21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/1

(1)

În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din tratat, Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, măsurile de stabilire și repartizare a posibilităților de pescuit.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1) prevede stabilirea măsurilor aplicabile accesului la ape și resurse și exercitarea durabilă a activităților de pescuit, ținând seama de recomandările științifice, tehnice și economice disponibile și în special de rapoartele elaborate de Consiliul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP).

(3)

Consiliului îi revine obligația de a adopta măsurile privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit pe zonă de pescuit sau grup de zone de pescuit, inclusiv anumite condiții funcțional legate de acestea, după caz. Posibilitățile de pescuit trebuie distribuite între statele membre într-un mod care să asigure fiecărui stat membru o anumită stabilitate în activitățile de pescuit pentru fiecare stoc sau zonă de pescuit și ținându-se cont în mod adecvat de obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

(4)

Capturile totale admisibile (TAC) ar trebui să fie stabilite pe baza recomandărilor științifice disponibile, ținându-se seama de anumite aspecte biologice și socio-economice și asigurând totodată un tratament echitabil al sectoarelor de pescuit, precum și de opiniile exprimate în cadrul consultărilor cu părțile interesate, în special de cele ale Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură și ale consiliilor consultative regionale implicate.

(5)

Posibilitățile de pescuit trebuie să fie conforme cu acordurile și principiile internaționale, cum ar fi Acordul cu privire la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale și a stocurilor de pești cu migrare extinsă (2) din 1995 al Organizației Națiunilor Unite și principiile detaliate de gestionare prevăzute de Orientările internaționale din 2008 pentru gestionarea pescuitului de adâncime în marea liberă ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în care se prevede, de exemplu, că o autoritate de reglementare trebuie să fie mai precaută atunci când informațiile sunt incerte, nefiabile sau inadecvate. Absența informațiilor științifice adecvate nu ar trebui folosită ca motiv pentru amânarea sau neadoptarea măsurilor de conservare și gestionare.

(6)

Cele mai recente recomandări științifice emise de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) (3) și de CSTEP (4) indică faptul că majoritatea stocurilor de adâncime nu sunt exploatate în mod durabil și că este necesar ca, pentru a se asigura durabilitatea lor, posibilitățile de pescuit pentru stocurile respective să se reducă până când dimensiunea lor va prezenta o tendință pozitivă. ICES a recomandat, de asemenea, interzicerea totală a pescuitului direcționat de pion portocaliu.

(7)

În ceea ce privește rechinii de adâncime, principalele specii cu valoare comercială din această familie sunt considerate ca fiind epuizate și, prin urmare, se interzice pescuitul direcționat din aceste specii. Până când se vor stabili, prin intermediul proiectelor de selectivitate și al altor măsuri tehnice, nivelurile capturilor accidentale inevitabile, se interzice debarcarea capturilor accidentale.

(8)

Posibilitățile de pescuit pentru speciile de adâncime, enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a cerințelor specifice de acces și a condițiilor asociate care se aplică pescuitului rezervelor de specii de adâncime (5) sunt stabilite la fiecare doi ani. Fac totuși excepție stocurile de argentina silus și principala zonă de pescuit de mihalț-de-mare albastru, pentru care posibilitățile de pescuit depind de rezultatul negocierilor anuale cu Norvegia. Posibilitățile de pescuit din aceste stocuri sunt prin urmare stabilite printr-un alt regulament anual relevant de stabilire a posibilităților de pescuit.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului din 6 mai 1996 privind introducerea unor condiții suplimentare pentru gestionarea interanuală a capturilor totale admisibile (TAC) și a cotelor de pescuit (6), trebuie identificate stocurile cărora li se aplică diferitele măsuri menționate de respectivul regulament.

(10)

Pentru a asigura pescarilor din Uniune mijloace suficiente de subzistență, este important ca aceste zone de pescuit să fie deschise la 1 ianuarie 2011,

(a)

„navă din UE” înseamnă o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru și care este înmatriculată în Uniune;

(b)

„ape din UE” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre, cu excepția apelor adiacente teritoriilor prevăzute în anexa II la tratat;

(c)

„captură totală admisibilă” (TAC) înseamnă cantitatea care poate fi pescuită și debarcată din fiecare stoc în fiecare an;

(d)

„cotă” înseamnă o proporție din TAC repartizată Uniunii, unui stat membru sau unei țări terțe;

(e)

„ape internaționale” înseamnă apele care se găsesc în afara suveranității sau jurisdicției vreunui stat.

(a)

zonele ICES sunt cele definite în Regulamentul (CEE) nr. 218/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind comunicarea datelor statistice referitoare la capturile nominale de către statele membre care practică pescuitul în Atlanticul de Nord-Est (7);

(b)

zonele CECAF (Atlanticul Est-Central sau zona principală de pescuit FAO 34) sunt cele definite în Regulamentul (CE) nr. 216/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind transmiterea statisticilor cu privire la capturile nominale de către statele membre care pescuiesc în alte zone decât Atlanticul de Nord (8).

(a)

schimburilor efectuate în temeiul articolului 20 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002;

(b)

deducerilor și realocărilor efectuate în temeiul articolului 37 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (9) sau al articolului 10 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare (10);

(c)

debarcărilor suplimentare autorizate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96;

(d)

cantităților reținute în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96;

(e)

deducerilor efectuate în conformitate cu articolele 105 și 107 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/13

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 enumeră autoritățile competente cărora le-au fost încredințate sarcini specifice legate de punerea în aplicare a regulamentului menționat anterior.

(2)

Ca urmare a unei cereri înaintate de Estonia, informațiile privind autoritatea competentă din Estonia ar trebui modificate,

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 184/2005 stabilește un cadru comun pentru producerea sistematică de statistici comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional de servicii și ale investițiilor străine directe.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1055/2008 al Comsiei (2) a stabilit criteriile comune de calitate și periodicitatea rapoartelor de calitate pentru statisticile referitoare la balanța de plăți.

(3)

Criteriile comune de calitate și periodicitatea rapoartelor de calitate pentru statisticile referitoare la balanța de plăți trebuie adaptate pentru a reflecta criteriile de calitate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3) privind statisticile europene.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1055/2008 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru balanța de plăți,

1.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre furnizează rapoartele lor de calitate până la data de 31 mai a fiecărui an.”

2.

Anexa se înlocuiește cu textul anexei la prezentul regulament.

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/17

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 a instituit Nomenclatura combinată (NC) în scopul îndeplinirii cerințelor prevăzute de Tariful vamal comun, de statisticile de comerț exterior ale Uniunii și de alte politici ale Uniunii privind importul și exportul de mărfuri.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (2) se aplică în cazurile în care taxarea nu se justifică.

(3)

În anumite împrejurări, ținând cont de natura specială a unora dintre mișcările mărfurilor menționate în Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului, ar fi oportun să se reducă sarcinile administrative necesare pentru declararea acestor mișcări prin atribuirea unor coduri NC specifice. Aceasta se întâmplă în special atunci când clasificarea fiecărui tip de mărfuri din cadrul unei mișcări în vederea întocmirii declarației vamale presupune un volum de muncă și niște cheltuieli disproporționate față de interesele vizate.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 113/2010 al Comisiei din 9 februarie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește schimburile comerciale vizate, definiția datelor, elaborarea statisticilor de comerț pe caracteristici de întreprindere și în funcție de moneda de facturare, precum și mărfurile sau mișcările specifice (3) și Regulamentul (CE) nr. 1982/2004 al Comisiei din 18 noiembrie 2004 privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 638/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare ale comerțului cu mărfuri între statele membre și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1901/2000 și (CEE) nr. 3590/92 ale Comisiei (4) autorizează statele membre să utilizeze un sistem de codare simplificat pentru anumite mărfuri în statisticile comerciale extra-UE și intra-UE.

(5)

Aceste regulamente prevăd utilizarea, în condiții speciale, a unor coduri specifice pentru anumite mărfuri. În spiritul transparenței și în scop informativ, este necesar ca aceste coduri să fie menționate în NC.

(6)

Din aceste motive, este oportună introducerea capitolului 99 în NC.

(7)

Este necesar ca anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 să fie modificată în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/20

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/22

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2010/11 s-au stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1184/2010 al Comisiei (4).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului din 23 iulie 2002 privind ajutorul de stat pentru industria cărbunelui (2) expiră la 31 decembrie 2010.

(2)

Contribuția restrânsă a cărbunelui subvenționat la sursele globale de energie nu mai justifică menținerea unor astfel de subvenții în vederea asigurării aprovizionării cu energie în Uniune.

(3)

Politica Uniunii de încurajare a surselor regenerabile de energie și a unei economii sigure și durabile, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, nu justifică sprijinul pe durată nedeterminată pentru mine de cărbune necompetitive. Așadar, categoriile de ajutoare permise prin Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 nu ar trebui continuate pe o durată nedeterminată.

(4)

Cu toate acestea, în lipsa unor norme sectoriale privind ajutorul de stat, se aplică numai normele generale privind ajutorul de stat în cazul cărbunelui. În acest context, minele de cărbune necompetitive, care beneficiază în prezent de ajutor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1407/2002, s-ar putea să nu mai fie eligibile pentru ajutor și să fie nevoite să își înceteze activitatea.

(5)

Fără a aduce atingere normelor generale privind ajutorul de stat, statele membre ar trebui să poată lua măsuri de atenuare a consecințelor sociale și regionale ale închiderii acelor mine, și anume să asigure o lichidare organizată a activității în contextul unui plan de închidere irevocabilă și/sau al finanțării costurilor excepționale, în special a datoriilor preluate.

(6)

Prezenta decizie marchează tranziția pentru sectorul cărbunelui de la aplicarea de norme sectoriale la aplicarea de norme generale privind ajutorul de stat, aplicabile tuturor sectoarelor.

(7)

Pentru a minimiza denaturarea concurenței pe piața internă care rezultă din acordarea de ajutoare de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive, acest ajutor ar trebui să fie degresiv și să se limiteze strict la unitățile de producție a cărbunelui care sunt planificate în mod irevocabil pentru închidere.

(8)

Pentru a atenua impactul asupra mediului a producției de cărbune de către unitățile de producție a cărbunelui cărora le-a fost acordat un ajutor pentru închidere, statele membre ar trebui să elaboreze un plan de măsuri corespunzătoare, de exemplu în domeniul eficienței energetice, al energiei regenerabile sau al captării și stocării dioxidului de carbon.

(9)

De asemenea, întreprinderile ar trebui să fie eligibile pentru ajutor în vederea suportării acelor costuri care, în conformitate cu practicile contabile obișnuite, nu afectează în mod direct costul de producție. Acest ajutor este destinat suportării costurilor excepționale care apar ca urmare a închiderii unităților de producție a cărbunelui. Pentru a evita beneficiile nejustificate în urma acordării ajutorului în cazul întreprinderilor care își închid doar o parte a exploatării, întreprinderile în cauză ar trebui să păstreze evidențe contabile distincte pentru fiecare dintre unitățile lor de producție.

(10)

În îndeplinirea misiunii sale în temeiul prezentei decizii, Comisia ar trebui să se asigure că sunt instituite, menținute și respectate condiții normale de concurență. În special în privința pieței energiei electrice, ajutorul pentru industria cărbunelui nu ar trebui să fie de natură să afecteze alegerea, de către producătorii de energie electrică, a surselor de aprovizionare cu energie primară. În consecință, prețurile și cantitățile de cărbune ar trebui convenite în mod liber de părțile contractante, ținând cont de condițiile predominante pe piața mondială.

(11)

Aplicarea prezentei decizii nu ar trebui să excludă faptul că ajutorul pentru industria cărbunelui poate fi considerat compatibil cu piața internă pe alt temei. În acest context, cu excepția unor dispoziții contrare, se aplică în continuare în limitele intensităților maxime ale ajutorului, în special normele privind ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare, ajutorul pentru protecția mediului și ajutorul pentru activități de formare.

(12)

Comisia ar trebui să evalueze măsurile notificate pe baza prezentei decizii și să ia decizii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (3).

(13)

Pentru a evita o eventuală discontinuitate între măsurile avute în vedere în Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 și măsurile prevăzute în prezenta decizie, aceasta din urmă ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2011,

(a)

„cărbune” înseamnă cărbune de calitate superioară, medie și inferioară de clasa A și B, în sensul Sistemului internațional de codificare a cărbunilor stabilit de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (4);

(b)

„închidere” înseamnă încetarea permanentă a producției și a vânzărilor de cărbune;

(c)

„plan de închidere” înseamnă un plan întocmit de un stat membru, care prevede măsuri ce duc la închiderea definitivă a unităților de producție a cărbunelui;

(d)

„unitate de producție a cărbunelui” înseamnă ansamblul exploatărilor de cărbune subterane sau de suprafață și infrastructurile conexe în măsură să producă cărbune brut, independent de alte subunități ale întreprinderii;

(e)

„an carbonifer” înseamnă un an calendaristic sau o altă perioadă de 12 luni folosită ca referință pentru contractele din industria cărbunelui;

(f)

„costuri de producție” înseamnă costurile totale legate de producția curentă, inclusiv costurile operațiunilor miniere, ale operațiunilor de preparare a cărbunelui, în special spălare, calibrare și sortare și transportul până la punctele de utilizare, amortizarea normală și dobânzile în funcție de nivelul pieței percepute pentru capitalul împrumutat;

(g)

„pierderi aferente producției curente” înseamnă diferența pozitivă dintre costul de producție al cărbunelui și prețul de vânzare la punctul de utilizare convenit în mod liber între părțile contractante, ținând cont de condițiile care prevalează pe piața mondială.

(a)

exploatarea unităților în cauză de producție a cărbunelui trebuie să facă parte dintr-un plan de închidere al cărui termen-limită nu depășește data de 31 decembrie 2018;

(b)

unitățile în cauză de producție a cărbunelui trebuie închise definitiv în conformitate cu planul de închidere;

(c)

ajutorul notificat nu trebuie să depășească diferența dintre costurile de producție previzibile și veniturile previzibile pentru un an carbonifer. Ajutorul plătit efectiv trebuie să facă obiectul unei corecții anuale, pe baza costurilor și veniturilor efective, până cel târziu la sfârșitul anului de producție de cărbune care urmează anului pentru care a fost acordat ajutorul;

(d)

cuantumul ajutorului pe tonă echivalent cărbune nu trebuie să conducă la un preț al cărbunelui Uniunii la punctul de utilizare inferior celui al cărbunelui de o calitate similară din țări terțe;

(e)

unitățile în cauză de producție a cărbunelui trebuie să fi fost active la 31 decembrie 2009;

(f)

cuantumul total al ajutorului acordat pentru închidere de un stat membru trebuie să aibă o tendință descrescătoare: până la sfârșitul anului 2013 reducerea nu poate să fie mai mică de 25 %, până la sfârșitul anului 2015 nu mai mică de 40 %, până la sfârșitul anului 2016 nu mai mică de 60 % și până la sfârșitul anului 2017 nu mai mică de 75 %% din ajutorul acordat în 2011;

(g)

cuantumul total al ajutorului pentru închidere destinat industriei cărbunelui într-un stat membru nu trebuie să depășească, pentru oricare an ulterior anului 2010, cuantumul ajutorului acordat de acel stat membru și autorizat de către Comisie în conformitate cu articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 pentru anul 2010;

(h)

statele membre trebuie să elaboreze un plan de adoptare de măsuri care au scopul de a atenua impactul asupra mediului a producției de cărbune de către unitățile de producție a cărbunelui cărora le-a fost acordat un ajutor în temeiul prezentului articol, de exemplu în domeniul eficienței energetice, al energiei regenerabile sau al captării și stocării dioxidului de carbon.

(a)

costurile suportate și provizioanele pentru costuri aferente exclusiv întreprinderilor care sunt în proces de închidere sau care au închis unități de producție a cărbunelui, inclusiv întreprinderile care beneficiază de ajutor pentru închidere;

(b)

costurile aferente mai multor întreprinderi.

(a)

identificarea unităților de producție a cărbunelui ;

(b)

costurile de producție reale sau estimate pentru fiecare unitate de producție a cărbunelui, pe an carbonifer;

(c)

producția de cărbune estimată, pe an carbonifer, a unităților de producție a cărbunelui care fac obiectul unui plan de închidere;

(d)

cuantumul estimat al ajutorului pentru închidere pe an carbonifer.

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/30

(1)

La 14 mai 2008, Consiliul a adoptat Poziția comună 2008/369/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (1), în urma adoptării de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a Rezoluției 1807 (2008) la 31 martie 2008 [„RCSONU 1807 (2008)”].

(2)

La 1 decembrie 2010, Comitetul pentru sancțiuni instituit în temeiul Rezoluției 1533 (2004) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite [„RCSONU 1533 (2004)”], a modificat lista persoanelor și a entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive.

(3)

Procedura de modificare a anexei la prezenta decizie ar trebui să prevadă comunicarea către persoanele și entitățile incluse pe listă a temeiurilor pentru includerea lor pe listă, în scopul de a le permite acestora să prezente observații. În cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul ar trebui să își reexamineze decizia în funcție de observațiile respective și să informeze în consecință persoana sau entitatea în cauză.

(4)

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, dreptul la proprietate și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prezenta decizie ar trebui aplicată în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(5)

Prezenta decizie respectă de asemenea pe deplin obligațiile care revin statelor membre în temeiul Cartei Organizației Națiunilor Unite și caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al rezoluțiilor Consiliului de Securitate.

(6)

Poziția comună 2008/369/PESC ar trebui prin urmare să fie abrogată și înlocuită prin prezenta decizie.

(7)

Măsurile de punere în aplicare adoptate de Uniune prin Regulamentul (CE) nr. 889/2005 al Consiliului din 13 iunie 2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo (2) și prin Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 din 18 iulie 2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (3),

(a)

acordarea, vânzarea, furnizarea sau transferul de asistență tehnică, de servicii de brokeraj și de alte servicii legate de activități militare și de livrarea, fabricarea, întreținerea și utilizarea de armament și de materiale conexe de orice tip, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare, precum și piese de schimb pentru acestea, în mod direct sau indirect către orice persoană fizică sau entitate neguvernamentală care își desfășoară activitatea pe teritoriul RDC;

(b)

acordarea unei finanțări sau a unei asistențe financiare legate de activități militare, în special subvenții, împrumuturi și asigurări ale creditelor pentru export, pentru orice vânzare, furnizare, transfer sau export de armament și de materiale conexe, sau pentru orice acordare, vânzare, furnizare sau transfer de asistență tehnică aferentă, servicii de brokeraj și alte servicii, în mod direct sau indirect către orice persoană fizică sau entitate neguvernamentală care își desfășoară activitatea pe teritoriul RDC.

(a)

furnizării, vânzării sau transferului de armament și de orice materiale conexe sau furnizării de asistență tehnică, de finanțare, de servicii de brokeraj și de alte servicii legate de armament și materiale conexe, destinate exclusiv sprijinirii Misiunii Organizației Națiunilor Unite în RDC (MONUC) sau utilizării de către aceasta;

(b)

furnizării, vânzării sau transferului de îmbrăcăminte de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar în RDC de personalul Organizației Națiunilor Unite, de reprezentanții mijloacelor de informare în masă și de agenții umanitari sau de sprijinire a dezvoltării și personalul asociat acestora, exclusiv pentru uzul lor personal;

(c)

furnizării, vânzării sau transferului de echipament militar neletal, destinat exclusiv unor scopuri umanitare sau de protecție, și nici furnizării de asistență și formare tehnică cu privire la acest echipament neletal.

—

persoanele sau entitățile ale căror acțiuni încalcă embargoul privind armamentul și măsurile conexe menționate la articolul 1;

—

responsabilii politici și militari ai grupărilor armate străine care își desfășoară activitatea în RDC și care se opun dezarmării și repatrierii sau relocării voluntare a combatanților care fac parte din aceste grupări;

—

responsabilii politici și militari ai milițiilor congoleze care primesc sprijin din exteriorul RDC și care se opun participării combatanților lor la procesul de dezarmare, demobilizare și reintegrare;

—

responsabilii politici și militari care își desfășoară activitatea în RDC și care au recrutat sau angajat copii în conflicte armate, încălcând astfel dreptul internațional în vigoare;

—

persoanele care își desfășoară activitatea în RDC și care au comis încălcări grave ale dreptului internațional, implicând acte cu privire la copii sau femei în situații de conflict armat, inclusiv crime și mutilări, violențe sexuale, răpiri și deplasări forțate;

—

persoanele care împiedică accesul la ajutoarelor umanitare sau distribuirea acestora în partea estică a RDC;

—

persoanele sau entitățile care sprijină grupările armate ilegale în partea estică a RDC prin comerțul ilegal cu resurse naturale.

(a)

stabilește, în prealabil și examinând fiecare caz în parte, că intrarea sau tranzitarea teritoriului se justifică din motive umanitare, inclusiv ca urmare a unei obligații religioase;

(b)

conchide că o derogare ar sprijini realizarea obiectivelor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate, și anume, ar sprijini pacea și reconcilierea națională în RDC și stabilitatea în regiune;

(c)

autorizează, în prealabil și de la caz la caz, tranzitul persoanelor care se întorc pe teritoriul statului ai cărui resortisanți sunt sau care participă la acțiuni de aducere în fața justiției a autorilor unor grave încălcări ale drepturilor omului sau ale dreptului internațional umanitar.

(a)

sunt necesare pentru cheltuielile de bază, inclusiv pentru plata produselor alimentare, a chiriilor sau a ipotecilor, a medicamentelor și a tratamentelor medicale, a impozitelor, a primelor de asigurare și a facturilor pentru serviciile de utilități publice;

(b)

sunt destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor legate de furnizarea unor servicii juridice;

(c)

sunt destinate exclusiv plății unor taxe sau comisioane, în conformitate cu legislația națională, pentru păstrarea sau administrarea curentă a fondurilor înghețate sau a altor active financiare și resurse economice;

(d)

sunt necesare pentru a efectua cheltuieli extraordinare, după notificarea Comitetului pentru sancțiuni de către statul membru în cauză și după ce comitetul își dă acordul;

(e)

fac obiectul fie al unei creanțe privilegiate, fie al unei decizii judecătorești, administrative sau arbitrale, caz în care fondurile și alte active financiare sau resurse economice pot să fie utilizate în scopul satisfacerii respectivei creanțe sau decizii, cu condiția ca decizia sau creanța privilegiată să se fi născut înainte de desemnarea persoanei sau a entității în cauză de către Comitetul pentru sancțiuni și să nu fie în beneficiul unei persoane sau al unei entități menționate la articolul 3, după notificarea Comitetului pentru sancțiuni de către statul membru în cauză.

(a)

dobânzi sau alte venituri legate de aceste conturi; sau

(b)

plăți datorate în temeiul unor contracte, acorduri sau obligații care au fost încheiate sau care s-au născut anterior datei la care aceste conturi au devenit obiectul măsurilor restrictive,

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/43

(1)

În urma unei plângeri depuse la 23 aprilie 2007, Comisia a decis să inițieze o anchetă cu privire afirmația că Belgia ar fi acordat ajutoare de stat destinate acoperirii costurilor legate de eliminarea și distrugerea animalelor moarte din exploatațiile agricole din regiunea valonă.

(2)

La 2 iulie 2007, Comisia a adresat autorităților belgiene o scrisoare prin care solicita informații cu privire la măsura în cauză. Autoritățile belgiene au furnizat informații prin scrisoarea din 27 iulie 2007, înregistrată la 3 august 2007. O reuniune tehnică a avut loc la 21 august 2007, la cererea autorităților belgiene competente. În urma reuniunii, la 4 octombrie 2007, acestea au furnizat informații suplimentare privind cazul.

(3)

Prin scrisoarea din 10 septembrie 2007, serviciile Comisiei au informat Belgia că schema de ajutoare a fost înscrisă în registrul ajutoarelor nenotificate cu numărul NN 56/2007, întrucât s-a constatat că o parte din fonduri fusese deja plătită.

(4)

O a doua reuniune tehnică a avut loc la 12 octombrie 2007, la cererea autorităților belgiene competente.

(5)

Prin scrisoarea din 25 octombrie 2007, serviciile Comisiei au invitat autoritățile belgiene să furnizeze informații mai detaliate. În lipsa unui răspuns în termenul stabilit, la 21 decembrie 2007 acestea au adresat autorităților belgiene o scrisoare de atenționare, cu un nou termen de răspuns.

(6)

Deoarece nu au primit niciun răspuns la prima scrisoare de atenționare în termenul stabilit, serviciile Comisiei au adresat, la 4 iunie 2008, o nouă scrisoare de atenționare, atrăgând atenția autorităților belgiene asupra faptului că, în cazul nerespectării noului termen de răspuns stabilit la patru săptămâni, Comisia ar putea emite un ordin de furnizare de informații, în temeiul articolului 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (4). Termenul menționat a expirat la 4 iulie 2008. Prin urmare, la 1 octombrie 2008, Comisia a adoptat o decizie prin care obligă autoritățile belgiene să furnizeze informațiile solicitate. În decizia menționată, Comisia solicita autorităților belgiene să îi transmită, printre altele, fișele cu informațiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (5) în scopul evaluării ajutoarelor acordate după 31 ianuarie 2007.

(7)

Autoritățile belgiene au răspuns, în sfârșit, prin scrisoarea din 27 noiembrie 2008 și au trimis informații suplimentare la 5 decembrie 2008. Autoritățile belgiene nu au furnizat însă fișele informative solicitate în decizia Comisiei din 1 octombrie 2008.

(8)

La 27 ianuarie 2009, Comisia a adresat autorităților belgiene o cerere de informații suplimentare. Autoritățile belgiene au răspuns cererii prin scrisoarea din 16 martie 2009, înregistrată la 19 martie 2009.

(9)

Prin scrisoarea din 14 ianuarie 2010, Comisia a informat Belgia cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) în ceea ce privește ajutorul notificat. Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 15 iulie 2010. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la măsurile în cauză. Nicio parte terță interesată nu a transmis observații.

(10)

Prin scrisoarea din 19 februarie 2010, autoritățile belgiene au solicitat prelungirea cu o lună a termenului de răspuns stabilit prin scrisoarea Comisiei din 14 ianuarie 2010. Prin scrisoarea din 5 martie 2010, Comisia a acordat un termen de răspuns suplimentar de o lună. În sfârșit, prin scrisoarea din 12 martie 2010, autoritățile belgiene au prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(11)

În cursul anchetei Comisiei, a devenit clar faptul că plângerea se referea la punerea în aplicare a schemei de ajutoare aprobate de Comisie la 26 noiembrie 2003 în dosarul privind ajutoarele de stat nr. NN 48/2003 (ex N. 157/2003) intitulat „Gestionarea eliminării și distrugerii cadavrelor de animale din exploatațiile agricole din regiunea valonă”. Dosarul respectiv viza o schemă notificată de autoritățile belgiene prin care statul belgian urma să acorde ajutoare exploatațiilor agricole, sub forma unor servicii subvenționate, destinate să acopere toate costurile asociate eliminării, depozitării, transformării și distrugerii animalelor moarte.

(12)

În vederea adoptării deciziei de închidere a conturilor și a intrării iminente în vigoare a Orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat care vizează testele pentru depistarea EST, animalele moarte și deșeurile de abator („orientările EST”) (6) la 1 ianuarie 2004, autoritățile belgiene s-au angajat să modifice schema în cauză. Modificările erau necesare pentru a respecta condițiile din orientările EST, în special cele de la punctul 29. Punctul respectiv prevede că statele membre pot acorda ajutoare de stat de până la 100 % din costurile pentru eliminarea animalelor moarte și de până la 75 % din costurile pentru distrugerea carcaselor. Schema belgiană, astfel cum a fost notificată, nu respecta această dispoziție, întrucât prevedea că ajutoarele puteau acoperi 100 % din costurile pentru distrugerea carcaselor.

(13)

Ca urmare a aspectelor menționate la considerentele (11) și (12), autoritățile belgiene s-au angajat (a se vedea considerentele 33 și 34 din decizia Comisiei în dosarul nr. NN 48/2003) să își modifice în consecință schema de ajutoare, astfel încât, începând de la 1 ianuarie 2004, ajutoarele destinate acoperirii costurilor pentru distrugerea carcaselor să nu mai reprezinte decât maxim 75 % din costurile respective în loc de 100 %. De asemenea, autoritățile belgiene s-au angajat să trimită Comisiei, până cel târziu la mijlocul lunii decembrie 2003, documente care să ateste includerea modificărilor necesare în schema de ajutoare.

(14)

Pe baza acestor angajamente, Comisia a aprobat schema menționată pentru o perioadă de cinci ani începând cu 31 ianuarie 2002. Prin urmare, acest termen a expirat la 31 ianuarie 2007.

(15)

La 23 aprilie 2007, Comisia a primit o plângere în care se susținea că autoritățile belgiene încalcă orientările EST, continuând să acorde ajutoare de până la 100 % atât pentru eliminarea animalelor moarte, cât și pentru distrugerea carcaselor.

(16)

Schema de ajutoare în cauză se referă la o măsură regională care vizează acoperirea în totalitate a costurilor prestărilor de servicii asociate eliminării, transportării, depozitării, transformării și distrugerii animalelor moarte din exploatațiile agricole situate în regiunea valonă.

(17)

Organizarea și gestionarea eliminării carcaselor din exploatațiile menționate au fost realizate prin atribuirea de către autoritățile regionale a unui contract de achiziții publice de servicii. În urma unei licitații generale lansate la nivelul Uniunii Europene prin anunțul privind achiziția publică de servicii (7), contractul de achiziții a fost atribuit, la 31 ianuarie 2002, întreprinderii S.A. RENDAC-UDES. Contractul în cauză era împărțit în trei loturi distincte corespunzătoare diferitelor servicii care trebuiau furnizate:

(18)

Întreprinderea S.A. RENDAC-UDES a fost singura care a prezentat oferte în cadrul licitației pentru toate cele trei loturi. Prin urmare, contractul de achiziții i-a fost atribuit acesteia la 31 ianuarie 2002, pentru o perioadă de cinci ani. Potrivit informațiilor transmise de autoritățile belgiene, valabilitatea contractului a fost prelungită de cel puțin patru ori: până la 31 decembrie 2007, până la 31 decembrie 2008, până la 30 iunie 2009 și, în sfârșit, până la viitoarea punere în aplicare a noului contract de achiziții publice, care, potrivit autorităților belgiene, ar trebui să fie operațional în al treilea trimestru al anului 2010.

(19)

Schema de ajutoare în cauză prevede acordarea unui ajutor pentru agricultori. Autoritățile belgiene au confirmat că, deși ajutoarele sunt acordate direct întreprinderii S.A. RENDAC-UDEC în calitate de prestator de servicii pentru acoperirea costurilor serviciilor furnizate agricultorilor, ajutoarele revin integral agricultorilor, în scopul de a acoperi totalitatea costurilor asociate diverselor operațiuni de colectare, transportare, depozitare, transformare și distrugere, pe care, în lipsa schemei de ajutoare, ar trebui să le plătească ei înșiși. De asemenea, autoritățile belgiene au dat asigurări că sumele plătite direct întreprinderii S.A. RENDAC-UDES în schimbul serviciilor furnizate agricultorilor corespund în totalitate și exclusiv prețurilor de piață ale serviciilor executate.

(20)

Oficiul Valon al Deșeurilor, din cadrul Ministerului Regional al Mediului, era însărcinat să plătească facturile emise de S.A. RENDAC-UDES, în parte pe o bază forfetară și în parte pe baza borderourilor de prețuri.

(21)

În cadrul examinării dosarului nr. NN 48/2003, autoritățile belgiene au confirmat că schema are în vedere numai animalele moarte din exploatațiile agricole din regiunea valonă. Aceasta nu se referă la carcasele animalelor din piețele de animale sau din abatoare.

(22)

În decizia sa din 13 ianuarie 2010 de inițiere a procedurii de investigare, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea schemei de ajutoare cu normele privind ajutoarele de stat din Uniunea Europeană. Mai exact, Comisia a concluzionat că măsurile schemei de ajutoare în cauză care aveau în vedere acoperirea a mai mult de 75 % din costurile pentru distrugerea carcaselor pot fi considerate incompatibile cu piața internă pe baza orientărilor EST și a Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (8) („liniile directoare 2007-2013”).

(23)

În plus, ținând cont de faptul că Comisia a aprobat schema de ajutoare până la 31 ianuarie 2007 pe baza angajamentelor autorităților belgiene, care trebuiau să modifice schema pentru a respecta condițiile stabilite de orientările EST începând cu 1 ianuarie 2004, și întrucât angajamentele respective nu au fost respectate de autoritățile în cauză, Comisia a concluzionat că ajutoarele care vizau acoperirea a mai mult de 75 % din costurile pentru distrugerea carcaselor au fost acordate abuziv.

(24)

În consecință, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, coroborat cu articolul 16 din același regulament, privind aplicarea abuzivă a ajutoarelor, Comisia a hotărât să inițieze procedura oficială de investigare și a invitat Belgia să își prezinte observațiile.

(25)

În răspunsul său din 12 martie 2010, Belgia a informat Comisia cu privire la faptul că va lua măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a unui nou contract de achiziții publice de servicii. Potrivit autorităților belgiene, caietul special de sarcini necesar pentru a reglementa viitorul contract de achiziții publice de servicii ar trebui finalizat până cel târziu la 15 aprilie 2010 și ar trebui să fie operațional pentru al treilea trimestru al anului 2010. Între timp, autoritățile belgiene au susținut că contractul de achiziții publice de servicii atribuit la 31 ianuarie 2002 a fost prelungit printr-un act adițional, în aceleași condiții ca cele prevăzute în momentul atribuirii sale, la 31 ianuarie 2002.

(26)

În plus, autoritățile belgiene au susținut că: (i) regiunea valonă va solicita aplicarea principiului de minimis pentru a reglementa situația agricultorilor pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2004 și 30 iunie 2008; și că (ii) în termen de maximum trei luni va începe recuperarea, de la fiecare agricultor, a unei sume corespunzătoare unui procent de 25 % din costurile de transformare și distrugere a animalelor moarte, calculate pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și data intrării în vigoare a viitorului contract de achiziții publice.

(27)

În sfârșit, autoritățile belgiene au informat Comisia că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1860/2004 al Comisiei din 6 octombrie 2004 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de minimis în sectorul agricol și în sectorul pescuitului (9), vor solicita recuperarea sumelor corespunzătoare ajutoarelor de minimis care depășesc 3 000 EUR pe o perioadă de 3 ani. De asemenea, autoritățile belgiene au indicat că valoarea maximă admisibilă de 3 000 EUR ar fi depășită în cazul a 58 de agricultori.

(28)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă, în măsura în care afectează schimburile între statele membre, ajutoarele acordate de stat sau din resurse de stat sub orice formă care denaturează sau amenință să denatureze concurența favorizând anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri.

(29)

Aceste condiții sunt îndeplinite în cazul de față în ceea ce privește ajutorul în favoarea agricultorilor. Ajutorul în cauză este acordat de autoritățile publice din regiunea valonă și conferă un avantaj agricultorilor din regiunea valonă, eliminând costurile asociate eliminării și distrugerii carcaselor pe care aceștia ar fi trebuit să le suporte în circumstanțe normale.

(30)

Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, simplul fapt că este consolidată competitivitatea unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente prin obținerea unui avantaj economic pe care aceasta nu l-ar fi primit dacă și-ar fi exercitat în mod normal activitatea, arată că există riscul de denaturare a concurenței (10).

(31)

Se consideră că ajutorul acordat unei întreprinderi afectează schimburile între statele membre atunci când întreprinderea respectivă funcționează pe o piață deschisă schimburilor în cadrul Uniunii Europene (11). În sectorul în cauză există schimburi substanțiale în cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, măsura este susceptibilă a afecta schimburile comerciale între statele membre.

(32)

Având în vedere cele de mai sus, este evident că sunt îndeplinite condițiile articolului 107 alineatul (1) din TFUE, cu excepția ajutoarelor care se încadrează în domeniul de aplicare a legislației de minimis.

(33)

Autoritățile belgiene au susținut în repetate rânduri că ar fi utilizat regulile de minimis aplicabile în sectorul agricol. Regulamentele aplicabile în perioada de acordare a ajutorului sunt Regulamentul (CE) nr. 1860/2004 și Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei din 20 decembrie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis în sectorul producției de produse agricole (12), prin care a fost abrogat Regulamentul (CE) nr. 1860/2004.

(34)

Se consideră că ajutoarele care ar îndeplini condițiile de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004 sau a Regulamentului (CE) nr. 1535/2007 nu îndeplinesc toate criteriile articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(35)

Cu toate acestea, trebuie precizat că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2007, ajutoarele de minimis nu pot fi cumulate cu ajutoarele de stat pentru aceleași cheltuieli eligibile dacă acest cumul conduce la o intensitate a ajutorului care depășește nivelul stabilit de normele Uniunii Europene pentru circumstanțele specifice din fiecare caz. Dispoziția menționată se aplică în cazul de față: nu poate exista niciun cumul al ajutorului de minimis (care ar reprezenta 25 % din costurile legate de distrugerea carcaselor care trebuie suportate de agricultori) cu cele 75 % rămase, care, conform normelor comunitare [punctul 133 din liniile directoare 2007-2013 coroborat cu articolul 16 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 70/2001 (13)], pot fi considerate compatibile cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(36)

Dimpotrivă, conform schemei stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1860/2004, se pare că un astfel de cumul între ajutorul de minimis și sumele reprezentând 75 % din costurile asociate distrugerii carcaselor nu era exclus. Acest lucru se poate deduce din considerentul 7 al Regulamentului (CE) nr. 1860/2004, conform căruia „Regula de minimis nu aduce atingere posibilității ca întreprinderile să primească, pentru același proiect, ajutor de stat autorizat de Comisie sau care intră sub incidența unui regulament privind exceptarea pe categorii.” Condițiile de aplicare a regulamentului, în special pragul maxim de ajutor de 3 000 EUR, trebuie să fie respectate, astfel încât niciun ajutor care depășește pragul de 3 000 EUR nu poate beneficia de Regulamentul (CE) nr. 1860/2004, pentru întreaga valoare a ajutorului. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2007, cumulul ar fi posibil în termen de până la șase luni după intrarea în vigoare a regulamentului menționat, și anume până la 30 iunie 2008. După această dată, se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1535/2007.

(37)

Schema de ajutoare, aprobată de Comisie cu numărul NN 48/2003, a fost notificată și aprobată pentru perioada cuprinsă între 31 ianuarie 2003 și 31 ianuarie 2007. Cu toate acestea, Comisia constată că Belgia a continuat să aplice schema de ajutoare după data de 1 februarie 2007 fără a fi notificat acest lucru Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Prin urmare, după 1 februarie 2007, schema de ajutoare a devenit un ajutor de stat ilegal.

(38)

În temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice pot fi considerate compatibile cu piața internă atunci când nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(39)

Schema de ajutoare în cauză se referă la acordarea de ajutoare, sub forma unor servicii subvenționate, acoperind totalitatea costurilor serviciilor asociate eliminării, transportării, transformării și distrugerii animalelor moarte din exploatațiile agricole situate în regiunea valonă.

(40)

În ceea ce privește perioada cuprinsă între 31 ianuarie 2002 și 31 decembrie 2003, decizia Comisiei luată în dosarul nr. NN 48/2003 a stabilit că schema putea beneficia de derogarea vizată la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat mai sus, pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2004, autoritățile belgiene s-au angajat să modifice schema de ajutoare de stat notificată pentru a o face conformă cu orientările EST, astfel cum erau aplicabile începând cu 1 ianuarie 2004. În special, autoritățile belgiene trebuiau să procedeze astfel încât ajutorul să nu acopere decât 75 % din costurile pentru distrugerea carcaselor (costurile rămase trebuind să fie suportate de agricultorul însuși) și să trimită Comisiei, până cel târziu la mijlocul lunii decembrie 2003, documente care să ateste includerea modificărilor necesare în schema de ajutoare.

(41)

Această cerință era impusă de orientările EST, care constituiau legislația aplicabilă la momentul respectiv. La punctul 29, orientările EST dispuneau următoarele:

(42)

Punctele 30 și 31 din orientările EST prevedeau excepții de la regula conform căreia ajutoarele nu puteau acoperi costurile pentru distrugerea animalelor moarte decât în cuantum de 75 %:

(43)

Trebuie subliniat că, în cadrul examinării dosarului nr. NN 48/2003, autoritățile belgiene nu au susținut niciodată că se putea aplica una dintre aceste excepții.

(44)

Orientările EST au fost abrogate la 1 ianuarie 2007, astfel cum prevedea punctul 194 litera (c) din liniile directoare 2007-2013. În conformitate cu punctul 134 din liniile directoare 2007-2013, Comisia afirmă că ajutoarele de stat privind testele EST și animalele moarte sunt compatibile cu articolul 108 alineatul (3) litera (c) din TFUE, și sunt îndeplinite toate condițiile articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006.

(45)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 nu modifică fondul în ceea ce privește evaluarea ajutoarelor acordate pentru eliminarea și distrugerea animalelor moarte. La fel ca orientările EST, regulamentul stabilește la articolul 16 alineatul (1) litera (d) că ajutoarele care pot atinge 100 % din costurile asociate eliminării animalelor moarte și 75 % din costurile asociate distrugerii carcaselor sunt considerate compatibile cu piața internă. În ceea ce privește dispozițiile articolului 16 alineatul (1) literele (e) și (f), acestea reiau posibilitatea de derogare de la plafonul de 75 % pentru a atinge un nivel al ajutorului de 100 % în cazurile următoare: (i) atunci când ajutoarele sunt finanțate prin redevențe sau contribuții obligatorii, destinate finanțării distrugerii carcaselor, cu condiția ca respectivele redevențe sau contribuții să se limiteze la sectorul cărnii și să fie direct impuse acestui sector; sau (ii) atunci când este obligatoriu ca animalele moarte să fie supuse unui test EST.

(46)

Deoarece noile reglementări [liniile directoare 2007-2013 și Regulamentul (CE) nr. 1857/2006] nu au modificat situația de fond în raport cu vechea reglementare (orientările EST), evaluarea dosarului în ceea ce privește normele Uniunii Europene aplicabile ar trebui să fie aceeași pentru întreaga perioadă în cauză (și anume de la 1 ianuarie 2004 până în prezent).

(47)

Astfel cum s-a subliniat deja, autoritățile belgiene s-au angajat, în cadrul examinării dosarului nr. NN 48/2003, să își modifice schema de ajutoare astfel încât ajutoarele prevăzute pentru a acoperi costurile asociate distrugerii carcaselor să nu depășească 75 % din costurile menționate începând cu 1 ianuarie 2004. Cu toate acestea, în cursul examinării cazului, autoritățile belgiene nu au dezmințit faptul că schema de ajutoare de stat nu a fost modificată, astfel cum se angajaseră.

(48)

În plus, autoritățile belgiene au susținut în repetate rânduri în cazul de față (de exemplu, într-o scrisoare din 27 noiembrie 2008) că cea de-a doua dintre excepțiile menționate la considerentul 42 se poate aplica în fapt și că ajutorul poate acoperi până la 100 % din costurile pentru distrugerea carcaselor. Potrivit acestora, excepția se justifică prin faptul că toate animalele moarte trebuiau supuse testelor EST [punctul 31 din orientările EST și articolul 16 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006]. Cu toate acestea, nu s-a furnizat nicio dovadă pentru susținerea acestei afirmații.

(49)

Principalul argument prezentat de Belgia în sprijinul afirmației sale este că are obligația să efectueze testele respective, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (14). Argumentul nu poate fi însă acceptat. Într-adevăr, în temeiul regulamentului menționat, autoritățile valone au obligația ca animalele moarte să fie supuse testelor EST, după cum urmează:

(50)

În consecință, obligația de a efectua teste nu se aplică decât în cazul animalelor de o anumită vârstă (24 de luni pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2001 și 31 decembrie 2008 și 48 de luni după această dată). Mai mult, obligația nu se aplică decât bovinelor. Animalele din celelalte specii moarte în exploatație (porci, cai, păsări etc.) nu trebuie supuse obligatoriu testelor EST. Din informațiile furnizate de autoritățile belgiene (scrisoarea din 27 noiembrie 2008) reiese că numărul de carcase care ar putea fi vizate, eventual, de exceptare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 999/2001, reprezintă mai puțin de 20-25 % din costurile totale angajate în ceea ce privește animalele moarte tratate în cadrul contractului de servicii. Prin urmare, doar ajutoarele aferente costurilor care sunt strict legate de obligația de a efectua teste EST, astfel cum este prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 999/2001, pot fi declarate compatibile, cu condiția să fie posibilă cuantificarea cu precizie a costurilor respective.

(51)

De asemenea, Comisia constată că prima excepție care permite acoperirea costurilor pentru eliminarea și distrugerea carcaselor cu până la 100 % prin redevențe și contribuții obligatorii în sectorul cărnii nu este aplicabilă în cazul de față. Autoritățile belgiene nu au invocat niciodată aplicabilitatea excepției menționate, nici nu au adus vreun element în acest sens.

(52)

În lumina celor de mai sus, Comisia concluzionează că măsurile schemei de ajutoare în cauză care vizează acoperirea a mai mult de 75 % din costurile pentru distrugerea carcaselor nu sunt compatibile cu piața internă în baza orientărilor EST sau a liniilor directoare 2007-2013, cu excepția costurilor care sunt direct legate de tratarea carcaselor animalelor care trebuie supuse obligatoriu testelor EST.

(53)

În plus, ținând cont de faptul că Comisia a aprobat schema de ajutoare până la 31 ianuarie 2007 pe baza angajamentelor autorităților belgiene, care trebuiau să modifice schema pentru a respecta condițiile stabilite de orientările EST începând cu 1 ianuarie 2004 și întrucât angajamentele respective nu au fost respectate de autoritățile menționate, Comisia concluzionează că ajutoarele care vizează acoperirea a mai mult de 75 % din costurile pentru distrugerea carcaselor au fost acordate abuziv, cel puțin în ceea ce privește ajutoarele care nu sunt destinate compensării obligației de a efectua teste EST.

(54)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, atunci când un ajutor de stat acordat ilegal este incompatibil cu piața internă, acesta trebuie recuperat de la beneficiari. Acest obiectiv este îndeplinit atunci când ajutoarele în cauză, eventual majorate cu penalități de întârziere, sunt restituite de beneficiari, adică de întreprinderile care au beneficiat efectiv de acestea.

(55)

Prezenta decizie trebuie pusă în aplicare imediat, mai ales în ceea ce privește recuperarea tuturor ajutoarelor individuale acordate în cadrul schemei de ajutoare, cu excepția celor acordate unor proiecte specifice care, în momentul acordării ajutoarelor respective, îndeplineau toate condițiile stabilite prin regulamentul de minimis sau de exceptare aplicabil în temeiul articolelor 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (15) sau printr-o schemă de ajutoare aprobată de Comisie.

(56)

Comisia constată că Belgia a pus în aplicare în mod ilegal ajutorul în cauză, încălcând articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Întrucât ajutorul este parțial incompatibil cu piața internă, Belgia trebuie să înceteze acordarea acestuia și să recupereze de la beneficiari sumele acordate deja în mod ilegal.

21.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 336/50

(1)

Prin Regulamentul (UE) nr. 768/2010 al Consiliului (2) s-au stabilit, în conformitate cu articolul 13 primul paragraf din anexa X la statut, coeficienții corectori aplicabili, începând cu 1 iulie 2009, remunerațiilor plătite, în moneda țării de repartiție, funcționarilor, agenților temporari și agenților contractuali ai Uniunii Europene repartizați în țări terțe.

(2)

Este necesară ajustarea, în conformitate cu articolul 13 paragraful al doilea din anexa X la statut, începând cu 1 august 2009, 1 septembrie 2009, 1 octombrie 2009, 1 noiembrie 2009, 1 decembrie 2009 și 1 ianuarie 2010, a anumitor coeficienți corectori, întrucât, conform datelor statistice de care dispune Comisia, variația costului vieții, calculată pe baza coeficientului corector și a cursului de schimb corespunzător, s-a dovedit, în cazul anumitor țări terțe, mai mare de 5 % în raport cu ultima stabilire a acestor coeficienți,