1.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/1

REGULAMENTUL (UE) NR. 573/2010 AL COMISIEI

din 30 iunie 2010

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 de stabilire a măsurilor de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (1), în special articolul 4 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, Comisia trebuie să adopte măsuri detaliate de implementare a standardelor de bază comune menționate la articolul 4 alineatul (1) și măsuri generale care completează standardele de bază comune menționate la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(2)

În cazul în care conțin măsuri de securitate sensibile, aceste măsuri trebuie considerate „informații clasificate UE” în sensul Deciziei 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (2), în conformitate cu articolul 18 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, publicarea lor fiind, prin urmare, interzisă. Aceste măsuri trebuie adoptate separat, printr-o decizie adresată statelor membre.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 300/2008 se aplică în toate elementele sale de la data indicată în normele de implementare adoptate în conformitate cu procedurile menționate la articolul 4 alineatele (2) și (3) din regulamentul respectiv, însă cel mai târziu de la 29 aprilie 2010. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să se aplice de la 29 aprilie 2010 pentru a armoniza aplicarea Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și a actelor de implementare a acestuia.

(4)

Prin urmare, următoarele regulamente ale Comisiei: Regulamentul (CE) nr. 1217/2003 din 4 iulie 2003 de stabilire a specificațiilor comune pentru programele naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile (3), Regulamentul (CE) nr. 1486/2003 din 22 august 2003 de stabilire a procedurilor de efectuare a inspecțiilor Comisiei în domeniul siguranței aviației civile (4), Regulamentul (CE) nr. 1138/2004 din 21 iunie 2004 de stabilire a unei definiții comune a părților critice ale zonelor de securitate cu acces reglementat din aeroporturi (5) și Regulamentul (CE) nr. 820/2008 din 8 august 2008 de stabilire a măsurilor de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației (6), care implementau Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile (7), trebuie abrogate.

(5)

Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 prevede că, în pofida regulii generale potrivit căreia Comisia publică măsurile care au un impact direct asupra pasagerilor, anumite măsuri care conțin informații sensibile referitoare la securitatea aviației pot fi clasificate în conformitate cu Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom și, ca atare, nu pot fi publicate. Aceste măsuri trebuie adoptate separat, printr-o decizie adresată statelor membre. Partea din decizie care conține măsuri și proceduri de securitate sensibile nu trebuie publicată și trebuie pusă numai la dispoziția operatorilor și entităților care au un interes legitim. Printre aceste măsuri se numără, în special, anumite proceduri detaliate – și exceptările corespunzătoare – cu privire la metodele de control al aeronavelor, persoanelor, bagajelor, poștei și mărfurilor la intrarea în zonele de securitate cu acces restricționat sau în interiorul acestora, precum și la specificațiile tehnice pentru echipamentul de control de securitate.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru securitatea aviației civile instituit prin articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește măsuri detaliate de implementare a standardelor de bază comune menite să protejeze aviația civilă împotriva actelor de intervenție ilicită care pun în pericol securitatea acesteia și măsuri generale care completează standardele de bază comune.

Articolul 2

Norme de implementare

(1) Măsurile menționate la articolul 1 sunt prevăzute în anexă.

(2) În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, programele naționale de securitate a aviației civile țin seama în mod corespunzător de prezentul regulament.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare și se aplică începând cu a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iunie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 97, 9.4.2008, p. 72.

(2) JO L 317, 3.12.2001, p. 1.

(3) JO L 169, 8.7.2003, p. 44.

(4) JO L 213, 23.8.2003, p. 3.

(5) JO L 221, 22.6.2004, p. 6.

(6) JO L 221, 19.8.2008, p. 8.

(7) JO L 355, 30.12.2002, p. 1.

ANEXĂ

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 185/2010 (1) se modifică după cum urmează:

La capitolul 4 punctul 4.1.1.2, se adaugă litera (c):

„(c)	câini pentru detectarea explozivilor, în combinație cu litera (a).”

La capitolul 4, se adaugă punctul 4.1.1.9:

„4.1.1.9.

Câinii pentru detectarea explozivilor pot fi utilizați numai ca metodă suplimentară de control de securitate.”

La capitolul 4 punctul 4.1.2.3, se adaugă litera (d):

„(d)	câini pentru detectarea explozivilor, în combinație cu litera (a).”

La capitolul 5 punctul 5.1.1, se adaugă litera (e):

„(e)	câini pentru detectarea explozivilor.”

La capitolul 12, se adaugă punctul 9:

„12.9. CÂINI PENTRU DETECTAREA EXPLOZIVILOR

12.9.1. Principii generale

12.9.1.1.

Un câine pentru detectarea explozivilor (CDE) trebuie să fie capabil de a detecta și indica prezența unor cantități individuale specificate sau mai mari de material exploziv.

12.9.1.2.

Detecția trebuie să fie independentă de forma, poziția sau orientarea materialului exploziv.

12.9.1.3.

CDE trebuie să declanșeze o alarmă, sub forma unei reacții pasive, atunci când detectează materialele explozive prevăzute în apendicele 12-D la o decizie separată a Comisiei.

12.9.1.4.

Un CDE și conductorul său pot fi folosiți pentru controlul de securitate dacă ambii au fost aprobați, atât individual, cât și în cuplu.

12.9.1.5.

Un CDE și conductorul său trebuie să beneficieze de o pregătire inițială și recurentă pentru a se asigura dobândirea și menținerea competențelor necesare și, dacă este cazul, dobândirea altora noi.

12.9.1.6.

Pentru a fi autorizat, un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor, format dintr-un CDE și conductorul (conductorii) său (săi), trebuie să absolve cu succes un curs de pregătire.

12.9.1.7.

Un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie aprobat de autoritatea competentă sau în numele acesteia, în conformitate cu apendicele 12-E și 12-F la o decizie separată a Comisiei.

12.9.1.8.

După aprobarea de către autoritatea competentă, un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor poate fi folosit la efectuarea controalelor de securitate prin metoda alergării libere (free running) sau prin metoda depistării mirosului de exploziv de la distanță (remote explosive scent tracing).

12.9.2. Standarde aplicabile CDE

12.9.2.1.

Cerințele de performanță pentru CDE sunt stabilite în apendicele 12-D la o decizie separată a Comisiei.

12.9.2.2.

Un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor folosit pentru controlul de securitate al persoanelor, al bagajelor de mână, al articolelor transportate de alte persoane decât pasagerii, al vehiculelor, al aeronavelor, al proviziilor de bord și de aeroport și al zonelor de securitate cu acces restricționat de pe aeroport trebuie să respecte standardul 1 de detectare.

12.9.2.3.

Un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor folosit pentru controlul de securitate al bagajelor de cală, al poștei și materialelor transportatorului aerian, al mărfurilor și poștei în general trebuie să respecte standardul 2 de detectare.

12.9.2.4.

Un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor care primește aprobare pentru detectarea de materiale explozive prin metoda depistării mirosului de exploziv de la distanță poate fi folosită numai pentru controlul de securitate al mărfurilor, nu și în alte sectoare incluse în standardul 2.

12.9.2.5.

Un CDE utilizat pentru detectarea materialelor explozive trebuie să fie echipat cu mijloace adecvate care să permită identificarea unică a CDE.

12.9.2.6.

În cursul operațiunilor de detectare a explozivilor, un CDE trebuie să fie întotdeauna însoțit de conductorul care a fost aprobat să lucreze cu el.

12.9.2.7.

Un CDE care a primit aprobare pentru metoda alergării libere va avea numai un singur conductor. Un conductor poate primi aprobare pentru a conduce maximum doi CDE.

12.9.2.8.

Un CDE care a primit aprobare pentru metoda depistării mirosului de exploziv de la distanță poate avea maximum doi conductori.

12.9.3. Cerințe de pregătire

Obligații generale privind pregătirea

12.9.3.1.

Pregătirea unui cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie să includă elemente teoretice, practice și de pregătire la locul de muncă.

12.9.3.2.

Conținutul cursurilor de pregătire trebuie stabilit sau aprobat de autoritatea competentă.

12.9.3.3.

Pregătirea trebuie efectuată de autoritatea competentă sau în numele acesteia, cu instructori calificați în conformitate cu punctul 11.5 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 185/2010.

12.9.3.4.

Câinii antrenați pentru detectarea explozivilor trebuie utilizați exclusiv în acest scop.

12.9.3.5.

Pe durata pregătirii, se vor utiliza ca accesorii de antrenament materiale explozive.

12.9.3.6.

Orice persoană care manevrează accesoriile de antrenament trebuie să urmeze un curs de pregătire pentru a se evita contaminarea.

Pregătirea inițială a cuplurilor chinotehnice pentru detectarea explozivilor

12.9.3.7.

Un cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie să beneficieze de o pregătire inițială bazată pe criteriile stabilite la punctul 12.9.3 dintr-o decizie separată a Comisiei.

12.9.3.8.

Pregătirea inițială a unui cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie să includă pregătirea practică în viitorul mediu de lucru.

Pregătirea recurentă a cuplurilor chinotehnice pentru detectarea explozivilor

12.9.3.9.

Un CDE și conductorul său trebuie să respecte cerințele de pregătire recurentă, atât individual, cât și în cuplu.

12.9.3.10.

Pregătirea recurentă trebuie asigure menținerea competențelor existente la nivelul cerut în cadrul pregătirii inițiale și a competențelor dobândite în conformitate cu evoluțiile din domeniul securității.

12.9.3.11.

Pregătirea recurentă a unui cuplu chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie efectuată de cel puțin o dată la 6 săptămâni. Durata minimă a pregătirii recurente trebuie să fie de cel puțin 4 ore într-un interval de 6 săptămâni.

12.9.3.12.

Punctul 11 nu se aplică în cazul în care un CDE participă cel puțin o dată pe săptămână la pregătirea pentru recunoașterea tuturor materialelor enumerate în apendicele 12-D la o decizie separată a Comisiei.

Evidențele cursurilor de pregătire a cuplurilor chinotehnice pentru detectarea explozivilor

12.9.3.13.

Evidențele cursurilor de pregătire inițială și recurentă trebuie păstrate atât pentru CDE, cât și pentru conductorul său cel puțin pe durata contractului lor și trebuie puse la dispoziția autorității competente la cererea acesteia.

Pregătirea operațională a cuplurilor chinotehnice pentru detectarea explozivilor

12.9.3.14.

Atunci când urmează să efectueze operațiuni de control de securitate, un CDE trebuie să participe la pregătirea operațională pentru a se garanta că îndeplinește standardele de performanță prevăzute în apendicele 12-D la o decizie separată a Comisiei.

12.9.3.15.

Pregătirea operațională trebuie efectuată în mod continuu și aleatoriu pe durata desfășurării operațiunilor și trebuie să permită evaluarea performanțelor CDE în materie de detectare cu ajutorul unor accesorii de antrenament omologate.

12.9.4. Proceduri de aprobare

12.9.4.1.

Procedura de aprobare trebuie să garanteze evaluarea următoarelor competențe:

(a)	capacitatea CDE de a îndeplini standardele de performanță în materie de detectare stabilite în apendicele 12-D la o decizie separată a Comisiei;

(b)	capacitatea CDE de a semnala în mod pasiv prezența materialelor explozive;

(c)	capacitatea CDE și a conductorului (conductorilor) acestuia de a lucra eficient în cuplu; și

(d)	capacitatea conductorului de a dirija în mod corect CDE, de a interpreta și de a răspunde în mod corespunzător la reacțiile acestuia în prezența materialului exploziv.

12.9.4.2.

Procedura de aprobare trebuie să simuleze fiecare mediu de lucru în care își va desfășura activitatea cuplul chinotehnic pentru detectarea explozivilor.

12.9.4.3.

Cuplul chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie să fi absolvit cu succes pregătirea aferentă fiecărui mediu de lucru pentru care solicită aprobarea.

12.9.4.4.

Procedurile de aprobare trebuie să se deruleze în conformitate cu apendicele 12-E și 12-F la o decizie separată a Comisiei.

12.9.4.5.

Valabilitatea fiecărei perioade de aprobare nu trebuie să depășească 12 luni.

12.9.5. Controlul calității

12.9.5.1.

Cuplul chinotehnic pentru detectarea explozivilor trebuie să se supună măsurilor de control al calității stabilite în apendicele 12-G la o decizie separată a Comisiei.

12.9.6. Metodologia specifică controlului de securitate

Alte cerințe detaliate în acest sens sunt prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.”

(1) JO L 55, 5.3.2010, p. 1.

1.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/6

REGULAMENTUL (UE) NR. 574/2010 AL COMISIEI

din 30 iunie 2010

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS 1 și IFRS 7

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 28 ianuarie 2010, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat o modificare a Standardului Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 1 Excepție limitată de la cerința din IFRS 7 de a prezenta informații comparative pentru o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile, denumită în continuare „modificarea IFRS 1”. S-a constatat că entitățile care adoptă pentru prima data IFRS-urile nu beneficiază de excepția de la obligația de a furniza informații comparative, conform IFRS 7, referitoare la evaluarea valorii juste și riscul de lichiditate pentru perioadele comparative care se sfârșesc înainte de 31 decembrie 2009. Prin modificarea IFRS 1 se urmărește ca entitățile respective să poată beneficia de această excepție.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că modificarea IFRS 1 îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), Grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea și a confirmat Comisiei că acesta este echilibrat și obiectiv.

(4)	În consecință, adoptarea modificărilor IFRS 1 implică anumite modificări ale Standardului Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 7 pentru a asigura consecvența între standardele de contabilitate în cauză.

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică după cum urmează:

1.	Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 1 se modifică conform anexei la prezentul regulament;

2.	IFRS 7 se modifică conform anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Societățile aplică modificările aduse IFRS 1 și IFRS 7, conform anexei la prezentul regulament, cel mai târziu de la data începerii primului lor exercițiu financiar care debutează după 30 iunie 2010.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iunie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

(3) JO L 199, 21.7.2006, p. 33.

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IFRS 1	Modificarea IFRS 1 Excepție limitată de la cerința din IFRS 7 de a prezenta informații comparative pentru o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile
IFRS 7	Modificarea IFRS 7 Instrumente financiare: Informații de furnizat

Se permite reproducerea în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul IASB la adresa www.iasb.org

EXCEPȚIE LIMITATĂ DE LA CERINȚA DIN IFRS 7 DE A PREZENTA INFORMAȚII COMPARATIVE PENTRU O ENTITATE CARE ADOPTĂ PENTRU PRIMA DATĂ IFRS-URILE

(Modificarea IFRS 1)

Modificarea IFRS 1

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

Se adaugă punctul 39C.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

39C

Excepția limitată de la cerința din IFRS 7 de a prezenta informații comparative pentru o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile (Modificarea IFRS 1), publicată în ianuarie 2010, a adăugat punctul E3. O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2010 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificarea pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

Anexa E

Excepții pe termen scurt de la IFRS-uri

Se adaugă un titlu, punctul E3 și o notă de subsol.

Prezentarea de informații referitoare la instrumentele financiare

E3	O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica dispozițiile tranzitorii de la punctul 44G din IFRS 7. (1)

Anexă

Modificarea IFRS 7

Instrumente financiare: Informații de furnizat

Se modifică punctul 44 G (textul nou este subliniat, iar textul eliminat este tăiat) și i se adaugă o notă de subsol.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI DISPOZIȚII TRANZITORII

44G

Îmbunătățirea prezentărilor de informații privind instrumentele financiare (modificări ale IFRS 7), publicat în martie 2009, a modificat punctele 27, 39 și B11 și a adăugat punctele 27A, 27B, B10A și B11A-B11F. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. O entitate nu este obligată să prezinte informațiile cerute de modificări pentru:

(a)	perioadele anuale sau interimare, inclusiv situațiile pozițiilor financiare, prezentate în cadrul unei perioade comparative anuale care se termină înainte de 31 decembrie 2009; sau

(b)	situațiile pozițiilor financiare la începutul primei perioade comparative la o dată anterioară datei de 31 decembrie 2009.

Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. (2)

(1) Punctul E3 a fost adăugat ca urmare a publicării în ianuarie 2010 a Excepției limitate de la cerința din IFRS 7 de a prezenta informații comparative pentru o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile (Modificarea IFRS 1). Pentru a preveni posibila interpretare retroactivă a datelor pentru a garanta că entitățile care aplică pentru prima dată IFRS-urile nu sunt dezavantajate raportat la entitățile care utilizează deja IFRS-urile, Consiliul a hotărât să permită entităților care adoptă pentru prima dată IFRS-urile utilizarea acelorași dispoziții tranzitorii, incluse în Îmbunătățirea prezentărilor de informații privind instrumentele financiare (modificări ale IFRS 7), ca și entitățile care elaborează deja situații financiare conform IFRS-urilor.

(2) Punctul 44G a fost modificat ca urmare a publicării în ianuarie 2010 a Excepției limitate de la cerința din IFRS 7 de a prezenta informații comparative pentru o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile (Modificarea IFRS 1). Consiliul a modificat punctul 44G pentru a clarifica concluziile și perioada de tranziție pentru Îmbunătățirea prezentărilor de informații privind instrumentele financiare (modificări ale IFRS 7).

1.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/11

REGULAMENTUL (UE) NR. 576/2010 AL COMISIEI

din 30 iunie 2010

de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 iulie 2010

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei din 28 iunie 1996 de stabilirea a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului în ceea ce privește drepturile de import în sectorul cerealelor (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)	Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)	Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 1 iulie 2010, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Începând de la 1 iulie 2010, taxele la import în sectorul cerealelor menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament, pe baza elementelor menționate în anexa II.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iunie 2010.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 161, 29.6.1996, p. 125.

ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 1 iulie 2010

Cod NC	Descrierea mărfurilor	Taxa la import (1) (în EUR/t)
1001 10 00	GRÂU dur de calitate superioară	0,00
	de calitate medie	0,00
	de calitate inferioară	0,00
1001 90 91	GRÂU comun, pentru sămânță	0,00
ex 1001 90 99	GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță	0,00
1002 00 00	SECARĂ	11,79
1005 10 90	PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid	5,34
1005 90 00	PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)	5,34
1007 00 90	SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării	11,79

(1) Pentru mărfurile care intră în Comunitate prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

—	3 EUR/t, dacă portul de descărcare a mărfurilor se află la Marea Mediterană sau la Marea Neagră,

—	2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2) Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei.

ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

16.6.2010-29.6.2010

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

(EUR/t)
	Grâu comun (1)	Porumb	Grâu dur de calitate superioară	Grâu dur de calitate medie (2)	Grâu dur de calitate inferioară (3)	Orz
Bursa	Minneapolis	Chicago	—	—	—	—
Cotația	170,70	111,08	—	—	—	—
Prețul FOB USA	—	—	139,88	129,88	109,88	86,97
Primă pentru Golf	—	14,26	—	—	—	—
Primă pentru Marile Lacuri	40,50	—	—	—	—	—

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam:	26,36 EUR/t
Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam:	58,26 EUR/t

(1) Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(2) Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(3) Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

1.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/17

DECIZIA CONSILIULUI

din 29 iunie 2010

privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România

(2010/365/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Actul de aderare din 2005, în special articolul 4 alineatul (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 prevede că dispozițiile acquis-ului Schengen, altele decât cele menționate în anexa II la respectivul act, se aplică în Bulgaria și România (denumite în continuare „state membre în cauză”) numai ca urmare a unei decizii a Consiliului în acest sens, după verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru aplicarea respectivului acquis.

(2)

Consiliul a verificat dacă statele membre în cauză asigură niveluri satisfăcătoare de protecție a datelor prin luarea următoarelor măsuri:

A fost înaintat un chestionar complet statelor membre în cauză, iar răspunsurile acestora au fost înregistrate, după care au fost întreprinse vizite de verificare și evaluare în statele membre respective, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în domeniul protecției datelor, astfel cum sunt definite acestea în Decizia Comitetului executiv de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen [SCH/Com-ex (98) 26 def.] (2).

(3)	La 26 aprilie 2010, Consiliul a ajuns la concluzia că statele membre în cauză au îndeplinit condițiile în acest domeniu. Prin urmare, este posibilă stabilirea unei date de la care acquis-ul Schengen referitor la Sistemul de Informații Schengen (SIS) poate fi aplicat în acele state membre.

(4)

Intrarea în vigoare a prezentei decizii ar trebui să permită transferul de date SIS reale către statele membre în cauză. Utilizarea propriu-zisă a acestor date ar trebui să permită Consiliului să verifice, prin intermediul procedurilor de evaluare Schengen aplicabile, astfel cum sunt definite în SCH/Com-ex (98) 26 def., corectitudinea aplicării dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS în statele membre în cauză. În urma efectuării acestor evaluări, Consiliul ar trebui să hotărască asupra eliminării controalelor la frontierele interne cu statele membre respective.

(5)	Ar trebui adoptată o decizie separată a Consiliului care să stabilească o dată pentru eliminarea controalelor la frontierele interne. Până la data stabilită prin respectiva decizie, ar trebui impuse anumite restricții privind utilizarea SIS.

(6)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de către Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), care se află sub incidența articolului 1 litera (G) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (4) privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv.

(7)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 litera (G) din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (6) și cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (7),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Începând cu 15 octombrie 2010, dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la SIS, astfel cum sunt menționate în anexa I, se aplică Republicii Bulgaria și României între ele și în raporturile lor cu Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Spania, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia și Republica Slovacă, Republica Finlanda și Regatul Suediei, precum și cu Republica Islanda, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

(2) Dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la SIS, astfel cum sunt menționate în anexa II, se aplică de la data prevăzută în dispozițiile respective Republicii Bulgaria și României între ele și în raporturile lor cu Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Spania, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia și Republica Slovacă, Republica Finlanda și Regatul Suediei, precum și cu Republica Islanda, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

(3) Începând cu 29 iunie 2010, se pot transfera date SIS reale către statele membre în cauză.

Începând cu 15 octombrie 2010, statele membre în cauză, în mod similar statelor membre în raport cu care acquis-ul Schengen a fost pus deja în aplicare, pot să introducă date în SIS și să utilizeze date SIS, sub rezerva dispozițiilor alineatului (4).

(4) Până la data eliminării controalelor la frontierele interne cu statele membre în cauză, respectivele state membre:

(a)	nu sunt obligate să refuze intrarea pe teritoriul lor sau să expulzeze resortisanți din state terțe pentru care un alt stat membru a emis o alertă SIS în scopul refuzului intrării;

(b)

se abțin de la introducerea datelor aflate sub incidența dispozițiilor articolului 96 din Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (denumită în continuare „Convenția Schengen”) (8).

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua adoptării.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 29 iunie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

E. ESPINOSA

(1) Avizul din 17 iunie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 239, 22.9.2000, p. 138.

(3) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(4) JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(5) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(6) JO L 53, 27.2.2008, p. 50.

(7) JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

(8) JO L 239, 22.9.2000, p. 19.

ANEXA I

Lista dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 care urmează să fie aplicabile statelor membre în cauză

1.	Cu privire la dispozițiile Convenției Schengen: articolul 64 și articolele 92-119 din Convenția Schengen.

Alte dispoziții privind SIS:

(a)	decizii ale Comitetului Executiv înființat prin Convenția Schengen: Decizia Comitetului Executiv din 15 decembrie 1997 de modificare a regulamentului financiar C.SIS [SCH/Com-ex (97) 35] (1);

(b)

declarații ale Comitetului Executiv înființat prin Convenția Schengen:

(i)	Declarația Comitetului Executiv din 18 aprilie 1996 de definire a noțiunii de străin [SCH/Com/Ex (96) decl. 5] (2);

(ii)	Declarația Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind structura SIS [SCH/Com-ex (99) decl. 2 rev] (3);

(c)

alte instrumente:

(i)

Decizia 2000/265/CE a Consiliului din 27 martie 2000 de adoptare a regulamentului financiar privind aspectele bugetare ale gestionării de către secretarul general adjunct al Consiliului a contractelor încheiate de acesta, în numele anumitor state membre, cu privire la instalarea și funcționarea „Sisnet”, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen (4);

(ii)	manualul SIRENE (5);

(iii)

Regulamentul (CE) nr. 871/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind introducerea unor noi funcții ale Sistemului de informații Schengen, inclusiv în combaterea terorismului (6), precum și orice decizii ulterioare privind data aplicării respectivelor funcții;

(iv)	Decizia 2005/211/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind introducerea unor noi funcții ale Sistemului de informații Schengen, inclusiv în combaterea terorismului (7), precum și orice decizii ulterioare privind data aplicării respectivelor funcții;

(v)

Regulamentul (CE) nr. 1160/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2005 de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în ce privește accesul la Sistemul de informații Schengen al serviciilor din statele membre responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor (8);

(vi)

articolul 5 alineatul (4) litera (a) și dispozițiile titlului II și anexele referitoare la Sistemul de Informații Schengen (SIS) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (9);

(vii)

Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (10);

(viii)

Decizia 2008/839/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (11).

(1) JO L 239, 22.9.2000, p. 444.

(2) JO L 239, 22.9.2000, p. 458.

(3) JO L 239, 22.9.2000, p. 459.

(4) JO L 85, 6.4.2000, p. 12.

(5) Părți ale Manualului SIRENE au fost publicate în JO C 38, 17.2.2003, p. 1. Manualul a fost modificat prin Deciziile 2006/757/CE (JO L 317, 16.11.2006, p. 1) și 2006/758/CE (JO L 317, 16.11.2006, p. 41) ale Comisiei.

(6) JO L 162, 30.4.2004, p. 29.

(7) JO L 68, 15.3.2005, p. 44.

(8) JO L 191, 22.7.2005, p. 18.

(9) JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(10) JO L 299, 8.11.2008, p. 1.

(11) JO L 299, 8.11.2008, p. 43.

ANEXA II

Lista dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 care urmează să fie aplicabile statelor membre în cauză de la data prevăzută în respectivele dispoziții

1.	Regulamentul (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) al serviciilor competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor (1).

2.	Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (2).

3.	Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) (3).

(1) JO L 381, 28.12.2006, p. 1.

(2) JO L 381, 28.12.2006, p. 4.

(3) JO L 205, 7.8.2007, p. 63.

1.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/22

DECIZIA COMISIEI

din 25 iunie 2010

privind punerea în aplicare de către statele membre a unor programe de supraveghere a gripei aviare la păsările de curte și la păsările sălbatice

[notificată cu numărul C(2010) 4190]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/367/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (1), în special articolul 10 alineatul (4),

având în vedere Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (2), în special articolul 4 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Gripa aviară este o boală infecțioasă virală a păsărilor, inclusiv a celor domestice. Infecția cu virusurile gripei aviare la păsările domestice de curte cauzează două forme principale ale acestei boli, care se deosebesc prin virulența lor. Forma slab patogenă provoacă în general doar simptome ușoare, în timp ce forma înalt patogenă determină rate foarte mari de mortalitate la majoritatea speciilor de păsări domestice. Boala menționată poate avea un impact sever asupra profitabilității sectorului creșterii păsărilor domestice.

(2)

Directiva 2005/94/CE prevede măsuri pentru controlul focarelor de gripă aviară înalt patogenă (HPAI) la păsările de curte sau alte păsări captive și gripă aviară slab patogenă (LPAI) provocată de virușii gripei aviare de subtipurile H5 și H7, astfel cum au fost definite în directiva menționată. Directiva 2005/94/CE prevede, de asemenea, anumite măsuri preventive legate de supravegherea și identificarea timpurie a virusului gripei aviare.

(3)

Directiva 2005/94/CE prevede punerea în aplicare a unor programe de supraveghere obligatorii de către statele membre. Programele de supraveghere respective vizează identificarea circulației virușilor LPAI la păsările de curte, în special la speciile de păsări acvatice de curte, anterior răspândirii largi a acestora la nivelul populației de păsări de curte, astfel încât să se poată lua măsurile de control necesare pentru prevenirea riscului unei mutații în HPAI, cu posibile consecințe devastatoare.

(4)

Directiva 2005/94/CE prevede totodată desfășurarea unor programe de supraveghere referitoare la păsările sălbatice pentru a contribui, în baza unei evaluări de risc actualizate periodic, la cunoașterea amenințărilor implicate de păsările sălbatice cu privire la orice virus gripal de origine aviară la păsări.

(5)

Decizia 2007/268/CE a Comisiei din 13 aprilie 2007 privind punerea în aplicare a unor programe de supraveghere a gripei aviare la păsările de curte și păsările sălbatice, destinate aplicării în statele membre, și de modificare a Deciziei 2004/450/CE (3) a fost adoptată în scopul formulării de orientări pentru punerea în aplicare a acestor programe de supraveghere.

(6)

De la data adoptării deciziei menționate, experiența câștigată în statele membre în ceea ce privește realizarea programelor de supraveghere și progresele realizate în cunoașterea științifică și concluziile de cercetare indică faptul că anumite specii de păsări domestice și anumite categorii de producție de păsări de curte sunt mai expuse ca altele la o infecție cu virusul gripei aviare decât altele, luând în considerare, de asemenea, situarea exploatației și alți factori de risc.

(7)

Amenințarea introducerii în Europa a virusului HPAI de subtipul H5N1 din Asia de Sud-Est și propagarea sa spre vest în cursul anului 2005 a antrenat adoptarea de măsuri adiționale care vizează ameliorarea stadiului de pregătire și detectarea precoce a tipului de virus menționat la păsări domestice și păsări sălbatice.

(8)

Decizia 2005/731/CE a Comisiei din 17 octombrie 2005 de stabilire a unor dispoziții suplimentare privind supravegherea gripei aviare la păsările sălbatice (4) prevede ca statele membre să organizeze notificarea autorităților competente cu privire la cazurile de mortalitate anormală sau de focare importante de boală la păsările sălbatice și în special la păsările sălbatice acvatice. Trebuie, de asemenea, efectuate prelevarea și testarea în laborator în scopul depistării virusului gripei aviare.

(9)	Este necesar să se includă cerințele prevăzute în Decizia 2005/731/CE în prezenta decizie.

(10)

Din 2006 până în 2009, mai mult de 350 000 de păsări sălbatice au fost supuse prelevării de probe și testelor în scopul depistării virusului gripei aviare. În medie, supravegherea în statele membre a fost efectuată prin prelevarea de probe de la păsări vii în 75 % din cazuri și prin prelevare de la păsări bolnave sau moarte în 25 % din cazuri.

(11)

În cursul acestei perioade de patru ani, virusul HPAI de subtip H5N1 a fost detectat la mai mult de 1 000 de păsări moarte sau bolnave, în timp ce a fost detectat doar la cinci păsări vii și sănătoase în momentul prelevării de probe. Subtipurile de LPAI au fost aproape exclusiv detectate în probele prelevate de la păsări vii.

(12)

Concluziile rapoartelor anuale privind supravegherea gripei aviare (5) în Uniune stabilite de laboratorul de referință al UE pentru gripă aviară, avizele științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (6), (7), (8) lucrările recent înființatului grup de acțiune pentru supravegherea bolilor animale (TEADS) au evidențiat necesitatea introducerii anumitor modificări la strategia actuală de supraveghere a păsărilor de curte și sălbatice pentru a încuraja abordarea bazată pe riscuri, care pare să constituie cea mai potrivită strategie de supraveghere pentru a informa autoritățile competente în scopul prevenirii și combaterii bolilor, destinată protejării exploatațiilor de creștere a păsărilor de curte și a altor păsări ținute în captivitate.

(13)

Supravegherea bazată pe riscuri ar trebui să fie complementară sistemelor de depistare timpurie a gripei aviare la păsările de curte, precum cele prevăzute la articolul 2 din Decizia 2005/734/CE a Comisiei din 19 octombrie 2005 de stabilire a unor măsuri de biosecuritate în vederea limitării riscului de transmitere la păsările de curte și la alte păsări ținute în captivitate, de la păsările sălbatice vii, a gripei aviare cauzate de subtipul H5N1 al virusului gripei A și de stabilire a unui sistem de depistare timpurie în zonele cu grad ridicat de risc (9) și în capitolul II punctul 2 din anexa la Decizia 2006/437/CE a Comisiei din 4 august 2006 de aprobare a unui manual de diagnostic pentru influența aviară în conformitate cu Directiva 2005/94/CE a Consiliului (10).

(14)	Prin urmare, este necesar ca orientările privind supravegherea gripei aviare la păsările de curte și păsările sălbatice stabilite de Decizia 2007/268/CE să fie revizuite ținând cont de experiența și cunoștințele științifice dobândite și să fie înlocuite cu orientările prevăzute în prezenta decizie.

(15)	În interesul coerenței legislației Uniunii și cu excepția dispozițiilor contrare, prelevarea de probe și testele de laborator se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute în Decizia 2006/437/CE.

(16)

În interesul coerenței legislației Uniunii, la punerea în aplicare a programelor de supraveghere privind păsările sălbatice, trebuie să se ia serios în considerare cerințele Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (11), în special în ceea ce privește concepția supravegherii și procedurile de prelevare de probe descrise la secțiunile 2 și 3 din partea 1 a anexei II la prezenta decizie.

(17)	Deciziile 2005/731/CE și 2007/268/CE se abrogă.

(18)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile competente adoptă prevederile corespunzătoare pentru ca organismele de observare și de marcare cu inele a păsărilor sălbatice, organizațiile de vânătoare și alte organizații relevante să notifice fără întârziere autorităților competente cazurile de mortalitate anormală sau focarele de boală importante care apar la păsările sălbatice și, în special, la păsările sălbatice de apă.

Articolul 2

(1) Statele membre se asigură că imediat după primirea de către autoritățile competente a notificării prevăzute la articolul 1 și în cazul în care nu s-a identificat nici o cauză manifestă de boală, alta decât gripă aviară, autoritatea competentă organizează:

(a)	prelevarea eșantioanelor necesare de la păsări moarte și, în măsura posibilului, de la alte păsări care au intrat în contact cu păsările moarte;

(b)	supunerea eșantioanelor la teste de laborator în vederea depistării virusului gripei aviare.

(2) Prelevarea de probe și procedurile de testare se efectuează în conformitate cu capitolele II-VIII din manualul de diagnostic pentru influența aviară aprobat prin Decizia 2006/437/CE.

(3) Statele membre informează fără întârziere Comisia în cazul în care testele de laborator prevăzute la alineatul (1) litera (b) arată rezultate pozitive pentru virusul gripei aviare înalt patogene (HPAI).

Articolul 3

Programele de supraveghere pentru gripa aviară la păsările domestice și sălbatice, care urmează să fie derulate de statele membre, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2005/94/CE, respectă instrucțiunile prevăzute în anexele I și II la prezenta decizie.

Articolul 4

Fără a aduce atingere cerințelor prevăzute în legislația Uniunii, autoritatea competentă se asigură că toate rezultatele, pozitive și negative, ale examenelor serologice și virusologice de depistare a gripei aviare obișnuite în cadrul programelor de supraveghere pentru păsări de curte și păsări sălbatice sunt comunicate din șase în șase luni Comisiei. Ele sunt transmise prin sistemul online al Comisiei în fiecare an înainte de 31 iulie pentru cele șase luni precedente (1 ianuarie-30 iunie) și până la 31 ianuarie pentru cele șase luni precedente (1 iulie-31 decembrie).

Articolul 5

Deciziile 2005/731/CE și 2007/268/CE se abrogă.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iunie 2010.

Pentru Comisie

John DALLI

Membru al Comisiei

(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(2) JO L 10, 14.1.2006, p. 16.

(3) JO L 115, 3.5.2007, p. 3.

(4) JO L 274, 20.10.2005, p. 93.

(5) Site-ul internet al Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/food/animal/diseases/controlmeasures/avian/eu_resp_surveillance_en.htm

(6) The EFSA Journal (2005) 266, 1-21; Aviz științific privind aspecte de sănătate și bunăstare animală referitoare la gripa aviară.

(7) The EFSA Journal (2008) 715, 1-161, Aviz științific privind aspecte de sănătate și bunăstare animală referitoare la gripa aviară și riscurile introducerii sale în exploatațiile avicole din UE.

(8) The EFSA Journal (2006) 357, 1-46, Avizul privind „Păsările migratoare și posibilul rol al acestora la răspândirea virusului gripei aviare foarte patogen”.

(9) JO L 274, 20.10.2005, p. 105.

(10) JO L 237, 31.8.2006, p. 1.

(11) JO L 20, 26.1.2010, p. 7.

ANEXA I

Orientări privind punerea în aplicare a programelor de supraveghere a gripei aviare la păsări de curte

1. Obiectivele programelor de supraveghere

Obiectivele programelor de supraveghere a gripei aviare la păsările de curte au ca obiectiv să informeze autoritățile competente cu privire la circulația virusului gripei aviare în vederea combaterii bolii în conformitate cu Directiva 2005/94/CE printr-o depistare anuală și o supraveghere activă a următoarelor elemente:

(a)	gripă aviară slab patogenă (LPAI) subtipurile H5 și H7 la păsări galinacee (respectiv pui, curcani, bibilici, fazani, potârnichi și prepelițe) și ratite, completând prin aceasta alte sisteme de depistare timpurie existente;

(b)	LPAI subtipurile H5 și H7 și gripă aviară înalt patogenă (HPAI) la păsările acvatice domestice (respectiv rațe, gâște și rațe sălbatice destinate repopulării efectivelor de vânat).

2. Concepția supravegherii

Se efectuează prelevare de probe și teste serologice în exploatațiile avicole în scopul depistării prezenței anticorpilor la virusul gripei aviare, astfel cum sunt definite în Directiva 2005/94/CE.

Această supraveghere activă este complementară sistemelor de depistare timpurie care există deja în statele membre, astfel cum prevede Decizia 2005/734/CE și capitolul II din manualul de diagnosticare a gripei aviare aprobat de Decizia 2006/437/CE a Comisiei (denumit în continuare „manualul de diagnosticare”) și, în special, celor puse în aplicare în exploatațiile avicole considerate că prezintă un risc ridicat de introducere a gripei aviare.

Există două metode internațional recunoscute pentru supravegherea bolilor animale: (a) supravegherea bazată pe riscuri; și (b) supraveghere bazată pe prelevare de probe reprezentativă.

2.1. Supraveghere bazată pe riscuri

Supravegherea bazată pe riscuri este metoda preconizată pentru supravegherea apariției gripei aviare într-un mod orientat și eficient din punct de vedere al resurselor.

Statele membre care aleg această metodă specifică vectorii de risc relevanți pentru contaminarea efectivelor de păsări de curte și cadrul de prelevare de probe pentru exploatațiile avicole identificate ca putând să prezinte un risc mai ridicat de a fi contaminate cu gripă aviară.

Criteriile și factorii de risc enumerați în secțiunea 4.1 nu sunt exhaustivi, ci dau o indicație asupra modului de a desfășura prelevarea de probe și analiza probelor pentru diferitele specii de păsări de curte și categorii de producție de păsări de curte din diferitele sisteme de creștere. În funcție de situația sănătății animale individuale în statul membru în cauză, ar putea fi necesară o ponderare diferită a acestora.

2.2. Supraveghere pe baza prelevării de probe reprezentative

În cazul în care un stat membru nu este în măsură să realizeze o evaluare bazată pe suficiente probe a vectorilor de risc pentru contaminarea efectivelor de păsări de curte pe teritoriul său, acesta pune în aplicare o supraveghere bazată pe un plan de prelevare de probe reprezentativă. Numărul de exploatații avicole care urmează să fie supuse prelevării de probe trebuie să corespundă celui indicat în tabelele 1 și 2, în funcție de speciile de păsări de curte.

Prelevarea de probe pentru testele serologice de depistare a gripei aviare este răspândită pe întregul teritoriu al statului membru, astfel încât probele să fie considerate reprezentative pentru întregul stat membru.

3. Populațiile-țintă

Programul de supraveghere include prelevarea de probe a următoarelor specii de păsări de curte și categorii de producție:

(a)	găini ouătoare;

(b)	găini ouătoare crescute în aer liber;

(c)	pui de reproducție;

(d)	curcani de reproducție;

(e)	rațe de reproducție;

(f)	gâște de reproducție;

(g)	curcani pentru îngrășare;

(h)	rațe pentru îngrășare;

(i)	gâște pentru îngrășare;

(j)	vânat de crescătorie cu pene (galinacee), punând accentul pe păsările adulte precum păsările de reproducție;

(k)	vânat de crescătorie cu pene (păsări de apă);

(l)

ratite.

Cu toate acestea, în următoarele situații excepționale, următoarele categorii de păsări de curte pot fi, de asemenea, incluse:

(m)	pui de carne, dar numai când: (i) sunt ținuți în număr important în producția crescută în aer liber și (ii) se consideră că prezintă un risc ridicat de infecție cu gripă aviară;

(n)

păsări de curte: rolul lor în circulația și propagarea virusului este în general minor, iar prelevarea de probe solicită numeroase resurse; cu toate acestea, în anumite state membre păsările de curte pot prezenta un risc mai ridicat de contaminare cu gripă aviară din cauza prezenței lor în număr important, a apropierii de exploatațiile avicole comerciale, a participării la comerțul local/regional și a altor criterii și factori de risc enumerați la secțiunea 4.1, în special în ceea ce privește componența pe specii.

Cu toate acestea, o categorie de producție de păsări de curte (cum ar fi pui de reproducție crescuți în condiții de strictă biosecuritate) poate să nu fie inclusă în prelevare dacă se furnizează motive justificate în ceea privește nivelul riscului.

4. Metoda supravegherii bazate pe riscuri

Alegerea supravegherii bazate pe riscuri trebuie determinată printr-o evaluare efectuată la nivelul statului membru care ține cont de cel puțin următoarele criterii și factori de risc:

4.1. Criterii și factori de risc

4.1.1. Criteriile și factorii de risc pentru introducerea virusului în exploatațiile avicole din cauza expunerii directe sau indirecte la păsări sălbatice, în special la speciile-țintă identificate

(a)	Situarea exploatației avicole în apropierea zonelor umede, a iazurilor, mlaștinilor, lacurilor, râurilor sau țărmurilor mării unde s-ar putea aduna păsările migratoare de apă.

(b)	Situarea exploatațiilor avicole în zonele cu o densitate ridicată a păsărilor migratoare sălbatice, în special a acelor păsări care sunt caracterizate drept specii-țintă pentru depistarea HPAI H5N1 și enumerate în partea 2 din anexa II.

(c)

Situarea exploatațiilor avicole în apropierea locurilor de odihnă și reproducție a păsărilor de apă sălbatice migratoare, în special acolo unde aceste zone sunt legate prin intermediul mișcărilor păsărilor migratoare de zone unde prezența virusului HPAI H5N1 la păsările sălbatice și la păsări de curte este cunoscută.

(d)	Exploatațiile avicole cu producția crescută în aer liber sau exploatațiile în care păsările de curte sau alte păsări captive sunt crescute în aer liber sau orice altă instalație în care nu se poate garanta absența contactului cu păsările sălbatice.

(e)	Nivel scăzut de biosecuritate în exploatația avicolă, inclusiv metoda de depozitare a hranei pentru animale și utilizarea apei de suprafață.

4.1.2. Criterii și factori de risc ai răspândirii virusului în cadrul exploatației avicole și între exploatații avicole, precum și consecințele (impactul) răspândirii gripei aviare de la o pasăre de curte la alta și între exploatațiile avicole

(a)	Prezența mai multor specii de păsări de curte în aceeași exploatație avicolă, în special prezența rațelor și gâștelor domestice împreună cu alte specii de păsări de curte.

(b)

Tipul de producție de pasăre de curte și speciile de păsări de curte pentru care datele de supraveghere au arătat un nivel ridicat de contaminare cu gripă aviară în statul membru, precum exploatațiile de rațe și păsări de curte destinate repopulării efectivelor de vânat (în special rațe sălbatice de crescătorie).

(c)	Situarea exploatației avicole în zone avicole cu densitate mare de exploatații avicole.

(d)	Caracteristicile legate de comerț, inclusiv importurile și intensitatea mișcărilor care decurg din acestea, atât directe, cât și indirecte, de păsări de curte și alți factori, inclusiv vehiculele, echipamentele și persoanele.

(e)	Prezența categoriilor de păsări de curte cu durată de viață mai îndelungată și a grupurilor de păsări de curte de diferite vârste în exploatație (cum ar fi găinile ouătoare).

4.2. Identificarea populațiilor de păsări vizate în mod specific de riscul infectării

Nivelul de orientare către identificarea acestor populații trebuie să reflecte numărul și ponderea pe plan local a factorilor de risc prezenți în exploatația avicolă.

În momentul conceperii supravegherii, autoritatea competentă poate lua în considerare alți factori de risc în evaluarea sa și trebuie să îi menționeze și să îi justifice în programul său de supraveghere.

4.3. Numărul de exploatații avicole din care se prelevă probe

Tabelele 1 și 2 pot fi utilizate ca bază pentru determinarea numărului de exploatații avicole din care urmează a se preleva probe în funcție de populația expusă riscului.

5. Metoda prelevării reprezentative

Atunci când prelevarea reprezentativă se realizează prin intermediul prelevării reprezentative menționate în secțiunea 2.2, numărul de exploatații avicole din care urmează să se efectueze prelevarea se calculează pe baza cifrelor prezentate în tabelele 1 și 2 în funcție de speciile de păsări de curte care se găsesc în exploatația avicolă.

5.1. Numărul de exploatații avicole din care se prelevă probe pentru teste serologice de depistare a gripei aviare

5.1.1. Numărul de exploatații avicole (cu excepția exploatațiilor de rațe, gâște și rațe sălbatice) din care se prelevă probe

Pentru fiecare categorie de producție de păsări de curte, cu excepția rațelor, gâștelor și rațelor sălbatice, numărul de exploatații avicole supuse prelevării de probe este definit pentru asigurarea unei identificări a minimum o exploatație avicolă infectată în cazul unei prevalențe a exploatațiilor avicole infectate de minimum 5 %, cu o marjă de încredere de 95 %.

Prelevarea se efectuează în conformitate cu tabelul 1:

Tabelul 1

Numărul de exploatații avicole (cu excepția exploatațiilor de rațe, gâște și rațe sălbatice) din care se prelevă probe în fiecare categorie de producție de păsări de curte

Numărul de exploatații avicole per categorie de producție de păsări de curte per stat membru	Numărul de exploatații avicole din care se prelevă probe
până la 34 inclusiv	Toate
35-50	35
51-80	42
81-250	53
> 250	60

5.1.2. Numărul de exploatații cu rațe, gâște și rațe sălbatice din care se prelevă probe (1)

Numărul gospodăriilor de rațe, gâște și rațe sălbatice supuse prelevării de probe este definit pentru asigurarea unei identificări a minimum o exploatație avicolă infectată în cazul unei prevalențe a exploatațiilor avicole infectate de minimum 5 %, cu o marjă de încredere de 99 %.

Prelevarea se efectuează în conformitate cu Tabelul 2:

Tabelul 2

Numărul de exploatații cu rațe, gâște și rațe sălbatice din care se prelevă probe

Numărul de exploatații cu rațe, gâște și rațe sălbatice per stat membru	Numărul de exploatații cu rațe, gâște și rațe sălbatice din care se prelevă probe
până la 46 inclusiv	Toate
47-60	47
61-100	59
101-350	80
> 350	90

5.2. Numărul de păsări de curte (păsări) care se supun prelevării în exploatația avicolă

Cifrele menționate la punctele 5.2.1 și 5.2.2 se aplică exploatațiilor avicole în cadrul cărora se efectuează prelevări pe baza supravegherii bazate pe riscuri și pe baza prelevării reprezentative.

5.2.1. Numărul de păsări (cu excepția rațelor, gâștelor și rațelor sălbatice) care se supun prelevării în exploatația avicolă

Numărul păsărilor supuse prelevării din fiecare exploatație avicolă este definit astfel încât să asigure o probabilitate de 95 % de identificare a minimum o pasăre pozitivă pentru gripă aviară în cazul unei prevalențe de păsări seropozitive mai mari sau egale cu 30 %.

Probele de sânge pentru testele serologice sunt prelevate de la toate categoriile de producție de păsări de curte și specii de păsări de curte, de la minimum 5 până la 10 păsări (cu excepția rațelor, a gâștelor și a rațelor sălbatice) per exploatație avicolă și de la diverse amplasamente, în cazul în care există mai multe în cadrul unei exploatații.

În cazul mai multor amplasamente, se prelevă probe de la cel puțin cinci păsări per amplasament.

5.2.2. Numărul de rațe, gâște și rațe sălbatice care se supun prelevării în exploatația avicolă

Numărul de rațe, gâște și rațe sălbatice supuse prelevării din fiecare exploatație avicolă este definit astfel încât să asigure o probabilitate de 95 % de identificare a minimum o pasăre pozitivă pentru gripă aviară în cazul unei prevalențe de păsări seropozitive mai mare sau egală cu 30 %.

În fiecare exploatație avicolă selecționată, 20 de probe de sânge (2) vor fi prelevate în scopul testelor serologice.

6. Proceduri de prelevare pentru testele serologice

Perioada de prelevare în exploatația avicolă coincide cu producția sezonieră pentru fiecare categorie de producție de păsări de curte, iar prelevarea de probe poate fi efectuată, de asemenea, la abator. Această practică de prelevare nu trebuie să compromită abordarea bazată pe riscuri în conformitate cu criteriile și cu factorii de risc enumerați în secțiunea 4.1.

Pentru a optimiza eficiența și pentru a evita accesul inutil al persoanelor în exploatațiile avicole, prelevarea de probe va fi, în măsura posibilităților, asociată cu alte prelevări, cum ar fi în vederea depistării de Salmonella și Mycoplasma. Cu toate acestea, o astfel de asociere nu trebuie să compromită cerințele legate de supravegherea bazată pe riscuri.

7. Prelevarea pentru teste virusologice

Prelevarea în vederea testelor virusologice pentru gripă aviară nu trebuie să servească drept alternativă pentru testele serologice și trebuie efectuată numai în cadrul analizelor de urmărire a rezultatelor serologice pozitive la gripă aviară.

8. Frecvența și perioada testelor

Prelevarea de probe din exploatațiile avicole se efectuează anual. Cu toate acestea, pe baza evaluării riscurilor, statele membre pot decide să efectueze prelevarea și analizele mai frecvent. Programul de supraveghere trebuie să ofere justificări detaliate în acest caz.

Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu programul de supraveghere aprobat între 1 ianuarie la 31 decembrie a anului de punere în aplicare a programului respectiv.

9. Teste de laborator

Testarea prelevărilor se va desfășura la laboratoarele naționale de referință (LNR) pentru gripă aviară din statele membre sau va fi efectuată de alte laboratoare autorizate de autoritățile competente și aflate sub controlul LNR.

Testele de laborator se efectuează în conformitate cu manualul de diagnosticare care stabilește procedurile de confirmare și diagnosticare diferențiată a gripei aviare.

Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru dorește să recurgă la teste de laborator care nu sunt prevăzute în manualul de diagnosticare și care nu sunt descrise în Manualul de teste de diagnosticare și vaccinuri pentru animalele terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), aceste teste trebuie să fie considerate adecvate scopului de către laboratorul de referință al UE pe baza datelor validate, înainte de orice utilizare.

Toate testele serologice pozitive se confirmă de LNR prin intermediul unui test de inhibare a hemaglutinării, folosind tulpini desemnate, furnizate de laboratorul de referință al UE:

(a)

pentru subtipul H5:

(i)	testare inițială folosind rață-mică/Anglia/7894/06 (H5N3);

(ii)	testarea tuturor eșantioanelor pozitive cu pui de găină/Scoția/59(H5N1) pentru a elimina anticorpii cu reactivitate încrucișată față de N3;

(b)

pentru subtipul H7:

(i)	testare inițială folosind curcan/Anglia/647/77 (H7N7);

(ii)	testarea tuturor eșantioanelor pozitive cu graur-african/983/79 (H7N1) pentru a elimina anticorpii cu reactivitate încrucișată față de N7.

Toate rezultatele serologice pozitive trebuie urmate de investigații epidemiologice în cadrul exploatației avicole și alte probe trebuie prelevate în vederea analizelor prin metode virusologice în scopul de a determina dacă exploatația avicolă este contaminată în mod activ cu virusul gripei aviare. Concluziile tuturor investigațiilor trebuie transmise Comisiei.

Toți virușii izolați de gripă aviară sunt depuși la laboratorul de referință al UE în conformitate cu legislația Uniunii, în conformitate cu funcțiile și sarcinile laboratoarelor naționale de referință, astfel cum sunt definite în anexa VIII la Directiva 2005/94/CE, cu excepția acordării unei derogări în conformitate cu alineatul (4) litera (d) din capitolul V din manualul de diagnosticare. Virușii de subtip H5/H7 sunt transmiși fără întârziere laboratorului de referință al UE și fac obiectul testelor standard de caracterizare (determinarea succesiunii nucleotidelor/IVPI) conform manualului de diagnosticare.

Protocoalele utilizate sunt protocoalele specifice furnizate de laboratorul de referință al UE pentru trimiterea probelor prelevate și a materialului de diagnosticare. Autoritățile competente se asigură că există un schimb adecvat de informații între laboratorul de referință al UE și laboratorul național de referință.

(1) Nivelul de încredere în depistarea exploatațiilor de rațe și gâște unde virusul a fost identificat este mai mare din cauza elementelor care demonstrează că exploatațiile contaminate de rațe și gâște sunt mai puțin susceptibile ca păsările de curte galinacee să fie depistate în cadrul programelor de supraveghere pasivă sau prin sisteme de depistare timpurie.

(2) Sporirea numărului de probe în comparație cu punctul 5.2.1 este necesară din cauza unei sensibilități mai scăzute a testului de diagnostic atunci când este utilizat la păsări de apă.

ANEXA II

PARTEA 1

Orientări privind punerea în aplicare a programelor de supraveghere a gripei aviare la păsări sălbatice

1. Obiectivele programelor de supraveghere

Programul de supraveghere a gripei aviare la păsările sălbatice are ca obiectiv depistarea la timp a subtipurilor înalt patogene H5N1 la păsările sălbatice pentru a proteja păsările de curte din exploatațiile avicole și sănătatea publică veterinară.

2. Concepția supravegherii

(a)	Un sistem de supraveghere bazat pe riscuri (SBR) se pune în aplicare în calitate de sistem de supraveghere pasivă prin analiza de laborator a păsărilor sălbatice muribunde sau a păsărilor găsite moarte și se axează în mod specific pe speciile de păsări de apă.

(b)	Păsările sălbatice și, în special, păsările de apă migratoare, și anume speciile-țintă pentru care s-a dovedit că riscul este mai mare de a fi contaminate cu virusul HPAI H5N1 și de a-l transmite vor fi în vizate în mod specific.

(c)	Vor fi vizate zonele apropiate de mare, lacuri și alte cursuri de apă unde au fost descoperite păsări moarte; în special dacă aceste cursuri de apă se află în aproprierea exploatațiilor avicole, în special în zone cu o densitate mare de exploatații avicole.

(d)	Cooperarea strânsă cu epidemiologii și ornitologii și autoritatea competentă pentru conservarea naturii este asigurată pentru pregătirea programului de supraveghere, asistarea la identificarea speciilor și optimizarea prelevării probelor în funcție de situația națională.

(e)

Dacă situația epidemiologică pentru virusul HPAI H5N1 le justifică, activitățile de supraveghere sunt însoțite de acțiuni de sensibilizare și de cercetare și de control activ al păsărilor sălbatice moarte sau muribunde, în special al celor care aparțin speciilor-țintă. Aceste activități ar putea fi lansate în caz de depistare a virusului HPAI H5N1 la păsări de curte și/sau păsări sălbatice în statele membre și țările terțe vecine sau în țările care sunt legate prin mișcarea păsărilor sălbatice migratoare, în special a speciilor-țintă, de statul membru în cauză. În acest caz, trebuie să se ia în considerare tiparele de migrație și speciile de păsări sălbatice specifice, care pot varia în diferitele state membre.

3. Proceduri de eșantionare

(a)	Procedurile de prelevare a probelor se efectuează în conformitate cu manualul de diagnosticare.

(b)	Eșantioanele cloacale și traheale/bucale și/sau țesuturile de la păsările sălbatice moarte sau muribunde sunt prelevate pentru detectarea moleculară (PCR) și/sau izolarea virușilor.

(c)

O atenție deosebită se acordă depozitării și transportării probelor în conformitate cu punctele 5 și 6 din capitolul IV al manualului de diagnosticare. Toate izolatele de virus de gripă aviară în cazul păsărilor sălbatice sunt furnizate laboratorului de referință al UE, cu excepția cazului în care se acordă o derogare conform punctului 4 litera (d) din capitolul V din manualul de diagnosticare. Virușii de subtip H5/H7 sunt transmiși fără întârziere laboratorului de referință al UE și fac obiectul testelor standard de caracterizare (determinarea succesiunii nucleotidelor/IVPI) conform manualului de diagnosticare.

(d)	Prelevarea eșantioanelor nu va depăși data de 31 decembrie a anului de implementare a programului de supraveghere.

4. Teste de laborator

Analizele de laborator se efectuează în conformitate cu manualul de diagnosticare.

Examinarea probelor se va desfășura la laboratoarele naționale de referință (LNR) din statele membre sau în alte laboratoare autorizate de autoritățile competente și aflate sub controlul LNR.

Se efectuează examinarea inițială folosind gena M PCR, urmată de testarea rapidă a cazurilor pozitive de H5 care se realizează în termen de cel mult două săptămâni. În cazul unui rezultat pozitiv pentru H5, analiza sitului de clivaj va trebui efectuată cât mai curând posibil pentru stabilirea existenței gripei aviare înalt patogene (HPAI) sau a gripei aviare slab patogene (LPAI). În cazul confirmării H5 HPAI, se impune efectuarea rapidă a unor analize suplimentare pentru stabilirea tipului N, deși acestea pot furniza numai probe pentru a elimina N1.

5. Acțiuni de urmărire

—

În caz de confirmare a cazurilor pozitive de HPAI H5 (N1) (1), se aplică măsurile de control prevăzute în Decizia 2006/563/CE a Comisiei din 11 august 2006 privind anumite măsuri de protecție în legătură cu prezența influenței aviare produse de tulpini înalt patogene de subtip H5N1 la păsările sălbatice din Comunitate și de abrogare a Deciziei 2006/115/CE (2).

—	În cadrul investigațiilor epidemiologice, este important să se identifice zonele legate de aceste cazuri pentru a prevedea pe viitor alte incursiuni ale virusului gripei aviare, în special în zone relevante pentru producția de păsări de curte, unde densitatea exploatațiilor avicole este ridicată.

PARTEA 2

Lista speciilor de păsări sălbatice care trebuie să facă obiectul prelevărilor de probe și testelor pentru depistarea gripei aviare – „specii-țintă”

Nr.	Denumire științifică	Denumire comună
1.	Accipiter gentilis	Uliu porumbar
2.	Accipiter nisus	Uliu păsărar
3.	Anas acuta	Rața sulițar
4.	Anas clypeata	Rața lingurar
5.	Anas crecca	Rața mică
6.	Anas penelope	Rața fluierătoare
7.	Anas platyrhynchos	Rața sălbatică
8.	Anas querquedula	Rață cârâitoare
9.	Anas strepera	Rața pestriță
10.	Anser albifrons albifrons	Gârlița mare (rasă europeană)
11.	Anser anser	Gâsca de vară
12.	Anser brachyrhynchus	Gâsca cu cioc scurt
13.	Anser erythropus	Gârlița mică
14.	Anser fabalis	Gâsca de semănătură
15.	Ardea cinerea	Stârcul cenușiu
16.	Aythya ferina	Rața cu cap castaniu
17.	Aythya fuligula	Rața moțată
18.	Branta bernicla	Gâsca neagră
19.	Branta canadensis	Gâsca canadiană
20.	Branta leucopsis	Gâsca călugăriță
21.	Branta ruficollis	Gâsca cu gât roșu
22.	Bubo bubo	Buha mare
23.	Buteo buteo	Șorecar comun
24.	Buteo lagopus	Șorecar încălțat
25.	Cairina moschata	Rață leșească
26.	Ciconia ciconia	Barza albă
27.	Circus aeruginosus	Erete de stuf
28.	Cygnus columbianus	Lebăda mică
29.	Cygnus cygnus	Lebăda de iarnă
30.	Cygnus olor	Lebăda de vară
31.	Falco peregrinus	Șoim călător
32.	Falco tinnunculus	Vânturel roșu
33.	Fulica atra	Lișiță
34.	Larus canus	Pescărușul sur
35.	Larus ridibundus	Pescărușul râzător
36.	Limosa limosa	Sitar de mal
37.	Marmaronetta angustirostris	Rața porumbacă
38.	Mergus albellus	Ferestraș mic
39.	Milvus migrans	Gaie brună
40.	Milvus milvus	Gaie roșie
41.	Netta rufina	Rața cu ciuf
42.	Phalacrocorax carbo	Cormoranul
43.	Philomachus pugnax	Bătăuș
44.	Pica pica	Coțofana
45.	Pluvialis apricaria	Ploierul auriu
46.	Podiceps cristatus	Corcodel mare
47.	Podiceps nigricollis	Corcodel cu gât negru
48.	Porphyrio porphyrio	Găină sultană
49.	Tachybaptus ruficollis	Corcodel mic
50.	Vanellus vanellus	Nagâțul

(1) Măsuri de combatere a bolii trebuie să fie puse în aplicare după confirmarea HPAI H5 și în caz de suspiciune de N1.

(2) JO L 222, 15.8.2006, p. 11.

1.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 166/33

DECIZIA COMISIEI

din 30 iunie 2010

de modificare a Deciziei 2006/771/CE de armonizare a spectrului de frecvențe radio în vederea utilizării de dispozitive cu rază mică de acțiune

[notificată cu numărul C(2010) 4313]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/368/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvențe radio) (1), în special articolul 4 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Decizia 2006/771/CE a Comisiei (2) armonizează condițiile tehnice în vederea utilizării spectrului de frecvențe pentru numeroase dispozitive cu rază mică de acțiune, inclusiv pentru aplicații cum ar fi alarmele, echipamentele pentru comunicații locale, dispozitivele pentru deschiderea ușilor sau implanturile medicale. Dispozitivele cu rază mică de acțiune sunt în mod caracteristic produse destinate vânzării în masă și/sau portabile, care pot fi luate și folosite cu ușurință peste hotare; prin urmare, diferențele privind condițiile de acces la spectrul de frecvențe radio împiedică circulația liberă a acestora, cresc costurile de producție și creează riscul interferenței prejudiciabile cu alte aplicații și servicii radio.

(2)	Însă datorită modificărilor rapide ale tehnologiei și exigențelor sociale, pot apărea noi aplicații pentru dispozitivele cu rază mică de acțiune, care necesită actualizări periodice ale condițiilor de armonizare a spectrului radio.

(3)

La 5 iulie 2006, Comisia a încredințat un mandat permanent Conferinței Europene a Administrațiilor de Poștă și Telecomunicații (CEPT), în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Decizia nr. 676/2002/CE, pentru a actualiza anexa la Decizia 2006/771/CE, ca răspuns la evoluțiile tehnologice și comerciale în domeniul dispozitivelor cu rază mică de acțiune.

(4)	Deciziile 2008/432/CE (3) și 2009/381/CE (4) ale Comisiei au modificat deja condițiile tehnice armonizate aplicabile dispozitivelor cu rază mică de acțiune prevăzute de Decizia 2006/771/CE, prin înlocuirea anexei acesteia.

(5)	În replică la mandatul menționat anterior, în raportul său din noiembrie 2009 (5), CEPT a recomandat Comisiei să modifice o serie de aspecte tehnice în anexa la Decizia 2006/771/CE.

(6)	Prin urmare, anexa la Decizia 2006/771/CE trebuie modificată în consecință.

(7)

Echipamentul care funcționează în condițiile stabilite prin prezenta decizie trebuie să respecte, de asemenea, dispozițiile Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (6), pentru a asigura o utilizare eficientă a spectrului de frecvențe radio și pentru a se evita interferențele prejudiciabile, acest lucru fiind demonstrat fie prin respectarea standardelor armonizate, fie prin respectarea unor proceduri alternative de evaluare a conformității.

(8)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul de frecvențe radio,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Decizia 2006/771/CE se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 iunie 2010.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Vicepreședinte

(1) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

(2) JO L 312, 11.11.2006, p. 66.

(3) JO L 151, 11.6.2008, p. 49.

(4) JO L 119, 14.5.2009, p. 32.

(5) Raportul 35 al CEPT, RSCOM 09-68.

(6) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.

ANEXĂ

„ANEXĂ

Benzi de frecvențe armonizate și parametri tehnici pentru dispozitive cu rază mică de acțiune

Tipul dispozitivului cu rază mică de acțiune	Banda de frecvențe (1)	Limita de putere de transmisie/intensitate a câmpului/densitate de putere (2)	Parametri suplimentari [reguli de formare a canalelor și/sau de acces și ocupare a canalelor (3)]	Alte restricții de utilizare (4)	Termen-limită de implementare
Dispozitive cu rază mică de acțiune, nespecifice (5)	6 765-6 795 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
	13,553-13,567 MHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
	26,957-27,283 MHz	10 mW putere efectiv radiată (e.r.p.), care corespunde unei valori de 42 dΒμΑ/m la 10 metri		Aplicațiile video sunt excluse.	1 iunie 2007
	40,660-40,700 MHz	10 mW e.r.p.		Aplicațiile video sunt excluse.	1 iunie 2007
Dispozitive cu rază mică de acțiune, nespecifice (continuare)	433,050-434,040 (6) MHz	1 mW e.r.p. și densitate de putere – 13 dBm/10 kHz pentru lărgime de bandă de modulație mai mare de 250 kHz	Aplicații vocale sunt permise în cazul unor tehnici avansate de atenuare.	Aplicațiile audio și video sunt excluse.	1 noiembrie 2010
	433,050-434,040 (6) MHz	10 mW e.r.p.	Limita ciclului de utilizare (7): 10 %	Sunt excluse aplicațiile audio analogice, altele decât cele vocale. Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
	434,040-434,790 (6) MHz	1 mW e.r.p. și densitate de putere – 13 dBm/10 kHz pentru lărgimea de bandă de modulație mai mare de 250 kHz	Aplicații vocale sunt permise în cazul unor tehnici avansate de atenuare.	Aplicațiile audio și video sunt excluse.	1 noiembrie 2010
		10 mW e.r.p.	Limita ciclului de utilizare (7): 10 %	Sunt excluse aplicațiile audio analogice, altele decât cele vocale. Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
		10 mW e.r.p.	Limita ciclului de utilizare (7): 100 % sub rezerva unui ecart între canale de până la 25 kHz. Aplicații vocale sunt permise în cazul unor tehnici avansate de atenuare.	Aplicațiile audio și video sunt excluse.	1 noiembrie 2010
Dispozitive cu rază mică de acțiune, nespecifice (continuare)	863,000-865,000 MHz	25 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 0,1 %.	Sunt excluse aplicațiile audio analogice, altele decât cele vocale. Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
	865,000-868,000 MHz	25 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 1 %.	Sunt excluse aplicațiile audio analogice, altele decât cele vocale. Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
	868,000-868,600 MHz	25 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 1 %.	Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
	868,700-869,200 MHz	25 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 0,1 %.	Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
Dispozitive cu rază mică de acțiune, nespecifice (continuare)	869,400-869,650 (6) MHz	500 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 10 %. Ecartul între canale trebuie să fie de 25 kHz, dar întreaga bandă poate să fie, de asemenea, folosită ca un singur canal pentru transmisiuni de date de mare viteză.	Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
	869,400-869,650 (6) MHz	25 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 0,1 %.	Sunt excluse aplicațiile audio analogice, altele decât cele vocale. Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
	869,700-870,000 (6) MHz	5 mW e.r.p.	Aplicații vocale sunt permise în cazul unor tehnici avansate de atenuare.	Aplicațiile audio și video sunt excluse.	1 iunie 2007
	869,700-870,000 (6) MHz	25 mW e.r.p.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 1 %.	Sunt excluse aplicațiile audio analogice, altele decât cele vocale. Sunt excluse aplicațiile video analogice.	1 noiembrie 2010
Dispozitive cu rază mică de acțiune, nespecifice (continuare)	2 400-2 483,5 MHz	10 mW putere echivalentă izotropic radiată (p.e.i.r.)			1 iunie 2007
	5 725-5 875 MHz	25 mW p.e.i.r.			1 iunie 2007
	24,150-24,250 GHz	100 mW p.e.i.r.			1 octombrie 2008
	61,0-61,5 GHz	100 mW p.e.i.r.			1 octombrie 2008
Sisteme de transmisiune a datelor de bandă largă	2 400-2 483,5 MHz	100 mW p.e.i.r. și o densitate de p.e.i.r. de 100 mW/100 kHz p.e.i.r. se aplică atunci când se utilizează modulația cu salt de frecvență, densitate de p.e.i.r. de 10 mW. MHz atunci când se utilizează alte tipuri de modulație	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE.		1 noiembrie 2009
Sisteme de transmisiune a datelor de bandă largă	57,0-66,0 GHz	40 dBm p.e.i.r. și densitate 13 dBm/MHz p.e.i.r.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE.	Sunt excluse instalațiile fixe de exterior.	1 noiembrie 2010
Sisteme de alarmă	868,600-868,700 MHz	10 mW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Întreaga bandă de frecvențe poate să fie, de asemenea, folosită ca un singur canal pentru transmisiuni de date de mare viteză. Limita ciclului de utilizare (7): 1,0 %		1 octombrie 2008
	869,250-869,300 MHz	10 mW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Limita ciclului de utilizare (7): 0,1 %		1 iunie 2007
	869,300-869,400 MHz	10 mW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Limita ciclului de utilizare (7): 1,0 %		1 octombrie 2008
	869,650-869,700 MHz	25 mW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Limita ciclului de utilizare (7): 10 %		1 iunie 2007
Sisteme de alarmă socială (8)	869,200-869,250 MHz	10 mW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Limita ciclului de utilizare (7): 0,1 %		1 iunie 2007
Aplicații inductive (9)	9,000-59,750 kHz	72 dΒμΑ/m la 10 metri			1 noiembrie 2010
	59,750-60,250 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 iunie 2007
	60,250-70,000 kHz	69 dΒμΑ/m la 10 metri			1 iunie 2007
	70-119 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 iunie 2007
	119-127 kHz	66 dΒμΑ/m la 10 metri			1 iunie 2007
	127-140 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
	140-148,5 kHz	37,7 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
	148,5-5 000 kHz În benzile specifice menționate mai jos, se aplică valori mai mari ale intensității câmpului și restricții suplimentare de utilizare:	– 15 dBμA/m la 10 metri în orice lărgime de bandă de 10 kHz În plus, intensitatea totală a câmpului este de – 5 dΒμΑ/m la 10 m pentru sistemele care funcționează în lărgimi de bandă mai mari de 10 kHz.			1 octombrie 2008
Aplicații inductive (continuare)	400-600 kHz	– 8 dΒμΑ/m la 10 metri		Acest set de condiții de utilizare se aplică exclusiv pentru RFID (10).	1 octombrie 2008
	3 155-3 400 kHz	13,5 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
	5 000-30 000 kHz În benzile specifice menționate mai jos, se aplică valori mai mari ale intensității câmpului și restricții suplimentare de utilizare:	– 20 dBμA/m la 10 metri în orice lărgime de bandă de 10 kHz În plus, intensitatea totală a câmpului este de – 5 dΒμΑ/m la 10 m pentru sistemele care funcționează în lărgimi de bandă mai mari de 10 kHz			1 octombrie 2008
	6 765-6 795 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 iunie 2007
	7 400-8 800 kHz	9 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
	10 200-11 000 kHz	9 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
Aplicații inductive (continuare)	13 553-13 567 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 iunie 2007
	13 553-13 567 kHz	60 dΒμΑ/m la 10 metri		Acest set de condiții de utilizare se aplică exclusiv pentru RFID (10) și EAS (11).	1 octombrie 2008
	26 957-27 283 kHz	42 dΒμΑ/m la 10 metri			1 octombrie 2008
Implanturi medicale active (12)	9-315 kHz	30 dBμA/m la 10 metri	Limita ciclului de utilizare (7): 10 %		1 octombrie 2008
	30,0-37,5 MHz	1 mW e.r.p.	Limita ciclului de utilizare (7): 10 %	Acest set de condiții de utilizare se aplică exclusiv membranelor medicale implantabile de putere ultramică utilizate pentru măsurarea tensiunii arteriale.	1 noiembrie 2010
	402-405 MHz	25 μW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Emițătorii individuali pot combina canalele alăturate pentru a crește lărgimea de bandă până la 300 kHz. Pot fi utilizate alte tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor, inclusiv lărgimi de bandă mai mari de 300 kHz, cu condiția să prevadă o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE, pentru a garanta o funcționare compatibilă cu alți utilizatori și în special cu radiosondele meteorologice.		1 noiembrie 2009
Implanturi medicale active și periferice asociate (13)	401-402 MHz	25 μW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Emițătorii individuali pot combina canalele alăturate pentru a crește lărgimea de bandă până la 100 kHz. Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 0,1 %.		1 noiembrie 2010
Implanturi medicale active și periferice asociate (13)	405-406 MHz	25 μW e.r.p.	Ecart între canale: 25 kHz Emițătorii individuali pot combina canalele alăturate pentru a crește lărgimea de bandă până la 100 kHz. Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE. Ca alternativă, poate fi utilizată și o limită a ciclului de utilizare (7) de 0,1 %.		1 noiembrie 2010
Dispozitive implantabile pentru animale (14)	315-600 kHz	– 5 dΒμΑ/m la 10 metri	Limita ciclului de utilizare (7): 10 %		1 noiembrie 2010
Dispozitive implantabile pentru animale (14)	12,5-20,0 MHz	– 7 dΒμΑ/m la 10 metri într-o lărgime de bandă de 10 kHz	Limita ciclului de utilizare (7): 10 %	Acest set de condiții de utilizare se aplică exclusiv aplicațiilor de interior.	1 noiembrie 2010
Transmițătoare FM de putere slabă (15)	87,5-108,0 MHz	50 nW e.r.p.	Ecart între canale de până la 200 kHz		1 noiembrie 2010
Aplicații audio pe suport radio (16)	863-865 MHz	10 mW e.r.p.			1 noiembrie 2010
Aplicații de radiodeterminare (17)	2 400-2 483,5 MHz	25 mW p.e.i.r.			1 noiembrie 2009
Aplicații de radiodeterminare (17)	17,1-17,3 GHz	26 dBm p.e.i.r.	Trebuie să fie utilizate tehnici de acces la spectrul radio și de atenuare a interferențelor care prevăd o performanță cel puțin echivalentă cu cea a tehnicilor descrise în standardele armonizate adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE.	Acest set de condiții de utilizare se aplică exclusiv sistemelor de sol.	1 noiembrie 2009
Traductori radar de nivel pentru rezervoare (18)	4,5-7,0 GHz	24 dBm p.e.i.r. (19)			1 noiembrie 2009
	8,5-10,6 GHz	30 dBm p.e.i.r (19)			1 noiembrie 2009
	24,05-27,0 GHz	43 dBm p.e.i.r. (19)			1 noiembrie 2009
	57,0-64,0 GHz	43 dBm p.e.i.r. (19)			1 noiembrie 2009
	75,0-85,0 GHz	43 dBm p.e.i.r. (19)			1 noiembrie 2009
Controlul modelelor (20)	26 990-27 000 kHz	100 mW e.r.p.			1 noiembrie 2009
	27 040-27 050 kHz	100 mW e.r.p.			1 noiembrie 2009
	27 090-27 100 kHz	100 mW e.r.p.			1 noiembrie 2009
	27 140-27 150 kHz	100 mW e.r.p.			1 noiembrie 2009
	27 190-27 200 kHz	100 mW e.r.p.			1 noiembrie 2009
Identificare prin radiofrecvență (RFID)	2 446-2 454 MHz	100 mW p.e.i.r.			1 noiembrie 2009
Telematică pentru transport și trafic rutier	76,0-77,0 GHz	55 dBm p.e.i.r. de vârf și 50 dBm p.e.i.r. medie și 23,5 dBm p.e.i.r. medie pentru radarele cu impuls		Acest set de condiții de utilizare se aplică exclusiv sistemelor de sol.	1 noiembrie 2010

(1) Statele membre trebuie să permită utilizarea benzilor de frecvențe adiacente indicate în acest tabel ca benzi monofrecvență dacă sunt respectate condițiile specifice fiecărei benzi de frecvențe adiacente.

(2) Statele membre trebuie să permită utilizarea spectrului de frecvențe radio până la limita de transmisie, de intensitate a câmpului sau de densitate de putere indicată în acest tabel. În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Decizia 2006/771/CE, statele membre pot impune condiții mai puțin restrictive, adică pot permite utilizarea spectrului radio la valori mai mari de putere, de intensitate a câmpului sau de densitate de putere.

(3) Statele membre pot impune doar acești «parametri suplimentari (regulile de formare a canalelor și/sau de acces și ocupare a canalelor)» și nu pot adăuga alți parametri sau alte cerințe de acces la spectrul radio și de atenuare a influenței. Condiții mai puțin restrictive în sensul articolului 3 alineatul (3) din Decizia 2006/771/CE înseamnă că statele membre pot omite complet «parametrii suplimentari (regulile de formare a canalelor și/sau de acces și ocupare a canalelor)» dintr-o anumită rubrică sau pot permite utilizarea unor valori mai mari.

(4) Statele membre pot impune doar aceste «alte restricții de utilizare» și nu pot adăuga restricții de utilizare suplimentare. Întrucât pot fi impuse condiții mai puțin restrictive în sensul articolului 3 alineatul (3) din Decizia 2006/771/CE, statele membre pot omite una dintre aceste restricții sau pe toate.

(5) Această categorie este disponibilă pentru orice tip de aplicație care îndeplinește condițiile tehnice (utilizările tipice sunt telemetria, telecomanda, alarmele, datele în general și alte aplicații similare).

(6) Pentru această bandă de frecvențe, statele membre trebuie să asigure disponibilitatea tuturor seturilor alternative de condiții de utilizare.

(7) «Ciclul de utilizare» înseamnă raportul de timp în care echipamentul este activ și emite, pe durata oricărei perioade de o oră. Condiții mai puțin restrictive în sensul articolului 3 alineatul (3) din Decizia 2006/771/CE înseamnă că statele membre pot permite utilizarea unor valori mai mari pentru «ciclul de utilizare».

(8) Dispozitivele de alarmă socială sunt folosite pentru a ajuta persoanele în vârstă sau cu handicap aflate în situații de urgență.

(9) Această categorie include, de exemplu, dispozitive pentru imobilizarea vehiculelor, identificarea animalelor, sistemele de alarmare, detectarea cablurilor, gestionarea deșeurilor, identificarea persoanelor, legături vocale prin radio, controlul accesului, senzori de proximitate, sisteme antifurt, inclusiv sisteme antifurt inductive de radiofrecvență, transferul de date la dispozitive portabile, identificarea automată a obiectelor, sisteme radio de control și taxare automată a utilizării infrastructurii rutiere.

(10) Această categorie include aplicațiile inductive utilizate în identificarea prin radiofrecvență (RFID).

(11) Această categorie include aplicațiile inductive utilizate în supravegherea electronică a obiectelor (EAS).

(12) Această categorie include partea radio a dispozitivelor medicale implantabile active, astfel cum sunt definite în Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile (JO L 189, 20.7.1990, p. 17).

(13) Această categorie include sistemele proiectate special în scopul asigurării comunicării digitale neverbale între implanturi medicale active, așa cum sunt definite la nota de subsol 12, și/sau dispozitive plasate la nivelul corpului și alte dispozitive externe utilizate pentru transferul de informații fiziologice fără caracter urgent despre pacient.

(14) Această categorie include dispozitivele de transmisie plasate în corpul unui animal în scopul stabilirii diagnosticului și/sau pentru administrarea unui tratament terapeutic.

(15) Această categorie include aplicațiile care conectează dispozitivele audio portabile, inclusiv telefoanele mobile, și aparatura audiovizuală din mașină sau de la domiciliu.

(16) Aplicații pentru dispozitive audio pe suport radio, incluzând: microfoane fără cordon, difuzoare fără cordon; căști fără cordon; căști fără cordon pentru uz portabil, de exemplu, CD portabil, radiocasetofoane sau dispozitive radio transportate de către o persoană; căști fără cordon pentru utilizare într-un vehicul, de exemplu: pentru utilizare cu un radio sau un telefon mobil etc.; căști intraauriculare și microfoane fără fir pentru utilizare la concerte sau alte spectacole scenice.

(17) Această categorie include aplicațiile utilizate pentru a determina poziția, viteza și/sau alte caracteristici ale unui obiect sau pentru a obține informații referitoare la acești parametri.

(18) Traductorii radar de nivel pentru rezervoare reprezintă o categorie specifică de aplicații de radiodeterminare, utilizate pentru a măsura nivelul rezervorului și care sunt instalate în rezervoare metalice sau din beton armat sau în structuri similare compuse din materiale care prezintă caracteristici de atenuare comparabile. Scopul rezervorului este de a conține o substanță.

(19) Limita de putere se aplică în interiorul unui rezervor închis și corespunde unei densități spectrale de – 41,3 dBm/MHz p.e.i.r. în exteriorul unui rezervor de încercare de 500 de litri.

(20) Această categorie include aplicațiile utilizate pentru a controla mișcarea modelelor (în special vehicule în miniatură) în aer, pe pământ, pe suprafața apei sau sub apă.”

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2010.166.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 166

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 53 1 iulie 2010

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) nr. 573/2010 al Comisiei din 30 iunie 2010 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 de stabilire a măsurilor de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației ( 1 )	1
	*	Regulamentul (UE) nr. 574/2010 al Comisiei din 30 iunie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS 1 și IFRS 7 ( 1 )	6
		Regulamentul (UE) nr. 575/2010 al Comisiei din 30 iunie 2010 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	9
		Regulamentul (UE) nr. 576/2010 al Comisiei din 30 iunie 2010 de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 iulie 2010	11
		Regulamentul (UE) nr. 577/2010 al Comisiei din 30 iunie 2010 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 877/2009 pentru anul de comercializare 2009/10	14
		DECIZII
		2010/364/UE
	*	Decizia Consiliului din 24 iunie 2010 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Consiliul de Miniștri al Republicii Albania privind anumite aspecte legate de serviciile aeriene	16
		2010/365/UE
	*	Decizia Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România	17
		2010/366/UE
	*	Decizia Consiliului din 29 iunie 2010 de numire a unui membru român în cadrul Comitetului Regiunilor	21
		2010/367/UE
	*	Decizia Comisiei din 25 iunie 2010 privind punerea în aplicare de către statele membre a unor programe de supraveghere a gripei aviare la păsările de curte și la păsările sălbatice [notificată cu numărul C(2010) 4190] ( 1 )	22
		2010/368/UE
	*	Decizia Comisiei din 30 iunie 2010 de modificare a Deciziei 2006/771/CE de armonizare a spectrului de frecvențe radio în vederea utilizării de dispozitive cu rază mică de acțiune [notificată cu numărul C(2010) 4313] ( 1 )	33

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	MA	44,4
	MK	31,8
	TR	53,0
	ZZ	43,1
0707 00 05	MK	41,0
	TR	118,9
	ZZ	80,0
0709 90 70	TR	106,7
0709 90 70	ZZ	106,7
0805 50 10	AR	85,3
	TR	97,3
	US	84,1
	ZA	94,5
	ZZ	90,3
0808 10 80	AR	107,5
	BR	90,2
	CA	118,4
	CL	95,2
	CN	60,1
	NZ	112,2
	US	102,5
	ZA	100,8
	ZZ	98,4
0809 10 00	TR	231,7
0809 10 00	ZZ	231,7
0809 20 95	TR	303,6
0809 20 95	ZZ	303,6
0809 30	AR	133,5
	TR	155,8
	ZZ	144,7
0809 40 05	AU	258,9
	IL	210,4
	US	319,2
	ZZ	262,8

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	41,21	0,00
1701 11 90 (1)	41,21	2,54
1701 12 10 (1)	41,21	0,00
1701 12 90 (1)	41,21	2,24
1701 91 00 (2)	42,49	4,72
1701 99 10 (2)	42,49	1,59
1701 99 90 (2)	42,49	1,59
1702 90 95 (3)	0,42	0,27