31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 145/1

(1)

Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, care a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 94/69/CE a Consiliului (3), urmărește stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să împiedice interferențele antropice periculoase cu sistemul climatic. În vederea atingerii acestui obiectiv, creșterea globală a temperaturii medii anuale la suprafață nu ar trebui să depășească nivelurile preindustriale cu mai mult de 2 °C. Cel de al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) arată că, pentru a putea atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să își înceteze creșterea până în 2020 cel târziu. În cadrul reuniunii sale din 8-9 martie 2007, Consiliul European și-a exprimat angajamentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile totale de gaze cu efect de seră din Comunitate cu cel puțin 20 % în raport cu nivelurile din 1990 și cu 30 %, cu condiția ca și alte țări dezvoltate să se angajeze să obțină reduceri comparabile ale emisiilor și ca țările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să își aducă contribuția în funcție de capacitățile proprii.

(2)

În 2009, Comisia a finalizat revizuirea Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii, punând accentul pe cele mai urgente probleme pentru dezvoltarea durabilă, cum ar fi transportul, schimbările climatice, sănătatea publică și conservarea energiei.

(3)

Pentru a se obține reducerile necesare de emisii, ar trebui să fie puse în aplicare politici și măsuri la nivelul fiecărui stat membru și la nivelul Uniunii în toate sectoarele economiei din Uniune, și nu numai în sectoarele industrial și energetic. Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (4) prevede o reducere medie de 10 % față de nivelurile din 2005, în sectoarele care nu sunt incluse în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, instituită prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (5), inclusiv în transportul rutier. Transportul rutier se situează pe locul doi în clasamentul sectoarelor cu cel mai ridicat nivel de emisii de gaze cu efect de seră din Uniune, iar emisiile pe care le generează, inclusiv cele provenind de la vehiculele utilitare ușoare, continuă să crească. Dacă emisiile generate de transportul rutier continuă să crească, acest fapt va compromite în mod semnificativ eforturile depuse de alte sectoare în combaterea schimbărilor climatice.

(4)

Obiectivele Uniunii pentru autovehiculele noi oferă producătorilor mai multă siguranță în ceea ce privește planificarea și mai multă flexibilitate în vederea îndeplinirii cerințelor de reducere a emisiilor de CO2 decât le-ar putea oferi obiectivele de reducere a emisiilor stabilite la nivel național. Este important ca la stabilirea standardelor de performanță privind emisiile să se ia în considerare implicațiile pentru piețe și pentru competitivitatea producătorilor, costurile directe și indirecte care ar trebui suportate de întreprinderi, precum și beneficiile sporite în ceea ce privește stimularea inovării și reducerea consumului de energie și a costului combustibilului.

(5)

În vederea creșterii competitivității industriei europene de automobile, ar trebui să se utilizeze mecanisme de stimulare, precum compensarea inovațiilor ecologice și acordarea de credite suplimentare.

(6)

În comunicările sale din 7 februarie 2007 intitulate „Rezultatele revizuirii Strategiei comunitare de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturisme și vehicule utilitare ușoare” și „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI (CARS 21)”, Comisia a subliniat că obiectivul comunitar de a obține o medie a emisiilor de 120 g CO2/km pentru parcul de autoturisme noi nu va putea fi îndeplinit până în 2012 în absența unor măsuri suplimentare.

(7)

În cadrul acestor comunicări se propunea o abordare integrată în vederea realizării obiectivului comunitar de atingere până în 2012 a unor emisii medii de 120 g CO2/km pentru autoturismele și vehicule utilitare ușoare noi înmatriculate în Comunitate, concentrându-se pe reduceri obligatorii ale emisiilor de CO2 pentru atingerea unui obiectiv de 130 g CO2/km pentru media emisiilor flotei de autovehicule/autoturisme noi, prin îmbunătățirea tehnologiei motoarelor autovehiculelor, precum și o reducere suplimentară de 10 g CO2/km sau echivalent dacă necesitățile tehnologice o cer, prin intermediul altor îmbunătățiri de ordin tehnologic, printre care ameliorarea eficienței combustibilului pentru vehiculele utilitare ușoare.

(8)

Dispozițiile de punere în aplicare a obiectivului privind emisiile generate de vehiculele utilitare ușoare ar trebui să fie compatibil cu cadrul legislativ de punere în aplicare a obiectivelor privind emisiile generate de flota de autoturisme noi stabilit în Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (6).

(9)

Cadrul legislativ pentru atingerea obiectivului privind emisiile medii ale flotei de vehicule utilitare ușoare noi ar trebui să asigure obiective de reducere a emisiilor care să fie neutre din punct de vedere concurențial, echitabile din punct de vedere social și durabile și care să țină cont de diversitatea producătorilor europeni de autovehicule și să evite orice denaturare nejustificată a concurenței dintre aceștia. Cadrul legislativ ar trebui să fie compatibil cu obiectivul global de atingere a obiectivelor pe care și le-a asumat Uniunea în ceea ce privește reducerea emisiilor și ar trebui completat cu alte instrumente vizând în mai mare măsură utilizarea, cum ar fi taxe diferențiate pe autovehicule și pe energie sau măsuri de limitare a vitezei vehiculelor utilitare ușoare.

(10)

Pentru a menține diversitatea pieței vehiculelor utilitare ușoare, precum și capacitatea acesteia de a satisface diverse cerințe ale consumatorilor, obiectivele referitoare la emisiile de CO2 pentru vehiculele utilitare ușoare ar trebui definite în funcție de utilitatea vehiculului pe bază liniară. Masa reprezintă un parametru adecvat pentru descrierea acestei utilități, deoarece oferă o corelare cu emisiile actuale și, prin urmare, duce la obținerea unor obiective mai realiste și mai neutre din punct de vedere concurențial. Mai mult decât atât, datele privind masa vehiculelor sunt deja disponibile. Ar trebuie culese date privind alți parametri de utilitate, cum ar fi amprenta la sol (ecartamentul mediu înmulțit cu ampatamentul) și sarcina utilă a vehiculului, pentru a facilita evaluările pe termen mai lung ale abordării bazate pe utilitate.

(11)

Prezentul regulament promovează în mod activ ecoinovarea și ține seama de evoluțiile tehnologice viitoare care pot spori competitivitatea pe termen lung a industriei europene de autovehicule și pot crea mai multe locuri de muncă de calitate superioară. Ca modalitate de evaluare sistematică a ameliorărilor în materie de emisii facilitate de ecoinovații, Comisia ar trebui să examineze posibilitatea de a include măsuri de ecoinovare în cadrul revizuirii procedurilor de încercare în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele utilitare ușoare (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (7), luând în considerare efectele tehnice și economice ale unei astfel de includeri.

(12)

Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi (8) prevede deja ca documentația promoțională a autovehiculelor să ofere utilizatorilor finali datele oficiale privind emisiile de CO2 și consumul de carburant al vehiculului. În Recomandarea sa 2003/217/CE din 26 martie 2003 privind aplicarea la alte medii a dispozițiilor Directivei 1999/94/CE privind documentația promoțională (9), Comisia a interpretat că respectivele dispoziții se aplică și publicității. Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 1999/94/CE ar trebui extins la vehiculele utilitare ușoare, astfel încât, cel târziu până în 2014, publicitatea referitoare la aceste vehicule să ofere obligatoriu utilizatorilor finali datele oficiale privind emisiile de CO2 și consumul oficial de carburant ale vehiculelor atunci când se furnizează informații legate de consumul de energie sau de preț.

(13)

Prezentul regulament urmărește să accelereze și să faciliteze, cu titlu provizoriu, introducerea pe piața Uniunii a unor vehicule care generează un nivel extrem de redus al emisiilor de CO2 în etapele inițiale ale comercializării acestora, recunoscând astfel nivelul deosebit de ridicat al costurilor în materie de cercetare, dezvoltare și producție a primelor generații de tehnologii din domeniul construcției de vehicule care generează emisii de CO2 foarte reduse și care urmează a fi introduse pe piață după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(14)

Utilizarea anumitor carburanți alternativi poate genera reduceri importante ale emisiilor de CO2 pe întreg circuitul dintre puțul de extracție și autovehicule. Prin urmare, prezentul regulament cuprinde dispoziții specifice care să vizeze promovarea dezvoltării în continuare pe piața Uniunii a anumitor vehicule pe bază de carburanți alternativi.

(15)

Până cel târziu la 1 ianuarie 2012, pentru a îmbunătăți metodele de culegere a datelor referitoare la consumul de combustibil și pentru măsurarea acestuia, Comisia ar trebui să analizeze dacă nu ar trebui modificată legislația în domeniu pentru a introduce o obligație pentru producătorii care solicită omologarea de tip pentru vehiculele de categorie N1 astfel cum este definită în anexa II la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (10) pentru a echipa fiecare vehicul cu un contor al consumului de combustibil.

(16)

Pentru a asigura consecvența cu Regulamentul (CE) nr. 443/2009 și a evita abuzurile, obiectivul ar trebui să se aplice vehiculelor utilitare ușoare noi care sunt înmatriculate pentru prima dată în Uniune și nu au fost înmatriculate anterior în afara Uniunii decât pe o perioadă limitată.

(17)

Directiva 2007/46/CE instituie un cadru armonizat care cuprinde dispozițiile administrative și cerințele tehnice generale pentru omologarea tuturor vehiculelor noi care intră sub incidența sa. Entitatea responsabilă cu asigurarea respectării prezentului regulament ar trebui să fie aceeași cu entitatea responsabilă pentru toate aspectele procesului de omologare de tip în conformitate cu Directiva 2007/46/CE și pentru asigurarea conformității producției.

(18)

Producătorilor ar trebui să li se lase libertatea de a decide asupra modului în care își pot îndeplini obiectivele prevăzute de prezentul regulament și ar trebui să li se permită să respecte mai degrabă o medie a emisiilor pentru parcul propriu de vehicule noi, decât să respecte obiective de emisii de CO2 pentru fiecare vehicul în parte. Prin urmare, producătorilor ar trebui să li se solicite să asigure că media emisiilor specifice pentru toate vehiculele utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune de care sunt responsabili nu depășește media obiectivelor privind emisiile pentru respectivele vehicule. Această cerință ar trebui introdusă progresiv în perioada cuprinsă între 2014 și 2017, cu scopul de a-i facilita tranziția. Aceste repere corespund termenelor și duratei perioadei de introducere progresivă stabilite în Regulamentul (CE) nr. 443/2009.

(19)

Pentru a se asigura că obiectivele reflectă particularitățile producătorilor de nișă și cu volum mic de producție și sunt compatibile cu potențialul de reducere al fiecărui producător, pentru acești producători ar trebui să se stabilească obiective alternative de reducere a emisiilor, care să țină seama de potențialul tehnologic al vehiculelor unui anumit producător în ceea ce privește reducerea emisiilor specifice de CO2 generate, precum și de caracteristicile segmentelor de piață în cauză. Această derogare ar trebui să fie inclusă în revizuirea obiectivelor privind emisiile specifice din anexa I, care ar trebui finalizată până cel târziu la începutul anului 2013.

(20)

Strategia Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 provenite de la autoturisme și vehicule utilitare ușoare a stabilit o abordare integrată în vederea atingerii obiectivului Uniunii de 120 g CO2/km până în 2012, prezentând în același timp o viziune pe termen mai lung cu privire la reducerile suplimentare ale emisiilor. Regulamentul (CE) nr. 443/2009 concretizează această viziune pe termen mai lung prin stabilirea unui obiectiv de 95 g CO2/km pentru emisiile medii ale unui parc de autovehicule noi. Pentru a asigura alinierea la această abordare și pentru a oferi industriei de profil siguranță din perspectiva planificării, ar trebui stabilit un obiectiv pe termen lung pentru emisiile specifice de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare în 2020.

(21)

Pentru a oferi producătorilor flexibilitate în scopul îndeplinirii obiectivelor privind emisiile care le revin în temeiul prezentului regulament, aceștia pot să se grupeze în mod deschis, transparent și nediscriminatoriu. Atunci când s-a format o grupare, obiectivele separate ale producătorilor ar trebui înlocuite cu un obiectiv comun al grupării, care ar trebui atins în mod colectiv de către membrii grupării.

(22)

Emisiile specifice de CO2 ale vehiculelor completate ar trebui alocate producătorului vehiculului de bază.

(23)

Pentru a asigura faptul că valorile emisiilor de CO2 și eficiența combustibilului vehiculelor complete sunt reprezentative, Comisia ar trebui să propună o procedură specifică și să ia în calcul, atunci când este cazul, posibilitatea revizuirii legislației referitoare la omologarea de tip.

(24)

Este necesar un mecanism solid de evaluare a conformității, pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor din prezentul regulament.

(25)

Emisiile specifice de CO2, generate de vehiculele utilitare ușoare noi, sunt măsurate de o manieră armonizată la nivelul Uniunii în conformitate cu metodologia stabilită de Regulamentul (CE) nr. 715/2007. Pentru a reduce la minimum costurile administrative ale acestui sistem, conformitatea ar trebui măsurată pe baza datelor privind înmatriculările de vehicule noi în Uniune, culese de statele membre și raportate Comisiei. Pentru a asigura coerența datelor utilizate la evaluarea conformității, normele privind culegerea și raportarea acestor date ar trebui armonizate în măsura posibilului.

(26)

Directiva 2007/46/CE prevede obligația producătorilor de a emite un certificat de conformitate care să însoțească fiecare vehicul utilitar ușor nou și obligația pentru statele membre de a nu permite înmatricularea și punerea în circulație a unui vehicul utilitar ușor nou decât dacă acesta este însoțit de un certificat de conformitate valabil. Datele culese de statele membre ar trebui să corespundă cu certificatul de conformitate emis de producătorul vehiculului utilitar ușor și ar trebui să se bazeze numai pe acest document. Pentru datele referitoare la certificatul de conformitate ar trebui să existe o bază de date standardizată la nivelul Uniunii. Aceasta ar trebui utilizată ca referință unică pentru a permite statelor membre să își păstreze cu mai multă ușurință datele referitoare la înmatriculare atunci când un vehicul este înmatriculat pentru prima dată.

(27)

Respectarea de către producători a obiectivelor din prezentul regulament ar trebui evaluată la nivelul Uniunii. Producătorii a căror medie a emisiilor specifice de CO2 depășește nivelul permis în temeiul prezentului regulament ar trebui să plătească o primă pentru emisiile suplimentare, aplicată pentru fiecare an calendaristic, începând de la 1 ianuarie 2014. Această primă ar trebui să fie ajustată în funcție de măsura în care producătorii nu își respectă obiectivele. Pentru a se asigura consecvența, mecanismul privind aceste prime ar trebui să fie similar celui stabilit în Regulamentul (CE) nr. 443/2009. Sumele obținute din plata primelor pentru emisiile suplimentare ar trebui considerate ca venituri la bugetul general al Uniunii Europene.

(28)

Având în vedere scopul și procedurile instituite prin prezentul regulament, orice măsură națională pe care statele membre ar putea-o menține sau introduce în conformitate cu articolul 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) nu ar trebui să impună sancțiuni suplimentare sau mai stricte producătorilor care nu îndeplinesc obiectivele ce le revin în temeiul prezentului regulament.

(29)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării depline a normelor Uniunii în materie de concurență.

(30)

Ar trebui luate în considerare noi modalități de atingere a obiectivului pe termen lung, în special panta curbei, parametrul de utilitate și schema de percepere a primelor pentru emisiile suplimentare.

(31)

Viteza vehiculelor terestre are o puternică influență asupra consumului de combustibil și a emisiilor de CO2 ale acestora. În plus, în absența unei limite de viteză pentru vehiculele utilitare ușoare, este posibil să existe un element de concurență în privința vitezei maxime, care ar putea duce la apariția de grupuri propulsoare supradimensionate și la pierderi de eficiență asociate la o viteză mai redusă. Prin urmare, este oportun să se studieze fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare a Directivei 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității (11), în scopul includerii vehiculelor utilitare ușoare care fac obiectul prezentului regulament.

(32)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special pentru adoptarea unor norme detaliate pentru monitorizarea și raportarea emisiilor medii, și anume pentru colectarea, înregistrarea, prezentarea, transmiterea, calcularea și comunicarea de date privind emisiile medii, pentru aplicarea cerințelor prevăzute în anexa II, precum și pentru adoptarea unor mecanisme detaliate pentru colectarea primelor pentru emisii suplimentare și a unor dispoziții detaliate privind procedura de aprobare a tehnologiilor inovatoare, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (12).

(33)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru modificarea cerințelor de monitorizare și de raportare prevăzute în anexa II, în lumina experienței acumulate privind aplicarea prezentului regulament, pentru ajustarea valorii M0, menționată în anexa I, la masa medie a vehiculelor utilitare ușoare noi pentru cei trei ani calendaristici precedenți, pentru instituirea de norme privind interpretarea criteriilor de eligibilitate pentru derogări, privind conținutul cererilor de derogare și privind conținutul și evaluarea programelor pentru reducerea emisiilor specifice de CO2, precum și pentru adaptarea formulelor prevăzute în anexa I pentru a reflecta orice schimbări în procedura de încercare reglementară pentru măsurarea emisiilor specifice de CO2. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(34)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea de cerințe de performanță privind emisiile de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare noi, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

(a)

„media emisiilor specifice de CO2” înseamnă, în legătură cu un producător, media emisiilor specifice de CO2 ale tuturor vehiculelor utilitare ușoare noi pe care le produce acesta;

(b)

„certificat de conformitate” înseamnă certificatul menționat la articolul 18 din Directiva 2007/46/CE;

(c)

„vehicul completat” înseamnă un vehicul pentru care se acordă omologarea de tip în urma finalizării unui proces de omologare de tip în mai multe etape, în conformitate cu Directiva 2007/46/CE;

(d)

„vehicul complet” înseamnă orice vehicul care nu trebuie să fie completat pentru a satisface cerințele tehnice aplicabile cuprinse în Directiva 2007/46/CE;

(e)

„vehicul de bază” înseamnă orice vehicul utilizat în etapa inițială a unui proces de omologare de tip în mai multe etape;

(f)

„producător” înseamnă persoana sau organismul responsabil față de autoritatea de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare CE de tip în conformitate cu Directiva 2007/46/CE și pentru asigurarea conformității producției;

(g)

„masă” înseamnă masa vehiculului carosat în ordine de mers, indicată în certificatul de conformitate și definită în secțiunea 2.6 din anexa I la Directiva 2007/46/CE;

(h)

„emisii specifice de CO2” înseamnă emisiile de CO2 ale unui vehicul utilitar ușor, măsurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și specificate ca emisii masice de CO2 (combinate) în certificatul de conformitate al vehiculului complet sau completat;

(i)

„obiectiv privind emisiile specifice” înseamnă, în legătură cu un producător, media emisiilor specifice indicative de CO2, determinată în conformitate cu anexa I, în ceea ce privește fiecare vehicul utilitar ușor nou pe care îl produce acesta sau, în cazul în care producătorului i se acordă o derogare în conformitate cu articolul 11, obiectivul de emisii specifice stabilit în temeiul respectivei derogări;

(j)

„amprenta la sol” înseamnă ecartamentul mediu înmulțit cu ampatamentul, astfel cum sunt indicate în certificatul de conformitate și definite în secțiunile 2.1 și 2.3 din anexa I la Directiva 2007/46/CE;

(k)

„sarcina utilă a vehiculului” înseamnă diferența dintre masa maximă tehnic admisibilă în temeiul anexei II la Directiva 2007/46/CE și masa vehiculului.

(a)

întreprinderi în care producătorul deține, direct sau indirect:

(b)

întreprinderi care dețin asupra producătorului, direct sau indirect, drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(c)

întreprinderi în cadrul cărora o întreprindere menționată la litera (b) deține, direct sau indirect, drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(d)

întreprinderi în cadrul cărora producătorul deține în comun, împreună cu una sau mai multe dintre întreprinderile menționate la litera (a), (b) sau (c), drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a) sau în cadrul cărora două sau mai multe dintre întreprinderile menționate la litera (a), (b) sau (c) dețin în comun drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(e)

întreprinderi în cadrul cărora drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de producător sau de una sau mai multe dintre întreprinderile asociate ale acestuia menționate la literele (a)-(d) și unul sau mai mulți terți.

—

70 % în 2014;

—

75 % în 2015;

—

80 % în 2016;

—

100 % începând din 2017.

—

3,5 vehicule utilitare ușoare în 2014;

—

3,5 vehicule utilitare ușoare în 2015;

—

2,5 vehicule utilitare ușoare în 2016;

—

1,5 vehicule utilitare ușoare în 2017;

—

1 vehicul utilitar ușor, începând din 2018.

(a)

producătorii care vor fi incluși în grupare;

(b)

producătorul numit ca administrator al grupării, care va reprezenta punctul de contact al acesteia și va fi responsabil cu plata primelor pentru emisiile suplimentare impuse grupării în conformitate cu articolul 9;

(c)

dovezi că administratorul grupării va fi capabil să îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul literei (b).

(a)

media emisiilor specifice de CO2;

(b)

obiectivul privind emisiile specifice;

(c)

numărul total al vehiculelor înmatriculate.

(a)

media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent;

(b)

obiectivul privind emisiile specifice din anul calendaristic precedent;

(c)

diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 ale acestuia în anul calendaristic precedent și obiectivul său privind emisiile specifice din anul respectiv.

(a)

între 2014 și 2018:

(b)

începând din 2019:

(emisii suplimentare × 95 EUR) × numărul de vehicule utilitare ușoare noi.

—

„emisii suplimentare” înseamnă numărul pozitiv de grame pe kilometru cu care media emisiilor specifice de CO2 a unui producător – ținând seama de reducerile emisiilor de CO2 obținute mulțumită tehnologiilor inovatoare aprobate în conformitate cu articolul 12 – a depășit obiectivul acestuia privind emisiile specifice în anul calendaristic sau într-o parte a anului calendaristic în care se aplică obligația prevăzută la articolul 4, rotunjit la cea mai apropiată a treia zecimală; și

—

„numărul de vehicule utilitare ușoare noi” înseamnă numărul de vehicule utilitare ușoare noi al căror producător este și care au fost înmatriculate în perioada respectivă, în conformitate cu criteriile de introducere treptată prevăzute la articolul 4.

(a)

obiectivul său privind emisiile specifice pentru anul calendaristic precedent;

(b)

media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent;

(c)

diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent și obiectivul privind emisiile specifice pentru anul respectiv;

(d)

media emisiilor specifice de CO2 pentru toate vehiculele utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune în anul calendaristic precedent; și

(e)

masa medie pentru toate vehiculele utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune în anul calendaristic precedent.

(a)

nu face parte dintr-un grup de producători asociați; sau

(b)

face parte dintr-un grup de producători asociați care este responsabil, în total, pentru mai puțin de 22 000 de vehicule utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune pe an calendaristic; sau

(c)

face parte dintr-un grup de producători asociați, dar operează cu ajutorul propriilor instalații de producție și al propriului centru de proiectare.

(a)

denumirea producătorului și persoana de contact;

(b)

dovezi că producătorul este eligibil pentru o derogare în temeiul alineatului (1);

(c)

informații privind vehiculele utilitare ușoare pe care le produce, inclusiv masa și emisiile specifice de CO2 ale acestora; și

(d)

un obiectiv de emisii specifice corespunzător potențialului său de reducere, inclusiv potențialului economic și tehnologic de reducere a emisiilor specifice de CO2 și ținând seama de caracteristicile pieței căreia îi este destinat tipul de vehicul utilitar ușor produs.

(a)

furnizorul sau producătorul trebuie să poarte răspunderea pentru reducerea emisiilor de CO2 ca urmare a utilizării tehnologiilor inovatoare;

(b)

tehnologiile inovatoare trebuie să aducă o contribuție verificată la reducerea emisiilor de CO2;

(c)

tehnologiile inovatoare trebuie să nu intre sub incidența ciclului de încercare standard pentru măsurarea emisiilor de CO2 sau sub incidența dispozițiilor obligatorii care decurg din măsurile complementare suplimentare destinate să realizeze reducerea de 10 g CO2/km menționată la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 sau să nu aibă caracter obligatoriu în temeiul altor dispoziții ale legislației Uniunii.

—

modalităților de realizare în mod rentabil, până în anul 2020, a obiectivului de 147 g CO2/km, sub rezerva confirmării fezabilității acestuia pe baza rezultatelor actualizate ale evaluării de impact; și

—

aspectelor legate de punerea în aplicare a obiectivului respectiv, inclusiv plata primei pentru emisiile suplimentare.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 145/19

(1)

La data de 23 aprilie 2007, Consiliul a autorizat Comisia să inițieze negocieri pentru un acord de liber schimb cu Republica Coreea (Coreea) în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia.

(2)

Aceste negocieri s-au încheiat, iar Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte („acordul”), a fost semnat la data de 6 octombrie 2010 (2), a primit aprobarea Parlamentului la data de 17 februarie 2011 (3) și urmează să se aplice după cum se prevede la articolul 15.10 din acord.

(3)

Este necesar să se stabilească procedurile de aplicare a anumitor dispoziții ale acordului privind garanțiile.

(4)

Ar trebui definiți termenii „prejudiciu grav”, „amenințare de prejudiciu grav” și „perioadă de tranziție”, menționați la articolul 3.5 din acord.

(5)

Măsurile de salvgardare pot fi luate în considerare numai dacă produsul în cauză este importat în Uniune în cantități atât de ridicate și în astfel de condiții, încât să cauzeze sau să amenințe să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor din Uniune de produse similare sau direct concurente, astfel cum se prevede la articolul 3.1 din acord.

(6)

Măsurile de salvgardare ar trebui să ia una dintre formele menționate la articolul 3.1 din acord.

(7)

Sarcina urmăririi și a revizuirii acordului, precum și, după caz, a impunerii unor măsuri de salvgardare ar trebui îndeplinită într-un mod cât mai transparent cu putință.

(8)

Comisia ar trebui să prezinte anual un raport privind aplicarea acordului și aplicarea măsurilor de salvgardare.

(9)

Ar trebui să existe dispoziții detaliate privind deschiderea procedurilor. Comisia ar trebui să primească din partea statelor membre informații care să cuprindă dovezi disponibile referitoare la orice tendințe ale importurilor care ar putea face necesară aplicarea măsurilor de salvgardare.

(10)

Fiabilitatea datelor statistice referitoare la toate importurile din Coreea în Uniune este, așadar, de o importanță crucială pentru a se determina dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea măsurilor de salvgardare.

(11)

În unele cazuri, creșterea importurilor concentrate în unul sau mai multe state membre poate, în sine, provoca un prejudiciu grav sau poate reprezenta o amenințare de prejudiciu grav pentru industria Uniunii. În cazul în care se constată o creștere a importurilor concentrate în unul sau mai multe state membre, Comisia poate introduce măsuri de supraveghere. Comisia va examina în detaliu modul în care poate fi definit produsul ce face obiectul unei anchete și, prin urmare, sectorul din Uniune care fabrică produsul similar, astfel încât să se asigure o remediere eficace, respectându-se totodată criteriile din cadrul prezentului regulament și al acordului.

(12)

Dacă există dovezi suficiente la prima vedere pentru a justifica deschiderea unei proceduri, Comisia ar trebui să publice un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum se prevede la articolul 3.2 alineatul (2) din acord.

(13)

Ar trebui să existe dispoziții detaliate privind inițierea anchetelor, privind inspecțiile și accesul părților interesate la informațiile culese, privind audierea părților implicate, precum și posibilitatea ca acestea să prezinte observații, astfel cum se prevede la articolul 3.2 alineatul (2) din acord.

(14)

Comisia ar trebui să notifice în scris deschiderea unei anchete Coreei și să o consulte, astfel cum se prevede la articolul 3.2 alineatul (1) din acord.

(15)

Se impune, de asemenea, în conformitate cu articolele 3.2 și 3.3 din acord, stabilirea unor termene pentru deschiderea anchetelor și pentru determinarea oportunității eventualelor măsuri, în scopul de a asigura desfășurarea cu rapiditate a acestui proces, în vederea creșterii securității juridice a operatorilor economici în cauză.

(16)

Aplicarea oricărei măsuri de salvgardare ar trebui să fie precedată de o anchetă, sub rezerva dreptului Comisiei de a aplica măsuri provizorii în circumstanțe critice, astfel cum se menționează la articolul 3.3 din acord.

(17)

Măsurile de salvgardare ar trebui aplicate numai în măsura și pe perioada considerate necesare pentru a preveni prejudiciul grav și pentru a facilita adaptarea. Ar trebui să se determine durata maximă a măsurilor de salvgardare și să se stabilească dispoziții specifice privind prelungirea și revizuirea acestor măsuri, astfel cum se menționează la articolul 3.2 alineatul (5) din acord.

(18)

O monitorizare strictă va facilita luarea la timp a oricărei decizii privind deschiderea unei eventuale anchete sau impunerea unor măsuri. De aceea, Comisia ar trebui să monitorizeze cu regularitate importurile și exporturile din sectoarele sensibile începând cu data aplicării acordului.

(19)

Este necesară definirea anumitor proceduri privind aplicarea articolului 14 (Restituiri sau scutiri de taxe vamale) din Protocolul privind definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă („Protocolul privind regulile de origine”) anexat la acord, pentru a asigura funcționarea eficientă a mecanismelor prevăzute de acestea și pentru a favoriza un schimb de informații cuprinzător cu părțile interesate.

(20)

Întrucât nu va fi posibilă limitarea restituirii taxelor vamale decât după cinci ani de la intrarea în vigoare a acordului, ar putea fi necesară, în temeiul prezentului regulament, impunerea unor măsuri de salvgardare ca reacție la un prejudiciu grav sau la o amenințare de prejudiciu grav cauzată producătorilor din Uniune atunci când importurile beneficiază de restituirea taxelor vamale sau de scutirea de la plata acestora. Într-o astfel de situație, Comisia ar trebui să evalueze toți factorii relevanți care influențează situația industriei Uniunii, inclusiv condițiile stabilite la articolul 14.2 alineatul (1) din Protocolul privind regulile de origine. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze, începând cu data aplicării acordului, statisticile coreene referitoare la sectoarele sensibile care pot fi afectate de restituirile de taxe vamale.

(21)

Începând cu data aplicării acordului, Comisia ar trebui să monitorizeze deosebit de strict, în special în sectoarele sensibile, statisticile care demonstrează evoluția importurilor și a exporturilor din Coreea.

(22)

Statele membre pot face trimitere la măsurile definitive de salvgardare adoptate în temeiul prezentului regulament atunci când solicită contribuții financiare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (4).

(23)

Pentru a aplica clauza bilaterală de salvgardare din acord sunt necesare condiții uniforme pentru adoptarea măsurilor de salvgardare provizorii și definitive, pentru impunerea măsurilor de supraveghere și pentru încheierea unei anchete fără a fi luate măsuri. Aceste măsuri ar trebui adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (5).

(24)

Este oportun ca procedura consultativă să fie folosită pentru adoptarea de măsuri de supraveghere și măsuri provizorii, având în vedere efectele acestor măsuri și logica lor secvențială, în legătură cu adoptarea de măsuri de salvgardare definitive. În cazul în care o întârziere în impunerea măsurilor ar cauza prejudicii dificil de remediat, este necesar ca serviciile Comisiei să fie abilitate să adopte măsuri provizorii cu aplicare imediată.

(25)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai produselor originare din Uniune sau din Coreea,

(a)

„produse” înseamnă bunuri originare din Uniune sau Coreea. Un produs care face obiectul unei anchete poate cuprinde una sau mai multe linii tarifare sau un subsegment al acestora, în funcție de circumstanțele specifice ale pieței sau orice segmentare a produselor aplicată în mod obișnuit în industria Uniunii;

(b)

„părți interesate” înseamnă părțile afectate de importurile produsului în cauză;

(c)

„industria Uniunii” înseamnă totalitatea producătorilor din Uniune de produse similare sau direct concurente, aflați în activitate pe teritoriul Uniunii, sau acei producători din Uniune ale căror producții colective de produse similare sau direct concurente constituie o proporție majoră a producției totale din Uniune a produselor respective. În cazurile în care produsul similar sau direct concurent este doar unul dintre cele câteva produse fabricate de producătorii care alcătuiesc industria Uniunii, industria se definește ca reprezentând operațiunile specifice realizate pentru producerea produsului similar sau direct concurent;

(d)

„prejudiciu grav” înseamnă o deteriorare generală gravă a situației producătorilor din Uniune;

(e)

„amenințare de prejudiciu grav” înseamnă iminența evidentă a unui prejudiciu grav. Determinarea existenței unei amenințări de prejudiciu grav se bazează pe fapte verificabile, și nu numai pe afirmații, presupuneri sau posibilități îndepărtate; previziunile, estimările și analizele pe baza factorilor menționați la articolul 5 alineatul (5) ar trebui luate în considerare, printre altele, pentru determinarea existenței unei amenințări de prejudiciu grav;

(f)

„perioadă de tranziție” înseamnă, pentru un produs, perioada care se scurge de la data aplicării acordului, astfel cum este prevăzută la articolul 15.10, până la 10 ani de la data de finalizare a eliminării sau reducerii tarifare, după cum este cazul pentru fiecare produs.

(a)

suspendări ale reducerii suplimentare a nivelului taxei vamale pentru produsul în cauză, prevăzut de acord; sau

(b)

creșteri ale nivelului taxei vamale aplicate produsului până la un nivel care nu depășește valoarea cea mai mică dintre:

(a)

oferă un rezumat al informațiilor primite și precizează faptul că orice informație relevantă trebuie comunicată Comisiei;

(b)

stabilește termenul în care părțile interesate își pot face cunoscut punctul de vedere în scris și pot comunica informații, în cazul în care acestea trebuie avute în vedere în timpul anchetei;

(c)

stabilește termenul în care părțile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie în conformitate cu articolul 5 alineatul (9).

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 145/28

(1)

Din 1971, Uniunea acordă preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare, în cadrul sistemului său generalizat de preferințe (denumit în continuare „SGP”). Acesta a fost pus în aplicare prin intermediul unor regulamente succesive de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare (denumit în continuare „sistemul”) cu perioade de aplicare, în general, de trei ani.

(2)

Sistemul actual a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (2) și se aplică până la 31 decembrie 2011. Prezentul regulament ar trebui să asigure că funcționarea sistemului continuă să se aplice după această dată.

(3)

Viitoarele îmbunătățiri ale sistemului ar trebui să se bazeze pe o propunere a Comisiei pentru un nou regulament (denumit în continuare „viitorul regulament”), care ar trebui să țină cont de aspectele relevante referitoare la eficacitatea Regulamentului (CE) nr. 732/2008 în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sistemului. Viitorul regulament ar trebui să cuprindă modificările necesare pentru a menține eficacitatea sistemului. De asemenea, este esențial ca propunerea Comisiei să ia în considerare date comerciale statistice, care au devenit disponibile în iulie 2010, referitoare la importurile care fac obiectul sistemului pentru perioada care include anul 2009, un an marcat de o scădere accentuată a comerțului mondial, inclusiv cel al țărilor în curs de dezvoltare. Este la fel de important să se asigure informarea corespunzătoare a operatorilor economici și a țărilor beneficiare cu privire la schimbările care vor fi aduse de viitorul regulament. Din aceste motive, perioada rămasă de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 nu este suficientă pentru a permite Comisiei să elaboreze o propunere și pentru adoptarea ulterioară a viitorului regulament în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Totuși, este de dorit să se asigure continuitatea funcționării sistemului după data de 31 decembrie 2011, până ce viitorul regulament este adoptat și se aplică.

(4)

Perioada de prelungire a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 nu ar trebui să fie nelimitată. În consecință, în scopul de a asigura timpul necesar procedurii legislative de adoptare a noului SGP, perioada de aplicare a regulamentului respectiv ar trebui prelungită până la 31 decembrie 2013. În cazul în care viitorul regulament intră în vigoare înainte de data respectivă, perioada de prelungire ar trebui scurtată în consecință.

(5)

Sunt necesare unele modificări tehnice ale Regulamentului (CE) nr. 732/2008 pentru a asigura coerență și continuitate în funcționarea sistemului.

(6)

Țările în curs de dezvoltare care îndeplinesc criteriile de eligibilitate ale regimului special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SGP+) ar trebui să poată beneficia de preferințele tarifare suplimentare din cadrul regimului respectiv dacă, la cererea acestora, până la 31 octombrie 2011 sau 30 aprilie 2013, Comisia hotărăște să le acorde regimul special de încurajare până la 15 decembrie 2011 sau, respectiv, 15 iunie 2013. Țările în curs de dezvoltare cărora li s-au acordat deja beneficii în cadrul regimului special de încurajare, ca urmare a Deciziei 2008/938/CE a Comisiei din 9 decembrie 2008 privind lista cu țările beneficiare care îndeplinesc condițiile pentru un regim special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernări, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (3) și a Deciziei 2010/318/UE a Comisiei din 9 iunie 2010 privind țările beneficiare care îndeplinesc condițiile pentru un regim special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2010 și 31 decembrie 2011, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (4), ar trebui să își păstreze acest statut în timpul prelungirii sistemului actual.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 732/2008 ar trebui modificat în consecință,

1.

Titlul se înlocuiește cu următoarele:

2.

La articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf, se adaugă următoarele litere:

3.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 10 alineatul (3) se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 32 alineatul (2), textul: „31 decembrie 2011” se înlocuiește cu textul: „31 decembrie 2013 sau până la o dată prevăzută de viitorul regulament, luându-se în considerare acea dată care este mai apropiată”.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 145/30

(1)

Raportul final, publicat la 25 februarie 2009 de un grup de experți la nivel înalt condus de Jacques de Larosière în cadrul unui mandat din partea Comisiei, conchidea asupra necesității consolidării cadrului de supraveghere a sectorului financiar în Uniunea Europeană pentru a se reduce pe viitor riscul apariției crizelor financiare și gravitatea acestora. Acesta a recomandat reformarea în profunzime a structurii de supraveghere. Grupul de experți a conchis, de asemenea, că ar trebui creat un Sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF), care să cuprindă trei autorități europene de supraveghere – una pentru sectorul bancar, una pentru sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale și una pentru sectorul valorilor mobiliare – și a recomandat crearea unui Consiliu european pentru riscuri sistemice.

(2)

În comunicarea sa din 4 martie 2009, intitulată „Stimularea redresării economice europene”, Comisia a propus prezentarea unui proiect legislativ de înființare a SESF, iar în comunicarea din 27 mai 2009, intitulată „Supravegherea financiară europeană”, aceasta a oferit mai multe detalii despre arhitectura posibilă a acestui nou cadru de supraveghere, subliniind specificitatea supravegherii agențiilor de rating de credit.

(3)

Consiliul European, în Concluziile sale din 19 iunie 2009, a recomandat instituirea SESF, constând într-o rețea de autorități naționale de supraveghere financiară care să colaboreze cu trei noi autorități europene de supraveghere. SESF ar trebui să vizeze îmbunătățirea calității și a consecvenței supravegherii naționale, consolidarea controlului grupurilor transfrontaliere prin înființarea unor colegii de supraveghetori și instituirea unui cadru de reglementare european unic aplicabil tuturor participanților la piețele financiare din cadrul pieței interne. Consiliul European a subliniat faptul că o autoritate europeană pentru valori mobiliare și piețe ar trebui să aibă competențe de supraveghere în domeniul agențiilor de rating de credit. Mai mult, Comisia ar trebui să își păstreze competențele legate de asigurarea punerii în aplicare a tratatelor, în special în ceea ce privește Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), titlul VII capitolul I, referitor la normele comune privind concurența, conform dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a respectivelor norme.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a instituit Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP).

(5)

Sfera competențelor AEVMP ar trebui să fie clar definită, astfel încât participanții la piața financiară să poată identifica autoritatea competentă în domeniul de activitate al agențiilor de rating de credit. AEVMP ar trebui să i se atribuie competența generală în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5) în ceea ce privește chestiunile legate de înregistrarea și supravegherea continuă a agențiilor de rating de credit înregistrate.

(6)

AEVMP ar trebui să fie singura responsabilă pentru înregistrarea și supravegherea agențiilor de rating din Uniune. În cazurile în care AEVMP deleagă anumite sarcini autorităților competente, AEVMP ar trebui să fie în continuare responsabilă din punct de vedere juridic. Șefii autorităților competente și alți membri ai personalului acestora ar trebui să fie implicați în procesul decizional din cadrul AEVMP, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, acționând în calitate de membri ai organismelor AEVMP, precum Consiliul de supraveghere al AEVMP sau grupurile de lucru interne ale AEVMP. AEVMP ar trebui să aibă competența exclusivă de a încheia acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țările terțe. În măsura în care autoritățile competente participă la procesul decizional din cadrul AEVMP sau atunci când execută sarcini în numele AEVMP, acestea ar trebui să intre sub incidența respectivelor acorduri de cooperare.

(7)

Transparența informațiilor furnizate agenției desemnate de rating de către emitentul unui instrument financiar pentru care se acordă un rating ar putea reprezenta o valoare adăugată semnificativă pentru funcționarea pieței și protecția investitorilor. Prin urmare, ar trebui să se analizeze cele mai bune modalități de sporire a transparenței informațiilor care stau la baza ratingurilor tuturor instrumentelor financiare. În primul rând, punerea informațiilor respective la dispoziția altor agenții de rating înregistrate sau certificate poate consolida competiția dintre agențiile de rating, deoarece ar putea duce, în special, la creșterea numărului de ratinguri nesolicitate. Acordarea unor astfel de ratinguri nesolicitate ar trebui să promoveze utilizarea mai multor ratinguri per instrument financiar. De asemenea, acest lucru poate contribui la evitarea posibilelor conflicte de interese, în special în cadrul utilizării modelului „emitentul plătește”, și ar trebui să amelioreze calitatea ratingurilor. În al doilea rând, punerea informațiilor respective la dispoziția întregii piețe ar putea spori și capacitatea investitorilor de a-și elabora propriile analize de risc bazând diligența necesară pe aceste informații suplimentare. O asemenea punere la dispoziție ar putea duce și la diminuarea recurgerii la ratingurile de credit emise de agențiile de rating. Pentru a realiza aceste obiective fundamentale, Comisia ar trebui să evalueze mai în amănunt aspectele respective examinând domeniul adecvat de aplicare al acestei obligații de comunicare a informațiilor, având în vedere impactul asupra piețelor locale ale instrumentelor de securitizare, dialogul aprofundat cu părțile interesate, monitorizarea piețelor și evoluțiile în materie de reglementare, precum și experiența acumulată de alte jurisdicții. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare. Evaluarea făcută de Comisie asupra acestor propuneri ar trebui să permită definirea unor noi obligații privind transparența în modul cel mai adecvat pentru a răspunde interesului public și cel mai consecvent cu protecția investitorilor.

(8)

Deoarece ratingurile de credit sunt utilizate în întreaga Uniune, distincția tradițională dintre autoritatea competentă din țara de origine și celelalte autorități competente, precum și utilizarea unei coordonări de către colegiile de supraveghetori nu reprezintă structura cea mai adecvată pentru supravegherea agențiilor de rating de credit. Odată cu înființarea AEVMP, nu mai este necesară menținerea acestei structuri. Procesul de înregistrare ar trebui să fie astfel simplificat, iar termenele ar trebui să fie reduse corespunzător.

(9)

AEVMP ar trebui să dețină responsabilitatea înregistrării și a supravegherii continue a agențiilor de rating de credit, însă nu ar trebui să fie responsabilă cu controlul utilizatorilor ratingurilor de credit. Prin urmare, autoritățile competente desemnate în temeiul legislației sectoriale relevante în vederea supravegherii instituțiilor de credit, a societăților de investiții, a întreprinderilor de asigurări generale, a întreprinderilor de asigurări de viață, a întreprinderilor de reasigurare, a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), a instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și a fondurilor de investiții alternative ar trebui să rămână responsabile cu supravegherea utilizării ratingurilor de credit de către aceste instituții financiare și entități, care sunt supravegheate la nivel național în contextul și în scopul aplicării altor directive privind serviciile financiare și utilizării ratingurilor de credit în prospecte.

(10)

Este necesar un instrument eficient pentru elaborarea unor standarde tehnice de reglementare armonizate care să faciliteze aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în practica de zi cu zi și care să asigure condiții de concurență echitabile și o protecție adecvată a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ca organism cu expertiză foarte specializată, este eficient și adecvat ca elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare să fie încredințată AEVMP.

(11)

În domeniul agențiilor de rating de credit, AEVMP ar trebui să prezinte Comisiei proiecte de standarde tehnice de reglementare referitoare la informațiile pe care agențiile de rating de credit trebuie să le furnizeze în cererile lor de înregistrare, la informațiile pe care trebuie să le furnizeze agențiile de rating în cererea de certificare și pentru o evaluare a importanței lor sistemice în ceea ce privește stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare, la prezentarea informațiilor – inclusiv structura, formatul, metoda și perioada de raportare – pe care o agenție de rating de credit trebuie să le facă publice, precum și cu privire la evaluarea conformității metodologiilor de rating de credit cu cerințele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și la conținutul și formatul rapoartelor periodice privind datele din cadrul ratingurilor, care trebuie solicitate din partea unei agenții de rating în scopul supravegherii continue de către AEVMP. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiectele de standarde tehnice respective ar trebui avizate de Comisie pentru a li se conferi forță juridică obligatorie. La dezvoltarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, AEVMP ar trebui să ia în considerare și, dacă este potrivit și necesar, să actualizeze orientările emise deja de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare cu privire la conținutul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(12)

În domeniile neacoperite de standardele tehnice de reglementare, AEVMP ar trebui să fie abilitată să emită și să actualizeze orientări neobligatorii cu privire la aspecte legate de aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(13)

Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile, AEVMP ar trebui să poată solicita, printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, toate informațiile necesare din partea agențiilor de rating de credit, a persoanelor implicate în activități de rating de credit, a entităților cărora li se acordă ratinguri și a părților terțe legate de acestea, a părților terțe cărora agențiile de rating de credit le-au externalizat anumite funcții operaționale, precum și a altor persoane implicate sau având legături apropiate și substanțiale cu agențiile de rating de credit sau cu activitățile de rating de credit. Grupul acestora din urmă ar trebui să cuprindă, de exemplu, personalul unei agenții de rating de credit care nu este direct implicat în activitățile de rating, dar care, datorită funcției sale în cadrul agenției de rating, poate deține informații importante cu privire la un anumit caz. Societățile care au furnizat servicii agenției de rating de credit pot face de asemenea parte din această categorie. Întreprinderile care utilizează ratingurile de credit nu ar trebui să facă parte din această categorie. În cazul în care AEVMP solicită aceste informații printr-o cerere simplă, adresantul nu este obligat să le furnizeze, dar, în situația în care o face în mod voluntar, informațiile furnizate ar trebui să nu fie incorecte sau să nu inducă în eroare. Astfel de informații ar trebui să se pună la dispoziție fără întârziere.

(14)

Pentru a-și exercita în mod eficient competențele de supraveghere, AEVMP ar trebui să poată efectua investigații și inspecții la fața locului.

(15)

Autoritățile competente ar trebui să comunice toate informațiile solicitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 și să asiste AEVMP și să colaboreze cu aceasta. AEVMP și autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să coopereze îndeaproape cu autoritățile sectoriale competente responsabile cu supravegherea întreprinderilor menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. AEVMP ar trebui să poată delega sarcini de supraveghere specifice autorității competente dintr-un stat membru, de exemplu în cazurile în care o sarcină de supraveghere necesită cunoștințe și experiență în ceea ce privește condițiile locale, mai ușor disponibile la nivel național. Tipul de sarcini care ar trebui să poată fi delegate cuprinde efectuarea unor sarcini de investigare specifice și a inspecțiilor la fața locului. Înainte de delegarea sarcinilor, AEVMP ar trebui să consulte autoritatea competentă relevantă cu privire la condițiile detaliate referitoare la delegarea sarcinilor, inclusiv sfera de aplicare a sarcinii care urmează să fie delegată, calendarul pentru îndeplinirea sarcinii și transmiterea informațiilor necesare de către AEVMP și către aceasta. AEVMP ar trebui să ramburseze autorităților competente costurile efectuării unei sarcini delegate în conformitate cu un regulament privind taxele care să fie adoptat de Comisie prin intermediul unui act delegat. AEVMP ar trebui să nu poată delega competența de a adopta decizii privind înregistrarea.

(16)

Este necesar să se garanteze că autoritățile competente pot solicita ca AEVMP să examineze dacă sunt îndeplinite condițiile de retragere a înregistrării unei agenții de rating de credit și ca AEVMP să suspende utilizarea ratingurilor dacă se consideră că respectiva agenție de rating de credit încalcă în mod grav și persistent Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. AEVMP ar trebui să evalueze aceste solicitări și să ia măsurile adecvate.

(17)

AEVMP ar trebui să poată impune penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga agențiile de rating de credit să înceteze o încălcare, să furnizeze informații complete solicitate de AEVMP sau să se supună unei investigații sau unei inspecții la fața locului.

(18)

AEVMP ar trebui să poată de asemenea să le impună amenzi acestora, în cazul în care constată că acestea au săvârșit, în mod intenționat sau din neglijență, o încălcare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009. Amenzile ar trebui impuse în funcție de gravitatea încălcării. Încălcările ar trebui împărțite în grupuri diferite pentru care ar trebui să se stabilească amenzi specifice. Pentru a calcula o amendă referitoare la o anumită încălcare, AEVMP ar trebui să utilizeze o metodologie în două etape care să constea în stabilirea unui cuantum de bază pentru amendă și ajustarea acestui cuantum de bază, dacă este necesar, cu ajutorul anumitor coeficienți. Cuantumul de bază ar trebui stabilit ținându-se seama de cifra de afaceri anuală a agenției de rating în cauză, iar ajustările ar trebui efectuate prin creșterea sau diminuarea cuantumului de bază în urma aplicării coeficienților relevanți în conformitate cu prezentul regulament.

(19)

Prezentul regulament stabilește coeficienți legați de circumstanțe agravante sau atenuante pentru a acorda AEVMP instrumentele necesare în vederea determinării unei amenzi proporționale cu gravitatea încălcării săvârșite de o agenție de rating, ținând seama de circumstanțele săvârșirii încălcării.

(20)

Înainte de luarea unei decizii de a aplica amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, AEVMP ar trebui să le acorde persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate în vederea respectării dreptului acestora la apărare.

(21)

Statele membre ar trebui să își mențină competențele în ceea ce privește stabilirea și punerea în aplicare a normelor privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării obligației de către instituțiile financiare și a alte entități de a utiliza, în scopuri de reglementare, numai ratingurile de credit acordate de agenții de rating înregistrate în conformitate cu Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(22)

Prezentul regulament nu ar trebui să instituie un precedent în ceea ce privește impunerea de către autoritățile europene de supraveghere a unor penalități financiare sau nefinanciare participanților la piața financiară sau altor întreprinderi, în legătură cu alte tipuri de activitate.

(23)

AEVMP ar trebui să se abțină de la impunerea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unei fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

(24)

Deciziile AEVMP de impunere a unor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu ar trebui fie executorii, iar executarea ar trebui să fie reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în statul pe al cărui teritoriu are loc aceasta. Normele de procedură civilă nu ar trebui să includă norme de procedură penală, dar ar trebui să poată include norme de procedură administrativă.

(25)

În cazul unei încălcări săvârșite de o agenție de rating de credit, AEVMP ar trebui să fie abilitată să ia o serie de măsuri de supraveghere, incluzând, dar fără a se limita la obligarea agenției de rating de credit să pună capăt încălcării, suspendarea utilizării ratingurilor, în scopuri de reglementare, interzicerea temporară a acordării de ratinguri de către agenția de rating de credit respectivă și, în ultimă instanță, retragerea înregistrării în cazul în care agenția de rating de credit a încălcat în mod grav sau repetat Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Măsurile de supraveghere ar trebui aplicate de AEVMP ținând seama de natura și de gravitatea încălcării și ar trebui să respecte principiul proporționalității. Înainte de luarea unei decizii privind măsurile de supraveghere, AEVMP ar trebui să le acorde persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate în vederea respectării dreptului acestora la apărare.

(26)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de tradițiile constituționale din statele membre. În consecință, în interpretarea și aplicarea prezentului regulament ar trebui să se respecte drepturile în conformitate cu principiile respective, inclusiv cele referitoare la libertatea presei și libertatea de exprimare în mijloacele de comunicare în masă, precum și dreptul la interpretare și traducere al celor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba în care se desfășoară procedurile, ca parte a dreptului general la un proces echitabil.

(27)

Din motive de securitate juridică, este oportun să se prevadă măsuri de tranziție clare pentru transmiterea dosarelor și a documentelor de lucru de la autoritățile competente către AEVMP.

(28)

Înregistrarea de către o autoritate competentă a unei agenții de rating de credit ar trebui să rămână valabilă pe întreg teritoriul Uniunii după transferarea competențelor de supraveghere de la autoritățile competente către AEVMP.

(29)

Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a modifica și detalia suplimentar criteriile de evaluare a echivalenței cadrului de reglementare și de supraveghere al unei țări terțe pentru a se ține seama de evoluțiile de pe piețele financiare, pentru a adopta un regulament privind taxele și norme detaliate privind amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu și pentru a modifica anexele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(30)

În pregătirea și elaborarea actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea continuă și din timp a informațiilor și documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(31)

Parlamentul European și Consiliul ar trebui să aibă la dispoziție trei luni de la data notificării pentru a formula obiecțiuni la un act delegat. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, ar trebui să fie posibil ca această perioadă să fie prelungită cu trei luni în ceea ce privește principalele domenii de interes. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil ca Parlamentul European și Consiliul să informeze celelalte instituții în legătură cu intenția lor de a nu formula obiecțiuni. Această aprobare rapidă a actelor delegate este foarte indicată în situația în care trebuie respectate termene-limită, de exemplu pentru a respecta calendarul stabilit în actul de bază pentru adoptarea de către Comisie a actelor delegate.

(32)

În Declarația cu privire la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, Conferința a luat act de intenția Comisiei de a consulta în continuare experții desemnați de statele membre pentru elaborarea proiectelor de acte delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.

(33)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuate în sensul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(34)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (7) este pe deplin aplicabil în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(35)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui cadru de supraveghere eficient și eficace pentru agențiile de rating de credit prin încredințarea supravegherii activităților de rating din Uniune unei singure autorități de supraveghere, asigurarea unui punct unic de contact pentru agențiile de rating de credit și garantarea aplicării consecvente a normelor pentru agențiile de rating de credit, nu pot fi realizate în mod satisfăcător la nivelul statelor membre și, prin urmare, având în vedere structura și impactul paneuropean al activităților de rating de credit care trebuie supravegheate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este menționat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(36)

Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 ar trebui, prin urmare, modificat în consecință,

1.

La articolul 3 alineatul (1), se adaugă următoarele litere:

2.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 6, alineatul (3) se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Externalizarea

Externalizarea funcțiilor operaționale importante se realizează astfel încât să nu dăuneze semnificativ calității controlului intern al agenției de rating de credit și să nu împiedice AEVMP să monitorizeze respectarea de către agenția de rating a obligațiilor prezentului regulament.”

6.

La articolul 10, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Agențiile de rating de credit nu pot utiliza numele AEVMP sau al unei alte autorități competente într-un mod care ar putea indica sau sugera avizarea sau aprobarea de către AEVMP sau orice autoritate competentă a ratingurilor de credit sau a oricăror activități de rating ale agenției de rating.”

7.

La articolul 11, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Agențiile de rating de credit transmit registrului central creat de AEVMP informații și date referitoare la performanțele lor anterioare, inclusiv frecvența tranziției ratingurilor, precum și informații despre ratingurile de credit acordate anterior și modificările aduse acestora. Agențiile de rating transmit informații registrului într-un format standard stabilit de AEVMP. AEVMP pune informațiile în cauză la dispoziția publicului și publică anual sinteze privind principalele evoluții constatate.

(3)   Agențiile de rating de credit furnizează AEVMP anual, până la 31 martie, informațiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa I secțiunea E partea II punctul 2.”

8.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

9.

Articolele 15-21 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 15

Cererea de înregistrare

(1)   Agenția de rating de credit depune cererea de înregistrare la AEVMP. Cererea trebuie să conțină informații referitoare la aspectele prevăzute în anexa II.

(2)   În cazul în care un grup de agenții de rating de credit solicită înregistrarea, membrii grupului îl mandatează pe unul dintre aceștia să prezinte toate cererile AEVMP, în numele întregului grup. Agenția de rating de credit mandatată furnizează informațiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa II pentru fiecare membru al grupului.

(3)   Agențiile de rating de credit depun cererile de înregistrare în oricare dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. Dispozițiile Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (13) se aplică mutatis mutandis oricăror alte comunicări dintre AEVMP și agențiile de rating de credit și personalul acestora.

(4)   În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii, AEVMP evaluează dacă aceasta este completă. Dacă cererea nu este completă, AEVMP stabilește un termen limită pentru furnizarea informațiilor suplimentare de către agenția de rating de credit.

După ce a evaluat dacă cererea este completă, AEVMP informează agenția de rating de credit în consecință.

Articolul 16

Examinarea cererii de înregistrare a unei agenții de rating de credit de către AEVMP

(1)   În termen de 45 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 15 alineatul (4) al doilea paragraf, AEVMP examinează cererea de înregistrare a unei agenții de rating de credit pe baza respectării de către agenția de rating a condițiilor prevăzute de prezentul regulament.

(2)   AEVMP poate prelungi perioada de examinare cu 15 zile lucrătoare, în special dacă agenția de rating de credit:

(3)   În termen de 45 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 15 alineatul (4) al doilea paragraf sau în termen de 60 de zile lucrătoare în cazul în care se aplică alineatul (2) de la prezentul articol, AEVMP adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de refuz al înregistrării.

(4)   Decizia adoptată de AEVMP în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la adoptarea sa.

Articolul 17

Examinarea cererii de înregistrare a unui grup de agenții de rating de credit de către AEVMP

(1)   În termen de 55 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 15 alineatul (4) al doilea paragraf, AEVMP examinează cererile de înregistrare ale unui grup de agenții de rating de credit pe baza respectării condițiilor prevăzute de prezentul regulament de către agențiile de rating respective.

(2)   AEVMP poate prelungi perioada de examinare cu 15 zile lucrătoare, în special dacă oricare dintre agențiile de rating de credit din cadrul grupului:

(3)   În termen de 55 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 15 alineatul (4) al doilea paragraf sau în termen de 70 de zile lucrătoare în cazul în care se aplică alineatul (2) din prezentul articol, AEVMP adoptă decizii individuale motivate de înregistrare sau de refuz al înregistrării pentru fiecare agenție de rating de credit din cadrul grupului.

(4)   Decizia adoptată de AEVMP în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la adoptarea acesteia.

Articolul 18

Notificarea unei decizii de înregistrare, de refuz sau de retragere a înregistrării și publicarea unei liste de agenții de rating de credit înregistrate

(1)   În termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în temeiul articolului 16, 17 sau 20, AEVMP notifică decizia sa agenției de rating de credit în cauză. În cazul în care AEVMP refuză înregistrarea agenției de rating de credit sau retrage înregistrarea agenției de rating de credit, decizia sa trebuie să conțină toate motivele care stau la baza ei.

(2)   AEVMP comunică Comisiei, Autorității europene de supraveghere (Autorității bancare europene) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (14) (ABE), Autorității europene de supraveghere (Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (15) (AEAPO), autorităților competente și autorităților sectoriale competente orice decizie adoptată în temeiul articolului 16, 17 sau 20.

(3)   AEVMP publică pe site-ul său internet o listă a agențiilor de rating de credit înregistrate în conformitate cu prezentul regulament. Lista se actualizează în termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în temeiul articolului 16, 17 sau 20. Comisia publică lista actualizată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de 30 de zile de la actualizare.

Articolul 19

Taxa de înregistrare și de supraveghere

(1)   AEVMP aplică agențiilor de rating de credit taxe în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentul privind taxele menționat la alineatul (2). Taxele respective acoperă integral cheltuielile AEVMP necesare înregistrării și supravegherii agențiilor de rating de credit, precum și rambursarea oricăror costuri pe care le pot suporta autoritățile competente care desfășoară activități în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării unor sarcini în conformitate cu articolul 30.

(2)   Comisia adoptă un regulament privind taxele. Respectivul regulament stabilește în special tipurile de taxe, premisele colectării taxelor, cuantumul acestora, modalitatea de colectare și modul în care AEVMP rambursează autorităților competente orice costuri pe care le pot suporta acestea pentru efectuarea unor activități în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării unor sarcini în conformitate cu articolul 30.

Cuantumul taxei aplicate unei agenții de rating de credit acoperă toate costurile administrative și este proporțională cu cifra de afaceri a agenției de rating de credit în cauză.

Regulamentul menționat la primul paragraf este adoptat de către Comisie prin intermediul unui act delegat în conformitate cu articolul 38a și ținând seama de condițiile prevăzute la articolele 38b și 38c.

Articolul 20

Retragerea înregistrării

(1)   Fără a aduce atingere articolului 24, AEVMP retrage înregistrarea unei agenții de rating de credit, dacă aceasta:

(2)   Dacă autoritatea competentă a unui stat membru în care sunt utilizate ratingurile de credit acordate de agenția de rating în cauză consideră că este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta poate solicita AEVMP să examineze dacă sunt îndeplinite condițiile de retragere a înregistrării agenției de rating în cauză. Dacă AEVMP decide să nu retragă înregistrarea agenției de rating în cauză, aceasta prezintă toate motivele care stau la baza deciziei adoptate.

(3)   Decizia de retragere a înregistrării se aplică imediat în întreaga Uniune, sub rezerva perioadei de tranziție pentru utilizarea ratingurilor de credit prevăzută la articolul 24 alineatul (4).

CAPITOUL II

SUPRAVEGHEREA DE CĂTRE AEVMP

Articolul 21

AEVMP

(1)   Fără a aduce atingere articolului 25a, AEVMP se asigură că prezentul regulament este aplicat.

(2)   În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP emite și actualizează orientări privind cooperarea dintre AEVMP, autoritățile competente și autoritățile sectoriale competente în sensul prezentului regulament și în sensul legislației sectoriale relevante, inclusiv procedurile și condițiile detaliate referitoare la delegarea sarcinilor.

(3)   În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP, în cooperare cu ABE și cu AEAPO, emite și actualizează, până la 7 iunie 2011, orientări privind aplicarea regimului de avizare în temeiul articolului 4 alineatul (3) din prezentul regulament.

(4)   Până la 2 ianuarie 2012, AEVMP înaintează Comisiei spre aprobare proiecte de standarde tehnice de reglementare, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 privind:

(5)   AEVMP publică, pentru prima dată până la 1 ianuarie 2012 și ulterior anual, un raport referitor la aplicarea prezentului regulament. Raportul în cauză conține în special o evaluare a punerii în aplicare a anexei I de către agențiile de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament.

(6)   AEVMP prezintă anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind măsurile de supraveghere adoptate și sancțiunile impuse de AEVMP în temeiul prezentului regulament, inclusiv amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu.

(7)   AEVMP colaborează cu ABE și cu AEAPO în îndeplinirea sarcinilor sale și consultă ABE și AEAPO înainte de a emite și a actualiza orientările și de a înainta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la alineatele (2), (3) și (4).

10.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 22a

Examinarea îndeplinirii obligației de control a posteriori

(1)   În cadrul activității sale de supraveghere continuă a agențiilor de rating înregistrate în temeiul prezentului regulament, AEVMP examinează în mod regulat respectarea articolului 8 alineatul (3).

(2)   De asemenea, în cadrul examinării menționate la alineatul (1), fără a aduce atingere articolului 23, AEVMP:

11.

Articolele 23-27 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 23

Neinterferența cu conținutul ratingurilor sau cu metodologiile

În îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, nici AEVMP, nici Comisia și nicio autoritate publică din statele membre nu intervine asupra conținutului ratingurilor de credit sau asupra metodologiilor.

Articolul 23a

Exercitarea competențelor menționate la articolele 23b-23d

Competențele conferite AEVMP sau oricărui funcționar al AEVMP sau oricărei persoane autorizate de AEVMP prin articolele 23b-23d nu se utilizează pentru solicitarea divulgării unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui secret profesional.

Articolul 23b

Solicitările de informații

(1)   AEVMP poate solicita, printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, agențiilor de rating de credit, persoanelor implicate în activități de rating de credit, entităților cărora li se acordă ratinguri și părților terțe legate de acestea, părților terțe cărora agențiile de rating de credit le-au externalizat funcții operaționale sau activități, precum și altor persoane implicate sau având legături apropiate și substanțiale cu agențiile de rating de credit sau cu activitățile de rating de credit, să furnizeze toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament.

(2)   Atunci când trimite o cerere simplă în vederea obținerii de informații în temeiul alineatului (1), AEVMP:

(3)   Atunci când solicită furnizarea de informații în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, AEVMP:

(4)   Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5)   AEVMP transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia își au domiciliul sau reședința persoanele menționate la alineatul (1) și care sunt vizate de cererea de informații.

Articolul 23c

Investigațiile generale

(1)   Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate efectua toate investigațiile necesare cu privire la persoanele menționate la articolul 23b alineatul (1). În acest scop, funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de AEVMP sunt împuterniciți:

(2)   Funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de AEVMP pentru efectuarea investigațiilor menționate la alineatul (1) își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației. De asemenea, autorizația respectivă menționează penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 36b aplicabile în cazul în care evidențele, datele, procedurile și orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 23b alineatul (1) nu sunt furnizate ori sunt incomplete, precum și amenzile prevăzute la articolul 36a în coroborare cu anexa III secțiunea II punctul 8, în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 23b alineatul (1).

(3)   Persoanele menționate la articolul 23b alineatul (1) se supun investigațiilor lansate în baza unei decizii a AEVMP. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 36b, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita revizuirea deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(4)   În timp util înainte de investigație, AEVMP informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare investigația despre investigația preconizată și despre identitatea persoanelor mandatate. Funcționarii autorității competente oferă asistență respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor, la solicitarea AEVMP. Funcționarii autorității competente pot, de asemenea, la cerere, să participe la investigații.

(5)   În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele naționale, această autorizație trebuie să fie solicitată. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(6)   În cazul în care este solicitată autorizația menționată la alineatul (5), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia AEVMP este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul investigațiilor. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita AEVMP explicații detaliate, în special referitoare la motivele AEVMP de a suspecta că a avut loc o încălcare a prezentului regulament și la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu poate solicita să i se furnizeze informații din dosarul AEVMP. Legitimitatea deciziei AEVMP poate fi atacată numai în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene conform procedurii stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 23d

Inspecțiile la fața locului

(1)   Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate efectua toate inspecțiile la fața locului necesare la sediile activității economice ale persoanelor juridice menționate la articolul 23b alineatul (1). În cazul în care desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecțiilor o impun, AEVMP poate efectua inspecția la fața locului fără înștiințare prealabilă.

(2)   Funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de AEVMP să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice sediu al activității economice și pe orice teren al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de anchetă adoptate de AEVMP și dețin toate competențele prevăzute la articolul 23c alineatul (1). De asemenea, au dreptul să sigileze orice sedii ale activității economice și orice registre sau evidențe pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției.

(3)   Funcționarii AEVMP și alte persoane autorizate de AEVMP să efectueze o inspecție la fața locului își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației, precum și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 36b, aplicabile în cazul în care persoanele în cauză nu se supun inspecției. În timp util înainte de inspecție, AEVMP notifică inspecția autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare aceasta.

(4)   Persoanele menționate la articolul 23b alineatul (1) se supun inspecțiilor la fața locului impuse printr-o decizie a AEVMP. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, precizează data la care urmează să înceapă și indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 36b, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita revizuirea deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. AEVMP adoptă astfel de decizii după consultarea autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(5)   La cererea AEVMP, funcționarii, precum și persoanele autorizate sau desemnate de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția, acordă asistență în mod activ funcționarilor AEVMP și altor persoane autorizate de AEVMP. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatul (2). Funcționarii autorității competente a statului membru în cauză pot, de asemenea, la cerere, să participe la inspecțiile la fața locului.

(6)   De asemenea, AEVMP poate solicita autorităților competente să efectueze în numele său misiuni de investigare specifice și inspecții la fața locului, conform dispozițiilor prezentului articol și ale articolului 23c alineatul (1). În acest scop, autoritățile competente dețin aceleași competențe ca și AEVMP, în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 23c alineatul (1).

(7)   În cazul în care funcționarii AEVMP și alte persoane care îi însoțesc, autorizate de AEVMP, constată că o persoană se opune inspecției impuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenția poliției sau a unei autorități publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le permită efectuarea inspecției la fața locului.

(8)   În cazul în care inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau asistența prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele naționale, această autorizație trebuie să fie solicitată. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(9)   În cazul în care este solicitată autorizația menționată la alineatul (8), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia AEVMP este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare și nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Analizând proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita AEVMP explicații detaliate, referitoare, în special, la motivele AEVMP de a suspecta că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea inspecției și nici nu solicită să i se furnizeze informații din dosarul AEVMP. Legitimitatea deciziei AEVMP poate fi atacată numai în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene conform procedurii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 23e

Norme procedurale pentru luarea măsurilor de supraveghere și impunerea amenzilor

(1)   În cazul în care, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, AEVMP constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui una sau mai multe dintre încălcările enumerate în anexa III, AEVMP numește un agent de investigații independent din cadrul AEVMP pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul de investigații nu trebuie să fie sau să fi fost implicat în supravegherea directă sau indirectă ori în procesul de înregistrare a respectivei agenții de rating de credit și își îndeplinește funcțiile independent de Consiliul de supraveghere al AEVMP.

(2)   Agentul de investigații cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigației și transmite un dosar complet cuprinzând constatările sale Consiliului de supraveghere al AEVMP.

Pentru a-și îndeplini sarcinile, agentul de investigații își poate exercita competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 23b și de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 23c și 23d. Atunci când face apel la aceste competențe, agentul de investigații respectă articolul 23a.

În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații are acces la toate documentele și informațiile colectate de AEVMP în cadrul activităților sale de supraveghere.

(3)   După încheierea investigației sale și înainte de a înainta dosarul cuprinzând constatările sale Consiliului de supraveghere al AEVMP, agentul de investigații le oferă persoanelor care fac obiectul investigației posibilitatea de a fi audiate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigații își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele care fac obiectul investigației au avut posibilitatea să facă observații.

Drepturile la apărare ale persoanelor vizate sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(4)   Atunci când înaintează dosarul cuprinzând constatările sale Consiliului de supraveghere al AEVMP, agentul de investigații notifică acest fapt persoanelor care fac obiectul investigației. Persoanele care fac obiectul investigației au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la dosar nu se aplică și în cazul informațiilor confidențiale care afectează părți terțe.

(5)   Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și, la cererea persoanelor vizate, după audierea persoanelor care fac obiectul investigației, în conformitate cu articolele 25 și 36c, Consiliul de supraveghere al AEVMP decide dacă una sau mai multe dintre încălcările enumerate în anexa III au fost săvârșite de persoanele care au făcut obiectul investigației și, în acest caz, ia o măsură de supraveghere în conformitate cu articolul 24 și impune o amendă în conformitate cu articolul 36a.

(6)   Agentul de investigații nu participă la deliberările Consiliului de supraveghere al AEVMP și nu intervine în niciun alt fel în procesul decizional din cadrul Consiliului de supraveghere al AEVMP.

(7)   Comisia adoptă noi norme de procedură pentru exercitarea competenței de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispoziții privind dreptul la apărare, dispoziții temporale și dispoziții privind încasarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu, și adoptă norme detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea penalităților.

Normele menționate la primul paragraf se adoptă prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 38a și ținând seama de condițiile prevăzute la articolele 38b și 38c.

(8)   AEVMP sesizează autoritățile naționale relevante în vederea urmăririi penale în cazul în care, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, AEVMP se abține de la impunerea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă pentru fapte identice sau fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

Articolul 24

Măsuri de supraveghere adoptate de AEVMP

(1)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 23e alineatul (5), Consiliul de supraveghere al AEVMP constată faptul că o agenție de rating de credit a săvârșit una dintre încălcările enumerate în anexa III, acesta adoptă una sau mai multe dintre următoarele decizii:

(2)   Atunci când ia deciziile menționate la alineatul (1), Consiliul de supraveghere al AEVMP ține seama de natura și gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:

(3)   Înainte de luarea deciziilor menționate la literele (a), (b) și (c) de la alineatul (1), Consiliul de supraveghere al AEVMP informează ABE și AEAPO în acest sens.

(4)   Utilizarea ratingurilor de credit în scopuri de reglementare poate continua după adoptarea deciziilor prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (c) pentru o perioadă de maximum:

Consiliul de supraveghere al AEVMP poate prelungi cu trei luni perioada menționată la primul paragraf litera (b), inclusiv ca urmare a unei cereri din partea ABE sau a AEAPO, în circumstanțe excepționale legate de o posibilă perturbare a pieței sau instabilitate financiară.

(5)   Consiliul de supraveghere al AEVMP notifică, fără întârziere nejustificată, orice decizie adoptată în temeiul alineatului (1) agenției de rating de credit în cauză și comunică orice decizie de acest fel autorităților competente și autorităților sectoriale competente, Comisiei, ABE și AEAPO. Consiliul de supraveghere al AEVMP publică orice decizie de acest fel pe site-ul său internet în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

Atunci când își publică decizia, astfel cum se menționează la primul paragraf, Consiliul de supraveghere al AEVMP face cunoscut, de asemenea, dreptul agenției de rating de credit în cauză de a formula o cale de atac cu privire la decizie, faptul că a fost inițiată o astfel de cale de atac, dacă este cazul, precizând faptul că o astfel de cale de atac nu are un efect suspensiv, precum și faptul că este posibil, pentru Consiliul de supraveghere, să suspende aplicarea deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 25

Audierea persoanelor în cauză

(1)   Înainte de adoptarea oricărei decizii în temeiul articolului 24 alineatul (1), Consiliul de supraveghere al AEVMP acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate cu privire la constatările AEVMP. Consiliul de supraveghere al AEVMP își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea de a formula observații.

Primul paragraf nu se aplică dacă sunt necesare acțiuni urgente de prevenire a unor probleme iminente grave în sistemul financiar. Într-o asemenea situație, Consiliul de supraveghere al AEVMP poate adopta o decizie provizorie și acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi audiate imediat ce este posibil după adoptarea deciziei.

(2)   Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin garantate pe durata procedurilor. Acestea au drept de acces la dosarul AEVMP, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la dosar nu se aplică și în cazul informațiilor confidențiale.

Articolul 25a

Autoritățile sectoriale competente responsabile cu supravegherea și punerea în aplicare a articolului 4 alineatul (1) (utilizarea ratingurilor de credit)

Autoritățile sectoriale competente sunt responsabile cu supravegherea și punerea în aplicare a articolului 4 alineatul (1), în conformitate cu legislația sectorială relevantă.

CAPITOLUL III

COOPERAREA ÎNTRE AEVMP, AUTORITĂȚILE COMPETENTE ȘI AUTORITĂȚILE SECTORIALE COMPETENTE

Articolul 26

Obligația de cooperare

AEVMP, ABE și AEAPO, autoritățile competente și autoritățile sectoriale competente cooperează atunci când este necesar în sensul prezentului regulament și al legislației sectoriale relevante.

Articolul 27

Schimbul de informații

(1)   AEVMP, autoritățile competente și autoritățile sectoriale competente își comunică reciproc, fără întârziere, informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament și al legislației sectoriale relevante.

(2)   AEVMP poate transmite băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale și Băncii Centrale Europene, în calitatea lor de autorități monetare, Comitetului european pentru riscuri sistemice și, după caz, altor autorități publice însărcinate cu supravegherea sistemelor de plată și de decontare informații confidențiale destinate îndeplinirii atribuțiilor acestora. De asemenea, nimic nu împiedică aceste autorități sau organisme să comunice AEVMP orice informație necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.”

12.

Articolele 28 și 29 se elimină.

13.

Articolele 30, 31 și 32 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 30

Delegarea sarcinilor AEVMP autorităților competente

(1)   În cazul în care este necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a unei sarcini de supraveghere, AEVMP poate delega anumite sarcini de supraveghere autorității competente a unui stat membru în conformitate cu orientările emise de AEVMP în temeiul articolului 21 alineatul (2). Sarcinile de supraveghere respective pot include, în special, competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 23b și de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolul 23d alineatul (6).

(2)   Înainte de a delega o sarcină, AEVMP consultă autoritatea competentă relevantă. Această consultare are în vedere:

(3)   În conformitate cu regulamentul privind taxele, care urmează a fi adoptat de Comisie în temeiul articolului 19 alineatul (2), AEVMP rambursează autorității competente costurile suportate de aceasta în vederea îndeplinirii sarcinilor delegate.

(4)   AEVMP revizuiește, la intervale corespunzătoare, delegarea menționată la alineatul (1). O delegare de sarcini poate fi revocată în orice moment.

Delegarea sarcinilor nu afectează responsabilitatea AEVMP și nu limitează capacitatea acesteia de a coordona și de a supraveghea activitatea delegată. Responsabilitățile de supraveghere în temeiul prezentului regulament, inclusiv deciziile de înregistrare, evaluările finale și deciziile ulterioare privind cazurile de încălcare a normelor, nu se deleagă.

Articolul 31

Notificările și cererile de suspendare ale autorităților competente

(1)   În situația în care o autoritate competentă a unui stat membru este sigură că pe teritoriul său sau pe teritoriul altui stat membru se săvârșesc ori s-au săvârșit acte care contravin prezentului regulament, aceasta notifică AEVMP cu privire la faptele respective cât mai detaliat posibil. În cazul în care consideră că acest lucru este adecvat în scopul investigației, autoritatea competentă poate, de asemenea, să propună AEVMP ca aceasta să evalueze necesitatea de a utiliza competențele de la articolele 23b și 23c cu privire la agenția de rating de credit implicată în actele respective.

AEVMP acționează în consecință. Aceasta comunică autorității competente care a informat-o rezultatele intervenției sale și, în măsura posibilului, eventualele evoluții semnificative.

(2)   Fără a aduce atingere obligației de notificare prevăzute la alineatul (1), în cazul în care autoritatea competentă notificatoare a unui stat membru consideră că o agenție de rating înregistrată ale cărei ratinguri de credit sunt utilizate pe teritoriul acestuia încalcă obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, iar încălcările sunt suficient de grave și de persistente pentru a avea un impact semnificativ asupra protecției investitorilor sau asupra stabilității sistemului financiar în statul membru respectiv, autoritatea competentă notificatoare poate solicita AEVMP să suspende utilizarea în scopuri de reglementare a ratingurilor de credit acordate de agenția de rating în cauză de către instituțiile financiare și alte entități menționate la articolul 4 alineatul (1). Autoritatea competentă care notifică AEVMP trebuie să prezinte acesteia din urmă toate motivele care stau la baza solicitării sale.

În cazul în care AEVMP consideră că solicitarea nu este justificată, aceasta informează autoritatea competentă care a notificat-o în scris, motivându-și decizia. În cazul în care AEVMP consideră că solicitarea este justificată, aceasta ia măsurile corespunzătoare pentru soluționarea problemei.

Articolul 32

Secretul profesional

(1)   Obligația de a păstra secretul profesional se aplică AEVMP, autorităților competente și tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru AEVMP, pentru autoritățile competente sau pentru oricare alte persoane cărora AEVMP le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor și experților mandatați de AEVMP. Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu sunt divulgate niciunei alte persoane sau autorități, cu excepția cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

(2)   Toate informațiile care, în temeiul prezentului regulament, sunt obținute de AEVMP, autoritățile competente, autoritățile sectoriale competente și alte autorități și organisme menționate la articolul 27 alineatul (2) sau sunt comunicate între acestea sunt considerate drept confidențiale, cu excepția cazului în care AEVMP, autoritățile competente, alte autorități sau organisme în cauză precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.”

14.

Articolul 33 se elimină.

15.

Articolele 34 și 35 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 34

Acord privind schimbul de informații

AEVMP poate încheia acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 32.

Acest schimb de informații trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor AEVMP sau ale autorităților de supraveghere respective.

În ceea ce privește transferul de date cu caracter personal către o țară terță, AEVMP aplică Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (16).

Articolul 35

Divulgarea de informații furnizate de țările terțe

AEVMP poate divulga informații primite de la autoritățile de supraveghere ale unei țări terțe numai dacă AEVMP sau o autoritate competentă a obținut acordul explicit al autorității de supraveghere care le-a transmis informațiile și dacă, atunci când este cazul, informațiile sunt divulgate numai în scopul pentru care respectiva autoritate de supraveghere și-a dat acordul sau dacă o astfel de divulgare este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

16.

Titlul capitolului I din titlul IV („Sancțiuni, procedura comitetului și raportare”) se înlocuiește cu titlul „Sancțiuni, amenzi, penalități cu titlu cominatoriu, procedura comitetului, competențe delegate și raportare”.

17.

La articolul 36, primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării articolului 4 alineatul (1) și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre se asigură că autoritatea sectorială competentă face publice toate sancțiunile impuse pentru încălcarea dispozițiilor de la articolul 4 alineatul (1), cu excepția cazurilor în care publicarea acestor sancțiuni ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.”

18.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 36a

Amenzi

(1)   În cazul în care, în temeiul articolului 23e alineatul (5), Consiliul de supraveghere al AEVMP constată faptul că o agenție de rating de credit a săvârșit, în mod intenționat sau din neglijență, una dintre încălcările enumerate în anexa III, acesta adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu alineatul (2).

O încălcare săvârșită de o agenție de rating este considerată ca fiind intenționată dacă AEVMP constată circumstanțe obiective care demonstrează faptul că agenția de rating sau cadrele sale superioare de conducere au acționat cu intenție pentru a comite încălcarea respectivă.

(2)   Cuantumul de bază pentru amenzile menționate la alineatul (1) variază între următoarele limite:

Pentru a decide dacă cuantumul de bază al amenzilor ar trebui să fie stabilite mai aproape de cuantumurile minime, medii sau maxime prevăzute la primul paragraf, AEVMP ține seama de cifra de afaceri anuală a agenției de rating în cauză, obținută în exercițiul financiar precedent. Cuantumul de bază este mai aproape de cuantumurile minime în cazul agențiilor de rating a căror cifră de afaceri anuală se situează sub 10 milioane EUR, de cuantumurile medii în cazul agențiilor de rating a căror cifră de afaceri anuală se situează între 10 milioane EUR și 50 de milioane EUR și de cuantumurile maxime în cazul agențiilor de rating a căror cifră de afaceri anuală depășește 50 de milioane EUR.

(3)   Cuantumurile de bază definite în limitele prevăzute la alineatul (2) se adaptează, dacă este cazul, ținând seama de circumstanțe agravante sau atenuante, în conformitate cu coeficienții relevanți menționați în anexa IV.

Coeficienții agravanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumurile de bază. Dacă există mai mulți coeficienți agravanți aplicabili, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă din aplicarea fiecărui coeficient agravant individual se adaugă la cuantumul de bază.

Coeficienții atenuanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. Dacă există mai mulți coeficienți atenuanți aplicabili, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă din aplicarea fiecărui coeficient atenuant individual se scade din cuantumul de bază.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), amenda nu depășește 20 % din cifra de afaceri anuală a agenției respective de rating de credit, obținută în exercițiul financiar precedent, iar în cazul în care agenția de rating a obținut direct sau indirect un beneficiu financiar în urma încălcării, amenda este cel puțin egală cu respectivul beneficiu financiar.

În cazul în care un act sau o omisiune a agenției de rating de credit reprezintă cel puțin două încălcări dintre cele enumerate în anexa III, se aplică numai cuantumul cel mai ridicat, calculat în conformitate cu alineatele (2) și (3), aferent uneia dintre încălcările respective.

Articolul 36b

Penalități cu titlu cominatoriu

(1)   Consiliul de supraveghere al AEVMP impune, printr-o decizie, penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

(2)   Penalitățile cu titlu cominatoriu sunt eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică zilnic până când agenția de rating de credit sau persoana în cauză respectă decizia relevantă menționată la alineatul (1).

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, de 2 % din venitul zilnic mediu din anul calendaristic precedent. Aceasta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalității cu titlu cominatoriu.

(4)   Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data notificării deciziei AEVMP.

Articolul 36c

Audierea persoanelor care fac obiectul procedurilor

(1)   Înainte de adoptarea unei decizii de aplicare a unei amenzi și/sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 36a sau al articolului 36b alineatul (1) literele (a)-(d), Consiliul de supraveghere al AEVMP acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate cu privire la constatările AEVMP. Consiliul de supraveghere al AEVMP își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2)   Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin garantate pe durata procedurilor. Acestea au drept de acces la dosarul AEVMP, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la dosar nu este extins la informații confidențiale sau documente pregătitoare interne ale AEVMP.

Articolul 36d

Dezvăluirea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1)   AEVMP face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 36a și 36b, cu excepția cazurilor în care dezvăluirea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(2)   Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 36a și 36b sunt de natură administrativă.

(3)   Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 36a și 36b sunt executorii.

Executarea este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în statul pe teritoriul căruia aceasta are loc. Ordinul de executare se anexează deciziei, fără îndeplinirea niciunei alte formalități decât cea a verificării autenticității deciziei de către autoritatea națională pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop și a cărei desemnare este adusă la cunoștința AEVMP și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

După îndeplinirea acestor formalități la cererea părții interesate, aceasta poate începe executarea în conformitate cu legislația internă, sesizând direct organismul competent.

Executarea poate fi suspendată numai în temeiul unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, controlul legalității măsurilor de executare este de competența instanțelor statului membru în cauză.

(4)   Sumele amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.

Articolul 36e

Controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență nelimitată în ceea ce privește acțiunile introduse împotriva deciziilor prin care AEVMP stabilește o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate anula, reduce sau mări amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate.”

19.

Articolul 37 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 37

Modificarea anexelor

Pentru a ține seama de evoluțiile piețelor financiare, inclusiv la nivel internațional, în special în ceea ce privește noile instrumente financiare, Comisia poate adopta prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 38a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 38b și 38c, măsuri de modificare a anexelor, cu excepția anexei III.”

20.

La articolul 38, alineatul (2) se elimină.

21.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 38a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (6) al treilea paragraf, articolul 19 alineatul (2), articolul 23e alineatul (7) și articolul 37 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani începând cu 1 iunie 2011. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 38b.

(2)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 38b și 38c.

Articolul 38b

Revocarea delegării de competențe

(1)   Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (6) al treilea paragraf, articolul 19 alineatul (2), articolul 23e alineatul (7) și articolul 37.

(2)   Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia într-un termen rezonabil înaintea adoptării unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul revocării.

(3)   Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, specificată în aceasta. Ea nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 38c

Obiecțiuni la actele delegate

(1)   Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecțiuni la un act delegat în termen de trei luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni.

(2)   În cazul în care, la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni.

(3)   În cazul în care fie Parlamentul European, fie Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat în termenul menționat la alineatul (1), acesta nu intră în vigoare. În conformitate cu articolul 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituția care formulează obiecțiuni prezintă motivele care au stat la baza acestora.”

22.

Articolul 39 se modifică după cum urmează:

23.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 39a

Raportul AEVMP

Până la 31 decembrie 2011, AEVMP evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din preluarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”

24.

La articolul 40, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Agențiile existente de rating de credit pot continua să acorde ratinguri de credit care pot fi utilizate în scopuri de reglementare de către instituțiile financiare și alte entități menționate la articolul 4 alineatul (1), cu excepția cazului în care înregistrarea este refuzată. În cazul în care înregistrarea este refuzată, se aplică articolul 24 alineatele (4) și (5).”

25.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 40a

Măsuri tranzitorii privind AEVMP

(1)   Toate competențele și responsabilitățile privind activitatea de supraveghere și de control în domeniul agențiilor de rating de credit, conferite autorităților competente, acționând în calitate de autorități competente ale statului membru de origine sau nu, și colegiilor, în cazul în care au fost instituite astfel de colegii, expiră la 1 iulie 2011.

Cu toate acestea, o cerere de înregistrare care a fost primită de autoritățile competente ale statului membru de origine sau de colegiul relevant până la 7 septembrie 2010 nu va fi transferată către AEVMP, decizia de înregistrare sau de refuz al înregistrării fiind luată de respectivele autorități sau de colegiul relevant.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1) al doilea paragraf, toate dosarele și documentele de lucru referitoare la activitatea de supraveghere și asigurare a respectării legislației în domeniul agențiilor de rating de credit, inclusiv orice examinări în curs și măsuri de asigurare a respectării legislației, sau copiile certificate ale acestora sunt preluate de AEVMP la data prevăzută la alineatul (1).

(3)   Autoritățile competente și colegiile menționate la alineatul (1) se asigură că toate evidențele și documentele de lucru existente sau copiile certificate ale acestora sunt transferate AEVMP cât mai curând posibil și în orice caz până la 1 iulie 2011. De asemenea, autoritățile competente și colegiile respective acordă asistența și consultanța necesară AEVMP pentru a facilita transferul și preluarea efectivă și eficientă a activității de supraveghere și asigurare a respectării legislației în domeniul agențiilor de rating de credit.

(4)   AEVMP acționează ca succesor legal al autorităților competente și al colegiilor menționate la alineatul (1) în cadrul oricăror proceduri administrative sau judiciare rezultate din activitatea de supraveghere și asigurare a respectării legislației desfășurată de autoritățile competente și colegiile respective în legătură cu aspecte reglementate prin prezentul regulament.

(5)   Orice înregistrare a unei agenții de rating de credit efectuată în conformitate cu titlul III capitolul I de o autoritate competentă menționată la alineatul (1) al prezentului articol rămâne valabilă după transferul de competențe către AEVMP.

(6)   Până la 1 iulie 2014 și în cadrul activității sale obișnuite de supraveghere, AEVMP realizează cel puțin o verificare a tuturor agențiilor de rating de credit care fac obiectul competențelor sale de supraveghere.”

26.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

27.

Se adaugă anexele prevăzute în anexa II la prezentul regulament.