20.3.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 72/1

DIRECTIVA 2010/23/UE A CONSILIULUI

din 16 martie 2010

de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă pentru prestarea anumitor servicii care prezintă risc de fraudă

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) specifică faptul că taxa pe valoarea adăugată (TVA) este datorată de orice persoană impozabilă care realizează livrări de bunuri sau prestări de servicii taxabile. Totuși, în cazul tranzacțiilor transfrontaliere și pentru anumite sectoare naționale cu grad ridicat de risc, precum construcțiile sau deșeurile, se prevede transferul obligației de plată a TVA către beneficiarul livrării sau al prestării.

(2)

Având în vedere gravitatea fraudei în domeniul TVA, statelor membre ar trebui să li se permită să aplice, cu caracter temporar, un mecanism prin care obligația de a plăti TVA îi revine persoanei căreia i se transferă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE (4), și alte unități care pot fi utilizate în conformitate cu aceeași directivă.

(3)

Introducerea unui asemenea mecanism care vizează aceste servicii care, conform experienței recente, sunt deosebit de expuse la riscul de fraudă, spre deosebire de aplicarea sa generală, nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra principiilor fundamentale ale sistemului TVA, precum plata fracționată.

(4)	Statele membre ar trebui să realizeze un raport de evaluare privind aplicarea mecanismului pentru a permite o evaluare a eficienței acestuia.

(5)

Pentru a evalua efectele aplicării mecanismului asupra activităților frauduloase în mod transparent, rapoartele de evaluare ale statelor membre ar trebui să se bazeze pe criterii prestabilite, definite de statele membre. O astfel de evaluare ar trebui să stabilească în mod clar nivelul fraudei înainte și după aplicarea mecanismului și orice modificare asociată a tendințelor activităților frauduloase, inclusiv prestările altor servicii. Raportul ar trebui să evalueze, de asemenea, costurile de conformare pentru persoanele impozabile.

(6)	Fiecare stat membru care a depistat o modificare a tendințelor activităților frauduloase pe teritoriul său în ceea ce privește serviciile care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să elaboreze un raport în acest sens.

(7)	Pentru a le oferi tuturor statelor membre posibilitatea de a aplica un astfel de mecanism, este necesară o modificare specifică a Directivei 2006/112/CE.

(8)

Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv combaterea fraudei în domeniul TVA printr-o măsură temporară care derogă de la regulile existente ale Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(9)	Directiva 2006/112/CE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În Directiva 2006/112/CE se introduce următorul articol:

„Articolul 199a

(1) Statele membre pot prevedea până la 30 iunie 2015 și pentru o perioadă minimă de doi ani ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă beneficiară a următoarelor operațiuni:

(a)

transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (5), transferabile în conformitate cu articolul 12 din directivă;

(b)	transferul altor unități care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeași directivă.

(2) Statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) cu ocazia introducerii unui astfel de mecanism și furnizează Comisiei următoarele informații:

(a)	o declarație privind domeniul de aplicare al măsurii de punere în practică a mecanismului și o descriere detaliată a măsurilor care o însoțesc, inclusiv orice obligații de raportare ale persoanelor impozabile și orice măsuri de control;

(b)

criteriile de evaluare, pentru a permite comparația între activitățile frauduloase în legătură cu serviciile menționate la alineatul (1) înainte și după aplicarea mecanismului, activitățile frauduloase în legătură cu alte servicii înainte și după aplicarea mecanismului și orice intensificare a altor tipuri de activități frauduloase înainte și după aplicarea mecanismului;

(c)	data intrării în vigoare și perioada acoperită de măsura de aplicare a mecanismului.

(3) Statele membre care aplică mecanismul prevăzut la alineatul (1) trimit un raport Comisiei, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la alineatul (2) litera (b), cel târziu la 30 iunie 2014. Raportul trebuie să indice în mod clar informațiile care trebuie tratate cu confidențialitate și informațiile care pot fi publicate.

Raportul trebuie să conțină o evaluare detaliată a eficacității și a eficienței generale ale măsurii, în special în ce privește:

(a)	impactul activităților frauduloase în legătură cu prestarea de servicii care fac obiectul acestei măsuri;

(b)	posibilul transfer al activităților frauduloase către bunuri sau alte servicii;

(c)	costurile de conformare pentru persoanele impozabile, rezultate din aplicarea acestei măsuri.

(4) Fiecare stat membru care, începând cu data intrării în vigoare a prezentului articol, a depistat o modificare a tendințelor activităților frauduloase pe teritoriul său în ceea ce privește serviciile enumerate la alineatul (1) prezintă Comisiei un raport în acest sens cel târziu la 30 iunie 2014.

Articolul 2

Statele membre care aleg să aplice mecanismul prevăzut la articolul 199a alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE informează Comisia cu privire la dispozițiile măsurii de aplicare a mecanismului la data de începere a aplicării sale.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Directiva se aplică până la 30 iunie 2015.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Articolul 6

Prezenta directivă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 16 martie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

E. SALGADO

(1) Avizul din 10 februarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 21 ianuarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(4) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(5) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.”

20.3.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 72/3

REGULAMENTUL (UE) NR. 234/2010 AL COMISIEI

din 19 martie 2010

de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor

(versiune codificată)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolele 170 și 187, coroborate cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1501/95 al Comisiei din 29 iunie 1995 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Trebuie stabilite restituirile la export, valorile corective și taxele de export pentru anumite produse vizate de organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor, ca măsură specială în cazul unei dereglări a pieței, în conformitate cu unele criterii adoptate pentru a permite acoperirea diferenței între cotațiile și prețurile produselor din Uniune și cele de pe piața mondială.

(3)

Dată fiind discrepanța dintre prețurile la care diferite țări exportatoare oferă cerealele pe piața mondială, ar trebui să se ia în considerare cu precădere diferența dintre costurile interne anticipate, iar restituirea ar trebui stabilită ținându-se seama de diferența dintre prețurile reprezentative din Uniune și cotațiile și prețurile cele mai favorabile care se aplică pe piața mondială.

(4)

Pentru a face posibil exportul de făină albă, crupe, făină integrală și malț, factorii de care trebuie să se țină seama la stabilirea restituirii sunt, pe de o parte, prețurile cerealelor de bază, cantitățile necesare pentru fabricarea produselor respective și valoarea produselor secundare și, pe de altă parte, oportunitățile și condițiile de vânzare a produselor pe piața mondială.

(5)	O cerință a sistemului de valori corective prevăzute la articolul 164 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este ca acestea să poată fi diferențiate în funcție de destinația produselor exportate.

(6)

În vederea unei administrări eficiente a fondurilor Uniunii și pentru a ține seama de posibilitățile de export pentru produsele în cauză, ar trebui să se prevadă ca restituirile și taxele de export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 să poată fi stabilite prin intermediul unei proceduri de licitație pentru o cantitate dată.

(7)	În scopul asigurării unui tratament egal pentru toate părțile interesate din cadrul Uniunii, licitațiile trebuie organizate după principii uniforme. În acest sens, deciziile de deschidere a licitației ar trebui publicate împreună cu un anunț de licitație în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(8)	Ofertele trebuie să conțină date necesare evaluării lor și trebuie însoțite de anumite angajamente oficiale.

(9)	Ar trebui stabilită o restituire maximă la export sau o taxă minimă de export. Procedura respectivă asigură alocarea tuturor cantităților vizate.

(10)	Pot apărea situații pe piață când aspectele economice ale exporturilor avute în vedere atrag după sine faptul de a nu se da curs licitației, în loc de stabilirea unei restituiri sau taxe de export.

(11)

O garanție de participare la licitație ar trebui să asigure faptul că toate cantitățile exportate se exportă conform licenței emise în cadrul licitației. Obligația respectivă poate fi îndeplinită numai dacă ofertele depuse se mențin. Garanția trebuie reținută în consecință dacă ofertele sunt retrase.

(12)	Trebuie stabilite normele metodologice conform cărora ofertanții să fie notificați în legătură cu rezultatul licitației, precum și cele privind emiterea licențelor necesare pentru exportul cantităților alocate.

(13)

În scopul stabilirii restituirilor la export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și în scopul evitării necesității de a introduce verificări pentru depistarea celor mai mici variații ale cantităților din materialele de bază și fără niciun efect notabil asupra calității produsului, ar trebui adoptată o metodă standard de evaluare. Analiza conținutului de cenușă al produselor fabricate s-a dovedit cel mai eficient mijloc tehnic de evaluare a cantității de cereale de bază utilizate. Analiza ar trebui efectuată conform aceleiași proceduri în întreaga Uniune.

(14)	Acordarea restituirilor la export pentru cerealele importate din țări terțe și reexportate în țări terțe nu se justifică. Restituirile, în consecință, ar trebui acordate numai pentru produsele din Uniune.

(15)

Regulamentul (CE) nr. 612/2009 al Comisiei din 7 iulie 2009 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (4) impune ca, în cazul în care restituirile diferă în funcție de destinație, plata restituirii să fie condiționată în special de prezentarea dovezii că produsul a fost importat în aceeași stare în țara terță sau în una dintre țările terțe pentru care este valabilă restituirea. În ceea ce privește cerealele, singura restituire inferioară celei aplicabile la exporturile în țările terțe în ansamblu este cea privind exporturile în Elveția și Liechtenstein. Pentru a evita obstrucționarea majorității exporturilor din cadrul Uniunii prin solicitarea dovezii cu privire la sosirea la destinație, trebuie găsite alte mijloace prin care să se asigure faptul că produsele pentru care s-a plătit restituirea aplicabilă la toate țările terțe nu se exportă în țările menționate anterior. În acest scop, ar trebui să se renunțe la necesitatea prezentării dovezii cu privire la sosire în toate cazurile exportului efectuat pe cale maritimă. Certificatele întocmite de autoritățile competente ale statelor membre care precizează că produsele au părăsit teritoriul vamal al Uniunii la bordul unui vas adecvat transportului maritim sunt considerate o garanție suficientă.

(16)

În conformitate cu articolul 162 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, produsele enumerate la articolul respectiv și destinate exportului, fie în aceeași stare, fie sub formă de produse prelucrate, pot fi eligibile pentru restituiri la export în cazul în care respectă condițiile specifice stabilite la articolul 167 din regulamentul în cauză. Mai mult, dispozițiile articolului 167 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 oferă Comisiei posibilitatea de a stabili condiții suplimentare pentru acordarea de restituiri la export pentru unul sau mai multe produse. Aceste condiții fiind stabilite prin regulamente ale Consiliului privind organizarea comună a pieței în sectoarele enumerate la articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Aceste regulamente fiind abrogate, este necesar să se stabilească dispoziții cu caracter orizontal.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 612/2009 include deja dispoziții cu caracter orizontal. În consecință, este potrivit să se adapteze regulamentul respectiv în vederea stabilirii condițiilor menționate la articolul 167 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și să se elimine aceste condiții din prezentul regulament.

(18)

Conform articolului 187 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se pot adopta măsurile necesare în cazul în care cotațiile sau prețurile de pe piața mondială pentru unul sau mai multe dintre produsele menționate în anexa I partea I din regulamentul respectiv ating un nivel care perturbă sau riscă să perturbe disponibilul necesar de aprovizionare a pieței Uniunii și dacă această situație ar putea continua sau s-ar putea agrava. În acest scop, trebuie asigurată o aprovizionare suficientă cu cereale. În acest scop, pot fi percepute taxe de export, iar eliberarea licențelor de export poate fi suspendată total sau parțial.

(19)

Datorită naturii necomerciale a acțiunilor de ajutor alimentar naționale și a celor la nivelul Uniunii prevăzute în cadrul acordurilor internaționale sau a altor programe suplimentare, precum și a altor acțiuni ale Uniunii de aprovizionare gratuită cu alimente, exporturile efectuate în acest scop sunt excluse de la aplicarea taxei la export aplicabilă exporturilor comerciale în caz de dereglare pe piața cerealelor.

(20)	Deoarece situația prevăzută în articolul 187 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 poate surveni relativ brusc, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a suspenda eliberarea licențelor de export în orice moment.

(21)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Restituirile la export, taxele de export menționate în articolul 15 litera (a) din prezentul regulament și valorile corective menționate în articolul 164 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul produselor enumerate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se stabilesc în special în funcție de următorii factori:

(a)	prețurile aplicate pe piețele reprezentative ale Uniunii și evoluția acestora, precum și cotațiile înregistrate pe piețele țărilor terțe;

(b)	costurile de comercializare și cele mai favorabile costuri de transport de pe piețele reprezentative ale Uniunii până la port sau alt loc de export, precum și costurile de expediere pe piața mondială;

(c)	în cazul produselor prelucrate, cantitatea de cereale necesară pentru fabricarea acestora;

(d)	perspectivele și condițiile de vânzare a produselor relevante pe piața mondială;

(e)	preocuparea de a evita dereglarea pieței Uniunii;

(f)	aspectul economic al exporturilor avute în vedere;

(g)	limitele cantitative și bugetare care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat.

Articolul 2

Dispozițiile articolului 166 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică, integral sau parțial, la fiecare dintre produsele enumerate în anexa I partea I literele (c) și (d) din regulamentul respectiv și la produsele menționate în anexa I partea I din regulamentul respectiv, exportate sub forma mărfurilor enumerate în anexa XX partea I din regulamentul respectiv.

Dispozițiile articolului 164 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în sectorul cerealelor, precum și produselor exportate sub formă de mărfuri enumerate în anexa XX la respectivul regulament.

Articolul 3

Valorile corective pot fi diferențiate în funcție de destinație.

Articolul 4

(1) Restituirile la export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și taxele de export prevăzute în articolul 15 litera (a) din prezentul regulament se pot stabili prin licitație.

Condițiile în care are loc licitația trebuie să garanteze accesul egal pentru toate persoanele stabilite în Uniune.

Licitațiile se referă la valoarea restituirii la export sau a taxei de export.

(2) Deciziile de deschidere a licitațiilor se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3) Decizia de deschidere a unei licitații este însoțită de publicarea unui anunț de licitație întocmit de către Comisie, care indică în special datele la care pot fi depuse ofertele, precum și departamentele relevante ale statelor membre la care acestea trebuie trimise.

(4) Deciziile de deschidere a licitațiilor și anunțurile de licitație se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Între publicarea anunțului de licitație și prima dată stabilită de depunere a ofertelor trebuie să treacă cel puțin cinci zile.

Articolul 5

(1) Părțile interesate depun ofertele în scris sau prin oricare mijloace scrise de telecomunicații la departamentul competent al statului membru.

(2) Ofertele trebuie să indice:

(a)	referința licitației;

(b)	numele și adresa ofertantului;

(c)	tipul și cantitatea produsului care va fi exportat;

(d)	valoarea restituirii la export per tonă sau, dacă este cazul, taxa de export per tonă, exprimate în euro.

(3) Ofertele sunt valabile numai dacă:

(a)	se produce dovada, înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea ofertelor, că ofertantul a depus garanția de participare la licitație;

(b)

sunt însoțite de un angajament scris privind prezentarea, pentru cantitățile acordate și în termen de două zile de la primirea notificării de atribuire în temeiul articolului 7 alineatul (3), a unei cereri de licență de export sau, dacă este cazul, a unei cereri de licență de export cu stabilirea în avans a unei taxe de export egală cu valoarea licitată;

(c)	nu cuprind alte condiții decât cele prevăzute în anunțul de licitație.

(4) Ofertele prezentate nu pot fi retrase.

Articolul 6

Ofertele se deschid de către departamentele competente ale statelor membre. Acestea nu se deschid în public. Persoanele autorizate să fie prezente la deschiderea ofertelor au obligația de a respecta confidențialitatea procedurii de deschidere a ofertelor.

Comisia este notificată imediat cu privire la oferte, fără menționarea numelor ofertanților.

Articolul 7

(1) Pe baza ofertelor notificate, Comisia hotărăște, în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, stabilirea unei restituiri maxime la export sau, dacă este cazul, a unei taxe minime de export sau neadoptarea nici unei alte măsuri în legătură cu licitația.

(2) Dacă se fixează o restituire maximă la export, contractul va fi acordat ofertantului sau ofertanților ale căror oferte sunt mai mici sau egale cu restituirea maximă, precum și ofertantului sau ofertanților ale căror oferte se referă la o taxă la export.

Dacă se stabilește o taxă de export minimă, contractul se acordă ofertantului sau ofertanților ale căror oferte sunt egale cu sau mai mari decât taxa minimă.

(3) Departamentele competente ale statelor membre vizate notifică în scris rezultatul ofertelor tuturor ofertanților imediat după decizia Comisiei.

Articolul 8

(1) Licențele de export se eliberează ofertanților câștigători după primirea de către departamentele competente ale statelor membre a cererilor acestora pentru eliberarea licențelor de export și în legătură cu cantitățile care le sunt acordate.

(2) În secțiunea relevantă a cererilor de eliberare a licenței și în licențele propriu-zise se precizează destinația specificată în reglementarea privind deschiderea licitației. Licențele obligă la exportul către destinația precizată.

Articolul 9

Garanțiile de participare la licitație se eliberează dacă:

(a)	ofertele nu sunt acceptate;

(b)	ofertantul câștigător a prezentat dovada cu privire la constituirea garanției prevăzute în articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1342/2003 al Comisiei (5).

Dacă angajamentul prevăzut în articolul 5 alineatul (3) litera (b) nu este respectat, garanția de participare la licitație se reține, cu excepția situațiilor de forță majoră.

Articolul 10

Restituirile la export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se stabilesc cel puțin o dată pe lună.

Articolul 11

(1) Restituirile la export pentru făina albă de grâu, făina de borceag, făina de secară, crupele de grâu, făina de grâu integrală și malț se stabilesc ținând seama de calitatea cerealei de bază necesară pentru producerea a 1 000 kg de produs. Coeficienții de transformare care exprimă relația dintre cantitatea produsului de bază și cantitatea de produs conținută în produsul transformat sunt cei prezentați în anexa I.

(2) Conținutul de cenușă al făinii albe se determină folosind metoda de analiză definită în anexa II.

Articolul 12

Prin derogare de la dispozițiile articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009, dovada îndeplinirii formalităților vamale pentru import nu se va solicita pentru plata restituirilor stabilite în cadrul unei licitații pentru restituirile la exporturile spre toate țările terțe, cu condiția ca respectivul operator să aducă dovezi care să ateste că o cantitate de cel puțin 1 500 de tone de produse cerealiere a părăsit teritoriul vamal al Uniunii la bordul unui vas destinat navigației maritime.

Această dovadă se aduce prin adăugarea uneia dintre mențiunile care figurează în anexa III, certificată de către autoritatea competentă, pe exemplarul de control menționat la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009, pe declarația de export menționată la articolul 787 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (6) sau pe documentul național care dovedește ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 13

În cazul în care operatorul face dovada îndeplinirii formalităților vamale privind eliberarea pentru consum în Elveția sau Liechtenstein, valoarea restituirii la export la exporturile „în toate țările terțe”, stabilită în cadrul unei licitații, se reduce cu diferența dintre valoarea respectivă și valoarea restituirii la export în vigoare pentru destinațiile menționate anterior la data atribuirii contractului.

Articolul 14

În cazul în care condițiile stabilite la articolul 187 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt îndeplinite în legătură cu unul sau mai multe produse, se pot adopta următoarele măsuri:

(a)	se poate aplica o taxă de export. Se poate stabili o valoare corectivă. Aceste taxe și valori corective pot fi diferențiate în funcție de destinație;

(b)	emiterea licențelor de export poate fi suspendată total sau parțial;

(c)	cererile de acordare a licenței de export aflate pe rol pot fi respinse în întregime sau parțial.

Cu toate acestea, nu se aplică nicio taxă la exporturile de cereale sau de produse cerealiere efectuate în vederea acțiunilor de ajutor alimentar ale Uniunii și ale celor naționale, prevăzute în cadrul acordurilor internaționale sau a altor programe suplimentare sau în vederea altor acțiuni ale Uniunii de furnizare gratuită de alimente.

Articolul 15

În cazurile în care nu există o licitație, taxa de export care trebuie percepută este cea aplicabilă la data îndeplinirii formalităților vamale.

Cu toate acestea, taxele de export aplicabile la data prezentării cererilor de acordare a licenței se aplică, la solicitarea părții interesate, solicitare prezentată în același timp cu cererea de acordare a licenței, la exporturile care vor fi efectuate în termenul de valabilitate al licenței.

Articolul 16

Măsurile menționate la articolul 15 se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Cu toate acestea, în caz de urgență, aceste măsuri pot fi adoptate de către Comisie.

Articolul 17

Regulamentul (CE) nr. 1501/95 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 18

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 martie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 147, 30.6.1995, p. 7.

(3) A se vedea anexa IV.

(4) JO L 186, 17.7.2009, p. 1.

(5) JO L 189, 29.7.2003, p. 12.

(6) JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

ANEXA I

Cod NC

Făină albă, crupe și făină integrală având un conținut de cenușă (exprimat în mg) per 100 g, de

Coeficienți de transformare care indică numărul de kilograme de cereale per 1 000 kg de produse în cauză

1.	Făină de grâu comun, grâu spelt sau borceag

1101 00 15 9100

0-600

1 370

1101 00 15 9130

601-900

1 280

1101 00 15 9150

901-1 100

1 180

1101 00 15 9170

1 101-1 650

1 090

1101 00 15 9180

1 651-1 900

1 020

2.	Făină de secară

1102 10 00 9500

0-1 400

1 370

1102 10 00 9700

1 401-2 000

1 080

3.	Crupe și făină de grâu comun integrală

1103 11 90 9200

0-600

1 370

4.	Crupe de grâu dur și făină de grâu integrală

1103 11 10 9200

0-1 300

(sită cu ochiuri de 0,160 mm)

1 500

1103 11 10 9400

0-1 300

1 340

1103 11 10 9900

peste 1 300

1 260

5.	Malț, neprăjit

1107 10 19

1 270

1107 10 99

Malț, prăjit

1107 20 00

1 490

ANEXA II

Metode de stabilire a conținutului de cenușă din făina albă

APARATURA

1.	Cântar de laborator sensibil la 0,1 mg. Cutie cu greutăți corespunzătoare.

2.	Cuptor electric acoperit, cu curent de aer adecvat, cu termometru și dispozitiv de reglare.

3.	Vase de ardere rotunde, cu fundul plat (circa 5 cm diametru intern, înălțime maximă 2 cm); preferabil din aliaj de aur și platină sau cuarț și porțelan.

4.	Exsicator (cu diametrul intern de circa 18 cm), dotat cu gât și placă perforată, din porțelan sau aluminiu. Agent de deshidratare: clorură de calciu, pentoxid de fosfor sau gel de silicon colorat în albastru.

METODA

Greutatea probei de testare trebuie să fie între 5 și 6 g. Dacă este făină albă al cărei conținut de cenușă în raport cu substanța uscată ar putea depăși 1 %, greutatea probei de testare trebuie să fie între 2 și 3 g. Greutatea probei de testare poate fi rotunjită până la valoarea cea mai apropiată de 10 mg; toate celelalte cantități se cântăresc până la valoarea cea mai apropiată de 0,1 mg.

2.	Chiar înainte de utilizare, vasele trebuie încălzite în cuptorul electric la temperatura de incinerare la greutate constantă; de obicei 15 minute sunt suficiente. Vasele se răcesc apoi în exsicator la temperatura de laborator, în condițiile indicate la punctul 7.

3.	Se pune proba de testare în vas și se întinde în strat neted fără grămezi. Înainte de incinerare, se umezește proba de testare cu 1-2 ml alcool etilic.

4.	Se așază vasele la gura cuptorului, lăsându-se ușa deschisă. Când substanța încetează să facă flacără, se împing vasele în cuptor. După închiderea ușii cuptorului, trebuie menținut un curent de aer adecvat, dar nu atât de puternic încât să sufle substanța afară din vase.

5.	Incinerarea trebuie să ducă la combustia totală a făinii albe, inclusiv a particulelor murdare de funingine din cenușă. Arderea se consideră completă dacă reziduul este aproape alb după răcire.

6.	Temperatura de incinerare trebuie să ajungă la 900 °C.

7.	Când incinerarea este completă, se scot vasele din cuptor și se pun pe o foaie de eternit timp de circa un minut să se răcească, apoi se așază în exsicator (maximum patru vase odată). Exsicatorul închis se plasează lângă cântar. Vasele se cântăresc când sunt complet răcite (cam după o oră).

REZULTATE

Marja de eroare: când conținutul de cenușă nu depășește 1 %, rezultatele unui test dublu nu trebuie să difere cu mai mult de 0,02 unități conținut de cenușă; când conținutul de cenușă depășește 1 %, diferența nu trebuie să depășească 2 % conținut de cenușă. Dacă diferența depășește aceste limite, testul trebuie repetat.

2.	Conținutul de cenușă trebuie exprimat la 100 părți materie uscată și se rotunjește până la 0,01.

ANEXA III

Mențiuni prevăzute la articolul 12 al doilea paragraf

—	:	în limba bulgară	:	Износ на зърнени култури по море — член 12 от Регламент (ЕC) № 234/2010
—	:	în limba spaniolă	:	Exportación de cereales por vía marítima; artículo 12 del Reglamento (UE) no 234/2010
—	:	în limba cehă	:	Vývoz obilovin po moři – článek 12 nařízení (EU) č. 234/2010
—	:	în limba daneză	:	Eksport af korn ad søvejen — Artikel 12 i forordning (EU) nr. 234/2010
—	:	în limba germană	:	Ausfuhr von Getreide auf dem Seeweg — Verordnung (EU) Nr. 234/2010 Artikel 12
—	:	în limba estonă	:	Teravilja eksport meritsi – määruse (EL) nr 234/2010 artikkel 12
—	:	în limba greacă	:	Εξαγωγή σιτηρών δια θαλάσσης — Άρθρο 12 του κανονισμού (ΕE) αριθ. 234/2010
—	:	în limba engleză	:	Export of cereals by sea — Article 12 of Regulation (EU) No 234/2010
—	:	în limba franceză	:	Exportation de céréales par voie maritime — Règlement (UE) no 234/2010, article 12
—	:	în limba italiană	:	Esportazione di cereali per via marittima — Regolamento (UE) n. 234/2010, articolo 12
—	:	în limba letonă	:	Graudu izvešana pa jūras ceļiem – Regulas (ES) Nr. 234/2010 12. pants
—	:	în limba lituaniană	:	Grūdų eksportas jūra – reglamento (ES) Nr. 234/2010 12 straipsnis
—	:	în limba maghiară	:	Gabonafélék exportja tengeri úton – 2010/234/EU rendelet 12. cikk
—	:	în limba malteză	:	Esportazzjoni ta' ċereali bil-baħar – Artikolu 12 tar-Regolament (UE) Nru 234/2010
—	:	în limba olandeză	:	Uitvoer van graan over zee — Verordening (EU) nr. 234/2010, artikel 12
—	:	în limba polonă	:	Wywóz zbóż drogą morską – Art. 12 rozporządzenia (UE) nr 234/2010
—	:	în limba portugheză	:	Exportação de cereais por via marítima — Artigo 12.o, Regulamento (UE) n.o 234/2010
—	:	în limba română	:	Export de cereale pe cale maritimă – Regulamentul (UE) nr. 234/2010, articolul 12
—	:	în limba slovacă	:	Vývoz obilnín po mori — článok 12 nariadenia (EÚ) č. 234/2010
—	:	în limba slovenă	:	Izvoz žit s pomorskim prometom – člen 12 Uredbe (EU) št. 234/2010
—	:	în limba finlandeză	:	Viljan vienti meriteitse – Asetus (EU) N:o 234/2010 12 artikla
—	:	în limba suedeză	:	Export av spannmål sjövägen – Artikel 12 i förordning (EU) nr 234/2010.

ANEXA IV

Regulamentul abrogat și lista modificărilor ulterioare

Regulamentul (CE) nr. 1501/95 al Comisiei (1) (JO L 147, 30.6.1995, p. 7)
Regulamentul (CE) nr. 2480/95 al Comisiei (JO L 256, 26.10.1995, p. 9)
Regulamentul (CE) nr. 95/96 al Comisiei (JO L 18, 24.1.1996, p. 10)
Regulamentul (CE) nr. 1259/97 al Comisiei (JO L 174, 2.7.1997, p. 10)
Regulamentul (CE) nr. 2052/97 al Comisiei (JO L 287, 21.10.1997, p. 14)
Regulamentul (CE) nr. 2513/98 al Comisiei (JO L 313, 21.11.1998, p. 16)
Regulamentul (CE) nr. 602/2001 al Comisiei (JO L 89, 29.3.2001, p. 16)
Regulamentul (CE) nr. 1163/2002 al Comisiei (JO L 170, 29.6.2002, p. 46)
Regulamentul (CE) nr. 1431/2003 al Comisiei (JO L 203, 12.8.2003, p. 16)
Regulamentul (CE) nr. 777/2004 al Comisiei (JO L 123, 27.4.2004, p. 50)	Numai articolul 3
Regulamentul (CE) nr. 1996/2006 al Comisiei (JO L 398, 30.12.2006, p. 1)	Numai articolul 5
Regulamentul (CE) nr. 499/2008 al Comisiei (JO L 146, 5.6.2008, p. 9)	Numai articolul 1

(1) Acest regulament a fost de asemenea modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2094/98 (JO L 266, 1.10.1998, p. 61) care a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 2513/98 (JO L 313, 21.11.1998, p. 16).

ANEXA V

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 1501/95	Prezentul regulament
Articolele 1-11	Articolele 1-11
Articolul 12	—
Articolul 13	Articolul 12
Articolul 13a	—
Articolul 14	Articolul 13
Articolul 15	Articolul 14
Articolul 16	Articolul 15
Articolul 17	Articolul 16
Articolul 18	—
Articolul 19	—
—	Articolul 17
—	Articolul 18
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa III	Anexa III
—	Anexa IV
—	Anexa V

20.3.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 72/17

DIRECTIVA 2010/19/UE A COMISIEI

din 9 martie 2010

de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic în domeniul sistemelor antiîmproșcare ale unor categorii de vehicule și ale remorcilor acestora, a Directivei 91/226/CEE a Consiliului și a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (1), în special articolul 39 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Directiva 91/226/CEE a Consiuliului din 27 martie 1991 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sistemele antiîmproșcare ale unor categorii de vehicule și ale remorcilor acestora (2) este una dintre directivele speciale în contextul procedurii de omologare CE de tip instituită prin Directiva 2007/46/CE. Prin urmare, dispozițiile Directivei 2007/46/CE cu privire la sisteme, componente și unități tehnice separate pentru vehicule se aplică Directivei 91/226/CEE.

(2)

În vederea aplicării obligatorii a procedurii de omologare CE de tip a tuturor categoriilor de vehicule care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2007/46/CE, sunt necesare cerințe armonizate în privința sistemelor antiîmproșcare pentru toate categoriile de vehicule care intră în domeniul de aplicare al Directivei 91/226/CEE. De asemenea, este necesar să se clarifice că aceste cerințe nu sunt obligatorii pentru vehiculele de teren. În sfârșit, având în vedere experiența dobândită, este necesară adaptarea la progresul tehnic a Directivei 91/226/CEE și, în consecință, a anexei IV la Directiva 2007/46/CE.

(3)	Prin urmare, Directivele 91/226/CEE și 2007/46/CE ar trebui modificate în mod corespunzător.

(4)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului tehnic – autovehicule,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 91/226/CEE se modifică după cum urmează:

1.	lista anexelor și anexele I, II și III se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă;

2.	anexa nenumerotată intitulată „Figuri” se înlocuiește cu textul din anexa II la prezenta directivă.

Articolul 2

Punctul 43 din anexa IV și anexa XI, apendicele 2 și 4 la Directiva 2007/46/CE se înlocuiesc cu următorul text:

„43

Sisteme antiîmproșcare

Directiva 91/226/CEE

L 103, 23.4.1991, p. 5

X”

Articolul 3

(1) Începând cu 9 aprilie 2011, statele membre nu refuză, pe motive legate de sistemele antiîmproșcare, acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale de tip unui vehicul și a unei componente care respectă cerințele prevăzute în Directiva 91/226/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) Începând cu 9 aprilie 2011, statele membre refuză, pe motive legate de sistemele antiîmproșcare, acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale de tip unui vehicul și a unei componente care nu respectă cerințele prevăzute în Directiva 91/226/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3) Când se înaintează cererea de omologare de tip pentru întreg vehiculul în temeiul Directivei 2007/46/CE, tipurile de vehicule cărora le-a fost acordată omologarea de tip națională sau CE privind sistemele antiîmproșcare nu trebuie să îndeplinească cerințele privind sistemele antiîmproșcare stabilite în Directiva 91/226/CEE.

Articolul 4

(1) Statele membre adoptă și publică până la 8 aprilie 2011 cel târziu actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru conformitatea cu prezenta directivă. Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică dispozițiile respective de la 9 aprilie 2011.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 martie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.

(2) JO L 103, 23.4.1991, p. 5.

ANEXA I

Lista anexelor la Directiva 91/226/CEE se modifică după cum urmează:

(a)	titlul referitor la apendicele 3 la anexa II se înlocuiește cu următorul text:

(b)

titlul referitor la anexa III se înlocuiește cu următorul text:

„Anexa III

Cerințe privind omologarea CE de tip a unui vehicul în ceea ce privește instalarea sistemelor antiîmproșcare

Apendicele 1	:	Document informativ pentru omologarea CE de tip a vehiculelor
Apendicele 2	:	Model de fișă de omologare CE de tip a vehiculelor”;

(c)

rândul „FIGURILE: (1-9)” se înlocuiește cu următorul text:

„Anexa V

Figurile 1-9”.

Anexa I la Directiva 91/226/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

Punctele 9, 10 și 11 se înlocuiesc cu următoarele:

„9. Osie suplimentară

«Osia suplimentară» înseamnă o osie conform definiției din anexa I punctul 2.15 la Directiva 97/27/CE.

10. Vehicul neîncărcat

«Vehicul neîncărcat» este un vehicul în stare de funcționare în conformitate cu definiția de la punctul 2.6 din anexa I la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

11. Bandă de rulare

«Banda de rulare» este acea parte a pneului definită la punctul 2.8 din anexa II la Directiva 92/23/CEE.

(b)

Se adaugă punctele 13, 14 și 15:

„13. Vehicul tractor de semiremorcă

«Vehicul tractor de semiremorcă» înseamnă un vehicul tractor în conformitate cu definiția de la punctul 2.1.1.2.2 din anexa I la Directiva 97/27/CE.

14. Masa încărcăturii maxime tehnic autorizate

«Masa încărcăturii maxime tehnic autorizate» este masa maximă autorizată a unui vehicul, în conformitate cu definiția de la punctul 2.6 din anexa I la Directiva 97/27/CE.

15. Tipul de vehicul

«Tipul de vehicul» înseamnă, în ceea ce privește sistemele antiîmproșcare, vehicule complete, incomplete sau completate, care nu diferă în ceea ce privește următoarele aspecte:

—	tipul de dispozitiv antiîmproșcare (instalat pe vehicul);

—	denumirea tipului de sistem antiîmproșcare al producătorului.”

Anexa II la Directiva 91/226/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

Punctele 2-3.4.3 se înlocuiesc cu următoarele:

„2. Cerere de omologare CE de tip a unei componente

2.1. Cererea de omologare CE de tip a unei componente în temeiul articolului 7 din Directiva 2007/46/CE pentru un tip de dispozitiv antiîmproșcare este prezentată de producător.

2.2. Un model al documentului informativ este prevăzut în apendicele 3.

2.3. Următoarele elemente trebuie prezentate serviciului tehnic responsabil pentru desfășurarea încercărilor de omologare:

Patru eșantioane, trei pentru încercări și unul care este păstrat de către laborator pentru orice verificare ulterioară. Laboratorul poate solicita și alte eșantioane.

2.4. Marcaje

Orice eșantion trebuie să poarte, indelebil și lizibil, marca de fabricație sau denumirea comercială și o indicație a tipului și să aibă prevăzut un spațiu suficient de mare pentru amplasarea mărcii de omologare CE de tip a componentei.

3. Acordarea omologării CE de tip a componentei

3.1. În cazul în care sunt îndeplinite cerințele relevante, se acordă omologarea CE de tip în temeiul articolului 10 din Directiva 2007/46/CE.

3.2. Un model de fișă de omologare CE de tip este prevăzut la apendicele 4.

3.3. Fiecărui tip de dispozitiv antiîmproșcare i se alocă un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 2007/46/CE. Același stat membru nu alocă același număr altui tip de dispozitiv antiîmproșcare.

3.4. Orice dispozitiv antiîmproșcare conform cu un tip omologat în sensul prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CE de tip, amplasată în așa fel încât să nu se poată șterge și să fie lizibilă, chiar și atunci când dispozitivul este instalat pe vehicul.

3.5. Litera «A» pentru dispozitive de tip cu absorbție de energie sau «S» pentru dispozitive de tip cu separator aer/apă se va adăuga la marca de omologare în conformitate cu punctul 1.3 din apendicele la anexa VII la Directiva 2007/46/CE.”;

(b)

Apendicele 1-4 se înlocuiesc cu următoarele:

„

Apendicele 1

Încercări ale dispozitivelor antiîmproșcare de tip absorbant de energie

1. Principiu

Această încercare are ca obiect cuantificarea capacității unui dispozitiv de a reține apa proiectată asupra sa printr-o serie de jeturi. Aparatul de încercare trebuie să reproducă condițiile în care dispozitivul trebuie să funcționeze atunci când este instalat pe un vehicul, respectiv volumul și viteza apei ridicate de la sol de banda de rulare a pneului.

2. Aparatură

Aparatul de încercare este descris în figura 8 din anexa V.

3. Condiții de încercare

3.1.	Încercările trebuie efectuate într-o cameră închisă, într-un mediu fără curenți de aer.

3.2.	Temperatura ambiantă și temperatura eșantioanelor trebuie să fie de 21 (± 3) °C.

3.3.	Trebuie utilizată apă deionizată.

3.4.	Eșantioanele trebuie udate înainte de fiecare încercare.

4. Procedură

4.1.

Se fixează vertical un eșantion cu lățimea de 500 (+ 0/– 5) mm și înălțimea de 750 mm din materialul de încercat pe cadrul vertical al aparatului de încercare, având grijă ca eșantionul să se afle în interiorul limitelor colectorului și ca niciun obstacol să nu poată devia apa înainte sau după impact.

4.2.	Se reglează debitul apei la 0,675 (± 0,01) l/s și se proiectează cel puțin 90 l și cel mult 120 l pe eșantion, de la o distanță orizontală de 500 (± 2) mm (figura 8 din anexa V).

4.3.	Se lasă să se scurgă apa de pe eșantion în colector și se calculează procentajul dintre cantitatea de apă colectată și cantitatea de apă proiectată.

4.4.	Se repetă încercarea de cinci ori în conformitate cu punctele 4.2 și 4.3 și se calculează procentajul mediu al celor cinci încercări.

5. Rezultate

5.1.	Procentajul mediu calculat la punctul 4.4 trebuie să fie de 70 % sau mai mare.

5.2.

Dacă în cadrul unei serii de 5 încercări, procentajul cel mai mare și cel mai mic de apă colectată diferă cu mai mult de 5 % de procentajul mediu, seria de cinci încercări trebuie repetată.

Dacă în cadrul unei a doua serii de 5 încercări, procentajul cel mai mare și cel mai mic de apă colectată diferă din nou cu mai mult de 5 % de procentajul mediu și dacă valoarea inferioară nu corespunde cerințelor de la punctul 5.1, omologarea de tip este refuzată.

5.3.

Verificați dacă poziția verticală a dispozitivului influențează rezultatele obținute. Dacă este cazul, procedura descrisă la punctele 4.1-4.4 trebuie să se repete în pozițiile în care se obține cel mai mare și cel mai mic procentaj de apă colectată; cerințele de la punctul 5.2 rămân în vigoare.

Media rezultatelor individuale este considerată a fi procentajul mediu. Acest procentaj mediu trebuie să fie de cel puțin 70 %.

Apendicele 2

Încercarea dispozitivelor antiîmproșcare de tip separator aer/apă

1. Principiu

Această încercare are ca obiect determinarea eficacității unui material poros care trebuie să rețină apa provenită de la un pulverizator cu presiune aer/apă.

Aparatul de încercare trebuie să simuleze condițiile la care ar fi supus materialul, în ceea ce privește volumul și viteza de stropire a apei produse de pneuri, dacă ar fi fixat pe un vehicul.

2. Aparatură

Aparatul de încercare este descris în figura 9 din anexa V.

3. Condiții de încercare

3.1.	Încercările trebuie efectuate într-o cameră închisă, într-un mediu fără curenți de aer.

3.2.	Temperatura ambiantă și temperatura eșantioanelor trebuie să fie de 21 (± 3) °C.

3.3.	Trebuie utilizată apă deionizată.

3.4.	Eșantioanele trebuie udate înainte de fiecare încercare.

4. Procedură

4.1.

Se fixează vertical un eșantion de 305 × 100 mm pe aparatul de încercare, se verifică dacă nu există spațiu liber între eșantion și placa superioară curbată și dacă platoul este bine fixat. Se umple rezervorul pulverizatorului cu 1 ± 0,005 litri de apă și se plasează pulverizatorul astfel cum se prevede în diagramă.

4.2.

Pulverizatorul trebuie reglat după cum urmează:

presiune (la pulverizator): 5 bari + 10 %/– 0 %

debit: 1 litru/minut ± 5 secunde

pulverizare: circulară, 50 ± 5 mm diametru la 200 ± 5 mm de eșantion, duză de 5 ± 0,1 mm diametru.

4.3.

Se pulverizează până dispare toată ceața formată și se notează timpul scurs. Se lasă apa să se scurgă de pe eșantion pe platou timp de 60 de secunde și se măsoară volumul de apă colectată. Se măsoară cantitatea de apă care mai rămâne în rezervorul pulverizatorului. Se calculează procentajul volumului de apă colectată în raport cu volumul de apă pulverizată.

4.4.	Se repetă de cinci ori încercarea și se calculează procentajul mediu al cantității de apă colectată. Se verifică înainte de fiecare încercare ca platoul, rezervorul pulverizatorului și vasul de măsură să fie uscate.

5. Rezultate

5.1.	Procentajul mediu calculat la punctul 4.4 trebuie să fie de 85 % sau mai mare.

5.2.

Dacă în cadrul unei serii de cinci teste procentajul cel mai mare și cel mai mic de apă colectată diferă cu mai mult de 5 % de procentajul mediu, seria de cinci teste trebuie repetată. Dacă în cadrul unei a doua serii de cinci teste, procentajul cel mai mare și cel mai mic de apă colectată diferă de procentajul mediu cu mai mult de 5 % și dacă valoarea inferioară nu corespunde cerințelor de la punctul 5.1, omologarea de tip este refuzată.

5.3.

Atunci când poziția verticală a dispozitivului influențează rezultatele obținute, procedura descrisă la punctele 4.1-4.4 trebuie repetată în pozițiile în care se obține cel mai mare și cel mai mic procentaj de apă colectată; cerințele de la punctul 5.2 rămân în vigoare.

Cerința de la punctul 5.1 rămâne în vigoare pentru rezultatele fiecărei încercări.

Apendicele 3

Documentul informativ nr. … privind omologarea CE de tip a dispozitivelor antiîmproșcare (Directiva 91/226/CEE)

Următoarele informații, dacă este cazul, trebuie prezentate în triplu exemplar și trebuie să includă un cuprins. Orice desen trebuie să fie suficient de detaliat și prezentat la o scară adecvată, în format A4 sau într-un dosar de format A4. Fotografiile, dacă există, trebuie să fie suficient de detaliate.

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate sunt dotate cu comenzi electronice, trebuie furnizate informații adecvate privind performanțele acestora.

0. ASPECTE GENERALE

0.1.	Marca (denumirea comercială a producătorului):

0.2.

Tipul:

0.5.	Denumirea și adresa producătorului:

0.7.	În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip:

0.8.	Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1. DESCRIEREA DISPOZITIVULUI

1.1.	O descriere tehnică a dispozitivului antiîmproșcare care să indice principiul fizic de funcționare a acestuia și încercarea la care trebuie supus:

1.2.	Materialele utilizate:

1.3.	Desen (desene) suficient de detaliat(e) și la o scară adecvată pentru a permite acestuia (acestora) să fie identificat(e). Desenul trebuie să indice spațiul pentru amplasarea mărcii de omologare CE de tip a componentei: Data: Semnătura:

Apendicele 4

Apendice

la certificatul de omologare CE de tip nr. … privind omologarea dispozitivelor antiîmproșcare cu privire la Directiva 91/226/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2010/19/UE

1. Informații suplimentare

1.1.	Principiul de funcționare a dispozitivului: de tip absorbant de energie/separator aer/apă (2):

1.2.	Caracteristicile dispozitivelor antiîmproșcare [descriere succintă, marcă sau denumire comercială, număr (numere)]:

5.	Eventuale observații:

”

Anexa III la Directiva 91/226/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

Punctele 0.1 și 0.2 se înlocuiesc cu următoarele:

„DOMENIUL DE APLICARE

0.1.

Vehiculele din categoriile N și O, cu excepția vehiculelor de teren definite la anexa II la Directiva 2007/46/CE, trebuie să fie construite și/sau echipate cu sisteme antiîmproșcare astfel încât să fie satisfăcute cerințele menționate în prezenta anexă. Pentru vehiculele șasiu-cabină, aceste cerințe pot fi aplicate doar roților acoperite de cabină.

Pentru vehiculele din categoria N1 și N2 cu masa încărcăturii maxime autorizate de 7,5 tone, la solicitarea producătorului, cerințele Directivei 78/549/CEE (3) pot fi aplicate ca alternativă la cerințele prezentei directive.

0.2.

Cerințele prezentei anexe în ceea ce privește dispozitivele antiîmproșcare definite la punctul 4 din anexa I nu sunt obligatorii pentru categoriile de vehicule N, O1 și O2 cu o masă a încărcăturii maxime admise de 7,5 tone, pentru vehiculele șasiu-cabină, pentru vehiculele necarosate și nici pentru vehiculele pentru care prezența dispozitivelor antiîmproșcare este incompatibilă cu utilizarea lor. Cu toate acestea, dacă aceste dispozitive sunt instalate pe acest tip de vehicule, dispozitivele trebuie să fie conforme cu cerințele prezentei directive.

(b)

Punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4. Poziția apărătoarei exterioare

Distanța «c» între planul longitudinal tangent la flancul exterior al pneului, excluzând orice umflătură a pneului aproape de sol, și marginea internă a apărătoarei nu depășește 100 mm (figurile 1a și 1b din anexa V).”;

(c)	Punctele 4.1 și 4.2 se elimină;

(d)

Punctul 7.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

„7.1.1.

Aripile apărătoare de noroi trebuie să acopere zona situată imediat deasupra pneului sau pneurilor și în fața și în spatele acestora în felul următor:

(a)

în cazul unei osii unice sau a unor osii multiple, marginea anterioară (C) trebuie să se prelungească către partea din față pentru a atinge o linie O-Z în care θ (teta) este egal cu maxim 45° peste orizontală.

Marginea posterioară (figura 2 din anexa V) trebuie să se prelungească către partea de jos, astfel încât să nu se găsească la mai mult de 100 mm deasupra unei linii orizontale care trece prin centrul roții;

(b)	în cazul osiilor multiple, unghiul teta se referă doar la osia principală, iar cerința referitoare la înălțimea marginii posterioare se aplică doar osiei posterioară;

(c)

aripa apărătoare de noroi trebuie să aibă o lățime totală «q» (figura 1a din anexa V) suficientă cel puțin pentru a acoperi întreaga lățime a pneului «b» sau întreaga lățime a celor două pneuri «t» în cazul roților duble, ținând seama de extremitățile ansamblului pneu/roată specificate de producător. Dimensiunile «b» și «t» se măsoară la înălțimea butucului, cu excepția marcajului, nervurilor, benzilor de protecție etc. care se află pe părțile laterale ale pneurilor.”;

(e)

Punctul 7.1.3 se înlocuiește cu următorul text:

„7.1.3.

Dacă aripile apărătoare de noroi sunt formate din mai multe elemente, acestea nu trebuie să prezinte, odată instalate, nicio deschidere care să permită ieșirea stropilor când vehiculul este în mișcare. Se consideră că prezenta cerință este respectată dacă, atunci când vehiculul este fie încărcat, fie descărcat, fiecare jet radial aruncat dinspre centrul roții spre exterior pe întreaga lățime a suprafeței de rulare a pneului și pe aria acoperită de aripa apărătoare de noroi atinge întotdeauna o parte a sistemului antiîmproșcare.”;

(f)

Punctele 7.2.1, 7.2.2 și 7.2.3 se înlocuiesc cu următoarele:

„7.2.1.

În cazul osiilor unice, marginea inferioară a apărătoarei exterioare nu trebuie să fie situată dincolo de distanțele și de razele următoare, măsurate pornind de la centrul roții, exceptând extremitățile cele mai joase, care pot fi rotunjite (figura 2 din anexa V).

Suspensie pneumatică:

(a)

Osii echipate cu roți de direcție sau autodirectoare:

începând de la marginea anterioară (către partea din față a vehiculului) (tip C)

până la marginea posterioară (către partea din spate a vehiculului) (tip A)

Rv ≤ 1,5 R

(b)

Osii echipate cu roți nedirectoare:

începând de la marginea anterioară (tip C)

până la marginea posterioară (tip A)

Rv ≤ 1,25 R

Suspensie mecanică

(a)	caz general } Rv ≤ 1,8 R

(b)	roți nedirectoare pentru vehicule cu o masă a încărcăturii maxime tehnic admise 7,5 t } Rv ≤ 1,5 R unde R este raza pneului care este montat pe vehicul, iar Rv este distanța radială la care se situează marginea inferioară a apărătoarei exterioare.

7.2.2.

În cazul unor osii multiple, cerințele menționate la punctul 7.2.1 nu se aplică între planurile transversale verticale care trec prin centrul primei și ultimei osii, unde apărătoarea exterioară poate fi dreaptă pentru a se asigura continuitatea sistemului antiîmproșcare (figura 4 din anexa V).

7.2.3.

Distanța dintre punctul inferior și cel superior ale sistemului antiîmproșcare (aripă apărătoare de noroi și apărătoare exterioară) măsurată în orice secțiune pătrată perpendiculară pe aripa apărătoare de noroi (a se vedea figurile 1b și 2 din anexa V) nu trebuie să fie mai mică de 45 mm în spatele unei linii verticale care trece prin centrul roții sau prin prima roată în cazul osiilor multiple. Această dimensiune poate fi redusă progresiv în fața acestei linii.”;

(g)

Se inserează următoarele puncte 7.2.5 și 7.2.6:

„7.2.5.

Cerințele de la punctele 7.2.3 și 7.2.4 pot să nu fie respectate la nivel local atunci când apărătoarea exterioară este formată din diverse elemente cu mișcare relativă.

7.2.6.

Tractoarele pentru semiremorci cu un șasiu jos (definite la punctul 6.20 din standardul ISO 612 din 1978), în special cele care pot avea o înălțime deasupra solului a boltului de legatură egală cu sau mai mică de 1 100 mm, pot fi proiectate astfel încât să fie exceptate de la respectarea cerințelor de la punctele 7.1.1 litera (a), 7.1.3 și 7.2.4. În această privință, aripile apărătoare de noroi și apărătoarele exterioare pot să nu acopere zona imediat deasupra pneurilor osiilor posterioare, atunci când respectivele tractoare sunt cuplate la o semi-remorcă, pentru a se evita distrugerea sistemului antiîmproșcare. Cu toate acestea, aripile apărătoare de noroi și apărătoarele exterioare ale acestor vehicule trebuie să fie conforme cu cerințele din punctele menționate mai sus, în sectoare unde peste 60° din linia verticală trece prin centrul roții, în fața și în spatele acestor pneuri.

Prin urmare, aceste vehicule trebuie proiectate astfel încât să îndeplinească cerințele menționate în primul alineat, atunci când funcționează fără semiremorcă.

Pentru a putea îndeplini aceste condiții, aripile apărătoare de noroi și apărătoarele exterioare, de exemplu, au o parte detașabilă.”;

(h)

Punctul 7.3.1 se înlocuiește cu următorul text:

„7.3.1.

Lățimea apărătoarei de noroi trebuie să îndeplinească condiția stabilită pentru «q» la punctul 7.1.1 litera (c), cu excepția cazului în care apărătoarea de noroi este situată în aripa apărătoare de noroi, caz în care aceasta trebuie să fie cel puțin egală cu lățimea benzii de contact a pneului.

Lățimea porțiunii din apărătoarele de noroi situate sub aripa apărătoare de noroi trebuie să îndeplinească condiția prevăzută la prezentul alineat, cu o toleranță de 10 mm la fiecare capăt.”;

(i)

Punctul 7.3.3. se înlocuiește cu următorul text:

„7.3.3.

Înălțimea maximă a marginii inferioare nu trebuie să depășească 200 mm (figura 3 din anexa V).

Această distanță este mărită la 300 mm pentru osia aflată cel mai în spate atunci când distanța radială a marginii inferioare a apărătoarei exterioare, Rv, nu depășește dimensiunile razei pneurilor montate pe roțile acestei osii.

Înălțimea maximă de la sol a marginii inferioare a apărătoarei de noroi este mărită la 300 mm dacă producătorul consideră potrivit din punct de vedere tehnic în ceea ce privește caracteristicile de suspensie.”;

(j)	La punctul 7.3.5, trimiterea la „figura 4b” se înlocuiește cu o trimitere la „figura 4 din anexa V”;

(k)

Punctul 9.3.2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„9.3.2.1.

Marginea inferioară a dispozitivului antiîmproșcare trebuie să se situeze la o înălțime care să nu depășească 200 mm de la sol.

(l)

Se adaugă următorul punct 10:

„10.

În cazul osiilor multiple, sistemul antiîmproșcare al unei osii, care nu este osia aflată cel mai în spate, nu trebuie să acopere întreaga lățime a benzii de contact a pneului atunci când există, la nivel local, posibilitatea suprapunerii sistemului antiîmproșcare cu structura osiilor sau sistemul de suspensie sau șasiul.”;

(m)	Apendicele se elimină;

(n)

Se adaugă următoarele apendice 1 și 2:

„

Apendicele 1

DOCUMENT INFORMATIV NR. … PRIVIND OMOLOGAREA CE DE TIP A UNUI VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INSTALAREA SISTEMELOR ANTIÎMPROȘCARE (DIRECTIVA 91/226/CEE, ASTFEL CUM A FOST MODIFICATĂ ULTIMA DATĂ PRIN DIRECTIVA 2010/19/UE) (4)

(pentru notele explicative, consultați anexa I la Directiva 2007/46/CE)

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate sunt dotate cu comenzi electronice, trebuie furnizate informații adecvate privind performanțele acestora.

0. ASPECTE GENERALE

0.1. Marca (denumirea comercială a producătorului):

0.2. Tipul:

0.2.1.

Denumirea (denumirile) comercială (comerciale) (dacă există):

0.3. Mijloace de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul (b)

0.3.1.

Amplasarea marcajului:

0.4. Categoria vehiculului (c):

0.5. Denumirea și adresa producătorului:

0.8. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1. CARACTERISTICI GENERALE DE CONSTRUCȚIE ALE VEHICULULUI

1.1. Fotografii și/sau desene ale unui vehicul reprezentativ:

1.3. Numărul de osii și roți:

1.3.1.

Numărul și poziția osiilor cu roți duble:

1.3.2.

Numărul și poziția osiilor directoare

2. MASE ȘI DIMENSIUNI (f) (g)

(în kg și mm) (a se vedea desenul, dacă este cazul)

2.1. Ampatament(e) (încărcate complet) (g) (l):

2.6. Masa în stare de funcționare (maximă și minimă pentru fiecare variantă).

Masa vehiculului carosat și, în cazul unui vehicul tractor din altă categorie în afară de M1, cu dispozitiv de remorcare, dacă este montat de către producător, sau masa șasiului sau a șasiului cu cabină, fără caroserie și/sau dispozitivul de remorcare, dacă producătorul nu montează caroseria și/sau dispozitivul de remorcare (inclusiv lichide, scule, roată de rezervă, dacă este cazul, conducătorul auto, iar pentru autobuze și autocare, însoțitorul, dacă vehiculul este prevăzut cu un scaun pentru acesta) (h) (maximă și minimă pentru fiecare variantă):

2.6.1.

Distribuția acestei mase pe osii și, în cazul unei semiremorci sau a unei remorci cu osie centrală, sarcina aplicată pe punctul de remorcare (maximă și minimă pentru fiecare variantă):

2.8. Masa încărcăturii maxime tehnic autorizate declarată de producător (i) (3):

9. CAROSERIA

9.20. Sistem antiîmproșcare

9.20.0.

Prezență: da/nu/incomplet (1)

9.20.1.

Descriere succintă a vehiculului din punctul de vedere al sistemului antiîmproșcare și al componentelor acestuia:

9.20.2.

Desene detaliate ale sistemului antiîmproșcare care cuprind poziția acestuia în vehicul, în care se indică dimensiunile specificate în figurile din anexa V la Directiva 91/226/CEE, luând în considerare combinațiile anvelope/roți extreme:

9.20.3.

Numărul (numerele) de omologare al(e) dispozitivului (dispozitivelor) antiîmproșcare, dacă sunt disponibile:

Data, dosar

Apendicele 2

Completare

LA FIȘA DE OMOLOGARE CE DE TIP NR. PRIVIND OMOLOGAREA CE DE TIP A UNUI VEHICUL CU PRIVIRE LA DIRECTIVA 91/226/CEE MODIFICATĂ ULTIMA DATĂ PRIN DIRECTIVA 2010/19/UE

1. Informații suplimentare

1.1.	Caracteristicile dispozitivelor antiîmproșcare [descriere succintă, marcă sau denumire comercială, număr (numere)]:

5. Observații (dacă este cazul)

”.

(1) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.”;

(2) A se șterge unde nu se aplică.

(3) JO L 168, 26.6.1978, p. 45.”;

(4) Pentru vehiculele din categoria N1, precum și cele din categoria N2 cu o masă a încărcăturii maxime tehnic autorizate de maxim 7,5 tone, care utilizează derogarea de la punctul 0.1 din anexa III la prezenta directivă, poate fi utilizat documentul informativ prevăzut în anexa II la Directiva 78/549/CEE.

ANEXA II

„ANEXA V

FIGURI

Figura 1a

Lățimea (q) a aripii apărătoare de noroi (a) și poziția aripii exterioare (j)

Figura 1b

Exemplu de măsurare a înălțimii apărătoarei exterioare

Figura 2

Dimensiunea aripii apărătoare de noroi și a apărătoarei exterioare

Figura 3

Poziția aripii apărătoare de noroi și a apărătoarei de noroi

Figura 4

Diagramă care arată ansamblul unui sistem antiîmproșcare (aripă apărătoare de noroi, apărătoare de noroi, apărătoare exterioară) care include dispozitive antiîmproșcare (de tip absorbant de energie) pentru osii multiple

Figura 5

Diagramă care arată ansamblul unui sistem antiîmproșcare care include dispozitive antiîmproșcare (de tip absorbant de energie) pentru osii echipate cu roți de direcție sau autodirectoare

(anexa III – punctele 6.2 și 8)

Figura 6

Diagramă care arată ansamblul unui sistem antiîmproșcare care include dispozitive antiîmproșcare echipate cu separatoare aer/apă pentru osii echipate cu roți de direcție, autodirectoare sau roți nedirectoare

Figura 7

Diagramă care arată ansamblul unui sistem antiîmproșcare care include dispozitive antiîmproșcare (aripă apărătoare de noroi, apărătoare de noroi, apărătoare exterioară) pentru osiile multiple atunci când distanța dintre pneuri nu depășește 300 mm

Figura 8

Aparat de încercare pentru dispozitivele antiîmproșcare de tip absorbant de energie

(anexa II, apendicele 1)

Figura 9

Aparat de încercare pentru dispozitivele antiîmproșcare de tip separator aer/apă

(anexa II, apendicele 2)

”

20.3.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 72/38

DECIZIA COMISIEI

din 19 martie 2010

privind condițiile armonizate de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru exploatarea serviciilor de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV) în Uniunea Europeană

[notificată cu numărul C(2010) 1644]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/166/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvențe radio) (1), în special articolul 4 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Inițiativa i2010, reprezentând cadrul strategic pentru societatea informațională europeană (2), promovează o economie digitală deschisă și competitivă în Uniunea Europeană și subliniază importanța tehnologiei informației și a comunicațiilor ca factor de integrare și de calitate a vieții. Dezvoltarea unor mijloace de comunicare suplimentare ar putea fi benefică pentru productivitatea muncii și pentru dezvoltarea pieței de telefonie mobilă.

(2)

Dispozitivele de conectivitate marine sunt utilizate la bordul navelor de marfă sau de pasageri care navighează în apele teritoriale ale Uniunii Europene și de multe ori sunt, prin natura lor, paneuropene sau interstatale. Sistemele care furnizează servicii de comunicații mobile la bordul navelor (denumite în continuare „serviciile MCV”) vizează completarea conectivității mobile în acele zone din apele teritoriale ale statelor membre ale UE, astfel după cum sunt definite în Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării, care nu intră sub acoperirea rețelelor mobile terestre supuse Deciziei 2009/766/CE a Comisiei din 16 octombrie 2009 privind armonizarea benzilor de frecvențe de 900 MHz și de 1 800 MHz pentru sistemele terestre capabile să furnizeze servicii paneuropene de comunicații electronice în cadrul Comunității (3). O abordare coordonată privind reglementarea acestor servicii MCV va contribui la îndeplinirea obiectivelor pieței unice, putând astfel să conducă la îmbunătățirea ofertei de servicii GSM în Uniunea Europeană.

(3)

Armonizarea normelor de utilizare ale spectrului de frecvențe radio în Uniunea Europeană va facilita lansarea și adoptarea serviciilor MCV la nivelul UE, având ca obiectiv principal prevenirea oricărui tip de interferențe prejudiciabile cu rețelele mobile terestre și evitarea conectării la sistemele care furnizează servicii MCV atunci când este posibilă conectarea la rețelele mobile terestre.

(4)

Conform articolului 4 alineatul (2) din Decizia nr. 676/2002/CE, Comisia Europeană a mandatat (4) Conferința europeană a administrațiilor de poștă și telecomunicații (denumită în continuare CEPT) să identifice condițiile tehnice și operaționale necesare pentru a putea garanta absența oricăror interferențe prejudiciabile ale sistemelor GSM funcționând în benzile de frecvențe 900 MHz și 1 800 MHz, utilizate la bordul navelor, în apele teritoriale ale statelor membre, cu rețelele mobile terestre existente (inclusiv în acele zone ale apelor teritoriale în cauză în care rețelele sus-menționate furnizează servicii) și pentru a putea garanta că terminalele mobile terestre nu sunt conectate la respectivele sisteme atunci când acestea sunt utilizate în apele teritoriale și de asemenea că orice terminal mobil are posibilitatea de a se conecta la rețelele terestre. Prezenta decizie se bazează pe studiile tehnice întreprinse de CEPT în cadrul mandatului Comisiei Europene și prezentate în raportul 28 al CEPT (5).

(5)

Sistemele furnizoare de servicii MCV care fac obiectul raportului CEPT se compun din una sau mai multe stații de bază pico-celulare aflate la bordul unei nave (stația de bază a navei), oferind acces la o rețea centrală GSM prin intermediul unei conexiuni backhaul, de exemplu via satelit, care utilizează alte părți ale spectrului radio decât benzile de frecvențe 900 MHz și 1 800 MHz. La acest tip de sistem, stația de bază a navei deservește terminalele GSM mobile aflate în roaming, care aparțin pasagerilor sau echipajului navei, oferind conectivitate în benzile de frecvențe GSM-900 și/sau GSM-1 800, atunci când nava se află în ape internaționale sau în zone ale apelor teritoriale în care acoperirea oferită de rețelele mobile terestre este nulă sau insuficientă.

(6)

Raportul CEPT concluzionează că sistemele furnizoare de servicii MCV nu trebuie utilizate niciodată la mai puțin de două mile marine de linia de bază a unui stat costier. Sunt enumerate anumite condiții tehnice și operaționale pentru utilizarea acestor sisteme în apele teritoriale, într-o zonă aflată între două și douăsprezece mile marine de la linia de bază.

(7)

Echipamentele pentru serviciile MCV reglementate de prezenta decizie intră în sfera de aplicare a Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (6). Conformarea echipamentelor la standardele armonizate pertinente pentru benzile de frecvențe GSM-900 și/sau GSM-1 800 prevăzute de directiva menționată mai sus implică o prezumție de conformitate cu cerințele respectivei directive, permițând astfel introducerea pe piață a acestor echipamente.

(8)

Deși există standarde armonizate ale Institutului European de Standardizare în Telecomunicații, care stabilesc cerințele tehnice necesare pentru introducerea pe piață a echipamentelor GSM conforme cu acestea și cu toate că respectivele echipamente pot fi folosite de către sistemele furnizoare de servicii MCV, este totuși necesar să se stabilească valorile operaționale specifice pe care trebuie să le respecte sistemele furnizoare de servicii MCV care operează în apele teritoriale, pentru a se evita orice fel de interferențe prejudiciabile cu rețelele terestre.

(9)

Prin urmare, anexa la prezenta decizie conține toate cerințele tehnice și operaționale enumerate în raportul CEPT. Se preconizează că aceste cerințe, care se situează în limitele parametrilor adaptabili ai standardelor GSM, vor asigura coexistența sistemelor furnizoare de servicii MCV cu rețelele terestre GSM/UMTS în banda de frecvențe 900 și 1 800 MHz și cu sistemele de radionavigație aeriană (sistemele RSBN) care operează în banda 862-960 MHz. Aceste cerințe includ tehnici de atenuare bazate pe parametri operaționali specifici ai sistemelor GSM, dar pot fi utilizate și alte mijloace sau tehnici de atenuare, cu condiția ca acestea să ofere un grad de protecție echivalent.

(10)

Prezenta decizie nu impune niciun fel de obligație asupra statelor membre care nu au ape teritoriale. Această dispoziție nu aduce atingere autorizațiilor de servicii MCV, care nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii, dar pentru care ar putea fi necesară o intervenție din partea statelor membre, conform legilor UE, în ceea ce privește navele aflate sub propriul pavilion.

(11)

Statele membre trebuie să facă toate eforturile pentru a pune la dispoziție cât mai curând posibil, fără interferențe și fără protecție, benzile de frecvențe 900 și 1 800 MHz, în totalitatea lor, pentru sistemele furnizoare de servicii MCV în apele lor teritoriale, cu scopul de a evita, de exemplu, orice fel de discriminare între titularii de drepturi pentru aceste benzi. În cazul în care circumstanțele naționale nu permit însă punerea la dispoziție a benzilor de frecvențe în totalitatea lor, statele membre pot pune la dispoziție o porțiune de spectru radio mai puțin extinsă, cu condiția să pună la dispoziție cel puțin 2 MHz de spectru radio pentru linkul ascendent și 2 MHz pentru cel descendent, această porțiune fiind considerată minimul necesar pentru funcționarea serviciilor MCV.

(12)

Pentru a putea garanta că toate condițiile prevăzute de prezenta decizie sunt în continuare valabile și ținând seama de evoluția rapidă a situației spectrului de frecvențe radio, administrațiile naționale trebuie să monitorizeze – în măsura posibilului – utilizarea spectrului de frecvențe radio de către echipamentele destinate serviciilor MCV, astfel încât prezenta decizie să poată face obiectul unei revizuiri constante. O astfel de revizuire trebuie să țină seama de progresele tehnice și să se asigure că ipotezele inițiale privind exploatarea serviciilor MCV sunt în continuare valabile.

(13)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul de frecvențe radio,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie are ca scop armonizarea condițiilor tehnice de punere la dispoziție și utilizare eficientă a benzilor de frecvențe 900 MHz și 1 800 MHz de către sistemele furnizoare de servicii de comunicații mobile la bordul navelor, în apele teritoriale ale Uniunii Europene.

Articolul 2

În sensul prezentei decizii:

„servicii de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV)” înseamnă servicii de comunicații electronice, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), furnizate de o companie pentru a permite persoanelor aflate la bordul navelor să comunice cu ajutorul unui sistem GSM, utilizând rețelele de comunicații publice, fără a stabili conexiuni directe cu rețelele mobile terestre;

2.	„banda de frecvențe 900 MHz” înseamnă banda 880-915 MHz pentru legătura ascendentă (terminal emițător, stație de bază receptoare) și 925-960 MHz pentru legătura descendentă (stație de bază emițătoare și terminal receptor);

3.	„banda de frecvențe 1 800 MHz” înseamnă banda 1 710-1 785 MHz pentru legătura ascendentă (terminal emițător, stație de bază receptoare) și 1 805-1 880 MHz pentru legătura descendentă (stație de bază emițătoare și terminal receptor);

4.	„sistem GSM” înseamnă o rețea de comunicații electronice conformă cu standardele GSM publicate de ETSI, mai exact EN 301 502 și EN 301 511;

5.	„fără interferențe și fără protecție” înseamnă că nu trebuie să existe nicio interferență prejudiciabilă pentru serviciile de radiocomunicații și că nu se poate pretinde nicio protecție a acestor dispozitive contra interferențelor prejudiciabile provenind de la serviciile de radiocomunicații;

6.	„ape teritoriale” trebuie interpretate în sensul Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării;

7.	„stație de bază emițătoare-receptoare a navei (stația de bază a navei)” înseamnă o pico-celulă mobilă amplasată la bordul unei nave și care suportă serviciile GSM în banda de frecvențe 900 MHz și/sau în banda de frecvențe 1 800 MHz.

Articolul 3

La cel mult douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii, statele membre vor pune la dispoziția sistemelor furnizoare de servicii MCV în apele lor teritoriale cel puțin 2 MHz de spectru radio pentru legătura ascendentă și, respectiv, 2 MHz de spectru pentru legătura descendentă – în benzile de frecvențe 900 MHz și/sau 1 800 MHz, fără interferențe și fără protecție – și se vor asigura că aceste sisteme îndeplinesc condițiile stabilite în anexa la prezenta decizie.

Articolul 4

Statele membre vor monitoriza utilizarea benzilor 900 și 1 800 MHz de către sistemele furnizoare de servicii MCV în apele lor teritoriale, în mod particular în ceea ce privește valabilitatea constantă a tuturor condițiilor specificate la articolul 3 din prezenta decizie, precum și cazurile de interferențe prejudiciabile.

Articolul 5

Statele membre vor înainta Comisiei un raport referitor la concluziile desprinse în urma monitorizării descrise la articolul 4 din prezenta decizie. Comisia Europeană va proceda, acolo unde este cazul, la revizuirea prezentei decizii.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 martie 2010.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Vicepreședinte

(1) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

(2) COM(2005) 229, 1.6.2005.

(3) JO L 274, 20.10.2009, p. 32.

(4) Mandat acordat CEPT privind serviciile de comunicații mobile la bordul navelor, 8 iulie 2008.

(5) Raportul final al CEPT către Comisia Europeană ca răspuns la mandatul acordat de CE privind serviciile de comunicații mobile la bordul navelor (MCV), 1 iulie 2009.

(6) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.

(7) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

ANEXĂ

Condiții care trebuie îndeplinite de către un sistem furnizor de servicii MCV în apele teritoriale ale statelor membre ale Uniunii Europene, pentru a se evita apariția interferențelor prejudiciabile cu rețelele mobile terestre

Trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1.	Sistemele furnizoare de servicii MCV nu trebuie utilizate niciodată la mai puțin de două mile marine (1) de linia de bază, astfel cum este definită în Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării.

2.	Pentru distanțele cuprinse între două și douăsprezece mile marine de la linia de bază, trebuie utilizate doar antenele montate în interiorul stațiilor de bază ale navei.

Limite impuse terminalelor mobile atunci când sunt utilizate la bordul navei și stațiilor de bază ale navei:

Parametru

Descriere

Putere de transmisie/densitate de putere

Pentru terminalele mobile utilizate la bordul navei și controlate de către stația de bază a navei în banda de frecvențe 900 MHz, putere maximă radiată de ieșire:

5 dBm

Pentru terminalele mobile utilizate la bordul navei și controlate de către stația de bază a navei în banda de frecvențe 1 800 MHz, putere maximă radiată de ieșire:

0 dBm

Pentru stațiile de bază de la bordul navelor, densitatea de putere maximă, măsurată în zonele exterioare ale navei, luând ca reper un câștig de antenă măsurat de 0 dBi:

– 80 dBm/200 kHz

Reguli de accesare și de ocupare a canalelor

Trebuie utilizate tehnici de atenuare a interferențelor al căror nivel al performanțelor să fie cel puțin echivalent cu următorii factori de atenuare, conform standardelor GSM:

—

la o distanță cuprinsă între două și trei mile marine de la linia de bază, sensibilitatea receptorului și pragul de deconectare [nivelul ACCMIN (2) și min RXLEV (3)] ale terminalului mobil utilizat la bordul navei trebuie să fie mai mare sau egal cu – 70 dBm/200 kHz, iar între trei și douăsprezece mile marine de la linia de bază, mai mare sau egal cu – 75 dBm/200 kHz;

—	transmisia discontinuă (4) trebuie activată pentru legătura ascendentă a sistemului MCV;

—	valoarea funcției „avans temporal” (5) (timing advance) a stației de bază trebuie reglată la minimum.

(1) 1 milă marină = 1 852 metri.

(2) ACCMIN (RX_LEV_ACCESS_MIN), astfel cum este descris în standardul GSM ETSI TS 144 018.

(3) RXLEV (RXLEV-FULL-SERVING-CELL), astfel cum este descris în standardul GSM ETSI TS 148 008.

(4) Transmisie discontinuă sau DTX, astfel cum este descrisă în standardul GSM ETSI TS 148 008.

(5) Avans temporal (timing advance), astfel cum este descris în standardul GSM ETSI TS 144 018.

20.3.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 72/42

RECOMANDAREA COMISIEI

din 19 martie 2010

privind autorizarea sistemelor destinate serviciilor de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/167/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (1), în special articolul 19 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Inițiativa i2010, reprezentând cadrul strategic pentru Societatea Informațională Europeană, promovează o economie digitală deschisă și competitivă în Uniunea Europeană, subliniază importanța tehnologiei informației și a comunicațiilor ca factor de integrare și de calitate a vieții și reiterează avantajele accesului imediat la sursele de informații și comunicare în toate domeniile vieții cotidiene.

(2)

Serviciile de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV) sunt utilizate la bordul navelor de marfă sau de pasageri care navighează în apele teritoriale ale Uniunii Europene și în ape internaționale și de multe ori sunt, prin natura lor, paneuropene sau interstatale. Sistemele ce furnizează servicii MCV („sisteme MCV”) vizează completarea conectivității mobile existente atunci când sunt utilizate în acele zone din apele teritoriale ale statelor membre ale UE, așa cum sunt definite în Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării, care nu beneficiază de acoperire din partea rețelelor mobile terestre.

(3)

Un sistem MCV („sistem MCV dedicat”) se compune în general dintr-una sau mai multe stații de bază pico-celulare aflate la bordul unei nave (stația de bază a navei), oferind acces la o rețea centrală GSM prin intermediul unei conexiuni de transport al traficului, de exemplu via satelit. La acest tip de sistem, stația de bază a navei deservește terminalele GSM mobile aflate în roaming, care aparțin pasagerilor sau echipajului navei.

(4)

Exploatarea comercială a serviciilor MCV se face la ora actuală exclusiv conform standardului GSM și doar în benzile de frecvențe 880-915 MHz/1 710-1 785 MHz pentru legătura ascendentă (terminal emițător, stație de bază receptoare) și 925-960 MHz/1 805-1 880 MHz pentru legătura descendentă (stație de bază emițătoare, terminal receptor). Cu toate acestea, serviciile MCV vor putea fi extinse pe viitor și la alte sisteme publice de comunicații mobile terestre, care funcționează în conformitate cu alte standarde și în alte benzi de frecvențe.

(5)	Trebuie făcută o distincție între exploatarea sistemelor MCV dedicate și acoperirea extinsă oferită în apele teritoriale de rețelele mobile terestre de comunicații electronice, în sensul că aceasta din urmă se bazează pe dreptul operatorilor de a institui și a exploata rețele mobile terestre.

(6)

O abordare coordonată privind reglementarea serviciilor MCV ar contribui la îmbunătățirea ofertei acestui tip de servicii în Uniunea Europeană, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor pieței unice a UE. Ea ar permite de asemenea asigurarea unei conectivități mobile continue în beneficiul consumatorilor și al utilizatorilor comerciali și ar întări potențialul serviciilor inovatoare în materie de comunicații maritime.

(7)

Pentru autorizarea utilizării spectrului radio în vederea furnizării de servicii MCV, statele membre trebuie să se conformeze Directivei 2002/21/CE și Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (2). În mod particular, conform articolului 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/21/CE, statele membre trebuie să asigure gestionarea eficientă a frecvențelor radio destinate serviciilor de comunicații electronice pe teritoriile lor și să promoveze armonizarea utilizării frecvențelor radio în întreaga Uniune Europeană, în conformitate cu nevoia de a asigura utilizarea efectivă și eficientă a acestora.

(8)

În conformitate cu Directiva 2002/21/CE, autoritățile naționale de reglementare din statele membre trebuie să contribuie la dezvoltarea pieței unice, între altele prin înlăturarea ultimelor obstacole din calea furnizării de rețele de comunicații electronice, de resurse și servicii conexe și de servicii de comunicații electronice la nivel european, precum și prin încurajarea creării și dezvoltării de rețele transeuropene, a interoperabilității serviciilor paneuropene și a conectivității între utilizatorii finali. Autoritățile de reglementare trebuie de asemenea să promoveze concurența în furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, de resurse și servicii conexe, în special prin încurajarea, inter alia, a utilizării eficiente a acestora și prin asigurarea gestionării eficiente a frecvențelor radio și a resurselor de numerotare.

(9)

În conformitate cu Directiva 2002/20/CE, trebuie utilizat sistemul de autorizare cel mai puțin oneros posibil, pentru a permite furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, pentru a stimula dezvoltarea de noi servicii de comunicații electronice și de rețele și servicii de comunicații paneuropene și pentru a le permite furnizorilor de servicii și consumatorilor să beneficieze de economiile de scară ale pieței unice.

(10)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE, furnizarea de rețele de comunicații electronice sau furnizarea de servicii de comunicații electronice poate, fără a aduce atingere obligațiilor specifice menționate la articolul 6 alineatul (2) sau drepturilor de utilizare menționate la articolul 5, să fie supusă doar unei autorizații generale.

(11)

Conform articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE, atunci când este posibil – în special în cazurile în care riscul de interferențe prejudiciabile este neglijabil –, statele membre nu condiționează utilizarea frecvențelor radio de acordarea drepturilor individuale de utilizare, ci includ condițiile de utilizare a acestor frecvențe radio în autorizația generală.

(12)

În situația în care condițiile tehnice stabilite prin Decizia 2010/166/UE a Comisiei (3) sunt îndeplinite, riscul de interferențe prejudiciabile cauzate de exploatarea sistemelor MCV este neglijabil. Statele membre trebuie deci, în principiu, să acorde aceste autorizații generale de utilizare a spectrului radio pentru furnizarea de servicii MCV.

(13)

În anumite state membre, utilizarea spectrului radio pentru furnizarea de servicii MCV intră, la ora actuală, sub incidența unor drepturi individuale. Ținând seama de experiența în furnizarea de servicii MCV în apele teritoriale ale statelor membre, această abordare a acordării de autorizații trebuie reexaminată.

(14)

Conform articolului 1 din Directiva 2009/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice (4), statele membre trebuie să determine dacă actuala asignare a benzii de 900 MHz operatorilor de telefonie mobilă concurenți, care desfășoară o activitate pe teritoriile lor, ar putea genera denaturări ale concurenței pe piețele mobile vizate și trebuie să remedieze aceste denaturări conform articolului 14 din Directiva 2002/20/CE. Statele membre ar trebuie, acolo unde este cazul, să ia în considerare folosirea acestei ocazii pentru a modifica orice drepturi exclusive de utilizare existente, acordate operatorilor de rețele mobile terestre, astfel încât să nu excludă furnizarea serviciilor MCV în benzile de frecvențe vizate.

(15)

Statele membre trebuie să facă schimb de informații, atât între ele, cât și cu Comisia, pentru a soluționa orice problemă legată de interferențele prejudiciabile cauzate de serviciile MCV. Comisia va informa Comitetul comunicațiilor și Comitetul pentru spectrul de frecvențe radio în legătură cu problemele legate de interferențele prejudiciabile, în măsura în care implicarea comitetelor sus-menționate ar putea să faciliteze soluționarea acestor probleme.

(16)

Conform Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (5), statele membre trebuie să se asigure că informații transparente și actualizate cu privire la prețurile și tarifele aplicate, precum și la condițiile generale aplicabile în ceea ce privește accesul și utilizarea serviciilor de telefonie publică sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali și a consumatorilor. Directiva sus-menționată cheamă de asemenea statele membre să garanteze consumatorilor care se abonează la servicii furnizoare de conexiuni și/sau acces la o rețea de telefonie publică dreptul la un contract, încheiat cu una sau mai multe companii furnizoare de astfel de servicii, care să conțină, între altele, detalii privind prețurile și tarifele practicate și mijloacele prin care pot fi obținute informații actualizate referitoare la ansamblul tarifelor aplicate și la taxele de întreținere.

(17)	Exploatarea serviciilor MCV nu trebuie să aducă atingere acordurilor internaționale în domeniul securității maritime și/sau al siguranței publice.

(18)

Elementele tehnice și de reglementare ale abordării comune privind autorizarea utilizării spectrului radio pentru furnizarea serviciilor MCV în Uniunea Europeană trebuie să fie ținute în permanență sub observație, pentru a garanta că acestea sunt în continuare adaptate scopului general de evitare a interferențelor prejudiciabile, în caz contrar urmând a fi luate în considerare măsuri de remediere corespunzătoare.

(19)	Măsurile prevăzute de prezenta recomandare sunt conforme cu avizul Comitetului pentru comunicații,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

Prezenta recomandare vizează coordonarea condițiilor și a procedurilor naționale de autorizare privitoare la utilizarea spectrului radio pentru serviciile de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV) în apele teritoriale ale statelor membre, cu scopul de a facilita dezvoltarea acestui tip de servicii în întreaga Uniune Europeană, evitând în același timp interferențele prejudiciabile cu serviciile de comunicații electronice terestre, cauzate de serviciile MCV.

Condițiile și procedurile naționale de autorizare la care se face referire în prezenta recomandare se aplică fără a aduce atingere obligațiilor legale privind securitatea maritimă și siguranța publică, reglementărilor și/sau actelor administrative privind echipamentele pentru servicii MCV instaurate de statele membre, conform legislației Uniunii Europene, în mod particular Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (6), sau oricăror alte instrumente UE sau internaționale aplicabile privind echipamentele maritime.

„Servicii de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV)” înseamnă servicii de comunicații electronice, așa cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Directiva 2002/21/CE, furnizate de o companie pentru a permite persoanelor aflate la bordul navelor să comunice cu ajutorul unui sistem GSM, utilizând rețelele de comunicații publice, fără a stabili conexiuni directe cu rețelele mobile terestre.

Prezenta recomandare se aplică autorizării utilizării spectrului radio în benzile de frecvențe definite prin Decizia 2010/166/UE pentru furnizarea de servicii MCV în apele teritoriale ale statelor membre, așa cum sunt definite în Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării. Furnizarea de servicii MCV în marea liberă, comunicațiile prin satelit între nave și stațiile spațiale și furnizarea serviciilor mobile prin satelit utilizatorilor finali la bordul navelor nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei recomandări.

La cel mult douăsprezece luni de la adoptarea prezentei recomandări, statele membre vor lua toate măsurile necesare pentru a putea autoriza utilizarea spectrului radio, în benzile și subbenzile de frecvențe puse la dispoziție conform Deciziei 2010/166/UE, pentru furnizarea serviciilor MCV la bordul navelor lor aflate în propriile ape teritoriale, precum și utilizarea spectrului radio pentru furnizarea de servicii MCV în apele lor teritoriale.

5.	Statele membre nu trebuie să autorizeze utilizarea spectrului radio pentru furnizarea serviciilor MCV decât dacă respectiva utilizare respectă condițiile tehnice stabilite prin Decizia 2010/166/UE.

6.	Statele membre pot să impună utilizarea în exclusivitate a benzilor sau a subbenzilor puse la dispoziție conform Deciziei 2010/166/UE, pentru exploatarea sistemelor MCV în apele lor teritoriale.

Statele membre trebuie să supună autorizării generale utilizarea spectrului radio pentru furnizarea de servicii MCV. Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE, în situația în care utilizarea spectrului radio pentru furnizarea de servicii MCV intră sub incidența drepturilor individuale, statele membre trebuie să reexamineze necesitatea unor astfel de drepturi individuale, cu obiectivul de a integra condițiile conexe acestor drepturi într-o autorizație generală cât mai curând posibil și cel târziu în termen de trei ani de la adoptarea prezentei recomandări.

La cel mult douăsprezece luni de la adoptarea prezentei recomandări, statele membre vor înceta să mai solicite autorizații suplimentare pentru utilizarea spectrului radio pus la dispoziție pentru furnizarea serviciilor MCV în apele lor teritoriale, dacă utilizarea spectrului radio de către sistemele MCV vizate a fost deja autorizată de un alt stat membru, conform propriului regim de autorizare și conform prezentei recomandări.

Statele membre trebuie să studieze posibilitatea de a nu mai solicita o autorizație suplimentară pentru utilizarea spectrului radio pus la dispoziție pentru furnizarea serviciilor MCV la bordul navelor sub pavilion non-UE, cu condiția ca utilizarea spectrului radio pentru furnizarea de servicii MCV la bordul respectivelor nave să fie deja autorizată de țările în cauză, conform acelorași condiții ca cele stabilite prin Decizia 2010/166/UE.

10.

Statele membre care, înainte de adoptarea prezentei recomandări, au acordat, în benzile sau subbenzile de frecvențe puse la dispoziție pentru exploatarea sistemelor MCV, drepturi individuale exclusive de furnizare de rețele și/sau de servicii de comunicații electronice mobile terestre care se extind și asupra apelor lor teritoriale trebuie, cu ocazia primei reexaminări, modificări, extinderi sau reînnoiri a respectivelor drepturi de utilizare exclusive, să modifice aceste drepturi bazându-se fie pe dreptul Uniunii Europene, fie pe dreptul național, după caz, astfel încât să permită exploatarea sistemelor MCV în apele lor teritoriale. În așteptarea acestei prime reexaminări, modificări, extinderi sau reînnoiri, statele membre în cauză trebuie să promoveze furnizarea de servicii MCV în apele lor teritoriale pe baza schimbului de radiofrecvențe, a partajării spectrului sau a oricărui alt aranjament comparabil cu operatorii de telefonie mobilă terestră, care beneficiază de drepturile exclusive în chestiune.

11.	Statele membre trebuie să coopereze activ, constructiv și în spiritul solidarității, utilizând, după caz, procedurile existente, pentru a gestiona orice problemă legată de interferențele prejudiciabile despre care se presupune că au fost generate de operarea sistemelor MCV.

12.

Statele membre trebuie să aducă chestiunile privind interferențele prejudiciabile – despre care se presupune că au fost generate de operarea unor sisteme MCV aflate sub jurisdicția unui alt stat membru – neîntârziat la cunoștința statului membru în cauză și trebuie să informeze Comisia. Dacă este cazul, Comisia trebuie să informeze Comitetul pentru comunicații și Comitetul pentru spectrul de frecvențe radio în legătură cu problemele menționate mai sus, în vederea identificării unor soluții.

13.	Statele membre care au jurisdicție asupra serviciilor MCV suspectate că interferează în mod prejudiciabil cu serviciile de pe teritoriul altui stat membru trebuie să reacționeze și să soluționeze cu promptitudine orice astfel de interferență.

14.	Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta consumatorilor și celorlalți utilizatori finali o informare adecvată cu privire la termenii și condițiile de utilizare a serviciilor MCV.

15.

Statele membre trebuie să mențină sub observație utilizarea spectrului de frecvențe pentru furnizarea serviciilor MCV, în special în ceea ce privește interferențele prejudiciabile existente sau potențiale, și trebuie să comunice Comisiei constatările, pentru a permite revizuirea în timp util a prezentei recomandări, dacă este cazul.

Adoptată la Bruxelles, 19 martie 2010.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Vicepreședinte

(1) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

(2) JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

(3) A se vedea pagina 38 din prezentul Jurnal Oficial.

(4) JO L 274, 20.10.2009, p. 25.

(5) JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

(6) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2010.072.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 72

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 53 20 martie 2010

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2010/23/UE a Consiliului din 16 martie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă pentru prestarea anumitor servicii care prezintă risc de fraudă	1

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul (UE) nr. 234/2010 al Comisiei din 19 martie 2010 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor	3
	Regulamentul (UE) nr. 235/2010 al Comisiei din 19 martie 2010 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	13
	Regulamentul (UE) nr. 236/2010 al Comisiei din 19 martie 2010 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 877/2009 pentru anul de comercializare 2009/10	15
	DIRECTIVE
*	Directiva 2010/19/UE a Comisiei din 9 martie 2010 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic în domeniul sistemelor antiîmproșcare ale unor categorii de vehicule și ale remorcilor acestora, a Directivei 91/226/CEE a Consiliului și a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 )	17
	DECIZII
	2010/166/UE
*	Decizia Comisiei din 19 martie 2010 privind condițiile armonizate de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru exploatarea serviciilor de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV) în Uniunea Europeană [notificată cu numărul C(2010) 1644] ( 1 )	38
	RECOMANDĂRI
	2010/167/UE
*	Recomandarea comisiei din 19 martie 2010 privind autorizarea sistemelor destinate serviciilor de comunicații mobile la bordul navelor (servicii MCV) ( 1 )	42

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	IL	106,9
	JO	59,9
	MA	74,6
	TN	128,3
	TR	103,8
	ZZ	94,7
0707 00 05	JO	121,4
	MK	124,9
	TR	131,0
	ZZ	125,8
0709 90 70	JO	97,9
	MA	177,1
	TR	94,4
	ZZ	123,1
0805 10 20	EG	41,0
	IL	57,7
	MA	47,0
	TN	55,5
	TR	62,7
	ZZ	52,8
0805 50 10	EG	76,3
	IL	91,6
	MA	42,8
	TR	65,4
	ZZ	69,0
0808 10 80	AR	89,5
	BR	86,5
	CA	95,5
	CL	93,7
	CN	69,7
	MK	24,7
	US	117,4
	UY	70,1
	ZZ	80,9
0808 20 50	AR	81,2
	CL	59,5
	CN	45,4
	ZA	88,1
	ZZ	68,6

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	35,58	0,61
1701 11 90 (1)	35,58	4,23
1701 12 10 (1)	35,58	0,48
1701 12 90 (1)	35,58	3,93
1701 91 00 (2)	37,99	6,24
1701 99 10 (2)	37,99	2,94
1701 99 90 (2)	37,99	2,94
1702 90 95 (3)	0,38	0,29