis fraude cu privire la ajutorul reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 116

Grupurile de producători

1.   În ceea ce privește planurile de recunoaștere, statele membre aplică mutatis mutandis sancțiunile și penalitățile prevăzute la articolul 114 și/sau la articolul 117.

2.   În plus față de alineatul (1), dacă, după sfârșitul perioadei stabilite de statul membru în temeiul articolului 49 alineatul (4), grupul de producători nu este recunoscut ca organizație de producători, statul membru recuperează:

(a)

100 % din ajutorul plătit grupului de producători dacă recunoașterea nu a fost obținută din cauza unei acțiuni deliberate sau a unei neglijențe grave a grupului de producători sau

(b)

50 % din ajutorul plătit grupului de producători în toate celelalte cazuri.

Articolul 117

Programul operațional

1.   Plățile se calculează pe baza a ceea ce se consideră eligibil.

2.   Statul membru examinează cererea de ajutor primită de la beneficiar și stabilește cuantumurile eligibile pentru sprijin. Statul membru stabilește:

(a)

cuantumul plătibil beneficiarului exclusiv pe baza cererii;

(b)

cuantumul plătibil beneficiarului după examinarea eligibilității cererii.

3.   În cazul în care cuantumul stabilit în temeiul alineatului (2) litera (a) depășește cuantumul stabilit în temeiul alineatului (2) litera (b) cu peste 3 %, se aplică o penalitate. Cuantumul penalității este diferența dintre cuantumurile calculate la alineatul (2) literele (a) și (b).

Cu toate acestea, nu se aplică nicio penalitate dacă organizația de producători sau grupul de producători poate demonstra că nu este responsabil(ă) pentru includerea sumei neeligibile.

4.   Alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis cheltuielilor neeligibile identificate în timpul controalelor la fața locului sau al controalelor ulterioare.

5.   Dacă valoarea producției comercializate este declarată și controlată înaintea depunerii cererii de ajutor, când se stabilesc cuantumurile în temeiul alineatului (2) litera (a) și, respectiv, litera (b), se utilizează valorile declarate și aprobate.

Articolul 118

Sancțiunile aplicabile în urma controalelor de nivelul unu privind operațiunile de retragere

Dacă în urma controalelor menționate la articolul 108 se constată nereguli cu privire la standardele de comercializare sau la cerințele minime menționate la articolul 76, beneficiarul trebuie:

(a)

să plătească o penalitate în cuantum egal cu cel al contribuției Uniunii, calculată pe baza cantităților de produse retrase care nu sunt în conformitate cu standardele de comercializare sau cu cerințele minime, dacă respectivele cantități sunt mai mici de 10 % din cantitățile notificate în temeiul articolului 78 pentru operațiunea de retragere în cauză;

(b)

să plătească o penalitate egală cu dublul cuantumului contribuției Uniunii, dacă respectivele cantități constituie între 10 % și 25 % din cantitățile notificate sau

(c)

să plătească o penalitate în cuantum egal cu cel al contribuției Uniunii pentru întreaga cantitate notificată în temeiul articolului 78, dacă respectivele cantități depășesc 25 % din cantitatea notificată.

Articolul 119

Alte sancțiuni aplicabile organizațiilor de producători în ceea ce privește operațiunile de retragere

1.   Penalitățile menționate la articolul 117 se referă la ajutorul solicitat cu privire la operațiunile de retragere ca parte integrantă a cheltuielilor în temeiul programului operațional.

2.   Cheltuielile generate de operațiunile de retragere sunt considerate neeligibile dacă produsele care nu au fost puse în vânzare nu au fost eliminate conform dispozițiilor statului membru în temeiul articolului 80 alineatul (1) sau dacă retragerea sau destinația produselor retrase a avut un impact negativ asupra mediului sau a avut consecințe negative în ceea ce privește protecția plantelor, ceea ce contravine dispozițiilor adoptate în temeiul articolului 80 alineatul (1).

Articolul 120

Sancțiunile aplicabile destinatarilor produselor retrase

În cazul în care în timpul controalelor efectuate în conformitate cu articolele 108 și 109 sunt constatate nereguli imputabile destinatarilor produselor retrase, se aplică următoarele sancțiuni:

(a)

destinatarii încetează a fi eligibili pentru a primi produse retrase de pe piață și

(b)

destinatarii produselor retrase de pe piață sunt obligați să ramburseze valoarea produselor primite, plus costurile de sortare, ambalare și transport, în conformitate cu normele stabilite de statele membre.

Sancțiunea prevăzută la litera (a) intră în vigoare imediat și continuă cel puțin pe durata unui an de comercializare. Sancțiunea poate fi prelungită în funcție de gravitatea neregulii.

Articolul 121

Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea

1.   În ceea ce privește recoltarea înainte de coacere, dacă se constată că organizația de producători nu și-a îndeplinit obligațiile, aceasta plătește o penalitate egală cu cuantumul compensației corespunzătoare suprafețelor în cazul cărora nu a fost îndeplinită obligația. Nerespectarea obligațiilor include cazurile în care:

(a)

în timpul verificării menționate la articolul 110 alineatul (1) al doilea paragraf, statul membru constată că măsura recoltării înainte de coacere nu a fost justificată pe baza analizei privind situația previzionată a pieței existentă la acel moment;

(b)

suprafața notificată pentru recoltare înainte de coacere nu este eligibilă pentru recoltarea înainte de coacere sau

(c)

suprafața nu este recoltată în totalitate sau producția nu este denaturată.

2.   În ceea ce privește nerecoltarea, dacă se constată că organizația de producători nu și-a îndeplinit obligațiile, aceasta plătește o penalitate egală cu cuantumul compensației corespunzătoare suprafețelor în cazul cărora nu a fost îndeplinită obligația. Nerespectarea obligațiilor include cazurile în care:

(a)

suprafața notificată pentru nerecoltare nu este eligibilă pentru nerecoltare,

(b)

s-a efectuat totuși o recoltare sau o recoltare parțială sau

(c)

a existat un impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în ceea ce privește protecția plantelor, consecințe care țin de responsabilitatea organizației de producători.

3.   Penalitățile menționate la alineatele (1) și (2) se aplică în plus față de orice penalitate impusă în temeiul articolului 117.

Articolul 122

Împiedicarea unui control la fața locului

Dacă organizația de producători sau un membru sau un reprezentant al acesteia împiedică efectuarea unui control la fața locului, cererea de ajutor se respinge în ceea ce privește partea de cheltuieli în cauză.

Articolul 123

Plata ajutoarelor recuperate și a penalităților

1.   Organizațiile de producători, asociațiile de organizații de producători, grupurile de producători sau alți operatori în cauză rambursează cu dobândă ajutoarele plătite în mod nejustificat și plătesc penalitățile prevăzute în prezenta secțiune.

Dobânda se calculează:

(a)

pe baza perioadei dintre efectuarea plății și rambursarea acesteia de către beneficiar;

(b)

pe baza ratei aplicate de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, așa cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C și în vigoare la data efectuării plății necuvenite, majorată cu trei puncte procentuale.

2.   Ajutoarele recuperate, dobânzile și penalitățile impuse se plătesc Fondului European de Garantare Agricolă.

Articolul 124

Notificarea neregulilor

Aplicarea sancțiunilor administrative și a penalităților și recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat, conform prezentei secțiuni, nu aduc atingere notificării neregulilor către Comisie în temeiul Regulamentului nr. 1848/2006 al Comisiei (16).

Secțiunea 4

Monitorizarea și evaluarea programelor operaționale și a strategiilor naționale

Articolul 125

Indicatorii de performanță comuni

1.   Atât strategiile naționale, cât și programele operaționale fac obiectul monitorizării și evaluării în vederea măsurării progreselor făcute în ceea ce privește realizarea obiectivelor stabilite pentru programele operaționale, precum și a eficienței și eficacității legate de aceste obiective.

2.   Progresul, eficiența și eficacitatea se evaluează cu ajutorul unor indicatori de performanță comuni, prevăzuți în anexa VIII, atât în raport cu situația de referință, cât și în raport cu execuția financiară, realizările, rezultatele și impactul programelor operaționale puse în aplicare.

3.   Dacă statele membre consideră necesar, strategia națională precizează un set limitat de indicatori suplimentari specifici pentru respectiva strategie, care să reflecte necesitățile, condițiile și obiectivele naționale și/sau regionale specifice pentru programele operaționale puse în aplicare de organizațiile de producători. Dacă este cazul, sunt incluși indicatori suplimentari privind obiectivele de protecție a mediului care nu fac obiectul indicatorilor de performanță comuni.

Articolul 126

Monitorizarea și evaluarea procedurilor legate de programele operaționale

1.   Organizațiile de producători asigură monitorizarea și evaluarea propriilor programe operaționale prin utilizarea unor indicatori relevanți din rândul indicatorilor de performanță comuni menționați la articolul 125 și, dacă este cazul, din rândul indicatorilor suplimentari specificați în strategia națională.

În acest scop, organizațiile de producători stabilesc un sistem de colectare, înregistrare și păstrare a informațiilor utile pentru compilarea indicatorilor respectivi.

2.   Monitorizarea are în vedere evaluarea progreselor făcute în ceea ce privește realizarea obiectivelor specifice stabilite pentru programele operaționale. Monitorizarea se realizează cu ajutorul indicatorilor financiari, de realizare și de rezultat. Rezultatele exercițiului au menirea:

(a)

de a servi la controlul calității aplicării programului;

(b)

de a servi la identificarea oricărei necesități de ajustare sau de revizuire a programului operațional în vederea realizării obiectivelor stabilite pentru program sau în vederea îmbunătățirii gestionării programului, inclusiv a gestionării sale financiare;

(c)

de a contribui la îndeplinirea cerințelor de raportare privind aplicarea programului operațional.

Fiecare raport anual, menționat la articolul 96 alineatul (1), pe care organizația de producători trebuie să îl transmită autorității naționale responsabile cu gestionarea strategiei naționale, include informații privind rezultatele activităților de monitorizare.

3.   Evaluarea ia forma unui raport de evaluare intermediară distinct.

Exercițiul de evaluare intermediară, care poate fi desfășurat cu asistență din partea unui birou specializat de consultanță, are în vedere examinarea gradului de utilizare a resurselor financiare, eficiența și eficacitatea programului operațional și evaluarea progreselor făcute în ceea ce privește realizarea obiectivelor generale ale programului. În acest scop, sunt utilizați indicatori de performanță comuni raportați la situația de referință, la rezultate și, dacă este cazul, la impacturi.

Dacă este cazul, exercițiul de evaluare intermediară include o evaluare calitativă a rezultatelor și impactului acțiunilor de protecție a mediului care vizează:

(a)

prevenirea eroziunii solului;

(b)

reducerea utilizării și/sau o mai bună gestionare a produselor de protecție a plantelor;

(c)

protejarea habitatelor și a biodiversității sau

(d)

conservarea peisajelor.

Rezultatele exercițiului sunt utilizate:

(a)

la îmbunătățirea calității programelor operaționale gestionate de organizația de producători;

(b)

la identificarea oricărei necesități de modificare substanțială a programului operațional;

(c)

drept contribuție la îndeplinirea cerințelor de raportare privind aplicarea programelor operaționale și

(d)

la formularea unor concluzii utile în vederea îmbunătățirii calității, eficienței și eficacității programelor operaționale viitoare gestionate de organizația de producători.

Exercițiul de evaluare intermediară se desfășoară pe parcursul aplicării programului operațional, la timp pentru a permite rezultatelor evaluării să fie luate în considerare la pregătirea programului operațional următor.

Raportul de evaluare intermediară se anexează la raportul anual corespunzător menționat la articolul 96 alineatul (1).

Articolul 127

Monitorizarea și evaluarea procedurilor legate de strategia națională

1.   Monitorizarea și evaluarea strategiei naționale se realizează prin utilizarea unor indicatori relevanți din rândul indicatorilor de performanță comuni menționați la articolul 125 și, dacă este cazul, din rândul indicatorilor suplimentari specificați în strategia națională.

2.   Statele membre stabilesc un sistem de colectare, înregistrare și păstrare a informațiilor într-un format electronic adecvat, în vederea compilării indicatorilor menționați la articolul 125. În acest scop, statele membre se bazează pe informațiile transmise de organizațiile de producători cu privire la monitorizarea și evaluarea programelor lor operaționale.

3.   Monitorizarea este continuă și vizează evaluarea progreselor făcute în ceea ce privește atingerea obiectivelor și țintelor stabilite pentru programele operaționale Monitorizarea se realizează cu ajutorul indicatorilor financiari, de realizare și de rezultat. În acest scop, sunt utilizate informațiile furnizate în rapoartele anuale de progres transmise de organizațiile de producători cu privire la monitorizarea programelor lor operaționale. Rezultatele exercițiilor de monitorizare sunt utilizate:

(a)

la controlul calității aplicării programelor operaționale;

(b)

la identificarea oricărei necesități de ajustare sau de revizuire a strategiei naționale în vederea realizării obiectivelor stabilite pentru strategie sau în vederea îmbunătățirii gestionării aplicării strategiei, inclusiv a gestionării financiare a programelor operaționale și

(c)

drept contribuție la îndeplinirea cerințelor de raportare privind aplicarea strategiei naționale.

4.   Evaluarea vizează măsurarea progreselor făcute în ceea ce privește realizarea obiectivelor generale ale strategiei. Se realizează cu ajutorul unor indicatori raportați la situația de referință, la rezultate și, dacă este cazul, la impacturi. În acest scop, sunt utilizate rezultatele monitorizării și ale evaluării intermediare a programelor operaționale, astfel cum sunt indicate în rapoartele anuale de progres și în rapoartele finale transmise de organizațiile de producători. Rezultatele exercițiilor de evaluare sunt utilizate:

(a)

la îmbunătățirea calității strategiei;

(b)

la identificarea oricărei necesități de modificare substanțială a strategiei și

(c)

drept contribuție la îndeplinirea cerințelor de raportare privind aplicarea strategiei naționale.

Evaluarea include un exercițiu de evaluare desfășurat în 2012, dar la timp pentru a permite rezultatelor sale să fie incluse într-un raport de evaluare separat care va fi anexat, în același an, la raportul național anual menționat la articolul 97 litera (b). Raportul examinează gradul de utilizare a resurselor financiare și eficiența și eficacitatea programelor operaționale puse în aplicare și evaluează efectele și impactul programelor respective, în raport cu obiectivele, țintele și țelurile stabilite de strategie și, dacă este cazul, în raport cu alte obiective stabilite la articolul 103c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Raportul vizează formularea unor concluzii utile în vederea îmbunătățirii calității viitoarelor strategii naționale și, în special, identificarea unor posibile deficiențe în definirea obiectivelor, țintelor sau măsurilor eligibile pentru sprijin sau identificarea eventualei necesități de a defini noi instrumente.

CAPITOLUL VI

Extinderea normelor la producătorii dintr-o zonă economică

Articolul 128

Notificarea listei zonelor economice

Notificarea listei zonelor economice menționată la articolul 125f alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 cuprinde toate informațiile necesare pentru a se evalua dacă au fost respectate condițiile stabilite la articolul 125f alineatul (2) primul paragraf din respectivul regulament.

Articolul 129

Notificarea normelor obligatorii; reprezentativitate

1.   Atunci când notifică normele obligatorii pe care le-a impus în cazul unui anumit produs și al unei anumite zone economice în temeiul articolului 125 g din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statul membru informează în același timp Comisia cu privire la:

(a)

organizația de producători sau asociația organizațiilor de producători care a solicitat extinderea normelor;

(b)

numărul de producători care sunt membri ai respectivei organizații de producători sau ai respectivei asociații de organizații de producători, precum și numărul total al producătorilor din zona economică în cauză; informațiile respective se referă la situația existentă în momentul prezentării cererii de extindere;

(c)

producția totală a zonei economice și producția comercializată de organizația de producători sau de asociația de producători în cursul ultimului an de comercializare pentru care există cifre disponibile;

(d)

data de la care normele care urmează a fi extinse au început să se aplice organizației de producători sau asociației de organizații de producători în cauză și

(e)

data intrării în vigoare a extinderii și durata de aplicare a acesteia.

2.   În scopul determinării reprezentativității în sensul articolului 125f alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre stabilesc norme prin care să excludă:

(a)

producătorii a căror producție este, în principal, destinată vânzării directe către consumatori în cadrul exploatației agricole sau în zona de producție;

(b)

vânzările directe menționate la litera (a);

(c)

produsele livrate în vederea prelucrării, menționate la articolul 125f alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, cu excepția cazului în care produselor li se aplică normele în cauză, în totalitate sau parțial.

Articolul 130

Contribuțiile financiare

Dacă, în temeiul articolului 125i din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, un stat membru decide că producătorii care nu sunt membri ai unor organizații de producători au de plătit o contribuție financiară, statul membru transmite Comisiei informațiile necesare pentru evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la respectivul articol.

Aceste informații cuprind, în special, baza de calcul a contribuției și suma unitară a acesteia, beneficiarul sau beneficiarii, precum și natura diferitelor costuri menționate la articolul 125i din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 131

Extinderile care depășesc un an de comercializare

Dacă se decide aplicarea unei extinderi pentru o perioadă care depășește un an de comercializare, statele membre se asigură, în privința fiecărui an, că se respectă în continuare condițiile de reprezentativitate prevăzute la articolul 125f alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pe toată perioada de aplicare a extinderii.

Statele membre abrogă extinderea de îndată ce constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile, cu efect de la începutul următorului an de comercializare.

Statele membre informează imediat Comisia cu privire la orice abrogare, iar Comisia face publică informația prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

Articolul 132

Vânzarea produselor culese de cumpărător; cumpărătorii

1.   În cazul în care un producător care nu este membru al unei organizații de producători își vinde produsele prin metoda culegerii de către cumpărător, atunci cumpărătorul, în scopul respectării normelor menționate la punctele 1(e), 1(f) și 3 din anexa XVIa la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, este considerat producătorul produselor respective.

2.   Statul membru în cauză poate decide că normele enumerate în anexa XVIa la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, altele decât cele menționate la alineatul (1), pot deveni obligatorii pentru cumpărători în cazul în care aceștia sunt responsabili de gestionarea producției în cauză.

TITLUL IV

SCHIMBURILE COMERCIALE CU ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL I

Taxele la import și sistemul prețului de intrare

Secțiunea 1

Sistemul prețului de intrare

Articolul 133

Domeniu de aplicare și definiții

1.   Prezenta secțiune stabilește normele de aplicare a articolului 140a din Regulamentul (CE) Nr. 1234/2007.

2.   În sensul prezentei secțiuni:

(a)

prin „lot” se înțelege mărfurile prezentate într-o declarație de punere în liberă circulație, lotul cuprinzând numai mărfuri de aceeași origine clasificate la un singur cod NC și

(b)

prin „importator” se înțelege declarantul, în sensul articolului 4 alineatul (18) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (17).

Articolul 134

Notificarea prețurilor și a cantităților produselor importate

1.   Pentru fiecare produs și pentru perioadele stabilite în partea A din anexa XVI, pentru fiecare zi de comercializare și pentru fiecare origine, statele membre notifică Comisiei, până la ora 12.00 după-amiaza (ora Bruxelles-ului) a următoarei zile lucrătoare:

(a)

prețurile reprezentative medii ale produselor importate din țări terțe și comercializate pe piețele de import reprezentative menționate la articolul 135, precum și prețurile semnificative înregistrate pe alte piețe, pentru cantitățile mari de produse importate sau, atunci când nu sunt disponibile prețurile pentru piețele reprezentative, prețurile semnificative ale produselor importate înregistrate pe alte piețe și

(b)

cantitățile totale corespunzătoare prețurilor menționate la litera (a).

În cazul în care cantitățile totale menționate la litera (b) sunt mai mici de o tonă, prețurile corespunzătoare acestora nu se notifică Comisiei.

2.   Prețurile menționate la alineatul (1) litera (a) se înregistrează:

(a)

pentru fiecare produs menționat în partea A a anexei XVI;

(b)

pentru toate soiurile și calibrele disponibile și

(c)

în etapa importator/angrosist sau în etapa angrosist/comerciant cu amănuntul, atunci când nu sunt disponibile prețurile pentru etapa importator/angrosist.

Acestea se reduc cu sumele următoare:

(a)

o marjă comercială de 15 % pentru centrele comerciale din Londra, Milano și Rungis și de 8 % pentru alte centre comerciale și

(b)

costurile de transport și de asigurare pe teritoriul vamal al Uniunii.

În ceea ce privește costurile de transport și de asigurare care trebuie deduse în temeiul celui de-al doilea paragraf, statele membre pot fixa sume forfetare pentru deducere. Aceste sume forfetare și metodele de calculare a acestora se notifică fără întârziere Comisiei.

3.   Când acestea sunt stabilite în etapa angrosist/comerciant cu amănuntul, prețurile înregistrate în conformitate cu alineatul (2) se reduc mai întâi cu o sumă egală cu 9%, pentru a lua în considerare marja comercială a angrosistului, și apoi cu o sumă egală cu 0,7245 EUR per 100 kilograme, pentru a lua în considerare costurile de manipulare și taxele și tarifele de piață.

4.   În ceea ce privește produsele enumerate în partea A a anexei XVI care fac obiectul unui standard de comercializare specific, sunt considerate reprezentative următoarele:

(a)

prețurile produselor din categoria I, cu condiția ca produsele din această categorie să constituie cel puțin 50 % din cantitățile totale comercializate;

(b)

prețurile produselor din categoria I, plus, atunci când produsele din această categorie reprezintă mai puțin de 50 % din cantitățile totale, prețurile stabilite pentru produsele din categoria II, pentru cantitățile care permit să se acopere 50 % din cantitățile totale comercializate;

(c)

prețurile stabilite pentru produsele din categoria II, atunci când produsele din categoria I nu sunt disponibile, cu excepția cazului în care se decide aplicarea unui coeficient de ajustare a acestor prețuri atunci când, din cauza condițiilor de producție a produselor de originea respectivă, aceste produse nu sunt comercializate în mod normal și tradițional în categoria I din cauza caracteristicilor de calitate.

Coeficientul de ajustare menționat la primul paragraf litera (c) se aplică prețurilor după deducerea sumelor menționate la alineatul (2).

În ceea ce privește produsele enumerate în partea A a anexei XVI care nu fac obiectul unui standard de comercializare specific, sunt considerate reprezentative prețurile produselor care sunt conforme cu standardul de comercializare general.

Articolul 135

Piețele reprezentative

Statele membre informează Comisia cu privire la zilele de comercializare obișnuite pentru piețele enumerate în anexa XVII care sunt considerate piețe reprezentative.

Articolul 136

Valorile forfetare de import

1.   Pentru fiecare produs și pentru perioadele stabilite în partea A din anexa XVI, Comisia stabilește, în fiecare zi lucrătoare și pentru fiecare origine, o valoare forfetară de import egală cu media ponderată a prețurilor reprezentative menționate la articolul 134, minus suma forfetară de 5 EUR/100 kg și taxele vamale ad valorem.

2.   Atunci când se stabilește o valoare forfetară de import pentru produsele și pentru perioadele de punere în aplicare enumerate în partea A din anexa XVI, în conformitate cu prezenta secțiune, nu se aplică prețul unitar menționat la articolul 152 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (18). Acesta se înlocuiește cu valoarea forfetară de import menționată la alineatul (1).

3.   În cazul în care nu este în vigoare nicio valoare forfetară de import pentru un produs cu o anumită origine, se aplică media valorilor forfetare de import în vigoare pentru produsul respectiv.

4.   În cursul perioadelor de aplicare stabilite în partea A din anexa XVI, valorile forfetare de import rămân aplicabile până sunt modificate. Totuși, acestea încetează a se mai aplica atunci când Comisiei nu îi este notificat niciun preț mediu reprezentativ timp de șapte zile de comercializare consecutive.

În cazul în care, în temeiul primului paragraf, unui anumit produs nu i se aplică nicio valoare forfetară de import, atunci valoarea forfetară de import aplicabilă respectivului produs este egală cu ultima valoare forfetară de import medie.

5.   Prin derogare de la alineatul (1), începând cu prima zi a perioadelor de punere în aplicare stabilite în partea A din anexa XVI, dacă nu a fost posibil să se calculeze o valoare forfetară de import, nu este aplicabilă nicio valoare forfetară de import.

6.   Prețurile reprezentative în euro se convertesc folosind cursul reprezentativ al pieței calculat pentru ziua respectivă.

7.   Prin metodele pe care le consideră adecvate, Comisia face publice valorile forfetare de import exprimate în euro.

Articolul 137

Baza prețului de intrare

1.   Prețul de intrare pe baza căruia sunt clasificate în Tariful Vamal Comun produsele enumerate în partea A din anexa XVI trebuie să fie egal, la alegerea importatorului, cu:

(a)

prețul FOB al produselor în țara lor de origine, plus costurile de asigurare și de transport până la frontierele teritoriului vamal al Uniunii, dacă prețul respectiv și costurile respective sunt cunoscute la momentul la care este întocmită declarația de punere în liberă circulație a produselor. Dacă prețurile respective sunt cu peste 8 % mai mari decât valoarea forfetară aplicabilă produsului în cauză la momentul întocmirii declarației de punere în liberă circulație, importatorul trebuie să constituie garanția menționată la articolul 248 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. În acest scop, cuantumul taxelor la import de care mărfurile pot fi în cele din urmă pasibile este cuantumul taxelor pe care le-ar fi plătit importatorul dacă produsul în cauză ar fi fost clasificat pe baza valorii forfetare în cauză sau

(b)

valoarea în vamă, calculată în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, aplicată numai produselor importate în cauză. În acest caz, taxele se deduc în conformitate cu dispozițiile articolului 136 alineatul (1) din prezentul regulament. În acest caz, importatorul trebuie să constituie garanția menționată la articolul 248 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, egală cu cuantumul taxelor pe care acesta le-ar fi plătit dacă clasificarea produselor ar fi fost făcută pe baza valorii forfetare de import aplicabile lotului respectiv sau

(c)

valoarea forfetară de import calculată în conformitate cu articolul 136 din prezentul regulament.

2.   Prețul de intrare pe baza căruia sunt clasificate în Tariful Vamal Comun produsele enumerate în partea B din anexa XVI trebuie să fie egal, la alegerea importatorului, cu:

(a)

prețul FOB al produselor în țara lor de origine, plus costurile de asigurare și de transport până la frontierele teritoriului vamal al Uniunii, dacă prețul respectiv și costurile respective sunt cunoscute la momentul la care este întocmită declarația vamală. Dacă autoritățile vamale consideră că este necesară o garanție în temeiul articolului 248 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, importatorul trebuie să constituie o garanție egală cu cuantumul maxim al taxelor aplicabile produsului respectiv sau

(b)

valoarea în vamă, calculată în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, aplicată numai produselor importate în cauză. În acest caz, taxele se deduc în conformitate cu dispozițiile articolului 136 alineatul (1) din prezentul regulament. În acest caz, importatorul trebuie să constituie garanția menționată la articolul 248 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, egală cu cuantumul maxim al taxelor aplicabile produsului respectiv.

3.   Dacă prețul de intrare se calculează pe baza prețului FOB al produselor în țara de origine, valoarea în vamă se calculează pe baza vânzării relevante la prețul respectiv.

Dacă prețul de intrare se calculează în conformitate cu una dintre procedurile prevăzute la alineatul (1) literele (b) sau (c) sau la alineatul (2) litera (b), valoarea în vamă se calculează pe aceeași bază ca prețul de intrare.

4.   Importatorul dispune de un termen de o lună de la vânzarea produselor în cauză, în limita unui termen de patru luni de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație, fie pentru a dovedi că lotul a fost comercializat în condiții care să confirme corectitudinea prețurilor menționate la alineatul (1) litera (a) sau la alineatul (2) litera (a), fie pentru a determina valoarea în vamă menționată la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (b). Fără a aduce atingere aplicării alineatului (5), nerespectarea unuia dintre aceste termene limită duce la pierderea garanției constituite.

Garanția constituită se eliberează în măsura în care se face dovada unor condiții de comercializare satisfăcătoare pentru autoritățile vamale.

În caz contrar, garanția se reține cu titlu de plată a taxelor la import.

5.   Termenul limită de patru luni menționat la alineatul (4) poate fi prelungit de autoritățile competente din statul membru cu maximum trei luni, la solicitarea importatorului, solicitare care trebuie justificată în mod corespunzător.

6.   Dacă, în urma unei verificări, stabilesc că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de prezentul articol, autoritățile competente recuperează taxele datorate în conformitate cu articolul 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Cuantumul taxelor care trebuie recuperat sau care rămâne de recuperat include dobânda calculată de la data la care mărfurile au fost puse în liberă circulație și până la data recuperării. Rata dobânzii aplicată este cea în vigoare pentru operațiunile de recuperare în conformitate cu dreptul național.

Secțiunea 2

Taxe suplimentare la import

Articolul 138

Domeniu de aplicare și definiții

1.   O taxă suplimentară la import, astfel cum este menționată la articolul 141 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, denumită în continuare „taxă suplimentară”, poate fi aplicată produselor și în timpul perioadelor enumerate în anexa XVIII, în condițiile stabilite în prezenta secțiune.

2.   Nivelurile de declanșare a taxelor suplimentare sunt prezentate în anexa XVIII.

Articolul 139

Notificarea volumelor

1.   Pentru fiecare dintre produsele enumerate în anexa XVIII și în perioadele indicate, statele membre notifică Comisiei detaliile privind volumele puse în liberă circulație, utilizând modalitatea de supraveghere a importurilor preferențiale prevăzută la articolul 308d din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Aceste notificări se efectuează cel târziu la ora 12 după-amiaza (ora Bruxelles-ului) în fiecare miercuri pentru volumele puse în liberă circulație în săptămâna precedentă.

2.   Declarațiile de punere în liberă circulație a produselor care fac obiectul prezentei secțiuni și pe care autoritățile vamale le pot accepta la solicitarea importatorului, fără ca în ele să figureze anumite informații menționate în anexa 37 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, trebuie să conțină, pe lângă informațiile menționate la articolul 254 din regulamentul respectiv, indicarea masei nete (în kg) a produselor în cauză.

Dacă pentru punerea în liberă circulație a produselor care fac obiectul prezentei secțiuni se utilizează procedura de declarare simplificată menționată la articolul 260 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, declarațiile simplificate conțin, pe lângă celelalte informații necesare, indicarea masei nete (în kg) a produselor în cauză.

Dacă pentru punerea în liberă circulație a produselor care fac obiectul prezentei secțiuni se utilizează procedura de vămuire la domiciliu menționată la articolul 263 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, notificarea către autoritățile vamale menționată la articolul 266 alineatul (1) din regulamentul menționat trebuie să conțină toate informațiile necesare identificării mărfurilor, precum și indicarea masei nete (în kg) a produselor în cauză.

Articolul 266 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 nu se aplică importului produselor care fac obiectul prezentei secțiuni.

Articolul 140

Perceperea taxei suplimentare

1.   Dacă se constată că, în cazul unuia dintre produsele și al uneia dintre perioadele enumerate în anexa XVIII, cantitatea pusă în liberă circulație depășește volumul de declanșare corespunzător, Comisia percepe o taxă suplimentară, cu excepția cazului în care importurile nu riscă să perturbe piața Uniunii sau dacă efectele ar fi disproporționate față de obiectivul urmărit.

2.   Taxa suplimentară se percepe pentru cantitățile puse în liberă circulație după data de aplicare a taxei respective, cu condiția ca:

(a)

încadrarea lor tarifară stabilită în conformitate cu articolul 137 să atragă după sine aplicarea celor mai ridicate taxe specifice aplicabile importurilor de originea în cauză;

(b)

importul să se realizeze în perioada de aplicare a taxei suplimentare.

Articolul 141

Cuantumul taxei suplimentare

Taxa suplimentară impusă în temeiul articolului 140 este egală cu o treime din taxa vamală aplicabilă produsului în cauză în conformitate cu Tariful Vamal Comun.

Cu toate acestea, în cazul importurilor care beneficiază de o preferință tarifară cu privire la taxa ad valorem, taxa suplimentară este egală cu o treime din taxa specifică aplicabilă produsului, în măsura în care se aplică articolul 140 alineatul (2).

Articolul 142

Exceptările de la taxa suplimentară

1.   Sunt exceptate de la taxa suplimentară următoarele mărfuri:

(a)

mărfurile importate în temeiul contingentelor tarifare enumerate în anexa 7 la Regulamentul (CE) nr. 2658/87 al Consiliului (19) (denumit în continuare „Nomenclatura Combinată”);

(b)

mărfurile în curs de transport spre Uniune, astfel cum sunt definite la alineatul (2).

2.   Sunt considerate în curs de transport spre Uniune mărfurile care:

(a)

au părăsit țara de origine înaintea luării deciziei de impunere a taxei suplimentare și

(b)

sunt transportate de la locul de încărcare din țara de origine către locul de descărcare din Uniune, pe baza unui document de transport valabil, întocmit înaintea impunerii taxei suplimentare.

3.   Părțile interesate furnizează autorităților vamale dovezi satisfăcătoare cu privire la îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatul (2).

Cu toate acestea, autoritățile vamale pot considera că mărfurile au părăsit țara de origine înaintea datei impunerii taxei suplimentare, dacă este furnizat unul dintre următoarele documente:

(a)

în cazul transportului maritim, conosamentul care indică faptul că încărcarea a avut loc înaintea datei respective;

(b)

în cazul transportului feroviar, scrisoarea de trăsură acceptată de autoritățile feroviare ale țării de origine înaintea datei respective;

(c)

în cazul transportului rutier, contractul de transport rutier (CTR) sau un alt document de tranzit întocmit în țara de origine înaintea datei respective, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite prin acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în contextul tranzitului prin Uniune sau al tranzitului comun;

(d)

în cazul transportului aerian, scrisoarea de transport aerian care arată că mărfurile au fost acceptate de compania aeriană înaintea datei respective.

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE, TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 143

Controalele

Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament sau ale altor acte legislative ale Uniunii, statele membre introduc măsuri și controale în măsura în care acestea sunt necesare pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și a prezentului regulament. Acestea trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive, astfel încât să ofere o protecție adecvată a intereselor financiare ale Uniunii.

În special, statele membre trebuie să se asigure că:

(a)

toate criteriile de eligibilitate stabilite de Uniune, de legislația națională, de cadrul național sau de strategia națională pot fi verificate;

(b)

autoritățile competente din statul membru responsabile cu efectuarea controalelor au un număr suficient de angajați cu calificare și experiență adecvate pentru efectuarea cu eficacitate a controalelor și

(c)

sunt prevăzute controale prin care să se evite dubla finanțare neregulamentară a măsurilor în temeiul prezentului regulament și al altor scheme ale Uniunii sau naționale.

Articolul 144

Sancțiunile naționale

Fără a aduce atingere sancțiunilor stabilite în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre prevăd aplicarea unor sancțiuni la nivel național în legătură cu neregulile comise în ceea ce privește cerințele prezentului regulament și ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, sancțiuni care sunt eficace, proporționale și disuasive, astfel încât să ofere o protecție adecvată a intereselor financiare ale Uniunii.

Articolul 145

Situațiile create în mod artificial

Fără a aduce atingere măsurilor specifice stabilite în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, nu se face nicio plată în favoarea beneficiarilor despre care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile impuse pentru acordarea unor astfel de plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cauză.

Articolul 146

Notificările

1.   Statele membre desemnează un unic organism sau o unică autoritate competentă care să răspundă de îndeplinirea obligațiilor de notificare referitoare la fiecare dintre următoarele subiecte:

(a)

organizații de producători, asociații de organizații de producători și grupuri de producători, conform dispozițiilor articolului 97 din prezentul regulament;

(b)

prețurile de producător ale fructelor și legumelor pe piața internă, conform dispozițiilor articolului 98 din prezentul regulament;

(c)

cantitățile de produse importate din țări terțe și vândute pe piețele de import reprezentative, precum și prețurile acestor produse, conform dispozițiilor articolului 134 din prezentul regulament;

(d)

volumele importurilor puse în liberă circulație, conform dispozițiilor articolului 139 din prezentul regulament.

2.   Statele membre notifică Comisiei faptul că au desemnat autoritatea sau organismul în cauză, datele de contact aferente și fiecare modificare a acestor informații.

Lista autorităților sau organismelor desemnate, conținând denumirile și adresele acestora, este pusă la dispoziția statelor membre și a publicului prin toate mijloacele adecvate, prin intermediul sistemelor de informații înființate de Comisie, inclusiv prin publicarea pe internet.

3.   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament, toate notificările pe care statele membre trebuie să le adreseze Comisiei în temeiul prezentului regulament trebuie efectuate prin mijloacele electronice ale sistemului de informații pus de Comisie la dispoziția autorităților și organismelor competente din statele membre și în formatul specificat de Comisie.

Fără a aduce atingere alineatului (5), notificările efectuate prin alte mijloace și în alt format decât cele menționate la primul paragraf pot fi considerate neefectuate.

4.   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale prezentului regulament, statele membre iau toate măsurile necesare pentru se asigura că pot respecta termenele limită de notificare stabilite în prezentul regulament.

5.   Dacă un stat membru nu își îndeplinește obligația de a efectua o notificare impusă în temeiul prezentului regulament sau al Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 sau dacă notificarea se dovedește a fi incorectă în lumina informațiilor obiective pe care le deține Comisia, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (20) în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor, până la momentul efectuării unei notificări corecte.

Articolul 147

Erorile evidente

Orice notificare, solicitare sau cerere adresată unui stat membru în temeiul prezentului regulament sau al Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, inclusiv o cerere de ajutor, poate fi corectată oricând după depunerea sa în cazurile de eroare evidentă recunoscute de autoritatea competentă din statul membru.

Articolul 148

Forța majoră și circumstanțele excepționale

Dacă, în temeiul prezentului regulament sau al Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, trebuie să se impună o sancțiune sau o penalitate sau trebuie să se retragă un beneficiu sau o recunoaștere, nu se impune sancțiunea au penalitatea sau nu se efectuează retragerea în cazuri de forță majoră sau în circumstanțe excepționale în sensul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Totuși, cazul de forță majoră trebuie notificat autorității statului membru în termen de zece zile lucrătoare de la data la care persoana respectivă este în măsură să facă acest lucru, cu dovezi pe care autoritatea în cauză să le considere satisfăcătoare.

Articolul 149

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se abrogă.

Totuși, articolul 134 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se aplică în continuare până la 31 august 2011.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și, după caz, se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIX.

Articolul 150

Dispoziții tranzitorii

1.   Programele operaționale care beneficiază de articolul 203a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot continua până la încheierea lor, cu condiția să respecte normele aplicabile înaintea datei de 1 ianuarie 2008.

2.   În sensul articolului 203a alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, normele referitoare la caracteristicile minime ale materiei prime livrate în vederea prelucrării și la cerințele minime privind calitatea produselor finite, norme care rămân aplicabile în ceea ce privește materiile prime recoltate pe teritoriul statelor membre care utilizează măsura tranzitorie menționată la alineatul respectiv, sunt, pe lângă standardele de comercializare relevante menționate în titlul II din prezentul regulament, cele cuprinse în regulamentele Comisiei enumerate în anexa XX.

3.   Planurile de recunoaștere acceptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 care beneficiază în continuare de acceptare în temeiul articolului 203a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul grupurilor de producători care nu se află în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată, nici în regiunile ultraperiferice ale Uniunii menționate la articolul 349 din tratat și nici în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (21), sunt finanțate în conformitate cu procentajele stabilite la articolul 103a alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Planurile de recunoaștere acceptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 care au beneficiat de dispozițiile articolului 14 alineatul (7) din regulamentul respectiv și beneficiază în continuare de acceptare în temeiul articolului 203a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt finanțate în conformitate cu procentajele stabilite la articolul 103a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

4.   Dacă este necesar, statele membre își modifică strategiile naționale până cel târziu la 15 septembrie 2011, pentru:

(a)

a justifica în mod corespunzător distanța considerată semnificativă menționată la articolul 50 alineatul (7) litera (b);

(b)

a stabili un procentaj maxim al cheltuielilor anuale în temeiul unui program operațional, de cheltuit pe acțiunile legate de gestionarea ecologică a ambalajelor menționate la articolul 60 alineatul (4) al doilea paragraf.

5.   Programele operaționale aprobate înaintea datei intrării în vigoare a prezentului regulament pot să se desfășoare în continuare până la încheierea lor, fără respectarea procentajului maxim prevăzut la articolul 60 alineatul (4) al doilea paragraf.

Articolul 151

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 iunie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.

(3)  JO L 297, 21.11.1996, p. 1.

(4)  JO L 297, 21.11.1996, p. 29.

(5)  JO L 297, 21.11.1996, p. 46.

(6)  JO L 273, 17.10.2007, p. 1.

(7)  JO L 144, 4.6.1997, p. 19.

(8)  JO L 41, 14.2.2003, p. 33.

(9)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(10)  JO L 368, 23.12.2006, p. 15.

(11)  JO L 365, 31.12.1994, p. 10.

(12)  JO L 205, 3.8.1985, p. 5.

(13)  JO L 358, 16.12.2006, p. 3.

(14)  JO L 171, 23.6.2006, p. 1.

(15)  JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(16)  JO L 355, 15.12.2006, p. 56.

(17)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(18)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(19)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

(20)  JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

(21)  JO L 265, 26.9.2006, p. 1.


ANEXA I

STANDARDELE DE COMERCIALIZARE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3

PARTEA A

Standardul de comercializare general

1.   Cerințe minime de calitate

În limita toleranțelor admise, produsele sunt:

întregi,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum,

curate, fără materii străine vizibile,

fără dăunători,

fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa,

fără umezeală externă anormală,

fără miros și/sau gust străin.

Starea produselor trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare,

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

2.   Cerințe minime de maturitate

Produsele trebuie să fie suficient de dezvoltate, dar nu prea dezvoltate; fructele trebuie să fie satisfăcător de coapte și nu trebuie să fie prea coapte.

Dezvoltarea produselor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea unui grad de coacere satisfăcător.

3.   Toleranța

În cazul fiecărui lot, se permite ca 10 % din produse (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe, proporția produselor alterate poate fi de maximum 2 % din total.

4.   Marcarea originii produselor

Numele complet al țării de origine (1). În cazul produselor originare dintr-un stat membru, această mențiune este în limba țării de origine sau în orice altă limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație. În cazul altor produse, această mențiune este în orice limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație.

PARTEA B

Standarde de comercializare specifice

PARTEA 1:   STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU MERE

I.   DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică merelor din soiurile (cultivarele) provenite din Malus domestica Borkh., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, merele destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.   DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte merele după condiționare și ambalare.

A.   Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, merele trebuie să fie:

întregi,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum;

curate, fără materii străine vizibile,

fără dăunători,

fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa,

fără forme grave de sticlozitate, cu excepția soiului Fuji și a mutațiilor acestuia,

fără umezeală externă anormală,

fără miros și/sau gust străin.

Dezvoltarea și starea merelor trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare și

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B.   Cerințe de maturitate

Merele trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere.

Dezvoltarea merelor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea gradului de coacere necesar în raport cu caracteristicile soiului.

Pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor minime de maturitate, pot fi luați în considerare mai mulți parametri (de exemplu, aspectul morfologic, gustul, fermitatea și indexul refractometric).

C.   Clasificare

Merele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)   Categoria „Extra”

Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soi (2), iar pedunculul trebuie să fie intact.

Merele trebuie să prezinte următoarea suprafață minimă în culoarea caracteristică soiului:

3/4 din suprafața totală de culoare roșie în cazul grupului de culoare A,

1/2 din suprafața totală de culoare roșie mixtă în cazul grupului de culoare B,

1/3 din suprafața totală de culoare ușor roșie, înroșită sau striată în cazul grupului de culoare C.

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

foarte ușoare defecte ale epidermei,

rugozitate foarte ușoară (3), de exemplu:

pete maro care nu depășesc cavitatea pedunculului și nu pot fi aspre și/sau

urme ușoare și izolate de rugozitate.

(ii)   Categoria I

Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv (4).

Merele trebuie să prezinte următoarea suprafață minimă în culoarea caracteristică soiului:

1/2 din suprafața totală de culoare roșie în cazul grupului de culoare A,

1/3 din suprafața totală de culoare roșie mixtă în cazul grupului de culoare B,

1/10 din suprafața totală de culoare ușor roșie, înroșită sau striată în cazul grupului de culoare C.

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

un ușor defect de formă,

un ușor defect de dezvoltare,

un ușor defect de colorit,

urme de lovituri ușoare a căror suprafață totală nu depășește 1 cm2, fără decolorare,

ușoare defecte ale epidermei care nu pot depăși:

2 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită,

1 cm2 suprafață totală în cazul altor defecte, cu excepția rapănului (Venturia inaequalis), care, per total, nu trebuie să afecteze o suprafață mai mare de 0,25 cm2,

ușoară rugozitate (5), de exemplu:

pete maro care pot depăși puțin cavitatea pedunculului sau cavitatea pistilului, dar nu pot fi aspre și/sau

rugozitate reticulară subțire care nu depășește 1/5 din suprafața totală a fructului și care nu contrastează puternic cu coloritul general al fructului și/sau

rugozitate densă care nu depășește 1/20 din suprafața totală a fructului; împreună, rugozitatea reticulară subțire și rugozitatea densă nu pot depăși maximum 1/5 din suprafața totală a fructului.

Pedunculul poate lipsi, cu condiția ca secțiunea să fie curată și epiderma adiacentă să nu fie deteriorată.

(iii)   Categoria II

Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca merele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

defecte de formă,

defecte de dezvoltare,

defecte de colorit,

urme de lovituri ușoare a căror suprafață nu depășește 1,5 cm2, epiderma putând fi ușor decolorată,

defecte ale epidermei, care nu pot depăși:

4 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită,

2,5 cm2 suprafață totală în cazul altor defecte, cu excepția rapănului (Venturia inaequalis), care, per total, nu trebuie să afecteze o suprafață mai mare de 1 cm2;

ușoară rugozitate (6), de exemplu:

pete maro care pot depăși cavitatea pedunculului sau cavitatea pistilului și pot fi ușor aspre și/sau

rugozitate reticulară subțire care nu depășește 1/2 din suprafața totală a fructului și care nu contrastează puternic cu coloritul general al fructului și/sau

rugozitate densă care nu depășește 1/3 din suprafața totală a fructului;

împreună, rugozitatea reticulară subțire și rugozitatea densă nu pot depăși maximum 1/2 din suprafața totală a fructului.

III.   DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate.

Calibrul minim este de 60 mm, dacă se ține cont de diametru, sau de 90 g, dacă se ține cont de greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, dacă nivelul Brix al produselor este egal cu sau mai mare de 10,5 °Brix, iar calibrul este de minim 50 mm sau 70 g.

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

(a)

în cazul fructelor calibrate în funcție de diametru:

5 mm pentru fructele din categoria „Extra” și pentru fructele din categoriile I și II ambalate în rânduri și în straturi suprapuse. Cu toate acestea, în cazul merelor din soiurile Bramley's Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) și Horneburger, diferența de diametru poate fi de până la 10 mm și

10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare. Cu toate acestea, în cazul merelor din soiurile Bramley's Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) și Horneburger, diferența de diametru poate fi de până la 20 mm sau

(b)

în cazul fructelor calibrate în funcție de greutate:

pentru merele din categoria „Extra” și din categoriile I și II ambalate în rânduri și în straturi suprapuse:

Interval (în g)

Diferență de greutate (în g)

70-90

15 g

91-135

20 g

136-200

30 g

201-300

40 g

> 300

50 g

pentru merele din categoria I prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare.

Interval (în g)

Omogenitate (în g)

70-135

35

136-300

70

> 300

100

Nu există o cerință de calibru omogen în cazul fructelor din categoria II prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare.

IV.   DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cazul fiecărui lot pentru produsele care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.   Toleranțe de calitate

(i)   Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele de calitate ale categoriei II.

(ii)   Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)   Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.   Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din mere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul. Această toleranță nu poate fi extinsă astfel încât să includă produsele cu un calibru de:

5 mm sau mai mult sub diametrul minim,

10 g sau mai mult sub greutatea minimă.

V.   DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.   Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât mere de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu același grad de coacere.

De asemenea, în cazul categoriei „Extra” se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloritului.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj de vânzare un amestec de mere din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărui soi, aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.   Ambalarea

Merele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor. În special, ambalajele de vânzare cu o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsele în mod adecvat.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.   DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior.

A.   Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea „Ambalator și/sau Expeditor” (sau abrevieri echivalente);

doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Uniune, indicate alături de mențiunea „Ambalat pentru:” sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control.

B.   Natura produselor

„Mere”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;

Denumirea soiului. În cazul unui amestec de mere din soiuri diferite, denumirile respectivelor soiuri.

Denumirea soiului poate fi înlocuită cu un sinonim. Denumirea mutației sau o denumire comercială poate fi furnizată doar în plus față de soi sau sinonimul acestuia.

C.   Originea produselor

Țara de origine (7) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

În cazul unui amestec de soiuri diferite de mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine trebuie să figureze lângă denumirea soiului în cauză.

D.   Specificații comerciale

Categoria

Calibrul sau, în cazul fructelor prezentate în rânduri și în straturi suprapuse, numărul de unități.

În cazul în care identificarea este efectuată în funcție de calibru, acesta trebuie indicat:

(a)

în cazul produselor care fac obiectul normelor privind omogenitatea, prin diametrul minim și cel maxim sau prin greutatea minimă și cea maximă;

(b)

în cazul produselor care nu fac obiectul normelor privind omogenitatea, prin diametrul sau greutatea celui mai mic fruct din ambalaj, urmat(ă) de cuvintele „și peste” sau o indicație echivalentă sau, după caz, de diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din ambalaj.

E.   Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

Apendice

Lista neexhaustivă a soiurilor de mere

Fructele din soiurile care nu sunt incluse în listă trebuie clasificate în funcție de caracteristicile soiurilor respective.

Soiuri

Mutație

Sinonime

Grupă de colorit

Rugozitate

African Red

 

 

B

 

Akane

 

Tohoku 3

B

 

Alborz Seedling

 

 

C

 

Aldas

 

 

B

 

Alice

 

 

B

 

Alkmene

 

Early Windsor

C

 

Alro

 

 

B

 

Alwa

 

 

B

 

Amasya

 

 

B

 

Angold

 

 

C

 

Antej

 

Antei

B

 

Apollo

 

Beauty of Blackmoor

C

 

Arkcharm

 

Arkansas No 18, A 18

C

 

Arlet

 

 

B

R

Aroma

 

 

C

 

Mutații ale soiului Aroma, de exemplu

 

C

 

Amorosa

 

C

 

Auksis

 

 

B

 

Beacon

 

 

A

 

Belfort

 

Pella

B

 

Belle de Boskoop

 

 

 

R

Mutații ale soiului Belle de Boskoop, de exemplu

 

 

R

Boskoop rouge

Red Boskoop

Roter

Boskoop

 

R

Belle fleur double

 

 

 

 

Belorrusskoje

Maļinovoje

 

Belorusskoe Malinovoe, Byelorusskoe Malinovoe

B

 

Berlepsch

 

Freiherr von Berlepsch

C

 

Mutații ale soiului Berlepsch, de exemplu

 

C

 

Berlepsch rouge

Red Berlepsch, Roter Berlepsch

C

 

Blushed Golden

 

 

 

 

Bogatir

 

Bogatyr

 

 

Bohemia

 

 

B

 

Braeburn

 

 

B

 

Mutații ale soiului Braeburn, de exemplu

 

B

 

Hidala

 

B

 

Joburn

 

B

 

Lochbuie Red Braeburn

 

B

 

Mahana Red

 

B

 

Mariri Red

 

B

 

Redfield

 

B

 

Royal Braeburn

 

B

 

Bramley's Seedling

 

Bramley, Triomphe de Kiel

 

 

Brettacher Sämling

 

 

 

 

Calville Groupe des

 

 

 

 

Cardinal

 

 

B

 

Carola

 

Kalco

C

 

Caudle

 

 

B

 

Charden

 

 

 

 

Charles Ross

 

 

 

 

Civni

 

 

B

 

Coromandel Red

 

Corodel

A

 

Cortland

 

 

B

 

Cox's Orange Pippin

 

Cox orange

C

R

Mutații ale soiului Cox's Orange Pippin, de exemplu

 

C

R

Cherry Cox

 

C

R

Crimson Bramley

 

 

 

 

Cripps Pink

 

 

C

 

Mutații ale soiului Cripps Pink, de exemplu

 

C

 

Pink Rose

 

C

 

Rosy Glow

 

C

 

Ruby Pink

 

C

 

Cripps Red

 

 

C* (8)

 

Dalinbel

 

 

B

R

Delblush

 

 

 

 

Delcorf

 

 

C

 

Mutații ale soiului Delcorf, de exemplu

 

C

 

Dalili

 

C

 

Monidel

 

C

 

Delgollune

 

 

B

 

Delicious ordinaire

 

Ordinary Delicious

B

 

Deljeni

 

 

 

 

Delikates

 

 

B

 

Delor

 

 

C

 

Discovery

 

 

C

 

Doč Melbi

 

Doch Melbi

C

 

Dunn's Seedling

 

 

 

R

Dykmanns Zoet

 

 

C

 

Egremont Russet

 

 

 

R

Elan

 

 

 

 

Elise

 

Red Delight

A

 

Ellison's orange

 

Ellison

C

 

Elstar

 

 

C

 

Mutații ale soiului Elstar, de exemplu

 

 

 

Bel-El

 

C

 

Daliest

 

C

 

Daliter

 

C

 

Elshof

 

C

 

Elstar Armhold

 

C

 

Elstar Reinhardt

 

C

 

Goedhof

 

C

 

Red Elstar

 

C

 

Valstar

 

C

 

Empire

 

 

A

 

Falstaff

 

 

C

 

Fiesta

 

Red Pippin

C

 

Florina

 

 

B

 

Forele

 

 

B

 

Fortune

 

 

 

R

Fuji

 

 

B

 

Mutații ale soiului Fuji, de exemplu

 

B

 

Kiku

 

B

 

Gala

 

 

C

 

Mutații ale soiului Gala, de exemplu

 

C

 

Annaglo

 

C

 

Baigent

 

C

 

Galaxy

 

C

 

Mitchgala

 

C

 

Obrogala

 

C

 

Regala

 

C

 

Regal Prince

 

C

 

Tenroy

 

C

 

Garcia

 

 

 

 

Ginger Gold

 

 

 

 

Gloster

 

 

B

 

Goldbohemia

 

 

 

 

Golden Delicious

 

 

 

 

Mutații ale soiului Golden Delicious, de exemplu

 

 

 

Golden Russet

 

 

 

R

Golden Supreme

 

Gradigold, Golden Extreme

 

 

Goldrush

 

Coop 38

 

 

Goldstar

 

 

 

 

Granny Smith

 

 

 

 

Gravensteiner

 

Gravenstein

 

 

Mutații ale soiului Gravensteiner, de exemplu

 

 

 

Gravenstein rouge

Red Gravenstein, Roter Gravensteiner

 

 

Greensleeves

 

 

 

 

Holsteiner Cox

 

Holstein

 

R

Mutații ale soiului Holsteiner Cox, de exemplu

 

 

R

Holstein rouge

Red Holstein, Roter Holsteiner Cox

 

R

Honeycrisp

 

 

C

 

Honey gold

 

 

 

 

Horneburger

 

 

 

 

Howgate Wonder

 

Manga

 

 

Idared

 

 

B

 

Iedzēnu

 

 

B

 

Ilga

 

 

B

 

Ingrid Marie

 

 

B

R

Iron

 

 

C

 

Isbranica

 

 

C

 

Jacob Fisher

 

 

 

 

Jacques Lebel

 

 

 

 

Jamba

 

 

C

 

James Grieve

 

 

 

 

Mutații ale soiului James Grieve, de exemplu

 

 

 

James Grieve rouge

Red James Grieve

 

 

Jarka

 

 

C

 

Jerseymac

 

 

B

 

Jester

 

 

 

 

Jonagold (9)

 

 

C

 

Mutații ale soiului Jonagold, de exemplu

 

C

 

Crowngold

 

C

 

Daligo

 

C

 

Daliguy

Jonasty

C

 

Dalijean

Jonamel

C

 

Decosta

 

C

 

Jomar

 

C

 

Jomured

Van de Poel

C

 

Jonabel

 

C

 

Jonabres

 

C

 

Jonagold Boerekamp

 

C

 

Jonagold 2000

Excel

C

 

Jonagored Supra

 

C

 

Jonaveld

 

C

 

King Jonagold

 

C

 

New Jonagold

Fukushima

C

 

Novajo

Veulemanns

C

 

Primo

 

C

 

Red Jonaprince

 

C

 

Romagold

Surkijn

C

 

Rubinstar

 

C

 

Schneica

Jonica

C

 

Wilmuta

 

C

 

Jonalord

 

 

C

 

Jonathan

 

 

B

 

Julia

 

 

B

 

Jupiter

 

 

 

 

Karmijn de Sonnaville

 

 

C

 

Katja

 

Katy

B

 

Kent

 

 

 

R

Kidd's orange red

 

 

C

R

Kim

 

 

B

 

Koit

 

 

C

 

Koričnoje

Novoje

 

Korichnoe Novoe, Korichnevoe Novoe

C

 

Kovaļenkovskoje

 

Kovalenkovskoe

B

 

Krameri Tuvioun

 

 

B

 

Kulikovskoje

 

 

B

 

Lady Williams

 

 

B

 

Lane's Prince Albert

 

 

 

 

Laxton's Superb

 

 

C

R

Ligol

 

 

B

 

Lobo

 

 

B

 

Lodel

 

 

A

 

Lord Lambourne

 

 

C

 

Maigold

 

 

B

 

McIntosh

 

 

B

 

Meelis

 

 

B

 

Melba

 

 

C

 

Melodie

 

 

B

 

Melrose

 

 

C

 

Meridian

 

 

C

 

Moonglo

 

 

C

 

Morgenduft

 

Imperatore

B

 

Mutsu

 

 

 

 

Noris

 

 

B

 

Normanda

 

 

C

 

Nueva Europa

 

 

C

 

Nueva Orleans

 

 

B

 

Odin

 

 

B

 

Ontario

 

 

B

 

Orlik

 

 

B

 

Orlovskoje Polosatoje

 

 

C

 

Ozark Gold

 

 

 

 

Paula Red

 

 

B

 

Pero de Cirio

 

 

 

 

Piglos

 

 

B

 

Pikant

 

 

B

 

Pikkolo

 

 

C

 

Pilot

 

 

C

 

Pimona

 

 

C

 

Pinova

 

 

C

 

Pirella

 

 

B

 

Piros

 

 

C

 

Prima

 

 

B

 

Rafzubex

 

 

A

 

Rafzubin

 

 

C

 

Rajka

 

 

B

 

Rambour d'hiver

 

 

 

 

Rambour Franc

 

 

B

 

Reanda

 

 

B

 

Rebella

 

 

C

 

Red Delicious

 

 

A

 

Mutații ale soiului Red Delicious, de exemplu

 

A

 

Erovan

Early Red

One

A

 

Fortuna Delicious

 

A

 

Oregon

Oregon Spur Delicious

A

 

Otago

 

A

 

Red Chief

 

A

 

Red King

 

A

 

Red Spur

 

A

 

Red York

 

A

 

Richared

 

A

 

Royal Red

 

A

 

Shotwell Delicious

 

A

 

Stark Delicious

 

A

 

Starking

 

A

 

Starkrimson

 

A

 

Starkspur

 

A

 

Topred

 

A

 

Well Spur

 

A

 

Red Dougherty

 

 

A

 

Redkroft

 

 

A

 

Regal

 

 

A

 

Regina

 

 

B

 

Reglindis

 

 

C

 

Reine des Reinettes

 

Gold Parmoné, Goldparmäne

C

 

Reineta Encarnada

 

 

B

 

Reinette Rouge du Canada

 

 

B

 

Reinette d'Orléans

 

 

 

 

Reinette Blanche du Canada

 

Reinette du Canada, Canada Blanc, Kanadarenette, Renetta del Canada

 

R

Reinette de France

 

 

 

 

Reinette de Landsberg

 

 

 

 

Reinette grise du Canada

 

Graue Kanadarenette

 

R

Relinda

 

 

C

 

Remo

 

 

B

 

Renora

 

 

B

 

Resi

 

 

B

 

Resista

 

 

 

 

Retina

 

 

B

 

Rewena

 

 

B

 

Roja de Benejama

 

Verruga, Roja del Valle, Clavelina

A

 

Rome Beauty

 

Belle de Rome, Rome

B

 

Mutații ale soiului Rome Beauty, de exemplu

 

B

 

Red Rome

 

B

 

Rosana

 

 

B

 

Royal Beauty

 

 

A

 

Rubin (Czech cultivar)

 

 

C

 

Rubin (Kazahstan cultivar)

 

 

B

 

Rubinola

 

 

B

 

Rudens Svītrainais

 

Osennee Polosatoe, Rudeninis Dryzuotasis, Rudens Svītrotais, Streifling, Streifling Herbst, Sügisjoonik, Syysjuovikas și multe altele

C

 

Saltanat

 

 

B

 

Sciearly

 

 

A

 

Scifresh

 

 

B

 

Sciglo

 

 

A

 

Sciray

 

GS48

A

 

Scired

 

 

A

R

Sciros

 

 

A

 

Selena

 

 

B

 

Shampion

 

 

B

 

Sidrunkollane Talioun

 

 

 

 

Sinap Orlovskij

 

 

 

 

Snygold

 

Earlygold

 

 

Sommerregent

 

 

C

 

Spartan

 

 

A

 

Splendour

 

 

A

 

St. Edmunds Pippin

 

 

 

R

Stark's Earliest

 

 

C

 

Štaris

 

Staris

A

 

Sturmer Pippin

 

 

 

R

Summerred

 

 

B

 

Sügisdessert

 

 

C

 

Sunrise

 

 

A

 

Sunset

 

 

 

R

Suntan

 

 

 

R

Sweet Caroline

 

 

C

 

Talvenauding

 

 

B

R

Tellisaare

 

 

B

 

Tiina

 

Tina

C

 

Topaz

 

 

B

 

Tydeman's Early Worcester

 

Tydeman's Early

B

 

Veteran

 

 

B

 

Vista Bella

 

Bellavista

B

 

Wealthy

 

 

B

 

Worcester Pearmain

 

 

B

 

York

 

 

B

 

Zarja Alatau

 

Zarya Alatau

 

 

Zailijskoje

 

Zailiyskoe

B

 

Žigulovskoje

 

Zhigulovskoe

C

 

PARTEA 2:   STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU CITRICE

I.   DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică următoarelor soiuri (cultivare) de fructe, clasificate ca „citrice”, destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, citricele destinate prelucrării industriale fiind excluse:

lămâi provenite din specia Citrus limon (L.) Burm. f.,

mandarine (Citrus reticulata Blanco), inclusiv satsume (Citrus unshiu Marcow), clementine (Citrus clementina hort. ex Tanaka), mandarine obișnuite (Citrus deliciosa Ten.) și tangerine (Citrus tangerina Tan.) provenite din aceste specii și din hibrizii acestora,

portocale provenite din specia Citrus sinensis (L.) Osbeck

II.   DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte citricele după condiționare și ambalare.

A.   Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, citricele trebuie să fie:

întregi,

fără urme de lovituri și/sau fără tăieturi ample cicatrizate,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum,

curate, fără materii străine vizibile,

fără dăunători,

fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa,

fără semne de zbârcire și deshidratare,

fără deteriorări cauzate de temperatură scăzută sau îngheț,

fără umezeală externă anormală,

fără miros și/sau gust străin;

Dezvoltarea și starea citricelor trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare și

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B.   Cerințe de maturitate

Citricele trebuie să fi ajuns la un grad corespunzător de dezvoltare și maturitate, ținându-se cont de criteriile specifice soiului, perioadei de culegere și zonei de cultivare.

Maturitatea citricelor este definită de următorii parametri prevăzuți mai jos pentru fiecare specie:

conținutul minim de suc,

conținutul total minim de solide solubile, mai exact conținutul minim de zahăr,

raportul minim zahăr/acid (10),

coloritul.

Gradul de colorare trebuie să fie de așa natură încât, în urma dezvoltării lor normale, citricele să prezinte culoarea specifică soiului la punctul lor de destinație.

 

Conținut minim de suc

(la sută)

Conținut minim de zahăr

(în °Brix)

Raport minim zahăr/acid

Colorit

Lămâi

20

 

 

Trebuie să fie specific soiului. Fructele de culoare verde (dar nu verde închis) sunt admise cu condiția să îndeplinească cerințele minime cu privire la conținutul de suc.

Satsume, clementine, alte soiuri de mandarine și hibrizii acestora

Satsume

33

 

6.5:1

Trebuie să fie specific soiului cel puțin pe o treime din suprafața fructului.

Clementine

40

 

7.0:1

Alte soiuri de mandarine și hibrizii acestora

33

 

7.5:1

 

Portocale

Portocale roșii

30

 

6.5:1

Trebuie să fie specific soiului. Totuși, sunt admise fructele cu culoare verde deschis care nu depășește o cincime din suprafața totală a fructului, dacă îndeplinesc cerințele minime privind conținutul de suc.

Sunt admise portocalele cu un colorit verde pe mai mult de o cincime din suprafața totală a fructului produse în zone unde se înregistrează temperaturi ridicate și o umiditate relativă ridicată în perioada de dezvoltare, cu condiția să îndeplinească cerințele minime privind conținutul de suc.

Portocale din grupa Navels

33

 

6.5:1

Alte soiuri

35

 

6.5:1

Mosambi, Sathgudi și Pacitan, cu peste o cincime din suprafață de culoare verde

33

 

 

Alte soiuri cu peste o cincime din suprafață de culoare verde

45

 

 

Citricele care îndeplinesc cerințele de maturitate pot fi „desverzite”. Acest tratament este permis numai dacă celelalte caracteristici organoleptice naturale nu sunt modificate.

C.   Clasificare

Citricele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)   Categoria „Extra”

Citricele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul și/sau pentru tipul comercial respectiv.

Citricele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

(ii)   Categoria I

Citricele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul și/sau pentru tipul comercial respectiv.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

un ușor defect de formă,

ușoare defecte de colorit, inclusiv o ușoară arsură solară,

ușoare defecte progresive ale cojii, cu condiția ca acestea să nu afecteze pulpa,

ușoare defecte ale cojii care apar în procesul de formare a fructului, cum ar fi râia argintie, rugozitățile sau alterările provocate de dăunători,

ușoare defecte cicatrizate generate de cauze mecanice precum grindina, frecarea, manipularea,

desprindere ușoară și parțială a cojii (sau a stratului exterior) în cazul tuturor fructelor din grupul mandarinelor.

(iii)   Categoria II

Această categorie cuprinde citricele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca citricele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

defecte de formă,

defecte de colorit, inclusiv arsură solară,

defecte progresive ale cojii, cu condiția ca acestea să nu afecteze pulpa,

defecte ale cojii care apar în procesul de formare a fructului, cum ar fi râia argintie, rugozitățile sau alterările provocate de dăunători,

defecte cicatrizate generate de cauze mecanice precum grindina, frecarea, manipularea,

alterări superficiale cicatrizate ale cojii,

coajă aspră,

desprindere ușoară și parțială a cojii (sau a stratului exterior) în cazul portocalelor și o desprindere parțială a cojii (sau a stratului exterior) în cazul tuturor fructelor din grupul mandarinelor.

III.   DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale a fructului, fie prin numărare.

A.   Calibrul minim

Se aplică următoarele calibre minime:

Fructe

Diametru (în mm)

Lămâi

45

Satsume, alte soiuri de mandarine și hibrizii acestora

45

Clementine

35

Portocale

53

B.   Omogenitate

Citricele pot fi sortate în funcție de calibru prin aplicarea uneia dintre următoarele opțiuni:

(a)

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

10 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (indicat pe ambalaj) este mai mic de 60 mm

15 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (indicat pe ambalaj) este de 60 mm sau mai mare, dar mai mic de 80 mm

20 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (indicat pe ambalaj) este de 80 mm sau mai mare, dar mai mic de 110 mm

nu există nicio limită privind diferența de diametru în cazul fructelor cu diametrul de 110 mm sau mai mare.

(b)

Dacă se aplică coduri de calibru, trebuie respectate codurile și intervalele din tabelele următoare:

 

Codul calibrului

Diametru (în mm)

Lămâi

0

79 - 90

1

72 - 83

2

68 - 78

3

63 - 72

4

58 - 67

5

53 - 62

6

48 - 57

7

45 - 52

Satsume, clementine și alte soiuri de mandarine și hibrizii acestora

1 - XXX

78 și mai mult

1 - XX

67 - 78

1 sau 1 - X

63 - 74

2

58 - 69

3

54 - 64

4

50 - 60

5

46 - 56

6 (11)

43 - 52

7

41 - 48

8

39 - 46

9

37 - 44

10

35 - 42

Portocale

0

92 – 110

1

87 – 100

2

84 – 96

3

81 – 92

4

77 – 88

5

73 – 84

6

70 – 80

7

67 – 76

8

64 – 73

9

62 – 70

10

60 – 68

11

58 – 66

12

56 – 63

13

53 – 60

Omogenitatea calibrelor se obține cu ajutorul scalelor cu calibre menționate, cu excepția cazului în care se aplică următoarea mențiune:

În cazul fructelor în vrac în recipiente și al fructelor în ambalaje de vânzare cu o greutate netă maximă de 5 kg, diferența maximă nu trebuie să depășească intervalul obținut prin gruparea a trei calibre consecutive din scala cu calibre.

(c)

În cazul fructelor calibrate în funcție de număr, diferența de calibru trebuie să respecte dispozițiile de la litera (a).

IV.   DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.   Toleranțe de calitate

(i)   Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din citrice (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)   Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din citrice (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)   Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din citrice (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.   Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din citrice (ca număr sau greutate) să corespundă calibrului imediat inferior și/sau superior celui menționat (sau celor menționate, în cazul combinării a trei calibre) pe ambalaje.

În orice caz, toleranța de 10 % se aplică numai fructelor care nu sunt mai mici decât următoarele calibre minime:

Fructe

Diametru (în mm)

Lămâi

43

Satsume, alte soiuri de mandarine și hibrizii acestora

43

Clementine

34

Portocale

50

V.   DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.   Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât citrice de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate și calibru și, atât cât se poate aprecia, cu același grad de coacere și dezvoltare.

În plus, în cazul categoriei „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloritului.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj de vânzare un amestec de citrice din specii diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărei specii, același soi sau același tip comercial și aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.   Ambalarea

Citricele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

În cazul în care fructele sunt împachetate, trebuie utilizată hârtie subțire, uscată, nouă și fără miros (12).

Este interzisă utilizarea oricărei substanțe care tinde să modifice caracteristicile naturale ale citricelor, în special gustul sau mirosul (13).

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine. Totuși, este permisă prezentarea spre vânzare a fructelor de care este atașată câte o rămurică scurtă (nu din lemn), cu câteva frunze verzi.

VI.   DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior.

A.   Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea „Ambalator și/sau Expeditor” (sau abrevieri echivalente);

doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Uniune, indicate alături de mențiunea „Ambalat pentru:” sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control.

B.   Natura produselor

Denumirea comună a speciei, dacă produsul nu este vizibil din exterior.

Denumirea soiului, în cazul portocalelor.

În cazul grupului mandarinelor:

satsume: „Satsume”, indicație care poate fi urmată de denumirea soiului;

clementine: „Clementine”, indicație care poate fi urmată de denumirea varietății și, după caz, fie de mențiunea „fără sâmburi”, în cazul clementinelor fără sâmburi (niciun sâmbure) și al clementinelor (1-10 sâmburi), fie de mențiunea „cu sâmburi” în cazul clementinelor cu mai mult de 10 sâmburi;

alte mandarine și hibrizii acestora: denumirea soiului.

„Amestec de citrice” sau o denumire echivalentă și denumirile comune ale diferitelor specii, în cazul unui amestec de citrice din specii diferite.

„Fără sâmburi” (opțional) (14).

C.   Originea produselor

Țara de origine (15) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

În cazul unui amestec de citrice din specii diferite și de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine trebuie să figureze lângă denumirea speciei în cauză.

D.   Specificații comerciale

Categoria.

Calibrul exprimat:

prin calibrul minim și cel maxim (în mm) sau

prin codul calibrului sau codurile calibrelor, urmate, opțional, de un calibru minim sau maxim sau de numărul produselor.

După caz, indicarea agentului de conservare sau a altor substanțe chimice utilizate în etapa de după recoltare.

E.   Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PARTEA 3:   STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU FRUCTELE KIWI

I.   DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard reglementează fructele kiwi (cunoscute și sub denumirea de Actinidia sau kiwi) din soiurile (cultivarele) provenite din Actinidia chinensis Planch. și Actinidia deliciosa (A. Chev., C.F. Liang și A.R. Ferguson), destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, fructele kiwi destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.   DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte fructele kiwi după condiționare și ambalare.

A.   Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, fructele kiwi trebuie să fie:

întregi (dar fără peduncul),

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum,

curate, fără materii străine vizibile,

fără dăunători,

fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa,

potrivit de tari; nici moi, nici zbârcite, nici îmbibate cu apă,

bine formate, fructele duble sau multiple fiind excluse,

fără umezeală externă anormală,

fără miros și/sau gust străin.

Dezvoltarea și starea fructelor kiwi trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare și

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B.   Cerințe minime de maturitate

Fructele kiwi trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere.

Pentru a îndeplini această cerință, la momentul ambalării fructele trebuie să fi ajuns la un grad de coacere de cel puțin 6,2 °Brix sau să fi dobândit un conținut mediu de substanță uscată de 15 %, ceea ce le-ar permite să ajungă la 9,5 °Brix la intrarea în lanțul de distribuție.

C.   Clasificare

Fructele kiwi sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează.

(i)   Categoria „Extra”

Fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv.

Trebuie să fie tari, iar pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Fructele kiwi nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

Raportul diametru minim/diametru maxim al fructului măsurat în secțiunea ecuatorială trebuie să fie de minimum 0,8.

(ii)   Categoria I

Fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv.

Trebuie să fie tari, iar pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

un ușor defect de formă (dar fără umflături sau malformații),

ușoare defecte de colorit,

ușoare defecte ale epidermei, cu condiția ca suprafața totală afectată să nu depășească 1 cm2,

o mică „marcă Hayward” sub forma unor linii longitudinale și fără proeminențe.

Raportul diametru minim/diametru maxim al fructului măsurat în secțiunea ecuatorială trebuie să fie de minimum 0,7.

(iii)   Categoria II

Această categorie cuprinde fructele kiwi care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Fructele trebuie să fie destul de tari, iar pulpa trebuie să nu prezinte defecte grave.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca fructele kiwi să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

defecte de formă,

defecte de colorit,

defecte ale epidermei, cum ar fi mici tăieturi cicatrizate sau țesut cicatrizat/zgâriat, cu condiția ca suprafața totală afectată să nu depășească 2 cm2;

mai multe „mărci Hayward” mai pronunțate și cu o ușoară protuberanță;

urme de lovituri ușoare.

III.   DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat în funcție de greutatea fructului.

Greutatea minimă este de 90 g pentru categoria „Extra”, 70 g pentru categoria I și 65 g pentru categoria II.

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

10 g în cazul fructelor cu o greutate de până la 85 g,

15 g în cazul fructelor cu o greutate între 85 g și 120 g,

20 g în cazul fructelor cu o greutate între 120 g și 150 g,

40 g în cazul fructelor cu o greutate de 150 g sau mai mare.

IV.   DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.   Toleranțe de calitate

(i)   Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)   Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)   Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.   Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din fructele kiwi (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul.

Totuși, fructele kiwi nu trebuie să cântărească mai puțin de 85 g în cazul categoriei „Extra”, 67 g în cazul categoriei I și 62 g în cazul categoriei II.

V.   DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.   Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât fructe kiwi de aceeași origine, soi, calitate și calibru.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.   Ambalarea

Fructele kiwi trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.   DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:

A.   Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea „Ambalator și/sau Expeditor” (sau abrevieri echivalente);

doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Uniune, indicate alături de mențiunea „Ambalat pentru:” sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control.

B.   Natura produselor

„Fructe kiwi” și/sau „Actinidia”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior.

Denumirea soiului (opțional).

C.   Originea produselor

Țara de origine (16) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

D.   Specificații comerciale

Categoria.

Calibrul, exprimat prin greutatea minimă și maximă a fructelor.

Numărul de fructe (opțional).

E.   Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PARTEA 4:   STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU SALATĂ, CICOARE CREAȚĂ ȘI CICOARE DE GRĂDINĂ CU FRUNZE ÎNTREGI

I.   DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică:

salatei din soiurile (cultivarele) provenite din:

Lactuca sativa var. capitata L. (salată cu căpățână, inclusiv salata tip „crisphead” și „Iceberg”),

Lactuca sativa var. longifolia Lam. (salată Cos sau Romaine),

Lactuca sativa var. crispa L. (salata pentru frunze),

încrucișărilor acestor soiuri și

cicorii crețe din soiurile (cultivarele) provenite din Cichorium endivia var. crispum Lam. și

cicorii de grădină cu frunze întregi din soiurile (cultivarele) provenite din Cichorium endivia var. latifolium Lam.

destinate livrării în stare proaspătă către consumatori.

Prezentul standard nu se aplică produselor destinate prelucrării industriale, produselor prezentate ca frunze individuale, salatei cu rădăcini sau salatei în ghivece.

II.   DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte produsele, după condiționare și ambalare.

A.   Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, produsele trebuie să fie:

întregi,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum,

curate și curățate, adică fără pământ sau alt mediu de creștere și fără materii străine vizibile;

proaspete ca aspect;

fără dăunători,

fără deteriorări cauzate de dăunători,

turgescente,

fără semințe,

fără umezeală externă anormală,

fără miros și/sau gust străin.

În cazul salatei, este permisă o decolorare roșiatică, cauzată de o temperatură scăzută în timpul creșterii, cu condiția să nu modifice foarte mult aspectul acesteia.

Rădăcinile trebuie tăiate aproape de baza frunzelor exterioare, iar tăietura trebuie să fie dreaptă.

Produsele trebuie să aibă o dezvoltare normală. Dezvoltarea și starea produselor trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare și

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B.   Clasificare

Produsele sunt clasificate în două categorii, definite în cele ce urmează:

(i)   Categoria I

Produsele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul și/sau pentru tipul comercial respectiv.

De asemenea, produsele trebuie să fie:

bine formate,

ferme, ținând seama de metodele de cultivare și de tipul de produs,

fără daune sau deteriorări care scad caracterul comestibil,

fără daune din cauza înghețului.

Salata cu căpățână trebuie să aibă un singur miez bine format. Totuși, în cazul salatei cu căpățână cultivate sub protecție, miezul poate fi mic.

Salata Cos trebuie să aibă miez, care poate fi mic.

În cazul cicorii crețe și în cel al cicorii de grădină cu frunze întregi, miezul trebuie să fie de culoare galbenă.

(ii)   Categoria II

Această categorie cuprinde produsele care nu se încadrează în categoria I, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Produsele trebuie să fie:

suficient de bine formate,

fără daune și deteriorări care pot scădea în mod semnificativ caracterul comestibil.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca produsele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

decolorare ușoară,

ușoare deteriorări cauzate de dăunători.

Salata cu căpățână trebuie să aibă miez, care poate fi mic. Totuși, în cazul salatei cu căpățână cultivate sub protecție, este permisă absența miezului.

Salata Cos poate să nu aibă miez.

III.   DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat de greutatea unei unități.

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

(a)   Salată

40 g în cazul în care cea mai ușoară unitate cântărește sub 150 g,

100 g în cazul în care cea mai ușoară unitate cântărește între 150 g și 300 g,

150 g în cazul în care cea mai ușoară unitate cântărește între 300 g și 450 g,

300 g în cazul în care cea mai ușoară unitate cântărește peste 450 g.

(b)   Cicoarea creață și cicoarea de grădină cu frunze întregi

300 g.

IV.   DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.   Toleranțe de calitate

(i)   Categoria I

permite ca un total de 10 la sută din produse (ca număr) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(ii)   Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din produse (ca număr) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.   Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din produse (ca număr) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul.

V.   DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.   Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât produse de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate și calibru.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj un amestec de salate și/sau cicori din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărui soi, tip comercial și/sau culoare, aceeași origine.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.   Ambalarea

Produsele trebuie ambalate astfel încât să fie protejate corespunzător. Trebuie ambalate în mod rezonabil, având în vedere dimensiunea și tipul ambalajului, fără spații goale și fără strivire.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.   DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:

A.   Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea „Ambalator și/sau Expeditor” (sau abrevieri echivalente);

doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Uniune, indicate alături de mențiunea „Ambalat pentru:” sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control.

B.   Natura produselor

„Salată”, „salată tip «Butterhead”», „Batavia”, „salată «crisphead» («Iceberg”)», „salată verde Cos”, „salată pentru frunze” (sau, de exemplu și dacă este cazul, „Frunză de stejar”, „Lollo bionda”, „Lollo rossa”), „cicoare creață” sau „cicoare de grădină cu frunze întregi” sau alte denumiri echivalente în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior.

„Little gem” sau o denumire echivalentă, după caz.

„Cultivat sub protecție” sau o denumire echivalentă, după caz.

Denumirea soiului (opțional).

„Amestec de salate/cicori” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de salate și/sau cicori de soiuri, tipuri comerciale și/sau culori diferite. Dacă produsele nu sunt vizibile din exterior, trebuie indicate soiurile, tipurile comerciale și/sau culorile prezente în ambalaj, precum și cantitatea în cazul fiecăreia dintre acestea.

C.   Originea produselor

Țara de origine (17) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

În cazul unui amestec de diferite salate și/sau cicori de soiuri, tipuri comerciale și/sau culori diferite care au origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine trebuie să figureze lângă denumirea soiului, tipul comercial și/sau culoarea în cauză.

D.   Specificații comerciale

Categoria

Calibrul, exprimat în greutate minimă pe unitate sau în număr de unități.

E.   Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PARTEA 5:   STANDARD DE COMERCIALIZARE PENTRU PIERSICI ȘI NECTARINE

I.   DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică piersicilor și nectarinelor din soiurile (cultivarele) provenite din Prunus persica Sieb. și Zucc., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, piersicile și nectarinele destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.   DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte piersicile și nectarinele, după condiționare și ambalare.

A.   Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, piersicile și nectarinele trebuie să fie:

întregi,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum,

curate, fără materii străine vizibile,

fără dăunători,

fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa,

fără fructe despicate în cavitatea pedunculului,

fără umezeală externă anormală,

fără miros și/sau gust străin.

Dezvoltarea și starea piersicilor și nectarinelor trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare și

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B.   Cerințe de maturitate

Fructele trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere. Indexul refractometric minim al pulpei trebuie să fie de minimum 8 °Brix.

C.   Clasificare

Piersicile și nectarinele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)   Categoria „Extra”

Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv.

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Piersicile și nectarinele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

(ii)   Categoria I

Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv. Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare ale epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

un ușor defect de formă,

un ușor defect de dezvoltare,

ușoare defecte de colorit,

ușoare urme provocate de presiune a căror suprafață totală nu depășește 1 cm2,

ușoare defecte ale epidermei care nu pot depăși:

1,5 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită,

1 cm2 suprafață totală în cazul altor defecte.

(iii)   Categoria II

Această categorie cuprinde piersicile și nectarinele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore. Pot fi permise următoarele defecte ale epidermei, cu condiția ca piersicile și nectarinele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

defecte de formă,

defecte de dezvoltare, inclusiv sâmburi despicați, cu condiția ca fructele să fie închise, iar pulpa să fie sănătoasă,

defecte de colorit,

urme de lovituri, a căror suprafață totală nu depășește 2 cm2, epiderma putând fi ușor decolorată,

defecte ale epidermei, care nu pot depăși:

2,5 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită,

2 cm2 suprafață totală în cazul altor defecte.

III.   DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate, fie prin numărare.

Calibrul minim este de:

56 mm sau 85 g în cazul categoriei „Extra”,

51 mm sau 65 g în cazul categoriilor I și II (dacă sunt calibrate).

Totuși, fructele cu calibre mai mici de 56 mm sau 85 g nu se comercializează în perioada 1 iulie - 31 octombrie (în emisfera nordică) și între 1 ianuarie și 30 aprilie (în emisfera sudică).

În cazul categoriei II, următoarele dispoziții sunt opționale:

Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

(a)

În cazul fructelor calibrate în funcție de diametru:

5 mm în cazul fructelor cu diametrul sub 70 mm,

10 mm în cazul fructelor cu diametrul peste 70 mm.

(b)

În cazul fructelor calibrate în funcție de greutate:

30 g în cazul fructelor cu greutatea sub 180 g,

80 g în cazul fructelor cu greutatea peste 180 g.

(c)

În cazul fructelor calibrate în funcție de număr, diferența de calibru trebuie să respecte dispozițiile de la litera (a) sau (b).

În cazul aplicării codurilor de calibrare, trebuie respectate cele din tabelul de mai jos.

 

cod

diametru

greutate

de la

la

de la

la

(în mm)

(în mm)

(în g)

(în g)

1

D

51

56

65

85

2

C

56

61

85

105

3

B

61

67

105

135

4

A

67

73

135

180

5

AA

73

80

180

220

6

AAA

80

90

220

300

7

AAAA

> 90

> 300

IV.   DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.   Toleranțe de calitate

(i)   Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută din total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)   Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)   Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.   Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate): se permite ca un total de 10 % din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul.

V.   DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.   Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât piersici sau nectarine de aceeași origine, soi, calitate, grad de coacere și calibru (dacă se impune calibrarea), iar în cazul categoriei „Extra” conținutul trebuie să fie, de asemenea, omogen din punctul de vedere al coloritului.

Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B.   Ambalarea

Piersicile sau nectarinele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produselor.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate și de calitate, astfel încât să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hârtie sau etichete, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.

Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

VI.   DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:

A.   Identificare

Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului.

Această mențiune poate fi înlocuită:

în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea „Ambalator și/sau Expeditor” (sau abrevieri echivalente);

doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în Uniune, indicate alături de mențiunea „Ambalat pentru:” sau o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control.

B.   Natura produselor

„Piersici” sau „Nectarine”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior.

Culoarea pulpei.

Denumirea soiului (opțional).

C.   Originea produselor

Țara de origine (18) și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local.

D.   Specificații comerciale

Categoria.

Calibrul (în cazul calibrării), exprimat prin diametrul minim și cel maxim (în mm), prin greutatea minimă și cea maximă (în g) sau prin codul calibrului.

Numărul de unități (opțional);

E.   Marcajul de control oficial (opțional)

Menționarea indicațiilor prevăzute la primul paragraf nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când aceste ambalaje sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.

PART 6:   STANDARDE DE COMERCIALIZARE PENTRU PERE

I.   DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică perelor din soiurile (cultivarele) provenite din Pyrus communis L., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, perele destinate prelucrării industriale fiind excluse.

II.   DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte perele după condiționare și ambalare.

A.   Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, perele trebuie să fie:

întregi,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum;

curate, fără materii străine vizibile;

fără dăunători;

fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa;

fără umezeală externă anormală;

fără miros și/sau gust străin.

Dezvoltarea și starea perelor trebuie să le permită:

să reziste la transport și la manipulare,

să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B.   Cerințe de maturitate

Dezvoltarea perelor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea gradului de coacere necesar în raport cu caracteristicile soiului.

C.   Clasificare

Perele sunt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:

(i)   Categoria „Extra”

Perele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv (19).

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma trebuie să fie lipsită de rugozitate accentuată.

Perele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al fructelor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora.

Pedunculul trebuie să fie intact.

Perele nu trebuie să fie pietroase.

(ii)   Categoria I

Perele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv (20).

Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă.

Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora:

un ușor defect de formă,

un ușor defect de dezvoltare,

ușoare defecte de colorit,

foarte ușoară rugozitate,

ușoare defecte ale epidermei care nu pot depăși:

2 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită,

1 cm2 suprafață totală în cazul altor defecte, cu excepția rapănului (Venturia pirina și V. inaequalis), care, per total, nu trebuie să afecteze o suprafață mai mare de 0,25 cm2.

urme de lovituri ușoare a căror suprafață nu depășește 1 cm2.

Pedunculul poate fi ușor deteriorat.

Perele nu trebuie să fie pietroase.

(iii)   Categoria II

Această categorie cuprinde perele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele minime specificate mai sus.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore.

Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca perele să își păstreze caracteristicile esențiale de calitate, păstrare și prezentare:

defecte de formă,

defecte de dezvoltare,

defecte de colorit,

ușoară rugozitate,

defecte ale epidermei, care nu pot depăși:

4 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită,

2,5 cm2 suprafață totală în cazul altor defecte, cu excepția rapănului (Venturia pirina și V. inaequalis), care, per total, nu trebuie să afecteze o suprafață mai mare de 1 cm2;

urme de lovituri ușoare a căror suprafață nu depășește 2 cm2.

III.   DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate.

Calibrul minim este de:

(a)

în cazul fructelor calibrate în funcție de diametru:

 

„Extra”

Categoria I

Categoria II

Soiuri cu fructe mari

60 mm

55 mm

55 mm

Alte soiuri

55 mm

50 mm

45 mm

(b)

În cazul fructelor calibrate în funcție de greutate:

 

„Extra”

Categoria I

Categoria II

Soiuri cu fructe mari

130 g

110 g

110 g

Alte soiuri

110 g

100 g

75 g

Perele de vară incluse în apendicele la prezentul standard nu trebuie să respecte cerința privind calibrul minim.

Pentru a se asigura uniformitatea calibrelor, diferențele de calibru între produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:

(a)

în cazul fructelor calibrate în funcție de diametru:

5 mm pentru fructele din categoria „Extra” și pentru fructele din categoriile I și II ambalate în rânduri și în straturi suprapuse.

10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare.

(b)

În cazul fructelor calibrate în funcție de greutate:

pentru fructele din categoria „Extra” și cele din categoriile I și II ambalate în rânduri și în straturi suprapuse:

Interval (în g)

Diferență de greutate (în g)

75 - 100

15

100 – 200

35

200-250

50

> 250

80

pentru perele din categoria I prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare:

Interval (în g)

Diferență de greutate (în g)

75 - 100

25

100 – 200

50

> 200

100

Nu există o cerință de calibru omogen în cazul fructelor din categoria II prezentate în vrac în ambalaj sau în ambalajele de vânzare.

IV.   DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

În toate etapele comercializării, se admit toleranțe privind calitatea și calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerințele categoriei indicate.

A.   Toleranțe de calitate

(i)   Categoria „Extra”

Se permite ca un total de 5 la sută din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 la sută în total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate.

(ii)   Categoria I

Se permite ca un total de 10 la sută din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, maximum 1 la sută în total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime, sau din produse alterate.

(iii)   Categoria II

Se permite ca un total de 10 la sută din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerințele categoriei, nici cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe, proporția totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %.

B.   Toleranțe de calibrare

Pentru toate categoriile: se permite ca un total de 10 % din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerințele privind calibrul, cu o variație maximă de:

5 mm sub diametrul minim,

10 g sub greutatea minimă.

V.   DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A.   Omogenitate

Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât pere de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu același grad de coacere.

De asemenea, în cazul categoriei „Extra” se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloritului.

Totuși, poate fi ambalat împreună într-un ambalaj de vânzare un amestec de pere din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate omogenă și, în cazul fiecărui soi, a