ISSN 1830-3625

doi:10.3000/18303625.L_2010.215.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 215

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 53
14 august 2010


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

 

*

Regulamentul nr. 25 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Prescripții uniforme referitoare la omologarea tetierelor încorporate sau neîncorporate în scaunele vehiculelor

1

 

*

Regulamentul nr. 26 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Cerințe uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește proeminențele lor exterioare

27

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

14.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 215/1


Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 25 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Prescripții uniforme referitoare la omologarea tetierelor încorporate sau neîncorporate în scaunele vehiculelor

Include întreg textul valabil până la:

 

Seria 04 de modificări – Data intrării în vigoare: 15 ianuarie 1997

 

Corigendumul 2 la versiunea 1 a regulamentului – Data intrării în vigoare: 12 noiembrie 2008

CUPRINS

REGULAMENTUL

1.

Domeniu de aplicare

2.

Definiții

3.

Cererea de omologare

4.

Marcaje

5.

Omologarea

6.

Specificații generale

7.

Încercări

8.

Conformitatea producției

9.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.

Modificarea și prelungirea omologării de tip a unei tetiere

11.

Instrucțiuni

12.

Încetarea definitivă a producției

13.

Dispoziții tranzitorii

14.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind acordarea ori refuzul sau prelungirea ori retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de tetieră, încorporată într-un scaun sau neîncorporată, în conformitate cu Regulamentul nr. 25.

Anexa 2 –

Dispuneri ale mărcilor de omologare

Anexa 3 –

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de ședere în autovehicule

Anexa 4 –

Determinarea înălțimii și lățimii tetierei

Anexa 5 –

Detalii ale liniilor trasate și ale măsurătorilor efectuate în timpul încercărilor

Anexa 6 –

Metodă de încercare pentru verificarea disipării energiei

Anexa 7 –

Determinarea dimensiunii „A” a fantelor tetierei

1.   DOMENIU DE APLICARE

1.1.

Prezentul regulament se aplică dispozitivelor tip „tetieră” conforme unuia dintre tipurile definite la punctul 2.2 de mai jos (1).

1.1.1.

Nu se aplică dispozitivelor tip tetieră care pot fi fixate la strapontine sau la scaunele orientate lateral sau spre înapoi.

1.1.2.

Se aplică spătarelor propriu-zise atunci când aceste spătare sunt concepute astfel încât să îndeplinească funcțiile tetierei, astfel cum sunt definite la punctul 2.2 de mai jos.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.

„tip de vehicul” înseamnă o categorie de autovehicule care nu prezintă diferențe în privința următoarelor aspecte esențiale:

2.1.1.

forma și dimensiunile interioare ale caroseriei care constituie habitaclul;

2.1.2.

tipul și dimensiunile scaunelor;

2.1.3.

tipul și dimensiunile prinderii tetierei și a zonei corespunzătoare a structurii, în cazul în care tetiera este ancorată direct în structura vehiculului;

2.2.

„tetieră” înseamnă un dispozitiv a cărui funcție este aceea de a limita deplasarea spre spate a capului unui ocupant adult în raport cu torsul său pentru a reduce pericolul vătămării vertebrelor cervicale ale ocupantului respectiv în caz de accident;

2.2.1.

„tetieră încorporată” înseamnă o tetieră care constituie partea superioară a spătarului scaunului. Tetierele corespunzătoare definițiilor de la punctele 2.2.2 și 2.2.3 de mai jos, dar care nu pot fi detașate de scaun sau de structura vehiculului decât cu ajutorul sculelor sau după retragerea parțială sau totală a îmbrăcămintei scaunului, corespund prezentei definiții;

2.2.2.

„tetieră detașabilă” însemnă o tetieră constituită dintr-un element care se poate separa de scaun, concepută pentru a fi fixată și reținută rigid în structura spătarului;

2.2.3.

„tetieră separată” înseamnă o tetieră formată dintr-un element separat de scaun, concepută pentru a fi fixată și/sau reținută rigid în structura vehiculului;

2.3.

„tip de scaun” înseamnă o categorie de scaune având aceleași dimensiuni, același schelet și aceeași capitonare, dar care pot avea finisaje sau colorit diferite;

2.4.

„tip de tetieră” înseamnă o categorie de tetiere având aceleași dimensiuni, același schelet și aceeași capitonare, dar care pot avea finisaje, colorit sau îmbrăcăminte diferite;

2.5.

„punct de referință al scaunului”, („punctul H”) (a se vedea anexa 3 la prezentul regulament) înseamnă urma, într-un plan vertical longitudinal, în raport cu scaunul, a axei teoretice de rotație între piciorul și trunchiul unui corp uman, reprezentat printr-un manechin;

2.6.

„linie de referință” însemnă o dreaptă care trece prin punctul de articulație dintre picior și bazin și punctul de articulație dintre gât și trunchi ale unui manechin de încercare având a cincizecea parte din greutatea și dimensiunile unui adult de sex masculin corespunzător, fie ale unui manechin de încercare având caracteristici identice. Pe manechinul reprodus în anexa 3 la prezentul regulament pentru determinarea punctului H al scaunului, linia de referință este cea indicată în figura 1 din apendicele la prezenta anexă;

2.7.

„linia capului” însemnă o dreaptă care trece prin centrul de greutate al capului și articulația dintre gât și trunchi. În poziție de repaus a capului, linia capului este situată în prelungirea liniei de referință;

2.8.

„strapontină” înseamnă un scaun auxiliar destinat utilizării ocazionale și care în mod normal este pliat;

2.9.

„sistem de reglare” înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziție potrivită morfologiei ocupantului așezat.

Acest dispozitiv de reglare poate permite, în special:

2.9.1.

o deplasare longitudinală;

2.9.2.

o deplasare verticală;

2.9.3.

o deplasare unghiulară;

2.10.

„sistem de deplasare” înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea sau rotirea scaunului sau a uneia dintre componentele sale, fără o poziție intermediară fixă, pentru a permite accesul ușor la spațiul din spatele scaunului în cauză.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.

Cererea de omologare este prezentată de către titularul mărcii sau denumirii comerciale a scaunului sau a tetierei sau de către reprezentantul său legal acreditat.

3.2.

Cererea trebuie însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare:

3.2.1.

o descriere detaliată a tetierei, indicând mai ales natura materialului (sau a materialelor) capitonării și, eventual, amplasamentul și descrierea suporturilor și a pieselor de ancoraj la tipul (sau tipurile) de scaun pentru care se cere omologarea tetierei;

3.2.2.

în cazul unei tetiere „detașabile” (a se vedea definiția de la punctul 2.2.2):

3.2.2.1.

descrierea detaliată a tipului (sau a tipurilor) de scaun pentru care se cere omologarea tetierei;

3.2.2.2.

indicarea tipului (sau a tipurilor) de vehicul pe care scaunele prevăzute la punctul 3.2.2.1 de mai sus sunt destinate a fi montate;

3.2.3.

în cazul unei tetiere „separate” (a se vedea definiția de la punctul 2.2.3):

3.2.3.1.

descrierea detaliată a zonei structurale în care va avea loc fixarea tetierei;

3.2.3.2.

indicarea tipului de vehicul pe care sunt destinate a fi montate tetierele;

3.2.3.3.

desene cu dimensiunile părților caracteristice ale structurii și ale tetierei; desenele trebuie să indice poziția prevăzută pentru numărul de omologare în raport cu cercul mărcii de omologare;

3.2.4.

schițe cu dimensiunile părților caracteristice ale structurii și tetierei. Desenele trebuie să indice poziția destinată numărului de omologare în raport cu cercul mărcii de omologare.

3.3.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare trebuie să îi fie prezentate următoarele:

3.3.1.

în cazul în care tetiera este de tip „integrată” (a se vedea definiția de la punctul 2.2.1), patru scaune complete;

3.3.2.

în cazul în care tetiera este de tip „detașabilă” (a se vedea definiția de la punctul 2.2.2):

3.3.2.1.

două scaune din fiecare tip pe care tetiera trebuie montată;

3.3.2.2.

4 + 2N, N fiind numărul de tipuri de scaune pe care tetiera trebuie montată;

3.3.3.

în cazul în care tetiera este de tip „separată” (a se vedea definiția la punctul 2.2.3), trei tetiere, precum și elementul corespunzător al structurii, sau un vehicul complet.

3.4.

Serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare poate solicita:

3.4.1.

să-i fie prezentate anumite piese sau anumite eșantioane din materialele folosite; și/sau

3.4.2.

să-i fie prezentate vehicule din tipul (sau tipurile) prevăzut(e) la punctul 3.2.2.2 de mai sus.

4.   MARCAJE

4.1.

Dispozitivele prezentate la omologare trebuie:

4.1.1.

să poarte marca sau denumirea comercială a solicitantului, aceasta fiind să fie clar lizibilă și de neșters;

4.1.2.

să prezinte un amplasament de mărime suficientă pentru marca de omologare, situat într-un loc indicat pe desenele menționate la punctul 3.2.3.3 sau 3.2.4 de mai sus.

4.2.

Atunci când tetiera este de tip „integrată” sau „detașabilă” (a se vedea definiția de la punctele 2.2.1 și 2.2.2), marcajele prevăzute la punctele 4.1.1 și 4.1.2 de mai sus pot fi reproduse pe etichetele plasate într-un loc indicat pe desenele menționate la punctul 3.2.4 de mai sus.

5.   OMOLOGAREA

5.1.

Atunci când tipul de tetieră prezentat la omologare prin aplicarea prezentului regulament îndeplinește cerințele de la punctele 6 și 7 de mai jos, omologarea pentru acest tip de tetieră trebuie acordată.

5.2.

Fiecare omologare comportă atribuirea unui număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 03 corespunde seriei 03 de modificări care au intrat în vigoare la 20 noiembrie 1989) indică seria de modificări care include cele mai recente modificări tehnice importante aduse regulamentului la momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de tetieră.

5.3.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul omologării unui tip de tetieră conform prezentului regulament va fi comunicat părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

5.4.

Pe orice tetieră definită la punctele 2.2.1, 2.2.2 și 2.2.3, omologată conform prezentului regulament, se va aplica o marcă de omologare internațională compusă din:

5.4.1.

un cerc în interiorul căruia se găsește litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a emis omologarea (2);

5.4.2.

un număr de omologare; și

5.4.3.

în cazul unei tetiere încorporate în spătarul scaunului, din numărul de omologare precedat de numărul prezentului regulament, de litera „R” și de o cratimă.

5.5.

Marca de omologare se aplică în locul prevăzut la punctul 4.1.2 de mai sus.

5.6.

Marca de omologare trebuie să fie clar lizibilă și de neșters.

5.7.

Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispuneri ale mărcilor de omologare.

6.   SPECIFICAȚII GENERALE

6.1.

Tetiera, prin prezența sa, nu trebuie să fie o cauză suplimentară de pericol pentru ceilalți ocupanți ai vehiculului. În mod deosebit, ea nu trebuie să prezinte, în toate pozițiile de utilizare, nici o asperitate periculoasă, nicio muchie ascuțită care poate spori riscul sau gravitatea rănilor ocupanților. Părțile tetierei situate în zona de impact definită mai jos trebuie să poată disipa energia, astfel cum se specifică în anexa 6 la prezentul regulament.

6.1.1.

Zona de impact este limitată lateral de două planuri verticale longitudinale distanțate cu 70 mm de o parte și de alta a planului de simetrie al scaunului sau al locului pe scaun considerat.

6.1.2.

Zona de impact este limitată în înălțime de partea tetierei situată deasupra planului perpendicular pe linia de referință R și la o distanță de 635 mm de punctul H.

6.1.3.

Prin derogare de la dispozițiile menționate anterior, prescripțiile referitoare la absorbția de energie nu se aplică suprafețelor din spate ale tetierelor destinate să echipeze scaunele din spate, atunci când nu sunt prevăzute și alte locuri pe scaun.

6.2.

Părțile suprafețelor din fața și din spatele tetierei, cu excepția părților suprafețelor din spate ale tetierelor destinate scaunelor din spate care nu sunt prevăzute cu alte locuri pe scaun, care sunt situate în afara acestor planuri verticale longitudinale, trebuie să fie capitonate pentru a evita orice contact direct al capului cu elementele structurii, care va trebui, în acele zone de contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm, să aibă o rază de curbură de cel puțin 5 mm.

Altfel, aceste părți sau elemente sunt considerate satisfăcătoare dacă acestea pot suporta cu succes încercarea la absorbția de energie, astfel cum este descrisă în anexa 6 la prezentul regulament. În cazul în care părțile menționate anterior ale tetierelor și ale suporturilor lor sunt acoperite cu un material cu o duritate mai mică de 50 shore (A), cerințele prezentului punct, cu excepția celor referitoare la absorbția de energie în sensul anexei 6 la prezentul regulament, nu se aplică decât părților rigide.

6.3.

Tetiera trebuie să fie fixată de scaun sau, dacă este cazul, de structura vehiculului, astfel încât sub presiunea exercitată de cap în timpul încercării, nici o parte rigidă și periculoasă să nu iasă în afara capitonării tetierei, a ancorajului sau a spătarului.

6.4.

Înălțimea tetierei, măsurată conform cerințelor punctului 7.2 de mai jos, trebuie să corespundă următoarelor specificații:

6.4.1.

Înălțimea tetierei trebuie măsurată în conformitate cu cerințele punctului 7.2 de mai jos.

6.4.2.

Pentru tetierele nereglabile în înălțime, înălțimea trebuie să fie de cel puțin 800 mm, în cazul scaunelor față, și de 750 mm în cazul altor scaune.

6.4.3.

Pentru tetierele cu înălțime reglabilă:

6.4.3.1.

înălțimea trebuie să fie de cel puțin 800 mm, în cazul scaunelor față, și de 750 mm în cazul celorlalte scaune; această valoare trebuie obținută într-o poziție situată între poziția cea mai înaltă și poziția cea mai joasă pe care o permite reglajul;

6.4.3.2.

nu trebuie să existe nicio „poziție de utilizare” cu o înălțime mai mică de 750 mm;

6.4.3.3.

pentru alte scaune decât scaunele față, tetierele pot fi concepute astfel încât să poată fi deplasate într-o poziție în care înălțimea este mai mică de 700 mm, cu condiția ca această poziție să fie ușor de recunoscut de către ocupant ca nefiind prevăzută pentru utilizarea tetierei;

6.4.3.4.

pentru scaunele din față, tetierele pot fi deplasate automat, atunci când scaunul nu este ocupat, într-o poziție care are ca rezultat o înălțime mai mică de 750 mm, cu condiția ca ele să revină automat la poziția de utilizare atunci când scaunul este ocupat.

6.4.4.

Cifrele menționate la punctele 6.4.2 și 6.4.3.1 de mai sus pot fi mai mici de 800 mm în cazul scaunelor față și mai mici de 750 mm pentru celelalte scaune, pentru a crea un spațiu liber corespunzător între tetieră și suprafața interioară a plafonului, a ferestrelor sau a oricărei părți a structurii vehiculului; cu toate acestea, acest spațiu liber nu trebuie să depășească 25 mm. În cazul scaunelor prevăzute cu sisteme de deplasare și/sau reglare, această prevedere se aplică tuturor pozițiilor scaunului. În afară de aceasta, prin derogare de la punctul 6.4.3.2 menționat anterior, nu trebuie să existe o „poziție de utilizare” cu înălțimea mai mică de 700 mm.

6.4.5.

Prin derogare de la cerințele privind înălțimea de la punctele 6.4.2 și 6.4.3.1 de mai sus, înălțimea oricărei tetiere destinate scaunelor sau locurilor pe scaun centrale-spate nu trebuie să fie mai mică de 700 mm.

6.5.

Înălțimea manechinului pe care se reazemă capul – în cazul în care este vorba de o tetieră reglabilă în înălțime – trebuie să fie de cel puțin 100 mm, ea fiind măsurată în conformitate cu cerințele de la punctul 7.2.

6.6.

Pentru un dispozitiv la care nu se poate regla înălțimea, spațiul dintre spătar și tetieră nu trebuie să depășească 60 mm.

6.6.1.

Dacă înălțimea tetierei se poate regla, aceasta nu poate să se afle, în poziția sa cea mai joasă, la mai mult de 25 mm față de marginea superioară a spătarului.

6.6.2.

În cazul unei tetiere nereglabile în înălțime, se ia în considerare zona situată:

6.6.2.1.

deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R; și

6.6.2.2.

între două planuri longitudinale verticale care trec la distanța de 85 mm de fiecare parte a liniei de referință.

În această zonă, sunt autorizate una sau mai multe fante care, independent de forma lor, pot prezenta o distanță „a”, măsurată în conformitate cu punctul 7.5, mai mare de 60 mm, cu condiția ca, după încercarea suplimentară prevăzută la punctul 7.4.3.4, cerințele punctului 7.4.3.6 să fie în continuare respectate.

6.6.3.

În cazul unei tetiere reglabile în înălțime, sunt autorizate una sau mai multe fante care, independent de forma lor, pot prezenta o distanță „a”, măsurată în conformitate cu punctul 7.5, mai mare de 60 mm, în partea manechinului pe care se reazemă capul, cu condiția ca, după încercarea suplimentară prevăzută la punctul 7.4.3.4, cerințele punctului 7.4.3.6 să fie respectate.

6.7.

Tetiera trebuie să aibă o lățime care să susțină în mod corespunzător capul unei persoane care este așezată normal. În planul de măsurare a lățimii definit la punctul 7.3 de mai jos, tetiera trebuie să acopere o zonă de cel puțin 85 mm de o parte și de alta a planului de simetrie al locului pe scaun căruia îi este destinată tetiera, această distanță fiind măsurată în conformitate cu cerințele punctului 7.3.

6.8.

Tetiera și ancorajul acesteia trebuie să fie astfel încât deplasarea maximă spre spate a capului, permisă de tetieră și măsurată în conformitate cu procedura statică prevăzută la punctul 7.4 de mai jos, să fie mai mică de 102 mm.

6.9.

Tetiera și ancorajul acesteia trebuie să fie suficient de rezistente pentru a suporta, fără a ceda, sarcina prevăzută la punctul 7.4.3.7 de mai jos.

6.10.

În cazul în care tetiera este reglabilă, înălțimea sa maximă de utilizare nu poate fi depășită fără o acțiune voluntară a utilizatorului, distinctă de cea de reglare.

7.   ÎNCERCĂRI

7.1.   Determinarea punctului de referință (punctul H) al scaunului în care este încorporată tetiera

Acest punct se determină în conformitate cu cerințele din anexa 3 la prezentul regulament.

7.2.   Determinarea înălțimii tetierei

7.2.1.   Toate liniile se trasează în planul de simetrie al locului pe scaun considerat, a cărui intersecție cu scaunul determină conturul tetierei și al spătarului scaunului (a se vedea figura 1 din anexa 4 la prezentul regulament).

7.2.2.   Manechinul care corespunde celei de a cincizecea părți masa unui adult de sex masculin, sau manechinul prezentat în anexa 3 la prezentul regulament este instalat în poziția normală pe scaun. Spătarul, în cazul în care acesta este înclinabil, este blocat într-o poziție care corespunde unei înclinări spre înapoi a liniei de referință a trunchiului manechinului cât mai apropiată de 25o în raport cu verticala.

7.2.3.   Pentru locul pe scaun considerat se trasează, în planul indicat la punctul 7.2.1, proiecția liniei de referință a manechinului prezentat în anexa 3. Se trasează tangenta S la partea superioară a tetierei, perpendiculară pe linia de referință.

7.2.4.   Distanța h de la punctul H la tangenta S reprezintă înălțimea de luat în considerare la aplicarea cerinței de la punctul 6.4.

7.3.   Determinarea lățimii tetierei (a se vedea figura 2 din anexa 4 la prezentul regulament)

7.3.1.   Planul S1, perpendicular pe linia de referință și situat la 65 mm sub tangenta S definită la punctul 7.2.3, determină pe tetieră o secțiune delimitată de conturul C. Se trasează în planul S1 direcția dreptelor tangente la C, reprezentând intersecția planurilor verticale (P și P’) paralele cu planul de simetrie al locului pe scaun considerat cu planul S1.

7.3.2.   Lățimea tetierei de luat în considerare la aplicarea cerinței prevăzute la punctul 6.7 este distanța L care separă intersecțiile planurilor P și P’ cu planul S1.

7.3.3.   Lățimea tetierei trebuie, de asemenea, să fie determinată, dacă este necesar, la 635 mm deasupra punctului de referință al scaunului, această distanță fiind măsurată de-a lungul liniei de referință.

7.4.   Determinarea eficienței manechinului

7.4.1.   Eficiența tetierei se verifică prin încercarea statică descrisă mai jos.

7.4.2.   Pregătirea încercării

7.4.2.1.

Tetiera, în cazul în care este reglabilă, se așează în poziția cea mai înaltă.

7.4.2.2.

Pentru un loc pe banchetă, dacă o parte sau întreaga ramă de susținere (inclusiv cea a tetierelor) este comună pentru mai multe locuri pe scaun, se realizează simultan încercarea tuturor locurilor pe scaun în cauză.

7.4.2.3.

Scaunul sau spătarul său, în cazul în care sunt reglabile față de o tetieră ancorată în structura vehiculului, sunt plasate în poziția considerată cea mai defavorabilă de către serviciul tehnic.

7.4.3.   Încercarea

7.4.3.1.

Toate liniile trebuie trasate în planul vertical de simetrie al locului pe scaun considerat (a se vedea anexa 5 la prezentul regulament).

7.4.3.2.

Se trasează în planul indicat la punctul 7.4.3.1 proiecția liniei de referință R.

7.4.3.3.

Linia de referință deplasată R1 se determină utilizând manechinul menționat în anexa 3 la prezentul regulament și aplicând părții care simulează spatele o forță inițială care produce un moment către spate, în jurul punctului H, de 37,3 daNm.

7.4.3.4.

Cu ajutorul unui cap sferic cu diametrul de 165 mm, se aplică perpendicular pe linia de referință deplasată R1 și la o distanță de 65 mm mai jos de partea superioară a tetierei o forță inițială care produce un moment de 37,3 daNm în jurul punctului H, păstrând linia de referință în poziția sa deplasată R1 în conformitate cu cerințele punctului 7.4.3.3 de mai sus.

7.4.3.4.1.

În cazul în care prezența fantelor împiedică aplicarea forței prescrise mai sus la distanța de 65 mm mai jos de partea superioară a tetierei, se poate reduce această distanță astfel încât axa forței să treacă prin axa centrală a elementului cadrului cel mai apropiat de fantă.

7.4.3.4.2.

În cazul definit la punctele 6.6.2 și 6.6.3, încercarea trebuie repetată aplicând fiecărei fante, prin intermediul unei sfere cu diametrul de 165 mm, o forță:

care trece prin centrul de greutate al celei mai mici dintre secțiunile fantei, de-a lungul planurilor transversale paralele cu linia de referință, producând un moment de 37,3 daNm în jurul punctului R.

7.4.3.5.

Se determină tangenta Y la capul sferic, paralelă cu linia de referință deplasată R1.

7.4.3.6.

Se măsoară distanța X dintre tangenta Y și linia de referință deplasată R1. În cazul în care distanța X este mai mică de 102 mm, se consideră că cerința prevăzută la punctul 6.8 este respectată.

7.4.3.7.

În cazul în care forța prevăzută la punctul 7.4.3.4 este aplicată la o distanță de 65 mm sau mai mică, sub partea superioară a tetierei, și numai în astfel de cazuri, această forță trebuie mărită până la 89 daN, cu excepția cazului în care ruptura scaunului sau a spătarului se produce mai înainte..

7.5.   Determinarea distanței „a” a fantei unei tetiere (a se vedea anexa 7 la prezentul regulament)

7.5.1.   Distanța „a” trebuie determinată pentru fiecare interstițiu și în raport cu suprafața părții anterioare a tetierei, cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 165 mm.

7.5.2.   Sfera trebuie să fie pusă în contact cu fanta într-un punct al suprafeței acesteia care permite pătrunderea maximă a sferei, considerând că nu se aplică nici o sarcină.

7.5.3.   Distanța între cele două puncte de contact ale sferei cu fanta va fi distanța „a” care se ia în considerare la evaluarea cerințelor prevăzute la punctele 6.6.2 și 6.6.3.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.

Orice tetieră sau orice scaun care poartă marca de omologare în conformitate cu anexa 2 trebuie să fie conformă cu tipul de tetieră omologată și să îndeplinească condițiile prevăzute la punctele 6 și 7 de mai sus.

8.2.

Pentru a verifica această conformitate, se vor efectua controale prin sondaj, în număr suficient, asupra tetierelor produse în serie.

8.3.

Se rețin pentru încercări tetierele puse în vânzare sau care urmează să fie puse în vânzare.

8.4.

Tetierele selectate pentru verificarea conformității cu un tip omologat trebuie supuse la încercarea descrisă la punctul 7 din prezentul regulament.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.   Tetiere omologate

Omologarea acordată pentru un tip de tetieră poate fi retrasă în conformitate cu prezentul regulament în cazul în care tetierele care poartă indicațiile prevăzute menționate la punctul 5.4 de mai sus nu corespund încercărilor de control sau în cazul în care nu sunt conforme cu tipul omologat.

9.2.   Dacă o parte contractantă care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o inițial, ea notifică celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

10.   MODIFICAREA ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE TETIERĂ

10.1.

Orice modificare a tipului de tetieră se aduce la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de tetieră. Acest serviciu poate:

10.1.1.

să considere că este puțin probabil ca modificările aduse să aibă vreun efect advers și că, în orice caz, tetiera respectă în continuare cerințele; sau

10.1.2.

să solicite un raport de încercare suplimentar din partea serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2.

Confirmarea sau refuzul acordării omologării, specificând modificările, se comunică părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura prevăzută la punctul 5.3 de mai sus.

10.3.

Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării atribuie prelungirii un număr de serie pe care îl notifică părților contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   INSTRUCȚIUNI

Producătorul trebuie să furnizeze, cu fiecare model conform unui tip de tetieră omologat, o notă care indică tipurile și caracteristicile scaunelor pentru care tetiera este omologată. Dacă tetiera este reglabilă, manevrele de reglare și/sau de deblocare trebuie să fie descrise în mod clar în această notă.

12.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează complet producerea unei tetiere omologată în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. După primirea acestei comunicări, autoritatea o va notifica celorlalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conformă modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

13.   DISPOZIȚII TRANZITORII

13.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat de seria 04 de amendamente.

13.2.

La expirarea unei perioade de 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai în cazul în care tipul de vehicul de omologat respectă cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

13.3.

La expirarea unei perioade de 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, omologările existente acordate în baza prezentului regulament încetează a mai fi valabile, cu excepția celor care respectă cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

14.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele de omologare ori de prelungire sau de refuz ori de retragere a omologării, eliberate în alte țări.


(1)  Tetierele vehiculelor din categoria M1 care respectă dispozițiile Regulamentului nr. 17 nu trebuie să respecte dispozițiile prezentului regulament.

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 (disponibil), 25 (disponibil), 26 pentru Slovenia și 27 pentru Slovacia. Cifrele următoare vor fi atribuite celorlalte țări conform ordinii cronologice a ratificării acordului privind adoptarea unor condiții uniforme de omologare și recunoașterea reciprocă a omologării pieselor și a echipamentelor de vehicule cu motor sau a aderării lor la acest acord, iar cifrele astfel atribuite sunt comunicate părților contractante la acord de către Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.


ANEXA 1

COMUNICARE

[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image


ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE  (1)

Marcă de omologare a unei tetiere de tip „integrată” sau „detașabilă” (a se vedea definițiile de la punctele 2.2.1 și 2.2.2 din prezentul regulament)

Image

Marcă de omologare a unei tetiere de tip „separată” (a se vedea definiția de la punctul 2.2.3 din prezentul regulament)

Image


(1)  Numărul de omologare trebuie amplasat în apropierea cercului, fie deasupra, fie dedesubtul literei „E” sau la stânga ori la dreapta acestei litere.


ANEXA 3

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru scaunele din autovehicule

1.   SCOP

Procedura descrisă în prezenta anexă este folosită pentru a stabili poziția punctului „H” și unghiul real al trunchiului pentru una sau mai multe poziții pe scaun într-un vehicul cu motor și pentru a verifica relația dintre datele măsurate și specificațiile tehnice furnizate de producătorul vehiculului (1).

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe, se înțelege prin:

2.1.

„date de referință” una sau mai multe dintre următoarele caracteristici ale poziției de ședere:

2.1.1.

punctul „H” și punctul „R” și relația dintre ele;

2.1.2.

unghiul real al trunchiului și unghiul prevăzut al trunchiului și relația dintre ele;

2.2.

„dispozitivul tridimensional pentru punctul «H»” (dispozitiv 3-DH) reprezintă manechinul utilizat pentru determinarea punctelor „H” și a unghiurilor reale ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele 1 la prezenta anexă;

2.3.

„punctul H” înseamnă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa manechinului 3-D H instalat pe scaunul vehiculului în conformitate cu punctul 4 de mai jos. Punctul H este situat în centrul liniei mediane a manechinului care se află între punctele de observare a punctului H situate pe fiecare parte a manechinului 3-D H. Teoretic, punctul „H” corespunde punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). Odată determinat în conformitate cu procedura descrisă la punctul 4, punctul „H” este considerat ca fiind fix în raport cu structura pernei scaunului și se deplasează împreună cu aceasta atunci când scaunul este reglat;

2.4.

„punctul «R»” sau „punctul de referință la șederea pe scaun” înseamnă un punct tehnic definit de către producătorul vehiculului pentru fiecare poziție de ședere pe scaun și stabilit conform sistemului de referință tridimensional;

2.5.

„linia trunchiului” înseamnă linia mediană a tijei manechinului 3-D H atunci când tija se află în poziția maxim retrasă spre spate;

2.6.

„unghiul real al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul H și linia trunchiului, folosind cadranul pentru unghiul spatelui al manechinului 3-D H. Unghiul real al trunchiului corespunde teoretic unghiului prevăzut al trunchiului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos);

2.7.

„unghiul prescris al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „R” și linia trunchiului într-o poziție care corespunde poziției spătarului scaunului prescrisă de constructorul vehiculului;

2.8.

„planul median al ocupantului” (C/LO) înseamnă planul median al manechinului 3-D H așezat în fiecare poziție prescrisă; el este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru scaunele individuale, planul median al scaunului coincide cu planul median al ocupantului. Pentru celelalte scaune, planul median este specificat de constructor;

2.9.

„sistem de referință tridimensional” înseamnă un sistem astfel cum este descris în apendicele 2 la prezenta anexă;

2.10.

„punctele de reper” reprezintă repere fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel cum sunt definite de către constructor;

2.11.

„poziția vehiculului la măsurare” înseamnă poziția vehiculului astfel cum este definită de coordonatele punctelor de reper în sistemul de referință tridimensional.

3.   CERINȚE

3.1.   Prezentarea datelor

Pentru orice loc pe scaun ai cărui parametri de referință sunt necesari pentru demonstrarea conformității cu cerințele prezentului regulament, totalitatea sau o selecție adecvată a următorilor parametri este prezentată sub forma indicată în apendicele 3 la prezenta anexă:

3.1.1.

coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;

3.1.2.

unghiul prescris al trunchiului;

3.1.3.

toate indicațiile necesare reglării scaunului (dacă este reglabil) până la poziția de măsurare stabilită la punctul 4.3 de mai jos.

3.2.   Relația dintre rezultatele măsurătorilor și specificațiile de proiectare

3.2.1.

Coordonatele punctului „H” și valoarea reală a unghiului trunchiului obținute prin procedura stabilită la punctul 4 de mai jos se compară cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu unghiul prevăzut al trunchiului indicat de constructorul vehiculului.

3.2.2.

Pozițiile relative ale punctului „R” și ale punctului „H” și abaterea dintre unghiul prevăzut al trunchiului și unghiul real al trunchiului sunt considerate satisfăcătoare pentru locurile pe scaun în cauză, în cazul în care punctul „H”, astfel cum este definit prin coordonatele sale, se află în interiorul unui pătrat cu latura de 50 mm, ale cărui laturi sunt orizontale și verticale și ale cărui diagonale se intersectează în punctul „R” și în cazul în care unghiul real al trunchiului nu diferă cu mai mult de 5° față de unghiul prescris al trunchiului.

3.2.3.

Dacă sunt întrunite aceste condiții, punctul „R” și unghiul prescris al trunchiului se folosesc pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament.

3.2.4.

În cazul în care punctul „H” sau unghiul real al trunchiului nu îndeplinesc cerințele punctului 3.2.2 de mai sus, punctul „H” și unghiul real al trunchiului se stabilesc de încă două ori (de trei ori în total). În cazul în care rezultatele a două dintre aceste trei operațiuni îndeplinesc cerințele, se aplică dispozițiile punctului 3.2.3 de mai sus.

3.2.5.

Dacă rezultatele a cel puțin două din cele trei operații descrise în punctul 3.2.4 de mai sus nu satisfac cerințele de la punctul 3.2.2 de mai sus sau dacă verificarea nu poate avea loc deoarece constructorul vehiculului nu a furnizat informații cu privire la poziția punctului „R” sau cu privire la unghiul prescris al torsului, va fi folosit centroidul celor trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate, iar acesta va fi considerat aplicabil în toate cazurile în care punctul „R” sau unghiul prescris al torsului este menționat în prezentul regulament.

4.   PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TRUNCHIULUI

4.1.   Vehiculul trebuie să fie precondiționat la o temperatură de 20 ± 10 °C, la alegerea constructorului, astfel încât materialul scaunului să atingă temperatura incintei. Dacă pe scaunul care urmează a fi verificat nu s-a mai stat, atunci o persoană sau un dispozitiv de 70-80 kg se va așeza de două ori timp de câte un minut pentru a îndoi tapițeria și spătarul scaunului. La cererea constructorului, toate ansamblurile scaunului rămân neîncărcate timp de minim 30 de minute înainte de instalarea manechinului 3-D H.

4.2.   Vehiculul trebuie să se afle în poziția de măsurare definită în conformitate cu punctul 2.11 de mai sus.

4.3.   Dacă scaunul este reglabil, acesta trebuie ajustat în poziția normală de conducere sau de utilizare cea mai retrasă, astfel cum este indicat de constructorul vehiculului, luând în considerare numai reglarea longitudinală a scaunului, excluzându-se deplasările scaunului utilizate pentru alte scopuri decât cele pentru conducere sau utilizare normală. În cazul în care scaunul are în plus și alte reglaje (vertical, unghiular, al spătarului etc.) acestea sunt reglate ulterior în poziția indicată de constructor. Pentru scaunele cu suspensie, poziția verticală trebuie să fie fixată rigid corespunzător poziției normale de conducere specificate de constructor.

4.4.   Suprafața locului pe scaun cu care intră în contact manechinul 3-DH trebuie acoperită cu o țesătură de muselină de bumbac de mărime suficientă și cu textura corespunzătoare, descrisă ca țesătură de bumbac uniformă având 18,9 fire pe cm2 și cântărind 0,228 kg/m2 sau de un material tricotat sau nețesut cu caracteristici echivalente.

Dacă încercarea se efectuează cu un scaun în exteriorul vehiculului, podeaua pe care este așezat scaunul trebuie să aibă aceleași caracteristici esențiale (2) ca și podeaua vehiculului în care se folosește scaunul.

4.5.   Ansamblul compus din elementele șezut-spate ale manechinului 3-DH trebuie plasat în așa fel încât planul median al ocupantului (C/LO) să coincidă cu planul median al manechinului 3- DH. La cererea constructorului, manechinul 3-DH poate fi deplasat spre interior în raport cu C/LO prevăzut în cazul în care manechinul 3-DH este așezat prea în exterior și marginea scaunului nu permite așezarea sa orizontală.

4.6.   Garniturile pentru laba piciorului și piciorul inferior se atașează la suportul scaunului, fie individual, fie folosind bara T și garnitura pentru piciorul inferior. O linie care trece prin punctele de observare a punctului H trebuie să fie paralelă cu solul și perpendiculară pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7.   Poziția tălpilor și a picioarelor manechinului 3-D H se reglează după cum urmează:

4.7.1.   Pozițiile de ședere desemnate: șoferul și pasagerul din față de la exterior

4.7.1.1.

Atât ansamblul labelor picioarelor, cât și cel al picioarelor trebuie deplasate în față astfel încât labele picioarelor să aibă o poziție naturală pe podea, dacă este necesar, între pedale. Dacă este posibil, laba piciorului stâng trebuie așezată la aproximativ aceeași distanță de partea stângă a planului median al manechinului 3-D H la care se află laba piciorului drept de partea dreaptă. Nivela cu bulă de aer care verifică orientarea transversală a manechinului 3-DH este adusă la orizontală reajustând elementul șezutului manechinului, în cazul în care este necesar, sau ajustând ansamblul gambă-laba piciorului spre spate.Linia care trece prin punctele de observare a punctului „H” trebuie menținută perpendicular pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7.1.2.

Dacă piciorul stâng nu poate fi ținut paralel cu piciorul drept și laba piciorului stâng nu poate fi susținută de structură, se mișcă laba piciorului stâng până când este susținută. Trebuie menținută alinierea punctelor de observare.

4.7.2.   Pozițiile de ședere desemnate: scaunele din spate de la margine

În cazul scaunelor din spate sau al celor auxiliare, picioarele sunt așezate conform specificațiilor constructorului. Dacă labele picioarelor se sprijină pe părți ale podelei situate la niveluri diferite, laba piciorului care intră prima în contact cu scaunul din față servește ca referință, iar cealaltă trebuie așezată astfel încât nivela care determină orientarea transversală a scaunului să se situeze pe orizontală.

4.7.3.   Alte poziții de ședere desemnate:

Se va utiliza procedura generală descrisă la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția faptului că picioarele trebuie așezate conform indicațiilor constructorului.

4.8.   Se aplică greutățile coapselor și ale elementelor inferioare și se echilibrează manechinul 3-D H.

4.9.   Se înclină elementul spatelui spate spre opritorul din față și se îndepărtează manechinul 3-D H de spatele scaunului folosind bara T. Se repoziționează manechinul 3-D H pe scaun printr-una din următoarele metode:

4.9.1.

Dacă manechinul 3-D H tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură. se permite ca manechinul 3-DH să alunece spre spate până când nu mai este necesară nici o forță de reținere orizontală spre înainte pe bara în T, adică până când spatele manechinului atinge spătarul. În cazul în care este necesar, se repoziționează gambele.

4.9.2.

Dacă manechinul 3-D H nu tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură. Se împinge înapoi manechinul 3-D H prin aplicarea asupra barei T a unei forțe orizontale îndreptate înapoi până când spatele manechinului intră în contact cu spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă).

4.10.   Se aplică o sarcină de 100 + 10 N ansamblului șezut spate al manechinului 3-D H la intersecția cadranului pentru unghiul șoldului cu suportul barei T. Direcția de aplicare a sarcinii trebuie menținută de-a lungul dreptei care trece prin intersecția menționată anterior și un punct situat chiar deasupra suportului barei coapsei (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă). Se reașează apoi cu atenție spatele manechinului pe spătarul scaunului. Pe întreaga durată a acestei proceduri trebuie să se lucreze cu atenție pentru a împiedica alunecarea înainte a manechinului 3-D H.

4.11.   Se aplică greutățile feselor dreaptă și stângă și apoi, în mod alternativ, cele opt greutăți ale trunchiului. Se menține echilibrul manechinului 3-D H.

4.12.   Se înclină spatele manechinului 3 DH spre față pentru a elimina solicitarea asupra spătarului scaunului. Se balansează manechinul 3 DH dintr-o parte în alta pe un arc de cerc de 10° (5° de fiecare parte a planului median vertical) pe durata a trei cicluri complete, pentru a elimina orice tensiune dintre manechinul 3-DH și scaun.

În timpul acțiunii de balansare, bara T a manechinului 3-D H poate tinde să se deplaseze față de alinierea orizontală și verticală specificată. Bara în T trebuie deci menținută prin aplicarea unei sarcini laterale adecvate în timpul mișcărilor de basculare. Reținerea barei T și balansarea manechinului 3-D H trebuie făcute cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare necorespunzătoare pe direcție verticală sau înainte și înapoi.

Labele picioarelor manechinului 3-D H nu trebuie să fie reținute în timpul acestei etape. În cazul în care picioarele își schimbă poziția, acestea trebuie lăsate în poziția respectivă pentru moment.

Se repune elementul de spate al manechinului cu precauție pe spătarul scaunului și se verifică cele două nivele cu bulă de aer. Dacă în timpul operației de balansare a manechinului 3-D H labele picioarelor și-au schimbat poziția, acestea trebuie repoziționate după cum urmează:

 

Se ridică alternativ fiecare picior cu distanța minimă necesară pentru a evita orice mișcare suplimentară a piciorului. În timpul acestei operațiuni, picioarele trebuie să fie libere să se rotească; în plus, nu trebuie aplicată nicio sarcină laterală sau spre înainte. Când fiecare picior este reașezat în poziția de jos, călcâiul trebuie să se afle în contact cu structura prevăzută în acest scop.

 

Se verifică nivela laterală cu bulă de aer; dacă este necesar, se aplică o forță laterală asupra părții superioare a componentei de spate, suficientă pentru a echilibra componenta de reazem a manechinului 3-D H pe scaun.

4.13.   Atunci când se ține bara T pentru a împiedica alunecarea în față a manechinului 3-D H pe perna scaunului, se procedează după cum urmează:

(a)

se întoarce spatele manechinului către spătar;

(b)

în mod intermitent, se aplică și se înlătură o sarcină orizontală orientată spre spate, care nu depășește 25 N, asupra barei unghiului spatelui, la o înălțime aproximativ corespunzătoare centrului greutăților trunchiului, până când cvadrantul unghiului șoldului indică obținerea unei poziții stabile după încetarea aplicării sarcinii. Se procedează cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare orientate în jos sau lateral asupra manechinului 3-D H. În cazul în care este necesar un nou reglaj al punerii la nivel a manechinului 3 DH, se basculează spre față elementul de spate al manechinului, se repune la nivel și se reîncepe procedura de la 4.12.

4.14.   Se efectuează toate măsurătorile:

4.14.1.

coordonatele punctului „H” se măsoară în raport cu sistemul de referință tridimensional;

4.14.2.

unghiul real al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui de pe manechinul 3-D H cu tija în poziția maximă spre înapoi.

4.15.   Dacă se dorește o reinstalare a manechinului 3-D H, ansamblul scaunului trebuie să stea neîncărcat timp de cel puțin 30 de minute înainte de reinstalare. Manechinul 3-D H nu se lăsă încărcat pe ansamblul scaunului mai mult decât timpul necesar efectuării încercării.

4.16.   Dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate similare (banchete, scaune identice etc.), se determină doar un punct „H” și „un unghi real al trunchiului” pentru fiecare rând de scaune, manechinul 3-DH descris în apendicele 1 la prezenta anexă fiind așezat într-un loc considerat a fi reprezentativ pentru rândul respectiv. Acest loc va fi:

4.16.1.

în cazul rândului din față, scaunul conducătorului auto;

4.16.2.

în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun exterior.


(1)  În orice poziție pe scaun alta decât pe scaunele din față, dacă punctul „H” nu poate fi determinat cu ajutorul „dispozitivului tridimensional pentru punctul «H»” sau al altor proceduri, punctul „R” indicat de producător poate fi luat drept referință, aceasta fiind la discreția autorității competente.

(2)  Unghiul de înclinare, diferența de înălțime la fixarea scaunului, textura suprafeței etc.

Apendicele 1

Descrierea manechinului tridimensional pentru determinarea punctului „H”  (1)

(manechinul 3-D H)

1.   Elemente de structură pentru spate și pentru șezut

Elementele de structură pentru spate și șezut sunt construite din material plastic armat și din metal; ele imită trunchiul și coapsa umană și sunt articulate mecanic în punctul „H”. Pentru măsurarea unghiului real al trunchiului, pe tija articulată în punctul „H” se montează un cadran gradat. O bară de coapsă reglabilă, atașată la elementul de șezut al manechinului, fixează linia mediană a coapsei și servește ca linie de referință pentru cadranul de măsurare al unghiului șoldului.

2.   Elementele de structură pentru corp și picioare

Segmentele părților inferioare ale picioarelor sunt conectate la ansamblul elementelor de structură pentru șezut prin capetele barei T care intră în contact cu genunchii și care sunt extensii laterale ale barei ajustabile corespunzătoare coapselor. În segmentele părților inferioare ale picioarelor se încorporează cadrane pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Ansamblurile laba piciorului-încălțăminte sunt gradate pentru a măsura unghiul labei piciorului. Două nivele cu bulă de aer permit orientarea spațială a manechinului. Greutățile corpului sunt plasate în centrele de greutate corespunzătoare pentru a obține o apăsare a scaunului echivalentă cu cea produsă de un bărbat de 76 kg Este necesar să se verifice că toate articulațiile manechinului 3-D H se mișcă liber și fără frecare semnificativă.

Aparatul corespunde celui descris în standardul ISO 6549:1980.

Figura 1

Denumirea componentelor manechinului 3-D H

Image

Figura 2

Dimensiunile elementelor manechinului 3-D H și distribuirea greutăților

Image


(1)  Pentru detalii privind construcția manechinului 3-DH consultați „Society of Automotive Engineers (SAE), 400 Commonwealth Drive, Warrendale, Pennsylvania 15096”, United States of America

Apendicele 2

SISTEM DE REFERINȚĂ TRIDIMENSIONAL

1.

Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de constructorul vehiculului (a se vedea figura) (1).

2.

Asieta vehiculului este stabilită prin plasarea vehiculului pe suprafața de susținere, astfel încât coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de constructor.

3.

Coordonatele punctelor „R” și „H” sunt stabilite în raport cu punctele de reper definite de constructorul vehiculului.

Figură

Sistemul de referință tridimensional

Image


(1)  Sistemul de referință corespunde standardului ISO 4130, 1978.

Apendicele 3

PARAMETRI DE REFERINȚĂ AI POZIȚIILOR AȘEZAT

1.   Codificarea datelor de referință

Pentru fiecare loc pe scaun, parametrii de referință sunt enumerați sub forma unei liste. Locurile pe scaun sunt identificate printr-un cod cu două caractere. Primul este o cifră arabă care semnifică rândul de scaune, numărând din față spre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o majusculă care semnifică amplasamentul locului pe scaun într-un rând, orientat spre partea din față a vehiculului; literele următoare sunt utilizate astfel:

L

=

stânga

C

=

centru

R

=

dreapta

2.   Descrierea poziției de măsurare a vehiculului

2.1.   Coordonatele punctelor de reper

 

X …

 

Y …

 

Z …

3.   Lista datelor de referință

3.1.   Poziția de ședere: …

3.1.1.   Coordonatele punctului „R”

 

X …

 

Y …

 

Z …

3.1.2.   Unghiul prescris al trunchiului …

3.1.3.   Indicații pentru reglarea scaunului (1)

 

orizontal: …

 

vertical: …

 

unghiular: …

 

unghiul trunchiului: …

Notă: Lista datelor de referință pentru alte poziții așezate la punctele 3.2, 3.3 etc.


(1)  A se tăia mențiunea necorespunzătoare.


ANEXA 4

Determinarea înălțimii și lățimii tetierei

Figura 1

Înălțimea

Image

Figura 2

Image


ANEXA 5

Detalii ale liniilor trasate și ale măsurărilor efectuate în timpul încercărilor

Image


ANEXA 6

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PENTRU VERIFICAREA DISIPĂRII ENERGIEI

1.   Instalarea, aparatura de încercare, instrumente de înregistrare și modul de lucru

1.1.   Instalarea

Tetiera acoperită cu un material susceptibil să disipeze energia trebuie să fie montată și încercată pe scaunul sau partea de structură a vehiculului în care acesta este instalată. Elementul structural este fixat solid pe standul de încercare astfel încât să nu se deplaseze sub efectul șocului, baza sa de sprijin, în absența unei specificații particulare motivate, fiind aproximativ orizontală. Spătarul, în cazul în care este reglabil, este fixat în poziția descrisă la punctul 7.2.2 din prezentul regulament.

Tetiera trebuie montată pe spătarul scaunului, așa cum se prezintă în vehicul. În cazul unei tetiere separate, aceasta se fixează la partea de structură a vehiculului la care este fixată în mod normal.

În cazul în care tetiera este reglabilă, aceasta va fi plasată în poziția cea mai defavorabilă permisă de manechinul său de reglare.

1.2.   Aparatura de încercare

1.2.1.

Acest aparat constă într-un pendul al cărui pivot este sprijinit pe rulmenți cu bile și a cărui masă redusă (1), în centrul de percuție, este de 6,8 kg Extremitatea inferioară a pendulului constă într-un cap fals rigid, cu diametrul de 165 mm, al cărei centru este identic cu centrul de percuție al pendulului.

1.2.2.

Pe capul fals se montează două accelerometre și un vitezometru, toate capabile să măsoare valorile în direcția impactului.

1.3.   Instrumentele de înregistrare

Aparatura de înregistrare utilizată trebuie să permită efectuarea măsurătorilor cu următoarele precizii:

1.3.1.

Accelerația:

 

precizie = ± 5 % din valoarea reală;

 

clasa de frecvență a lanțului de măsurare: clasa 600 corespunzând caracteristicilor standardului ISO 6487 (1987).

Sensibilitatea transversală ≤ 5 % din punctul cel mai coborât al scării.

1.3.2.

Viteza:

 

precizie = ± 2,5 % din valoarea reală;

 

sensibilitatea = 0,5 km/h.

1.3.3.

Înregistrarea timpului

aparatura trebuie să permită înregistrarea fenomenului pe toată durata sa și să se citească miimea de secundă;

începutul impactului în momentul primului contact al capului fals cu piesa încercată va fi reperat pe înregistrările utilizate la analizarea încercării.

1.4.   Procedura de încercare

1.4.1.

Tetiera fiind montată și reglată așa cum se indică la punctul 1.1 din prezenta anexă, impactul are loc în punctele alese de laborator în zona de impact definită la punctul 6.1 din prezentul regulament și, eventual, în afara zonei de impact definită la punctul 6.2 din prezentul regulament pe suprafețele care prezintă raze de curbură mai mici de 5 mm.

1.4.1.1.

Pe suprafața din spate, direcția impactului din spate spre față, într-un plan longitudinal, trebuie să fie la un unghi de 45° față de verticală.

1.4.1.2.

Pe suprafața din față, direcția impactului din față spre spate, într-un plan longitudinal, trebuie să fie orizontală.

1.4.1.3.

Zonele din față și spate sunt limitate de planul orizontal tangent la partea superioară a tetierei, definită la punctul 7.2 din prezentul regulament.

1.4.2.

Capul fals lovește piesa supusă încercării cu o viteză de 24,1 km/h; această viteză se obține fie prin simpla energie de propulsare, fie cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar de propulsie.

2.   Rezultatele

La încercările efectuate în conformitate cu modalitățile menționate anterior, decelerația capului fals nu trebuie să depășească 80 g, în mod continuu timp de mai mult de 3 milisecunde. Valoarea decelerației luată în calcul este media indicațiilor celor două decelerometre.

3.   Proceduri echivalente

3.1.

Sunt admise proceduri echivalente de încercare, cu condiția ca rezultatele cerute la punctul 2 de mai sus să poată fi obținute; în special, dispozitivele de încercare pot fi orientate diferit, cu condiția ca unghiurile relative dintre tetieră și direcția de impact să fie respectate.

3.2.

Responsabilitatea demonstrării echivalenței îi revine celui care utilizează o metodă diferită de cea descrisă la punctul 1.


(1)  Relația dintre masa redusă mr a pendulului și masa totală m a pendulului, la distanța a între centrul de percuție și axa de rotație și la distanța „l” între centrul de gravitație și axa de rotație este dată de formula: mr = m (l/a).


ANEXA 7

Determinarea cotei „A” a fantelor tetierei

(a se vedea punctele 6.6.2 și 6.6.3 din prezentul regulament)

Figura 1

Exemplu de fante orizontale

Image

Figura 2

Exemplu de fante verticale

Image


14.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 215/27


Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 26 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Cerințe uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește proeminențele lor exterioare

Include toate textele valabile până la:

Suplimentul 1 la seria 03 de amendamente – Data intrării în vigoare: 11 iunie 2007

CUPRINS

REGULAMENT

1.

Domeniu de aplicare și scop

2.

Definiții

3.

Cererea de omologare

4.

Omologarea

5.

Specificații generale

6.

Specificații particulare

7.

Modificarea tipului de vehicul și prelungirea omologării

8.

Conformitatea producției

9.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.

Încetarea definitivă a producției

11.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare, precum și ale departamentelor administrative

12.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind omologarea, prelungirea, refuzul sau retragerea unei omologări sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare

Anexa 2 –

Dispunerea mărcilor de omologare

Anexa 3 –

Metode de determinare a dimensiunilor proeminențelor și a interstițiilor

Anexa 4 –

Comunicare privind omologarea sau refuzul ori prelungirea sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de portbagaj, suport de schiuri sau antenă radio receptoare sau emițătoare ca unitate tehnică separată

1.   DOMENIU DE APLICARE ȘI SCOP

1.1.

Prezentul regulament se aplică proeminențelor exterioare ale vehiculelor din categoria M1 (1). Nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare și nici capetelor sferice ale dispozitivelor de remorcare.

1.2.

Scopul prezentului regulament este de a reduce riscul și gravitatea leziunilor corporale care pot fi provocate în cazul în care o persoană este lovită sau atinge caroseria în caz de coliziune. Această dispoziție este valabilă atât pentru vehiculul oprit, cât și pentru vehiculul în mișcare.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.

„omologarea vehiculului” însemnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare;

2.2.

„tip de vehicul” înseamnă autovehiculele care nu prezintă între ele diferențe esențiale în privința formei suprafeței exterioare sau a materialelor din care aceasta este realizată;

2.3.

„suprafață exterioară” însemnă exteriorul vehiculului, cuprinzând capota motorului, ușa portbagajului, portierele, aripile, acoperișul, dispozitivele de iluminare și de semnalizare luminoasă și elementele de rigidizare vizibile;

2.4.

„linia podelei” înseamnă o linie determinată astfel:

Un con cu o axă verticală de înălțime nedefinită și un semiunghi de 30° se deplasează de jur împrejurul unui vehicul încărcat, în așa fel încât să fie în contact, în mod constant și cât mai jos posibil, cu suprafața exterioară a vehiculului. Linia podelei este linia geometrică ce unește aceste puncte de tangență. La stabilirea liniei podelei, nu se iau în considerare punctele de ridicare cu cricul, țevile de eșapament sau roțile. Decupările pentru montarea roților se consideră a fi umplute de o suprafață imaginară care prelungește fără întrerupere suprafața exterioară înconjurătoare. Pentru stabilirea liniei podelei, se iau în considerare barele de protecție de la ambele capete ale vehiculului. În funcție de construcția vehiculului, linia podelei poate trece prin punctul cel mai exterior al secțiunii barei de protecție sau prin panourile caroseriei situate sub barele de protecție. Acolo unde apar simultan două sau mai multe puncte de tangență, linia podelei este determinată de punctul de tangență inferior;

2.5.

„raza de curbură” înseamnă raza arcului unui cerc care aproximează cel mai bine forma rotunjită a componentei în cauză;

2.6.

„vehicule încărcate” însemnă vehicule încărcate la masa maximă tehnic admisibilă. Vehicule echipate cu suspensii hidropneumatice, hidraulice sau pneumatice sau cu un dispozitiv de echilibrare automată în funcție de încărcătură trebuie supuse încercărilor în cele mai defavorabile condiții de rulare normală specificate de producător;

2.7.

„muchie exterioară extremă” a vehiculului înseamnă, în raport cu părțile laterale, planul paralel cu planul longitudinal median al vehiculului tangent la muchia sa exterioară laterală și, în raport cu părțile din față și spate, planul transversal perpendicular al vehiculului tangent la muchiile sale exterioare din față și din spate, neluând în considerare proeminențele:

2.7.1.

pneurilor aproape de punctul lor de contact cu solul și conexiunilor pentru indicatoarele de presiune ale pneurilor;

2.7.2.

oricăror echipamente antiderapante care pot fi montate pe roți;

2.7.3.

oglinzilor retrovizoare;

2.7.4.

lămpilor indicatoare de direcție laterale, lămpilor de gabarit spate, lămpilor de poziție (laterale) din față și spate și lămpilor de staționare;

2.7.5.

elementelor din părțile din față și din spate, ale elementelor montate pe barele de protecție, ale dispozitivelor de remorcare și ale țevilor de eșapament;

2.8.

„dimensiunea proeminenței” unui element montat pe un panou înseamnă dimensiunea determinată prin metoda descrisă la punctul 2 din anexa 3 la prezentul regulament;

2.9.

„linia nominală a unui panou” înseamnă linia care trece prin cele două puncte reprezentate de către poziția centrului unei sfere a cărei suprafață vine în contact pentru prima și ultima oară cu o componentă, în timpul procedurii de măsurare descrise la punctul 2.2 din anexa 3 la prezentul regulament;

2.10.

„antenă” înseamnă orice dispozitiv de transmisie și/sau recepție a semnalelor electromagnetice.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare.

3.1.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare trebuie prezentată de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul său acreditat în mod corespunzător.

3.1.2.

Cererea trebuie să fie însoțită de documentele menționate mai jos, în triplu exemplar:

3.1.2.1.

fotografii ale părților din față, spate și laterale ale vehiculului, realizate la un unghi de 30°-45° față de planul longitudinal median vertical al vehiculului;

3.1.2.2.

schițe cu dimensiunile barelor de protecție și, dacă este cazul;

3.1.2.3.

desene ale unor proeminențe exterioare și, dacă este necesar, desene ale anumitor părți ale suprafeței exterioare menționate la punctul 6.9.1.

3.1.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează a fi omologat este prezentat serviciului tehnic responsabil de efectuarea încercărilor pentru omologare. La cererea serviciului tehnic menționat anterior trebuie, de asemenea, prezentate anumite elemente și anumite eșantioane de materiale utilizate.

3.2.

Cererea de omologare, ca unități tehnice separate, pentru portbagaje, suporturi de schiuri sau antene de recepție sau emisie.

3.2.1.

Cererile de omologare, ca unități tehnice separate, pentru portbagaje, suporturi de schiuri sau antene de recepție sau emisie sunt prezentate de constructorul de autovehicule, de producătorul acestor unități tehnice sau de către reprezentantul autorizat al acestora.

3.2.2.

Pentru fiecare dintre dispozitivele menționate la punctul 3.2.1, cererea de omologare este trebuie însoțită de următoarele:

3.2.2.1.

documente, în trei exemplare, care cuprind descrierea caracteristicilor tehnice ale unităților tehnice separate, precum și instrucțiuni de montare care trebuie atașate fiecărei unități tehnice puse în vânzare;

3.2.2.2.

un eșantion al tipului unității tehnice separate. În cazul în care autoritatea competentă consideră necesar, ea este abilitată să solicite prezentarea unui eșantion suplimentar.

4.   OMOLOGAREA

4.1.

Omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare.

4.1.1.

În cazul în care tipul de vehicul prezentat pentru omologare în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele de la punctele 5 și 6 de mai jos, se acordă omologarea respectivului tip de vehicul.

4.1.2.

Fiecărei omologări a unui tip de vehicul îi este atribuit un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr de omologare (în prezent 03, care corespund seriei de modificări 03) indică seria de modificări, conținând modificările tehnice majore cele mai recente aduse regulamentului la data emiterii certificatului de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

4.1.3.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul, în conformitate cu prezentul regulament, este notificată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

4.1.4.

Pe fiecare vehicul conform cu tipul vehiculului omologat în temeiul prezentului regulament se va aplica într-un mod vizibil și într-un loc ușor accesibil precizat în formularul de omologare o marcă de omologare internațională compusă din:

4.1.4.1.

un cerc în interiorul căruia se găsește litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea;

4.1.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare în dreapta cercului astfel cum este prevăzut la punctul 4.1.4.1.

4.1.5.

În cazul în care vehiculul este conform unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.1.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, numerele și simbolurile adiționale ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora se acordă omologarea în țara care acordă omologări în temeiul prezentului Regulament, trebuie dispuse în coloane verticale, situate la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.1.4.1.

4.1.6.

Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.1.7.

Marca de omologare trebuie să fie amplasată alături sau pe placa de date a vehiculului fixată de producător.

4.1.8.

În anexa 2 la prezentul regulament se prezintă exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

4.1.9.

Autoritatea competentă verifică existența unor condiții satisfăcătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției, înainte de acordarea omologării de tip.

4.2.

Omologarea ca unități tehnice separate a portbagajelor, a suporturilor de schiuri sau a antenelor de recepție sau emisie.

4.2.1.

În cazul în care tipul de unitate tehnică separată prezentat pentru omologare în conformitate cu prezentul regulament satisface cerințele de la punctele 6.16-6.18 de mai jos, omologarea trebuie acordată pentru acest tip de unitate tehnică separată.

4.2.2.

Fiecărui tip de unitate tehnică separată omologat i se va atribui un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 02 corespunzător seriei 02 de modificări intrate în vigoare la 13 decembrie 1996) indică seria de modificări care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unei alte unități tehnice.

4.2.3.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul sau retragerea omologării ori oprirea definitivă a producției unui tip de unitate tehnică în conformitate cu prezentul regulament trebuie notificată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 4 la prezentul regulament.

4.2.4.

Pe fiecare unitate tehnică conformă unui tip de entitate tehnică omologat în conformitate cu prezentul regulament se aplică în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil și indicat pe fișa de omologare, o marcă de omologare internațională compusă din:

4.2.4.1.

un cerc în care este înscrisă litera „E”, urmată de indicativul țării care a acordat omologarea (2);

4.2.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare în dreapta cercului astfel cum este prevăzut la punctul 4.2.4.1.

4.2.5.

Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.2.6.

Marca de omologare este plasată pe placa signaletică a unității tehnice, fixată de constructor, sau în apropiere ei.

4.2.7.

În anexa 2 la prezentul regulament se prezintă exemple de amplasare a marcajelor de omologare.

4.2.8.

Înainte de acordarea omologării de tip, autoritatea competentă verifică existența unor condiții satisfăcătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției.

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.

Când vehiculul este încărcat și este cu ușile, geamurile și capacele de acces în poziție închisă, dispozițiile din prezentul regulament nu se aplică acelor părți ale suprafeței exterioare a vehiculului care se găsesc:

5.1.1.

la o înălțime mai mare de 2 m; sau

5.1.2.

sub linia podelei; sau

5.1.3.

sunt situate astfel încât să nu poată fi atinse, atât în condiții statice, cât și în mișcare, de o sferă cu un diametru de 100 mm.

5.2.

Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să conțină nici părți ascuțite sau tăioase, nici proeminențe îndreptate spre exterior care, din cauza formei, a dimensiunilor, a orientării sau durității lor, pot spori riscul sau gravitatea leziunilor corporale cauzate unei persoane lovite sau atinse de caroserie în caz de coliziune.

5.3.

Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să includă componente orientate spre exterior care pot acroșa pietonii, bicicliștii sau motocicliștii.

5.4.

Nici o parte proeminentă a suprafeței exterioare nu trebuie să aibă o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Această cerință nu se aplică părților suprafeței exterioare a căror proeminență e mai mică de 5 mm; unghiurile acestor părți orientate spre exterior trebuie, cu toate acestea, să fie netezite, cu excepția cazului în care proeminențele care rezultă sunt mai mici de 1,5 mm.

5.5.

Părțile proeminente de pe suprafața exterioară, alcătuite dintr-un material a cărui duritate nu depășește 60 shore A, pot avea o rază de curbură mai mică de 2,5 mm.

Măsurarea durității se efectuează pe un element montat pe vehicul. În cazul în care este imposibilă măsurarea durității prin metoda Shore A, se pot folosi metode de măsurare comparabile în scopul evaluării.

5.6.

Dispozițiile de la punctele 5.1-5.5 se aplică în plus față de cerințele speciale ale punctului 6 de mai jos, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare acestor cerințe speciale.

6.   SPECIFICAȚII PARTICULARE

6.1.   Ornamente

6.1.1.

Motivele ornamentale adăugate, care formează proeminențe de peste 10 mm față de suportul lor, trebuie să se poată îndoi, să se desprindă sau să se rabateze sub acțiunea unei forțe de 10 daN exercitată într-o direcție oarecare asupra punctului cel mai proeminent al acestora, într-un plan aproximativ paralel cu suprafața pe care sunt montate. Aceste dispoziții nu se aplică motivelor ornamentale care există pe grilele radiatoarelor, pentru care se aplică numai cerințele generale ale punctului 5. Pentru a aplica forța de 10 daN se folosește un poanson plat cu un diametru de cel mult 50 mm. Când acest lucru nu este posibil, trebuie folosită o metodă echivalentă. După retragerea, detașarea sau plierea motivelor ornamentale, părțile rămase nu trebuie să fie mai mari de 10 mm. În toate cazurile, aceste proeminențe trebuie să satisfacă dispozițiile punctului 5.2. În cazul în care motivul ornamental este montat pe o bază, aceasta din urmă este considerată ca aparținând unui motiv ornamental, și nu suprafeței suportului.

6.1.2.

Benzile sau elementele protectoare care există pe suprafața exterioară nu sunt supuse cerințelor punctului 6.1.1 de mai sus; cu toate acestea, ele trebuie să fie fixate solid pe vehicul.

6.2.   Faruri

6.2.1.

Vizierele și ramele proeminente sunt admise pentru faruri, cu condiția ca acestea să nu formeze proeminențe mai mari de 30 mm față de suprafața exterioară transparentă a farului și ca raza lor de curbură să nu fie în nici un caz mai mică de 2,5 mm. În cazul în care farul este montat în spatele unei geam suplimentar transparent, proeminența trebuie măsurată începând cu suprafața exterioară. Proeminența este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 3 din anexa 3 la prezentul regulament.

6.2.2.

Farurile retractabile trebuie să corespundă dispozițiilor punctului 6.2.1 de mai sus, atât în poziția de funcționare, cât și în poziție retractată.

6.2.3.

Dispozițiile punctului 6.2.1 de mai sus nu se aplică farurilor încorporate în caroserie sau care sunt ‘surplombate’ pe caroserie, în cazul în care acestea din urmă sunt conforme cu cerințele punctului 6.9.1.

6.3.   Grile și interstiții

6.3.1.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică interstițiilor între elementele fixe sau mobile, nici elementele grilelor de intrare sau de ieșire a aerului și grilelor radiatorului, cu condiția ca distanța între două elemente consecutive să nu depășească 40 mm și ca grilele și interstițiile să aibă un rol funcțional. Pentru interstiții cu dimensiuni cuprinse între 40 mm și 25 mm, razele de curbură trebuie să fie mai mari sau egale cu 1 mm. Cu toate acestea, în cazul în care distanța între două elemente consecutive este mai mică sau egală cu 25 mm, razele de curbură ale fețelor exterioare ale elementelor trebuie să fie de cel puțin 0,5 mm. Distanța între două elemente consecutive este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 4 din anexa 3 la prezentul regulament.

6.3.2.

Racordul dintre fața anterioară și fețele laterale ale fiecărui element care formează o grilă sau un interstițiu trebuie să fie rotunjit.

6.4.   Ștergătoare de parbriz

6.4.1.

Lamelele ștergătorului de parbriz trebuie fixate astfel încât axul brațului ștergătorului să fie acoperit de un element protector având o rază a curburii care să corespundă cerinței de la punctul 5.4 și o extremitate a cărei suprafață este de minimum 150 mm2. În cazul unor elemente protectoare rotunjite, această suprafață, protejată pe un plan a cărui distanță în raport cu punctul cel mai proeminent nu trebuie să depășească 6,5 mm, trebuie să fie de cel puțin 150 mm2. Ștergătoarele de parbriz din spate și ștergătoarele farurilor trebuie să corespundă acelorași cerințe.

6.4.2.

Punctul 5.4 nu se aplică lamelor sau oricărui element de suport. Aceste piese nu trebuie să prezinte unghiuri ascuțite ori părți tăioase sau ascuțite.

6.5.   Bare de protecție

6.5.1.

Extremitățile laterale ale barelor de protecție trebuie îndreptate spre ‘suprafața exterioară’, astfel încât să se reducă pericolul de tamponare. Această cerință este considerată satisfăcută fie dacă bara de protecție se găsește într-o cavitate sau este încorporată în caroserie, fie dacă extremitatea laterală a barei de protecție este rabatată astfel încât să nu poată fi atinsă de o sferă de 100 mm și dacă distanța dintre extremitatea barei de protecție și partea cea mai apropiată de caroserie nu depășește 20 mm.

6.5.2.

În cazul în care linia barei de protecție care corespunde conturului exterior al vehiculului în proiecție verticală trece printr-o suprafață rigidă, această suprafață trebuie să aibă o rază de curbură minimă de 5 mm în toate punctele sale situate la mai puțin de 20 mm de conturul exterior și o rază de curbură minimă de 2,5 mm în toate celelalte cazuri. Prezenta dispoziție se aplică părții din zonă care avansează de la linia de contur până la 20 mm în interior și care este situată între și în fața (sau în spatele, în cazul barei de protecție din spate) punctelor tangențiale la linia de contur a două planuri verticale care formează, fiecare, cu planul de simetrie longitudinal al vehiculului un unghi de 15° (a se vedea figura 1).

6.5.3.

Cerința de la punctul 6.5.2 nu se aplică părților barelor de protecție sau celor montate pe aceasta, în special ecliselor de îmbinare și jicloarelor spălătoarelor de faruri care formează o proeminență mai mică de 5 mm, cu condiția ca unghiurile acestor părți, orientate spre exterior, să fie netede, cu excepția cazului în care proeminențele rezultate sunt mai mici de 1,5 mm.

6.6.   Mânere, balamale, butoane și mânere exterioare ale ușilor, ale compartimentelor pentru bagaje și ale capotelor; bușoanele și capacele rezervoarelor de carburant

6.6.1.

Aceste elemente nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 40 mm, în cazul mânerelor ușii sau ale portbagajului, și cu 30 mm în toate celelalte cazuri.

Figura 1

Image

6.6.2.

În cazul în care mânerele ușilor laterale sunt de tip rotativ, acestea trebuie să îndeplinească una dintre următoarele două condiții:

6.6.2.1.

în cazul mânerelor care pivotează paralel față de planul ușii, extremitatea deschisă a mânerului trebuie să fie orientată către înapoi. Această extremitate trebuie să fie rabatată înapoi spre planul ușii și să fie fixată într-un locaș de protecție sau într-o cavitate;

6.6.2.2.

mânerele care se rotesc spre exterior în orice direcție care nu este paralelă cu planul ușii trebuie fixate în poziția închis într-un locaș de protecție sau într-o cavitate. Extremitatea deschisă a mânerului trebuie să fie orientată fie înapoi, fie în jos.

Cu toate acestea, mânerele care nu satisfac această ultimă condiție pot fi acceptate, în cazul în care:

(a)

au un mecanism de rapel independent;

(b)

în cazul în care mecanismele de rapel nu funcționează, acestea nu trebuie să aibă o proeminență mai mare de 15 mm;

(c)

acestea satisfac, în această poziție deschisă, cerințele punctului 5.4;

și

(d)

suprafața extremității libere a acestora nu este mai mică de 150 mm2 atunci când este măsurată la mai puțin de 6,5 mm față de punctul cel mai proeminent.

6.7.   Roți, piulițe pentru roți, capace de butuc de roată și capace de roți

6.7.1.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică acestor elemente.

6.7.2.

Roțile, piulițele pentru roți, capacele de butuc de roată și capacele de roți nu trebuie să prezinte proeminențe ascuțite care se prelungesc dincolo de planul exterior al jantei. Piulițele-fluture nu sunt permise.

6.7.3.

La deplasarea în linie dreaptă, nicio parte a roților, cu excepția pneurilor, situată deasupra planului orizontal care trece prin axa de rotație a roților nu trebuie să prezinte proeminențe care să depășească proiecția verticală, pe un plan orizontal, a suprafeței sau a structurii exterioare. Cu toate acestea, în cazul în care cerințele funcționale o justifică, discurile de roți care acoperă piulițele pentru roți și capacele de butuc pot ieși în afară dincolo de proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare, cu condiția ca suprafața părții proeminente să aibă o rază de curbură cel puțin egală cu 30 mm și ca proeminența, să nu depășească în nici un caz cu mai mult de 30 mm proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare.

6.8.   Muchiile tablelor

6.8.1.

Muchiile tablelor, cum sunt marginile jgheaburilor și glisierele ușilor culisante, sunt admise cu condiția ca marginile lor să fie rotunjite sau ca aceste muchii să fie acoperite cu un element de protecție care îndeplinește dispozițiile care îi sunt aplicabile din prezenta anexă.

O margine neprotejată este considerată rabatată în cazul în care este pliată la aproximativ 180° sau dacă este pliată spre caroserie astfel încât nu poate fi atinsă de o sferă cu diametrul de 100 mm.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică următoarelor muchii ale tablelor: marginea din spate a capotei și marginea anterioară a portbagajului din spate.

6.9.   Panouri de caroserie

6.9.1.

Raza de curbură a îndoiturilor panourilor de caroserie poate fi mai mică de 2,5 mm, cu condiția de a nu fi mai mică de o zecime din înălțimea „H” a proeminenței, măsurată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 1 din anexa 3.

6.10.   Deflectoare laterale de aer și de ploaie

6.10.1.

Muchiile deflectoarelor laterale susceptibile de a fi dirijate către exterior trebuie să aibă o rază de curbură de minim 1 mm.

6.11.   Puncte de ridicare cu cricul și țevi de eșapament

6.11.1.

Punctele de ridicare cu cricul și țeava (țevile) de eșapament nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei care trece vertical deasupra lor. Prin derogare de la această cerință, o țeavă de eșapament poate să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei, cu condiția ca marginile ei să fie rotunjite la extremitate, raza minimă de curbură fiind de 2,5 mm.

6.12.   Clapete de admisie și de evacuare a aerului

6.12.1.

Clapetele de admisie și de evacuare a aerului trebuie să satisfacă cerințele punctelor 5.2, 5.3 și 5.4 în toate pozițiile de folosire.

6.13.   Acoperiș

6.13.1.

Plafoanele care pot fi deschise trebuie considerate doar în poziția închis.

6.13.2.

Vehiculele decapotabile trebuie examinate atât cu capota închisă, cât și cu capota deschisă.

6.13.2.1.

În cazul în care capota este deschisă, nu trebuie efectuată nicio examinare a vehiculului sub o suprafață imaginară delimitată de capota închisă.

6.13.2.2.

În cazul în care o husă este furnizată ca echipament standard pentru acoperirea capotei în poziție deschisă, examinarea trebuie efectuată cu husa montată.

6.14.   Ferestre

6.14.1.

Ferestrele care pivotează către exterior plecând de la suprafața exterioară a vehiculului trebuie să satisfacă următoarele cerințe, în toate pozițiile de utilizare:

6.14.1.1.

nicio margine nu trebuie orientată spre înainte;

6.14.1.2.

nicio parte a ferestrei nu trebuie să depășească marginea exterioară extremă a vehiculului.

6.15.   Suporturi pentru placa de înmatriculare

6.15.1.

Dispozitivele pentru suportul plăcilor de înmatriculare furnizate de constructorul de autovehicule trebuie să fie conforme cu punctul 5.4 din prezentul regulament, dacă pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 100 mm atunci când placa de înmatriculare este montată conform instrucțiunilor constructorului autovehiculului.

6.16.   Portbagaje și suporturi pentru schiuri

6.16.1.

Portbagajele și suporturile pentru schiuri trebuie fixate pe vehicul astfel încât forțele orizontale longitudinale și transversale, care nu sunt mai mici decât sarcina verticală maximă a dispozitivului indicată de constructorul său, să poată fi transmise și ca cel puțin într-o direcție, aceste forțe să fie transmise de forma geometrică a ansamblului. Pentru încercările portbagajului sau suportului de schi montat pe vehicul în conformitate cu instrucțiunile constructorului său, sarcina de încercare nu trebuie aplicată într-un singur punct.

6.16.2.

Suprafețele care, după instalarea dispozitivului, pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 165 mm nu trebuie să cuprindă părți care au o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, în afară de cazul în care pot fi aplicate cerințele punctului 6.3.

6.16.3.

Elementele de fixare, cum sunt șuruburile, care pot fi strânse sau slăbite fără scule, nu trebuie să aibă o proeminență mai mare de 40 mm în afara suprafețelor menționate la punctul 6.16.2; proeminența este determinată conform metodei descrise la punctul 2 la anexa 3, dar utilizând o sferă cu diametrul de 165 mm, în cazul în care se folosește metoda descrisă la punctul 2.2.

6.17.   Antene

6.17.1.

Antenele radio de recepție și emisie trebuie montate pe vehicul astfel încât, în cazul în care extremitatea lor liberă se situează, într-una din pozițiile de utilizare indicate de către constructorul acestora, la mai puțin de 2 m deasupra solului, această extremitate liberă să se afle în interiorul unei zone mărginite de planurile verticale situate la 10 cm în interiorul muchiei exterioare extreme a vehiculului definite la punctul 2.7.

6.17.2.

Mai mult, antenele trebuie montate pe vehicul și, dacă este cazul, extremitățile lor libere trebuie ghidate astfel încât nici o parte a antenei să nu depășească muchia exterioară extremă a vehiculului definită la punctul 2.7.

6.17.3.

Tijele antenelor pot avea raze de curbură mai mici de 2,5 mm. Cu toate acestea, extremitățile libere ale antenelor trebuie prevăzute cu un căpăcel fix ale cărui raze de curbură nu trebuie să fie mai mici de 2,5 mm.

6.17.4.

Bazele antenelor nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 40 mm, proeminența fiind determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 2 din anexa 3.

6.17.4.1.

În situațiile în care, datorită absenței unei tije flexibile sau a unei părți din aceasta, nu este posibil să se identifice baza antenei, se presupune că această cerință este îndeplinită dacă, după aplicarea, cu ajutorul unui poanson plat cu diametrul de cel mult 50 mm, a unei forțe orizontale în direcția înainte și înapoi de cel mult 50 daN asupra celor mai proeminente părți ale antenei:

(a)

antena se îndoaie către suport și nu iese în relief cu mai mult de 40 mm; sau

(b)

antena se rupe, iar parte rămasă a antenei nu prezintă părți tăioase sau periculoase cu care sfera de 100 mm ar putea intra în contact și nu iese în relief cu mai mult de 40 mm.

6.17.4.2.

Punctele 6.17.4 și 6.17.4.1 nu se aplică antenelor situate în spatele planului vertical transversal care trece prin punctul „R” al conducătorului vehiculului, cu condiția ca proeminența maximă a antenei, inclusiv carcasa acesteia, să nu depășească 70 mm atunci când este determinată în conformitate cu procedura prezentată la punctul 2 din anexa 3.

Dacă antena este situată în spatele planului vertical menționat, dar are proeminența mai mare de 70 mm, se aplică punctul 6.17.4.1, utilizând o limită a proeminenței de 70 mm, în loc de 40 mm.

6.18.   Instrucțiuni privind asamblarea

6.18.1.

Odată recepționate ca unități tehnice separate, portbagajele, suporturile pentru schiuri, antenele radio de recepție și emisie nu pot fi oferite spre vânzare, vândute sau cumpărate fără a fi însoțite de instrucțiunile de asamblare. Instrucțiunile de asamblare trebuie să fie suficient de precise pentru ca piesele recepționate să poată fi montate pe vehicul astfel încât cerințele corespunzătoare de la punctele 5 și 6 de mai sus să poată fi respectate. În special, trebuie indicate pozițiile de folosire pentru antenele telescopice.

7.   MODIFICAREA TIPULUI DE VEHICUL ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

7.1.

Orice modificare a tipului de vehicul va fi adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de vehicul. În acest caz, acest serviciu poate:

7.1.1.

fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă considerabilă;

7.1.2.

fie să ceară un nou proces-verbal din partea serviciului tehnic responsabil cu încercările.

7.2.

Confirmarea omologării, cu indicarea modificărilor sau a refuzului omologării, se va comunica părților la acord care aplică prezentul regulament, în conformitate cu procedura indicată la punctul 4.3 de mai sus.

7.3.

Autoritatea competentă care emite prelungirea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de prelungire și informează ulterior celelalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conform cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.

Vehiculul (unitatea tehnică separată) omologat(ă) în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricat(ă) astfel încât să fie conform(ă) cu tipul omologat satisfăcând cerințele punctelor 5 și 6 de mai sus.

8.2.

Pentru a verifica respectarea cerințelor prevăzute la punctul 8.1, trebuie efectuate controale adecvate ale producției.

8.3.

Titularul omologării trebuie, în special:

8.3.1.

să asigure existența unor proceduri pentru controlul eficient al calității produselor;

8.3.2.

să aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformității pentru fiecare tip aprobat;

8.3.3.

să se asigure de faptul că datele privind rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele conexe sunt ținute la dispoziție o anumită perioadă stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

8.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercări, pentru a verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în considerare variația producției industriale;

8.3.5.

să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 3 la prezentul regulament;

8.3.6.

să se asigure că orice prelevare de eșantioane care demonstrează neconformitatea cu tipul încercării avute în vedere este urmată de alte prelevări de eșantioane și de altă încercare. Trebuie să fie luate toate dispozițiile necesare pentru a restabili conformitatea producției respective.

8.4.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicate fiecărei unități de producție.

8.4.1.

Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern rapoartele de încercare și de control al producției.

8.4.2.

Inspectorul poate alege, prin sondaj, eșantioane pentru a fi încercate în laboratorul constructorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale constructorului.

8.4.3.

În cazul în care nivelul calității pare nesatisfăcător sau când pare necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în conformitate cu punctul 8.4.2 de mai sus, inspectorul selectează eșantioane spre a fi trimise serviciului tehnic care a realizat încercările pentru omologarea de tip.

8.4.4.

Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament.

8.4.5.

Frecvența normală a inspecțiilor autorizate de către autoritatea competentă este o dată la doi ani. În cazul în care, în cursul uneia dintre aceste inspecții, sunt constatate rezultate negative autoritatea competentă se va asigura că vor fi luate toate dispozițiile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.

Omologarea acordată pentru tipul de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condițiile stabilite la punctul 8.1 de mai sus nu sunt respectate.

9.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, această parte informează de îndată cu privire la aceasta celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

10.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează complet producția tipului omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament, el informează autoritatea care a acordat omologarea, care, la rândul său, notifică celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord, care aplică prezentul regulament, comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele de omologare, de refuz sau de retragere a omologării emise în celelalte țări.

12.   DISPOZIȚII TRANZITORII

12.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat de seria 02 de amendamente.

12.2.

Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 02 de modificări, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai în cazul în care tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de modificări.

12.3.

Începând cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 02 de modificări la prezentul regulament, omologările în temeiul prezentului regulament încetează să fie valabile, cu excepția celor acordate pentru tipurile de vehiculele conforme cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de modificări.

12.4.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 03 de modificări, niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de modificări.

12.5.

Începând cu 24 luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de modificări, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai în cazul în care tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de modificări.

12.6.

Până la expirarea perioadei de 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de modificări la prezentul regulament, niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea unei omologări naționale de tip de vehicul omologat în temeiul seriei precedente de modificări la prezentul regulament.

12.7.

Începând cu 48 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 03 de modificări la prezentul regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza prima înregistrare națională (prima punere în circulație) a unui vehicul care nu îndeplinește cerințele seriei 03 de modificări aduse prezentului regulament.


(1)  Astfel cum este definit în anexa 7 la Rezoluția de ansamblu privind construcția vehiculelor (R.E.3) (document TRANS/SC1/WP29/7B/Modif.3).

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (neatribuit), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (neatribuit), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (neatribuit), 34 pentru Bulgaria, 35 (neatribuit), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (neatribuit), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (neatribuit), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele membre ale acesteia utilizându-se simbolul lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (neatribuit), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele următoare se atribuie altor țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite trebuie comunicate părților contractante ale acordului de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.


ANEXA 1

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image


ANEXA 2

DISPUNEREA MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(A se vedea punctele 4.1.4 și 4.2.4 din prezentul regulament)

Image

MODELUL B

(A se vedea punctul 4.1.5 din prezentul regulament)

Image


(1)  Numărul celui de-al doilea regulament este oferit cu titlu de exemplu; de exemplu, coeficientul de absorbție corectat este 1,30 m-1.


ANEXA 3

Metode de determinare a dimensiunilor proeminențelor și a interstițiilor

1.   METODA DE DETERMINARE A ÎNĂLȚIMII PROEMINENȚELOR FORMATE DE PLIURILE PANOURILOR CAROSERIEI

1.1.

Înălțimea H a unei proeminențe se determină în formă grafică față de circumferința unui cerc cu diametrul de 165 mm, tangent la interior la patru contururi exterioare ale „suprafeței exterioare” a părții supuse verificărilor.

1.2.

Înălțimea H este valoarea maximă a distanței, măsurată pe o dreaptă care trece prin centrul cercului cu diametrul de 165 mm, între circumferința acestui cerc și conturul exterior al proeminenței (a se vedea figura 1).

1.3.

Dacă proeminența are o astfel de formă încât o porțiune a conturului exterior al suprafeței exterioare a părții examinate nu poate fi atinsă la exterior de un cerc cu diametrul de 100 mm, conturul suprafeței este considerat în acest loc ca fiind corespunzător cu porțiunea circumferinței cercului cu diametrul de 100 mm cuprinsă între punctele de tangență la conturul exterior (a se vedea figura 2).

1.4.

Fabricantul trebuie să prezinte schemele în secțiune ale suprafeței exterioare a părților examinate pentru a permite determinarea înălțimii proeminențelor prin metoda menționată anterior.

Figura 1

Figura 2

Image

Image

2.   METODĂ DE DETERMINARE A DIMENSIUNII PROEMINENȚEI FORMATE DE O COMPONENTĂ MONTATĂ PE O SUPRAFAȚĂ EXTERIOARĂ

2.1.

Dimensiunea proeminenței unui element montat pe o suprafață convexă poate fi determinată fie direct, fie în raport cu schița unei secțiuni corespunzătoare a acestui element în poziția sa de instalare.

2.2.

În cazul în care dimensiunea proeminenței unui element montat pe o suprafață, alta decât convexă, nu poate fi determinată printr-o simplă măsurare, trebuie să fie determinată prin variația maximă a distanței dintre centrul unei sfere cu diametrul de 100 mm și linia nominală a panoului atunci când sfera este deplasată, rămânând constant în contact cu acest element. În figura 3 este prezentat un exemplu de folosire a acestei metode.

3.   METODĂ DE DETERMINARE A PROEMINENȚEI VIZIERELOR ȘI RAMELOR FARURILOR

3.1.

Proeminența în raport cu suprafața exterioară a farului va fi măsurată orizontal din punctul de tangență al unei sfere cu diametrul de 100 mm, așa cum se indică în figura 4.

4.   METODĂ DE DETERMINARE A DIMENSIUNII UNUI INTERSTIȚIU SAU A SPAȚIULUI DINTRE ELEMENTELE UNEI GRILE

4.1.

Dimensiunea unui interstițiu sau a unui spațiu între elementele unei grile se determină prin distanța între două planuri care trec prin punctele de tangență ale sferei și perpendiculare pe dreapta care unește aceste puncte de tangență. Figurile 5 și 6 prezintă exemple de utilizare ale acestei metode.

Figura 3

Figura 4

Image

Image

Figura 5

Figura 6

Image

Image

Legendă

Dia.= diametrul

measured projection= proiecția măsurată

visor= vizieră

Headlamp glass= geamul farului

measured gap= interstițiul măsurat


ANEXA 4

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image