9.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 35/1

---

DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 11 noiembrie 2010

privind conturile anuale ale Băncii Centrale Europene

(reformare)

(BCE/2010/21)

(2011/65/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), în special articolul 26.2,

întrucât:

(1)

Decizia BCE/2006/17 din 10 noiembrie 2006 privind conturile anuale ale Băncii Centrale Europene (1) a fost modificată substanțial de mai multe ori. Modificări suplimentare urmează a fi adoptate, în special cu privire la acoperirea riscului ratei dobânzii, această decizie ar trebui reformată din motive de claritate.

(2)

Orientarea BCE/2006/16 din 10 noiembrie 2006 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (2), la care face trimitere Decizia BCE/2006/17, a fost reformată și abrogată de Orientarea BCE/2010/20 din 11 noiembrie 2010 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (3),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

(1)   Termenii definiți la articolul 1 din Orientarea BCE/2010/20 au același înțeles atunci când sunt utilizați în prezenta decizie.

(2)   Alți termeni tehnici folosiți în prezenta decizie au același înțeles cu termenii din anexa II la Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Normele prevăzute în prezenta decizie se aplică conturilor anuale ale Băncii Centrale Europene (BCE), care includ bilanțul, elementele înscrise în registrele BCE în afara bilanțului, contul de profit și pierdere, precum și anexele la conturile anuale ale BCE.

Articolul 3

Principii contabile fundamentale

Principiile contabile fundamentale definite la articolul 3 din Orientarea BCE/2010/20 se aplică și în sensul prezentei decizii.

Articolul 4

Înregistrarea elementelor de activ și pasiv

Un activ/pasiv financiar sau de alt tip este recunoscut în bilanțul BCE numai în conformitate cu articolul 4 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 5

Metoda de înregistrare economică și metoda de înregistrare la data decontării

Normele prevăzute la articolul 5 din Orientarea BCE/2010/20 se aplică la prezenta decizie.

CAPITOLUL II

STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ

Articolul 6

Structura bilanțului

Structura bilanțului se bazează pe structura stabilită în anexa I.

Articolul 7

Provizion pentru riscul valutar, riscul ratei dobânzii, riscul de credit și riscul privind prețul aurului

Luând în considerare natura activităților BCE, Consiliul guvernatorilor poate constitui în bilanțul BCE un provizion pentru riscul valutar, riscul ratei dobânzii, riscul de credit și riscul privind prețul aurului. Consiliul guvernatorilor decide cu privire la nivelul și utilizarea provizionului pe baza unei estimări motivate a expunerilor BCE la risc.

Articolul 8

Norme de evaluare a elementelor din bilanț

(1)   Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează cursurile și ratele curente de pe piață, cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în anexa I.

(2)   Reevaluarea aurului, a instrumentelor în valută externă, a titlurilor de valoare altele decât cele clasificate ca păstrate până la scadență și ca titluri de valoare netranzacționabile, precum și a instrumentelor financiare, atât în bilanț, cât și în afara bilanțului, se efectuează la sfârșitul anului, la cursurile și ratele medii ale pieței.

(3)   Nu se face distincție între diferențele din reevaluare la preț și la curs de schimb pentru aur, dar se înregistrează o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul monedei euro pe unitate de măsură definită a aurului, preț determinat de cursul de schimb EUR/USD valabil la data reevaluării trimestriale. În cazul schimburilor valutare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare monedă în parte, inclusiv tranzacțiile din bilanț și din afara bilanțului. În sensul prezentului articol, deținerile de DST, inclusiv pozițiile în valută externă individuale desemnate care stau la baza coșului DST, sunt înregistrate ca o singură poziție. Pentru titlurile de valoare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare cod în parte, adică același tip/număr ISIN. Titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară sau incluse la postul „Alte active financiare” sau „Diverse” sunt înregistrate ca poziții separate.

(4)   Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență sunt înregistrate ca poziții separate, se evaluează la costurile amortizate și fac obiectul deprecierii. Același tratament se aplică titlurilor de valoare netranzacționabile. Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență pot fi vândute înainte de scadență în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)	în cazul în care cantitatea vândută este considerată a fi nesemnificativă în comparație cu suma totală a portofoliului de titluri de valoare păstrate până la scadență;

(b)	în cazul în care titlurile de valoare sunt vândute în luna în care se regăsește data scadenței;

(c)	în circumstanțe excepționale, precum o deteriorare semnificativă a solvabilității creditorului, sau ca urmare a unei decizii de politică monetară explicită a Consiliului guvernatorilor.

Articolul 9

Tranzacții reversibile

Tranzacțiile reversibile se înregistrează în conformitate cu articolul 8 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 10

Instrumente de capitaluri proprii tranzacționabile

Instrumentele de capitaluri proprii tranzacționabile se înregistrează în conformitate cu articolul 9 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 11

Acoperirea riscului ratei dobânzii cu privire la titlurile de valoare cu instrumente derivate

Acoperirea riscului ratei dobânzii se înregistrează în conformitate cu articolul 10 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 12

Instrumente sintetice

Instrumentele sintetice se înregistrează în conformitate cu articolul 11 din Orientarea BCE/2010/20.

CAPITOLUL III

CONSTATAREA REZULTATELOR

Articolul 13

Constatarea rezultatelor

(1)   Articolul 13 alineatele (1), (2), (3), (5) și (7) din Orientarea BCE/2010/20 se aplică la constatarea rezultatelor.

(2)   Disponibilitățile din conturile speciale de reevaluare provenite din contribuțiile prevăzute la articolul 48.2 din Statutul SEBC în privința băncilor centrale ale statelor membre pentru care derogările au fost abrogate se utilizează pentru a compensa descreșterile de valoare rezultate din reevaluare, atunci când acestea depășesc câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul standard de reevaluare corespunzător, prevăzut la articolul 13 alineatul (1) litera (c) din Orientarea BCE/2010/20, înainte de compensarea acestor descreșteri de valoare în conformitate cu articolul 33.2 din Statutul SEBC. Disponibilitățile din conturile speciale de reevaluare în aur, valută externă și titluri de valoare se reduc pro rata în cazul unei reduceri a disponibilităților în activele respective.

Articolul 14

Costul tranzacțiilor

Articolul 14 din Orientarea BCE/2010/20 se aplică prezentei decizii.

CAPITOLUL IV

NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI

Articolul 15

Norme generale

Articolul 15 din Orientarea BCE/2010/20 se aplică prezentei decizii.

Articolul 16

Tranzacții valutare la termen (forward)

Tranzacțiile valutare la termen se înregistrează în conformitate cu articolul 16 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 17

Swap-uri valutare

Swap-urile valutare se înregistrează în conformitate cu articolul 17 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 18

Contracte futures

Contractele futures se înregistrează în conformitate cu articolul 18 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 19

Swap-uri pe rata dobânzii

Swap-urile pe rata dobânzii se înregistrează în conformitate cu articolul 19 din Orientarea BCE/2010/20. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului se amortizează în anii ulteriori prin metoda liniară. În cazul swap-urilor forward pe rata dobânzii amortizarea începe de la data valutei tranzacției.

Articolul 20

Contracte forward pe rata dobânzii

Contractele forward pe rata dobânzii se înregistrează în conformitate cu articolul 20 din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 21

Tranzacții la termen (forward) cu titluri de valoare

Tranzacțiile la termen cu titluri de valoare se înregistrează în conformitate cu metoda A prevăzută la articolul 21 alineatul (1) din Orientarea BCE/2010/20.

Articolul 22

Opțiuni

Opțiunile se înregistrează în conformitate cu articolul 22 din Orientarea BCE/2010/20.

CAPITOLUL V

BILANȚUL ANUAL PUBLICAT ȘI CONTUL ANUAL DE PROFIT ȘI PIERDERE PUBLICAT

Articolul 23

Formate

(1)   Structura bilanțului anual publicat al BCE respectă modelul din anexa II.

(2)   Structura contului anual de profit și pierdere publicat respectă modelul din anexa III.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 24

Dezvoltarea, aplicarea și interpretarea normelor

(1)   La interpretarea prezentei decizii, se ține seama de lucrările pregătitoare, de principiile contabile armonizate de dreptul Uniunii și de standardele internaționale de contabilitate general acceptate.

(2)   În cazul în care un anumit tratament contabil nu este prevăzut de prezenta decizie și în absența unei decizii contrare a Consiliului guvernatorilor, BCE respectă principiile de evaluare în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, astfel cum au fost adoptate de Uniunea Europeană, aplicabile activităților și conturilor BCE.

Articolul 25

Abrogare

Decizia BCE/2006/17 se abrogă. Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 31 decembrie 2010.

---

(1)  JO L 348, 11.12.2006, p. 38.

(2)  JO L 348, 11.12.2006, p. 1.

(3)  A se vedea pagina 31 din prezentul Jurnal Oficial.

---

---

---

---

---

---

9.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 35/17

---

DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 25 noiembrie 2010

privind repartizarea venitului monetar al băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro

(reformare)

(BCE/2010/23)

(2011/66/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), în special articolul 32,

întrucât:

(1)

Decizia BCE/2001/16 din 6 decembrie 2001 privind repartizarea venitului monetar al băncilor centrale naționale ale statelor membre participante începând cu exercițiul financiar 2002 (1) a fost modificată substanțial de mai multe ori (2). Urmează a fi adoptate modificări suplimentare, prin urmare această decizie ar trebui reformată pentru claritate.

(2)

În temeiul articolului 32.1 din Statutul SEBC, venitul monetar este venitul acumulat de BCN ca urmare a exercitării funcției de politică monetară. Conform articolului 32.2 din Statutul SEBC, valoarea venitului monetar al fiecărei BCN este egală cu venitul anual al acesteia obținut din activele deținute în contrapartidă cu bancnotele aflate în circulație și cu depozitele constituite de instituțiile de credit. Aceste active trebuie identificate de BCN în conformitate cu liniile directoare stabilite de Consiliul guvernatorilor. BCN trebuie să identifice activele rezultate din exercitarea funcției de politică monetară drept active deținute în contrapartidă cu bancnotele în circulație și depozitele constituite de instituțiile de credit. În temeiul articolului 32.4 din Statutul SEBC, din cuantumul venitului monetar al fiecărei BCN se scade o sumă echivalentă cu dobânda plătită de respectiva BCN pentru depozitele constituite de instituțiile de credit, în conformitate cu articolul 19.

(3)	În temeiul articolului 32.5 din Statutul SEBC, suma veniturilor monetare ale BCN se repartizează între acestea proporțional cu cotele vărsate la capitalul Băncii Centrale Europene (BCE).

(4)

În temeiul articolelor 32.6 și 32.7 din Statutul SEBC, Consiliul guvernatorilor este împuternicit să adopte orientări pentru compensarea și decontarea de către BCE a soldurilor provenite din repartizarea venitului monetar și de a adopta orice alte măsuri necesare în vederea aplicării articolului 32.

(5)

În temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (3), BCE și BCN pun în circulație bancnote euro. Articolul 15 din acest regulament prevede că bancnotele cu valoarea nominală exprimată în unități monetare naționale rămân mijloace legale de plată în cadrul limitelor lor teritoriale termen de maximum șase luni de la data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro. Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro ar trebui astfel considerat un an special, deoarece bancnotele aflate în circulație cu valoare nominală exprimată în unități monetare naționale pot reprezenta în continuare un procent semnificativ din valoarea totală a bancnotelor aflate în circulație.

(6)

Articolul 15 alineatul (1) din Orientarea BCE/2006/9 din 14 iulie 2006 privind anumite pregătiri în vederea substituirii monedei fiduciare cu moneda euro și privind alimentarea anticipată și alimentarea anticipată secundară cu bancnote și monede metalice euro în afara zonei euro (4) prevede că bancnotele euro care au făcut obiectul alimentării anticipate a contrapărților eligibile se debitează în conturile respectivelor contrapărți deschise la BCN a lor la valoarea lor nominală, în conformitate cu următorul „model linear de debitare”: suma totală a bancnotelor euro care au făcut obiectul alimentării anticipate se debitează în trei rate egale, la data decontării primei, celei de a patra și celei de a cincea operațiuni principale de refinanțare a Eurosistemului care urmează datei substituirii monedei fiduciare cu moneda euro. Calcularea venitului monetar pentru anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro trebuie să țină cont de acest „model de debitare lineară”.

(7)

Prezenta decizie este legată de Decizia BCE/2010/29 din 13 decembrie 2010 privind emisiunea de bancnote euro (5) care prevede că BCE și BCN emit bancnote euro. Decizia BCE/2010/29 stabilește repartizarea între BCN a bancnotelor euro aflate în circulație proporțional cu cotele vărsate de acestea la capitalul BCE. Aceeași decizie alocă BCE 8 % din valoarea totală a bancnotelor euro aflate în circulație. Repartizarea bancnotelor euro între membrii Eurosistemului generează solduri intra-Eurosistem. Remunerarea acestor solduri intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație are un efect direct asupra venitului fiecărui membru al Eurosistemului și, prin urmare, ar trebui să fie reglementată de prezenta decizie. Venitul acumulat de BCE în cadrul remunerării creanțelor sale intra-Eurosistem asupra BCN în legătură cu propria cotă de bancnote euro aflate în circulație ar trebui, în principiu, să fie distribuit către BCN în conformitate cu Decizia BCE/2010/24 din 25 noiembrie 2010 privind distribuirea provizorie a venitului Băncii Centrale Europene rezultat din bancnotele euro în circulație și provenit din titlurile de valoare achiziționate în cadrul programului privind piețele titlurilor de valoare (6), proporțional cu cotele acestora din grila de repartiție pentru capitalul subscris în cursul aceluiași exercițiu financiar în care intervine acumularea.

(8)

Soldul net al creanțelor și angajamentelor intra-Eurosistem aferent bancnotelor euro aflate în circulație ar trebui remunerat prin aplicarea unui criteriu obiectiv de definire a costului banilor. În acest context, se recomandă folosirea ratei dobânzii aplicabile operațiunilor principale de refinanțare folosite de Eurosistem în licitațiile sale pentru operațiunile principale de refinanțare.

(9)

Angajamentele nete intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație trebuie incluse în baza de calcul în scopul calculării venitului monetar al BCN conform articolului 32.2 din Statutul SEBC, deoarece sunt echivalente bancnotelor aflate în circulație. Decontarea dobânzii pe soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație va determina, prin urmare, distribuirea către BCN a unei sume considerabile din venitul monetar al Eurosistemului, proporțional cu cotele vărsate ale acestora la capitalul BCE. Aceste solduri intra-Eurosistem ar trebui ajustate pentru a permite adaptarea treptată a bilanțurilor și a conturilor de profit și pierderi ale BCN. Ajustările ar trebui să se bazeze pe valoarea bancnotelor aflate în circulație ale fiecărei BCN într-o perioadă anterioară introducerii bancnotelor euro. Aceste ajustări ar trebui aplicate anual conform unei formule fixe pentru o perioadă ulterioară de maximum cinci ani.

(10)

Ajustările aduse soldurilor intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație au fost calculate pentru a compensa orice modificare semnificativă a pozițiilor BCN în ceea ce privește veniturile, determinată de introducerea bancnotelor euro și de repartizarea ulterioară a venitului monetar.

(11)	Normele generale prevăzute la articolul 32 din Statutul SEBC se aplică, de asemenea, venitului rezultat din anularea bancnotelor euro care au fost retrase din circulație.

(12)

Articolul 32.5 din Statutul SEBC precizează faptul că suma veniturilor monetare ale BCN se repartizează între acestea proporțional cu cotele acestora vărsate la capitalul BCE. În conformitate cu articolul 32.7 din Statutul SEBC, Consiliul guvernatorilor este competent să ia orice alte măsuri necesare în vederea aplicării articolului 32. Este inclusă aici și competența de a ține seama și de alți factori cu ocazia adoptării unei decizii cu privire la repartizarea venitului rezultat din anularea bancnotelor euro care au fost retrase din circulație. În acest context, principiile egalității de tratament și echității impun luarea în considerare a perioadei de timp în care au fost emise bancnotele euro retrase. Grila de repartiție pentru acest venit specific trebuie, prin urmare, să reflecte atât cota aferentă din capitalul BCE, cât și durata fazei de emisiune.

(13)	Retragerea bancnotelor euro trebuie reglementată prin decizii separate, adoptate potrivit articolului 5 din Decizia BCE/2003/4 din 20 martie 2003 privind valorile nominale, specificațiile, reproducerea, schimbul și retragerea bancnotelor euro (7),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii:

(a)	„BCN” (NCB) înseamnă o bancă centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro;

(b)	„baza de calcul” (liability base) înseamnă valoarea pasivelor calificate din cadrul bilanțului fiecărei BCN, stabilită în conformitate cu anexa I la prezenta decizie;

(c)	„active identificabile” (earmarkable assets) înseamnă valoarea activelor deținute în contrapartidă cu baza de calcul în bilanțul fiecărei BCN, stabilită în conformitate cu anexa II la prezenta decizie;

(d)	„soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație” (intra-Eurosystem balances on euro banknotes in circulation) înseamnă creanțele și angajamentele apărute între o BCN și BCE și între o BCN și celelalte BCN, ca rezultat al aplicării articolului 4 din Decizia BCE/2010/29;

(e)

„grila de repartiție pentru capitalul subscris” (subscribed capital key) înseamnă cotele, exprimate în procente, pe care BCN le dețin în capitalul subscris al BCE, care rezultă din aplicarea cu privire la BCN a ponderilor din grila de repartiție prevăzută la articolul 29.1 din Statutul SEBC și care sunt aplicabile pentru exercițiul financiar relevant;

(f)

„instituție de credit” (credit institution) înseamnă fie (a) o instituție de credit în sensul articolului 2 și al articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (8), astfel cum au fost transpuse în legislația națională, care este supusă supravegherii de către o autoritate competentă; fie (b) o altă instituție de credit, în sensul articolului 123 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care este supusă verificării de un nivel comparabil cu supravegherea efectuată de o autoritate competentă;

(g)	„BA” (HBS – harmonised balance sheet) înseamnă bilanțul armonizat astfel cum este prevăzut în anexa VIII la Orientarea BCE/2010/20 din 11 noiembrie 2010 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (9);

(h)

„rata de referință” (reference rate) înseamnă cea mai recentă rată a dobânzii marginale care este disponibilă și folosită de Eurosistem în licitațiile sale pentru operațiuni principale de refinanțare conform punctului 3.1.2 din anexa I la Orientarea BCE/2000/7 din 31 august 2000 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului (10). Dacă, în vederea decontării, se efectuează în aceeași zi mai mult de o operațiune principală de refinanțare, se folosește media simplă a ratelor marginale ale operațiunilor efectuate în paralel;

(i)	„data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro” (cash changeover date) înseamnă data la care bancnotele și monedele euro dobândesc calitatea de mijloc legal de plată într-un stat membru a cărui monedă este euro;

(j)	„perioada de referință” (reference period) înseamnă o perioadă de 24 de luni care începe cu 30 de luni înainte de data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro;

(k)	„anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro” (cash changeover year) înseamnă o perioadă de 12 luni care începe de la data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro;

(l)

„curs de schimb zilnic de referință” (daily foreign exchange reference rate) înseamnă cursul de schimb zilnic de referință, stabilit pe baza procedurii de concertare zilnică regulată între băncile centrale din cadrul și din afara Sistemului European al Băncilor Centrale, care în mod normal are loc la 14:15, ora Europei Centrale;

(m)	„bancote euro retrase” (withdrawn euro banknotes) înseamnă orice tip sau serie de bancnote euro care au fost retrase din circulație printr-o decizie a Consiliului guvernatorilor adoptată în conformitate cu articolul 5 din Decizia BCE/2003/4;

(n)	„grila pentru emisiunea de bancnote euro” (issue key) înseamnă valoarea medie a grilei de repartiție pentru capitalul subscris pe parcursul fazei de emisiune a unui tip sau a unei serii de bancnote euro retrase;

(o)

„faza de emisiune” (issue phase), în legătură cu un anumit tip sau o anumită serie de bancnote euro, înseamnă perioada cuprinsă între data la care prima emisiune a unei bancnote euro de acest tip sau din această serie este înregistrată în baza de calcul și data la care ultima emisiune a unei bancnote euro de acest tip sau din această serie este înregistrată în baza de calcul;

(p)	„a anula” (to write off) înseamnă a elimina bancnotele euro retrase din postul de bilanț „bancnote în circulație”.

Articolul 2

Soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație

(1)   Soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație se calculează lunar și se înscriu în registrele BCE și BCN în prima zi lucrătoare a lunii, având data valutei din ultima zi lucrătoare din luna precedentă.

Atunci când un stat membru adoptă moneda euro, calcularea soldurilor intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație în conformitate cu primul paragraf se înscriu în registrele BCE și BCN cu data valutei de la data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro.

Pentru perioada 1-31 ianuarie a primului an din care se va aplica fiecare ajustare cincinală prevăzută la articolul 29.3 din Statutul SEBC, soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor aflate în circulație se calculează pe baza grilei ajustate de repartiție pentru capitalul subscris aplicate la soldurile aferente volumului total de bancnote euro aflate în circulație la data de 31 decembrie a anului anterior.

(2)   Soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație, inclusiv cele rezultate din aplicarea articolului 4 din prezenta decizie, se remunerează la rata de referință.

(3)   Remunerarea menționată la alineatul (2) se decontează trimestrial prin plăți TARGET2.

Articolul 3

Metoda de evaluare a venitului monetar

(1)   Valoarea venitului monetar al fiecărei BCN se determină prin măsurarea venitului efectiv obținut din activele identificabile înscrise în registrele acesteia. Ca excepții, se consideră că aurul nu generează venit și că titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară în temeiul Deciziei BCE/2009/16 privind punerea în aplicare a programului de achiziționare de obligațiuni garantate (11) generează venit la rata de referință.

(2)   Dacă valoarea activelor identificabile ale unei BCN este mai mare sau mai mică decât valoarea bazei sale de calcul, diferența se compensează aplicând la valoarea diferenței rata de referință.

Articolul 4

Ajustări aduse soldurilor intra-Eurosistem

(1)   Pentru calcularea venitului monetar, soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație ale fiecărei BCN se ajustează cu o sumă compensatorie determinată în conformitate cu următoarea formulă:

C = (K – A) × S

unde:

C	este suma compensatorie;
K	este suma în euro pentru fiecare BCN care rezultă din aplicarea grilei de repartiție pentru capitalul subscris la valoarea medie a bancnotelor aflate în circulație în cursul perioadei de referință, cantitatea de bancnote aflate în circulație exprimate în moneda națională a statului membru care adoptă moneda euro fiind convertită în euro la cursul de schimb zilnic de referință în cursul perioadei de referință;
A	este valoarea medie în euro, pentru fiecare BCN, a bancnotelor aflate în circulație în cursul perioadei de referință, convertite în euro la cursul de schimb zilnic de referință în cursul perioadei de referință;
S	este următorul coeficient corespunzător fiecărui exercițiu financiar, începând cu data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro: Exercițiul financiar Coeficient Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro 1 Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro plus un an 0,8606735 Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro plus doi ani 0,7013472 Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro plus trei ani 0,5334835 Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro plus patru ani 0,3598237 Anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro plus cinci ani 0,1817225

(2)   Totalul sumelor compensatorii ale BCN este zero.

(3)   Sumele compensatorii se calculează de fiecare dată când un stat membru adoptă moneda euro sau când se modifică grila de repartiție pentru capitalul subscris al BCE.

(4)   Atunci când o BCN intră în Eurosistem, suma sa compensatorie este alocată celorlalte BCN proporțional cu cotele corespunzătoare ale celorlalte BCN din grila de repartiție pentru capitalul subscris, cu semnul (+/–) inversat, și se va adăuga la orice alte sume compensatorii deja aplicabile pentru alte BCN.

(5)   Sumele compensatorii și înregistrările din contabilitate destinate să echilibreze respectivele sume compensatorii se înscriu în conturi intra-Eurosistem distincte în contabilitatea fiecărei BCN, cu data valutei de la data substituirii monedei fiduciare cu moneda euro și cu aceeași dată a valutei pentru fiecare an ulterior din perioada de ajustare. Înregistrările din contabilitate destinate echilibrării sumelor compensatorii nu se remunerează.

(6)   Prin derogare de la alineatul (1), la apariția unor evenimente specifice legate de modificări în circuitul bancnotelor, astfel cum sunt descrise în anexa III la prezenta decizie, soldurile intra-Eurosistem aferente bancnotelor euro aflate în circulație ale fiecărei BCN se ajustează în conformitate cu dispozițiile anexei respective.

(7)   Ajustările soldurilor intra-Eurosistem prevăzute în prezentul articol încetează a se mai aplica începând cu prima zi a celui de al șaselea an de la anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro.

Articolul 5

Calcularea și repartizarea venitului monetar

(1)   Venitul monetar al fiecărei BCN este calculat zilnic de către BCE. Calculul se bazează pe datele contabile raportate de BCN către BCE. BCE informează trimestrial BCN cu privire la sumele cumulative.

(2)   Valoarea venitului monetar al fiecărei BCN se reduce cu valoarea echivalentă oricărei dobânzi acumulate sau plătite în legătură cu pasivele incluse în baza de calcul și în conformitate cu orice decizie a Consiliului guvernatorilor adoptată în temeiul articolului 32.4 al doilea paragraf din Statutul SEBC.

(3)   Repartizarea venitului monetar al fiecărei BCN proporțional cu grila de repartiție pentru capitalul subscris are loc la finele fiecărui exercițiu financiar.

Articolul 6

Calcularea și repartizarea venitului rezultat din anularea bancnotelor euro

(1)   Bancnotele euro retrase fac parte în continuare din baza de calcul până la momentul la care unul dintre următoarele două evenimente se produce primul: sunt schimbate sau sunt anulate.

(2)   Consiliul guvernatorilor poate decide să anuleze bancnotele euro retrase și, în acest caz, specifică data anulării și valoarea totală a provizionului ce urmează să fie constituit în privința acelor bancnote euro retrase ce urmează să fie schimbate.

(3)   Bancnotele euro retrase sunt anulate astfel:

(a)

la data anulării, posturile „Bancnote în circulație” din bilanțurile BCE și BCN se diminuează cu valoarea totală a bancnotelor euro retrase care se află încă în circulație. În acest scop, valorile efective ale bancnotelor euro retrase care au fost puse în circulație se ajustează la valorile lor proporționale calculate în conformitate cu grila pentru emisiunea de bancnote euro, iar diferențele se decontează între BCE și BCN;

(b)	valoarea ajustată a bancnotelor euro retrase este anulată în postul de bilanț „Bancnote în circulație” și se trece în conturile de profit și pierdere ale BCN;

(c)	fiecare BCN constituie un provizion pentru bacnotele euro retrase care urmează să fie schimbate. Acest provizion este echivalent cu cota BCN respective din valoarea totală a provizionului calculată cu ajutorul grilei pentru emisiunea de bancnote euro.

(4)   Bancnotele euro retrase care sunt schimbate după data anulării se înregistrează în contabilitatea BCN care le-a acceptat. Intrarea de bancnote euro retrase se redistribuie între BCN cel puțin o dată pe an prin aplicarea grilei pentru emisiunea de bacnote euro, iar diferențele se decontează între acestea. Fiecare BCN compensează valoarea proporțională cu provizionul său sau, în cazul în care intrarea este mai mare decât provizionul, înregistrează costul corespondent în contul său de profit și pierdere.

(5)   Consiliul guvernatorilor reexaminează anual valoarea totală a provizionului.

Articolul 7

Abrogare

Decizia BCE/2001/16 se abrogă. Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 31 decembrie 2010.

---

(1)  JO L 337, 20.12.2001, p. 55.

(2)  A se vedea anexa IV.

(3)  JO L 139, 11.5.1998, p. 1.

(4)  JO L 207, 28.7.2006, p. 39.

(5)  A se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial. Decizia BCE/2010/29 a fost adoptată înainte de publicarea Deciziei BCE/2010/23.

(6)  Nepublicată încă în Jurnalul Oficial. Decizia BCE/2010/24 a fost adoptată înainte de publicarea Deciziei BCE/2010/23.

(7)  JO L 78, 25.3.2003, p. 16.

(8)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(9)  A se vedea pagina 31 din prezentul Jurnal Oficial.

(10)  JO L 310, 11.12.2000, p. 1.

(11)  JO L 175, 4.7.2009, p. 18.

---

---

---

---

---

---

9.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 35/26

---

DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 13 decembrie 2010

privind emisiunea de bancnote euro

(reformare)

(BCE/2010/29)

(2011/67/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 128 alineatul (1),

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), în special articolul 16,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 128 alineatul (1) din tratat și al articolului 16 din Statutul SEBC, Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE) este singurul împuternicit să autorizeze emisiunea de bancnote euro în cadrul Uniunii. În temeiul acelorași dispoziții, BCE și BCN pot emite bancnote euro, acestea fiind singurele bancnote cu statut de mijloc legal de plată în statele membre a căror monedă este euro. Legislația Uniunii a prevăzut un sistem format dintr-o pluralitate de emitenți de bancnote. BCE și BCN emit bancnotele euro.

(2)

În temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (1), la 1 ianuarie 2002, BCE și BCN au pus în circulație bancnote cu valoare nominală exprimată în euro. Bancnotele euro constituie expresia aceleiași monede unice și fac obiectul unui regim juridic unitar.

(3)	Emisiunea de bancnote euro nu trebuie să fie supusă unor limite cantitative sau de alt tip, având în vedere faptul că punerea în circulație a bancnotelor este un proces determinat de cerere.

(4)

Decizia BCE/2003/4 din 20 martie 2003 privind valorile nominale, specificațiile, reproducerea, schimbul și retragerea bancnotelor euro (2) conține norme comune privind bancnotele euro. BCE a stabilit specificații tehnice comune pentru bancnotele euro și măsuri de control al calității în vederea asigurării respectării acestor specificații. În consecință, toate bancnotele euro au același aspect fizic și același grad de calitate și nu există nicio distincție între bancnotele cu aceeași valoare nominală.

(5)

Toate bancnotele euro trebuie să facă obiectul unor condiții identice de acceptare și prelucrare de către membrii Eurosistemului, indiferent de membrul care le-a pus în circulație. Practica repatrierii la banca centrală emitentă a bancnotelor cu valoare nominală exprimată în unități din moneda națională nu se aplică bancnotelor euro. Regimul de emisiune a bancnotelor euro se bazează pe principiul nerepatrierii bancnotelor euro.

(6)

În temeiul articolului 29.1 din Statutul SEBC, fiecărei bănci centrale membre a Sistemului European al Băncilor Centrale i se atribuie o pondere în grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE, astfel cum este prevăzut în Decizia BCE/2008/23 din 12 decembrie 2008 privind cotele procentuale ale băncilor centrale naționale în grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul Băncii Centrale Europene (3); această pondere se determină în funcție de populație și de produsul intern brut al fiecărui stat membru și reglementează contribuțiile la capitalul BCE, transferurile activelor din rezervele valutare ale BCN către BCE, alocarea venitului monetar al BCN și distribuirea profiturilor și suportarea în comun a pierderilor BCE.

(7)

Bancnotele euro sunt mijloace legale de plată în toate statele membre a căror monedă este euro, circulă în mod liber în cadrul zonei euro, sunt reemise de membrii Eurosistem și pot fi păstrate sau utilizate și în afara zonei euro. Prin urmare, elementele de pasiv aferente emisiunii valorii totale de bancnote euro în circulație ar trebui alocate membrilor Eurosistemului conform unui criteriu obiectiv. Un criteriu adecvat este cota fiecărei BCN din capitalul vărsat al BCE. Această cotă este rezultatul aplicării proporționale în privința BCN a grilei de repartiție pentru subscrierea capitalului prevăzută la articolul 29.1 din Statutul SEBC. Întrucât acest criteriu nu se aplică în ceea ce privește BCE, cota procentuală de bancnote euro care urmează să fie emise de către BCE urmează a fi stabilită de Consiliul guvernatorilor.

(8)

În temeiul articolului 9.2. și al articolului 12.1 din Statutul SEBC, prin care se instituie principiul descentralizării operațiunilor Eurosistemului, BCN primesc sarcina de a pune în circulație și de a retrage din circulație toate bancnotele euro, inclusiv cele emise de BCE. În conformitate cu acest principiu, gestionarea operativă a bancnotelor euro este de asemenea realizată de BCN.

(9)

Diferența dintre valoarea bancnotelor euro alocate fiecărei BCN conform grilei de alocare a bancnotelor și valoarea bancnotelor euro pe care BCN în cauză le pune în circulație trebuie să determine solduri intra-Eurosistem. Dat fiind faptul că nu pune în circulație bancnote euro, BCE ar trebui să dețină creanțe intra-Eurosistem asupra BCN pentru o valoare echivalentă cotei de bancnote euro pe care le emite. Plata acestor solduri intra-Eurosistem are efect asupra pozițiilor de venit ale BCN și intră astfel sub incidența Deciziei BCE/2010/23 din 25 noiembrie 2010 privind alocarea venitului monetar al băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (4), în temeiul articolului 32 din Statutul SEBC.

(10)

Conform articolului 1 din Decizia 2010/416/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 în temeiul articolului 140 alineatul (2) din Tratat privind adoptarea de către Estonia a monedei euro la 1 ianuarie 2011 (5), Estonia îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro, iar derogarea care i-a fost acordată în temeiul articolului 4 din Actul de aderare din 2003 (6) se abrogă de la 1 ianuarie 2011.

(11)

Având în vedere faptul că Estonia va adopta moneda euro la 1 ianuarie 2011, Decizia BCE/2001/15 din 6 decembrie 2001 privind emisiunea de bancnote euro (7) trebuie modificată în vederea stabilirii grilei de alocare a bancnotelor, aplicabilă de la 1 ianuarie 2011. Întrucât Decizia BCE/2001/15 a fost deja modificată de mai multe ori, este necesară reformarea acesteia în scopul asigurării clarității,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii:

(a)	„BCN” înseamnă banca centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro;

(b)	„bancnote euro” înseamnă bancnotele care respectă cerințele prevăzute în Decizia BCE/2003/4 și specificațiile tehnice stabilite de Consiliul guvernatorilor;

(c)

„grila de repartiție pentru capitalul subscris” înseamnă cotele (exprimate în procente) pe care BCN le dețin în capitalul subscris al BCE rezultate din aplicarea la BCN a ponderilor din grila de repartiție prevăzute la articolul 29.1 din Statutul SEBC și aplicabile pentru exercițiul financiar relevant;

(d)

„grila pentru alocarea bancnotelor” înseamnă procentele care rezultă prin luarea în calcul a cotei BCE din emisiunea totală de bancnote euro și prin aplicarea grilei de repartiție pentru capitalul subscris (rotunjită până la cel mai apropiat multiplu de 0,0005 dintr-un punct procentual) la cota BCN din acest total. În cazul în care suma procentelor rezultate nu este egală cu 100 %, diferența se compensează astfel: (i) dacă totalul este mai mic de 100 %, prin adăugarea a 0,0005 dintr-un punct procentual la cele mai mici cote, în ordine crescătoare, până la obținerea unui total de exact 100 %; sau (ii) dacă totalul este mai mare de 100 %, prin scăderea a 0,0005 dintr-un punct procentual din cele mai mari cote, în ordine descrescătoare, până se obține exact 100 %. Anexa la prezenta decizie prezintă grila pentru alocarea bancnotelor care se aplică de la 1 ianuarie 2011.

Articolul 2

Emisiunea de bancnote euro

BCE și BCN emit bancnote euro.

Articolul 3

Obligațiile emitenților

(1)   BCN pun în circulație și retrag din circulație bancnotele euro și efectuează orice gestionare operativă a tuturor bancnotelor euro, inclusiv cele emise de BCE.

(2)   BCN acceptă toate bancnotele euro, la cererea deținătorului acestora, în vederea schimbului cu bancnote euro de aceeași valoare sau, în cazul titularilor de cont, în vederea creditării conturilor deținute la BCN de recepție.

(3)   BCN consideră toate bancnotele euro pe care le acceptă ca elemente de pasiv și le prelucrează în mod identic.

(4)   BCN nu transferă către alte BCN bancnotele euro pe care le acceptă și păstrează aceste bancnote euro disponibile pentru reemisiune. Cu titlu de excepție și în conformitate cu orice norme stabilite de Consiliul guvernatorilor BCE:

(a)	bancnotele euro deteriorate, avariate, uzate sau retrase pot fi distruse de BCN de recepție; și

(b)	bancnotele euro deținute de BCN pot fi redistribuite, din motive logistice, în cantități mari, în cadrul Eurosistemului.

Articolul 4

Alocarea bancnotelor euro în cadrul Eurosistemului

(1)   Valoarea totală a bancnotelor euro în circulație se alocă membrilor Eurosistemului prin aplicarea grilei pentru alocarea bancnotelor.

(2)   Diferența între valoarea bancnotelor euro alocate fiecărei BCN conform grilei pentru alocarea bancnotelor și valoarea bancnotelor euro pe care BCN în cauză le pune în circulație determină soldurile intra-Eurosistem. BCE deține creanțe intra-Eurosistem asupra BCN proporțional cu cotele lor din grila de repartiție pentru capitalul subscris, a căror valoare este echivalentă cu valoarea bancnotelor euro pe care le emite.

Articolul 5

Abrogare

Decizia BCE/2001/15 se abrogă. Trimiterile la decizia abrogată se consideră a fi trimiteri la prezenta decizie.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2011.

---

(1)  JO L 139, 11.5.1998, p. 1.

(2)  JO L 78, 25.3.2003, p. 16.

(3)  JO L 21, 24.1.2009, p. 66.

(4)  Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

(5)  JO L 196, 28.7.2010, p. 24.

(6)  Act privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(7)  JO L 337, 20.12.2001, p. 52.

---

---

---

9.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 35/31

---

ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 11 noiembrie 2010

privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale

(reformare)

(BCE/2010/20)

(2011/68/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), în special articolele 12.1, 14.3 și 26.4,

având în vedere contribuția adusă de Consiliul general al Băncii Centrale Europene (BCE) în conformitate cu articolul 46.2 a doua și a treia liniuță din Statutul SEBC,

întrucât:

(1)

Orientarea BCE/2006/16 din 10 noiembrie 2006 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (1) a fost modificată substanțial de mai multe ori și urmează să fie adoptate modificări suplimentare, în special cu privire la acoperirea riscului ratei dobânzii și reevaluarea deținerilor de DST, această decizie ar trebui reformată din motive de claritate.

(2)	În temeiul articolului 15 din Statutul SEBC, Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) are obligații de raportare.

(3)	În temeiul articolului 26.3 din Statutul SEBC, Comitetul executiv al BCE întocmește un bilanț consolidat al SEBC în scopuri analitice și operaționale.

(4)	În temeiul articolului 26.4 din Statutul SEBC, în vederea aplicării articolului 26 Consiliul guvernatorilor BCE stabilește normele necesare pentru standardizarea procedurilor contabile și a raportării financiare pentru operațiunile întreprinse de BCN.

(5)

Este necesară armonizarea datelor care sunt prezentate în situațiile financiare anuale publicate ale BCN și care privesc bancnotele euro aflate în circulație, remunerarea creanțelor/angajamentelor nete intra-Eurosistem care rezultă din alocarea bancnotelor euro în cadrul Eurosistemului și venitul monetar,

ADOPTĂ PREZENTA ORIENTARE:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

(1)   În sensul prezentei orientări:

(a)	„BCN” (NCB) înseamnă banca centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro;

(b)	„scopuri contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului” (Eurosystem accounting and financial reporting purposes) înseamnă obiectivele pentru care BCE elaborează situațiile financiare enumerate în anexa I, în conformitate cu articolele 15 și 26 din Statutul SEBC;

(c)	„entitate raportoare” (reporting entity) înseamnă BCE sau o BCN;

(d)	„dată de reevaluare trimestrială” (quarterly revaluation date) înseamnă data corespunzătoare ultimei zile calendaristice a unui trimestru;

(e)	„consolidare” (consolidation) înseamnă procesul contabil prin care datele financiare ale diferitelor entități juridice distincte sunt agregate ca și cum acestea ar forma o singură entitate;

(f)	„anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro” (cash changeover year) înseamnă perioada de 12 luni de la data la care monedele și bancnotele euro dobândesc statutul de mijloc legal de plată într-un stat membru a cărui monedă este euro;

(g)

„grila pentru alocarea bancnotelor” (banknote allocation key) înseamnă procentajele care rezultă prin luarea în calcul a cotei BCE din emisiunea totală de bancnote euro și prin aplicarea grilei de repartiție pentru capitalul subscris la cota BCN din acest total, în conformitate cu Decizia BCE/2010/29 din 13 decembrie 2010 privind emisiunea de bancnote euro (2);

(h)

„instituție de credit” (credit institution) înseamnă: (a) o instituție de credit în sensul articolului 2 și al articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (3), astfel cum au fost transpuse în legislația națională, care este supusă supravegherii de către o autoritate competentă; sau (b) o altă instituție de credit, în sensul articolului 123 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care este supusă verificării de un nivel comparabil cu supravegherea efectuată de o autoritate competentă.

(2)   Definițiile altor termeni tehnici utilizați de prezenta orientare sunt incluse în anexa II.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta orientare se aplică BCE și BCN în scopurile contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului.

(2)   Domeniul de aplicare a prezentei orientări este limitat la regimul contabil și de raportare financiară al Eurosistemului prevăzut de Statutul SEBC. Prin urmare, acesta nu se aplică rapoartelor și conturilor financiare naționale ale BCN. Pentru a asigura consecvența și comparabilitatea între Eurosistem și regimurile naționale, se recomandă ca BCN să respecte, în ceea ce privește rapoartele și conturile financiare naționale și în măsura în care este posibil, normele stabilite de prezenta orientare.

Articolul 3

Principii contabile fundamentale

Se aplică următoarele principii contabile fundamentale:

(a)   realitatea economică și transparența: metodele contabile și raportarea financiară reflectă realitatea economică, sunt transparente și respectă caracteristicile calitative inerente inteligibilității, pertinenței, credibilității și comparabilității. Tranzacțiile sunt înregistrate și prezentate în conformitate cu natura lor și realitatea economică, și nu doar în conformitate cu forma lor juridică;

(b)   prudența: evaluarea activelor și pasivelor și înregistrarea veniturilor se efectuează cu prudență. În contextul prezentei orientări, aceasta înseamnă că creșterile de valoare rezultate din reevaluare nu se înregistrează ca venituri în contul de profit și pierdere, ci sunt înregistrate direct într-un cont de reevaluare, și că descreșterile de valoare rezultate din reevaluare se înregistrează la sfârșitul anului în contul de profit și pierdere, în cazul în care depășesc câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul corespunzător de reevaluare. Cu toate acestea, principiul prudenței nu permite constituirea de rezerve ascunse sau declararea în mod deliberat eronată a elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere;

(c)   evenimente ulterioare datei bilanțului: activele și pasivele se ajustează în funcție de evenimentele care au loc între data bilanțului anual și data la care situațiile financiare sunt aprobate de organele competente, dacă aceste evenimente afectează situația activelor sau pasivelor la data bilanțului. În cazul în care evenimentele ulterioare datei bilanțului nu afectează situația activelor și pasivelor la data bilanțului, dar sunt importante deoarece omiterea lor din prezentare ar afecta capacitatea utilizatorilor situațiilor financiare de a efectua evaluări corecte și de a lua decizii adecvate, activele și pasivele aferente nu se ajustează, realizându-se doar o descriere a evenimentelor în cauză;

(d)   pragul de semnificație: nu se acceptă abateri de la normele contabile, inclusiv de la cele care afectează calcularea conturilor de profit și pierdere ale BCN individuale și ale BCE, cu excepția cazului în care aceste abateri pot fi considerate în mod rezonabil ca nesemnificative în contextul general și în ceea ce privește prezentarea conturilor financiare ale instituției raportoare;

(e)   principiul continuității activității: conturile sunt elaborate avându-se în vedere continuitatea operativă;

(f)   principiul contabilității de angajamente: veniturile și cheltuielile se înregistrează în exercițiul contabil în care sunt obținute sau efectuate, și nu în perioada în care sunt efectiv încasate sau plătite;

(g)   consecvența și comparabilitatea: criteriile de evaluare a elementelor din bilanț și de constatare a veniturilor se aplică în mod consistent, printr-o abordare comună și continuă în cadrul Eurosistemului, pentru a asigura comparabilitatea datelor din situațiile financiare.

Articolul 4

Înregistrarea elementelor de activ și pasiv

Un activ/pasiv financiar sau de alt tip este înregistrat în bilanțul entității raportoare numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)	este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului de activ sau de pasiv în cauză să fie încasat sau plătit de entitatea raportoare;

(b)	toate riscurile și avantajele aferente activului sau pasivului în cauză au fost transferate în mare parte entității raportoare;

(c)	costul sau valoarea activului pentru entitatea raportoare sau valoarea datoriei pot fi măsurate în mod corect.

Articolul 5

Metoda de înregistrare economică și metoda de înregistrare la data decontării

(1)   Metoda de înregistrare economică se utilizează ca bază pentru înregistrarea tranzacțiilor valutare, a instrumentelor financiare exprimate în valută externă și a veniturilor aferente. Metoda în cauză poate fi aplicată prin două tehnici diferite:

(a)	„metoda standard”, descrisă în capitolele III și IV și în anexa III; și

(b)	„metoda alternativă”, descrisă în anexa III.

(2)   Tranzacțiile cu titluri de valoare, inclusiv instrumentele de capitaluri proprii exprimate în valută externă, pot fi înregistrate în continuare în conformitate cu metoda de înregistrare la data decontării. Dobânzile acumulate aferente, inclusiv primele și disconturile, se înregistrează zilnic de la data decontării la vedere.

(3)   BCN pot utiliza fie metoda de înregistrare economică, fie metoda de înregistrare la data decontării pentru a înregistra orice tranzacții, instrumente financiare și dobânzi aferente exprimate în euro.

(4)   Cu excepția ajustărilor contabile de la sfârșitul trimestrului și de la sfârșitul anului și a elementelor raportate la „Alte active” și „Alte pasive”, cifrele incluse în raportul financiar zilnic efectuat în scopurile de raportare financiară ale Eurosistemului indică doar fluxurile de numerar din posturile din bilanț.

CAPITOLUL II

STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ

Articolul 6

Structura bilanțului

Structura bilanțului BCE și al BCN elaborat în scopurile de raportare financiară ale Eurosistemului se bazează pe structura stabilită în anexa IV.

Articolul 7

Norme de evaluare a elementelor din bilanț

(1)   Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează ratele și prețurile curente de pe piață, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa IV.

(2)   Reevaluarea aurului, a instrumentelor în valută externă, a titlurilor de valoare altele decât titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență și titluri de valoare netranzacționabile, precum și a instrumentelor financiare, atât din bilanț, cât și din afara bilanțului, se efectuează la data reevaluării trimestriale, la ratele și prețurile medii ale pieței. Acest lucru nu împiedică entitățile raportoare să-și reevalueze portofoliile mai frecvent pentru scopuri interne, cu condiția ca pe parcursul trimestrului elementele din bilanțul lor să fie raportate doar la valoarea de tranzacționare.

(3)   Nu se face distincție între diferențele din reevaluare la preț și la curs de schimb pentru aur, dar se înregistrează o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul în euro pe unitatea de măsură definită a aurului, preț determinat de cursul de schimb EUR/USD valabil la data reevaluării trimestriale. În cazul schimburilor valutare, inclusiv al tranzacțiilor din bilanț și din afara bilanțului, reevaluarea se efectuează pentru fiecare monedă în parte. În sensul prezentului articol, deținerile de DST, inclusiv pozițiile în valută externă individuale desemnate care stau la baza coșului DST, sunt înregistrate ca o singură poziție. Pentru titlurile de valoare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare cod în parte, adică același tip/număr ISIN. Titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară sau incluse la postul „Alte active financiare” sau „Diverse” sunt înregistrate ca poziții separate.

(4)   Înregistrările valorilor rezultate din reevaluare se stornează la sfârșitul următorului trimestru, cu excepția descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului; în cursul trimestrului, orice tranzacție se raportează la prețurile și ratele de tranzacționare.

(5)   Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență sunt considerate dețineri separate, se evaluează la costurile amortizate și fac obiectul deprecierii. Același tratament se aplică titlurilor de valoare netranzacționabile. Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență pot fi vândute înainte de scadență în oricare dintre următoarele situații:

(a)	în cazul în care cantitatea vândută este considerată a fi nesemnificativă în comparație cu suma totală a portofoliului de titluri de valoare păstrate până la scadență;

(b)	în cazul în care titlurile de valoare sunt vândute în luna în care se regăsește data scadenței;

(c)	în circumstanțe excepționale, precum o deteriorare semnificativă a solvabilității creditorului, sau ca urmare a unei decizii de politică monetară explicite a Consiliului guvernatorilor.

Articolul 8

Tranzacții reversibile

(1)   O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de report se înregistrează în pasivul bilanțului ca un depozit acceptat cu garanție, în timp ce elementul oferit ca garanție rămâne înscris în activul bilanțului. Titlurile de valoare vândute care urmează a fi răscumpărate în cadrul contractelor de report sunt înregistrate de entitatea raportoare, care trebuie să le răscumpere, ca și cum activele în cauză ar continua să facă parte din portofoliul din care au fost vândute.

(2)   O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de deport se înregistrează în activul bilanțului ca un credit acordat cu garanție la valoarea creditului acordat. Titlurile achiziționate în cadrul contractelor de deport nu se reevaluează, iar profitul sau pierderea rezultat(ă) nu se înregistrează în contul de profit și pierdere de către entitatea raportoare creditoare.

(3)   În cazul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare, titlurile rămân înscrise în bilanțul împrumutătorului. Aceste operațiuni se înregistrează în contabilitate în același mod ca și operațiunile de report. Dacă totuși titlurile împrumutate de entitatea raportoare, în calitate de împrumutat, nu sunt păstrate în contul său de custodie la sfârșit de an, aceasta constituie un provizion pentru pierderi, în cazul în care valoarea de piață a titlurilor în cauză a crescut de la data contractului operațiunii de împrumut. Entitatea împrumutată indică un element de pasiv pentru retransferul titlurilor, în cazul în care titlurile au fost vândute între timp.

(4)   Tranzacțiile cu aur garantate sunt înregistrate ca și contractele de report. Fluxurile de aur aferente acestor operațiuni garantate nu se înregistrează în situațiile financiare, iar diferența dintre prețurile la vedere și cele la termen ale operațiunii se înregistrează pe măsura acumulării.

(5)   Tranzacțiile reversibile, inclusiv operațiunile de împrumut de titluri de valoare, realizate în cadrul unui program automat de împrumut de titluri de valoare, se înregistrează în bilanț numai în cazul în care se furnizează o garanție sub formă de numerar plasat în contul BCN relevante sau al BCE.

Articolul 9

Instrumente de capitaluri proprii tranzacționabile

(1)   Prezentul articol se aplică instrumentelor de capitaluri proprii tranzacționabile, adică acțiunilor sau fondurilor de investiții în acțiuni, indiferent dacă tranzacțiile sunt efectuate direct de o entitate raportoare sau de un mandatar al acesteia, cu excepția activităților efectuate pentru fondurile de pensii, participații, investiții în filiale sau interese semnificative.

(2)   Instrumentele de capitaluri proprii exprimate în valută externă și divulgate la „Alte active” nu fac parte din poziția valutară globală, ci formează dețineri valutare distincte. Calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb se poate efectua fie prin metoda costului mediu net, fie prin metoda costului mediu.

(3)   Reevaluarea portofoliilor de acțiuni se efectuează în conformitate cu articolul 7 alineatul (2). Reevaluarea se efectuează pentru fiecare element în parte. Pentru fondurile de investiții în acțiuni, reevaluarea prețului se efectuează pe bază netă, și nu pe bază individuală, acțiune cu acțiune. Nu se fac compensări între acțiuni diferite sau între diferite fonduri de investiții în acțiuni.

(4)   Tranzacțiile se înregistrează în bilanț la prețul tranzacției.

(5)   Comisionul de brokeraj se înregistrează fie ca un cost al tranzacției care trebuie inclus în costul activului, fie ca cheltuieli în contul de profit și pierdere.

(6)   Valoarea dividendului cumpărat se include în costul instrumentului de capital propriu. La data fără dividend, atâta timp cât plata dividendului nu a fost încă încasată, valoarea dividendului cumpărat poate fi înregistrată ca element distinct.

(7)   Dividendele de încasat nu se înregistrează la sfârșitul perioadei, deoarece ele sunt deja reflectate în prețul de piață al instrumentelor de capitaluri proprii, cu excepția acțiunilor cotate în perioada fără dividend.

(8)   Emisiunile de acțiuni noi cu opțiune sunt înregistrate ca un activ separat la emisiune. Costul de achiziție se calculează pe baza costului mediu curent al instrumentului de capitaluri proprii, pe baza prețului de exercitare al drepturilor și pe baza raportului dintre instrumentele de capitaluri proprii existente și cele noi. În mod alternativ, prețul acțiunii cu opțiune se poate calcula pe baza valorii acțiunii cu opțiune pe piață, pe baza costului mediu curent al instrumentului de capitaluri proprii și pe baza prețului de piață al instrumentului de capitaluri proprii anterior emisiunii.

Articolul 10

Acoperirea riscului ratei dobânzii cu privire la titlurile de valoare cu instrumente derivate

(1)   Acoperirea riscului ratei dobânzii cu privire la un titlu de valoare cu un instrument derivat înseamnă desemnarea unui instrument derivat astfel încât modificarea valorii corecte a acestuia să compenseze modificarea valorii corecte a titlului de valoare acoperit rezultată din fluctuațiile ratelor dobânzii.

(2)   Instrumentele acoperite și cele de acoperire sunt recunoscute și tratate în conformitate cu dispozițiile generale, normele de evaluare, cerințele de constatare a rezultatelor și cerințele specifice instrumentelor care sunt incluse în prezenta orientare.

(3)   Prin derogare de la articolul 3 litera (b), articolul 7 alineatul (3), articolul 13 alineatele (1) și (2), articolul 14 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (d) și articolul 15 alineatul (2), în cazul evaluării unui titlu de valoare acoperit și a unui instrument derivat de acoperire se poate aplica următorul tratament alternativ:

(a)

titlul de valoare și instrumentul derivat sunt reevaluate și înregistrate în bilanț la valoarea de piață de la sfârșitul fiecărui trimestru. Următoarea abordare de evaluare asimetrică se aplică valorii nete a creșterilor/descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare cu privire la instrumentele acoperite și de acoperire: (i) o descreștere netă de valoare rezultată din reevaluare se înregistrează în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și se recomandă să fie amortizată pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit; și (ii) o creștere netă de valoare rezultată din reevaluare se înregistrează în contul de reevaluare și se stornează la următoarea dată de reevaluare;

(b)

acoperirea unui titlu de valoare deja deținut: în cazul în care costul mediu al unui titlu de valoare acoperit este diferit de prețul de piață al titlului respectiv la data inițierii acoperirii, se aplică următorul tratament: (i) creșterile de valoare de la acea dată rezultate din reevaluare ale titlului de valoare se înregistrează într-un cont de reevaluare, în timp ce descreșterile de valoare rezultate din reevaluare sunt înregistrate în contul de profit și pierdere; și (ii) dispozițiile de la litera (a) se aplică în cazul modificărilor valorilor de piață ulterioare datei inițierii acoperirii;

(c)	se recomandă ca soldul primelor și disconturilor neamortizate existent la data la care acoperirea a fost stabilită să fie amortizat pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit.

(4)   În cazul în care contabilitatea de acoperire este întreruptă, titlul de valoare și instrumentul derivat care au rămas în registrele entității raportoare vor fi evaluate ca instrumente independente de la data întreruperii, în conformitate cu normele generale prevăzute în prezenta orientare.

(5)   Tratamentul alternativ menționat la alineatul (3) poate fi aplicat doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare:

(a)

la data inițierii acoperirii există o documentație formală a relației de acoperire, a obiectivului de gestionare a riscului și a strategiei de realizare a acoperirii. Documentația respectivă include toate elementele următoare: (i) identificarea instrumentului derivat utilizat ca instrument de acoperire; (ii) identificarea titlului de valoare acoperit aferent; și (iii) o evaluare a eficienței instrumentului derivat de compensare a expunerii la modificări ale valorii corecte a titlului de valoare, expunere care poate fi atribuită riscului ratei dobânzii;

(b)

gradul de eficiență al acoperirii este considerat foarte ridicat și poate fi măsurat în mod corect. Trebuie evaluată atât eficiența prospectivă, cât și cea retrospectivă. Se recomandă ca: (i) eficiența prospectivă să fie măsurată prin compararea modificărilor anterioare ale valorii corecte a elementului acoperit cu modificările anterioare ale valorii corecte a elementului de acoperire sau prin demonstrarea unei corelări statistice ridicate între valoarea corectă a elementului acoperit și valoarea corectă a instrumentului de acoperire; și (ii) eficiența retrospectivă este demonstrată dacă raportul dintre câștigul/pierderea actual(ă) pentru elementul acoperit și câștigul/pierderea actual(ă) pentru instrumentul de acoperire este de 80 %-125 %.

(6)   Următoarele dispoziții se aplică în cazul acoperirii unui grup de titluri de valoare: mai multe titluri de valoare cu o rată a dobânzii similară pot fi agregate și acoperite ca grup numai dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite:

(a)	titlurile de valoare au o durată similară;

(b)	grupul de titluri de valoare este conform cu testul de eficiență atât din punct de vedere prospectiv, cât și din punct de vedere retrospectiv;

(c)	modificarea valorii corecte care poate fi atribuită riscului acoperit pentru fiecare titlu de valoare din grup este apreciată a fi aproximativ proporțională cu modificarea globală a valorii corecte care poate fi atribuită riscului acoperit al grupului de titluri de valoare.

Articolul 11

Instrumente sintetice

(1)   Instrumentele combinate în vederea constituirii unui instrument sintetic sunt recunoscute și tratate separat de alte instrumente, în conformitate cu dispozițiile generale, normele de evaluare, normele de recunoaștere a venitului și cerințele specifice diverselor instrumente prevăzute în prezenta orientare.

(2)   Prin derogare de la articolul 3 litera (b), articolul 7 alineatul (3), articolul 13 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2), în cazul evaluării instrumentelor sintetice se poate aplica următorul tratament alternativ:

(a)

creșterile și descreșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente instrumentelor combinate în vederea constituirii unui instrument sintetic se compensează la sfârșitul anului. În acest caz, creșterile nete de valoare rezultate din reevaluare se înregistrează într-un cont de reevaluare. Descreșterile nete de valoare rezultate din reevaluare se înscriu în contul de profit și pierdere, în cazul în care depășesc câștigurile nete anterioare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător;

(b)	titlurile de valoare deținute ca parte dintr-un instrument sintetic nu fac parte din ansamblul activelor în aceste titluri, ci sunt deținute separat;

(c)	descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înscrise în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și creșterile corespunzătoare de valoare rezultate din reevaluare se amortizează separat în anii ulteriori.

(3)   În cazul în care unul dintre instrumentele combinate expiră, este vândut, a ajuns la scadență sau este exercitat, entitatea raportoare întrerupe în viitor aplicarea tratamentului alternativ prevăzut la alineatul (2), iar orice câștiguri din evaluare neamortizate creditate în contul de profit și pierdere în anii anteriori se stornează imediat.

(4)   Tratamentul alternativ prevăzut la alineatul (2) poate fi aplicat doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare:

(a)	instrumentele individuale sunt gestionate și evaluate din punct de vedere al randamentului ca un singur instrument combinat, pe baza unei strategii de management al riscului sau de investiție;

(b)	la recunoașterea inițială, instrumentele individuale sunt structurate și desemnate ca un instrument sintetic;

(c)	aplicarea tratamentului alternativ elimină sau reduce în mod semnificativ inconsecvențele în evaluare (discrepanțele în evaluare) care ar rezulta din aplicarea normelor generale prevăzute de prezenta orientare în privința fiecărui instrument individual;

(d)	disponibilitatea documentației formale permite verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la literele (a), (b) și (c).

Articolul 12

Bancnote

(1)   Pentru punerea în aplicare a articolului 49 din Statutul SEBC, bancnotele altor state membre a căror monedă este euro, deținute de o BCN, nu se înregistrează ca bancnote în circulație, ci ca solduri intra-Eurosistem. Procedura de înregistrare a bancnotelor altor state membre a căror monedă este euro este următoarea:

(a)

BCN care primește bancnote exprimate în unități monetare naționale din zona euro emise de o altă BCN notifică zilnic BCN emitentă cu privire la valoarea bancnotelor remise pentru a fi schimbate, cu excepția cazului în care volumul dintr-o anumită zi este prea redus. BCN emitentă inițiază o plată corespunzătoare, prin intermediul sistemului TARGET2, către BCN receptoare; și

(b)	ajustarea cifrelor privind „bancnotele în circulație” se efectuează în registrele BCN emitente, la primirea notificării menționate anterior.

(2)   Valoarea „bancnotelor în circulație” din bilanțurile BCN este rezultatul următoarelor trei componente:

(a)

valoarea neajustată a bancnotelor euro în circulație, inclusiv bancnotele din anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro, exprimate în unități monetare naționale din zona euro pentru BCN care adoptă moneda euro, care se calculează în conformitate cu una dintre următoarele două metode: Metoda A : B = P – D – N – S Metoda B : B = I – R – N Unde: B este valoarea neajustată a „bancnotelor în circulație” P este valoarea bancnotelor produse sau primite de la imprimerie sau de la alte BCN D este valoarea bancnotelor distruse N este valoarea bancnotelor naționale ale BCN emitente deținute de alte BCN (notificate, dar încă nerepatriate) I este valoarea bancnotelor puse în circulație R este valoarea bancnotelor primite S este valoarea bancnotelor din stoc/seif;

(b)	minus valoarea creanței neremunerate față de banca ECI din programul ECI (Extended Custodial Inventory), în cazul unui transfer de proprietate asupra bancnotelor din programul ECI;

(c)	plus sau minus valoarea ajustărilor rezultate din aplicarea grilei pentru alocarea bancnotelor.

CAPITOLUL III

CONSTATAREA REZULTATELOR

Articolul 13

Constatarea rezultatelor

(1)   Următoarele reguli se aplică pentru constatarea rezultatelor:

(a)	pierderile și câștigurile realizate se înregistrează în contul de profit și pierdere;

(b)	creșterile de valoare rezultate din reevaluare nu se înregistrează ca venit, ci se înregistrează direct într-un cont de reevaluare;

(c)	descreșterile de valoare rezultate din reevaluare la sfârșitul anului se înregistrează în contul de profit și pierdere dacă depășesc câștigurile din reevaluare anterioare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător;

(d)	descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu noile creșteri de valoare rezultate din reevaluare;

(e)	descreșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente unui titlu de valoare, unei valute externe sau unor active în aur nu se compensează cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente altor titluri de valoare, valute sau active în aur;

(f)	la sfârșitul anului pierderile din depreciere se înregistrează în contul de profit și pierdere și nu se stornează în anii următori decât dacă deprecierea se reduce, iar reducerea poate fi legată de un eveniment notabil care s-a produs după prima înregistrare a deprecierii.

(2)   Primele sau disconturile aferente titlurilor de valoare emise și achiziționate se calculează și se prezintă ca parte a veniturilor din dobânzi și se amortizează pe durata de viață reziduală a titlurilor, fie conform metodei amortizării liniare, fie conform metodei ratei interne a rentabilității (RIR). Totuși, metoda RIR este obligatorie pentru titlurile cu discont, cu o scadență reziduală mai mare de un an la data achiziționării.

(3)   Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare, de exemplu dobânzi de plătit și prime/disconturi amortizate, exprimate în valută externă, se calculează și se înregistrează în conturi zilnic, pe baza celor mai recente cursuri disponibile. Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare exprimate în euro se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin trimestrial. Dobânzile acumulate aferente altor posturi de bilanț se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin anual.

(4)   Indiferent de frecvența calculării dobânzilor acumulate, dar sub rezerva excepțiilor menționate la articolul 5 alineatul (4), entitățile raportoare raportează în cursul trimestrului datele la valoarea de tranzacționare.

(5)   Dobânzile acumulate exprimate în valută externă se convertesc la cursul de schimb valabil la data înregistrării și afectează poziția în moneda respectivă.

(6)   În general, pentru calcularea dobânzilor acumulate pe parcursul anului se pot aplica practicile locale, adică acestea pot fi calculate fie până la ultima zi lucrătoare, fie până la ultima zi calendaristică a trimestrului. Cu toate acestea, la sfârșitul anului, 31 decembrie reprezintă data obligatorie de referință.

(7)   Ieșirile de devize care implică o modificare a poziției într-o anumită valută externă pot genera câștiguri sau pierderi realizate din diferențe de curs de schimb.

Articolul 14

Costul tranzacțiilor

(1)   La determinarea costului tranzacțiilor se aplică următoarele norme generale:

(a)	metoda costului mediu se utilizează zilnic pentru aur, instrumente și titluri de valoare exprimate în valută externă, pentru a calcula costul de achiziție al elementelor vândute, având în vedere efectul fluctuațiilor cursului de schimb și/sau ale prețului;

(b)	prețul mediu/rata medie de cost a elementului de activ/pasiv se reduce/se majorează cu descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului;

(c)

în cazul achiziționării de titluri cu cupoane, cuantumul venitului din cupoane aferente titlurilor achiziționate se înregistrează separat. În cazul titlurilor exprimate în valută externă, acesta se include la poziția valutei respective, dar nu afectează costul sau prețul activului în vederea determinării prețului mediu și nici costul valutei respective.

(2)   Următoarele norme speciale se aplică titlurilor de valoare:

(a)	tranzacțiile se înregistrează la prețul tranzacției și se înscriu în conturile financiare la preț exclusiv dobânda;

(b)	comisioanele de custodie și de gestionare, comisioanele de cont curent și alte costuri indirecte nu sunt considerate costuri ale tranzacției și se includ în contul de profit și pierdere. Aceste costuri nu sunt considerate parte a costului mediu al unui anumit element de activ;

(c)	veniturile se înregistrează la valoarea brută, reținerea rambursabilă la sursă și alte taxe fiind înregistrate separat;

(d)

în scopul calculării costului mediu de achiziție al unui titlu, fie (i) se adaugă toate achizițiile efectuate în cursul aceleiași zile, la prețul lor de tranzacție, la poziția zilei precedente pentru a obține un nou preț mediu ponderat înainte de înregistrarea vânzărilor pentru aceeași zi; fie (ii) se înregistrează achizițiile și vânzările individuale de titluri în ordinea producerii lor pe parcursul zilei, în scopul calculării prețului mediu revizuit.

(3)   Următoarele norme speciale se aplică aurului și valutei:

(a)	tranzacțiile în valută externă care nu implică nici o modificare a poziției în valuta respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului sau de la data decontării, și nu influențează costul de achiziție al poziției respective;

(b)	tranzacțiile în valută externă care implică o modificare a poziției în valuta respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului;

(c)	se consideră că decontarea principalelor sume rezultate din tranzacții reversibile cu titluri exprimate în valută externă sau cu aur nu produce nici o modificare în poziția acelei valute sau în poziția aurului;

(d)	încasările și plățile efective în numerar se convertesc la cursul de schimb valabil la data decontării;

(e)

în cazul în care există o poziție lungă, intrările nete de valută și aur efectuate pe parcursul unei zile se adaugă, la costul mediu al intrărilor din acea zi pentru fiecare valută și pentru aur, la poziția din ziua precedentă, pentru a obține un nou curs mediu ponderat de schimb/preț mediu ponderat al aurului. În cazul ieșirilor nete, calcularea câștigurilor sau pierderilor realizate se face pe baza costului mediu al valutei externe respective sau al poziției de aur din ziua precedentă, astfel încât costul mediu să rămână nemodificat. Diferențele de curs de schimb mediu/de preț mediu al aurului dintre intrări și ieșiri pe parcursul zilei generează, de asemenea, câștiguri sau pierderi realizate. În cazul unei poziții scurte (sold debitor) pentru o valută sau pentru aur, se aplică metoda inversă celei descrise anterior. Astfel, costul mediu al poziției scurte este afectat de ieșirile nete, în timp ce intrările nete reduc poziția la cursul de schimb mediu ponderat/prețul mediu ponderat al aurului existent și generează câștiguri sau pierderi realizate;

(f)	costurile tranzacțiilor valutare și alte costuri generale se înregistrează în contul de profit și pierdere.

CAPITOLUL IV

NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI

Articolul 15

Norme generale

(1)   Tranzacțiile valutare la termen (forward), componentele ce se execută la termen (forward) ale swap-urilor valutare și alte instrumente valutare care implică schimbul unei valute contra altei valute, la o dată ulterioară, sunt incluse în pozițiile nete valutare pentru calcularea costurilor medii de achiziție și pentru calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb.

(2)   Swap-urile pe rata dobânzii, contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii, alte instrumente și opțiuni având ca obiect rata dobânzii se înregistrează în contabilitate și se reevaluează element cu element. Aceste instrumente se înregistrează separat de posturile din bilanț.

(3)   Profiturile și pierderile aferente instrumentelor din afara bilanțului se recunosc și se înregistrează în mod similar cu instrumentele din bilanț.

Articolul 16

Tranzacții valutare la termen (forward)

(1)   Cumpărările și vânzările la termen (forward) se înregistrează în conturile în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la cursul la vedere (spot) al operațiunii la termen (forward). Câștigurile și pierderile realizate aferente vânzărilor se calculează pe baza costului mediu al poziției valutare de la data contractului, în conformitate cu procedura zilnică de compensare a cumpărărilor și vânzărilor.

(2)   Diferența dintre cursurile la vedere (spot) și la termen (forward) este înregistrată ca dobândă de plătit sau de încasat pe măsura acumulării (pro rata temporis).

(3)   La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează.

(4)   Poziția valutară este afectată la data tranzacției de tranzacțiile la termen la cursul la vedere.

(5)   Pozițiile la termen se evaluează împreună cu poziția la vedere a aceleiași valute, compensând eventualele diferențe care pot apărea în cadrul unei singure poziții valutare. Un sold net debitor se înregistrează în debitul contului de profit și pierdere, dacă depășește câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare. Un sold net creditor se înregistrează în creditul contului de reevaluare.

Articolul 17

Swap-uri valutare

(1)   Cumpărările și vânzările la termen (forward) și la vedere (spot) se înregistrează în conturile de bilanț la data decontării.

(2)   Cumpărările și vânzările la termen (forward) și la vedere (spot) se înregistrează în conturile în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la cursul la vedere al tranzacțiilor.

(3)   Vânzările sunt înregistrate la cursul la vedere al tranzacției. Prin urmare, nu apar câștiguri sau pierderi.

(4)   Diferența dintre cursurile la vedere și cursurile la termen este înregistrată ca dobândă de plătit sau de încasat pe măsura acumulării, atât pentru cumpărări, cât și pentru vânzări.

(5)   La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează.

(6)   Poziția valutară se modifică numai ca rezultat al acumulărilor exprimate în valută externă.

(7)   Poziția la termen (forward) se evaluează împreună cu poziția la vedere (spot) corespunzătoare.

Articolul 18

Contracte futures

(1)   Contractele futures se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturile în afara bilanțului.

(2)   Marja inițială se înregistrează ca activ separat, în cazul în care este depozitată sub formă de numerar. În cazul în care este depozitată sub formă de titlu de valoare, marja inițială nu se modifică în bilanț.

(3)   Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere și afectează poziția valutară. Aceeași procedură se aplică la data închiderii poziției deschise, indiferent dacă livrarea are sau nu loc. În cazul în care livrarea are loc, cumpărarea sau vânzarea se înregistrează la prețul pieței.

(4)   Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Articolul 19

Swap-uri pe rata dobânzii

(1)   Swap-urile pe rata dobânzii se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturi în afara bilanțului.

(2)   Plățile dobânzilor curente, încasate sau efectuate, se înregistrează pe măsura acumulării. Plățile pot fi decontate pe bază netă pentru fiecare swap pe rata dobânzii, dar venitul din dobânzile acumulate și cheltuielile asociate se raportează la valoarea brută.

(3)   Swap-urile pe rata dobânzii se reevaluează individual și, în cazul în care este necesar, se convertesc în euro la cursul de schimb la vedere. Se recomandă ca descreșterile de valoare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului să fie amortizate în anii ulteriori, ca în cazul swap-urilor forward pe rata dobânzii amortizarea să înceapă de la data valutei tranzacției și ca metoda de amortizare să fie metoda liniară. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.

(4)   Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Articolul 20

Contracte forward pe rata dobânzii

(1)   Contractele forward pe rata dobânzii se înregistrează la data tranzacției în conturi în afara bilanțului.

(2)   Plata compensatorie datorată de una dintre părți altei părți la data decontării se înregistrează la data decontării în contul de profit și pierdere. Plățile nu se înregistrează pe măsura acumulării.

(3)   În cazul contractelor forward pe rata dobânzii în valută externă, plățile compensatorii au efect asupra poziției aferente valutei externe. Plățile compensatorii se convertesc în euro la cursul de schimb la vedere valabil la data decontării.

(4)   Toate contractele forward pe rata dobânzii sunt reevaluate individual și, în cazul în care este necesar, se convertesc în euro la cursul de schimb la vedere. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii ulteriori în contrapartidă cu câștigurile nerealizate, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.

(5)   Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Articolul 21

Tranzacții la termen (forward) cu titluri de valoare

Tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare sunt înregistrate în conformitate cu una dintre următoarele două metode:

1.

Metoda A: (a) tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul la termen (forward) al tranzacției la termen; (b) costul mediu al deținerilor din titlul tranzacționat nu se modifică până la decontare; câștigurile și pierderile rezultate din operațiunile de vânzare la termen (forward) se calculează la data decontării; (c) la data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează, iar soldul contului de reevaluare, dacă există, se creditează în contul de profit și pierdere. Titlul cumpărat se înregistrează la prețul la vedere (spot) de la data scadenței (prețul curent al pieței), în timp ce diferența față de prețul inițial la termen se înregistrează ca profit sau pierdere realizat(ă); (d) în cazul titlurilor de valoare exprimate în valută externă, costul mediu al poziției valutare nete nu este afectat, în cazul în care entitatea raportoare deține deja o poziție pentru valuta respectivă. În cazul în care obligațiunea cumpărată la termen este exprimată într-o valută în care entitatea raportoare nu deține o poziție, astfel încât este necesară cumpărarea valutei în cauză, se aplică normele privind cumpărarea de valută externă prevăzute la articolul 14 alineatul (3) litera (e); (e) pozițiile la termen se evaluează separat, la prețul la termen de pe piață pentru durata rămasă a tranzacției. O pierdere din reevaluare la sfârșitul anului se debitează în contul de profit și pierdere, iar un profit din reevaluare se creditează în contul de reevaluare. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii următori, în contrapartidă cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență.

2.

Metoda B: (a) tranzacțiile la termen cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul la termen al tranzacției la termen. La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează; (b) la sfârșitul trimestrului, reevaluarea titlului se efectuează pe baza poziției nete rezultate din bilanț și din vânzările aceluiași titlu înregistrate în conturile în afara bilanțului. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre această poziție netă evaluată la prețul de reevaluare și aceeași poziție evaluată la costul mediu al poziției din bilanț. La sfârșitul trimestrului, cumpărările la termen sunt supuse procedurii de reevaluare descrise la articolul 7. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre prețul la vedere și costul mediu al angajamentelor de cumpărare; (c) rezultatul unei vânzări la termen se înregistrează în exercițiul financiar în cursul căruia a fost contractat angajamentul. Acest rezultat este egal cu diferența dintre prețul inițial la termen și costul mediu al poziției din bilanț sau costul mediu al angajamentelor de cumpărare în afara bilanțului, în cazul în care poziția din bilanț este insuficientă la momentul vânzării.

Articolul 22

Opțiuni

(1)   Opțiunile se înregistrează în conturile în afara bilanțului de la data tranzacției până la data exercitării sau la data expirării, la prețul de exercitare al instrumentului suport.

(2)   Primele exprimate în valută externă se convertesc în euro la cursul de schimb valabil fie la data contractului, fie la data decontării. Prima plătită se înregistrează ca activ separat, în timp ce prima încasată se înregistrează ca pasiv separat.

(3)   În cazul în care opțiunea este exercitată, instrumentul suport se înregistrează în bilanț la prețul de exercitare, plus sau minus valoarea inițială a primei. Valoarea inițială a primei opțiunii se ajustează pe baza descreșterilor de valoare înregistrate în contul de profit și pierdere, la sfârșitul anului.

(4)   În cazul în care opțiunea nu este exercitată, valoarea primei opțiunii, ajustată pe baza descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare din anul precedent, se înregistrează în contul de profit și pierdere, convertită la cursul de schimb valabil la data expirării.

(5)   Poziția valutară este afectată de marja variației zilnice pentru opțiunile de tip futures, de reducerile primei opțiunii de la sfârșitul anului, de tranzacțiile aferente la data exercitării sau de prima opțiunii la data expirării. Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere.

(6)   Fiecare contract de opțiune se reevaluează individual. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii ulteriori în raport cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare pe orice opțiune nu se compensează cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare pe o altă opțiune.

(7)   În sensul aplicării alineatului (6), valorile de piață sunt prețurile cotate, în cazul în care respectivele prețuri pot fi obținute de la o bursă, un dealer, un broker sau de la o entitate similară. În cazul în care nu sunt disponibile prețuri cotate, valoarea de piață se determină cu ajutorul unei tehnici de evaluare. Tehnica de evaluare respectivă se folosește în mod constant în timp și va fi posibil să se demonstreze că metoda oferă estimări credibile ale prețurilor care ar fi obținute în cadrul unor tranzacții reale de pe piață.

(8)   Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚII DE RAPORTARE

Articolul 23

Modele de raportare

(1)   BCN raportează la BCE date în scopul raportării financiare din cadrul Eurosistemului, în conformitate cu prezenta orientare.

(2)   Modelele de raportare ale Eurosistemului cuprind toate elementele prevăzute la anexa IV. Conținutul elementelor care trebuie incluse în diferitele modele de bilanț sunt descrise, de asemenea, în anexa IV.

(3)   Modelele diferitelor situații financiare publicate sunt conforme cu următoarele anexe:

(a)   anexa V: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată după sfârșitul trimestrului;

(b)   anexa VI: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată după în cursul trimestrului;

(c)   anexa VII: bilanțul anual consolidat al Eurosistemului.

CAPITOLUL VI

BILANȚUL ANUAL PUBLICAT ȘI CONTUL ANUAL DE PROFIT ȘI PIERDERE PUBLICAT

Articolul 24

Bilanțurile publicate și conturile de profit și pierdere publicate

Se recomandă ca BCN să își adapteze bilanțurile anuale publicate și conturile de profit și pierdere anuale publicate în conformitate cu anexele VIII și IX.

CAPITOLUL VII

NORMELE REFERITOARE LA CONSOLIDARE

Articolul 25

Norme generale referitoare la consolidare

(1)   Bilanțurile consolidate ale Eurosistemului cuprind toate posturile din bilanțurile BCE și BCN.

(2)   În cadrul procesului de consolidare există consecvență între rapoarte. Toate situațiile financiare ale Eurosistemului sunt întocmite în mod similar, prin aplicarea acelorași tehnici și proceduri de consolidare.

(3)   BCE întocmește bilanțurile consolidate ale Eurosistemului. Respectivele bilanțuri respectă necesitatea unor principii și tehnici contabile uniforme, a unor exerciții financiare care coincid în cadrul Eurosistemului, a ajustărilor din consolidare aferente operațiunilor și pozițiilor intra-Eurosistem și ține seama de orice modificări intervenite în componența Eurosistemului.

(4)   Elementele individuale din bilanț, altele decât soldurile intra-Eurosistem ale BCN și BCE, sunt agregate în vederea consolidării.

(5)   Soldurile BCN și BCE în raport cu terții se înregistrează la valoarea lor brută în procesul de consolidare.

(6)   Soldurile intra-Eurosistem sunt prezentate în bilanțurile BCE și BCN în conformitate cu anexa IV.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 26

Dezvoltarea, aplicarea și interpretarea normelor

(1)   Comitetul pentru contabilitate și venituri monetare al SEBC (AMICO) prezintă Consiliului guvernatorilor, prin intermediul Comitetului executiv, rapoarte cu privire la evoluția, introducerea și aplicarea normelor contabile și de raportare financiară ale SEBC.

(2)   La interpretarea prezentei orientări, se ține seama de lucrările pregătitoare, de principiile contabile armonizate de dreptul Uniunii și de standardele contabile internaționale general acceptate.

Articolul 27

Norme tranzitorii

(1)   BCN reevaluează toate activele și pasivele financiare la data la care devin membre ale Eurosistemului. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare produse înainte de sau la data respectivă se separă de creșterile de valoare rezultate din reevaluare care pot apărea ulterior și rămân la BCN. Prețurile și cursurile pieței aplicate de BCN în bilanțul de deschidere la data integrării în Eurosistem se consideră ca fiind costul mediu al activelor și pasivelor BCN în cauză.

(2)   Se recomandă ca acele creșteri de valoare rezultate din reevaluare înregistrate înainte ca o BCN să devină membră a Eurosistemului sau la acel moment să nu fie considerate distribuibile la momentul tranziției și să fie considerate realizabile/distribuibile numai în contextul tranzacțiilor realizate ulterior intrării în Eurosistem.

(3)   Pierderile și câștigurile din valută externă, aur sau preț, apărute ca rezultat al transferului de active de la BCN către BCE, se consideră ca fiind realizate.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere unei eventuale decizii adoptate în temeiul articolului 30 din Statutul SEBC.

Articolul 28

Abrogare

Orientarea BCE/2006/16 se abrogă. Trimiterile la orientarea abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

Prezenta orientare intră în vigoare la 31 decembrie 2010.

Articolul 30

Destinatari

Prezenta orientare se aplică tuturor băncilor centrale din Eurosistem.

---

(1)  JO L 348, 11.12.2006, p. 1.

(2)  A se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial. Decizia BCE/2010/29 a fost adoptată înainte de publicarea Orientării BCE/2010/20.

(3)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---