ISSN 1830-3625

doi:10.3000/18303625.L_2010.055.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 55

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 53
5 martie 2010


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației ( 1 )

1

 

 

Regulamentul (UE) nr. 186/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

56

 

 

Regulamentul (UE) nr. 187/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de neacordare a restituirii la export pentru unt în cadrul licitației permanente prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 619/2008

58

 

 

Regulamentul (UE) nr. 188/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de neacordare a restituirii pentru laptele praf degresat în cadrul procedurilor de ofertare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 619/2008

59

 

 

DECIZII

 

 

2010/138/UE, Euratom

 

*

Decizia Comisiei din 24 februarie 2010 de modificare a regulamentului său de procedură

60

 

 

2010/139/UE

 

*

Decizia Comisiei din 2 martie 2010 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau produse din porumb modificat genetic MON863xMON810xNK603 (MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2010) 1197]  ( 1 )

68

 

 

2010/140/UE

 

*

Decizia Comisiei din 2 martie 2010 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON863xMON810 (MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2010) 1198]  ( 1 )

73

 

 

2010/141/UE

 

*

Decizia Comisiei din 2 martie 2010 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON863xNK603 (MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2010) 1203]  ( 1 )

78

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 185/2010 AL COMISIEI

din 4 martie 2010

de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (1), în special articolul 4 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, Comisia trebuie să adopte măsuri detaliate de implementare a standardelor de bază comune menționate la articolul 4 alineatul (1) și măsuri generale care completează standardele de bază comune menționate la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(2)

În cazul în care conțin măsuri de securitate sensibile, aceste măsuri trebuie considerate „informații clasificate UE” în sensul Deciziei 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (2), în conformitate cu dispozițiile articolului 18 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, publicarea lor fiind, prin urmare, interzisă. Este necesar ca aceste măsuri să fie adoptate separat, printr-o decizie adresată statelor membre.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 300/2008 se aplică în întregime de la data indicată în normele de aplicare adoptate în conformitate cu procedurile menționate la articolul 4 alineatele (2) și (3) din respectivul regulament, însă cel târziu de la 29 aprilie 2010. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să se aplice de la 29 aprilie 2010 pentru a armoniza aplicarea Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și a actelor de punere în aplicare a acestuia.

(4)

În timp se vor dezvolta metode, inclusiv tehnologii, de detectare a explozibililor lichizi. În conformitate cu progresele tehnologice și cu experiențele practice atât la nivel comunitar, cât și la nivel mondial, Comisia va formula, ori de câte ori va fi necesar, propuneri de revizuire a dispozițiilor referitoare la tehnologii și operare în ceea ce privește controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor.

(5)

Trebuie așadar abrogate Regulamentul (CE) nr. 1217/2003 al Comisiei din 4 iulie 2003 de stabilire a specificațiilor comune pentru programele naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile (3), Regulamentul (CE) nr. 1486/2003 al Comisiei din 22 august 2003 de stabilire a procedurilor de efectuare a inspecțiilor Comisiei în domeniul siguranței aviației civile (4), Regulamentul (CE) nr. 1138/2004 al Comisiei din 21 iunie 2004 de stabilire a unei definiții comune a părților critice ale zonelor de securitate cu acces reglementat din aeroporturi (5) și Regulamentul (CE) nr. 820/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a măsurilor de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației (6), toate acestea punând în aplicare Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile (7).

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru securitatea aviației civile instituit prin articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectiv

Prezentul regulament stabilește măsuri detaliate de punere în aplicare a standardelor de bază comune menite să protejeze aviația civilă împotriva actelor de intervenție ilicită care pun în pericol securitatea acesteia și măsuri generale care completează standardele de bază comune.

Articolul 2

Norme de aplicare

(1)   Măsurile menționate la articolul 1 sunt prevăzute în anexă.

(2)   În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, programele naționale de securitate a aviației civile țin seama în mod corespunzător de prezentul regulament.

Articolul 3

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1217/2003, Regulamentul (CE) nr. 1486/2003, Regulamentul (CE) nr. 1138/2004 și Regulamentul (CE) nr. 820/2008 se abrogă cu începere de la 29 aprilie 2010.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 29 aprilie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 97, 9.4.2008, p. 72.

(2)  JO L 317, 3.12.2001, p. 1.

(3)  JO L 169, 8.7.2003, p. 44.

(4)  JO L 213, 23.8.2003, p. 3.

(5)  JO L 221, 22.6.2004, p. 6.

(6)  JO L 221, 19.8.2008, p. 8.

(7)  JO L 355, 30.12.2002, p. 1.


ANEXĂ

1.   SECURITATEA AEROPORTUARĂ

1.0.   DISPOZIȚII GENERALE

1.0.1.

În lipsa unor dispoziții contrare, aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol este asigurată de autoritatea, operatorul aeroportuar, transportatorul aerian sau entitatea responsabilă în conformitate cu programul național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008.

1.0.2

În sensul prezentului capitol, o aeronavă, un autobuz, un cărucior de bagaje sau orice alt mijloc de transport, precum și un pasaj sau o pasarelă telescopică se consideră ca fiind o parte a unui aeroport.

În sensul prezentului capitol, „bagaj securizat” înseamnă un bagaj de cală care urmează să fie îmbarcat, a fost supus controlului de securitate și este protejat fizic astfel încât să se prevină introducerea oricărui obiect.

1.0.3.

Fără a aduce atingere criteriilor de derogare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 272/2009, autoritatea competentă poate permite aplicarea unor proceduri speciale de securitate ori a unor exceptări legate de protecția și securitatea zonelor de operațiuni aeriene din aeroporturi în zilele în care nu sunt programate mai mult de opt zboruri de plecare, cu condiția ca, în orice moment, să existe numai o singură aeronavă pentru care se efectuează încărcarea, descărcarea, îmbarcarea sau debarcarea în partea critică a zonei de securitate cu acces restricționat sau într-un aeroport care nu face obiectul punctului 1.1.3.

1.1.   CERINȚE PRIVIND PLANIFICAREA AEROPORTUARĂ

1.1.1.   Demarcații

1.1.1.1.

Demarcațiile dintre zona publică, zona de operațiuni aeriene, zonele de securitate cu acces restricționat, părțile critice și, după caz, zonele demarcate trebuie să fie clar identificabile în fiecare aeroport pentru a permite luarea măsurilor de securitate corespunzătoare în fiecare dintre aceste zone.

1.1.1.2.

Demarcația dintre zona publică și zona de operațiuni aeriene trebuie să fie sub forma unei obstrucții fizice, clar vizibilă publicului larg, care împiedică accesul neautorizat al persoanelor.

1.1.2.   Zonele de securitate cu acces restricționat

1.1.2.1.

Zonele de securitate cu acces restricționat includ cel puțin următoarele:

(a)

o parte a unui aeroport la care au acces pasagerii care pleacă și care au fost supuși controlului de securitate; și

(b)

o parte a unui aeroport prin care pot să treacă sau în care pot fi păstrate bagajele de cală care urmează să plece și care au fost supuse controlului de securitate, cu excepția cazului în care este vorba despre bagaje securizate; și

(c)

o parte a unui aeroport destinată pentru parcarea unei aeronave în vederea îmbarcării sau încărcării acesteia.

1.1.2.2.

O parte a unui aeroport este considerată ca fiind o zonă de securitate cu acces restricționat cel puțin pe parcursul perioadei în care au loc activitățile menționate la punctul 1.1.2.1.

Atunci când se stabilește o zonă de securitate cu acces restricționat, o examinare de securitate a părților care ar fi putut fi contaminate trebuie efectuată imediat înainte de stabilirea unei astfel de zone în scopul de a se asigura în mod rezonabil că aceasta nu conține articole interzise. Această dispoziție se consideră îndeplinită în cazul aeronavelor supuse unei examinări de securitate.

1.1.2.3.

Oricând persoane neautorizate ar fi putut avea acces în zone de securitate cu acces restricționat, o examinare de securitate a părților care ar fi putut fi contaminate trebuie efectuată cât mai repede posibil în scopul de a se asigura în mod rezonabil că acestea nu conțin articole interzise. Această dispoziție se consideră îndeplinită în cazul aeronavelor supuse unei examinări de securitate.

1.1.3.   Părțile critice ale zonelor de securitate cu acces restricționat

1.1.3.1.

Se stabilesc părți critice în aeroporturile în care peste 40 de persoane dețin legitimații de aeroport care permit accesul în zonele de securitate cu acces restricționat.

1.1.3.2.

Părțile critice includ cel puțin următoarele:

(a)

toate părțile unui aeroport la care au acces pasagerii care pleacă și care au fost supuși controlului de securitate; și

(b)

toate părțile unui aeroport prin care pot să treacă sau în care pot fi păstrate bagajele de cală care urmează să fie plece și care au fost supuse controlului de securitate, cu excepția cazului în care este vorba despre bagaje securizate.

O parte a unui aeroport este considerată ca fiind o parte critică cel puțin pe perioada în care au loc activitățile menționate la litera (a) sau (b).

1.1.3.3.

Atunci când se stabilește o parte critică, o examinare de securitate a părților care ar fi putut fi contaminate trebuie efectuată imediat înainte de stabilirea unei astfel de părți în scopul de a se asigura în mod rezonabil că aceasta nu conține articole interzise. Această dispoziție se consideră îndeplinită în cazul aeronavelor supuse unei examinări de securitate.

1.1.3.4.

Oricând persoane care nu au fost supuse controlului de securitate puteau să fi avut acces în părți critice, o examinare de securitate a părților care ar fi putut fi contaminate trebuie efectuată cât mai repede posibil în scopul de a se asigura în mod rezonabil că acestea nu conțin articole interzise.

Această dispoziție se consideră îndeplinită în cazul aeronavelor supuse unei examinări sau unui control de securitate.

Această dispoziție nu se aplică în cazul în care persoanele care fac obiectul punctului 1.3.2 și al punctului 4.1.1.7 au avut acces în aceste părți.

Persoanele care sosesc din alte țări terțe decât cele enumerate în apendicele 4-B sunt considerate ca fiind persoane care nu au fost supuse controlului de securitate.

1.2.   CONTROLUL ACCESULUI

1.2.1.   Accesul în zona de operațiuni aeriene

1.2.1.1.

Accesul în zona de operațiuni aeriene poate fi autorizat numai dacă persoanele sau vehiculele au un motiv întemeiat să se afle în această zonă.

1.2.1.2.

Pentru ca unei persoane să i se permită accesul în zona de operațiuni aeriene, aceasta trebuie să dețină o autorizație.

1.2.1.3.

Pentru ca unui vehicul să i se permită accesul în zona de operațiuni aeriene, acesta trebuie să aibă afișat un permis de acces pentru vehicule.

1.2.1.4.

Persoanele aflate în zona de operațiuni aeriene trebuie să prezinte, la cerere, autorizația pentru control.

1.2.2.   Accesul în zonele de securitate cu acces restricționat

1.2.2.1.

Accesul în zonele de securitate cu acces restricționat poate fi permis numai dacă persoanele sau vehiculele au un motiv întemeiat să se afle în aceste zone.

1.2.2.2.

Pentru ca unei persoane să i se permită accesul în zonele de securitate cu acces restricționat, aceasta trebuie să prezinte una dintre următoarele autorizații:

(a)

o carte de îmbarcare valabilă sau un document echivalent; sau

(b)

o legitimație de membru de echipaj valabilă; sau

(c)

o legitimație de aeroport valabilă; sau

(d)

o legitimație valabilă emisă de autoritatea națională competentă; sau

(e)

o legitimație valabilă emisă de o autoritate de control al conformității, recunoscută de autoritatea națională competentă.

1.2.2.3.

Pentru ca unui vehicul să i se permită accesul în zonele de securitate cu acces restricționat, acesta trebuie să aibă afișat un permis de acces pentru vehicule valabil.

1.2.2.4.

Cartea de îmbarcare sau documentul echivalent menționat la punctul 1.2.2.2 litera (a) trebuie verificată înainte ca unei persoane să i se permită accesul în zonele de securitate cu acces restricționat în scopul de a se asigura în mod rezonabil că respectivul document este valabil.

Legitimațiile menționate la punctul 1.2.2.2 literele (b)-(e) trebuie verificate înainte ca unei persoane să i se permită accesul în zonele de securitate cu acces restricționat, în scopul de a se asigura în mod rezonabil că respectiva legitimație este valabilă și că persoana care o prezintă este titularul.

1.2.2.5.

Pentru a preveni accesul neautorizat în zonele de securitate cu acces restricționat, punctele de acces trebuie să fie controlate:

(a)

cu un sistem electronic care limitează accesul la câte o persoană pe rând; sau

(b)

de către persoane autorizate care efectuează controlul accesului.

1.2.2.6.

Permisul de acces pentru vehicule trebuie verificat înainte ca unui vehicul să i se permită accesul în zonele de securitate cu acces restricționat, în scopul de a se asigura că documentul este valabil și că acesta corespunde vehiculului respectiv.

1.2.2.7.

Accesul în zonele de securitate cu acces restricționat face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.2.3.   Cerințe privind legitimațiile comunitare de membru de echipaj și legitimațiile de aeroport

1.2.3.1.

Legitimația de membru de echipaj a unui membru de echipaj angajat de un transportator aerian comunitar și legitimația de aeroport pot fi emise numai pentru o persoană care are o necesitate operațională și care a trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor în conformitate cu punctul 11.1.3.

1.2.3.2.

Legitimația de membru de echipaj și legitimația de aeroport se emit pentru o perioadă de maximum cinci ani.

1.2.3.3.

Persoanelor care nu trec cu succes de verificarea antecedentelor li se retrag imediat legitimațiile.

1.2.3.4.

Legitimația se poartă la vedere cel puțin atunci când titularul se află într-o zonă de securitate cu acces restricționat.

O persoană care nu își poartă legitimația la vedere în zonele de securitate cu acces restricționat altele decât cele în care sunt prezenți pasageri trebuie somată de către persoanele responsabile de aplicarea punctului 1.5.1 litera (c) și, după caz, aceasta trebuie raportată.

1.2.3.5.

Legitimația se returnează imediat entității emitente:

(a)

la cererea entității emitente; sau

(b)

la încetarea contractului de muncă; sau

(c)

la schimbarea angajatorului; sau

(d)

la schimbarea necesității de a avea acces în zonele pentru care s-a acordat autorizație; sau

(e)

la expirarea legitimației; sau

(f)

la retragerea legitimației.

1.2.3.6.

Entitatea emitentă trebuie notificată imediat în cazul pierderii, furtului sau nereturnării unei legitimații.

1.2.3.7.

O legitimație electronică trebuie dezactivată imediat în urma returnării, expirării, retragerii sau notificării pierderii, furtului sau nereturnării acesteia.

1.2.3.8.

Legitimațiile comunitare de membru de echipaj și legitimațiile de aeroport fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.2.4.   Cerințe suplimentare privind legitimațiile de membru de echipaj comunitar

1.2.4.1.

O legitimație de membru de echipaj a unui membru de echipaj angajat de un transportator aerian comunitar trebuie să prezinte:

(a)

numele și fotografia titularului; și

(b)

numele transportatorului aerian; și

(c)

cuvântul „crew” în limba engleză, care să fie înscris cel târziu la cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament; și

(d)

data expirării, care să fie înscrisă cel târziu la cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

1.2.5.   Cerințe suplimentare privind legitimațiile de aeroport

1.2.5.1.

O legitimație de aeroport trebuie să prezinte:

(a)

numele și fotografia titularului; și

(b)

numele angajatorului titularului, cu excepția cazurilor în care este programat electronic; și

(c)

numele entității emitente sau numele aeroportului; și

(d)

zonele pentru care titularul este autorizat să aibă acces; și

(e)

data expirării, cu excepția cazurilor în care este programată electronic.

Numele și zonele de acces pot fi înlocuite de o identificare echivalentă.

1.2.5.2.

Pentru a împiedica utilizarea frauduloasă a legitimațiilor de aeroport, trebuie să existe un sistem care să ofere o asigurare rezonabilă că tentativele de utilizare a legitimațiilor pierdute, furate sau nereturnate sunt detectate. La detectarea unor astfel de tentative trebuie să se ia măsuri corespunzătoare.

1.2.6.   Cerințe privind permisele de acces pentru vehicule

1.2.6.1.

Un permis de acces pentru vehicule poate fi emis numai în cazul în care s-a constatat o necesitate operațională.

1.2.6.2.

Un permis de acces pentru vehicule trebuie să fie propriu vehiculului în cauză și trebuie să prezinte:

(a)

zonele pentru care vehiculul este autorizat să aibă acces; și

(b)

data expirării.

Nu este necesar ca permisele electronice de acces pentru vehicule să indice zonele pentru care vehiculul este autorizat să aibă acces sau data expirării, cu condiția ca aceste informații să poată fi citite electronic și verificate înainte de acordarea accesului în zonele de securitate cu acces restricționat.

1.2.6.3.

Un permis electronic de acces pentru vehicule trebuie fixat pe vehicul într-un mod care să garanteze că nu poate fi transferat.

1.2.6.4.

Permisul de acces pentru vehicule trebuie afișat într-un loc vizibil ori de câte ori vehiculul se află în zona de operațiuni aeriene.

1.2.6.5.

Permisul de acces pentru vehicule se returnează imediat entității emitente:

(a)

la cererea entității emitente; sau

(b)

atunci când vehiculul urmează să nu mai fie utilizat pentru acces în zona de operațiuni aeriene; sau

(c)

la expirarea permisului de acces, cu excepția cazului în care acesta este invalidat în mod automat.

1.2.6.6.

Entitatea emitentă trebuie notificată imediat în cazul pierderii, furtului sau nereturnării unui permis de acces pentru vehicule.

1.2.6.7.

Un permis electronic de acces pentru vehicule trebuie dezactivat imediat în urma returnării, expirării sau notificării pierderii, furtului sau nereturnării.

1.2.6.8.

Pentru a împiedica utilizarea frauduloasă a permiselor de acces pentru vehicule, trebuie să existe un sistem care să ofere o asigurare rezonabilă că tentativele de utilizare a permiselor de acces pentru vehicule pierdute, furate sau nereturnate sunt detectate. La detectarea unor astfel de tentative trebuie să se ia măsuri corespunzătoare.

1.2.7.   Accesul cu însoțire

1.2.7.1.

Membrii de echipaj, alții decât cei care dețin o legitimație de aeroport valabilă, trebuie să fie însoțiți în permanență atunci când se află în zone de securitate cu acces restricționat altele decât:

(a)

zonele în care pot fi prezenți pasageri; și

(b)

zonele aflate în imediata apropiere a aeronavei cu care au sosit sau cu care urmează să plece; și

(c)

zonele destinate pentru echipaje.

1.2.7.2.

În mod excepțional, o persoană poate fi exceptată de la respectarea cerințelor de la punctul 1.2.5.1 și a obligațiilor privind verificarea antecedentelor, cu condiția ca aceasta să fie însoțită în permanență atunci când se află în zone de securitate cu acces restricționat.

1.2.7.3.

Însoțitorul trebuie:

(a)

să dețină o legitimație valabilă, conform dispozițiilor de la punctul 1.2.2.2 litera (c), (d) sau (e); și

(b)

să fie autorizat să însoțească persoane în zonele de securitate cu acces restricționat; și

(c)

să aibă în permanență persoana (persoanele) însoțită (însoțite) în raza sa vizuală directă; și

(d)

să se asigure în mod rezonabil că persoana (persoanele) însoțită (însoțite) nu încalcă normele de securitate.

1.2.7.4.

Un vehicul poate fi exceptat de la respectarea cerințelor de la punctul 1.2.6, cu condiția ca acesta să fie însoțit în permanență atunci când se află în zona de operațiuni aeriene.

1.2.8.   Alte exceptări

Alte exceptări fac obiectul dispozițiilor prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.3.   CONTROLUL DE SECURITATE AL PERSOANELOR, ALTELE DECÂT PASAGERII, ȘI AL ARTICOLELOR TRANSPORTATE

1.3.1.   Controlul de securitate al persoanelor, altele decât pasagerii, și al articolelor transportate

1.3.1.1.

Controlul de securitate al persoanelor, altele decât pasagerii, și al articolelor transportate trebuie să fie efectuat în același mod ca în cazul pasagerilor și, respectiv, al bagajelor de mână.

1.3.1.2.

În ceea ce privește controlul de securitate al persoanelor, altele decât pasagerii, se aplică punctele 4.1.1.1-4.1.1.6 și 4.1.1.8.

1.3.1.3.

În ceea ce privește controlul de securitate al articolelor transportate, se aplică punctele 4.1.2.1-4.1.2.9 și 4.1.2.12.

1.3.1.4.

Articolele enumerate în apendicele 4-C pot fi transportate numai dacă persoana este autorizată în acest sens în vederea îndeplinirii unor sarcini esențiale pentru operarea facilităților aeroportuare sau a aeronavelor ori pentru îndeplinirea atribuțiilor în timpul zborului.

1.3.1.5.

Atunci când persoanele, altele decât pasagerii, și articolele transportate trebuie supuse controlului de securitate în mod continuu și aleatoriu, frecvența trebuie să fie stabilită de autoritatea competentă pe baza unei evaluări a riscurilor.

1.3.1.6.

Controlul de securitate al persoanelor, altele decât pasagerii, și al articolelor transportate face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.3.2.   Exceptări și proceduri speciale de control de securitate

1.3.2.1.

Autoritatea competentă poate, din motive obiective, permite ca persoanele, altele decât pasagerii, să fie exceptate de la controlul de securitate sau să fie supuse unor proceduri speciale de control de securitate, cu condiția ca acestea să fie însoțite de o persoană autorizată în acest sens în conformitate cu punctul 1.2.7.3.

1.3.2.2.

Persoanele care au fost supuse controlului de securitate, altele decât pasagerii, care părăsesc temporar părțile critice pot fi exceptate de la controlul de securitate la reîntoarcere, cu condiția să fi fost ținute sub observație constantă de către persoane autorizate, suficientă pentru a se asigura în mod rezonabil că acestea nu introduc articole interzise în respectivele părți critice.

1.3.2.3.

Exceptările și procedurile speciale de control de securitate fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.4.   EXAMINAREA VEHICULELOR

1.4.1.   Vehicule care intră în părți critice

1.4.1.1.

Toate vehiculele trebuie examinate înainte de a intra în părți critice. După examinare și până la intrarea în părțile critice, acestea trebuie să fie protejate de orice intervenție ilicită.

1.4.1.2.

Șoferul și orice alți ocupanți ai vehiculului nu trebuie să se afle în vehicul pe timpul efectuării examinării. Acestora trebuie să li se ceară să își scoată efectele personale din vehicul și să le ia cu ei pentru controlul de securitate.

1.4.1.3.

Trebuie să existe metodologii clare care să asigure caracterul aleatoriu al selectării zonelor care urmează să fie examinate.

1.4.1.4.

Vehiculele care intră în părți critice fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.4.2.   Vehicule care intră în zone de securitate cu acces restricționat altele decât părți critice

1.4.2.1.

Șoferul și orice alți ocupanți ai vehiculului nu trebuie să se afle în vehicul pe timpul efectuării examinării. Acestora trebuie să li se ceară să își scoată efectele personale din vehicul și să le ia cu ei pentru controlul de securitate.

1.4.2.2.

Trebuie să existe metodologii clare care să asigure caracterul aleatoriu al selectării vehiculelor și zonelor care urmează să fie examinate.

1.4.2.3.

Vehiculele care intră în zone de securitate cu acces restricționat altele decât părți critice fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.4.3.   Metode de examinare

1.4.3.1.

Un control manual constă în verificarea manuală completă a zonelor selectate, inclusiv a conținutului acestora, pentru a se asigura în mod rezonabil că acestea nu conțin articole interzise.

1.4.3.2.

Următoarele metode pot fi utilizate numai ca mijloace suplimentare de examinare:

(a)

câini dresați pentru detectarea de explozibili; și

(b)

echipamente de detectare a urmelor de explozibili.

1.4.3.3.

Metodele de examinare fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.4.4.   Exceptări și proceduri speciale de examinare

1.4.4.1.

Autoritatea competentă poate, din motive obiective, permite ca vehiculele să fie exceptate de la examinare sau să fie supuse unor proceduri speciale de examinare, cu condiția ca respectivele vehicule să fie însoțite de o persoană autorizată în acest sens în conformitate cu punctul 1.2.7.3.

1.4.4.2.

Exceptările și procedurile speciale de examinare fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

1.5.   SUPRAVEGHEREA, PATRULAREA ȘI ALTE CONTROALE FIZICE

1.5.1.

Trebuie efectuate activități de supraveghere sau de patrulare pentru a monitoriza:

(a)

demarcațiile dintre zona publică, zona de operațiuni aeriene, zonele de securitate cu acces restricționat, părțile critice și, după caz, zonele demarcate; și

(b)

zonele din aerogară și zonele din vecinătatea acesteia care sunt accesibile publicului, inclusiv parcările și drumurile; și

(c)

purtarea la vedere a legitimațiilor de către persoanele aflate în zonele de securitate cu acces restricționat altele decât cele în care sunt prezenți pasageri, precum și valabilitatea acestor legitimații; și

(d)

afișarea și valabilitatea permiselor de acces pentru vehiculele aflate în zona de operațiuni aeriene; și

(e)

bagajele de cală, mărfurile și poșta, proviziile de bord, precum și poșta și mărfurile transportatorilor aerieni aflate în părți critice, care așteaptă să fie încărcate.

1.5.2.

Frecvența și mijloacele cu care se efectuează activitățile de supraveghere și de patrulare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor realizată de autoritatea competentă, ținând seama de:

(a)

mărimea aeroportului, inclusiv numărul și natura operațiunilor; și

(b)

configurația aeroportului, în special de interconexiunile dintre zonele stabilite în aeroport; și

(c)

posibilitățile și limitările pe care le prezintă mijloacele de supraveghere și de patrulare.

La cerere, părțile din evaluarea riscurilor care se referă la frecvența și mijloacele de supraveghere și de patrulare trebuie puse la dispoziție în scris în scopul monitorizării conformității.

1.5.3.

Activitățile de supraveghere și de patrulare trebuie să fie impredictibile. Valabilitatea legitimațiilor trebuie să fie verificată în mod aleatoriu.

1.5.4.

Trebuie să existe măsuri menite atât să descurajeze trecerea ilicită a persoanelor prin punctele de control de securitate, cât și, dacă o astfel de încălcare s-a produs, să asigure că încălcarea și repercusiunile acesteia sunt soluționate și rectificate prompt.

2.   ZONELE DEMARCATE ALE AEROPORTURILOR

Nu există dispoziții în prezentul regulament.

3.   SECURITATEA AERONAVELOR

3.0.   DISPOZIȚII GENERALE

3.0.1.

În lipsa unor dispoziții contrare, un transportator aerian trebuie să asigure aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol în ceea ce privește aeronavele sale.

3.0.2.

Țările terțe în care standardele de securitate aplicate sunt recunoscute ca fiind echivalente standardelor de bază comune în ceea ce privește securitatea aeronavelor sunt enumerate în apendicele 3-B.

3.0.3.

Nu este necesar ca o aeronavă să fie supusă unui control de securitate. Aceasta trebuie să fie supusă unei examinări de securitate în conformitate cu punctul 3.1.

3.0.4.

Un transportator aerian trebuie, la cerere, să fie notificat de operatorul aeroportului dacă o aeronavă care îi aparține se află sau nu într-o parte critică. Atunci când acest lucru nu este clar, se va presupune că aeronava se află într-o parte, alta decât una critică.

3.0.5.

Atunci când o zonă nu mai este considerată parte critică din cauza unei modificări a statutului de securitate, aeroportul trebuie să informeze în acest sens transportatorii care sunt afectați.

3.1.   EXAMINAREA DE SECURITATE A AERONAVELOR

3.1.1.   Cazurile în care se efectuează o examinare de securitate a unei aeronave

3.1.1.1.

O aeronavă trebuie supusă unei examinări de securitate ori de câte ori există motive să se creadă că ar fi putut avea acces la ea persoane neautorizate.

3.1.1.2.

O examinare de securitate a unei aeronave constă în examinarea zonelor definite ale unei aeronave care sunt prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

3.1.1.3.

O aeronavă care sosește într-o parte critică dinspre o țară terță neinclusă în lista din apendicele 3-B trebuie supusă unei examinări de securitate în orice moment după debarcarea pasagerilor și/sau descărcarea calei.

3.1.1.4.

O aeronavă care sosește dintr-un stat membru în care a fost în tranzit după ce a venit dintr-o țară terță neinclusă în lista din apendicele 3-B se consideră a fi o aeronavă care sosește dintr-o țară terță.

3.1.1.5.

Cazurile în care se realizează o examinare de securitate a unei aeronave fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

3.1.2.   Modalități de efectuare a examinării de securitate a unei aeronave

Modalitățile de efectuare a examinării de securitate a aeronavelor fac obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

3.1.3.   Informații privind examinarea de securitate a unei aeronave

Următoarele informații privind examinarea de securitate a unei aeronave alocate unui zbor de plecare trebuie înregistrate și păstrate într-un loc aflat în afara aeronavei, timp de 24 de ore sau pe durata zborului, dacă aceasta este mai lungă:

numărul zborului; și

destinația; și

originea zborului precedent; și

o mențiune cu privire la efectuarea sau nu a unei examinări de securitate a aeronavei.

În cazul în care a fost efectuată o examinare de securitate a aeronavei, informațiile trebuie să cuprindă și:

data și ora la care a fost efectuată examinarea de securitate a aeronavei; și

numele și semnătura persoanei responsabile de efectuarea examinării de securitate a aeronavei.

3.2.   PROTECȚIA AERONAVELOR

3.2.1.   Protecția aeronavelor – dispoziții generale

3.2.1.1.

Indiferent de locul în care o aeronavă este parcată pe un aeroport, aceasta trebuie protejată împotriva accesului neautorizat prin:

(a)

asigurarea că persoanele care caută să obțină acces neautorizat sunt somate prompt; sau

(b)

păstrarea ușilor externe închise. În cazul în care aeronava se află într-o parte critică, ușile externe care nu sunt accesibile de la sol se consideră a fi închise dacă mijloacele de acces au fost îndepărtate și plasate suficient de departe de aeronavă, astfel încât să se împiedice în mod rezonabil accesul; sau

(c)

deținerea unor mijloace electronice care pot detecta imediat accesul neautorizat.

3.2.1.2.

Punctul 3.2.1.1 nu se aplică în cazul unei aeronave care este parcată într-un hangar încuiat sau protejat în orice alt mod împotriva accesului neautorizat.

3.2.2.   Protecția suplimentară a aeronavelor care au ușile externe închise și se află într-o parte, alta decât o parte critică

3.2.2.1.

În cazul în care ușile externe sunt închise, iar aeronava se află într-o parte alta decât o parte critică, fiecare ușă externă trebuie, de asemenea:

(a)

să aibă mijloacele de acces îndepărtate; sau

(b)

să fie sigilată; sau

(c)

să fie încuiată; sau

(d)

să fie monitorizată.

Litera (a) nu se aplică în cazul unei uși accesibile de la sol.

3.2.2.2.

În cazul în care mijloacele de acces se îndepărtează de la ușile care nu sunt accesibile de la sol, acestea trebuie plasate suficient de departe de aeronavă, astfel încât să se prevină în mod rezonabil accesul.

3.2.2.3.

În cazul în care ușile externe sunt încuiate, numai persoanele care au o necesitate operațională trebuie să fie îndreptățite să descuie aceste uși.

3.2.2.4.

În cazul în care ușile externe sunt monitorizate, monitorizarea trebuie să asigure că accesul neautorizat la aeronavă este imediat detectat.

3.2.2.5.

Protecția aeronavelor care au ușile externe închise și se află într-o parte alta decât una critică face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

APENDICELE 3-A

EXAMINAREA DE SECURITATE A AERONAVELOR

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind examinarea de securitate a aeronavelor.

APENDICELE 3-B

SECURITATEA AERONAVELOR

ȚĂRI TERȚE RECUNOSCUTE CĂ APLICĂ STANDARDE DE SECURITATE ECHIVALENTE CU STANDARDELE DE BAZĂ COMUNE

În ceea ce privește securitatea aeronavelor, următoarele țări terțe sunt recunoscute că aplică standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune:

4.   PASAGERII ȘI BAGAJELE DE MÂNĂ

4.0.   DISPOZIȚII GENERALE

4.0.1.

În lipsa unor dispoziții contrare, autoritatea, operatorul aeroportuar, transportatorul aerian sau entitatea responsabilă în conformitate cu programul național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 trebuie să asigure implementarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol.

4.0.2.

Țările terțe în care standardele de securitate aplicate sunt recunoscute ca fiind echivalente standardelor de bază comune în ceea ce privește pasagerii și bagajele de mână sunt enumerate în apendicele 4-B.

4.0.3.

Pasagerii și bagajele lor de mână care sosesc dintr-un stat membru în care aeronava a fost în tranzit după ce a venit dintr-o țară terță neinclusă în lista din apendicele 4-B se consideră a fi pasageri și bagaje de mână care sosesc dintr-o țară terță, cu excepția cazului în care există confirmarea că acești pasageri și bagajele lor de mână au fost supuse controlului de securitate în respectivul stat membru.

4.0.4.

În sensul prezentului capitol, „lichide, aerosoli și geluri” (LAGs) includ pastele, loțiunile, amestecurile de lichide/solide și conținutul recipientelor sub presiune, precum pastă de dinți, gel de păr, băuturi, supe, siropuri, parfumuri, spumă de ras și alte articole cu consistență similară.

4.1.   CONTROLUL DE SECURITATE AL PASAGERILOR ȘI BAGAJELOR DE MÂNĂ

4.1.1.   Controlul de securitate al pasagerilor

4.1.1.1.

Înainte de efectuarea controlului de securitate, pasagerii trebuie să își scoată paltoanele și jachetele, acestea fiind supuse controlului de securitate ca bagaje de mână.

4.1.1.2.

Pasagerii sunt supuși controlului de securitate prin utilizarea următoarelor metode:

(a)

control manual; sau

(b)

poartă detectoare de metale.

În cazul în care operatorul care efectuează controlul de securitate nu poate determina dacă pasagerul are sau nu asupra sa articole interzise, pasagerului i se interzice accesul în zonele de securitate cu acces restricționat sau este supus din nou controlului de securitate până când operatorul respectiv consideră că rezultatul este satisfăcător.

4.1.1.3.

Atunci când se efectuează un control manual, acesta se face astfel încât să se asigure în mod rezonabil că persoana nu are asupra sa articole interzise.

4.1.1.4.

Atunci când alarma porții detectoare de metale se declanșează, trebuie stabilită cauza care a produs alarma.

4.1.1.5.

Detectoarele portabile de metale pot fi utilizate numai ca mijloc suplimentar de control de securitate. Acestea nu trebuie să înlocuiască necesitatea efectuării unui control manual.

4.1.1.6.

În cazul în care se permite transportarea unui animal viu în cabina unei aeronave, acesta trebuie supus controlului de securitate fie ca pasager, fie ca bagaj de mână.

4.1.1.7.

Autoritatea competentă poate defini categorii de pasageri care, din motive obiective, trebuie să fie supuse unor proceduri speciale de control de securitate sau pot fi exceptate de la acest control. Comisia trebuie informată cu privire la categoriile definite.

4.1.1.8.

Controlul de securitate al pasagerilor face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

4.1.2.   Controlul de securitate al bagajelor de mână

4.1.2.1.

Înainte de efectuarea controlului de securitate, computerele portabile și alte aparate electrice de mari dimensiuni trebuie să fie scoase din bagajele de mână și supuse controlului de securitate separat.

4.1.2.2.

Înainte de efectuarea controlului de securitate, lichidele, aerosolii și gelurile trebuie să fie scoase din bagajele de mână și supuse controlului de securitate separat, cu excepția cazului în care echipamentul utilizat la efectuarea controlului de securitate al bagajelor de mână are, de asemenea, capabilitatea care să-i permită a fi utilizat pentru controlul de securitate al recipientelor multiple, închise, cu lichide, aerosoli și geluri, aflate în bagaje.

Atunci când lichidele, aerosolii și gelurile au fost scoase din bagajul de mână, pasagerul trebuie să prezinte:

(a)

toate lichidele, aerosolii și gelurile în recipiente individuale cu o capacitate de maximum 100 de mililitri sau echivalent puse într-o singură pungă de plastic transparentă resigilabilă, cu o capacitate de maximum 1 litru, în care articolele conținute încap confortabil și care este complet închisă; și

(b)

alte lichide, aerosoli și geluri, separat.

4.1.2.3.

Bagajele de mână sunt supuse controlului de securitate prin utilizarea următoarelor metode:

(a)

control manual; sau

(b)

echipamente cu raze X; sau

(c)

sisteme de detectare a explozibililor (EDS).

În cazul în care operatorul care efectuează controlul de securitate nu poate determina dacă bagajul de mână conține sau nu articole interzise, bagajul de mână trebuie să fie respins sau supus din nou controlului de securitate până când respectivul operator consideră că rezultatul este satisfăcător.

4.1.2.4.

Un control manual al bagajului de mână constă în verificarea manuală a bagajului, inclusiv a conținutului acestuia, astfel încât să se asigure în mod rezonabil că acesta nu conține articole interzise.

4.1.2.5.

Atunci când se utilizează echipamente cu raze X sau echipamente EDS, fiecare imagine trebuie să fie văzută de operatorul care efectuează controlul de securitate.

4.1.2.6.

Atunci când se utilizează echipamente cu raze X sau echipamente EDS, trebuie stabilită cauza tuturor semnalelor de alarmă într-un mod satisfăcător pentru operatorul care efectuează controlul de securitate, astfel încât să se asigure în mod rezonabil că nu se introduc articole interzise în zonele de securitate cu acces restricționat sau la bordul aeronavelor.

4.1.2.7.

Atunci când se utilizează echipamente cu raze X sau echipamente EDS, trebuie să se scoată din bagaj orice articol a cărui densitate împiedică operatorul care efectuează controlul de securitate să analizeze conținutul bagajului de mână. Bagajul trebuie supus din nou controlului de securitate, iar articolul în cauză trebuie supus controlului de securitate separat ca bagaj de mână.

4.1.2.8.

Orice bagaj în care se constată prezența unui aparat electric de mari dimensiuni trebuie supus din nou controlului de securitate după îndepărtarea respectivului aparat, iar aparatul electric trebuie supus controlului de securitate separat.

4.1.2.9.

Câinii dresați pentru detectarea de explozibili și echipamentele de detectare a urmelor de explozibili se pot utiliza numai ca mijloace suplimentare de control de securitate.

4.1.2.10.

Autoritatea competentă poate defini categorii de bagaje de mână care, din motive obiective, pot fi supuse unor proceduri speciale de control de securitate sau pot fi exceptate de la acest control. Comisia trebuie informată cu privire la categoriile definite.

4.1.2.11.

Autoritatea competentă poate permite ca o valiză diplomatică să fie exceptată de la controlul de securitate sau să fie supusă unor proceduri speciale de securitate, cu condiția îndeplinirii cerințelor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice.

4.1.2.12.

Controlul de securitate al bagajelor de mână face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

4.1.3.   Controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor

4.1.3.1.

Lichidele, aerosolii și gelurile sunt supuse controlului de securitate prin utilizarea următoarelor metode:

(a)

echipamente cu raze X;

(b)

sisteme de detectare a explozibililor (EDS);

(c)

echipamente de detectare a urmelor de explozibili (ETD);

(d)

benzi de test reactive chimic; sau

(e)

scanere pentru lichide îmbuteliate.

4.1.3.2.

Analiza gustativă sau testarea pe piele pot fi utilizate ca modalități suplimentare de control de securitate.

4.1.3.3.

Controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

4.1.3.4.

Lichidele, aerosolii și gelurile transportate de pasageri pot fi exceptate de la controlul de securitate în următoarele cazuri:

(a)

se află în recipiente individuale cu o capacitate de maximum 100 de mililitri sau echivalent puse într-o singură pungă de plastic transparentă resigilabilă, cu o capacitate de maximum 1 litru, în care articolele conținute încap confortabil și care este complet închisă; sau

(b)

urmează să fie folosite pe durata călătoriei și sunt necesare în scop medical sau răspund unei necesități dietetice speciale, inclusiv alimentele pentru bebeluși. La cerere, pasagerii trebuie să prezinte dovada autenticității lichidului exceptat; sau

(c)

au fost obținute în zona de operațiuni aeriene, după punctul de control al cărților de îmbarcare, din puncte de vânzare care fac obiectul unor proceduri de securitate aprobate ca parte a programului de securitate al aeroportului, cu condiția ca lichidul să fie ambalat într-o pungă care are elemente de probare a integrității și care prezintă o dovada satisfăcătoare care să ateste achiziționarea din respectivul aeroport în aceeași zi; sau

(d)

au fost obținute în zona de securitate cu acces restricționat din puncte de vânzare care fac obiectul unor proceduri de securitate aprobate ca parte a programului de securitate al aeroportului; sau

(e)

au fost obținute de pe un alt aeroport comunitar, cu condiția ca lichidul să fie ambalat într-o pungă care are elemente de probare a integrității și care prezintă o dovada satisfăcătoare care să ateste achiziționarea din zona de operațiuni aeriene a respectivului aeroport în aceeași zi; sau

(f)

au fost obținute la bordul unei aeronave a unui transportator aerian comunitar, cu condiția ca lichidul să fie ambalat într-o pungă care are elemente de probare a integrității și care prezintă o dovada satisfăcătoare care să ateste achiziționarea de la bordul respectivei aeronave în aceeași zi.

4.2.   PROTECȚIA PASAGERILOR ȘI A BAGAJELOR DE MÂNĂ

Protecția pasagerilor și a bagajelor de mână face obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

4.3.   PASAGERII POTENȚIAL PERTURBATORI

4.3.1.

Un transportator aerian trebuie să fie notificat în prealabil în scris de către autoritatea competentă cu privire la intenția de a îmbarca un pasager potențial perturbator la bordul unei aeronave care aparține respectivului transportator.

4.3.2.

Notificarea trebuie să conțină următoarele informații:

(a)

identitatea și sexul persoanei; și

(b)

motivul transportării; și

(c)

numele și funcția persoanelor de escortă, dacă este cazul; și

(d)

evaluarea riscurilor efectuată de autoritatea competentă, inclusiv motivele prezenței sau absenței escortei; și

(e)

locul sau locurile din aeronavă alocate în avans, dacă este necesar; și

(f)

natura documentelor de călătorie disponibile.

Transportatorul aerian trebuie să pună aceste informații la dispoziția pilotului comandant înainte de îmbarcarea pasagerilor în aeronavă.

4.3.3.

Autoritatea competentă trebuie să se asigure că persoanele aflate în detenție sau sub efectul unei hotărâri judecătorești sunt întotdeauna escortate.

4.4.   ARTICOLE INTERZISE

4.4.1.

Pasagerilor li se interzice introducerea în zonele de securitate cu acces restricționat sau la bordul unei aeronave a articolelor enumerate în apendicele 4-C.

4.4.2.

O exceptare de la punctul 4.4.1 poate fi acordată în următoarele condiții:

(a)

autoritatea competentă și-a dat acordul pentru transportul articolului respectiv; și

(b)

transportatorul aerian a fost informat în legătură cu pasagerul și articolul pe care acesta îl transportă înainte de îmbarcarea pasagerilor în aeronavă; și

(c)

regulile de siguranță aplicabile sunt respectate.

Aceste articole trebuie apoi plasate în condiții de securitate la bordul aeronavei.

4.4.3.

Transportatorul aerian trebuie să se asigură că pasagerii sunt informați cu privire la articolele interzise enumerate în apendicele 4-C înainte de încheierea procedurii de înregistrare.

APENDICELE 4-A

CERINȚE PRIVIND CONTROLUL MANUAL

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind controlul manual.

APENDICELE 4-B

PASAGERII ȘI BAGAJELE DE MÂNĂ

ȚĂRI TERȚE RECUNOSCUTE A APLICA STANDARDE DE SECURITATE ECHIVALENTE CU STANDARDELE DE BAZĂ COMUNE

În ceea ce privește pasagerii și bagajele de mână, următoarele țări terțe sunt recunoscute a aplica standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune:

APENDICELE 4-C

PASAGERII ȘI BAGAJELE DE MÂNĂ

LISTA ARTICOLELOR INTERZISE

Fără a aduce atingere normelor de siguranță aplicabile, pasagerilor le este interzis să introducă următoarele articole în zona de securitate cu acces restricționat și la bordul unei aeronave:

(a)   pistoale, arme de foc sau alte dispozitive care lansează proiectile– dispozitive care pot fi utilizate sau par că pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave prin lansarea de proiectile, inclusiv:

toate tipurile de arme de foc, cum ar fi pistoale, revolvere, carabine, puști;

arme de jucărie, copii și imitații ale armelor de foc care pot fi confundate cu arme adevărate;

părți componente ale armelor de foc, cu excepția lunetelor telescopice;

arme cu aer comprimat și cu CO2, cum ar fi pistoale, puști cu alice, carabine și puști și pistoale cu bile;

pistoale lansatoare de rachete de semnalizare și pistoale de start;

arcuri, arbalete și săgeți;

harpoane și lansatoare de harpoane;

praștii și catapulte;

(b)   dispozitive cu efect paralizant– dispozitive concepute special pentru a paraliza sau a imobiliza, inclusiv:

dispozitive cu electroșocuri, cum ar fi pistoale cu electroșocuri, pistoale paralizante (taser) și bastoane cu electroșocuri;

dispozitive de asomare și dispozitive de ucidere a animalelor;

substanțe chimice, gaze și sprayuri neutralizante și incapacitante, cum ar fi sprayurile cu substanțe iritant-lacrimogene, sprayurile cu piper, sprayurile cu ardei iute, gazele lacrimogene, sprayurile cu acid și sprayurile cu substanțe repulsive pentru animale;

(c)   obiecte cu vârf ascuțit sau cu muchie ascuțită– obiecte cu vârful ascuțit sau cu muchia ascuțită care pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave, inclusiv:

obiecte concepute pentru a toca, cum ar fi topoare, securi și satâre;

topoare și dălți de spart gheața;

lame de ras;

cuttere;

cuțite cu lame cu lungimea mai mare de 6 cm;

foarfece cu lame cu lungimea mai mare de 6 cm, măsurată de la ax;

echipamente de arte marțiale, cu vârf ascuțit sau cu lamă ascuțită;

săbii și spade;

(d)   unelte de lucru– unelte care pot fi utilizate atât pentru a cauza vătămări grave, cât și pentru a pune în pericol siguranța aeronavei, inclusiv:

răngi;

burghie și vârfuri de burghie, inclusiv mașini de găurit electrice portabile fără fir;

unelte cu lamă sau tijă cu o lungime mai mare de 6 cm, care pot fi utilizate ca arme, cum ar fi șurubelnițe și dălți;

fierăstraie, inclusiv fierăstraie electrice portabile fără fir;

arzătoare de sudură;

pistoale de împușcat bolțuri și pistoale de bătut cuie;

(e)   instrumente contondente– obiecte care pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave atunci când sunt folosite pentru a lovi, inclusiv:

bâte de baseball și softball;

ciomege și bastoane, cum ar fi măciuci, bâte și bastoane;

echipamente specifice artelor marțiale;

(f)   substanțe și dispozitive explozive și incendiare– substanțe și dispozitive explozive și incendiare care pot fi utilizate sau care par că pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave sau care pot pune în pericol siguranța aeronavei, inclusiv:

muniție;

capse detonante;

detonatoare și fitiluri;

copii sau imitații ale dispozitivelor explozibile;

mine, grenade și alte dispozitive explozibile militare;

artificii și alte articole pirotehnice;

bombe fumigene și cartușe fumigene;

dinamită, praf de pușcă și explozibili plastici.

5.   BAGAJELE DE CALĂ

5.0.   DISPOZIȚII GENERALE

5.0.1.

În lipsa unor dispoziții contrare, autoritatea, operatorul aeroportuar, transportatorul aerian sau entitatea responsabilă în conformitate cu programul național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 trebuie să asigure implementarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol.

5.0.2.

Țările terțe în care standardele de securitate aplicate sunt recunoscute ca fiind echivalente standardelor de bază comune în ceea ce privește bagajele de cală sunt enumerate în apendicele 5-A.

5.0.3.

Bagajele de cală care sosesc dintr-un stat membru în care aeronava a fost în tranzit după ce a venit dintr-o țară terță neinclusă în lista din apendicele 5-A se consideră a fi bagaje de cală care sosesc dintr-o țară terță, cu excepția cazului în care există confirmarea că aceste bagaje de cală au fost supuse controlului de securitate în respectivul stat membru.

5.0.4.

În sensul prezentului capitol, „bagaj securizat” înseamnă un bagaj de cală care urmează să plece, a fost supus controlului de securitate și este protejat fizic astfel încât să se prevină introducerea oricărui obiect.

5.1.   CONTROLUL DE SECURITATE AL BAGAJELOR DE CALĂ

5.1.1.

Pentru controlul de securitate al bagajelor se cală se utilizează, separat sau combinate, următoarele metode:

(a)

controlul manual; sau

(b)

echipamente cu raze X; sau

(c)

sisteme de detectare a explozibililor (EDS); sau

(d)

echipamente de detectare a urmelor de explozibili (EDT).

În cazul în care operatorul care efectuează controlul de securitate nu poate determina dacă bagajul de cală conține sau nu articole interzise, bagajul de cală trebuie să fie respins sau supus din nou controlului de securitate până când respectivul operator consideră că rezultatul este satisfăcător.

5.1.2.

Un control manual constă în verificarea manuală completă a bagajului, inclusiv a conținutului acestuia, astfel încât să se asigure în mod rezonabil că acesta nu conține articole interzise.

5.1.3.

Atunci când se utilizează echipamente cu raze X sau echipamente EDS, existența oricărui obiect a cărui densitate slăbește capacitatea operatorului echipamentului de a analiza conținutul bagajului va avea drept rezultat supunerea acestuia unei alte metode de control de securitate.

5.1.4.

Controlul de securitate cu ajutorul unui echipament de detectare a urmelor de explozibili (ETD) constă în analiza unor eșantioane prelevate din interiorul și exteriorul bagajului, precum și din conținutul acestuia. Conținutul bagajului poate fi, de asemenea, supus unui control manual.

5.1.5.

Autoritatea competentă poate defini categorii de bagaje de cală care, din motive obiective, trebuie să fie supuse unor proceduri speciale de control de securitate sau pot fi exceptate de la acest control. Comisia trebuie informată cu privire la categoriile definite.

5.1.6.

Controlul de securitate al bagajelor de cală face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

5.2.   PROTECȚIA BAGAJELOR DE CALĂ

5.2.1.

Pasagerilor nu li se poate permite accesul la bagajele de cală care au fost supuse controlului de securitate decât dacă respectivele bagaje de cală le aparțin și dacă sunt supravegheați astfel încât să se asigure că:

(a)

niciunele dintre articolele interzise incluse în lista din apendicele 5-B nu sunt introduse în bagajele de cală; sau

(b)

niciunele dintre articole interzise incluse în lista din apendicele 4-C nu sunt scoase din bagajele de cală și introduse în zonele de securitate cu acces restricționat sau la bordul aeronavei.

5.2.2.

Bagajele de cală care nu au fost protejate împotriva intervențiilor neautorizate trebuie supuse din nou controlului de securitate.

5.2.3.

Protecția bagajelor de cală face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

5.3.   CONCORDANȚA DINTRE BAGAJELE DE CALĂ ȘI PASAGERI

5.3.1.   Identificarea bagajelor de cală

5.3.1.1.

În timpul procesului de îmbarcare, transportatorii aerieni trebuie să se asigure că fiecare pasager prezintă o carte de îmbarcare valabilă sau un document echivalent care corespunde bagajului de cală care a fost înregistrat.

5.3.1.2.

Transportatorii aerieni trebuie să asigure existența unei proceduri de identificare a bagajelor de cală ale pasagerilor care nu s-au îmbarcat sau care au părăsit aeronava înainte de plecare.

5.3.1.3.

În cazul în care un pasager nu este prezent la bordul aeronavei, bagajul de cală corespunzător cărții sale de îmbarcare sau documentului echivalent se consideră a fi neînsoțit.

5.3.1.4.

Transportatorii aerieni trebuie să se asigure că fiecare bagaj de cală neînsoțit este clar identificabil ca fiind autorizat pentru transportul aerian.

5.3.2.   Factori independenți de voința pasagerilor

5.3.2.1.

Motivul pentru care un bagaj a devenit neînsoțit trebuie înregistrat înainte de încărcarea acestuia în aeronavă, cu excepția cazului în care se aplică măsurile de securitate menționate la punctul 5.3.3.

5.3.2.2.

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate suplimentare cu privire la factorii independenți de voința pasagerilor.

5.3.3.   Măsuri de securitate adecvate pentru bagajele de cală neînsoțite

5.3.3.1.

Bagajele de cală neînsoțite care nu fac obiectul punctului 5.3.2 trebuie să fie supuse controlului de securitate efectuat prin utilizarea uneia dintre metodele indicate la punctul 5.1.1 și, după caz, se aplică cerințele suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

5.3.3.2.

Bagajele de cală care devin bagaje neînsoțite din cauza unor factori diferiți de cei menționați la punctul 5.3.2 trebuie supuse din nou controlului de securitate după scoaterea din aeronavă și înainte de a fi reîncărcate.

5.3.3.3.

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate suplimentare cu privire la măsurile de securitate adecvate pentru bagajele de cală neînsoțite.

5.4.   ARTICOLE INTERZISE

5.4.1.

Pasagerilor trebuie să li se interzică să transporte în bagajele de cală articolele enumerate în apendicele 5-B.

5.4.2.

O exceptare de la punctul 5.4.1 poate fi acordată în următoarele condiții:

(a)

autoritatea competentă dispune de norme naționale care permit transportul articolului respectiv; și

(b)

regulile de siguranță aplicabile sunt respectate.

5.4.3.

Pasagerii trebuie informați cu privire la articolele interzise enumerate în apendicele 5-B înainte de încheierea procedurii de înregistrare.

APENDICELE 5-A

BAGAJELE DE CALĂ

ȚĂRI TERȚE RECUNOSCUTE A APLICA STANDARDE DE SECURITATE ECHIVALENTE CU STANDARDELE DE BAZĂ COMUNE

În ceea ce privește bagajele de cală, următoarele țări terțe sunt recunoscute a aplica standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune:

APENDICELE 5-B

BAGAJELE DE CALĂ

LISTA ARTICOLELOR INTERZISE

Pasagerilor le este interzis să transporte în bagajele de cală următoarele articole:

substanțe și dispozitive explozive și incendiare– substanțe și dispozitive explozive și incendiare care pot fi utilizate pentru a cauza vătămări grave sau care pot pune în pericol siguranța aeronavei, inclusiv:

muniție;

capse detonante;

detonatoare și fitiluri;

mine, grenade și alte dispozitive explozibile militare;

artificii și alte articole pirotehnice;

bombe fumigene și cartușe fumigene;

dinamită, praf de pușcă și explozibili plastici.

6.   MĂRFURILE ȘI POȘTA

6.0.   DISPOZIȚII GENERALE

6.0.1.

Autoritatea, operatorul aeroportuar, transportatorul aerian sau entitatea definită în prezentul capitol trebuie să asigure implementarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol.

6.0.2.

Următoarele trebuie să fie considerate ca articole interzise în expedierile de mărfuri:

dispozitivele explozive și incendiare asamblate care nu sunt transportate în conformitate cu normele de siguranță aplicabile.

6.0.3.

Următoarele trebuie să fie considerate ca articole interzise în expedierile de poștă:

dispozitivele explozive și incendiare, asamblate sau nu, și părțile componente ale acestora.

6.1.   MĂSURI DE SECURITATE – DISPOZIȚII GENERALE

6.1.1.

Toate mărfurile și poșta trebuie supuse controlului de securitate de către un agent abilitat înainte de a fi încărcate la bordul unei aeronave, cu excepția cazului în care:

(a)

expedierea a fost supusă, de către un agent abilitat, măsurilor de securitate necesare și expedierea a fost protejată împotriva oricărei intervenții neautorizate din momentul aplicării respectivelor măsuri de securitate și până la încărcare; sau

(b)

expedierea a fost supusă, de către un expeditor cunoscut, măsurilor de securitate necesare și expedierea a fost protejată împotriva oricărei intervenții neautorizate din momentul aplicării respectivelor măsuri de securitate și până la încărcare; sau

(c)

expedierea a fost supusă, de către un expeditor cu cont, măsurilor de securitate necesare, expedierea a fost protejată împotriva oricărei intervenții neautorizate din momentul aplicării respectivelor măsuri de securitate și până la încărcare și nu este transportată pe o aeronavă destinată transportului de pasageri; sau

(d)

expedierea este exceptată de la controlul de securitate și a fost protejată împotriva oricărei intervenții neautorizate din momentul în care a devenit marfă destinată transportului aerian identificabilă sau poștă destinată transportului aerian identificabilă și până la încărcare.

6.1.2.

Atunci când există orice motiv să se creadă că o expediere căreia i s-au aplicat măsuri de securitate a fost violată sau că nu a fost protejată împotriva intervențiilor neautorizate din momentul aplicării măsurilor de securitate respective, aceasta trebuie supusă controlului de securitate de către un agent abilitat înainte de încărcarea la bordul unei aeronave.

6.1.3.

O persoană cu drept de acces neînsoțit la mărfurile destinate transportului aerian identificabile sau la poșta destinată transportului aerian identificabilă cărora li s-au aplicat măsurile de securitate necesare trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor sau printr-o verificare înainte de angajare în conformitate cu punctul 11.1.

6.2.   CONTROLUL DE SECURITATE

6.2.1.   Controlul de securitate

6.2.1.1.

La efectuarea controlului de securitate al mărfurilor sau al poștei:

(a)

trebuie utilizate mijloacele și metodele cele mai adecvate pentru a detecta articole interzise, ținând cont de natura expedierii; și

(b)

mijloacele sau metoda utilizată trebuie să corespundă unui standard suficient de înalt pentru a asigura, în mod rezonabil, că niciun articol interzis nu este disimulat în interiorul expedierii.

6.2.1.2.

Atunci când operatorul care efectuează controlul de securitate nu poate fi sigur, în mod rezonabil, că expedierea nu conține articole interzise, expedierea în cauză este respinsă sau este supusă din nou controlului de securitate până când respectivul operator consideră că rezultatul este satisfăcător.

6.2.1.3.

Controlul de securitate al mărfurilor și al poștei face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

6.2.2.   Exceptări de la controlul de securitate

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții privind exceptările de la controlul de securitate.

6.3.   AGENȚII ABILITAȚI

6.3.1.   Aprobarea agenților abilitați

6.3.1.1.

Agenții abilitați trebuie să fie aprobați de autoritatea competentă.

Aprobarea ca agent abilitat se acordă pentru un anumit punct de lucru.

Orice entitate care aplică măsurile de securitate menționate la punctul 6.3.2 trebuie să fie aprobată ca agent abilitat. Sunt incluși furnizorii terți de logistică responsabili de servicii integrate de antrepozitare și transport, transportatorii aerieni și agenții de handling.

Un agent abilitat poate subcontracta:

(a)

oricare dintre măsurile de securitate menționate la punctul 6.3.2 altui agent abilitat;

(b)

oricare dintre măsurile de securitate menționate la punctul 6.3.2 altei entități, dacă măsurile respective sunt aplicate la punctul de lucru al agentului abilitat sau la un aeroport și sunt incluse în programul de securitate al agentului abilitat sau al aeroportului;

(c)

oricare dintre măsurile de securitate menționate la punctul 6.3.2 altei entități, dacă măsurile respective sunt aplicate în alt loc decât la punctul de lucru al agentului abilitat sau la un aeroport și dacă entitatea a fost certificată sau aprobată și inclusă pe o listă de către autoritatea competentă, pentru furnizarea acestor servicii; și

(d)

protecția și transportul expedierilor unui transportator rutier de mărfuri care îndeplinește cerințele de la punctul 6.6.

6.3.1.2.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru trebuie să definească în programul său național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 responsabilitățile privind aplicarea următoarei proceduri pentru aprobarea agenților abilitați:

(a)

Solicitantul trebuie să ceară aprobarea autorității competente a statului membru în care sunt amplasate punctele de lucru indicate în cerere.

Solicitantul trebuie să prezinte respectivei autorități competente un program de securitate. Programul trebuie să descrie metodele și procedurile de urmat de către agent pentru a se conforma cerințelor din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia. Programul trebuie să descrie și modul în care agentul urmează să monitorizeze respectarea acestor metode și proceduri. Programul de securitate al unui transportator aerian care descrie metodele și procedurile de urmat de către respectivul transportator aerian pentru a se conforma cerințelor din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia se consideră a îndeplini cerința privind programul de securitate al unui agent abilitat.

Solicitantul trebuie, de asemenea, să prezinte „Declarația-angajament – agent abilitat” care este prezentată în apendicele 6-A. Această declarație trebuie semnată de reprezentantul legal al solicitantului sau de către persoana responsabilă cu securitatea.

Declarația semnată rămâne în păstrarea autorității competente respective.

(b)

Autoritatea competentă sau un validator independent care acționează în numele acesteia trebuie să examineze programul de securitate și apoi să efectueze o verificare la fața locului a punctelor de lucru indicate, pentru a evalua dacă solicitantul respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia.

Autoritatea competentă sau validatorul independent care acționează în numele acesteia trebuie să țină cont de faptul că solicitantul este sau nu titularul unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 al Comisiei (1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 (2).

(c)

Dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) sunt satisfăcătoare, aceasta se asigură că detaliile necesare cu privire la agent se introduc în „Baza de date comunitară a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți” cel târziu în următoarea zi lucrătoare. La înregistrarea în baza de date, autoritatea competentă atribuie fiecărui punct de lucru aprobat un cod alfanumeric unic de identificare, în formatul standard.

Dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) nu sunt satisfăcătoare, motivele sale trebuie notificate prompt entității care solicită aprobarea ca agent abilitat.

Dacă programul de securitate al unui transportator aerian descrie metodele și procedurile de urmat de către respectivul transportator aerian pentru a se conforma cerințelor Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și ale actelor de punere în aplicare a acestuia, se poate considera că respectivul transportator aerian îndeplinește cerințele de la literele (a) și (b) pentru toate punctele de lucru indicate în program. Trebuie să se efectueze o verificare la fața locului a punctelor de lucru indicate în programul de securitate al transportatorului aerian în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Dacă un agent abilitat a fost aprobat fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Comisiei, fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 820/2008 al Comisiei și cu Decizia C(2008) 4333 a Comisiei, acesta poate fi considerat agent abilitat în sensul Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și al actelor de punere în aplicare a acestuia pentru toate punctele de lucru în care s-a efectuat o verificare la fața locului.

(d)

Un agent abilitat nu trebuie să fie considerat ca fiind aprobat până când detaliile sale nu sunt incluse în „Baza de date CE a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți”.

6.3.1.3.

Un agent abilitat trebuie să desemneze cel puțin o persoană la fiecare punct de lucru care să fie responsabilă de aplicarea programului de securitate transmis. Această persoană trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor în conformitate cu punctul 11.1.

6.3.1.4.

Un agent abilitat trebuie să fie revalidat la intervale regulate care nu pot depăși cinci ani. Revalidarea trebuie să includă efectuarea unei verificări la fața locului pentru a se evalua dacă agentul abilitat respectă în continuare cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia.

O inspecție efectuată în spațiile de lucru ale agentului abilitat de către autoritatea competentă în conformitate cu programul său național de control al calității poate fi considerată drept verificare la fața locului, cu condiția ca aceasta să acopere toate cerințele necesare pentru aprobare.

6.3.1.5.

În cazul în care consideră că agentul abilitat nu mai respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia, autoritatea competentă trebuie să-i retragă statutul de agent abilitat pentru punctul (punctele) de lucru indicat(e).

Imediat după retragere și, în orice caz, în termen de 24 de ore, autoritatea competentă trebuie să se asigure că modificarea statutului de agent abilitat este înregistrată în „Baza de date CE a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți”.

6.3.1.6.

Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica măsuri mai stricte în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, un agent abilitat aprobat în conformitate cu punctul 6.3 trebuie să fie recunoscut în toate statele membre.

6.3.1.7.

Cerințele de la punctul 6.3.1, cu excepția celor de la punctul 6.3.1.2 litera (d), nu se aplică în cazul în care autoritatea competentă însăși urmează să fie aprobată ca agent abilitat.

6.3.2.   Măsuri de securitate care trebuie aplicate de un agent abilitat

6.3.2.1.

Atunci când acceptă expedieri, un agent abilitat trebuie să stabilească dacă entitatea de la care primește expedierile este un agent abilitat, un expeditor cunoscut, un expeditor cu cont sau niciuna dintre acestea.

6.3.2.2.

Persoana care efectuează livrarea expedierilor la agentul abilitat sau la transportatorul aerian trebuie să prezinte cartea de identitate, pașaportul, permisul de conducere sau un alt document cu fotografia sa, care a fost eliberat sau este recunoscut de autoritatea națională. Documentul respectiv trebuie să fie utilizat pentru a stabili identitatea persoanei care efectuează livrarea expedierilor.

6.3.2.3.

Atunci când acceptă expedieri cărora nu li s-au aplicat în prealabil toate măsurile de securitate necesare, agentul abilitat se asigură că acestea sunt supuse controlului de securitate în conformitate cu punctul 6.2.

6.3.2.4.

După aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctele 6.3.2.1-6.3.2.3 din prezentul regulament și la punctul 6.3 dintr-o decizie separată a Comisiei, agentul abilitat se asigură că:

(a)

accesul la aceste expedieri este controlat; și

(b)

aceste expedieri sunt protejate împotriva intervențiilor neautorizate până în momentul predării către un alt agent abilitat sau transportator aerian.

6.3.2.5.

După aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctele 6.3.2.1-6.3.2.4 din prezentul regulament, agentul abilitat se asigură că orice expediere încredințată unui transportator aerian sau unui alt agent abilitat este însoțită de documentația corespunzătoare, fie sub forma unei scrisori de transport aerian, fie a unei declarații separate, în format electronic sau pe suport de hârtie.

6.3.2.6.

Aceste documente trebuie să fie la dispoziția autorității competente pentru inspecție în orice moment înainte de încărcarea expedierii pe aeronavă și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)

numele și adresa punctului de lucru al agentului abilitat care a emis statutul de securitate și/sau codul alfanumeric unic de identificare a acestuia obținut de la autoritatea competentă;

(b)

un cod unic de identificare a expedierii, precum numărul scrisorii de transport aerian (exemplar de casă și partea detașabilă);

(c)

conținutul expedierii;

(d)

statutul de securitate al expedierii, care să menționeze:

„SPX”, însemnând că expedierea poate fi transportată în siguranță pe aeronave de pasageri, de marfă și de poștă; sau

„SCO”, însemnând că expedierea poate fi transportată în siguranță numai pe aeronave de marfă și de poștă;

(e)

motivul emiterii statutului de securitate, care să menționeze:

„KC”, însemnând că a fost primită de la un expeditor cunoscut; sau

„AC”, însemnând că a fost primită de la un expeditor cu cont; sau

mijloacele sau metoda de control de securitate utilizate; sau

motivele pentru care expedierea a fost exceptată de la controlul de securitate;

(f)

numele persoanei care a emis statutul de securitate sau o modalitate de identificare echivalentă, precum și data și ora emiterii;

(g)

numele și adresa punctului de lucru sau codul unic de identificare, obținut de la autoritatea competentă, al oricărui agent abilitat care a acceptat statutul de securitate acordat unei expedieri de către un alt agent abilitat.

6.3.2.7.

În cazul expedierilor consolidate, se consideră îndeplinite cerințele de la punctul 6.3.2.6 literele (c), (e), (f) și (g) dacă agentul abilitat este în măsură să stabilească natura conținutului, motivul emiterii statutului de securitate și/sau numele persoanei care a emis statutul de securitate și, respectiv, data și ora emiterii, cu ajutorul unei piste de audit verificabile în orice moment înainte de încărcarea expedierii pe aeronavă și, ulterior, în timp de 24 de ore sau pe durata zborului, dacă această durată este mai lungă.

6.3.2.8.

Atunci când acceptă expedieri cărora nu li s-au aplicat în prealabil toate măsurile de securitate necesare, agentul abilitat poate alege, de asemenea, să nu aplice măsurile de securitate menționate la punctul 6.3.2, ci să predea expedierile unui alt agent abilitat care să asigure aplicarea acestor măsuri de securitate.

Măsurile de securitate care trebuie aplicate de un agent abilitat fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

6.4.   EXPEDITORII CUNOSCUȚI

6.4.1.   Aprobarea expeditorilor cunoscuți

6.4.1.1.

Expeditorii cunoscuți trebuie să fie aprobați de autoritatea competentă.

Aprobarea ca expeditor cunoscut se acordă pentru un anumit punct de lucru.

6.4.1.2.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru trebuie să definească în programul său național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 responsabilitățile privind aplicarea următoarei proceduri pentru aprobarea expeditorilor cunoscuți:

(a)

Solicitantul trebuie să ceară aprobarea autorității competente a statului membru în care este amplasat punctul său de lucru.

Solicitantului i se va furniza „Ghidul pentru expeditorii cunoscuți” în conformitate cu apendicele 6-B.

(b)

Autoritatea competentă sau un validator independent care acționează în numele acesteia trebuie să efectueze o verificare la fața locului a punctelor de lucru indicate, pentru a evalua dacă solicitantul respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia.

Pentru a evalua dacă solicitantul respectă aceste cerințe, autoritatea competentă sau validatorul independent care acționează în numele acesteia trebuie să utilizeze „Lista de verificare pentru validarea expeditorilor cunoscuți” în conformitate cu apendicele 6-C. Această listă de verificare include o declarație-angajament care trebuie semnată de reprezentantul legal al solicitantului sau de către persoana responsabilă cu securitatea la punctul de lucru.

Autoritatea competentă sau validatorul independent care acționează în numele acesteia trebuie să țină cont de faptul că solicitantul este sau nu titularul unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93.

Odată completată lista de verificare pentru validare, informațiile conținute în aceasta trebuie tratate ca informații clasificate.

Declarația semnată rămâne în păstrarea autorității competente respective sau a validatorului independent care, la cererea autorității competente respective, pune declarația la dispoziția acesteia.

(c)

Dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) sunt satisfăcătoare, aceasta se asigură că detaliile necesare cu privire la expeditor se introduc în „Baza de date CE a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți” cel târziu în următoarea zi lucrătoare. La înregistrarea în baza de date, autoritatea competentă trebuie să atribuie fiecărui punct de lucru aprobat un cod alfanumeric unic de identificare, în formatul standard.

Dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) nu sunt satisfăcătoare, motivele sale trebuie notificate prompt entității care solicită aprobarea ca expeditor cunoscut.

(d)

Dacă un expeditor cunoscut a fost aprobat înainte de 29 aprilie 2010 pentru a asigura că au fost îndeplinite cerințele care fac obiectul punctului 6.4.2, acesta poate fi considerat expeditor cunoscut în sensul Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și al actelor de punere în aplicare a acestuia timp de maximum trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(e)

Un expeditor cunoscut nu trebuie să fie considerat ca fiind aprobat până când detaliile sale figurează în „Baza de date CE a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți”.

6.4.1.3.

Un expeditor cunoscut trebuie să desemneze cel puțin o persoană la fiecare punct de lucru responsabilă de aplicarea și supravegherea aplicării măsurilor de securitate în respectivul punct de lucru. Această persoană trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor.

6.4.1.4.

Un expeditor cunoscut trebuie să fie revalidat la intervale regulate care nu pot depăși cinci ani. Revalidarea trebuie să includă efectuarea unei verificări la fața locului pentru a se evalua dacă expeditorul cunoscut respectă în continuare cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia.

O inspecție efectuată în spațiile de lucru ale expeditorului cunoscut de către autoritatea competentă în conformitate cu programul său național de control al calității poate fi considerată drept verificare la fața locului, cu condiția ca aceasta să acopere toate zonele indicate în lista de verificare din apendicele 6-C.

6.4.1.5.

În cazul în care consideră că expeditorul cunoscut nu mai respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia, autoritatea competentă trebuie să-i retragă statutul de expeditor cunoscut pentru punctul (punctele) de lucru indicat(e).

Imediat după retragere și, în orice caz, în termen de 24 de ore, autoritatea competentă trebuie să se asigure că modificarea statutului de expeditor cunoscut este înregistrată în „Baza de date CE a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți”.

6.4.1.6.

Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica măsuri mai stricte în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, un expeditor cunoscut aprobat în conformitate cu punctul 6.4 trebuie să fie recunoscut în toate statele membre.

Expeditorii cunoscuți aprobați în conformitate cu punctul 6.4.1.2 litera (d) fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute la punctul 6.4 dintr-o decizie separată a Comisiei.

6.4.2.   Măsuri de securitate care trebuie aplicate de un expeditor cunoscut

6.4.2.1.

Un expeditor cunoscut trebuie să se asigure că:

(a)

la punctul de lucru sau în spațiile de lucru există un nivel de securitate suficient pentru a proteja mărfurile destinate transportului aerian identificabile și poșta destinată transportului aerian identificabilă împotriva intervențiilor neautorizate; și

(e)

toți membrii personalului care au acces la mărfurile destinate transportului aerian identificabile sau la poșta destinată transportului aerian identificabilă cărora le-au fost aplicate măsurile de securitate necesare au fost recrutați și pregătiți profesional în conformitate cu cerințele capitolului 11; și

(f)

în timpul producției, ambalării, depozitării, expedierii și/sau transportării, după caz, mărfurile destinate transportului aerian identificabile și poșta destinată transportului aerian identificabilă sunt protejate împotriva intervențiilor neautorizate sau a violării.

În cazul în care, dintr-un motiv oarecare, aceste măsuri de securitate nu au fost aplicate unei expedieri sau în cazul în care expedierea nu a fost realizată de expeditorul cunoscut pentru propriul său cont, expeditorul cunoscut trebuie să indice clar acest lucru agentului abilitat, astfel încât punctul 6.3.2.3 să poată fi aplicat.

6.4.2.2.

Expeditorul cunoscut trebuie să accepte că expedierile cărora nu le-au fost aplicate măsurile de securitate adecvate sunt supuse controlului de securitate în conformitate cu punctul 6.2.1.

6.5.   EXPEDITORII CU CONT

6.5.1.

Expeditorii cu cont trebuie să fie desemnați de un agent abilitat.

6.5.2.

Pentru a fi desemnat ca expeditor cu cont, trebuie aplicată următoarea procedură:

(a)

Agentul abilitat furnizează entității „Instrucțiunile de securitate a aviației pentru expeditorii cu cont” și „Declarația-angajament – expeditor cu cont” care figurează în apendicele 6-D. Aceste instrucțiuni și modelul acestei declarații sunt puse la dispoziția agentului abilitat de către autoritatea competentă a statului membru în care este amplasat punctul de lucru.

(b)

Entitatea prezintă agentului abilitat „Declarația-angajament – expeditor cu cont” care figurează în apendicele 6-D semnată, cu excepția cazului în care aceasta este titulara unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93.

Entitatea desemnează cel puțin o persoană responsabilă cu securitatea în spațiile sale de lucru și comunică agentului abilitat numele persoanei și datele de contact ale acesteia.

După caz, declarația semnată trebuie să rămână în păstrarea agentului abilitat și, la cerere, este pusă la dispoziția autorității competente respective.

În cazul în care este scutit de obligația de a completa o declarație de angajament pe baza unui certificat AEO, expeditorul cu cont trebuie să informeze agentul abilitat imediat ce nu mai este deținătorul unui astfel de certificat.

(c)

Agentul abilitat trebuie să efectueze o validare prin care să stabilească următoarele detalii ale expeditorului cu cont solicitant:

datele societății, inclusiv adresa autentică a sediului social; și

natura activităților comerciale; și

datele de contact, inclusiv cele ale persoanei sau persoanelor responsabile cu securitatea; și

codul unic de identificare (CUI) sau numărul de înregistrare al societății; și

în cazul în care se aplică exceptarea prevăzută la punctul 6.5.2 litera (b), numărul certificatului AEO.

(d)

Dacă agentul abilitat consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (b) și (c) sunt satisfăcătoare, acesta poate desemna entitatea respectivă ca expeditor cu cont.

6.5.3.

Agentul abilitat trebuie să păstreze o bază de date cu informațiile menționate la punctul 6.5.2 litera (c). Baza de date trebuie să fie disponibilă pentru inspecția autorității competente.

6.5.4.

Dacă nu există nicio activitate legată de mișcări de mărfuri sau poștă pe calea aerului în contul unui expeditor cu cont într-o perioadă de doi ani, statutul de expeditor cu cont al acestuia expiră.

6.5.5.

În cazul în care autoritatea competentă sau agentul abilitat nu mai are convingerea că expeditorul cu cont respectă instrucțiunile din apendicele 6-D, agentul abilitat trebuie să retragă imediat statutul de expeditor cu cont.

6.5.6.

În cazul în care, dintr-un motiv oarecare, măsurile de securitate indicate în „Instrucțiunile de securitate a aviației pentru expeditorii cu cont” nu au fost aplicate unei expedieri sau în cazul în care expedierea nu a fost realizată de expeditorul cu cont pentru propriul său cont, expeditorul cu cont trebuie să indice clar acest lucru agentului abilitat, astfel încât punctul 6.3.2.3 să poată fi aplicat.

6.6.   PROTECȚIA MĂRFURILOR ȘI A POȘTEI

6.6.1.   Protecția mărfurilor și a poștei în timpul transportului

6.6.1.1.

Pentru a se asigura că expedierile cărora le-au fost aplicate măsurile de securitate necesare sunt protejate împotriva intervențiilor neautorizate în timpul transportului:

(a)

expedierile trebuie ambalate sau sigilate de către agentul abilitat, expeditorul cunoscut sau expeditorul cu cont astfel încât să se asigure că orice violare a acestora ar fi vizibilă; și

(b)

compartimentul de mărfuri al vehiculului în care urmează să fie transportate expedierile trebuie să fie încuiat sau sigilat, iar vehiculele cu prelată trebuie să fie securizate cu corzi TIR astfel încât să se asigure că orice violare a acestora ar fi vizibilă, iar suprafața de încărcare a vehiculelor cu platformă plată trebuie să fie ținută sub observație; și fie

(c)

declarația transportatorului rutier de mărfuri prezentată în apendicele 6-E, trebuie să fie agreată de transportatorul rutier de mărfuri care efectuează transportul în numele agentului abilitat, expeditorului cunoscut sau expeditorului cu cont, cu excepția cazului în care însuși transportatorul rutier de mărfuri este aprobat ca agent abilitat.

Declarația semnată trebuie să rămână în păstrarea agentului abilitat, a expeditorului cunoscut sau a expeditorului cu cont pentru care transportatorul rutier de mărfuri furnizează serviciul de transport. La cerere, o copie a declarației semnate trebuie să fie pusă, de asemenea, la dispoziția agentului abilitat sau a transportatorului aerian care primește expedierea ori la dispoziția autorității competente respective; fie

(d)

transportatorul rutier de mărfuri trebuie să prezinte agentului abilitat, expeditorului cunoscut sau expeditorului cu cont pentru care acesta îi furnizează serviciul de transport dovada faptului că a fost certificat sau aprobat de o autoritate competentă.

Această dovadă trebuie să satisfacă cerințele din apendicele 6-E, iar copii ale acesteia trebuie să fie păstrate de respectivul agent abilitat, expeditor cunoscut sau expeditor cu cont. La cerere, o copie trebuie, de asemenea, să fie pusă la dispoziția agentului abilitat sau a transportatorului aerian care primește expedierea ori la dispoziția altei autorități competente.

6.6.1.2.

Punctul 6.6.1.1 literele (b), (c) și (d) nu se aplică în timpul transportului în zona de operațiuni aeriene.

6.6.2.   Protecția mărfurilor și a poștei în aeroporturi

6.6.2.1.

Expedierile de mărfuri și poștă care se află într-o parte critică trebuie să fie considerate ca fiind protejate împotriva intervențiilor neautorizate.

6.6.2.2.

Expedierile de mărfuri și poștă care se află într-o parte, alta decât o parte critică, trebuie să fie considerate ca fiind protejate împotriva intervențiilor neautorizate dacă:

(a)

sunt protejate fizic astfel încât să se prevină introducerea oricărui articol care ar putea fi utilizat într-un act de intervenție neautorizată; sau

(b)

nu sunt lăsate nesupravegheate, iar accesul este limitat la persoanele implicate în protecția și încărcarea mărfurilor și a poștei pe aeronavă.

APENDICELE 6-A

DECLARAȚIE-ANGAJAMENT – AGENT ABILITAT

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia,

subsemnatul declar că:

după câte știu, informațiile cuprinse în programul de securitate al societății sunt adevărate și corecte;

practicile și procedurile prevăzute în acest program de securitate vor fi aplicate și menținute la toate punctele de lucru incluse în program;

programul de securitate va fi actualizat și adaptat pentru a ține seama de toate modificările relevante aduse ulterior legislației CE, cu excepția cazului în care [numele societății] informează [numele autorității competente] că nu mai dorește să funcționeze ca agent abilitat;

[numele societății] va informa [numele autorității competente] în scris despre:

(a)

modificări minore aduse programului său de securitate, cum ar fi numele societății, numele și datele de contact ale persoanei responsabile cu securitatea, schimbarea persoanei care solicită accesul la „Baza de date CE a agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți”, cu promptitudine și cel târziu în termen de zece zile lucrătoare; și

(b)

modificări majore planificate, cum ar fi proceduri noi de control de securitate, lucrări de construcție majore care ar putea afecta conformitatea acesteia cu legislația CE relevantă sau modificarea punctului de lucru/adresei, cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de data începerii lor/modificării planificate;

în scopul asigurării conformității cu legislația CE relevantă, [numele societății] va coopera în totalitate în cadrul tuturor inspecțiilor, după cum i se solicită, și va acorda acces la toate documentele, conform solicitărilor formulate de inspectori;

[numele societății] va informa [numele autorității competente] despre orice încălcare gravă a normelor de securitate și despre orice circumstanță care ridică suspiciuni cu privire la securitatea mărfurilor/poștei destinate transportului aerian, în special despre orice tentativă de disimulare a unor articole interzise în interiorul expedierilor;

[numele societății] se va asigura că întregul personal relevant beneficiază de o pregătire corespunzătoare și este conștient de responsabilitățile în materie de securitate care îi revin în cadrul programului de securitate al societății; și

[numele societății] va informa [numele autorității competente] în cazul în care:

(a)

își încetează activitatea;

(b)

nu se mai ocupă de mărfurile/poșta destinate transportului aerian; sau

(c)

nu mai poate îndeplini cerințele legislației CE relevante.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate în prezenta.

Numele:

Funcția în cadrul societății:

Data:

Semnătura:

APENDICELE 6-B

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții privind îndrumările pentru expeditorii cunoscuți.

APENDICELE 6-C

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții privind lista de verificare pentru validarea expeditorilor cunoscuți.

APENDICELE 6-D

INSTRUCȚIUNI DE SECURITATE A AVIAȚIEI PENTRU

EXPEDITORII CU CONT

Prezentele instrucțiuni au fost elaborate pentru uzul dumneavoastră și pentru informarea personalului dumneavoastră implicat în pregătirea și controlul expedierilor de mărfuri/poștă destinate transportului aerian. Prezentele instrucțiuni vă sunt puse la dispoziție în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia.

Spațiile de lucru

Accesul la zonele în care mărfurile/poșta destinate transportului aerian identificabile sunt pregătite, împachetate și/sau depozitate trebuie să fie controlat pentru a se asigura că nicio persoană neautorizată nu are acces la expedieri.

Vizitatorii trebuie să fie însoțiți în permanență în zonele de pregătire, împachetare și/sau depozitare a expedierilor de mărfuri/poștă destinate transportului aerian identificabile sau să nu li se permită accesul în aceste zone.

Personalul

Integritatea întregului personal care se recrutează și care va avea acces la mărfurile/poșta destinate transportului aerian identificabile trebuie să fie verificată. Această verificare trebuie să includă cel puțin o verificare a identității (dacă este posibil cu ajutorul unei cărți de identitate, al unui permis de conducere sau pașaport, aceste documente conținând fotografia persoanei) și o verificare a CV-ului și/sau a recomandărilor furnizate.

Tuturor membrilor personalului care au acces la mărfurile/poșta destinate transportului aerian identificabile trebuie să li se aducă la cunoștință responsabilitățile în materie de securitate care le revin în conformitate cu prezentele instrucțiuni.

Responsabilul desemnat

Trebuie desemnată cel puțin o persoană responsabilă de aplicarea și controlul prezentelor instrucțiuni (responsabilul desemnat).

Integritatea expedierilor

Expedierile de mărfuri/poștă destinate transportului aerian nu trebuie să conțină niciun articol interzis, cu excepția cazului în care aceste articole au fost declarate în mod corespunzător și supuse legilor și reglementărilor aplicabile.

Expedierile de mărfuri/poștă destinate transportului aerian trebuie protejate împotriva intervențiilor neautorizate.

Expedierile de mărfuri/poștă destinate transportului aerian trebuie să fie împachetate în mod corespunzător și, dacă este posibil, să prezinte închidere cu elemente de probare a integrității.

Expedierile de mărfuri/poștă destinate transportului aerian trebuie să fie descrise în întregime în documentele de însoțire, împreună cu informațiile de adresare corecte.

Transportul

În cazul în care expeditorul cu cont este responsabil de transportul expedierilor de mărfuri/poștă destinate transportului aerian, aceste expedieri trebuie protejate împotriva intervențiilor neautorizate.

În cazul în care expeditorul cu cont utilizează un contractor:

(a)

expedierile trebuie sigilate înainte de efectuarea transportului; și

(b)

declarația transportatorului rutier de mărfuri, astfel cum este prezentată în apendicele 6-E, trebuie să fie agreată de transportatorul rutier de mărfuri care efectuează transportul în numele expeditorului cu cont.

Declarația semnată sau o copie a unui document echivalent eliberat de autoritatea competentă trebuie să fie păstrată de expeditorul cu cont.

Neregularități

Neregularitățile, constatate sau presupuse, legate de prezentele instrucțiuni trebuie raportate responsabilului desemnat. Responsabilul desemnat trebuie să ia măsurile corespunzătoare.

Expedieri provenite de la alte surse

Un expeditor cu cont poate remite unui agent abilitat expedieri care nu provin de la el însuși, dacă:

(a)

acestea sunt separate de expedierile proprii; și

(b)

originea lor este indicată clar pe expediere sau în documentele de însoțire.

Toate expedierile de acest fel trebuie supuse controlului de securitate înainte de încărcarea pe o aeronavă.

Inspecțiile neanunțate

Inspectorii de securitate a aviației aparținând autorității competente pot efectua inspecții neanunțate pentru a verifica conformitatea cu prezentele instrucțiuni. Inspectorii trebuie să poarte întotdeauna asupra lor o legitimație oficială, care trebuie prezentată la cerere atunci când se efectuează o inspecție în spațiile de lucru ale dumneavoastră. Legitimația trebuie să conțină numele și fotografia inspectorului.

Articolele interzise

Dispozitivele explozibile și incendiare asamblate nu trebuie să fie transportate în expedieri de mărfuri, cu excepția cazului în care sunt respectate în întregime toate normele de siguranță. Dispozitivele explozibile și incendiare, asamblate sau nu, nu trebuie să fie transportate în expedierile de poștă.

Declarația-angajament

„Declarația-angajament – expeditor cu cont” nu trebuie să fie semnată și transmisă agentului dacă societatea dumneavoastră este titulară a unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93.

Cu toate acestea, în cazul în care societatea dumneavoastră nu mai este titulară a unui certificat AEO, trebuie să informați imediat agentul abilitat. În acest caz, agentul abilitat vă va informa asupra modului în care se asigură statutul de expeditor cu cont.

DECLARAȚIE-ANGAJAMENT – EXPEDITOR CU CONT

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia,

subsemnatul declar că:

[numele societății] respectă prezentele „Instrucțiuni de securitate a aviației pentru expeditorii cu cont”;

[numele societății] se asigură că prezentele instrucțiuni sunt aduse la cunoștința personalului care are acces la mărfurile destinate transportului aerian/poșta destinată transportului aerian;

[numele societății] păstrează mărfurile destinate transportului aerian/poșta destinată transportului aerian în condiții de securitate până în momentul în care acestea sunt predate agentului abilitat;

[numele societății] acceptă faptul că expedierile pot face obiectul unor măsuri de securitate, inclusiv al controlului de securitate; și

[numele societății] este de acord cu inspecțiile neanunțate efectuate în spațiile sale de lucru de către autoritatea competentă a statului membru în care se situează, în scopul de a evalua dacă [numele societății] respectă prezentele instrucțiuni.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate în prezenta.

Numele:

Funcția în cadrul societății:

Data:

Semnătura:

APENDICELE 6-E

DECLARAȚIA TRANSPORTATORULUI RUTIER DE MĂRFURI

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia,

confirm că, la colectarea, transportul, depozitarea și livrarea mărfurilor/poștei destinate transportului aerian cărora le-au fost aplicate măsuri de securitate [în numele numele agentului abilitat/expeditorului cunoscut/expeditorului cu cont], vor fi respectate următoarele proceduri de securitate:

întregul personal care transportă mărfurile destinate transportului aerian/poșta destinată transportului aerian va fi beneficiat de pregătire de conștientizare în materie de securitate;

integritatea întregului personal care se recrutează și care are acces la mărfurile/poșta destinate transportului aerian va fi verificată. Această verificare trebuie să includă cel puțin o verificare a identității (dacă este posibil cu ajutorul unei cărți de identitate, al unui permis de conducere sau pașaport, aceste documente conținând fotografia persoanei) și o verificare a CV-ului și/sau a recomandărilor furnizate;

compartimentele de mărfuri ale vehiculelor vor fi sigilate sau încuiate. Vehiculele cu prelată vor fi securizate cu corzi TIR. Zonele de încărcare ale camioanelor cu platformă plată vor fi ținute sub observație atunci când se transportă mărfuri destinate transportului aerian;

imediat înainte de încărcare, compartimentul de mărfuri va fi examinat, iar integritatea acestei examinări va fi păstrată până la finalizarea operațiunii de încărcare;

fiecare șofer va avea asupra sa cartea de identitate, pașaportul, permisul de conducere sau un alt document conținând fotografia persoanei, eliberat sau recunoscut de autoritățile naționale;

șoferii nu vor face opriri neprevăzute între punctul de colectare și cel de livrare. În cazul în care acest lucru este inevitabil, șoferul va verifica, la întoarcere, securitatea încărcăturii și integritatea încuietorilor și/sau a sigiliilor. Dacă descoperă orice urmă de intervenție, șoferul își va notifica superiorul, iar mărfurile/poșta destinate transportului aerian nu vor fi livrate fără notificare la livrare;

transportul nu va fi subcontractat unui terț decât în cazul în care și respectivul terț a semnat un contract de transportator rutier de mărfuri cu [același nume sus-menționat al agentului abilitat/expeditorului cunoscut/expeditorului cu cont sau numele autorității competente care a aprobat sau certificat transportatorul rutier de mărfuri]; și

niciun alt serviciu (de exemplu, depozitarea) nu va fi subcontractat către orice altă parte, alta decât un agent abilitat sau o entitate certificată sau aprobată și inclusă pe o listă de către autoritatea competentă, pentru furnizarea acestor servicii.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate în prezenta.

Numele:

Funcția în cadrul societății:

Data:

Semnătura:

APENDICELE 6-F

MĂRFURILE ȘI POȘTA

ȚĂRI TERȚE RECUNOSCUTE A APLICA STANDARDE DE SECURITATE ECHIVALENTE CU STANDARDELE DE BAZĂ COMUNE

În ceea ce privește mărfurile și poșta, următoarele țări terțe sunt recunoscute a aplica standarde de securitate echivalente cu standardele de bază comune:

7.   POȘTA TRANSPORTATORULUI AERIAN ȘI MATERIALELE TRANSPORTATORULUI AERIAN

7.0.   DISPOZIȚII GENERALE

În lipsa unor dispoziții contrare sau cu excepția cazului în care implementarea măsurilor de securitate menționate, respectiv, în capitolele 4, 5 și 6 este asigurată de o autoritate, un operator aeroportuar, o entitate sau un alt transportator aerian, un transportator aerian trebuie să asigure implementarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol referitoare la poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului proprii.

7.1.   POȘTA TRANSPORTATORULUI AERIAN ȘI MATERIALELE TRANSPORTATORULUI AERIAN CARE URMEAZĂ SĂ FIE ÎNCĂRCATE PE O AERONAVĂ

7.1.1.

Înainte de a fi încărcate în cala unei aeronave, poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului aerian trebuie să fie supuse controlului de securitate și protejate în conformitate cu capitolul 5 sau să fie supuse unor măsuri de securitate și protejate în conformitate cu capitolul 6.

7.1.2.

Înainte de a fi încărcate în orice parte a unei aeronave diferită de cală, poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului aerian trebuie supuse controlului de securitate și protejate în conformitate cu prevederile privind bagajele de mână de la capitolul 4.

7.1.3.

Poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului aerian care urmează să fie încărcate pe o aeronavă fac de asemenea obiectul dispozițiile suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

7.2.   MATERIALE ALE TRANSPORTATORULUI AERIAN UTILIZATE PENTRU PROCESAREA PASAGERILOR ȘI A BAGAJELOR

7.2.1.

Materialele transportatorului aerian care sunt utilizate în scopul procesării pasagerilor și a bagajelor și care ar putea fi folosite pentru a compromite securitatea aviației trebuie să fie protejate sau ținute sub supraveghere, în vederea prevenirii accesului neautorizat.

Serviciile de autoînregistrare (self check-in) și opțiunile internet aplicabile a căror utilizare de către pasageri este permisă trebuie să fie considerate ca acces autorizat la astfel de materiale.

7.2.2.

Materialele scoase din uz care ar putea fi utilizate pentru a facilita accesul neautorizat sau pentru a introduce bagaje în zona de securitate cu acces restricționat sau într-o aeronavă trebuie distruse sau anulate.

7.2.3.

Sistemele de control al plecărilor și sistemele de înregistrare trebuie gestionate astfel încât să se împiedice accesul neautorizat.

Serviciile de autoînregistrare a căror utilizare de către pasageri este permisă trebuie să fie considerate ca acces autorizat la astfel de sisteme.

8.   PROVIZIILE DE BORD

8.0.   DISPOZIȚII GENERALE

8.0.1.

În lipsa unor dispoziții contrare, autoritatea, operatorul aeroportuar, transportatorul aerian sau entitatea responsabilă în conformitate cu programul național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 trebuie să asigure implementarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol.

8.0.2.

În sensul prezentului capitol, „provizii de bord” înseamnă toate obiectele destinate a fi luate la bordul unei aeronave pentru utilizarea, consumul sau achiziționarea de către pasageri sau echipaj în timpul unui zbor, altele decât:

(a)

bagajele de mână;

(b)

articolele transportate de alte persoane decât pasagerii; și

(c)

poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului aerian.

În sensul prezentului capitol, „furnizor abilitat de provizii de bord” înseamnă un furnizor ale cărui proceduri respectă norme și standarde comune de securitate la un nivel suficient pentru a i se permite livrarea proviziilor de bord direct la aeronavă.

În sensul prezentului capitol, „furnizor cunoscut de provizii de bord” înseamnă un furnizor ale cărui proceduri respectă norme și standarde comune de securitate la un nivel suficient pentru a i se permite livrarea proviziilor de bord la un transportator aerian sau la un furnizor abilitat, dar nu direct la aeronavă.

8.0.3.

Proviziile sunt considerate provizii de bord din momentul în care acestea sunt identificabile drept provizii care se iau la bordul unei aeronave pentru utilizarea, consumul sau achiziționarea de către pasageri sau echipaj în timpul unui zbor.

8.1.   MĂSURI DE SECURITATE

8.1.1.   Măsuri de securitate – dispoziții generale

8.1.1.1.

Proviziile de bord trebuie supuse controlului de securitate înainte de a fi introduse într-o zonă de securitate cu acces restricționat, cu excepția cazului în care:

(a)

proviziilor le-au fost aplicate măsurile de securitate necesare de către un transportator aerian care le livrează la propria aeronavă și proviziile au fost protejate de orice intervenție neautorizată din momentul aplicării acestor măsuri până la livrarea la aeronavă; sau

(b)

proviziilor le-au fost aplicate măsurile de securitate necesare de către un furnizor abilitat și proviziile au fost protejate de orice intervenție neautorizată din momentul aplicării acestor măsuri până la sosirea în zona de securitate cu acces restricționat sau, după caz, până la livrarea la transportatorul aerian sau la alt furnizor abilitat; sau

(c)

proviziilor le-au fost aplicate măsurile de securitate necesare de către un furnizor cunoscut și proviziile au fost protejate de orice intervenție neautorizată din momentul aplicării acestor măsuri până la livrarea la transportatorul aerian sau la furnizorul abilitat.

8.1.1.2.

Orice provizie de bord primită de la un furnizor abilitat sau un furnizor cunoscut care prezintă semne de violare sau despre care există motive să se creadă că nu a fost protejată împotriva intervențiilor neautorizate după aplicarea măsurilor de securitate trebuie să fie supusă controlului de securitate.

8.1.1.3.

Măsurile de securitate pentru proviziile de bord fac de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

8.1.2.   Controlul de securitate

8.1.2.1.

La efectuarea controlului de securitate al proviziilor de bord, mijloacele sau metoda utilizate trebuie să țină cont de natura proviziilor și să corespundă unui standard suficient pentru a asigura, în mod rezonabil, că niciun articol interzis nu este disimulat în interiorul proviziilor.

8.1.2.2.

Controlul de securitate al proviziilor de bord face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

8.1.3.   Aprobarea furnizorilor abilitați

8.1.3.1.

Furnizorii abilitați trebuie să fie aprobați de autoritatea competentă.

Aprobarea ca furnizor abilitat se acordă pentru un anumit punct de lucru.

Orice entitate care asigură aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctul 8.1.5 și furnizează provizii de bord direct la aeronave trebuie să fie aprobată ca furnizor abilitat. Această prevedere nu se aplică în cazul unui transportator aerian care aplică el însuși aceste măsuri de securitate și livrează provizii doar la aeronava proprie.

8.1.3.2.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru trebuie să definească în programul său național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 responsabilitățile privind implementarea următoarei proceduri pentru aprobarea furnizorilor abilitați:

(a)

Entitatea trebuie să solicite aprobarea autorității competente a statului membru în care este amplasat punctul său de lucru pentru a i se acorda statutul de furnizor abilitat.

Solicitantul trebuie să prezinte respectivei autorități competente un program de securitate. Programul trebuie să descrie metodele și procedurile de urmat de către furnizor pentru a se conforma cerințelor de la punctul 8.1.5. Programul trebuie să descrie și modul în care conformitatea cu aceste metode și proceduri urmează să fie monitorizată de către furnizorul însuși.

Solicitantul trebuie, de asemenea, să prezinte „Declarația-angajament – furnizor abilitat de provizii de bord” astfel cum este prezentată în apendicele 8-A. Această declarație trebuie să fie semnată de reprezentantul legal sau de către persoana responsabilă cu securitatea.

Declarația semnată rămâne în păstrarea autorității competente respective.

(b)

Autoritatea competentă sau un validator independent care acționează în numele acesteia trebuie să examineze programul de securitate și apoi să efectueze o verificare la fața locului a punctelor de lucru indicate, pentru a evalua dacă solicitantul se conformează cerințelor de la punctul 8.1.5.

(c)

Dacă autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în temeiul literelor (a) și (b) sunt satisfăcătoare, aceasta poate aproba furnizorul ca furnizor abilitat pentru punctele de lucru indicate. Dacă autoritatea competentă consideră că aceste informații nu sunt satisfăcătoare, motivele sale trebuie notificate prompt entității care solicită aprobarea ca furnizor abilitat.

8.1.3.3.

Un furnizor abilitat trebuie să fie revalidat la intervale regulate care nu pot depăși cinci ani. Revalidarea trebuie să includă efectuarea unei verificări la fața locului pentru a se evalua dacă furnizorul abilitat se conformează în continuare cerințele de la punctul 8.1.5.

O inspecție efectuată în spațiile de lucru ale furnizorului abilitat de către autoritatea competentă în conformitate cu programul său național de control al calității poate fi considerată drept verificare la fața locului, cu condiția ca aceasta să acopere toate cerințele de la punctul 8.1.5.

8.1.3.4.

În cazul în care consideră că furnizorul abilitat nu mai respectă cerințele de la punctul 8.1.5, autoritatea competentă trebuie să-i retragă statutul de furnizor abilitat pentru punctele de lucru indicate.

8.1.3.5.

Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica măsuri mai stricte în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, un furnizor abilitat aprobat în conformitate cu punctul 8.1.3 trebuie să fie recunoscut în toate statele membre.

8.1.4.   Desemnarea furnizorilor cunoscuți

8.1.4.1.

Orice entitate care asigură aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctul 8.1.5.1 și furnizează provizii de bord, dar nu direct la aeronave, trebuie să fie desemnată drept furnizor cunoscut de către societatea căreia îi livrează proviziile. Această prevedere nu se aplică în cazul unui furnizor abilitat.

8.1.4.2.

Pentru a fi desemnată drept furnizor cunoscut, entitatea trebuie să transmită „Declarația-angajament – furnizor cunoscut de provizii de bord”, astfel cum este prezentată în apendicele 8-B, fiecărei societăți căreia îi livrează proviziile. Această declarație trebuie semnată de reprezentantul legal sau de către persoana responsabilă cu securitatea.

Declarația semnată rămâne în păstrarea societății căreia furnizorul cunoscut îi livrează proviziile, ca modalitate de validare.

8.1.4.3.

În cazul în care nu se face nicio livrare într-o perioadă de doi ani, statutul de furnizor cunoscut expiră.

8.1.4.4.

În cazul în care autoritatea competentă sau societatea căreia furnizorul cunoscut îi livrează proviziile nu mai are convingerea că furnizorul cunoscut respectă cerințele de la punctul 8.1.5.1, societatea respectivă trebuie să retragă statutul de furnizor cunoscut.

8.1.5.   Măsuri de securitate care trebuie aplicate de transportatorii aerieni, furnizorii abilitați și furnizorii cunoscuți

8.1.5.1.

Un transportator aerian, un furnizor abilitat și un furnizor cunoscut de provizii de bord trebuie:

(a)

să numească o persoană responsabilă cu securitatea în cadrul societății; și

(b)

să se asigure că persoanele care au acces la proviziile de bord beneficiază de pregătire de conștientizare în materie de securitate înainte de a li se acorda acces la aceste provizii; și

(c)

să nu permită accesul neautorizat la propriile spații de lucru și provizii de bord; și

(d)

să asigure, în mod rezonabil, că niciun articol interzis nu este disimulat în proviziile de bord; și

(e)

să aplice sigilii cu elemente de probare a inviolabilității tuturor vehiculelor și/sau containerelor folosite pentru transportul proviziilor de bord ori să le protejeze fizic.

Litera (e) nu se aplică în timpul transportului în zona de operațiuni aeriene.

8.1.5.2.

Măsurile de securitate care trebuie să fie aplicate de un transportator aerian și de un furnizor abilitat fac de asemenea obiectul prevederilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

8.2.   PROTECȚIA PROVIZIILOR DE BORD

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind protecția proviziilor de bord.

APENDICELE 8-A

DECLARAȚIE-ANGAJAMENT

FURNIZOR ABILITAT DE PROVIZII DE BORD

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia,

subsemnatul declar că:

după câte știu, informațiile cuprinse în programul de securitate al societății sunt adevărate și corecte;

practicile și procedurile prevăzute în acest program de securitate vor fi implementate și menținute la toate punctele de lucru incluse în program;

programul de securitate va fi actualizat și adaptat pentru a ține seama de toate modificările relevante aduse ulterior legislației CE, cu excepția cazului în care [numele societății] informează [numele autorității competente] că nu mai dorește să furnizeze provizii de bord direct la aeronave (și, prin urmare, nu mai dorește să funcționeze ca furnizor abilitat);

[numele societății] va informa [numele autorității competente] în scris cu despre:

(a)

modificări minore aduse programului său de securitate, cum ar fi numele societății, numele și datele de contact ale persoanei responsabile cu securitatea, cu promptitudine, dar cel târziu în termen de zece zile lucrătoare; și

(b)

modificări majore planificate, cum ar fi proceduri noi de control de securitate, lucrări de construcție majore care ar putea afecta conformitatea acesteia cu legislația CE relevantă sau modificarea punctului de lucru/adresei, cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de data începerii lor/modificării planificate;

în scopul asigurării conformității cu legislația CE relevantă, [numele societății] va coopera în totalitate în cadrul tuturor inspecțiilor, după cum i se solicită, și va acorda acces la toate documentele, conform solicitărilor formulate de inspectori;

[numele societății] va informa [numele autorității competente] despre orice încălcare gravă a normelor de securitate și despre orice circumstanță care ridică suspiciuni cu privire la proviziile de bord, în special despre orice tentativă de disimulare a unor articole interzise în provizii;

[numele societății] se va asigura că întregul personal relevant beneficiază de o pregătire corespunzătoare este conștient de responsabilitățile în materie de securitate care îi revin în cadrul programului de securitate al societății; și

[numele societății] va informa [numele autorității competente] în cazul în care:

(a)

își încetează activitatea;

(b)

nu mai furnizează provizii de bord direct la aeronave; sau

(c)

nu mai poate îndeplini cerințele legislației CE relevante.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate în prezenta.

Numele:

Funcția în cadrul societății:

Data:

Semnătura:

APENDICELE 8-B

DECLARAȚIE-ANGAJAMENT

FURNIZOR CUNOSCUT DE PROVIZII DE BORD

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia,

subsemnatul declar că:

[numele societății] respectă cerințele legislației CE;

în scopul asigurării conformității cu legislația CE relevantă, [numele societății] va coopera în totalitate în cadrul tuturor inspecțiilor, după cum i se solicită, și va acorda acces la toate documentele, conform solicitărilor formulate de inspectori;

[numele societății] va informa [numele transportatorului aerian sau al furnizorului abilitat căruia îi furnizează provizii de bord] despre orice încălcare gravă a normelor de securitate și despre orice circumstanță care ridică suspiciuni cu privire la proviziile de bord, în special despre orice tentativă de disimulare a unor articole interzise în provizii;

[numele societății] se va asigura că întregul personal cu atribuții în domeniu beneficiază de o pregătire corespunzătoare și este conștient de responsabilitățile în materie de securitate; și

[numele societății] va informa [numele transportatorului aerian sau al furnizorului abilitat căruia îi furnizează provizii de bord] în cazul în care:

(a)

își încetează activitatea; sau

(b)

nu mai poate îndeplini cerințele legislației CE relevante.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate în prezenta.

Numele:

Funcția în cadrul societății:

Data:

Semnătura:

9.   PROVIZIILE DE AEROPORT

9.0.   DISPOZIȚII GENERALE

9.0.1.

În lipsa unor dispoziții contrare sau cu excepția cazului în care efectuarea controlului de securitate este asigurată de o autoritate sau o entitate, operatorul aeroportuar trebuie să asigure implementarea măsurilor prevăzute în prezentul capitol.

9.0.2.

În sensul prezentului capitol:

(a)

„provizii de aeroport” înseamnă toate articolele care urmează să fie vândute, folosite sau puse la dispoziție în orice scop sau pentru orice activitate în zonele de securitate cu acces restricționat ale aeroporturilor;

(b)

„furnizor cunoscut de provizii de aeroport” înseamnă un furnizor ale cărui proceduri respectă norme și standarde comune de securitate la un nivel suficient pentru a i se permite livrarea proviziilor de aeroport în zone de securitate cu acces restricționat.

9.0.3.

Proviziile sunt considerate provizii de aeroport din momentul în care acestea sunt identificabile drept provizii care urmează să fie vândute, folosite sau puse la dispoziție în zonele de securitate cu acces restricționat ale aeroporturilor.

9.1.   MĂSURI DE SECURITATE

9.1.1.   Măsuri de securitate – dispoziții generale

9.1.1.1.

Proviziile de aeroport trebuie să fie supuse controlului de securitate înainte de a se permite introducerea acestora în zone de securitate cu acces restricționat, cu excepția cazului în care proviziilor le-au fost aplicate măsuri de securitate de către un furnizor cunoscut și proviziile au fost protejate de orice intervenție neautorizată din momentul aplicării acestor măsuri până la introducerea lor în zona de securitate cu acces restricționat.

9.1.1.2.

Proviziile de aeroport care provin din zone de securitate cu acces restricționat pot fi exceptate de la aceste măsuri de securitate.

9.1.1.3.

Orice provizie de aeroport primită de la un furnizor cunoscut, care prezintă semne de violare sau despre care există motive să se creadă că nu a fost protejată împotriva intervențiilor neautorizate din momentul în care respectivele măsuri au fost aplicate, trebuie să fie supusă controlului de securitate.

9.1.1.4.

La livrarea la punctul de vânzare din zona de securitate cu acces restricționat, personalul punctului de vânzare trebuie să efectueze un control vizual al proviziilor de aeroport pentru a se asigura că nu există semne de violare.

9.1.2.   Controlul de securitate

9.1.2.1.

La efectuarea controlului de securitate al proviziilor de aeroport, mijloacele sau metoda utilizată trebuie să țină cont de natura respectivelor provizii și să corespundă unui standard suficient de înalt pentru a asigura, în mod rezonabil, că niciun articol interzis nu este disimulat în provizii.

9.1.2.2.

Controlul de securitate al proviziilor de aeroport face de asemenea obiectul dispozițiilor suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

9.1.3.   Desemnarea furnizorilor cunoscuți

9.1.3.1.

Orice entitate care asigură aplicarea măsurilor de securitate menționate la punctul 9.1.4 și furnizează provizii de aeroport trebuie să fie desemnată drept furnizor cunoscut de către operatorul aeroportuar.

9.1.3.2.

Pentru a fi desemnată drept furnizor cunoscut, entitatea trebuie să transmită operatorului aeroportuar „Declarația-angajament – furnizor cunoscut de provizii de aeroport” astfel cum este prezentată în apendicele 9-A. Această declarație trebuie semnată de reprezentantul legal sau de către persoana responsabilă cu securitatea.

Declarația semnată trebuie să rămână în păstrarea operatorului aeroportuar ca modalitate de validare.

9.1.3.3.

În cazul în care nu se face nicio livrare într-o perioadă de doi ani, statutul de furnizor cunoscut expiră.

9.1.3.4.

În cazul în care autoritatea competentă sau operatorul aeroportuar nu mai are convingerea că furnizorul cunoscut respectă cerințele de la punctul 9.1.4, respectivul operator aeroportuar trebuie să retragă statutul de furnizor cunoscut.

9.1.4.   Măsuri de securitate care trebuie aplicate de un furnizor cunoscut

Un furnizor cunoscut de provizii de aeroport trebuie:

(a)

să numească o persoană responsabilă cu securitatea în cadrul societății; și

(b)

să se asigure că persoanele care au acces la proviziile de aeroport beneficiază de pregătire de conștientizare în materie de securitate înainte de a li se permite accesul la aceste provizii; și

(c)

să nu permită accesul neautorizat la propriile spații de lucru și provizii de aeroport; și

(d)

să asigure, în mod rezonabil, că niciun articol interzis nu este disimulat în proviziile de aeroport; și

(f)

să aplice sigilii cu elemente de probare a inviolabilității tuturor vehiculelor și/sau containerelor folosite pentru transportul proviziilor de aeroport ori să le protejeze fizic.

9.2.   PROTECȚIA PROVIZIILOR DE AEROPORT

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind protecția proviziilor de aeroport.

APENDICELE 9-A

DECLARAȚIE-ANGAJAMENT

FURNIZOR CUNOSCUT DE PROVIZII DE AEROPORT

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile și cu actele de punere în aplicare a acestuia,

subsemnatul declar că:

[numele societății] respectă cerințele legislației CE;

în scopul asigurării conformității cu legislația CE relevantă, [numele societății] va coopera în totalitate în cadrul tuturor inspecțiilor, după cum i se solicită, și va acorda acces la toate documentele, conform solicitărilor formulate de inspectori;

[numele societății] va informa [numele autorității competente și al operatorului aeroportuar] despre orice încălcare gravă a normelor de securitate și despre orice circumstanță care ridică suspiciuni cu privire la proviziile de aeroport, în special despre orice tentativă de disimulare a unor articole interzise în provizii;

[numele societății] se va asigura că întregul personal cu atribuții în domeniu beneficiază de o pregătire corespunzătoare și este conștient de responsabilitățile în materie de securitate; și

[numele societății] va informa [numele operatorului aeroportuar] în cazul în care:

(a)

își încetează activitatea; sau

(b)

nu mai poate îndeplini cerințele legislației CE relevante.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate în prezenta.

Numele:

Funcția în cadrul societății:

Data:

Semnătura:

10.   MĂSURILE DE SECURITATE ÎN ZBOR

Nu există dispoziții în prezentul regulament.

11.   RECRUTAREA ȘI PREGĂTIREA PERSONALULUI

11.0.   DISPOZIȚII GENERALE

11.0.1.

Autoritatea, operatorul aeroportuar, transportatorul aerian sau entitatea care încadrează persoane ce aplică sau sunt responsabile de aplicarea măsurilor de care este însăși responsabilă în conformitate cu programul național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 trebuie să se asigure că aceste persoane respectă standardele prevăzute în prezentul capitol.

11.0.2.

În sensul prezentului capitol, „certificare” înseamnă o evaluare și confirmare oficială de către autoritatea competentă sau în numele acesteia, prin care se arată că o persoană a absolvit cu succes cursuri de pregătire în domeniu și că respectiva persoană deține competențele necesare pentru a îndeplini funcțiile atribuite la un nivel acceptabil.

11.0.3.

În sensul prezentului capitol, un „stat de rezidență” înseamnă orice țară în care o persoană a fost rezidentă neîntrerupt timp de cel puțin șase luni, iar o „lacună” în evidențele privind studiile sau experiența de muncă înseamnă orice lacună mai mare de 28 de zile.

11.0.4.

Competențele dobândite de o persoană înainte de recrutare pot fi luate în considerare la evaluarea nevoilor în materie de pregătire în temeiul prezentei secțiuni.

11.1.   RECRUTAREA

11.1.1.

Persoanele recrutate pentru a aplica sau pentru a fi responsabile de aplicarea controlului de securitate, controlului accesului sau a altor măsuri de securitate într-o zonă de securitate cu acces restricționat trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor.

11.1.2.

Persoanele recrutate pentru a aplica sau pentru a fi responsabile de aplicarea controlului de securitate, controlului accesului sau a altor măsuri de securitate într-o altă parte decât o zonă de securitate cu acces restricționat trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor sau printr-o verificare înainte de angajare. În lipsa unor dispoziții contrare ale prezentului regulament, necesitatea efectuării fie a unei verificări a antecedentelor, fie a unei verificări înainte de angajare trebuie să fie stabilită de autoritatea competentă în conformitate cu normele naționale aplicabile.

11.1.3.

În conformitate cu normele comunitare și naționale, o verificare a antecedentelor trebuie, cel puțin:

(a)

să stabilească identitatea persoanei pe baza documentelor doveditoare;

(b)

să acopere cazierul judiciar din toate statele de rezidență din precedenții cinci ani, cel puțin; și

(c)

să acopere experiența de muncă, studiile și orice lacună din precedenții cinci ani, cel puțin.

11.1.4.

În conformitate cu normele comunitare și naționale, o verificare înainte de angajare trebuie, cel puțin:

(a)

să stabilească identitatea persoanei pe baza documentelor doveditoare;

(b)

să acopere experiența de muncă, studiile și orice lacună din precedenții cinci ani, cel puțin; și

(c)

să impună persoanei semnarea unei declarații prin care să ofere detalii cu privire la orice antecedente penale înregistrate în toate statele de rezidență în precedenții cinci ani, cel puțin.

11.1.5.

Verificarea antecedentelor sau verificarea înainte de angajare trebuie să fie încheiată înainte ca persoana în cauză să participe la orice curs de pregătire în domeniul securității care presupune accesul la informații care nu sunt disponibile publicului.

11.1.6.

Procesul de recrutare a tuturor persoanelor recrutate în conformitate cu punctele 11.1.1 și 11.1.2 trebuie să includă cel puțin depunerea unei cereri de angajare, în formă scrisă, și un interviu menite să ofere o evaluare inițială a capacităților și aptitudinilor.

11.1.7.

Persoanele recrutate pentru a aplica măsuri de securitate trebuie să aibă capacitățile și aptitudinile fizice și mentale necesare pentru a executa cu eficacitate sarcinile care le sunt atribuite, fiind necesar să li se aducă la cunoștință natura acestor cerințe de la începutul procesului de recrutare.

Capacitățile și aptitudinile respective trebuie să fie evaluate în timpul procesului de recrutare și înainte de finalizarea oricărei perioade de probă.

11.1.8.

Dosarele de recrutare, inclusiv rezultatele tuturor testelor de evaluare, trebuie să fie păstrate pentru toate persoanele recrutate în conformitate cu punctele 11.1.1 și 11.1.2, cel puțin pe durata contractului acestora.

11.2.   PREGĂTIREA

11.2.1.   Obligații generale privind pregătirea

11.2.1.1.

Persoanele trebuie să fi absolvit cu succes cursuri relevante de pregătire în domeniu înainte de a fi autorizate să aplice măsuri de securitate fără a fi supravegheate.

11.2.1.2.

Pregătirea persoanelor care execută sarcinile enumerate la punctele 11.2.3.1-11.2.3.5 și la punctul 11.2.4 trebuie să includă elemente teoretice, practice și de pregătire la locul de muncă.

11.2.1.3.

Conținutul cursurilor trebuie să fie stabilit sau aprobat de autoritatea competentă înainte ca:

(a)

un instructor să predea orice curs de pregătire necesar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și al actelor de punere în aplicare a acestuia; sau

(b)

un curs de pregătire pe calculator este utilizat în vederea respectării cerințelor Regulamentului (CE) nr. 300/2008 și ale actelor de punere în aplicare a acestuia.

Cursurile de pregătire pe calculator pot fi utilizate cu sau fără ajutorul unui instructor sau preparator.

11.2.1.4.

Dosarele de pregătire (evidențele cursurilor de pregătire) trebuie să fie păstrate pentru toate persoanele care au beneficiat de pregătire, cel puțin pe durata contractului lor.

11.2.2.   Pregătirea de bază

Pregătirea de bază a persoanelor care execută sarcinile enumerate la punctele 11.2.3.1, 11.2.3.4 și 11.2.3.5, precum și la punctele 11.2.4, 11.2.5 și 11.5 trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor actuale;

(b)

cunoașterea cadrului juridic al securității aviației;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate;

(d)

cunoașterea procedurilor de control al accesului;

(e)

cunoașterea sistemelor de legitimații și permise de acces folosite la aeroport;

(f)

cunoașterea procedurilor de somare a persoanelor, precum și a circumstanțelor în care trebuie să se recurgă la somarea sau raportarea persoanelor;

(g)

cunoașterea procedurilor de raportare;

(h)

capacitatea de a identifica articole interzise;

(i)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în cazul unor incidente de securitate;

(j)

cunoașterea modului în care comportamentul și reacțiile umane pot afecta rezultatele în materie de securitate; și

(k)

capacitatea de a comunica clar și cu încredere.

11.2.3.   Pregătire specifică locului de muncă pentru persoanele care aplică măsuri de securitate

11.2.3.1.

Pregătire specifică locului de muncă a persoanelor care efectuează controlul de securitate al persoanelor, al bagajelor de mână, al articolelor transportate și al bagajelor de cală trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

înțelegerea configurației punctului de control de securitate și a procesului de control de securitate;

(b)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise;

(c)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(d)

cunoașterea capabilităților și a limitelor echipamentelor de securitate sau a metodelor de control de securitate utilizate;

(e)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență;

și, în cazul în care sarcinile atribuite persoanei impun acest lucru:

(f)

abilități de comunicare interpersonală, în special în ceea ce privește abordarea diferențelor culturale și a pasagerilor potențial perturbatori;

(g)

cunoașterea tehnicilor de control manual;

(h)

capacitatea de a efectua controalele manuale la un standard suficient pentru a asigura, în mod rezonabil, detectarea articolelor interzise disimulate;

(i)

cunoașterea cazurilor de exceptare de la controlul de securitate și a procedurilor speciale de securitate;

(j)

capacitatea de a lucra cu echipamentele de securitate utilizate;

(k)

capacitatea de a interpreta corect imaginile afișate de echipamentele de securitate; și

(l)

cunoașterea cerințelor privind protecția bagajelor de cală.

11.2.3.2.

Pregătirea persoanelor care efectuează controlul de securitate al mărfurilor și poștei trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarele competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor actuale;

(b)

conștientizarea cu privire la cerințele legale aplicabile;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate de-a lungul lanțului de aprovizionare;

(d)

capacitatea de a identifica articole interzise;

(e)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(f)

cunoașterea capabilităților și a limitelor echipamentelor de securitate sau a metodelor de control de securitate utilizate;

(g)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise;

(h)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență;

(i)

cunoașterea cerințelor privind protecția mărfurilor și a poștei;

și, în cazul în care sarcinile atribuite persoanei impun acest lucru:

(j)

cunoașterea cerințelor privind controlul de securitate al mărfurilor și poștei, inclusiv a exceptărilor și a procedurilor speciale de securitate;

(k)

cunoașterea metodelor de control de securitate adecvate pentru diferite tipuri de mărfuri și poștă;

(l)

cunoașterea tehnicilor de control manual;

(m)

capacitatea de a efectua controalele manuale la un standard suficient pentru a asigura, în mod rezonabil, detectarea articolelor interzise disimulate;

(n)

capacitatea de a lucra cu echipamentele de securitate utilizate;

(o)

capacitatea de a interpreta corect imaginile afișate de echipamentele de securitate; și

(p)

cunoașterea cerințelor privind transportul.

11.2.3.3.

Pregătirea persoanelor care efectuează controlul de securitate al poștei și mărfurilor transportatorului aerian, al proviziilor de bord și al proviziilor de aeroport trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor actuale;

(b)

conștientizarea cu privire la cerințele legale aplicabile;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate de-a lungul lanțului de aprovizionare;

(d)

capacitatea de a identifica articole interzise;

(e)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(f)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise;

(g)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență;

(h)

cunoașterea capabilităților și a limitelor echipamentelor de securitate sau a metodelor de control de securitate utilizate;

și, în cazul în care sarcinile atribuite persoanei impun acest lucru:

(i)

cunoașterea tehnicilor de control manual;

(j)

capacitatea de a efectua controalele manuale la un standard suficient pentru a asigura, în mod rezonabil, detectarea articolelor interzise disimulate;

(k)

capacitatea de a lucra cu echipamentele de securitate utilizate;

(l)

capacitatea de a interpreta corect imaginile afișate de echipamentele de securitate; și

(m)

cunoașterea cerințelor privind transportul.

11.2.3.4.

Pregătirea specifică a persoanelor care efectuează examinarea vehiculelor trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea cerințelor legale privind examinarea vehiculelor, inclusiv a exceptărilor și a procedurilor speciale de securitate;

(b)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(c)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise;

(d)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență;

(e)

cunoașterea tehnicilor de examinare a vehiculelor; și

(f)

capacitatea de a efectua examinări ale vehiculelor la un standard suficient pentru a asigura, în mod rezonabil, detectarea articolelor interzise disimulate.

11.2.3.5.

Pregătirea specifică a persoanelor care efectuează controlul accesului la un aeroport, precum și activități de supraveghere și de patrulare trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea cerințelor legale privind controlul accesului, inclusiv a exceptărilor și a procedurilor speciale de securitate;

(b)

cunoașterea sistemelor de control al accesului folosite în aeroport;

(c)

cunoașterea autorizațiilor, inclusiv a legitimațiilor și a permiselor de acces pentru vehicule, care permit accesul în zonele de operațiuni aeriene, precum și capacitatea de a identifica respectivele autorizații;

(d)

cunoașterea procedurilor de patrulare și de somare a persoanelor, precum și a circumstanțelor în care trebuie să se recurgă la somarea sau raportarea persoanelor;

(e)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(f)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență; și

(g)

abilități de comunicare interpersonală, în special în ceea ce privește abordarea diferențelor culturale și a pasagerilor potențial perturbatori.

11.2.3.6.

Pregătirea persoanelor care efectuează examinarea de securitate a aeronavelor trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea cerințelor legale privind examinarea de securitate a aeronavelor;

(b)

cunoașterea configurației tipului (tipurilor) de aeronavă (aeronave) pe care persoana trebuie să le supună examinării de securitate a aeronavelor;

(c)

capacitatea de a identifica articole interzise;

(d)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(e)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise; și

(f)

capacitatea de a efectua examinări de securitate ale aeronavelor la un standard suficient pentru a asigura, în mod rezonabil, detectarea articolelor interzise disimulate.

11.2.3.7.

Pregătirea persoanelor care asigură protecția aeronavelor trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea modului în care se protejează aeronavele și se împiedică accesul neautorizat la acestea;

(b)

cunoașterea procedurilor de sigilare a aeronavelor, dacă este cazul;

(c)

cunoașterea sistemelor de legitimații și permise de acces folosite în aeroport;

(d)

cunoașterea procedurilor de somare a persoanelor, precum și a circumstanțelor în care trebuie să se recurgă la somarea sau raportarea persoanelor; și

(e)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență.

11.2.3.8.

Pregătirea persoanelor care asigură concordanța dintre bagaje și pasageri trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor din prezent;

(b)

conștientizarea cu privire la cerințele legale aplicabile;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate;

(d)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(e)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență;

(f)

cunoașterea cerințelor și tehnicilor de stabilire a concordanței dintre bagaje și pasageri; și

(g)

cunoașterea cerințelor privind protecția materialelor transportatorului aerian folosite în scopul procesării pasagerilor și a bagajelor.

11.2.3.9.

Pregătirea persoanelor care aplică măsuri de securitate pentru mărfuri și poștă, altele decât controlul de securitate, sau care au acces la mărfurile destinate transportului aerian identificabile sau la poșta destinată transportului aerian identificabilă trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor actuale;

(b)

cunoașterea cerințelor legale aplicabile;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate de-a lungul lanțului de aprovizionare;

(d)

cunoașterea procedurilor de somare a persoanelor, precum și a circumstanțelor în care trebuie să se recurgă la somarea sau raportarea persoanelor;

(e)

cunoașterea procedurilor de raportare;

(f)

capacitatea de a identifica articole interzise;

(g)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(h)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise;

(i)

cunoașterea cerințelor privind protecția mărfurilor și a poștei; și

(j)

cunoașterea cerințelor privind transportul, dacă este cazul.

11.2.3.10.

Pregătirea persoanelor care aplică măsuri de securitate pentru poșta și materialele transportatorului aerian, pentru proviziile de bord și proviziile de aeroport trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor actuale;

(b)

cunoașterea cerințelor legale aplicabile;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate;

(d)

cunoașterea procedurilor de somare a persoanelor, precum și a circumstanțelor în care trebuie să se recurgă la somarea sau raportarea persoanelor;

(e)

cunoașterea procedurilor de raportare;

(f)

capacitatea de a identifica articole interzise;

(g)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(h)

cunoașterea modului în care pot fi disimulate articolele interzise;

(i)

cunoașterea cerințelor privind protecția poștei și materialelor transportatorului aerian, a proviziilor de bord și a proviziilor de aeroport, după caz; și

(j)

cunoașterea cerințelor privind transportul, dacă este cazul.

11.2.4.   Pregătirea specifică pentru persoanele care supraveghează direct persoanele care aplică măsuri de securitate (supraveghetori)

Pregătirea specifică a supraveghetorilor trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe, în plus față de competențele persoanelor care urmează să fie supravegheate:

(a)

cunoașterea cerințelor legale aplicabile și a modului în care trebuie respectate;

(b)

cunoașterea sarcinilor de supraveghere;

(c)

cunoștințe legate de controlul intern al calității;

(d)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în momentul detectării unor articole interzise;

(e)

cunoașterea procedurilor de răspuns la situații de urgență;

(f)

capacitatea de a oferi îndrumări și pregătire la locul de muncă, precum și de a motiva alte persoane;

și, în cazul în care sarcinile atribuite persoanei impun acest lucru:

(g)

cunoștințe legate de gestionarea conflictelor; și

(h)

cunoașterea capabilităților și a limitelor echipamentelor de securitate sau a metodelor de control de securitate utilizate.

11.2.5.   Pregătirea specifică pentru persoanele cu responsabilități generale la nivel național sau local legate de asigurarea că un program de securitate și implementarea acestuia respectă prevederile legale (manageri de securitate)

Pregătirea specifică a managerilor de securitate trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea cerințelor legale aplicabile și a modului în care acestea trebuie să fie respectate;

(b)

cunoștințe legate de controlul intern, național, comunitar și internațional al calității;

(c)

capacitatea de a motiva alte persoane;

(d)

cunoașterea capabilităților și a limitelor echipamentelor de securitate sau a metodelor de control de securitate utilizate.

11.2.6.   Pregătirea persoanelor, altele decât pasagerii, care solicită acces neînsoțit în zone de securitate cu acces restricționat

11.2.6.1.

Persoanele, altele decât pasagerii, care solicită acces neînsoțit în zone de securitate cu acces restricționat și care nu fac obiectul punctelor 11.2.3-11.2.5 și 11.5 trebuie să beneficieze de o pregătire de conștientizare în materie de securitate înainte de a li se emite o autorizație care acordă acces neînsoțit în zone de securitate cu acces restricționat.

11.2.6.2.

Pregătirea de conștientizare în materie de securitate trebuie să aibă ca rezultat dobândirea următoarelor competențe:

(a)

cunoașterea actelor precedente de intervenție ilicită în domeniul aviației civile, a actelor teroriste și a amenințărilor actuale;

(b)

conștientizarea cu privire la cerințele legale aplicabile;

(c)

cunoașterea obiectivelor și a organizării din domeniul securității aviației, inclusiv a obligațiilor și responsabilităților persoanelor care aplică măsuri de securitate;

(d)

înțelegerea configurației punctului de control de securitate și a procesului de control de securitate;

(e)

cunoașterea procedurilor de control al accesului și a procedurilor de control de securitate relevante;

(f)

cunoașterea legitimațiilor de aeroport folosite în aeroport;

(g)

cunoașterea procedurilor de raportare; și

(h)

capacitatea de a reacționa în mod corespunzător în cazul unor incidente de securitate.

11.2.6.3.

Tuturor persoanelor care urmează o pregătire de conștientizare în materie de securitate trebuie să li se ceară să demonstreze înțelegerea tuturor subiectelor menționate la punctul 11.2.6.2 înainte de a li se emite o autorizație care acordă acces neînsoțit în zone de securitate cu acces restricționat.

11.3.   CERTIFICAREA SAU APROBAREA

11.3.1.

Persoanele care execută sarcinile enumerate la punctele 11.2.3.1-11.2.3.5 trebuie să facă obiectul:

(a)

unui proces de certificare sau aprobare inițială; și

(b)

pentru persoanele care operează echipamente cu raze X sau cu echipamente EDS, unei recertificări cel puțin la fiecare trei ani; și

(c)

pentru toate celelalte persoane, unei recertificări sau reaprobări cel puțin la fiecare cinci ani.

11.3.2.

Persoanele care operează echipamente cu raze X sau echipamente EDS trebuie, ca parte a procesului de certificare sau aprobare inițială, să treacă un test standardizat de interpretare a imaginilor.

11.3.3.

Procesul de recertificare sau de reaprobare a persoanelor care operează echipamente cu raze X sau echipamente EDS trebuie să includă atât un test standardizat de interpretare a imaginilor, cât și o evaluare a performanțelor operaționale.

11.3.4.

Eșecul de a urma și a finaliza cu succes procesul de recertificare sau de reaprobare într-un termen rezonabil, care să nu depășească în mod normal trei luni, trebuie să conducă la retragerea drepturilor de securitate corespunzătoare.

11.3.5.

Evidențele privind certificarea sau aprobarea trebuie să fie păstrate pentru toate persoanele certificate, respectiv, aprobate, cel puțin pe durata contractului acestora.

11.4.   PREGĂTIREA PERIODICĂ

11.4.1.

Persoanele care operează echipamente cu raze X sau echipamente EDS trebuie să beneficieze de o pregătire periodică care să constea în cursuri și teste de recunoaștere a imaginilor. Aceasta trebuie să se facă sub forma:

(a)

pregătirii în cadrul unei clase și/sau pregătirii pe calculator; sau

(b)

pregătirii la locul de muncă prin utilizarea sistemului TIP, cu condiția ca pe echipamentul cu raze X sau pe echipamentul EDS utilizat să funcționeze o bibliotecă TIP cu cel puțin 6 000 de imagini, conform celor specificate mai jos, și ca persoana să lucreze cu acest echipament pe parcursul a cel puțin o treime din programul său de muncă.

Rezultatele testelor trebuie să fie puse la dispoziția persoanei în cauză și înregistrate și pot fi luate în considerare ca făcând parte din procesul de recertificare sau de reaprobare.

În cazul pregătirii în cadrul unei clase și/sau pregătirii pe calculator, persoanele trebuie să facă obiectul unor cursuri și teste de recunoaștere a imaginilor timp de cel puțin șase ore în fiecare perioadă de șase luni. Trebuie să se utilizeze o bibliotecă de imagini care să conțină cel puțin 1 000 de imagini a cel puțin 250 de articole periculoase diferite, inclusiv imagini cu părți componente ale unor articole periculoase, fiecare dintre acestea fiind surprins într-o varietate de unghiuri diferite. În timpul cursurilor și testelor se utilizează o selecție impredictibilă de imagini din bibliotecă.

În cazul pregătirii la locul de muncă prin utilizarea sistemului TIP, biblioteca TIP trebuie să conțină cel puțin 6 000 de imagini a cel puțin 1 500 de articole periculoase diferite, inclusiv imagini cu părți componente ale unor articole periculoase, fiecare dintre acestea fiind surprins într-o varietate de unghiuri diferite.

11.4.2.

Persoanele care execută sarcinile enumerate la punctul 11.2, altele decât persoanele menționate la punctul 11.4.1, trebuie să participe la cursuri periodice de pregătire organizate cu o frecvență suficientă pentru a se asigura că menținerea și dobândirea competențelor țin pasul cu evoluțiile din domeniul securității.

Cursuri periodice de pregătire se organizează:

(a)

pentru competențele dobândite în cadrul pregătirii inițiale de bază și specifice, cel puțin o dată la cinci ani sau, în cazul în care respectivele competențe nu au fost exercitate timp de peste șase luni, înainte de reluarea sarcinilor de securitate; și

(b)

pentru competențele noi sau extinse, în funcție de necesități, astfel încât să se garanteze că persoanelor care aplică sau sunt responsabile de aplicarea măsurilor de securitate li se aduc prompt la cunoștință noile amenințări și noile cerințe legale înainte de momentul în care trebuie aplicate.

Cerințele de la litera (a) nu se aplică în cazul competențelor care au fost dobândite în cadrul pregătirii specifice și care nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite persoanei respective.

11.4.3.

Evidențe ale cursurilor periodice de pregătire trebuie să fie păstrate pentru toate persoanele care au beneficiat de acestea, cel puțin pe durata contractului lor.

11.5.   CALIFICAREA INSTRUCTORILOR ȘI A VALIDATORILOR INDEPENDENȚI

11.5.1.

Autoritatea competentă trebuie să mențină actualizate sau să aibă acces la liste de instructori certificați și, dacă este cazul, de validatori independenți care îndeplinesc cerințele de la punctul 11.5.2, 11.5.3 sau 11.5.4.

11.5.2.

Instructorii și validatorii independenți trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor în conformitate cu punctul 11.1.3 și să prezinte o dovadă a calificărilor sau cunoștințelor necesare. Validatorii independenți nu trebuie să aibă nicio obligație contractuală sau pecuniară față de operatorii aeroportuari, transportatorii aerieni sau entitățile pentru a căror monitorizare sunt recrutați.

11.5.3.

Instructorii care au fost recrutați sau care au predat cursurile de pregătire indicate în prezentul regulament înainte de intrarea în vigoare a acestuia trebuie să furnizeze autorității competente, ca o condiție minimă, dovezi satisfăcătoare că:

(a)

dețin cunoștințele și competențele indicate la punctul 11.5.5; și

(b)

predau numai cursuri aprobate de autoritatea competentă în conformitate cu punctul 11.2.1.3.

11.5.4.

Validatorii independenți care au fost recrutați înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament trebuie să furnizeze autorității competente, ca o condiție minimă, dovezi satisfăcătoare că:

(a)

dețin competențele indicate la punctul 11.5.6; și

(b)

nu au nicio obligație contractuală sau pecuniară față de operatorii aeroportuari, transportatorii aerieni sau entitățile care urmează să fie monitorizate.

11.5.5.

Pentru a obține certificarea de instructor calificat să predea cursurile de pregătire definite la punctele 11.2.3.1-11.2.3.5 și la punctele 11.2.4 și 11.2.5, o persoană trebuie să aibă cunoștințe despre mediul de lucru din domeniul de securitate a aviației relevant, precum și calificări și competențe în următoarele domenii:

(a)

tehnici de instruire; și

(b)

elementele de securitate care urmează să fie predate.

11.5.6.

Pentru a obține certificarea de validator independent, o persoană trebuie să aibă cunoștințe despre mediul de lucru din domeniul de securitate a aviației relevant și competențe în următoarele domenii:

(a)

controlul calității; și

(b)

zonele de securitate care urmează să fie validate sau monitorizate.

11.5.7.

Autoritatea competentă trebuie fie ca ea însăși să ofere pregătire instructorilor și validatorilor independenți, fie să aprobe și să mențină actualizată o listă de cursuri adecvate de pregătire în domeniul securității. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că instructorilor și validatorilor independenți li se oferă cursuri de pregătire periodică sau informații în legătură cu evoluțiile înregistrate în domeniile de interes.

11.5.8.

Atunci când autoritatea competentă nu mai este convinsă că pregătirea oferită de un instructor calificat are ca rezultat dobândirea competențelor corespunzătoare, autoritatea competentă trebuie fie să retragă aprobarea pentru cursul respectiv, fie să se asigure că instructorul în cauză este suspendat sau retras de pe lista instructorilor calificați, după caz.

11.6.   RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ A CURSURILOR DE PREGĂTIRE

Orice competență dobândită, într-un stat membru, de către o persoană în vederea îndeplinirii cerințelor din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 și din actele de punere în aplicare a acestuia trebuie să fie luată în considerare în alt stat membru.

12.   ECHIPAMENTELE DE SECURITATE

12.0.   DISPOZIȚII GENERALE

12.0.1.

Autoritatea, operatorul sau entitatea care folosește echipamente pentru aplicarea măsurilor de care este responsabilă în conformitate cu programul național de securitate a aviației civile menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că respectivele echipamente corespund standardelor prevăzute în prezentul capitol.

Informațiile clasificate în conformitate cu Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (3) trebuie să fie puse la dispoziția producătorilor de către autoritatea competentă pe baza principiului nevoii de a cunoaște.

12.0.2.

Trebuie să se efectueze verificări de rutină ale fiecărui echipament de securitate.

12.1.   PORȚI DETECTOARE DE METALE (WTMD)

12.1.1.   Principii generale

12.1.1.1.

Porțile detectoare de metale (WTMD) trebuie să fie capabile de a detecta și indica prin declanșarea unei alarme cel puțin obiectele metalice specificate, atât individuale, cât și combinate.

12.1.1.2.

Detectarea cu ajutorul WTMD trebuie să fie independentă de poziția și orientarea obiectului metalic.

12.1.1.3.

WTMD trebuie să fie fixată ferm pe o bază solidă.

12.1.1.4.

WTMD trebuie să dispună de un indicator vizual care să arate că echipamentul este în funcțiune.

12.1.1.5.

Mijloacele de reglare a setărilor de detecție ale WTMD trebuie să fie protejate și accesibile numai persoanelor autorizate.

12.1.1.6.

WTMD trebuie să aibă o dublă alarmă, vizuală și sonoră, care se declanșează în momentul detectării obiectelor metalice, conform punctului 12.1.1.1. Ambele tipuri de alarmă trebuie să fie perceptibile pe o rază de 2 metri.

12.1.1.7.

Alarma vizuală trebuie să dea o indicație despre intensitatea semnalului detectat de WTMD.

12.1.1.8.

WTMD trebuie poziționate astfel încât să se asigure că nu sunt afectate de nicio sursă de interferență.

12.1.2.   Standarde aplicabile WTMD

12.1.2.1.

WTMD le sunt aplicabile două standarde. O decizie separată a Comisiei prevede cerințe detaliate cu privire la aceste standarde.

12.1.2.2.

Toate WTMD trebuie să corespundă standardului 1.

Standardul 1 expiră la 1 ianuarie 2011.

12.1.2.3.

Standardul 2 se aplică WTMD instalate începând cu 5 ianuarie 2007, cu excepția cazului în care, înainte de această dată, s-a semnat un contract pentru instalarea unei WTMD care corespunde standardului 1.

Toate WTMD trebuie să corespundă standardului 2 până la 1 ianuarie 2011.

12.1.3.   Cerințe suplimentare aplicabile WTMD

Toate WTMD pentru care un contract de instalare se semnează începând cu 5 ianuarie 2007 trebuie să fie capabile:

(a)

să genereze un semnal sonor și/sau vizual la un anumit procentaj al persoanelor care trec prin WTMD și care nu au declanșat alarma astfel cum se menționează la punctul 12.1.1.1. Trebuie să fie posibilă reglarea procentajului; și

(b)

să calculeze numărul de persoane care au făcut obiectul controlului de securitate, excluzând orice persoană care trece prin WTMD în direcția opusă; și

(c)

să calculeze numărul de alarme; și

(d)

să calculeze numărul de alarme ca procentaj din numărul persoanelor care au făcut obiectul controlului de securitate.

12.2.   DETECTOARE PORTABILE DE METALE (HHMD)

12.2.1.

Detectoarele portabile de metale (HHMD) trebuie să fie capabile de a detecta obiectele din metale feroase și neferoase. Detectarea și identificarea poziției metalului detectat trebuie să fie indicate prin declanșarea unei alarme.

12.2.2.

Mijloacele de reglare a setărilor de sensibilitate ai HHMD trebuie să fie protejate și accesibile numai persoanelor autorizate.

12.2.3.

HHMD trebuie să declanșeze o alarmă sonoră în momentul detectării obiectelor metalice. Alarma trebuie să fie perceptibilă pe o rază de 1 metru.

12.2.4.

Funcționarea HHMD nu trebuie să fie afectată de surse de interferență.

12.2.5.

HHMD trebuie să dispună de un indicator vizual care să arate că echipamentul este în funcțiune.

12.3.   ECHIPAMENTE CU RAZE X

Echipamentele cu raze X trebuie să îndeplinească cerințele detaliate prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

12.4.   SISTEME DE DETECȚIE A EXPLOZIBILILOR (EDS)

12.4.1.   Principii generale

12.4.1.1.

Sistemele de detecție a explozibililor (EDS) trebuie să fie capabile de a detecta și indica prin declanșarea unei alarme prezența unor cantități individuale specificate sau mai mari de material exploziv în bagaje sau în alte expedieri.

12.4.1.2.

Detecția trebuie să fie independentă de forma, poziția sau orientarea materialului exploziv.

12.4.1.3.

EDS trebuie să declanșeze o alarmă în fiecare dintre următoarele situații:

atunci când detectează materiale explozive; și

atunci când detectează prezența unui articol care împiedică detectarea materialelor explozive; și

atunci când conținutul unui bagaj sau al unei expedieri este prea dens pentru a fi analizat.

12.4.2.   Standarde aplicabile EDS

12.4.2.1.

Sistemelor de detecție a explozibililor le sunt aplicabile trei standarde. O decizie separată a Comisiei prevede cerințe detaliate cu privire la aceste standarde.

12.4.2.2.

Toate EDS trebuie să corespundă standardului 1.

Standardul 1 expiră la 1 septembrie 2012.

Autoritatea competentă poate permite utilizarea în continuare, până la 1 ianuarie 2014 cel târziu, a sistemelor EDS de standard 1 instalate între 1 ianuarie 2003 și 1 septembrie 2006.

12.4.2.3.

Standardul 2 se aplică tuturor sistemelor EDS instalate începând cu 1 ianuarie 2007, cu excepția sistemelor EDS de standard 1 pentru care a fost încheiat un contract de instalare înainte de 19 octombrie 2006.

Toate sistemele EDS trebuie să corespundă standardului 2 până la 1 septembrie 2012 cel târziu, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile de la punctul 12.4.2.2 al treilea paragraf.

Standardul 2 expiră la 1 septembrie 2018.

12.4.2.4.

Standardul 3 se aplică tuturor sistemelor EDS instalate începând cu 1 septembrie 2012.

Toate sistemele EDS trebuie să corespundă standardului 3 până la 1 septembrie 2018 cel târziu.

12.4.3.   Cerințe de calitate a imaginii aplicabile sistemelor EDS

Calitatea imaginii sistemelor EDS trebuie să îndeplinească cerințele detaliate prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

12.5.   PROIECTAREA DE IMAGINI VIRTUALE DE ARTICOLE PERICULOASE (TIP – THREAT IMAGE PROJECTION)

12.5.1.   Principii generale

12.5.1.1.

Sistemul de proiectare de imagini virtuale de articole periculoase (TIP) trebuie să fie capabil de a proiecta imagini virtuale de articole periculoase în cadrul imaginii radioscopice a bagajelor și a altor expedieri supuse controlului de securitate.

Imaginile virtuale trebuie să fie distribuite uniform peste imaginea radioscopică a bagajelor și a altor expedieri supuse controlului de securitate și nu într-o poziție fixă.

Trebuie să fie posibilă fixarea procentajului de imagini virtuale care urmează să fie proiectate.

12.5.1.2.

Sistemul TIP nu trebuie să afecteze performanțele și funcționarea normală a echipamentului cu raze X.

Operatorul nu trebuie să primească niciun indiciu potrivit căruia o imagine virtuală a unui articol periculos urmează să fie proiectată sau a fost proiectată până la afișarea unui mesaj conform punctului 12.5.2.2.

12.5.1.3.

Mijloacele de gestionare a sistemului TIP trebuie să fie protejate și accesibile numai persoanelor autorizate.

12.5.2.   Compoziția sistemului TIP

12.5.2.1.

Sistemul TIP trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:

(a)

o bibliotecă de imagini virtuale de articole periculoase;

(b)

un mijloc de afișare a mesajelor și de ștergere a lor; și

(c)

un mijloc de înregistrare și de prezentare a rezultatelor privind reacțiile fiecărui operator în parte.

12.5.2.2.

Sistemul TIP trebuie să afișeze un mesaj destinat operatorului:

(a)

atunci când operatorul a reacționat la proiectarea unei imagini virtuale a unui articol periculos;

(b)

atunci când operatorul nu a reacționat la proiectarea unei imagini virtuale a unui articol periculos;

(c)

atunci când operatorul a reacționat, însă nu a fost proiectată nicio imagine virtuală a unui articol periculos; și

(d)

atunci când o tentativă de proiectare a unei imagini virtuale a unui articol periculos a eșuat și a fost vizibilă pentru operator.

Mesajul trebuie să fie afișat astfel încât să nu mascheze imaginea bagajului sau a expedierii la care se referă.

Mesajul trebuie să rămână afișat până în momentul în care operatorul îl șterge. În cazurile indicate la literele (a) și (b), mesajul trebuie să fie afișat în același timp cu imaginea virtuală a articolului periculos.

12.5.2.3.

Accesul la echipamentul dotat cu un sistem TIP activat trebuie să necesite utilizarea unui cod unic de identificare a operatorului.

12.5.2.4.

Sistemul TIP trebuie să fie capabil de a stoca rezultatele privind reacțiile fiecărui operator în parte timp de cel puțin 12 luni, într-un format care să permită întocmirea de rapoarte.

12.5.2.5.

Compoziția sistemului TIP face de asemenea obiectul cerințelor detaliate suplimentare prevăzute într-o decizie separată a Comisiei.

12.6.   ECHIPAMENTE DE DETECTARE A URMELOR DE EXPLOZIBILI (ETD)

Echipamentele de detectare a urmelor de explozibili (ETD) trebuie să fie capabile de a colecta și analiza particule de pe și vapori emanați de suprafețele contaminate sau conținutul bagajelor sau al expedierilor și de a indica, prin declanșarea unei alarme, prezența urmelor de explozibili.

12.7.   ECHIPAMENTE UTILIZATE PENTRU CONTROLUL DE SECURITATE AL LICHIDELOR, AEROSOLILOR ȘI GELURILOR

12.7.1.   Principii generale

12.7.1.1.

Echipamentele enumerate la punctul 4.1.3.1 care sunt utilizate la controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor trebuie să fie capabile de a detecta și indica prin declanșarea unei alarme cantitățile individuale specificate sau mai mari de materiale periculoase din lichide, aerosoli și geluri.

12.7.1.2.

Detectarea trebuie să fie independentă de forma sau materialul recipientului cu lichide, aerosoli și geluri.

12.7.1.3.

Echipamentele trebuie utilizate în așa fel încât să se asigure că recipientul este poziționat și orientat astfel încât să se asigure că sunt atinse în întregime capabilitățile de detecție.

12.7.1.4.

Echipamentele trebuie să declanșeze o alarmă în fiecare dintre următoarele situații:

(a)

atunci când detectează materiale periculoase;

(b)

atunci când detectează prezența unui articol care împiedică detectarea materialelor periculoase;

(c)

atunci când nu poate determina dacă respectivele lichide, aerosoli sau geluri sunt inofensive sau nu; și

(d)

atunci când conținutul bagajului supus controlului de securitate este prea dens pentru a fi analizat.

12.7.2.   Standarde aplicabile echipamentelor utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor

12.7.2.1.

Echipamentelor utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor le sunt aplicabile două standarde. O decizie separată a Comisiei prevede cerințe detaliate cu privire la aceste standarde.

12.7.2.2.

Toate echipamentele utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor trebuie să corespundă standardului 1.

Standardul 1 expiră la 28 aprilie 2014.

12.7.2.3.

Standardul 2 se aplică tuturor echipamentelor utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor instalate începând cu 29 aprilie 2014.

Toate echipamentele utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor trebuie să corespundă standardului 2 până la 29 aprilie 2016 cel târziu.

12.7.3.   Aprobarea echipamentelor utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor

Echipamentele care sunt aprobate de către sau în numele autorității competente a unui stat membru în conformitate cu standardele prevăzute într-o decizie separată a Comisiei trebuie să fie recunoscute de alte state membre ca îndeplinind aceste standarde. Statele membre trebuie să transmită Comisiei numele și, la cerere, alte detalii pertinente ale organismelor desemnate pentru aprobarea echipamentelor. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceste organisme.

12.8.   METODE DE EFECTUARE A CONTROLULUI DE SECURITATE PRIN UTILIZAREA DE TEHNOLOGII NOI

12.8.1.

Statele membre pot accepta o metodă de efectuare a controlului de securitate prin utilizarea de tehnologii noi, altele decât cele prevăzute în prezentul regulament, dacă:

(a)

se utilizează în scopul evaluării unei noi metode de efectuare a controlului de securitate; și

(b)

nu va afecta negativ nivelul general de securitate atins; și

(c)

persoanelor afectate, inclusiv pasagerilor, li se furnizează informații corespunzătoare cu privire la faptul că un test este în curs de realizare.

12.8.2.

Cu cel puțin patru luni înainte de introducerea planificată a metodei, statul membru în cauză trebuie să informeze în scris Comisia și celelalte state membre cu privire la metoda propusă de efectuare a controlului de securitate pe care intenționează să o accepte, anexând o evaluare care să indice modul în care garantează că aplicarea noii metode va satisface cerința de la punctul 12.8.1 litera (b). Această notificare trebuie să conțină, de asemenea, informații detaliate privind locul (locurile) unde se intenționează să se utilizeze respectiva metodă de efectuare a controlului de securitate, precum și durata estimată a perioadei de evaluare.

12.8.3.

În cazul în care Comisia dă un răspuns favorabil statului membru sau dacă nu se primește niciun răspuns în termen de trei luni de la data cererii scrise, statul membru poate accepta introducerea metodei de efectuare a controlului de securitate prin utilizarea de tehnologii noi.

În cazul în care Comisia nu este convinsă că metoda propusă pentru efectuarea controlului de securitate oferă suficiente garanții că nivelului general de securitate a aviației în Comunitate va fi menținut, Comisia informează statul membru în acest sens în termen de trei luni de la primirea notificării menționate la punctul 12.8.2, explicând motivele sale de îngrijorare. În această situație, statul membru respectiv nu trebuie să înceapă punerea în aplicare a respectivei metode de efectuare a controlului de securitate înainte de a se conforma cerințelor Comisiei.

12.8.4.

Perioada maximă de evaluare a fiecărei metode de efectuare a controlului de securitate prin utilizarea de tehnologii noi este de optsprezece luni. Această perioadă de evaluare poate fi prelungită de către Comisie cu maximum douăsprezece luni, cu condiția ca statul membru să justifice corespunzător cererea de prelungire.

12.8.5.

În timpul perioadei de evaluare, la intervale de cel mult șase luni, autoritatea competentă din respectivul stat membru trebuie să transmită Comisiei un raport de activitate privind evaluarea. Comisia informează celelalte state membre cu privire la conținutul raportului de activitate. În cazul în care nu se prezintă un raport de activitate, Comisia poate cere respectivului stat membru să suspende testele.

12.8.6.

În cazul în care, pe baza unui raport, Comisia nu este convinsă că noua metodă de efectuare a controlului de securitate aflată în teste oferă suficiente garanții că nivelului general de securitate a aviației în Comunitate este menținut, Comisia informează statul membru că testele trebuie să fie suspendate până în momentul în care se pot oferi astfel de garanții.

12.8.7.

Nicio perioadă de evaluare nu poate depăși treizeci de luni.

APENDICELE 12-A

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind cerințele de funcționare pentru WTMD.

APENDICELE 12-B

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind cerințele de funcționare pentru EDS.

APENDICELE 12-C

O decizie separată a Comisiei prevede dispoziții detaliate privind cerințele de funcționare pentru echipamentele utilizate pentru controlul de securitate al lichidelor, aerosolilor și gelurilor.


(1)  JO L 360, 19.12.2006, p. 64.

(2)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(3)  JO L 317, 3.12.2001, p. 1.


5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/56


REGULAMENTUL (UE) NR. 186/2010 AL COMISIEI

din 4 martie 2010

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 5 martie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2010.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Cod NC

Codul țărilor terțe (1)

Valoare forfetară de import

0702 00 00

IL

121,5

JO

65,0

MA

115,7

TN

143,3

TR

124,3

ZZ

114,0

0707 00 05

EG

211,5

JO

143,3

MK

134,1

TR

144,5

ZZ

158,4

0709 90 70

MA

132,9

TR

106,0

ZZ

119,5

0709 90 80

EG

40,8

ZZ

40,8

0805 10 20

CL

52,4

EG

43,5

IL

56,2

MA

42,1

TN

46,2

TR

58,4

ZZ

49,8

0805 50 10

EG

76,3

IL

76,3

MA

65,7

TR

66,2

ZZ

71,1

0808 10 80

CA

96,5

CN

67,7

MK

24,7

US

110,7

ZZ

74,9

0808 20 50

AR

86,8

CL

188,1

CN

68,1

US

95,6

ZA

101,2

ZZ

108,0


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.


5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/58


REGULAMENTUL (UE) NR. 187/2010 AL COMISIEI

din 4 martie 2010

de neacordare a restituirii la export pentru unt în cadrul licitației permanente prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 619/2008

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 164 alineatul (2) coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) prevede o procedură de licitație permanentă.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 2 martie 2010.

(3)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În cadrul licitației permanente deschise prin Regulamentul (CE) nr. 619/2008 pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 2 martie 2010, nu se acordă nicio restituire la export pentru produsele și destinațiile menționate la articolul 1 literele (a) și (b) și, respectiv, la articolul 2 din regulamentul menționat.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 5 martie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2010.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 168, 28.6.2008, p. 20.

(3)  JO L 325, 11.12.2007, p. 69.


5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/59


REGULAMENTUL (UE) NR. 188/2010 AL COMISIEI

din 4 martie 2010

de neacordare a restituirii pentru laptele praf degresat în cadrul procedurilor de ofertare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 619/2008

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 164 alineatul (2) coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) deschide o invitație permanentă de participare la proceduri de ofertare.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 2 martie 2010.

(3)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În cadrul procedurilor de ofertare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 619/2008, pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 2 martie 2010, nu se acordă nicio restituire pentru produsul menționat la articolul 1 litera (c) și destinațiile menționate la articolul 2 din regulamentul respectiv.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 5 martie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2010.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 168, 28.6.2008, p. 20.

(3)  JO L 325, 11.12.2007, p. 69.


DECIZII

5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/60


DECIZIA COMISIEI

din 24 februarie 2010

de modificare a regulamentului său de procedură

(2010/138/UE, Euratom)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 249,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolele 1-29 din Regulamentul de procedură al Comisiei (1) se înlocuiesc cu textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 24 februarie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 308, 8.12.2000, p. 26.


ANEXĂ

„CAPITOLUL I

COMISIA

Articolul 1

Colegialitatea

Comisia acționează în calitate de colegiu în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament de procedură și potrivit priorităților pe care le-a stabilit în cadrul orientărilor politice definite de președinte în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din TUE.

Articolul 2

Orientări politice, priorități, program de lucru și buget

În conformitate cu orientările politice definite de președinte, Comisia își stabilește prioritățile și le transpune în programul său de lucru și în proiectul de buget pe care le adoptă în fiecare an.

Articolul 3

Președintele

(1)   Președintele definește orientările politice în cadrul cărora Comisia își exercită misiunea (1). Președintele conduce activitățile Comisiei pentru a asigura că acestea sunt duse la bun sfârșit.

(2)   Președintele decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerența, eficacitatea și colegialitatea acțiunilor acesteia (2).

Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (4) din TUE, președintele atribuie membrilor Comisiei domenii de activitate specifice, pentru care sunt anume responsabili în ceea ce privește pregătirea activităților Comisiei și punerea în aplicare a deciziilor sale (3).

Președintele le poate cere membrilor Comisiei să întreprindă acțiuni specifice pentru a asigura punerea în aplicare a orientărilor politice pe care le-a definit și a priorităților stabilite de Comisie.

Președintele poate modifica în orice moment atribuțiile stabilite (4).

Membrii Comisiei își exercită funcțiile atribuite de președinte sub autoritatea acestuia (5).

(3)   Președintele numește vicepreședinții, alții decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, dintre membrii Comisiei (6) și stabilește ordinea precedenței în cadrul Comisiei.

(4)   Președintele poate constitui grupuri de membri ai Comisiei, pentru care desemnează președintele, stabilește mandatul și modalitatea de funcționare, precum și componența și perioada de desfășurare a activității.

(5)   Președintele reprezintă Comisia. Președintele desemnează membrii Comisiei care au sarcina de a-l asista în îndeplinirea acestei funcții.

(6)   Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (1) din TUE, un membru al Comisiei își prezintă demisia în cazul în care președintele îi solicită acest lucru (7).

Articolul 4

Proceduri decizionale

Deciziile Comisiei se adoptă:

(a)

în ședințele Comisiei, prin procedura orală, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din prezentul regulament de procedură; sau

(b)

prin procedura scrisă, în conformitate cu dispozițiile articolului 12 din prezentul regulament de procedură; sau

(c)

prin procedura de abilitare, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 din prezentul regulament de procedură; sau

(d)

prin procedura de delegare, în conformitate cu dispozițiile articolului 14 din prezentul regulament de procedură.

SECȚIUNEA 1

Ședințele Comisiei

Articolul 5

Convocare

(1)   Ședințele Comisiei se convoacă de către președinte.

(2)   De regulă, Comisia se întrunește cel puțin o dată pe săptămână. În plus, Comisia se întrunește ori de câte ori este nevoie.

(3)   Membrii Comisiei sunt obligați să fie prezenți la toate ședințele. În cazul în care un membru al Comisiei nu poate participa la ședință, acesta îl informează pe președinte, în timp util, cu privire la motivele absenței sale. Președintele apreciază fiecare situație care ar putea conduce la nerespectarea acestor obligații.

Articolul 6

Ordinea de zi a ședințelor Comisiei

(1)   Președintele adoptă ordinea de zi a fiecărei ședințe a Comisiei.

(2)   Fără a aduce atingere dreptului președintelui de a adopta ordinea de zi, orice propunere care implică cheltuieli semnificative trebuie prezentată cu acordul membrului Comisiei însărcinat cu bugetul.

(3)   Orice chestiune a cărei înscriere pe ordinea de zi este propusă de către un membru al Comisiei trebuie comunicată președintelui în condițiile prevăzute de Comisie, în conformitate cu normele de punere în aplicare prevăzute la articolul 28 din prezentul regulament de procedură, denumite în continuare «norme de punere în aplicare».

(4)   Ordinea de zi și documentele necesare sunt comunicate membrilor Comisiei, în condițiile stabilite în conformitate cu normele de punere în aplicare.

(5)   La propunerea președintelui, Comisia poate delibera asupra oricărei chestiuni care nu este înscrisă pe ordinea de zi sau cu privire la care documentele necesare au fost distribuite cu întârziere.

Articolul 7

Cvorum

Numărul de membri a căror prezență este necesară pentru a constitui cvorumul este egal cu majoritatea numărului de membri prevăzut de tratat.

Articolul 8

Adoptarea deciziilor

(1)   Comisia adoptă decizii pe baza propunerilor unuia sau a mai multor membri ai Comisiei.

(2)   Comisia procedează la vot la cererea oricărui membru. Acest vot are ca obiect propunerea inițială sau o propunere modificată de către membrul (membrii) inițiator(i) sau de către președinte.

(3)   Deciziile Comisiei se adoptă cu majoritatea numărului de membri prevăzut de tratat.

(4)   Președintele constată rezultatul deliberărilor, care se consemnează în procesul-verbal al ședinței, astfel cum se prevede la articolul 11 din prezentul regulament de procedură.

Articolul 9

Confidențialitate

Ședințele Comisiei nu sunt publice. Dezbaterile Comisiei sunt confidențiale.

Articolul 10

Prezența funcționarilor sau a altor persoane

(1)   Sub rezerva unei decizii contrare a Comisiei, la ședințe asistă secretarul general și șeful de cabinet al președintelui. Condițiile în care alte persoane pot asista la ședințele Comisiei sunt stabilite în conformitate cu normele de punere în aplicare.

(2)   În cazul în care un membru al Comisiei este absent, șeful său de cabinet poate asista la ședință și, la invitația președintelui, poate exprima opinia membrului absent.

(3)   Comisia poate decide să asculte orice altă persoană.

Articolul 11

Procese-verbale

(1)   Se întocmește un proces-verbal al fiecărei ședințe a Comisiei.

(2)   Proiectele proceselor-verbale sunt supuse aprobării Comisiei în cursul unei ședințe ulterioare. Procesele-verbale aprobate sunt autentificate prin semnăturile președintelui și secretarului general.

SECȚIUNEA 2

Alte proceduri decizionale

Articolul 12

Decizii adoptate prin procedura scrisă

(1)   Acordul membrilor Comisiei asupra unui proiect prezentat de unul sau mai mulți membri poate fi exprimat prin procedură scrisă, sub rezerva ca acesta să fi obținut în prealabil avizul favorabil al Serviciului Juridic, precum și acordul serviciilor consultate în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 23 din prezentul regulament de procedură.

Avizul favorabil și/sau acordul pot fi înlocuite cu un acord între membrii Comisiei atunci când, la propunerea președintelui, colegiul decide în ședință lansarea unei proceduri scrise de finalizare, astfel cum este definită în normele de punere în aplicare.

(2)   În acest scop, textul proiectului se comunică în scris tuturor membrilor Comisiei, în condițiile stabilite de către aceasta în conformitate cu normele de punere în aplicare, împreună cu termenul limită până la care aceștia trebuie să comunice eventualele rezerve pe care le au sau modificări pe care doresc să le propună.

(3)   Orice membru al Comisiei poate solicita în cursul procedurii scrise ca proiectul să facă obiectul unei dezbateri. Membrul Comisiei adresează președintelui o cerere motivată în acest sens.

(4)   În cazul în care niciun membru al Comisiei nu a formulat sau nu a menținut o cerere de suspendare a unui proiect în termenul stabilit pentru procedura scrisă, acest proiect se consideră a fi adoptat de către Comisie.

Articolul 13

Decizii adoptate prin procedura de abilitare

(1)   Comisia poate, cu condiția respectării depline a principiului răspunderii colegiale, abilita pe unul sau mai mulți dintre membri săi să ia măsuri de gestionare sau de administrare în numele său, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.

(2)   De asemenea, Comisia poate, cu acordul președintelui, să însărcineze pe unul sau mai mulți membri să adopte textul definitiv al unui act sau al unei propuneri care urmează a fi înaintat(ă) celorlalte instituții, al cărui (cărei) conținut s-a stabilit deja în cadrul deliberărilor.

(3)   Competențele astfel atribuite pot face obiectul unei subdelegări către directorii generali și șefii de serviciu, cu condiția ca decizia de abilitare să nu interzică acest lucru în mod expres.

(4)   Dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) se aplică fără a aduce atingere normelor privind delegarea în domeniul financiar și competențelor acordate autorității învestite cu competența de desemnare și autorității abilitate să încheie contracte de muncă.

Articolul 14

Decizii adoptate prin procedura de delegare

Comisia poate, cu condiția respectării depline a principiului răspunderii colegiale, delega adoptarea în numele său a măsurilor de gestionare sau de administrare directorilor generali și șefilor de serviciu, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.

Articolul 15

Subdelegarea în cazul deciziilor de acordare a subvențiilor și de atribuire a contractelor

În cazul în care unui director general sau unui șef de serviciu i-au fost atribuite competențe delegate sau subdelegate, în conformitate cu articolele 13 și 14, pentru a adopta decizii de finanțare, acesta poate decide să subdelege adoptarea anumitor decizii privind selecția de proiecte și a anumitor decizii individuale de atribuire a subvențiilor și contractelor publice directorului competent sau, cu acordul membrului responsabil al Comisiei, șefului de unitate competent, în limitele și în condițiile prevăzute de normele de punere în aplicare.

Articolul 16

Informarea cu privire la deciziile adoptate

Deciziile adoptate prin procedura scrisă, prin procedura de abilitare și procedura de delegare se consemnează într-o notă zilnică sau săptămânală, care se menționează în procesul-verbal al următoarei ședințe a Comisiei.

SECȚIUNEA 3

Dispoziții comune tuturor procedurilor decizionale

Articolul 17

Autentificarea actelor adoptate de către Comisie

(1)   Actele adoptate în cadrul unei ședințe se atașează astfel încât să nu poată fi separate, în limba sau limbile în care sunt autentice, unei note de sinteză întocmite în cadrul ședinței Comisiei în cursul căreia acestea au fost adoptate. Aceste acte sunt autentificate prin semnăturile președintelui și secretarului general, aplicate pe ultima pagină a notei de sinteză.

(2)   Actele fără caracter legislativ ale Comisiei menționate la articolul 297 alineatul (2) din TFUE și adoptate prin procedura scrisă sunt autentificate prin semnăturile președintelui și secretarului general, aplicate pe ultima pagină a notei de sinteză menționate la alineatul precedent, cu excepția cazului în care aceste acte trebuie publicate și trebuie să intre în vigoare la o dată care nu poate aștepta următoarea ședință a Comisiei. În scopul autentificării, la nota de sinteză menționată la alineatul precedent se atașează, astfel încât să nu poată fi separată, o copie a notelor zilnice menționate la articolul 16 din prezentul regulament de procedură.

Celelalte acte adoptate prin procedura scrisă și actele adoptate prin procedura de abilitare în conformitate cu articolul 12 și articolul 13 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament de procedură se atașează astfel încât să nu poată fi separate, în limba sau limbile autentice, la nota zilnică menționată la articolul 16 din prezentul regulament de procedură. Aceste acte sunt autentificate prin semnătura secretarului general, aplicată pe ultima pagină a notei zilnice.

(3)   Actele adoptate prin procedura de delegare sau prin subdelegare se atașează astfel încât să nu poată fi separate, cu ajutorul aplicației informatice create în acest scop, în limba sau limbile autentice, la nota zilnică menționată la articolul 16 din prezentul regulament de procedură. Aceste acte sunt autentificate printr-o declarație de autocertificare semnată de funcționarul subdelegat sau delegat în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și cu articolele 14 și 15 din prezentul regulament de procedură.

(4)   În sensul prezentului regulament de procedură, «act» înseamnă unul dintre actele menționate la articolul 288 din TFUE.

(5)   În sensul prezentului regulament de procedură, «limbi autentice» înseamnă toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, fără a aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 920/2005 al Consiliului (8), în cazul actelor de aplicare generală, și limba sau limbile destinatarilor, în cazul altor acte.

SECȚIUNEA 4

Pregătirea și punerea în aplicare a deciziilor Comisiei

Articolul 18

Grupurile de membri ai Comisiei

Grupurile de membri ai Comisiei contribuie la coordonarea și pregătirea activităților Comisiei, în conformitate cu orientările politice și mandatul definite de președinte.

Articolul 19

Cabinetele și relațiile cu serviciile

(1)   Fiecare membru al Comisiei dispune de propriul cabinet însărcinat să îl asiste în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea deciziilor Comisiei. Normele privind componența și funcționarea cabinetelor sunt adoptate de către președinte.

(2)   În conformitate cu principiile stabilite de președinte, membrii Comisiei aprobă modalitățile de lucru cu serviciile aflate în responsabilitatea lor. Aceste modalități trebuie să precizeze, în special, modul în care membrii Comisiei transmit instrucțiuni serviciilor în cauză, de la care primesc în mod regulat toate informațiile legate de domeniul lor de activitate necesare în exercitarea responsabilităților care le revin.

Articolul 20

Secretarul general

(1)   Secretarul general îl asistă pe președinte pentru ca, în cadrul orientărilor politice definite de președinte, Comisia să îndeplinească prioritățile pe care le-a stabilit.

(2)   Secretarul general contribuie la asigurarea coerenței politice prin organizarea coordonării necesare între servicii de la începutul etapelor pregătitoare, în conformitate, inter alia, cu dispozițiile articolului 23 din prezentul regulament de procedură.

Acesta veghează la respectarea calității de fond și a regulilor de formă ale documentelor prezentate Comisiei și contribuie, în acest context, la asigurarea conformității documentelor cu principiile subsidiarității și proporționalității, cu obligațiile externe, cu considerațiile interinstituționale și cu strategia de comunicare a Comisiei.

(3)   Secretarul general îl asistă pe președinte la pregătirea activităților și la conducerea ședințelor Comisiei.

De asemenea, secretarul general îi asistă pe președinții grupurilor de membri înființate în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din prezentul regulament de procedură în pregătirea și conducerea ședințelor acestora. Secretarul general asigură secretariatul acestor grupuri.

(4)   Secretarul general asigură punerea în aplicare a procedurilor decizionale și veghează la punerea în aplicare a deciziilor menționate la articolul 4 din prezentul regulament de procedură.

În special, cu excepția cazurilor specifice, secretarul general adoptă măsurile necesare pentru a asigura notificarea și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actelor Comisiei, precum și transmiterea către celelalte instituții ale Uniunii Europene și către parlamentele naționale a documentelor Comisiei și ale serviciilor sale.

Secretarul general este responsabil de difuzarea informațiilor scrise pe care membrii Comisiei doresc să le transmită în cadrul Comisiei.

(5)   Secretarul general asigură relațiile oficiale cu celelalte instituții ale Uniunii Europene, sub rezerva competențelor pe care Comisia decide să le exercite ea însăși sau să le atribuie membrilor sau serviciilor sale.

În acest context, secretarul general contribuie la asigurarea coerenței generale prin coordonarea dintre servicii în timpul procedurilor în care sunt implicate celelalte instituții.

(6)   Secretarul general asigură informarea corespunzătoare a Comisiei cu privire la stadiul procedurilor interne și interinstituționale.

CAPITOLUL II

SERVICIILE COMISIEI

Articolul 21

Structura serviciilor

Comisia înființează, pentru pregătirea și punerea în aplicare a acțiunilor sale și pentru realizarea priorităților și orientărilor politice definite de către președinte, o serie de direcții generale și servicii asimilate care formează un singur serviciu administrativ.

În principiu, direcțiile generale și serviciile asimilate sunt împărțite în direcții, iar direcțiile în unități.

Articolul 22

Crearea de funcții și structuri specifice

Pentru a răspunde unor nevoi speciale, președintele poate crea funcții și structuri specifice, însărcinate cu misiuni precise, și stabilește atribuțiile și modalitățile de funcționare ale acestora.

Articolul 23

Cooperarea și coordonarea între servicii

(1)   Pentru a asigura eficacitatea acțiunilor Comisiei, serviciile lucrează în strânsă cooperare și în mod coordonat de la începutul elaborării sau punerii în aplicare a deciziilor.

(2)   Serviciul responsabil pentru pregătirea unei inițiative asigură, de la începutul activității pregătitoare, coordonarea efectivă dintre toate serviciile care au un interes legitim pentru respectiva inițiativă, în temeiul domeniilor de competență și al atribuțiilor sau prin natura subiectului.

(3)   Înainte ca un document să fie prezentat Comisiei, serviciul responsabil consultă în timp util serviciile care au un interes legitim pentru proiectul respectiv, în conformitate cu normele de punere în aplicare.

(4)   Consultarea Serviciului Juridic este obligatorie în cazul tuturor proiectelor de acte și de propuneri de acte juridice, precum și al tuturor documentelor care ar putea avea o incidență juridică.

Consultarea Serviciului Juridic este obligatorie înainte de inițierea procedurilor decizionale prevăzute la articolele 12, 13 și 14 din prezentul regulament de procedură, cu excepția deciziilor referitoare la acte standard pentru care s-a obținut deja acordul acestuia (acte repetitive). Consultarea Serviciului Juridic nu este obligatorie în cazul actelor menționate la articolul 15 din prezentul regulament de procedură.

(5)   Consultarea Secretariatului General este obligatorie în cazul oricărei inițiative care:

face obiectul aprobării prin procedură orală, fără a aduce atingere aspectelor legate de personal referitoare la anumiți membri ai personalului; sau

este de importanță politică; sau

face parte din programul de lucru anual al Comisiei sau din instrumentul de programare în vigoare; sau

vizează aspecte instituționale; sau

face obiectul evaluării impactului sau al unei consultări publice,

precum și în cazul oricărei poziții sau inițiative comune care ar putea angaja Comisia în fața altor instituții sau entități.

(6)   Cu excepția actelor menționate la articolul 15 din prezentul regulament de procedură, consultarea direcției generale responsabile cu bugetul și a direcției generale responsabile cu resursele umane și cu securitatea este obligatorie în cazul tuturor documentelor care au o eventuală incidență asupra bugetului, finanțelor, personalului și, respectiv, al administrației. De asemenea, serviciul responsabil cu combaterea fraudei trebuie consultat dacă este nevoie.

(7)   Serviciul responsabil depune eforturi pentru a elabora o propunere care să întrunească acordul serviciilor consultate. În cazul în care nu se ajunge la un acord, fără a aduce atingere articolului 12 din prezentul regulament de procedură, serviciul responsabil trebuie să anexeze la propunerea sa părerile diferite exprimate de serviciile respective.

CAPITOLUL III

INTERIMATUL

Articolul 24

Continuitatea serviciului

Membrii Comisiei și serviciile se asigură că iau toate măsurile necesare pentru a asigura continuitatea serviciului, cu respectarea dispozițiilor adoptate în acest sens de Comisie sau de președinte.

Articolul 25

Interimatul funcției de președinte

Atunci când președintele este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acestea sunt exercitate de către unul dintre vicepreședinți sau de unul dintre membri, în ordinea stabilită de președinte.

Articolul 26

Interimatul funcției de secretar general

Atunci când secretarul general este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile sau în cazul în care acest post este vacant, atribuțiile acestuia sunt exercitate de către secretarul general adjunct prezent cu cel mai înalt grad sau, în caz de egalitate a gradului, de către secretarul general adjunct cu cea mai mare vechime în grad sau, în caz de egalitate a vechimii, de către secretarul general adjunct cel mai în vârstă sau de către un funcționar desemnat de Comisie.

În cazul în care nu este prezent niciun secretar general adjunct și Comisia nu a desemnat niciun funcționar, interimatul este asigurat de funcționarul subordonat prezent din cel mai înalt grup de funcții, cu cel mai înalt grad sau, în caz de egalitate a gradului, de către funcționarul cu cea mai mare vechime în grad sau, în caz de egalitate a vechimii, de către funcționarul cel mai în vârstă.

Articolul 27

Interimatul funcțiilor de superiori ierarhici

(1)   Atunci când directorul general este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile sau în cazul în care acest post este vacant, atribuțiile acestuia sunt exercitate de către directorul general adjunct prezent cu cel mai înalt grad sau, în caz de egalitate a gradului, de către directorul general adjunct cu cea mai mare vechime în grad sau, în caz de egalitate a vechimii, de către directorul general adjunct cel mai în vârstă sau de către un funcționar desemnat de Comisie.

În cazul în care nu este prezent niciun director general adjunct și Comisia nu a desemnat niciun funcționar, interimatul este asigurat de funcționarul subordonat prezent din cel mai înalt grup de funcții, cu cel mai înalt grad sau, în caz de egalitate a gradului, de către funcționarul cu cea mai mare vechime în grad sau, în caz de egalitate a vechimii, de către funcționarul cel mai în vârstă.

(2)   Atunci când șeful de unitate este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile sau în cazul în care postul acestuia este vacant, atribuțiile acestuia sunt exercitate de către șeful de unitate adjunct sau de un funcționar desemnat de către directorul general.

În cazul în care nu este prezent niciun șef de unitate adjunct și directorul general nu a desemnat niciun funcționar, interimatul este asigurat de funcționarul subordonat prezent din cel mai înalt grup de funcții, cu cel mai înalt grad sau, în caz de egalitate a gradului, de către funcționarul cu cea mai mare vechime în grad sau, în caz de egalitate a vechimii, de către funcționarul cel mai în vârstă.

(3)   Orice alt superior ierarhic care nu-și poate exercita atribuțiile sau al cărui post este vacant este suplinit de un funcționar desemnat de către directorul general, în acord cu membrul responsabil al Comisiei. În lipsa acestei desemnări, interimatul este asigurat de funcționarul subordonat prezent din cel mai înalt grup de funcții, cu cel mai înalt grad sau, în caz de egalitate a gradului, de către funcționarul cu cea mai mare vechime în grad sau, în caz de egalitate a vechimii, de către funcționarul cel mai în vârstă.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 28

Comisia stabilește, atunci când este necesar, normele de punere în aplicare a prezentului regulament de procedură.

Comisia poate adopta măsuri suplimentare privind funcționarea Comisiei și a serviciilor sale, ținând seama de evoluțiile tehnologice și informatice.

Articolul 29

Prezentul regulament de procedură intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”


(1)  Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 17 alineatul (6) litera (a).

(2)  Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 17 alineatul (6) litera (b).

(3)  Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 248.

(4)  A se vedea nota de subsol 3.

(5)  A se vedea nota de subsol 3.

(6)  Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 17 alineatul (6) litera (c).

(7)  Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 17 alineatul (6) al doilea paragraf.

(8)  JO L 156, 18.6.2005, p. 3.


5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/68


DECIZIA COMISIEI

din 2 martie 2010

de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau produse din porumb modificat genetic MON863xMON810xNK603 (MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului

[notificată cu numărul C(2010) 1197]

(Numai textele în limbile franceză și olandeză sunt autentice)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/139/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

întrucât:

(1)

La 2 noiembrie 2004, Monsanto Europe SA a prezentat autorităților competente din Belgia o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, pentru introducerea pe piață a produselor și ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON863xMON810xNK603 (denumită în continuare „cererea”).

(2)

Cererea se referă, de asemenea, la introducerea pe piață a altor produse care conțin sau sunt compuse din porumb MON863xMON810xNK603, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (5) și articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cererea include datele și informațiile prevăzute în anexele III și IV la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (2), precum și informații și concluzii cu privire la evaluarea riscului efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II la Directiva 2001/18/CE.

(3)

La 31 martie 2006, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a emis un aviz favorabil în baza articolelor 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și a concluzionat că este puțin probabil ca prin introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON863xMON810xNK603, astfel cum este descris în cerere (denumite în continuare „produsele”), să se producă efecte negative asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului (3). În avizul său, EFSA a concluzionat că datele cu privire la evenimente individuale pot fi folosite în sprijinul siguranței produselor și a luat în considerare toate întrebările și problemele specifice semnalate de statele membre în cadrul consultării autorităților naționale competente prevăzută la articolul 6 alineatul (4) și articolul 18 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior.

(4)

În octombrie 2006, la cererea Comisiei, EFSA a publicat precizări detaliate cu privire la modul în care observațiile autorităților competente din statele membre au fost avute în vedere la formularea avizului său și a publicat, de asemenea, informații suplimentare cu privire la diferitele elemente luate în considerare de către Grupul științific pentru organisme modificate genetic al EFSA.

(5)

În avizul său, EFSA a concluzionat, de asemenea, că planul de monitorizare a mediului, constând într-un plan general de supraveghere prezentat de solicitant, este în conformitate cu utilizarea prevăzută pentru produse.

(6)

La 26 februarie 2007, ca urmare a unui raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății, care a prezentat kanamicina și neomicina ca „agenți antibacterieni de importanță majoră pentru medicina umană și pentru strategiile de gestionare a riscurilor în cazul altor utilizări decât cele destinate omului”, Agenția Europeană pentru Medicamente a emis o declarație care subliniază importanța terapeutică a ambelor antibiotice, atât în medicina umană, cât și în medicina veterinară. La 13 aprilie 2007, luând în considerare această declarație, EFSA a indicat faptul că efectul terapeutic al antibioticelor în cauză nu va fi compromis de prezența genei nptII în plantele modificate genetic. Acest fapt se datorează probabilității extrem de reduse a transferului de gene de la plante la bacterii și a exprimării lor ulterioare, precum și faptului că această genă care conferă rezistență bacteriană la antibiotice este deja larg răspândită în mediu. Astfel, EFSA a confirmat evaluarea sa anterioară privind utilizarea în condiții de siguranță a markerului de rezistență la antibiotice reprezentat de gena nptII în organismele modificate genetic și în produsele derivate din acestea destinate consumului uman și animal.

(7)

La 14 mai 2008, Comisia a trimis un mandat prin care solicita EFSA: (i) să elaboreze un aviz științific consolidat care să țină seama de avizul anterior și de declarația privind utilizarea genelor ARM prezente în plantele modificate genetic destinate introducerii pe piață sau autorizate deja în acest sens și utilizările posibile ale acestora pentru import, prelucrare și cultivare; (ii) să indice consecințele posibile ale acestui aviz consolidat asupra evaluărilor anterioare realizate de EFSA cu privire la fiecare OMG care conține gene ARM. Mandatul a atras atenția EFSA, inter alia, asupra scrisorilor Comisiei din partea Danemarcei și a Greenpeace.

(8)

La 11 iunie 2009, EFSA a publicat o declarație privind utilizarea genelor ARM prezente în plantele modificate genetic, în care conchide că evaluarea anterioară realizată de EFSA cu privire la porumbul MON863xMON810xNK603 corespunde cu strategia de evaluare a riscurilor descrisă în declarație și că nu au apărut dovezi noi care să determine EFSA să își modifice avizul precedent.

(9)

La 15 martie 2007, ca urmare a unei publicații științifice privind reanalizarea studiului de 90 de zile efectuat pe cobai cu privire la porumbul MON 863 și ridicarea unor semne de întrebare privind siguranța acestui soi de porumb, Comisia a consultat EFSA cu privire la impactul pe care această analiză l-ar putea avea asupra avizului său anterior pentru porumbul MON 863. La 28 iunie 2007, EFSA a menționat că publicația nu ridică noi probleme care să fie relevante din punct de vedere toxicologic, confirmând avizul său favorabil pe care îl dăduse anterior referitor la evaluarea siguranței porumbului MON 863.

(10)

Având în vedere considerațiile de mai sus, ar trebui acordată autorizația pentru produsele în cauză.

(11)

Trebuie alocat un identificator unic fiecărui organism modificat genetic, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 65/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de stabilire a unui sistem de elaborare și alocare a unor identificatori unici pentru organismele modificate genetic (4).

(12)

Pe baza avizului emis de EFSA, pentru produsele și ingredientele alimentare și furajele care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON863xMON810xNK603, nu este nevoie de alte cerințe specifice de etichetare decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Cu toate acestea, pentru a asigura folosirea produselor în limitele autorizației prevăzute de prezenta decizie, etichetarea furajelor care conțin sau sunt compuse din OMG-uri, precum și a altor produse decât cele alimentare sau furaje care conțin sau sunt compuse din OMG-uri necesitând autorizație trebuie să fie completată cu o mențiune clară, conform căreia produsele în cauză nu se folosesc pentru cultivare.

(13)

În mod similar, avizul EFSA nu justifică impunerea unor condiții sau restricții specifice pentru introducerea pe piață și/sau a unor condiții sau restricții specifice pentru folosire și manipulare, inclusiv a unor cerințe de monitorizare după introducerea pe piață, sau a unor condiții specifice pentru protejarea anumitor ecosisteme/a unui anumit mediu și/sau a anumitor zone geografice, astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (5) litera (e) și articolul 18 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Toate informațiile relevante privind autorizarea produselor trebuie introduse în Registrul comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.

(14)

Articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (5) stabilește cerințele de etichetare a produselor care conțin sau sunt compuse din OMG-uri.

(15)

Prezenta decizie se va notifica, prin Centrul de informare pentru prevenirea riscurilor biotehnologice, părților semnatare ale Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea, la Convenția privind diversitatea biologică, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (6).

(16)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele acestuia.

(17)

La reuniunea sa din 18 februarie 2008, Consiliul nu a reușit să adopte o decizie prin majoritate calificată nici în favoarea, nici împotriva propunerii. În consecință, Comisia este aceea căreia îi revine sarcina de a adopta măsurile,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Organism modificat genetic și identificator unic

Se alocă identificatorul unic MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 65/2004, porumbului modificat genetic (Zea mays L.) MON863xMON810xNK603 produs prin încrucișări între soiuri de porumb care conțin evenimentele MON-ØØ863-5, MON-ØØ81Ø-6 și MON-ØØ6Ø3-6, astfel cum este menționat la litera (b) din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Autorizația și introducerea pe piață

Următoarele produse sunt autorizate în sensul articolului 4 alineatul (2) și articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta decizie:

(a)

produse și ingrediente alimentare care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6;

(b)

furaje care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6;

(c)

produse, altele decât cele alimentare și furajele care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării.

Articolul 3

Etichetare

(1)   În sensul cerințelor de etichetare stabilite la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, „denumirea organismului” este „porumb”.

(2)   Mențiunea „nu este destinat cultivării” apare pe eticheta și în documentele însoțitoare ale produselor care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6, menționate la articolul 2 literele (b) și (c).

Articolul 4

Monitorizarea efectelor asupra mediului

(1)   Titularul autorizației se asigură că planul de monitorizare a efectelor asupra mediului este instituit și pus în aplicare, astfel cum este stabilit la litera (h) din anexă.

(2)   Titularul autorizației prezintă Comisiei rapoarte anuale cu privire la punerea în aplicare și la rezultatele activităților stabilite în planul de monitorizare.

Articolul 5

Registrul comunitar

Informațiile din anexa la prezenta decizie se introduc în Registrul comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic, în conformitate cu dispozițiile articolului 28 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

Articolul 6

Titularul autorizației

Titularul autorizației este Monsanto Europe S.A., Belgia, reprezentând Monsanto Company, Statele Unite ale Americii.

Articolul 7

Valabilitate

Prezenta decizie se aplică pe o perioadă de 10 ani de la data notificării sale.

Articolul 8

Destinatar

Prezenta decizie se adresează Monsanto Europe SA, Scheldelaan 460, Haven 627 – B 2040 Antwerp – Belgia.

Adoptată la Bruxelles, 2 martie 2010.

Pentru Comisie

John DALLI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(2)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

(3)  http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2004-159

(4)  JO L 10, 16.1.2004, p. 5.

(5)  JO L 268, 18.10.2003, p. 24.

(6)  JO L 287, 5.11.2003, p. 1.


ANEXĂ

(a)   Solicitantul și titularul autorizației:

Denumire

:

Monsanto Europe SA

Adresă

:

Scheldelaan 460, Haven 627 – B 2040 Antwerp – Belgia

În numele Monsanto Company – 800 N. Lindbergh Boulevard – St. Louis, Missouri 63167 – Statele Unite ale Americii

(b)   Denumirea și specificațiile produselor:

1.

Produse și ingrediente alimentare care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6.

2.

Furaje care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6.

3.

Produse, altele decât cele alimentare și furajere, care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6, având aceeași utilizare ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării.

Porumbul modificat genetic MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6, astfel cum este prezentat în cerere, este produs prin încrucișări între porumb care conține evenimentele MON-ØØ863-5, MON-ØØ81Ø-6 și MON-ØØ6Ø3-6 și exprimă proteina CryBb1 care conferă protecție împotriva anumitor insecte coleoptere dăunătoare (Diabrotica spp.), proteina Cry 1 Ab care conferă protecție împotriva anumitor insecte lepidoptere dăunătoare (Ostrinia nubilalis, Sesammia spp.) și proteina CP4 EPSPS care conferă toleranță la erbicidul glifosat. O genă nptII care conferă rezistență la kanamicină, a fost folosită ca marker de selecție în procesul de modificare genetică.

(c)   Etichetare:

1.

În sensul cerințelor de etichetare stabilite la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, „denumirea organismului” este „porumb”.

2.

Mențiunea „nu este destinat cultivării” apare pe eticheta și în documentele însoțitoare ale produselor care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6, menționate la articolul 2 literele (b) și (c).

(d)   Metodă de detecție:

Metode PCR cantitative în timp real în funcție de eveniment pentru porumbul modificat genetic MON-ØØ863-5, MON-ØØ81Ø-6 și MON-ØØ6Ø3-6 validat pe baza porumbului MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6.

Validată de laboratorul comunitar de referință, înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, publicată la adresa de internet http://gmo-crl.jrc.it/statusofdoss.htm

Material de referință: ERM®-BF416 (pentru MON-ØØ863-5), ERM®-BF413 (pentru MON-ØØ81Ø-6) și ERM®-BF415 (pentru MON-ØØ6Ø3-6) accesibile prin Centrul Comun de Cercetare (CCC) al Comisiei Europene, Institutul pentru Materiale de Referință și Măsurători (IRMM) la adresa de Internet http://www.irmm.jrc.be/html/reference_materials_catalogue/index.htm

(e)   Identificator unic:

MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6xMON-ØØ6Ø3-6

(f)   Informații necesare în conformitate cu anexa II la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, la Convenția privind diversitatea biologică:

Centrul de informare privind prevenirea riscurilor biotehnologice, înregistrare ID: a se vedea [a se completa după notificare]

(g)   Condiții sau restricții privind introducerea pe piață, folosirea sau manipularea produselor:

Nu sunt necesare.

(h)   Plan de monitorizare:

Planul de monitorizare a efectelor asupra mediului, în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE.

[Link: plan publicat pe internet]

(i)   Cerințe de monitorizare după introducerea pe piață a produselor alimentare destinate consumului uman:

Nu sunt necesare.

Notă: Linkurile către documentele aferente pot necesita modificări pe parcurs. Respectivele modificări vor fi făcute publice prin intermediul actualizării Registrului comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic.


5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/73


DECIZIA COMISIEI

din 2 martie 2010

de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON863xMON810 (MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului

[notificată cu numărul C(2010) 1198]

(Numai textele în limbile franceză și olandeză sunt autentice)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/140/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

întrucât:

(1)

La 24 iunie 2004, Monsanto Europe SA a prezentat autorităților competente din Germania o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, pentru introducerea pe piață a produselor și ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON863xMON810 (denumită în continuare „cererea”).

(2)

Cererea se referă, de asemenea, la introducerea pe piață a altor produse care conțin sau sunt compuse din porumb MON863xMON810, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (5) și articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cererea include datele și informațiile prevăzute în anexele III și IV la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (2), precum și informații și concluzii cu privire la evaluarea riscului efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II la Directiva 2001/18/CE.

(3)

La 31 martie 2006, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a emis un aviz favorabil în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și a concluzionat că este puțin probabil ca introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON863xMON810, astfel cum sunt descrise în cerere (denumite în continuare „produsele”), să aibă efecte negative asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului (3). În avizul său, EFSA a ajuns la concluzia că datele cu privire la evenimente individuale pot fi folosite în sprijinul siguranței produselor și a luat în considerare toate întrebările specifice și problemele semnalate de statele membre în cadrul consultării autorităților naționale competente prevăzute la articolul 6 alineatul (4) și articolul 18 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior.

(4)

În octombrie 2006, la cererea Comisiei, EFSA a publicat clarificări detaliate cu privire la modul în care a ținut cont, în procesul de elaborare a avizului, de observațiile autorităților competente din statele membre și a publicat, de asemenea, informații suplimentare cu privire la diferite elemente luate în considerare de către Comitetul științific pentru organisme modificate genetic al EFSA.

(5)

În avizul său, EFSA a concluzionat, de asemenea, că planul de monitorizare a mediului, constând într-un plan general de supraveghere prezentat de solicitant, este în conformitate cu utilizarea prevăzută a produselor.

(6)

La 26 februarie 2007, ca urmare a unui raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății, care a prezentat kanamicina și neomicina ca „agenți antibacterieni de importanță majoră pentru medicina umană și pentru strategiile de gestionare a riscurilor în cazul altor utilizări decât cele destinate omului”, Agenția Europeană pentru Medicamente a emis o declarație care subliniază importanța terapeutică a ambelor antibiotice, atât în medicina umană, cât și în medicina veterinară. La 13 aprilie 2007, luând în considerare această declarație, EFSA a indicat faptul că efectul terapeutic al antibioticelor în cauză nu va fi compromis de prezența genei nptII în plantele modificate genetic. Acest fapt se datorează probabilității extrem de reduse a transferului de gene de la plante la bacterii și a exprimării lor ulterioare, precum și faptului că această genă care conferă rezistență bacteriană la antibiotice este deja larg răspândită în mediu. Astfel, EFSA a confirmat evaluarea sa anterioară privind utilizarea în condiții de siguranță a markerului de rezistență la antibiotice reprezentat de gena nptII în organismele modificate genetic și în produsele derivate din acestea destinate consumului uman și animal.

(7)

La 14 mai 2008, Comisia a trimis un mandat prin care solicita EFSA: (i) să elaboreze un aviz științific consolidat care să țină seama de avizul anterior și de declarația privind utilizarea genelor ARM prezente în plantele modificate genetic destinate introducerii pe piață sau autorizate deja în acest sens și utilizările posibile ale acestora pentru import, prelucrare și cultivare; (ii) să indice consecințele posibile ale acestui aviz consolidat asupra evaluărilor anterioare realizate de EFSA cu privire la fiecare OMG care conține gene ARM. Mandatul a atras atenția EFSA, inter alia, asupra scrisorilor Comisiei din partea Danemarcei și a Greenpeace.

(8)

La 11 iunie 2009, EFSA a publicat o declarație privind utilizarea genelor ARM prezente în plantele modificate genetic, în care conchide că evaluarea anterioară realizată de EFSA cu privire la porumbul MON863xMON810 corespunde cu strategia de evaluare a riscurilor descrisă în declarație și că nu au apărut dovezi noi care să determine EFSA să își modifice avizul precedent.

(9)

La 15 martie 2007, în urma unei publicații științifice privind o nouă analiză a studiului efectuat pe șobolani timp de 90 de zile cu privire la porumbul MON 863 și investigând siguranța porumbului MON 863, Comisia a consultat EFSA cu privire la impactul pe care analiza respectivă l-ar putea avea asupra avizului său anterior referitor la porumbul MON 863. La 28 iunie 2007, EFSA a indicat că publicarea respectivă nu ridică noi probleme relevante din punct de vedere toxicologic și a confirmat evaluarea sa anterioară favorabilă cu privire la siguranța porumbului MON 863.

(10)

Având în vedere considerațiile de mai sus, autorizația pentru produsele în cauză ar trebui acordată.

(11)

Ar trebui alocat un identificator unic fiecărui OMG, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 65/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de stabilire a unui sistem de elaborare și alocare a unor identificatori unici pentru organismele modificate genetic (4).

(12)

Pe baza avizului emis de către EFSA, pentru produsele și ingredientele alimentare și furajele care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON863xMON810, nu este nevoie de alte cerințe specifice de etichetare decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Cu toate acestea, pentru a asigura folosirea produselor în limitele autorizației prevăzute de prezenta decizie, etichetarea furajelor care conțin sau sunt compuse din OMG-uri și a altor produse decât cele alimentare sau furaje care conțin sau sunt compuse din OMG-uri necesitând autorizație, trebuie să fie completată cu o mențiune clară, conform căreia produsele în cauză nu se folosesc pentru cultivare.

(13)

În mod similar, avizul EFSA nu justifică impunerea unor condiții sau restricții specifice pentru introducerea pe piață și/sau a unor condiții sau restricții specifice pentru folosire și manipulare, inclusiv a unor cerințe de monitorizare după introducerea pe piață, sau a unor condiții specifice pentru protejarea anumitor ecosisteme/a mediului și/sau a anumitor zone geografice, astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (5) litera (e) și articolul 18 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Toate informațiile relevante privind autorizarea produselor trebuie introduse în registrul comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.

(14)

Articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (5) stabilește cerințele de etichetare a produselor care conțin sau sunt compuse din OMG.

(15)

Prezenta decizie se notifică prin Centrul de informare pentru prevenirea riscurilor biotehnologice părților semnatare ale Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (6).

(16)

Utilizările, altele decât cele alimentare și furajere, care au fost autorizate pentru aceleași OMG-uri prin Decizia 2006/47/CE a Comisiei (7), precum și condițiile echivalente de introducere pe piață și de monitorizare sunt incluse în prezenta decizie și sunt, prin urmare, reglementate numai de prezenta decizie.

(17)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele acestuia.

(18)

La reuniunea sa din 18 februarie 2008, Consiliul nu a reușit să adopte o decizie prin majoritate calificată nici în favoarea, nici împotriva propunerii. În consecință, Comisia este aceea căreia îi revine sarcina de a adopta măsurile,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Organism modificat genetic și identificator unic

Se alocă identificatorul unic MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 65/2004, porumbului modificat genetic (Zea mays L.) MON863xMON810 produs prin încrucișări între soiuri de porumb care conțin evenimentele MON-ØØ863-5 și MON-ØØ81Ø-6, astfel cum este menționat la litera (b) din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Autorizația și introducerea pe piață

Următoarele produse sunt autorizate în sensul articolului 4 alineatul (2) și articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta decizie:

(a)

produse și ingrediente alimentare care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6;

(b)

furaje care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6;

(c)

produse, altele decât cele alimentare și furajele, care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării.

Articolul 3

Etichetarea

(1)   În sensul cerințelor de etichetare stabilite la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, „denumirea organismului” este „porumb”.

(2)   Cuvintele „nu este destinat cultivării” apar pe eticheta și în documentele însoțitoare ale produselor care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6, menționate la articolul 2 literele (b) și (c).

Articolul 4

Monitorizarea efectelor asupra mediului

(1)   Titularul autorizației se asigură că planul de monitorizare a efectelor asupra mediului este instituit și pus în aplicare, astfel cum este stabilit la litera (h) din anexă.

(2)   Titularul autorizației prezintă Comisiei rapoarte anuale cu privire la punerea în aplicare și rezultatele activităților stabilite în planul de monitorizare.

Articolul 5

Registrul comunitar

Informațiile din anexa la prezenta decizie se introduc în registrul comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic, în conformitate cu dispozițiile articolului 28 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

Articolul 6

Titularul autorizației

Titularul autorizației este Monsanto Europe SA, Belgia, reprezentând Monsanto Company, Statele Unite ale Americii.

Articolul 7

Valabilitate

Prezenta decizie se aplică pentru o perioadă de zece ani de la data notificării sale.

Articolul 8

Destinatar

Prezenta decizie se adresează Monsanto Europe SA, Scheldelaan 460, Haven 627 – B 2040 Antwerp – Belgia.

Adoptată la Bruxelles, 2 martie 2010.

Pentru Comisie

John DALLI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(2)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

(3)  http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question = EFSA-Q-2004-112

(4)  JO L 10, 16.1.2004, p. 5.

(5)  JO L 268, 18.10.2003, p. 24.

(6)  JO L 287, 5.11.2003, p. 1.

(7)  JO L 26, 31.1.2006, p. 17.


ANEXĂ

(a)   Solicitantul și titularul autorizației:

Denumire: Monsanto Europe SA

Adresă:

În numele Monsanto Company – 800 N. Lindbergh Boulevard – St. Louis, Missouri 63167 – Statele Unite ale Americii

(b)   Denumirea și specificarea produselor:

1.

Produse și ingrediente alimentare care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6.

2.

Furaje care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6.

3.

Produse, altele decât cele alimentare și furajele, care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării.

Porumbul modificat genetic MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6, astfel cum este prezentat în cerere, este produs prin încrucișări între porumb care conține evenimentele MON-ØØ863-5 și MON-ØØ81Ø-6 și exprimă proteina CryBb1 care conferă protecție împotriva anumitor insecte coleoptere (Diabrotica spp.) și proteina Cry 1 Ab care conferă protecție împotriva anumitor insecte lepidoptere (Ostrinia nubilalis, Sesammia spp.). Gena nptII, care conferă rezistență la kanamicină, a fost utilizată ca marker de selecție în procesul de modificare genetică.

(c)   Etichetare:

1.

În sensul cerințelor de etichetare stabilite la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, „denumirea organismului” este „porumb”.

2.

Cuvintele „nu este destinat cultivării” apar pe eticheta și în documentele însoțitoare ale produselor care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6, menționate la articolul 2 literele (b) și (c).

(d)   Metoda de detecție:

Metode cantitative PCR în timp real în funcție de eveniment pentru porumbul modificat genetic MON-ØØ863-5 și MON-ØØ81Ø-6 validat pe baza porumbului MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6.

Validată de laboratorul comunitar de referință, înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, publicată la adresa de internet http://gmo-crl.jrc.it/statusofdoss.htm

Material de referință: ERM®-BF416 (pentru MON-ØØ863-5) și ERM®-BF413 (pentru MON-ØØ81Ø-6) disponibile pe site-ul Institutului pentru Materiale de Referință și Măsurători (IRMM) din cadrul Centrului Comun de Cercetare (CCC) al Comisiei Europene, la adresa de internet http://www.irmm.jrc.be/html/reference_materials_catalogue/index.htm

(e)   Identificator unic:

MON-ØØ863-5xMON-ØØ81Ø-6

(f)   Informații necesare în conformitate cu anexa II la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, la Convenția privind diversitatea biologică:

Centrul de informare pentru prevenirea riscurilor biotehnologice, înregistrare ID: a se vedea [a se completa după notificare]

(g)   Condiții sau restricții privind introducerea pe piață, folosirea sau manipularea produselor:

Nu sunt necesare.

(h)   Planul de monitorizare:

Planul de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE.

[Link: plan publicat pe internet]

(i)   Cerințe de monitorizare după introducerea pe piață a produselor alimentare destinate consumului uman:

Nu sunt necesare.

Notă: Linkurile către documentele aferente pot necesita modificări pe parcurs. Respectivele modificări vor fi făcute publice prin intermediul actualizării registrului comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic.


5.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/78


DECIZIA COMISIEI

din 2 martie 2010

de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON863xNK603 (MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului

[notificată cu numărul C(2010) 1203]

(Numai textele în limbile franceză și olandeză sunt autentice)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/141/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

întrucât:

(1)

La 22 octombrie 2004, Monsanto Europe S.A. a prezentat autorităților competente din Regatul Unit o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, pentru introducerea pe piață a produselor și ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON863xNK603 (denumită în continuare „cererea”).

(2)

Cererea se referă, de asemenea, la introducerea pe piață a altor produse care conțin sau sunt compuse din porumb MON863xNK603, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (5) și articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cererea include datele și informațiile prevăzute în anexele III și IV la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (2), precum și informații și concluzii cu privire la evaluarea riscului efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II la Directiva 2001/18/CE.

(3)

La 31 martie 2006, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a emis un aviz favorabil în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și a concluzionat că este puțin probabil ca introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON863xNK603, astfel cum sunt descrise în cerere (denumite în continuare „produsele”), să aibă efecte negative asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului (3). În avizul său, EFSA a ajuns la concluzia că datele cu privire la evenimente individuale pot fi folosite în sprijinul siguranței produselor și a luat în considerare toate întrebările specifice și problemele semnalate de statele membre în cadrul consultării autorităților naționale competente prevăzute la articolul 6 alineatul (4) și articolul 18 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior.

(4)

În octombrie 2006, la cererea Comisiei, EFSA a publicat clarificări detaliate cu privire la modul în care a ținut cont, în procesul de elaborare a avizului, de observațiile autorităților competente din statele membre și a publicat, de asemenea, informații suplimentare cu privire la diferite elemente luate în considerare de către Comitetul științific pentru organisme modificate genetic al EFSA.

(5)

În avizul său, EFSA a concluzionat, de asemenea, că planul de monitorizare a mediului, constând într-un plan general de supraveghere prezentat de solicitant, este în conformitate cu utilizarea prevăzută pentru produse.

(6)

La 26 februarie 2007, ca urmare a unui raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății, care a prezentat kanamicina și neomicina ca „agenți antibacterieni de importanță majoră pentru medicina umană și pentru strategiile de gestionare a riscurilor în cazul altor utilizări decât cele destinate omului”, Agenția Europeană pentru Medicamente a emis o declarație care subliniază importanța terapeutică a ambelor antibiotice atât în medicina umană, cât și în medicina veterinară. La 13 aprilie 2007, luând în considerare această declarație, EFSA a indicat faptul că efectul terapeutic al antibioticelor în joc nu va fi compromis de prezența genei nptII în plantele modificate genetic. Acest lucru se datorează probabilității extrem de reduse a transferului de gene de la plante la bacterii și exprimării sale ulterioară, precum și faptului că această genă din bacterii rezistentă la antibiotice este deja larg răspândită în mediu. Astfel, aceasta a confirmat evaluarea sa ulterioară a utilizării în condiții de siguranță a markerului de rezistență la antibiotice din gena nptII în organismele modificate genetic și în produsele lor derivate destinate consumului uman și animal.

(7)

La 14 mai 2008, Comisia a trimis un mandat prin care solicita EFSA: (i) să elaboreze un aviz științific consolidat care să țină seama de avizul anterior și de declarația privind utilizarea genelor ARM prezente în plantele modificate genetic destinate introducerii pe piață sau autorizate deja în acest sens și utilizările posibile ale acestora pentru import, prelucrare și cultivare; (ii) să indice consecințele posibile ale acestui aviz consolidat asupra evaluărilor anterioare realizate de EFSA cu privire la fiecare OGM care conține gene ARM. Mandatul a atras atenția EFSA, inter alia, asupra scrisorilor Comisiei din partea Danemarcei și a Greenpeace.

(8)

La 11 iunie 2009, EFSA a publicat o declarație privind utilizarea genelor ARM prezente în plantele modificate genetic, în care conchide că evaluarea anterioară realizată de EFSA cu privire la porumbul MON863xNK603 corespunde cu strategia de evaluare a riscurilor descrisă în declarație și că nu au apărut dovezi noi care să determine EFSA să-și modifice avizul precedent.

(9)

La 15 martie 2007, ca urmare a unei publicații științifice privind reanalizarea studiului de 90 de zile efectuat pe cobai cu privire la porumbul MON 863 și ridicarea unor semne de întrebare privind siguranța acestui soi de porumb, Comisia a consultat EFSA cu privire la impactul pe care această analiză l-ar putea avea asupra avizului său anterior referitor la porumbul MON 863. La 28 iunie 2007, EFSA a indicat că publicația respectivă nu ridică noi probleme relevante din punct de vedere toxicologic și a confirmat evaluarea sa anterioară favorabilă cu privire la siguranța porumbului MON 863.

(10)

Având în vedere considerațiile menționate anterior, autorizația pentru produsele în cauză ar trebui acordată.

(11)

Trebuie alocat un identificator unic fiecărui OMG, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 65/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de stabilire a unui sistem de elaborare și alocare a unor identificatori unici pentru organismele modificate genetic (4).

(12)

Pe baza avizului emis de către EFSA, pentru produsele și ingredientele alimentare și furajele care conțin, sunt compuse sau produse din porumb MON863xNK603, nu sunt necesare alte cerințe specifice de etichetare decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Cu toate acestea, pentru a se asigura folosirea produselor în limitele autorizației prevăzute de prezenta decizie, etichetarea furajelor conținând sau constând în OMG-uri, precum și a altor produse decât cele alimentare sau furaje conținând sau constând în OMG-uri necesitând autorizație trebuie completată cu o mențiune care să precizeze în mod clar că produsele în cauză nu pot fi folosite pentru cultivare.

(13)

În mod similar, avizul EFSA nu justifică impunerea unor condiții sau restricții specifice pentru introducerea pe piață și/sau a unor condiții sau restricții specifice pentru folosire și manipulare, inclusiv a unor cerințe de monitorizare după introducerea pe piață sau a unor condiții specifice pentru protejarea anumitor ecosisteme/a mediului și/sau a anumitor zone geografice, astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (5) litera (e) și articolul 18 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Toate informațiile relevante privind autorizarea produselor trebuie introduse în Registrul comunitar al produselor alimentare și al furajelor modificate genetic, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.

(14)

Articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (5) stabilește cerințele de etichetare a produselor care conțin sau sunt compuse din OMG.

(15)

Prezenta decizie se notifică prin Centrul de informare pentru prevenirea riscurilor biotehnologice părților semnatare ale Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (6).

(16)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său.

(17)

La reuniunea sa din 18 februarie 2008, Consiliul nu a reușit să adopte o decizie prin majoritate calificată nici în favoarea, nici împotriva propunerii. În consecință, adoptarea măsurilor îi revine Comisiei,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Organism modificat genetic și identificator unic

Se alocă identificatorul unic MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 65/2004, porumbului modificat genetic (Zea mays L.) MON863xNK603 produs prin încrucișări între soiuri de porumb care conțin evenimentele MON-ØØ863-5 și MON-ØØ6Ø3-6, astfel cum este menționat la litera (b) din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Autorizația și introducerea pe piață

Următoarele produse sunt autorizate în sensul articolului 4 alineatul (2) și al articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta decizie:

(a)

produse și ingrediente alimentare care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6;

(b)

furaje care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6;

(c)

produse, altele decât cele alimentare și furajele, care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6, având aceeași utilizare ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării.

Articolul 3

Etichetare

(1)   În sensul cerințelor de etichetare stabilite la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, „denumirea organismului” este „porumb”.

(2)   Cuvintele „nu este destinat cultivării” apar pe eticheta și în documentele însoțitoare ale produselor care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6, menționate la articolul 2 literele (b) și (c).

Articolul 4

Monitorizarea efectelor asupra mediului

(1)   Titularul autorizației se asigură că planul de monitorizare a efectelor asupra mediului este instituit și pus în aplicare, astfel cum este stabilit la litera (h) din anexă.

(2)   Titularul autorizației prezintă Comisiei rapoarte anuale cu privire la punerea în aplicare și la rezultatele activităților stabilite în planul de monitorizare.

Articolul 5

Registrul comunitar

Informațiile menționate în anexa la prezenta decizie se introduc în Registrul comunitar al produselor alimentare și al furajelor modificate genetic, în conformitate cu dispozițiile articolului 28 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

Articolul 6

Titularul autorizației

Titularul autorizației este Monsanto Europe S.A., Belgia, reprezentând Monsanto Company, Statele Unite ale Americii.

Articolul 7

Valabilitate

Prezenta decizie se aplică pe o perioadă de 10 ani de la data notificării sale.

Articolul 8

Destinatar

Prezenta decizie se adresează Monsanto Europe S.A., Scheldelaan 460, Haven 627 – 2040 Antwerp, Belgia.

Adoptată la Bruxelles, 2 martie 2010.

Pentru Comisie

John DALLI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(2)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

(3)  http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2004-154

(4)  JO L 10, 16.1.2004, p. 5.

(5)  JO L 268, 18.10.2003, p. 24.

(6)  JO L 287, 5.11.2003, p. 1.


ANEXĂ

(a)

Solicitantul și titularul autorizației:

Nume

:

Monsanto Europe S.A.

Adresă

:

Scheldelaan 460, Haven 627 – 2040 Antwerp, Belgia

În numele Monsanto Company – 800 N. Lindbergh Boulevard – St. Louis, Missouri 63167 – Statele Unite ale Americii

(b)

Denumirea și specificațiile produselor:

1.

Produse și ingrediente alimentare care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6.

2.

Furaje care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6.

3.

Produse, altele decât cele alimentare și furajele, care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6, având aceeași utilizare ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării.

Porumbul modificat genetic MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6, astfel cum este prezentat în cerere, este produs prin încrucișări între porumb care conține evenimentele MON-ØØ863-5 și MON-ØØ6Ø3-6 și exprimă proteina CryBb1 care conferă protecție împotriva anumitor insecte coleoptere (Diabrotica spp.) și proteina CP4 EPSPS care conferă toleranță la erbicidul glifosat. O genă nptII care conferă rezistență la kanamicină a fost folosită ca marker de selecție în procesul de modificare genetică.

(c)

Etichetare:

1.

În sensul cerințelor de etichetare stabilite la articolul 13 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003, „denumirea organismului” este „porumb”.

2.

Cuvintele „nu este destinat cultivării” apar pe eticheta și în documentele însoțitoare ale produselor care conțin sau sunt compuse din porumb MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6, menționate la articolul 2 literele (b) și (c).

(d)

Metodă de detecție:

Metode cantitative PCR în timp real în funcție de eveniment pentru porumbul modificat genetic MON-ØØ863-5 și MON-ØØ6Ø3-6 validate pe baza porumbului MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6.

Validată de laboratorul comunitar de referință, înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, publicată la adresa http://gmo-crl.jrc.it/statusofdoss.htm

Materiale de referință: ERM®-BF416 (pentru MON-ØØ863-5) și ERM®-BF415 (pentru MON-ØØ6Ø3-6) accesibile prin Centrul Comun de Cercetare (CCC) al Comisiei Europene, Institutul pentru Materiale de Referință și Măsurători (IRMM) la adresa http://www.irmm.jrc.be/html/reference_materials_catalogue/index.htm

(e)

Identificator unic:

MON-ØØ863-5xMON-ØØ6Ø3-6

(f)

Informații necesare în temeiul anexei II la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică:

Centrul de informare pentru prevenirea riscurilor biotehnologice, număr de înregistrare: a se vedea [a se completa după notificare].

(g)

Condiții sau restricții privind introducerea pe piață, folosirea sau manipularea produselor:

Nu sunt necesare.

(h)

Plan de monitorizare:

Planul de monitorizare a efectelor asupra mediului, în conformitate cu anexa VII la Directiva 2001/18/CE.

(Link: plan publicat pe internet)

(i)

Cerințe de monitorizare după introducerea pe piață pentru utilizarea ca aliment destinat consumului uman:

Nu sunt necesare.

Notă: Linkurile către documentele aferente pot necesita modificări pe parcurs. Respectivele modificări vor fi puse la dispoziția publicului prin actualizarea registrului comunitar al produselor alimentare și al furajelor modificate genetic.