2.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/1

(1)

În decembrie 1999, prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de folii din polietilenă tereftalată (PET) („produsul în cauză”) care se încadrează în prezent la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90, originare din India. Ancheta care a dus la adoptarea respectivului regulament este denumită în continuare „ancheta inițială”. Măsurile s-au prezentat sub forma unei taxe compensatorii ad valorem, cuprinsă între 3,8 % și 19,1 % și instituită la importurile provenind de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale de 19,1 % aplicabil importurilor produsului în cauză de la toate celelalte societăți. Ancheta inițială s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 1997 și 30 septembrie 1998.

(2)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 (3), Consiliul, în urma unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, efectuate în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, a menținut taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 la importurile de folii din PET originare din India. Ancheta de reexaminare s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2003 și 30 septembrie 2004.

(3)

În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006 (4), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, Garware Polyester Limited („Garware”), a modificat taxa compensatorie definitivă instituită în cazul Garware prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(4)

În septembrie 2007, prin Regulamentul (CE) nr. 1124/2007 (5), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea unui alt producător indian de folii din PET, Jindal Poly Films Limited („Jindal”), cunoscut înainte ca Jindal Polyester Ltd, a modificat taxa compensatorie definitivă instituită în cazul Jindal prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(5)

În ianuarie 2009, prin Regulamentul (CE) nr. 15/2009 (6), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale inițiate de Comisie la inițiativa acesteia, privind subvenționarea a cinci producători indieni de folii din PET, a modificat taxa compensatorie definitivă instituită în cazul respectivelor societăți prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(6)

Ar trebui să se remarce faptul că societății Jindal Poly Films Limited i se aplică o taxă antidumping de 0 % (7).

(7)

Cererea de reexaminare intermediară parțială a fost formulată de Jindal Poly Films Limited, un producător-exportator din India („solicitantul”). Obiectul cererii se limitează la examinarea subvenționării în ceea ce îl privește pe solicitant. Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie care dovedesc că circumstanțele privind subvenționarea, pe baza cărora s-au stabilit măsurile existente, s-au schimbat considerabil și că aceste schimbări prezintă un caracter durabil.

(8)

Concluzionând, după consultarea comitetului consultativ, că există elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, la 9 septembrie 2009, prin publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (8) („aviz de inițiere”), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază, limitată la nivelul de subvenționare a solicitantului și vizând să determine dacă măsurile referitoare la acesta din urmă ar trebui să fie suprimate sau modificate.

(9)

În funcție de constatările acesteia, ancheta de reexaminare intermediară parțială ar evalua, de asemenea, necesitatea modificării nivelului taxei în vigoare aplicabile importurilor produsului în cauză provenind de la producătorii-exportatori din țara în cauză nespecificați în mod individual la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 367/2006, și anume taxa indicată ca fiind aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” din India.

(10)

Ancheta cu privire la nivelul de subvenționare a cuprins perioada dintre 1 aprilie 2008 și 31 martie 2009 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(11)

Comisia a informat în mod oficial solicitantul, autoritățile publice indiene, societățile Du Pont Tejin Films, Luxemburg, Mitsubishi Polyester Film, Germania, Toray Plastics Europe, Franța, și Nurell, Italia, care reprezintă marea majoritate a producției de folii din PET din Uniune („industria din Uniune”), în legătură cu inițierea reexaminării intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(12)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(13)

Observațiile orale și scrise transmise de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(14)

În vederea obținerii informațiilor necesare anchetei sale, Comisia a trimis un chestionar solicitantului. În plus, a fost trimis un chestionar autorităților publice indiene.

(15)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea solicitantului și din partea autorităților publice indiene.

(16)

Comisia a colectat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea subvenționării. S-au efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului și la cel al autorităților publice indiene la Delhi.

(17)

Autoritățile publice indiene și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se propună modificarea taxei aplicabile solicitantului. De asemenea, li s-a acordat un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate documentele și comentariile înaintate au fost luate în considerare în mod corespunzător, așa cum se arată în continuare.

(18)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este același cu produsul aflat sub incidența Regulamentului (CE) nr. 367/2006, și anume folii din polietilenă tereftalată (PET) care se încadrează la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 originare din India.

(19)

Pe baza informațiilor furnizate de autoritățile publice indiene și de celelalte părți interesate, precum și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele sisteme, despre care se presupune că implică acordarea de subvenții, au făcut obiectul anchetei:

(e)

sistemul de stimulente („Package scheme of incentives – PSI”).

(20)

Sistemele menționate la literele (a)-(c) se întemeiază pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 („Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează autoritățile publice indiene să emită avize privind politica de export și import. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica de export și de import”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod regulat. Un document privind politica de export și de import este relevant pentru PAR în cazul de față, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 („Politica de export și de import 2004-2009”). În plus, autoritățile publice indiene definesc, de asemenea, procedurile aplicabile documentului pentru politica de export și import 2004-2009 în „Manualul de proceduri – 1 septembrie 2004–31 martie 2009 (volumul I)” [„Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I)”]. Manualul de proceduri este, de asemenea, actualizat periodic.

(21)

Sistemul creditelor de export, menționat la litera (d), se întemeiază pe secțiunile 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India („RBI”) să îndrume băncile comerciale cu privire la creditele de export.

(22)

Sistemul menționat la litera (e) este gestionat de autoritățile de stat din India.

(23)

Descrierea detaliată a sistemului se găsește la punctele 4.1.1-4.1.14 din Politica EXIM 04-09 și la capitolele 4.1-4.30 din MP I 04-09. Acest sistem era denumit „sistem de licențe prealabile” în cadrul anchetei de reexaminare anterioare care a condus la instituirea taxei compensatorii definitive în vigoare prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(24)

Regimul autorizațiilor prealabile este alcătuit din șase subsisteme, descrise mai detaliat la considerentul 25. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Fabricanții-exportatori și comercianții-exportatori „asociați” producătorilor sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „exporturi fizice” și „cerințe anuale”. Producătorii-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul „furnituri intermediare”. Contractanții principali care aprovizionează categoriile „exporturi prevăzute” menționate la punctul 8.2 din documentul privind politica de export și import 2004-2009, cum sunt furnizorii unei unități axate pe export („Export Oriented Unit – EOU”), sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „exporturi prevăzute”. În cele din urmă, furnizorii intermediari ai producătorilor-exportatori sunt eligibili pentru beneficiile legate de „exporturi prevăzute” în cadrul subsistemelor „bonuri de aprovizionare anticipată” („Advance Release Order – ARO”) și al „acreditivului intern de tip back to back” (back to back inland letter of credit).

(25)

Autorizațiile prealabile pot fi emise pentru:

(i)   Exporturile fizice: acestea reprezintă subsistemul principal. Permite importul cu scutire de taxe vamale al materiilor prime necesare pentru fabricarea unui produs de export specific. „Fizic” înseamnă, în acest context, că produsul de export trebuie să părăsească teritoriul indian. Importurile autorizate și exporturile obligatorii, inclusiv tipul de produs de export, sunt specificate în licență.

(ii)   Cerințele anuale: o astfel de autorizație nu este asociată unui produs de export specific, ci unui grup mai larg de produse (de exemplu, produse chimice și produse conexe). În limitele unui plafon stabilit în funcție de rezultatele de export anterioare, titularul licenței poate importa, cu scutire de taxe vamale, orice materie primă destinată fabricării unui produs, oricare ar fi acesta, care aparține grupului de produse inclus în licență. Acesta poate exporta orice produs din grupul de produse menționat în cadrul căruia materiile prime sunt scutite de taxe.

(iii)   Bunurile intermediare: acest subsistem include cazurile în care doi fabricanți intenționează să producă unul și același produs de export, împărțindu-și procesul de producție. Producătorul-exportator care fabrică produsul intermediar poate importa materii prime scutite de taxe vamale și poate obține, în acest scop, o autorizație prealabilă pentru bunuri intermediare. Ultimul exportator finalizează producția și are obligația de a exporta produsul finit.

(iv)   Exporturile prevăzute: acest subsistem permite unui antreprenor principal să importe cu scutire de taxe inputuri necesare fabricării de produse destinate să fie vândute ca „exporturi prevăzute” categoriilor de clienți prevăzute la punctul 8.2 literele (b)-(f), (g), (i) și (j) din Politica de export și de import 2004-2009. Conform autorităților publice indiene, exporturile estimate se referă la tranzacțiile în care produsele furnizate nu părăsesc țara. Anumite categorii de tranzacții de aprovizionare sunt considerate ca fiind exporturi prevăzute, cu condiția ca produsele să fie fabricate în India, de exemplu, aprovizionarea unităților axate pe export sau a societăților situate într-o zonă economică specială („ZES”).

(v)   Bonurile de aprovizionare anticipată (ARO): titularul AAS care are intenția să se aprovizioneze cu materii prime de pe piața internă, în loc să le importe direct, are posibilitatea de a le procura în schimbul ARO. În acest caz, autorizațiile prealabile sunt validate ca ARO și andosate în favoarea furnizorului local în momentul livrării elementelor specificate în acestea. Andosarea ARO permite furnizorului local să beneficieze de avantajele exporturilor prevăzute, definite la punctul 8.3 din Politica de export și import 2004-2009 (și anume, autorizații prealabile pentru bunuri intermediare/exporturi prevăzute, exporturi prevăzute cu rambursare și rambursarea accizei finale). Mecanismul ARO constă în rambursarea impozitelor și a taxelor în favoarea furnizorului, și nu a exportatorului final, sub forma unui sistem drawback/rambursări de taxe. Rambursarea impozitelor/taxelor este valabilă atât pentru materiile prime naționale, cât și pentru cele importate.

(vi)   Acreditiv intern de tip „back to back” (Back to back inland letter of credit): acest subsistem cuprinde, de asemenea, livrările naționale către un titular de autorizație prealabilă. Titularul unei autorizații prealabile poate solicita unei bănci să deschidă un acreditiv intern în favoarea unui furnizor local. Banca invalidează autorizația pentru importurile directe numai în ceea ce privește valoarea și volumul elementelor obținute în țară, nu și ale celor importate. Furnizorul local are dreptul la avantajele legate de exporturile prevăzute, definite la punctul 8.3 din Politica de export și de import 2004-2009 (și anume AAS pentru bunurile intermediare/exporturile prevăzute, exporturi prevăzute cu rambursare și rambursarea accizei finale).

(26)

Solicitantul a beneficiat de concesii în cadrul AAS cu privire la produsul în cauză în timpul PAR. Solicitantul a folosit două dintre aceste subsisteme, și anume (i) exporturile fizice în cadrul AAS și (ii) exporturile prevăzute în cadrul AAS. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă subsistemele restante neutilizate pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(27)

În scopul verificării de către autoritățile indiene, titularul unei autorizații prealabile este obligat, din punct de vedere juridic, să mențină „o situație contabilă bună și adecvată a consumului și utilizării bunurilor procurate pe plan intern sau importate cu scutire de taxe vamale” într-un format specificat [capitolele 4.26, 4.30 și anexa 23 la Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I)], și anume un registru al consumului efectiv. Acest registru trebuie verificat de un expert contabil extern/contabil de management care emite un certificat în care se declară că registrele prescrise și înregistrările relevante au fost examinate, iar informațiile oferite conform anexei 23 sunt adevărate și corecte din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, dispozițiile de mai sus se aplică doar în cazul autorizațiilor prealabile emise începând cu 13 mai 2005, inclusiv. Pentru toate autorizațiile sau licențele prealabile emise înainte de data respectivă, s-a impus titularilor să urmeze dispozițiile de verificare aplicabile anterior, și anume să țină o contabilitate bună și adecvată a consumului și utilizării produselor importate în temeiul fiecărei licențe, în formatul specificat la anexa 18 [capitolul 4.30 și anexa 18 la Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)].

(28)

În ceea ce privește subsistemele utilizate în cursul PAR de către solicitant, și anume exporturile fizice și exporturile prevăzute, volumul și valoarea importurilor autorizate și ale exporturilor obligatorii sunt stabilite de către autoritățile publice indiene și sunt înregistrate în autorizație. În afară de aceasta, la data importului și a exportului, funcționarii guvernamentali trebuie să înregistreze tranzacțiile respective în autorizație. Volumul importurilor autorizate în cadrul AAS este stabilit de către autoritățile publice indiene, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri (standard input-output norms – SIONs). Există norme standard de intrări/ieșiri pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză, și sunt publicate în Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul II). Cele mai recente modificări în normele standard de intrări/ieșiri pentru foliile din PET și granulele din PET, un produs intermediar, au fost revizuite în septembrie 2005.

(29)

Materiile prime importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(30)

Sistemul descris mai sus nu a fost modificat de la ultima reexaminare intermediară parțială a subvențiilor acordate solicitantului, care a fost încheiată în ianuarie 2009. Totuși, avantajele care decurg din acest sistem au scăzut în mod substanțial, după cum se arată la considerentul 39.

(31)

Prezenta anchetă intermediară de reexaminare a stabilit, de asemenea, că cerințele de verificare stipulate de autoritățile indiene nu au fost respectate și încă nu au fost testate în practică. Solicitantul nu a menținut un sistem prin care să se poată verifica ce inputuri s-au consumat în procesul fabricării produsului exportat și în ce cantități, astfel cum se prevede în Politica Comerțului Exterior (FTP) 2004-2009 (apendicele 23) și în conformitate cu anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază. Registrul de consum nu a fost examinat niciodată de către autoritățile publice indiene.

(32)

Modificările survenite la nivelul punerii în aplicare a FTP 2004-2009, care au intrat în vigoare în toamna lui 2005 (trimiterea obligatorie a registrului de consum către autoritățile indiene în contextul procedurii de rambursare), nu au fost aplicate încă în cazul solicitantului. În consecință, aplicarea de facto a acestei dispoziții nu a putut fi verificată în acest stadiu.

(33)

Scutirea de taxe la import constituie o subvenție, în înțelesul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a autorităților publice indiene, care a conferit un avantaj exportatorilor investigați.

(34)

În plus, subsistemele de autorizații prealabile „exporturi fizice” și „exporturi prevăzute” se subordonează de drept rezultatelor la export și sunt, prin urmare, considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără a încheia un angajament de export.

(35)

Niciunul dintre cele două subsisteme aplicate în cazul de față nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat cu rambursare a taxelor vamale sau un sistem cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele enunțate la anexa I punctul (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemul de rambursare) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul de rambursare pentru elementele substitutive) din regulamentul de bază. Autoritățile publice indiene nu au aplicat în mod eficient nici noul și nici vechiul sistem sau procedură de verificare prin care să determine dacă și în ce cantitate au fost consumate materiile prime în fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru elementele substitutive, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). Normele standard de intrări/ieșiri (SIONs) pentru produsul în cauză nu erau suficient de precise. Înseși respectivele norme nu pot fi considerate ca reprezentând un sistem de verificare a consumului real, deoarece aceste norme nu permit autorităților publice indiene să verifice cu suficientă precizie cantitățile de inputuri consumate pentru producția exportată. În plus, autoritățile publice indiene nu au efectuat nicio examinare ulterioară pe baza inputurilor efective în cauză, ceea ce ar fi fost normal să facă, în absența unui sistem de verificare eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază).

(36)

Prin urmare, aceste două subsisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(37)

În lipsa unor sisteme autorizate de rambursare a taxelor sau a unor sisteme de rambursare pentru elementele substitutive, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii este reprezentat de remiterea valorii totale a taxelor la import datorate în mod normal pentru importurile de materii prime. În acest sens, se remarcă faptul că regulamentul de bază nu oferă doar modalitatea de compensare a remiterii „excesive” a taxelor. În conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la anexele II și III din regulamentul de bază. În orice caz, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, dacă nu se demonstrează prezența unui proces de monitorizare adecvat, excepția menționată mai sus pentru sistemele de rambursare nu este aplicabilă și se aplică regula normală de compensare a sumei taxelor neachitate (venituri nepercepute), mai degrabă decât a oricărei pretinse remiteri excesive. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, sarcina de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, autoritatea responsabilă cu ancheta trebuie doar să găsească dovezi suficiente pentru a respinge eficiența unui pretins sistem de verificare.

(38)

Valoarea subvenției acordate solicitantului care a folosit AAS a fost calculată pe baza taxelor la import nepercepute (taxe vamale de bază și taxe vamale suplimentare speciale) asupra materialelor importate în cadrul celor două subsisteme în timpul PAR (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, comisioanele plătite în mod obligatoriu pentru a obține subvenția au fost deduse, în cazul unor cereri justificate, din valoarea subvenției. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției s-a alocat în funcție de cifra de afaceri realizată la export pentru produsul în cauză în timpul PAR ca numitorul corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(39)

Rata subvenției stabilită conform acestui sistem pentru solicitant pentru PAR se ridică la 0,7 %.

(40)

Descrierea detaliată a DEPBS se găsește la punctul 4.3 din Politica de export și de import 2004-2009 și la capitolul 4 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(41)

Orice fabricant-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(42)

Un exportator eligibil poate solicita credite DEPBS care sunt calculate ca procent din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile publice indiene au stabilit astfel de rate DEPBS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt definite pe baza normelor standard de intrări/ieșiri, ținând seama de presupusa parte de materii prime importate în produsul exportat și de incidența taxelor vamale asupra acestor importuri prezumate, indiferent dacă taxele la import au fost sau nu achitate.

(43)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în cadrul DEPBS. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediție. Acest document indică, printre altele, valoarea creditului DEPBS care urmează să fie acordat pentru tranzacția de export respectivă. La acest stadiu, exportatorul cunoaște avantajul de care urmează să beneficieze. Odată ce avizul de expediție a fost eliberat de către autoritățile vamale, autoritățile publice indiene nu mai pot reveni asupra deciziei de acordare a creditului DEPBS. Rata DEPBS relevantă pentru a calcula beneficiul este cea aplicată în momentul declarației de export.

(44)

Creditele DEPBS sunt liber transferabile și au o valabilitate de 12 luni de la data acordării. Aceste credite pot fi utilizate pentru achitarea taxelor vamale pentru importuri ulterioare de bunuri care nu sunt supuse unor restricții de import, cu excepția mijloacelor de producție. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (supuse taxei de vânzare) sau utilizate în alt fel.

(45)

Cererile de credite DEPBS se efectuează electronic și pot acoperi o cantitate nelimitată de tranzacții de export. De facto, nu există niciun termen strict pentru creditele DEPBS. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea DEPBS nu exclude în mod automat tranzacțiile de export efectuate după termenul de depunere a cererilor menționat în capitolul 4.47 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I). În plus, după cum dispune explicit capitolul 9.3 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I), cererile primite după expirarea termenelor pot fi întotdeauna luate în considerare, dar li se va impune o mică taxă de penalizare (de exemplu, 10 % din credite).

(46)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(47)

Sistemul DEPBS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Creditele DEPBS constituie o contribuție din partea autorităților publice indiene, deoarece acestea sunt utilizate în cele din urmă pentru achitarea taxelor de import, autoritățile publice indiene renunțând astfel la veniturile vamale exigibile în mod normal. În plus, creditul DEPBS conferă un avantaj exportatorului, deoarece îmbunătățește lichiditatea acestuia.

(48)

În afară de aceasta, DEPBS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(49)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat cu rambursare a taxelor vamale sau un sistem cu rambursare a taxelor vamale pentru elementele substitutive în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Regimul nu respectă normele stricte enunțate la anexa I punctul (i), la anexa II (definiția și normele privind rambursarea) și la anexa III (definiția și normele privind rambursarea pentru elementele substitutive) din regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv inputurile importate cu scutire de taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizată. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau procedură care să verifice care sunt materiile prime consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor de import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III din regulamentul de bază. În final, un exportator poate beneficia de avantajele sistemului DEPBS, fie că importă sau nu materii prime. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte mărfuri, fără să demonstreze că a importat vreo materie primă. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate materiile prime de pe piața internă și care nu importă niciunul dintre produsele care pot fi utilizate ca materii prime sunt îndreptățiți să beneficieze de DEPBS.

(50)

În conformitate cu articolul 3 punctul 2 și articolul 5 din regulamentul de bază și metodologia de calcul folosită pentru acest sistem în Regulamentul (CE) nr. 367/2006, valoarea subvenției compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul acordat beneficiarului, constatat pe parcursul PAR. În această privință, s-a considerat că avantajul era conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În momentul respectiv, autoritățile publice indiene pot renunța la perceperea taxelor vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediție care precizează, printre altele, valoarea creditului DEPBS care trebuie acordat pentru tranzacția de export respectivă, autoritățile publice indiene nu mai pot interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. În plus, producătorul-exportator cooperant a înscris creditele DEPBS ca venit, pe principiul contabilității de angajamente.

(51)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din creditele astfel stabilite pentru a obține valorile subvenției la numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost alocată pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul în cauză pe perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(52)

Rata subvenției stabilită conform acestui regim pentru solicitant pentru PAR se ridică la 5,1 %.

(53)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă în capitolul 5 din Politica de import și de export 2004-2009 și în capitolul 5 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(54)

Sistemul este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” producătorilor și furnizorilor de servicii.

(55)

Sub rezerva unei obligații de export, societățile sunt autorizate să importe bunuri de capital (noi și, din aprilie 2003, de mâna a doua, vechi de maximum 10 ani) cu un nivel al taxei redus. În acest scop, autoritățile publice indiene eliberează, la cerere, o licență EPCGS, în schimbul unei taxe. Din aprilie 2000, sistemul prevede aplicarea unui nivel redus al taxei de import de 5 % la toate mijloacele de producție importate în temeiul acestui sistem. Până la 31 martie 2000, se aplica un nivel efectiv al taxelor de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) și, în cazul importurilor cu valoare ridicată, un nivel zero al taxelor. Pentru a îndeplini obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie folosite pentru producerea unei anumite cantități de produse de export, într-o perioadă determinată.

(56)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, producătorul național de mijloace de producție poate să profite el însuși de acest beneficiu și să importe cu scutire de taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea bunurilor în cauză. În mod alternativ, producătorul național poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute în cazul livrării mijloacelor de producție titularului licenței EPCGS.

(57)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(58)

Sistemul EPCGS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Reducerea taxei constituie o contribuție financiară a autorităților publice indiene, care renunță astfel la veniturile vamale în mod normal exigibile. În plus, această reducere conferă un avantaj exportatorului, deoarece taxele economisite la import îmbunătățesc lichiditatea acestuia.

(59)

În afară de aceasta, sistemul EPCGS este condiționat în drept de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, acesta este considerat drept specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(60)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat cu rambursare a taxelor vamale sau un sistem cu rambursare a taxelor vamale pentru elementele substitutive în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu sunt incluse în sistemele permise definite în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricație a produselor exportate.

(61)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită în timpul PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în perioada anchetei de reexaminare în India a fost considerată adecvată în acest scop. În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(62)

Solicitantul a susținut că mijloacele de producție importate cu scutire de taxe vamale conform sistemului EPCGS, utilizate în unitatea situată în Khanvel, nu mai sunt în folosință și că beneficiul aferent acestor bunuri nu ar trebui inclus în numărător. Drept răspuns la aceasta, se observă că solicitantul a beneficiat deja de avantajul privind mijloacele de producție în cauză. Cu toate acestea, întrucât nu există nicio dovadă că societatea nu mai deține astfel de bunuri sau că nu le va utiliza din nou, cererea trebuie să fie respinsă.

(63)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export pentru produsul în cauză în cursul PAR (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(64)

Rata subvenției stabilită conform acestui regim pentru solicitant pentru PAR se ridică la 2,3 %.

(65)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în circulara de bază DBOD nr. DIR.(Exp).BC 01/04.02.02/2007-08 (credite de export în rupii/valută) și în circulara de bază DBOD nr. DIR.(Exp.)BC 09/04.02.02/2008-09 (credite de export în rupii/valută) ale Reserve Bank of India („RBI”), adresate tuturor băncilor comerciale indiene.

(66)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori și comercianților-exportatori.

(67)

Prin acest sistem, RBI fixează în mod obligatoriu un plafon maxim pentru ratele dobânzilor aplicabile creditelor de export, atât în rupii, cât și în valută, pe care băncile comerciale le pot aplica unui exportator. Sistemul ECS cuprinde două subsisteme, și anume creditele de export înainte de expediere („packing credit”), care cuprind creditele acordate unui exportator pentru finanțarea achiziției, prelucrării, fabricării, ambalării și/sau expedierii bunurilor înainte de export, precum și creditele de export după expediere, care cuprind împrumuturile de capital circulant acordate pentru finanțarea creanțelor la export. RBI solicită, de asemenea, băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor.

(68)

Datorită acestor circulare de bază ale RBI, exportatorii pot obține credite de export în condițiile unor rate preferențiale ale dobânzilor în raport cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale normale („credite de trezorerie”), care sunt stabilite numai în condițiile pieței. Diferența dintre rate s-ar putea diminua în cazul societăților cu un profil de creditare bun. De fapt, societățile cu un profil de creditare ridicat ar putea obține credite de export și credite de trezorerie în aceleași condiții.

(69)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(70)

Ratele preferențiale ale dobânzii pentru creditele acordate în cadrul ECS, stabilite prin circularele de bază ale RBI menționate la considerentul 65, pot diminua costurile aferente dobânzilor pentru un exportator, în comparație cu costurile de credit stabilite strict în condițiile pieței, conferindu-i astfel acestuia un avantaj în sensul articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază cu privire la astfel de exportatori. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este percepută, de obicei, ca fiind mai riscantă, iar valoarea garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele dintre ratele diferitelor bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime de împrumut pentru fiecare bancă comercială, în mod individual.

(71)

Deși creditele preferențiale din acest sistem sunt acordate de către bănci comerciale, beneficiul corespunde unei contribuții financiare din partea autorităților publice în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulament. În acest context, ar trebui remarcat faptul că nici articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii nu prevăd o încărcare a bugetului public, de exemplu rambursarea acordată băncilor comerciale de către autoritățile publice indiene, pentru a constitui o subvenție, însă numai autoritățile publice dau ordinul să se îndeplinească funcțiile enumerate la articolul 3 punctul 1 litera (a) punctele (i), (ii) sau (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și este, prin urmare, inclus în definiția de „autoritate publică” menționată la articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază. RBI este o bancă 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu politica monetară, iar conducerea sa este numită de guvernul Indiei. RBI conduce organisme private în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază, având în vedere că băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile impuse, printre altele, în ceea ce privește plafonul maxim al ratelor dobânzii pentru creditele de export stabilite în circularele de bază ale RBI și obligațiile impuse de RBI băncilor comerciale de a consacra o anumită sumă din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor. Aceste ordine obligă băncile comerciale să își exercite funcțiile enumerate la articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, în acest caz să ofere împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub formă de împrumuturi acordate în anumite condiții ține, în mod normal, de autoritățile publice, fără ca practica urmată să fie de fapt diferită de practica pe care o urmează în mod normal autoritățile publice, în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Se consideră că această subvenție este specifică și că face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării operațiunilor de export, subvenția fiind, prin urmare, condiționată de rezultatele obținute la export, în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(72)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre dobânda plătită pentru creditele de export utilizate în timpul PAR și suma care ar fi trebuit să fie achitată pentru creditele comerciale normale folosite de către solicitant. Această valoare a subvenției (numărător) a fost alocată în funcție de cifra de afaceri totală realizată la export în timpul PAR, ca numitor corespunzător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(73)

Rata subvenției stabilită conform acestui regim pentru solicitant pentru PAR se ridică la 0,2 %.

(74)

În anchetele anterioare cu privire la foliile din PET, inclusiv în cadrul anchetei de reexaminare care a dus la instituirea prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 a taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent, mai multe sisteme de stat indiene, care au acordat stimulente unor societăți locale, au fost examinate. Sistemele de stat se înscriu în cadrul „sistemului de stimulente” (PSI), în măsura în care pot fi folosite diferite tipuri de stimulente. În urma anchetei s-a stabilit că dreptul la beneficii al unei societăți în cadrul sistemului este prevăzut în „certificatul de eligibilitate”.

(75)

Sistemul de stimulente (PSI) al guvernului din Maharashtra (GOM) a fost modificat de mai multe ori de la introducerea sa. Solicitantul continuă să beneficieze de stimulente în cadrul PSI 1993, dar nu și în cadrul sistemelor următoare. În consecință, numai PSI 1993 a fost evaluat în contextul cazului de față.

(76)

Sistemul de rambursare a taxei pe vânzări instituit de autoritățile de stat din Bengalul Occidental prevede rambursarea taxei centrale pe vânzări. Ancheta a dezvăluit că solicitantul a beneficiat, pentru achizițiile sale, de o exonerare de la taxa comercială (taxa centrală pe vânzări) în cadrul sistemului PSI al autorităților de stat din Bengalul Occidental. Această dispoziție fiscală permite scutirea unei societăți care practică vânzarea pe piața internă de achitarea impozitului pe cifra de afaceri (atât impozitul local pe vânzări, cât și impozitul central pe vânzări).

(77)

Pentru a fi eligibile, societățile trebuie să investească, ca regulă generală, în regiunile mai puțin dezvoltate ale unui stat prin crearea unei noi unități industriale sau prin realizarea unor importante investiții de capital în vederea extinderii sau a diversificării unei unități industriale existente. Principalul criteriu pentru stabilirea stimulentelor este clasificarea zonei în care este situată întreprinderea sau în care se va stabili, precum și importanța investiției.

(78)

În temeiul sistemelor de scutire de impozitul pe vânzări, unitățile desemnate nu au fost obligate să perceapă impozit pe vânzări în cazul tranzacțiilor de vânzare. De asemenea, unitățile desemnate au fost scutite de la plata impozitului pe vânzări la achiziționarea de produse de la furnizori care pot beneficia de sisteme. În timp ce se consideră că scutirea privind tranzacțiile de vânzare nu conferă niciun avantaj unităților de vânzare desemnate, scutirea privind tranzacțiile de achiziționare conferă totuși un avantaj unităților de achiziționare desemnate.

(79)

Scutirea de impozit pe vânzări pentru achizițiile efectuate în statul Maharashtra (care a fost instituită anterior în cadrul sistemului de stimulente prin scutirea de impozite pe vânzări din statul Maharashtra) nu mai este posibilă. În aprilie 2005, legislația referitoare la impozitul pe vânzările efectuate în statul Maharashtra a fost înlocuită de sistemul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Începând din aprilie 2005, solicitantul, în calitate de unitate fără scutire, trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată atunci când achiziționează materiale.

(80)

În ceea ce privește PSI 1993 al autorității de stat din Maharashtra, solicitantul nu a beneficiat decât de drepturile de scutire de impozit pe vânzările de produse finite în perioada anchetei de reexaminare, scutire care s-a constatat în trecut că nu conferă un avantaj beneficiarului [considerentul 114 din Regulamentul (CE) nr. 367/2006]. Prin urmare, nu s-a constatat niciun avantaj pasibil de măsuri compensatorii în cadrul PSI 1993 al autorității publice din statul Maharashtra.

(81)

Totuși, în ceea ce privește achizițiile de materii prime efectuate de către solicitant de la societăți care nu sunt situate în statul Maharashtra fără plata impozitului central pe vânzări, PSI acordă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Scutirea de la plata impozitului pe vânzări la achiziționare reprezintă o contribuție financiară, deoarece această concesie scade venitul autorităților publice care i s-ar cuveni în alte condiții. În plus, această scutire conferă un avantaj societăților, îmbunătățindu-le lichiditățile.

(82)

PSI este destinat numai societăților care au investit în anumite regiuni geografice aflate sub jurisdicția unui stat din India. Societățile stabilite în afara acestor zone nu pot beneficia de sistem. Nivelul beneficiului diferă în funcție de zona în cauză. Acest sistem este specific, în sensul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază și, prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(83)

În ceea ce privește scutirea de impozitul pe vânzări, valoarea subvenției a fost calculată în funcție de valoarea impozitului pe vânzări datorată în condiții normale în timpul PAR, dar care a rămas neachitată.

(84)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor (numărător) s-a repartizat pe cifra de afaceri totală la export și la vânzarea pe piața internă, realizate în timpul PAR, ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu este subordonată exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(85)

Rata subvenției stabilită conform acestui regim pentru solicitant pentru PAR se ridică la 0,1 %.

(86)

Se reamintește că Regulamentul (CE) nr. 1124/2007, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 367/2006 al Consiliului, a stabilit valoarea subvențiilor care fac obiectul măsurilor compensatorii pentru solicitant, exprimate ad valorem, la 17,1 %.

(87)

Pe parcursul prezentei reexaminări intermediare parțiale, valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii exprimate ad valorem a fost de 8,4 %, astfel:

(88)

Luând în considerare cele de mai sus, se concluzionează că nivelul de subvenționare în ceea ce privește producătorul-exportator în cauză a scăzut.

(89)

A fost examinată de asemenea eventualitatea în care modificarea circumstanțelor cu privire la sistemele examinate ar putea fi considerată ca fiind de natură durabilă. În această privință, mai multe elemente par să indice că acesta este cazul.

(90)

Mai întâi, se cuvine să remarcăm că, în cadrul prezentei reexaminări intermediare parțiale, constatările sunt coerente cu valoarea subvențiilor stabilite pentru cinci producători indieni de PET în reexaminarea intermediară parțială publicată în ianuarie 2009, în care valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii, exprimată ad valorem, era cuprinsă între 5,4 % și 8,6 %. Aceasta indică o anumită constanță în nivelul de subvenționare existent în India pentru acest produs.

(91)

În al doilea rând, în timp ce în ancheta precedentă principalul avantaj decurgea din sistemul autorizațiilor prealabile, în cadrul celei de față acesta și-a pierdut în mod semnificativ din importanță în cursul PAR și există dovezi că acesta a continuat să fie cazul și după PAR.

(92)

Pe baza celor de mai sus, se pare că există indicii că solicitantul va continua să beneficieze, în viitor, de subvenții cu o valoare inferioară celei care a fost determinată în cursul precedentei anchete de reexaminare intermediară parțială.

(93)

Întrucât s-a demonstrat că solicitantul beneficiază de subvenții mult mai reduse decât în trecut și că este probabil că va continua să primească subvenții cu o valoare inferioară celei care a fost stabilită în cursul precedentei anchete de reexaminare intermediară parțială, nivelul măsurii ar trebui, în consecință, să fie modificat pentru a ține seama de noile constatări.

(94)

În lumina celor de mai sus, nivelurile taxei compensatorii modificate ar trebui stabilite ținându-se cont de noile niveluri de subvenționare constatate în cursul prezentei reexaminări intermediare parțiale, dat fiind că marjele de prejudiciu calculate în ancheta antisubvenție inițială rămân superioare.

(95)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază și cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (10), niciun produs nu poate fi supus în același timp atât unor taxe antidumping, cât și unor taxe compensatorii în vederea remedierii aceleiași situații care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. Cu toate acestea, după cum se arată la considerentul 6, întrucât solicitantul este supus unei taxe antidumping de 0 % în ceea ce privește produsul vizat, aceste dispoziții nu se aplică în cazul de față.

(96)

În ceea ce privește nivelul taxei în vigoare aplicabile importurilor produsului în cauză de la producători-exportatori care nu sunt menționați în mod individual la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 367/2006, și anume taxa indicată care este aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” din India, se observă că nici modalitățile efective ale sistemelor care au fost examinate, nici măsurile compensatorii din cadrul acestora nu s-au schimbat față de situația constatată în cursul anchetei precedente. Astfel, nu există niciun motiv să se recalculeze subvenția și nivelul taxei în cazul acestor societăți. În consecință, nivelul taxei aplicabile tuturor societăților, altele decât solicitantul, rămân neschimbate,

2.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/12

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 452/2007 (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de mese de călcat originare, printre altele, din Ucraina. Măsurile constau în aplicarea unui nivel ad valorem al taxei de 9,9 %.

(2)

În august 2008, Comisia a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază (denumită în continuare „reexaminarea intermediară”). Cererea a fost soluționată în decembrie 2008. Cererea, al cărei domeniu de aplicare se limitează la examinarea dumpingului, a fost depusă de un producător-exportator din Ucraina, Eurogold Industries Ltd. (denumit în continuare „solicitantul” sau „EGI”). Solicitantul a cooperat în cadrul anchetei care a dus la constatările și concluziile stabilite în regulamentul inițial (denumită în continuare „ancheta inițială”). Taxa antidumping aplicabilă solicitantului, care este singurul producător-exportator cunoscut al produsului în cauză din Ucraina, este de 9,9 %.

(3)

În cererea sa, solicitantul a afirmat că circumstanțele pe baza cărora au fost instituite măsurile se schimbaseră și că aceste schimbări erau durabile. Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea măsurii la nivelul său actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul.

(4)

Întrucât, după consultarea comitetului consultativ, Comisia a ajuns la concluzia că existau elemente de probă suficiente pentru inițierea unei reexaminări intermediare, aceasta a decis să inițieze o reexaminare intermediară parțială, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, al cărei domeniu de aplicare se limitează la examinarea dumpingului în ceea ce privește EGI. La 9 aprilie 2009, Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) (denumit în continuare „aviz de deschidere”) și a început o anchetă.

(5)

Produsul vizat de reexaminarea intermediară este același cu cel din cadrul anchetei inițiale, respectiv mese de călcat, cu sau fără suport, cu sau fără absorbție și/sau încălzire și/sau suflantă, inclusiv mânecare și componentele esențiale ale acestora, respectiv picioarele, blatul și suportul pentru fierul de călcat, originare din Ucraina, încadrate în prezent la codurile NC ex 3924 90 00, ex 4421 90 98, ex 7323 93 90, ex 7323 99 91, ex 7323 99 99, ex 8516 79 70 și ex 8516 90 00.

(6)

Produsul fabricat și vândut în Ucraina și cel exportat în Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și aceleași utilizări de bază și, prin urmare, sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(7)

Comisia a informat în mod oficial industria Uniunii, solicitantul și autoritățile țării exportatoare cu privire la inițierea reexaminării intermediare. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a fi audiate.

(8)

Comisia a trimis un chestionar solicitantului, din partea căruia a primit un răspuns în termenul prevăzut în acest sens. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea dumpingului și a întreprins o vizită de verificare la sediul solicitantului:

(9)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2008 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”).

(10)

Pentru determinarea valorii normale, s-a stabilit mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne către clienți independenți în cazul produsului similar al EGI este reprezentativ în comparație cu volumul său total de vânzări la export către Uniune. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările interne sunt considerate reprezentative în cazul în care volumul vânzărilor interne totale reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor produsului în cauză în Uniune. S-a constatat că vânzările globale realizate de EGI referitor la produsul similar pe piața internă sunt reprezentative.

(11)

Pentru fiecare tip de produs vândut de EGI pe piața sa internă și despre care s-a constatat a fi direct comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când, în cursul perioadei de anchetă, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip către clienții independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor tipului de produs comparabil exportat către Uniune.

(12)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne ale fiecărui tip de produs ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care erau profitabile pentru fiecare tip exportat din produsul în cauză pe durata perioadei de anchetă.

(13)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă a tipului de produs s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri care erau superioare costului și al căror preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost egal cu sau mai mare decât costul unitar de producție, valoarea normală a fiecărui tip de produs a fost determinată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(14)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip, în cursul perioadei de anchetă.

(15)

În cazul în care prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de EGI nu au putut fi folosite pentru a stabili valoarea normală, aceasta a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(16)

În momentul stabilirii valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, sumele pentru vânzare, costuri generale și administrative și pentru profituri s-au bazat, în conformitate cu partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, pe datele efective care au legătură cu producția și vânzările produsului similar, în cursul unor operațiuni comerciale normale, ale EGI.

(17)

După comunicarea constatărilor, EGI a susținut că rata procentuală pentru prețurile de vânzare, generale și administrative, care a fost utilizată pentru calculul valorii normale, nu corespundea ratei vânzărilor interne efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale și că anumite valori normale construite au fost supraestimate.

(18)

Afirmația a fost examinată, dar s-a dovedit a fi nefondată, deoarece rata procentuală pentru costurile de vânzare, generale și administrative utilizată este cea declarată pentru vânzările interne și rămâne aceeași, indiferent de faptul că vânzările au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale sau nu, deoarece este exprimată ca procentaj din cifra de afaceri. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(19)

EGI a realizat vânzări la export către Uniune fie direct către clienți independenți, fie prin intermediul societății sale afiliate EGS, situată în Elveția.

(20)

Atunci când vânzările la export către Uniune au fost realizate direct către clienți independenți din Uniune, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(21)

Atunci când vânzările la export către Uniune au fost realizate prin intermediul societății afiliate EGS, care a îndeplinit toate funcțiile de import legate de bunurile puse în liberă circulație în Uniune, și anume cea de importator afiliat, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor la care produsele importate au fost revândute pentru prima oară unui cumpărător independent, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest scop, s-au efectuat ajustări pentru a ține cont de toate costurile, intervenite între import și revânzare, precum și de profitul realizat, astfel încât s-a putut stabili un preț de export fiabil. În acest scop, în absența unor noi informații din partea importatorilor independenți cu privire la profitul realizat, s-a utilizat același procent de profit ca și cel utilizat în ancheta inițială.

(22)

EGI a afirmat, în temeiul articolului 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, că, dacă prețul de export este stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, taxa antidumping plătită nu ar trebui dedusă sub formă de cost, deoarece, conform argumentelor prezentate de EGI, aceasta este reflectată corespunzător în prețurile de revânzare.

(23)

În această privință, s-au examinat elementele de probă aduse în sprijinul afirmației; acestea au constat într-un număr de calcule ale prețului de vânzare. Cu toate acestea, calculele furnizate au vizat numai unele dintre modelele vândute în timpul perioadei de anchetă și au arătat că prețul de vânzare nu a reflectat în întregime taxa antidumping în toate cazurile. În consecință, s-a constatat că elementele de probă furnizate nu sunt concludente pentru a se stabili dacă taxa antidumping a fost sau nu reflectată în prețurile de revânzare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă și, atunci când s-a stabilit prețul de export pentru vânzările către Uniune efectuate prin intermediul EGS în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, taxa antidumping a fost dedusă sub formă de cost.

(24)

După comunicarea constatărilor, EGI și-a reiterat afirmația. Totuși, nu a fost prezentat niciun alt element de probă sau argument nou care să susțină această afirmație. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(25)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe baza prețului franco fabrică. În sensul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au luat în considerare în mod corespunzător, sub formă de ajustări, costurile de transport, costurile de ambalare, costurile de credit și comisioanele, în cazul în care erau aplicabile și justificate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(26)

În urma comunicării constatărilor, s-a descoperit o eroare de calculare implicând convertirea incorectă a valutei pentru anumite ajustări referitoare la costurile de ambalare. Această eroare a fost corectată, iar calcularea marjei de dumping a fost revizuită în consecință.

(27)

De asemenea, în urma comunicării constatărilor, EGI a pretins că, la calcularea valorii normale, ajustările raportate cu privire la vânzările interne care nu sunt conforme unor activități comerciale obișnuite ar trebui ignorate și, în absența altor vânzări ale tipului de produs în cauză, ar trebui utilizate ajustările medii pentru vânzările altor tipuri de produse care sunt conforme unor activități comerciale obișnuite, deoarece doar acestea din urmă ar reflecta costurile care au fost incluse în costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale utilizate pentru a se calcula valoarea normală.

(28)

Această pretenție a fost examinată, dar nu a fost acceptată, deoarece, ținând cont că ajustările sunt utilizate doar pentru comparări și în mod normal reflectă costurile reale specifice fiecărei tranzacții, ele sunt un element obiectiv și, prin urmare, independente de faptul că, în final, vânzările sunt sau nu sunt conforme unor activități comerciale obișnuite.

(29)

În plus, examinând această pretenție, s-a constatat că s-au utilizat ajustări incorecte la construirea valorii normale în cazul acelor tipuri de produse pentru care nu existau vânzări interne. Această situație a fost corectată prin utilizarea ajustărilor medii generale pentru toate vânzările interne, iar calcularea a fost modificată în consecință. EGI a pretins că ajustările costurilor de credit ar trebui luate în considerare pentru aceste tipuri de produse, deoarece costurile de credit au fost incluse în costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale utilizate pentru a se calcula valoarea normală. Această pretenție a fost respinsă, deoarece tipurile de produs în cauză nu au fost niciodată vândute efectiv pe piața internă și, prin urmare, nu a existat nicio dovadă că plata lor ar fi amânată. În această privință, este de remarcat că ajustarea costului de credit nu se bazează pe termenii de plată și costurile efective, ci pe un cost de oportunitate bazat pe termenii de plată conveniți la data vânzării.

(30)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată în funcție de tip a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pentru tipul corespunzător de produs în cauză. Această comparație a dovedit existența unui dumping.

(31)

Marja de dumping pentru EGI, exprimată ca procent din prețul net, franco frontieră a Uniunii, înainte de vămuire, este de 7 %.

(32)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a examinat, de asemenea, dacă constatările ar putea fi considerate în mod rezonabil ca având caracter durabil.

(33)

Reorganizarea structurală a fluxurilor de vânzări ale solicitantului și ale societății afiliate lui este de acum bine stabilită pentru majoritatea vânzărilor sale și poate fi considerată ca având caracter durabil. Astfel, este puțin probabil ca circumstanțele care au condus la inițierea prezentei reexaminări intermediare să se modifice în viitorul previzibil într-o manieră care ar afecta constatările reexaminării intermediare. În plus, în cursul anchetei nu a apărut niciun element care ar sugera că noile circumstanțe nu sunt de durată. Prin urmare, se concluzionează că circumstanțele modificate au caracter durabil.

(34)

În ancheta inițială s-a constatat că EGI a fost singurul producător-exportator ucrainean de mese de călcat. Metodologia utilizată pentru a determina marja de dumping pentru EGI a fost, prin urmare, utilizată pentru a stabili marja de dumping pentru orice alt producător-exportator ucrainean de produs în cauză.

(35)

În consecință, ținând cont de rezultatele anchetei de reexaminare, se consideră adecvat să se modifice taxa antidumping aplicabilă importurilor de produs în cauză originar din Ucraina la 7 %.

(36)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele esențiale și considerațiile pe baza cărora s-ar propune modificarea Regulamentului (CE) nr. 452/2007 al Consiliului de impunere a unei taxe antidumping la importurile produsului în cauză originar, printre altele, din Ucraina și li s-a oferit posibilitatea să formuleze observații. Dacă a fost cazul, observațiile acestora au fost luate în considerare și sunt reflectate în mod corespunzător în prezentul regulament,

2.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/16

(1)

Este necesară descărcarea periodică a datelor înregistrate pe unitățile montate pe vehicule și pe cardurile conducătorilor auto pentru a permite un control eficace al respectării de către conducătorii auto și de către întreprinderile de transport rutier a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 referitoare la timpul de conducere și la perioadele de odihnă.

(2)

Prin stabilirea termenului maxim pentru descărcarea datelor relevante din unitățile montate pe vehicule și din cardurile conducătorilor auto, se va realiza armonizarea în continuare a condițiilor pentru transportatorii rutieri pe teritoriul Uniunii.

(3)

Pentru calculul termenelor maxime pentru descărcarea datelor, trebuie luate în considerare doar zilele în care există activități înregistrate.

(4)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (2) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în conformitate cu prezentul regulament.

(5)

Pentru a ușura sarcinile administrative ale întreprinderilor, este oportună definirea datelor relevante care trebuie descărcate.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului (3),

(a)

90 de zile pentru datele din unitatea montată pe vehicul;

(b)

28 de zile pentru datele din cardul conducătorului auto.

2.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/17

2.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/19

(1)

Regulamentul (CE) nr. 861/2006 stabilește condițiile în care statele membre pot beneficia de o contribuție din partea Uniuni Europene pentru cheltuielile suportate în cadrul programelor lor naționale de colectare și gestionare a datelor.

(2)

Aceste programe trebuie elaborate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului (2) și cu Regulamentul (CE) nr. 665/2008 al Comisiei din 14 iulie 2008 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului (3).

(3)

Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia și Finlanda au prezentat programe naționale pentru 2009-2010, în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 199/2008. Aceste programe au fost aprobate în 2009 în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 199/2008.

(4)

Statele membre menționate au prezentat previziuni bugetare anuale pentru perioada 2009-2010 în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1078/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului (4). Comisia a evaluat previziunile bugetare ale statelor membre, conform dispozițiilor articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1078/2008, ținând seama de programele naționale aprobate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 199/2008.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1078/2008, Comisia aprobă previziunile bugetare anuale și stabilește contribuția financiară anuală a Uniunii pentru fiecare program național în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 861/2006 și în temeiul rezultatelor evaluării previziunilor bugetare anuale, după cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1078/2008.

(6)

Articolul 24 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 861/2006 prevede că rata contribuției financiare se stabilește printr-o decizie a Comisiei. Articolul 16 din același regulament prevede că măsurile financiare ale Uniunii în domeniul colectării datelor de bază nu trebuie să depășească 50 % din costurile suportate de statele membre pentru realizarea programului de colectare, gestionare și utilizare a datelor din sectorul pescuitului. Articolul 24 alineatul (2) prevede că se acordă prioritate acțiunilor celor mai adecvate pentru îmbunătățirea colectării datelor necesare pentru politica comună în domeniul pescuitului.

(7)

Prezenta decizie constituie decizia de finanțare în sensul articolului 75 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5).

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

2.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/22

(1)

Punctul 7 din anexa IIB la Regulamentul (CE) nr. 43/2009 specifică numărul maxim de zile în timpul cărora navele Uniunii cu o lungime totală egală sau mai mare de 10 metri, deținând la bord traule, plase-pungă daneze sau unelte de pescuit asemănătoare cu dimensiunea ochiului de plasă egală sau mai mare de 32 mm și setci cu sirec cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 60 mm, precum și paragate de fund, pot fi prezente în cadrul diviziunilor ICES VIIIc și IXa, cu excepția Golfului Cadiz, de la 1 februarie 2009 la 31 ianuarie 2010.

(2)

Punctul 9 din anexa IIB împuternicește Comisia să aloce un număr suplimentar de zile pe mare în timpul cărora navele pot fi prezente în zona geografică atunci când dețin la bord asemenea unelte de pescuit, pe baza încetării definitive a activităților de pescuit desfășurate începând cu 1 ianuarie 2004.

(3)

La data de 11 noiembrie 2009, Spania a prezentat informații care confirmau că 12 nave au încetat activitatea de la 1 ianuarie 2004. Având în vedere informațiile prezentate și metoda de calcul menționată la punctul 9.1 din anexa IIB, trebuie să se aloce Spaniei, pentru perioada cuprinsă între 1 februarie 2009 și 31 ianuarie 2010, 9 zile suplimentare pe mare pentru navele care dețin la bord unelte de pescuit specificate la punctul 3 din aceeași anexă.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,