19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (1) instituie mecanismul de disciplină financiară prin care nivelul de ajutor direct este ajustat în situația în care previziunile indică faptul că într-un anumit exercițiu financiar se depășește subplafonul pentru cheltuielile de piață și plățile directe stabilit în temeiul rubricii 2 din anexa I la Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2), ținându-se seama de o marjă de siguranță de 300 000 000 EUR.

(2)

Subplafonul menționat mai sus acoperă cheltuielile pentru plăți directe înaintea tuturor transferurilor spre dezvoltarea rurală și înainte de modulare. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ar trebui să fie modificat astfel încât să prevadă că cheltuielile care urmează a fi comparate cu subplafonul includ și eventuale transferuri spre Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), menționate la articolul 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și eventuale transferuri spre FEADR în sectorul vitivinicol care rezultă din aplicarea articolului 190a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (3).

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (4) a autorizat Comisia să adopte, inter alia, o dispoziție privind modalitatea de abordare a cazului în care alocarea drepturilor la plată pentru un agricultor ar conduce la un câștig excepțional pentru agricultor. O astfel de situație poate apărea și ca urmare a aplicării Regulamentului (CE) nr. 73/2009 și, prin urmare, ar trebui soluționată.

(4)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, unele state au optat pentru punerea în aplicare a schemei de plată unică și pentru punerea în aplicare parțială a schemei de plată unică în sectorul cărnii de oaie și de capră, precum și în sectorul cărnii de vită și de mânzat, la nivel regional. Considerațiile regionale pot fi relevante și pentru deciziile care urmează să fie luate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 de continuare sau de ajustare a punerii în aplicare parțiale a schemei de plată unică în sectoarele respective. Prin urmare, ar trebui să fie posibil ca deciziile respective să fie luate la nivel regional.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede alocarea de drepturi de plată în cazul în care un agricultor dintr-unul dintre sectoarele vizate nu a primit niciun fel de drepturi de plată. Cu toate acestea, această dispoziție nu tratează în mod corespunzător situația în care agricultorul respectiv declară totuși un număr de drepturi de plată închiriate în primul an de integrare a ajutorului cuplat în schema de plată unică. În acest caz, agricultorul nu va mai putea, sau va putea doar parțial, să își activeze noile drepturi de plată alocate, deoarece o parte sau chiar toate hectarele eligibile ale agricultorului respectiv vor fi fost deja utilizate pentru activarea drepturilor închiriate. Prin urmare, este adecvat să se prevadă o derogare temporară conform căreia agricultorului în cauză i se vor aloca drepturi de plată pentru hectarele declarate care corespund numărului de hectare declarate în plus față de hectarele declarate în vederea activării drepturilor de plată închiriate și/sau a drepturilor de plată care dau dreptul la o plată fără declararea numărului de hectare corespunzătoare. Această derogare ar trebui să fie limitată la cazul în care agricultorul urmează să desfășoare în continuare activități agricole.

(6)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009, statele membre care doresc să acorde, începând cu 2010, măsuri de sprijin specifice conform celor prevăzute în respectivul regulament trebuiau să ia o decizie, până la 1 august 2009, cu privire la utilizarea plafonului lor național pentru finanțarea respectivelor măsuri. Ca urmare a Comunicării Comisiei către Consiliu din 22 iulie 2009 intitulată „Situația pieței produselor lactate în 2009” și având în vedere situația actuală de pe piața produselor lactate, este necesară o derogare de la acel termen pentru a permite statelor membre în anumite condiții să acorde, începând cu 2010, un ajutor specific în favoarea agricultorilor din sectorul produselor lactate.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede o derogare de la limita superioară a sprijinului stabilit în respectivul regulament în anumite cazuri când, pentru acordarea de ajutor pentru vacile care alăptează, era aplicat articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Scopul acestei derogări este acela de a acorda o perioadă de tranziție suficientă care să permită o trecere fără probleme la noile norme privind ajutorul specific în sectorul cărnii de vită și mânzat. Prin urmare, ar trebui clarificat că această derogare trebuie limitată la cazurile în care articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a fost aplicat în principal în vederea sprijinirii sectorului cărnii de vită și mânzat.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este abrogat de Regulamentul (CE) nr. 73/2009 începând cu data intrării în vigoare a acestuia și se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2009. Totuși, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede aplicarea în continuare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 în cazuri speciale, inclusiv cel al punerii în aplicare parțiale a schemei de plată unică în sectorul cărnii de oaie și de capră. Pentru a se asigura o abordare coerentă în acest sector, dispoziția corespunzătoare din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ar trebui să se aplice din 2009. Este, prin urmare, adecvat să se stabilească o dispoziție tranzitorie cu privire la plățile suplimentare în sectorul cărnii de oaie și al cărnii de capră pentru 2009.

(9)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie modificat în consecință,

1.

La articolul 11, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pentru a garanta că sumele destinate finanțării cheltuielilor de piață și a plăților directe din cadrul PAC, prevăzute în prezent la rubrica 2 din anexa I la Acordul interinstituțional între Parlamentului European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (5), respectă plafoanele anuale stabilite prin Decizia 2002/929/CE a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 18 noiembrie 2002, privind concluziile Consiliului European reunit la Bruxelles la 24 și 25 octombrie 2002 (6), se determină o ajustare a plăților directe în situația în care previziunile legate de finanțarea măsurilor menționate mai sus, din cadrul rubricii 2 dintr-un anumit exercițiu financiar, completate de sumele prevăzute la articolul 190a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de sumele prevăzute la articolele 134 și 135 și de sumele prevăzute la articolul 136 din prezentul regulament și anterioare punerii în aplicare a modulării prevăzute la articolele 7 și 10 din prezentul regulament și la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007, indică faptul că plafonul anual aplicabil menționat anterior va fi depășit, ținându-se seama de o marjă de 300 000 000 EUR sub plafonul respectiv.

2.

La articolul 41, se adaugă următorul alineat:

„(6)   În cazul în care un stat membru aplică articolele 59 sau 63, poate face acest lucru pe baza unor criterii obiective și într-un mod care să asigure tratamentul egal al agricultorilor și să evite distorsionarea pieței și a concurenței, cu condiția ca, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare totală sau parțială a închirierii exploatației sau a drepturilor de primă, o parte sau toate drepturile de plată sau o parte sau întreaga majorare a valorii drepturilor de plată care urmează a se acorda agricultorului în cauză să treacă înapoi la rezerva națională, dacă alocarea sau majorarea ar genera un câștig excepțional pentru fermierul în cauză. Aceste criterii includ cel puțin următoarele:

3.

Articolul 51 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 64 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Prin derogare de la al treilea paragraf, dacă un agricultor din sectorul în cauză nu deține niciun drept la plată, dar declară un număr de drepturi la plată închiriate în primul an de integrare a ajutorului cuplat, acestuia i se va aloca un număr de drepturi la plată corespunzător diferenței dintre numărul de hectare eligibile pe care le declară și numărul de drepturi la plată închiriate pe care le declară. Valoarea drepturilor alocate se stabilește prin împărțirea valorii rezultate din aplicarea alineatului (1) la numărul de drepturi care urmează a fi alocate. Totuși, valoarea fiecărui drept alocat nu trebuie să depășească suma de 5 000 EUR.

Pentru a se asigura alocarea integrală a sumei rezultate în urma aplicării alineatului (1) după aplicarea celui de al patrulea paragraf din prezentul alineat, agricultorului din sectorul în cauză i se alocă drepturi la plată cu o valoare maximă de 5 000 EUR pe titlu. Prin derogare de la articolul 35, aceste drepturi la plată conferă dreptul la un sprijin anual în cadrul schemei de plată unică fără declararea numărului de hectare corespunzător. Totuși, numărul drepturilor la plată activate prin utilizarea acestei derogări nu trebuie să depășească, într-un an dat, numărul de drepturi la plată activate de agricultor în conformitate cu articolul 35. Această derogare va înceta să se aplice din primul an în care, și în măsura în care, agricultorul din sectorul în cauză declară suficiente hectare eligibile pentru activarea drepturilor sau a unei părți a acestora în conformitate cu articolul 35. Drepturile la plată respective se activează pentru hectarele eligibile disponibile înainte de transferarea către agricultor a drepturilor la plată, după alocarea dreptului la plată în conformitate cu prima teză a prezentului paragraf.

În caz de transfer al drepturilor de plată rezultate din cel de al cincilea paragraf din prezentul alineat, altele decât prin moștenire reală sau anticipată sau ca o consecință a schimbării statutului juridic, articolul 35 se aplică în cazul în care cesionarul activează drepturile la plată respective.”

5.

La articolul 67, textul respectiv devine alineatul (1) și se adăugă următorul alineat:

„(2)   Statele membre care au utilizat, doar în anumite zone ale teritoriului propriu, opțiunea prevăzută la secțiunea 1 capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de a aplica schema de plată unică la nivel regional pot aplica prezentul articol la același nivel regional.

Orice stat membru care aplică posibilitatea prevăzută în primul paragraf trebuie să prezinte Comisiei, cel târziu până la 1 decembrie 2009, următoarele informații:

Statele membre răspund în termen de o lună oricărei solicitări din partea Comisiei de furnizare de lămuriri suplimentare cu privire informațiile prezentate.

Comisia utilizează sumele menționate la litera (a) din al doilea paragraf din prezentul alineat drept bază pentru ajustarea plafoanelor naționale menționate la articolul 40 pentru statele membre vizate, astfel cum se prevede în prezentul articol.”

(6)

Articolul 69 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 131 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Termenul de 1 august 2009, menționat în paragraful anterior, se înlocuiește cu 1 ianuarie 2010 în cazul noilor state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață și care decid să acorde, începând cu 2010, ajutorul prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (b) în favoarea agricultorilor din sectorul produselor lactate, cu condiția ca ajutorul respectiv să fie finanțat în conformitate alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.”

8.

În titlul VII capitolul 2 se introduce următorul articol:

„Articolul 146a

Plăți în sectorul cărnii de oaie și de capră în 2009

În 2009, statele membre care au acordat plăți în sectorul cărnii de oaie și de capră în conformitate cu secțiunea 2 din capitolul 5 titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pot reține până la 50 % din componenta plafoanelor naționale menționate la articolul 41 din prezentul regulament corespunzând plăților pentru sectorul cărnii de oaie și de capră enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În acest caz și în limitele plafonului stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru în cauză acordă agricultorilor în 2009 o plată anuală suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care cresc oi și capre în condițiile prevăzute în capitolul 11 din titlul IV al Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.”

9.

La articolul 146 alineatul (1), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Cu toate acestea, articolul 20 alineatul (2), articolul 64 alineatul (2), articolele 66, 68, 68a, 68b și 69, articolul 70 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) și capitolele 1 (grâul dur), 5 (culturi energetice), 7 (primă pentru produsele lactate), 10 (plata pe suprafață pentru culturile arabile), 10b (ajutor pentru plantațiile de măslini), 10c (ajutor pentru producția tutunului) și 10d (plata pe suprafață pentru hamei) din titlul IV din regulamentul în cauză continuă să se aplice pentru 2009.”

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/5

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1995/2000 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu („UAA”) originare, printre altele, din Rusia. Regulamentul respectiv este denumit în continuare „regulamentul inițial”, iar ancheta care a condus la măsurile instituite prin regulamentul inițial este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, inițiată în septembrie 2005 („reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor”), Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1911/2006 (3), a reînnoit aceste măsuri la nivelul actual, pentru o perioadă de cinci ani. Măsurile constau în taxe specifice.

(3)

S-a înaintat o cerere de reexaminare în ceea ce privește un nou exportator („reexaminarea prezentă”), în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, de către Open Joint Stock Company Acron („solicitantul”), un producător-exportator din Rusia. Cererea s-a limitat la stabilirea dumpingului, în ceea ce îl privește pe solicitant.

(4)

Solicitantul a susținut că nu a exportat UAA în Uniune în cursul perioadei de anchetă pe care s-au bazat măsurile antidumping, cuprinsă între 1 iunie 1998 și 31 mai 1999 („perioada de anchetă inițială”), și că nu este afiliat niciunui producător-exportator de UAA care face obiectul măsurilor antidumping menționate. Solicitantul a afirmat, de asemenea, că a început să exporte UAA în Uniune după perioada de anchetă inițială.

(5)

Comisia a examinat elementele de probă prima facie prezentate de solicitant și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unui reexaminări în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază. După consultarea Comitetului consultativ și după ce industriei în cauză din Uniune i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia a deschis, prin Regulamentul (CE) nr. 241/2009 (4), o reexaminare a Regulamentului (CE) nr. 1911/2006 („măsurile în vigoare”) în ceea ce privește solicitantul.

(6)

În temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 241/2009, taxa antidumping de 20,11 EUR/tonă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1911/2006 a fost abrogată în ceea ce privește importurile de UAA produse și vândute la export în Uniune de către solicitant. În paralel, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, autoritățile vamale au fost invitate să ia măsurile necesare pentru înregistrarea importurilor respective.

(7)

Produsul care face obiectul actualei reexaminări este același cu cel din ancheta inițială, respectiv soluție de uree și de azotat de amoniu, un îngrășământ lichid utilizat în mod curent în agricultură, originar din Rusia („produsul în cauză”). Acesta constă într-un amestec de uree, azotat de amoniu și apă. Produsul în cauză se încadrează în prezent la codul NC 3102 80 00.

(8)

Comisia a informat oficial solicitantul, reprezentanții țării exportatoare și asociația producătorilor din Uniune cu privire la inițierea reexaminării. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul-limită fixat în avizul de inițiere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat aceasta și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(9)

Comisia a trimis chestionare solicitantului și societăților afiliate și a primit răspunsuri în termenele-limită stabilite pentru acel scop. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului și al societății afiliate:

(10)

Perioada anchetei de reexaminare în ceea ce privește un „exportator nou” s-a derulat între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2008 („PAR”).

(11)

Ancheta a confirmat că solicitantul nu a exportat produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă inițiale și că a început exportul în Uniune după perioada respectivă.

(12)

Mai mult, solicitantul a fost în măsură să demonstreze că nu era afiliat niciunui exportator sau producător din Rusia care să fi făcut obiectul măsurilor antidumping pentru importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia.

(13)

În consecință, se confirmă faptul că solicitantul ar trebui considerat „exportator nou”, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(14)

Solicitantul nu a realizat vânzări interne în Rusia ale produsului în cauză. Atunci când prețurile vânzărilor interne nu pot fi folosite pentru a stabili valoarea normală, este necesară aplicarea unei alte metode. În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a calculat în schimb o valoare normală construită, după cum urmează.

(15)

Valoarea normală a fost construită pe baza costurilor de producție suportate de către solicitant, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzări, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și pentru profituri, în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(16)

În ceea ce privește costul de fabricație, ar trebui menționat că un procent important din costul de fabricație și un procent semnificativ din costul total de producție este reprezentat de costurile gazului. În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă în registrele solicitantului s-au reflectat, în mod rezonabil, costurile legate de producția și vânzările produsului în cauză.

(17)

S-a stabilit că prețurile gazului pe piața internă plătite de solicitant erau anormal de scăzute. Cu titlu indicativ, acestea reprezentau între o pătrime și o cincime din prețul de export al gazului natural din Rusia. În această privință, toate datele disponibile arată că prețurile gazului practicate pe piața internă din Rusia erau prețuri reglementate, cu mult mai mici decât prețul de piață plătit pentru gazul natural pe piețele nereglementate. Deoarece costurile gazului nu erau reflectate în mod rezonabil în registrele solicitantului, acestea au trebuit ajustate în consecință. În absența oricăror prețuri nedenaturate ale gazului cu privire la piața internă rusă și în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, a trebuit ca prețurile gazului să fie stabilite pe „oricare altă bază rezonabilă, inclusiv pe baza informațiilor provenite de pe alte piețe reprezentative”.

(18)

Prețul ajustat a fost calculat pe baza prețului mediu al gazului rusesc vândut la export la granița germano-cehă (Waidhaus), fără a include costurile de transport și ajustat, astfel încât să țină seama de costul de distribuție local. Întrucât Waidhaus este principalul punct de vânzare a gazului rusesc în Uniune, reprezentând cea mai mare piață a gazului din Rusia și practicând, în același timp, prețuri care țin seama, în mod rezonabil, de cheltuieli, aceasta poate fi considerată o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(19)

În urma notificării, solicitantul a formulat mai multe observații legate de (i) temeiul juridic al ajustării pentru gazul natural efectuate, pe de o parte, și (ii) metodele aplicate pentru ajustare, pe de altă parte.

(20)

Solicitantul a afirmat că orice ajustare a prețului gazului natural plătit pe piața internă din Rusia ar fi nejustificată, pe motiv că registrele contabile ale acestuia au reflectat pe deplin costurile asociate cu activitatea de producție a produsului în cauză în Rusia. Solicitantul a mai argumentat că, în conformitate cu articolul 1 din regulamentul de bază, valoarea normală trebuie să fie stabilită întotdeauna cu privire la țara exportatoare și că, prin urmare, bazarea constatărilor pe informații furnizate de producători din alte țări terțe era contrară articolului respectiv.

(21)

În ceea ce privește argumentul solicitantului privind pretinsa încălcare a articolului 1 din regulamentul de bază, ar trebui precizat că articolul 1 descrie doar conceptul general de dumping, dar normele detaliate privind stabilirea dumpingului sunt prevăzute în articolul 2 din regulamentul de bază. Articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede posibilitatea utilizării datelor de pe alte piețe reprezentative, inclusiv dintr-o țară terță, dacă costurile asociate cu producția și vânzarea produsului care face obiectul anchetei nu sunt, în mod rezonabil, reflectate în registrele părții în cauză. Prin urmare, argumentul solicitantului în acest sens a trebuit să fie respins.

(22)

Solicitantul a mai invocat, de asemenea, existența avantajelor concurențiale naturale în Rusia, precum abundența gazului natural și condițiile favorabile de aprovizionare care ar explica diferența de preț între gazul natural vândut pe piața internă și cel exportat. Solicitantul a susținut, de asemenea, că prețurile gazului practicate pe piața internă din Rusia acoperă costurile de producție.

(23)

În ceea ce privește existența avantajelor naturale, solicitantul nu a menționat faptul că prețurile gazelor naturale practicate pe piața internă erau reglementate în Rusia și nu puteau fi considerate, prin urmare, ca reflectând în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Solicitantul nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul solicitărilor sale. În plus, în ceea ce privește costurile, chiar dacă prețul gazului plătit de către solicitant a acoperit costul unitar de producție și vânzare al gazului suportat de către furnizorul său, acest argument este irelevant, întrucât prețul pieței pentru gaz nu este în mod obligatoriu direct corelat cu costurile de producție și vânzare ale acestuia. Prin urmare, afirmațiile respective au trebuit să fie respinse.

(24)

Solicitantul a susținut în continuare că o anchetă efectuată în temeiul regulamentului de bază nu ar trebui să includă cazul subvențiilor acordate produselor situate în amonte în lanțul de producție. Se observă faptul că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază are ca scop să determine dacă costurile asociate cu producerea și vânzarea produsului similar sunt sau nu reflectate în mod rezonabil în registrele părții în cauză. Din motivele prevăzute anterior în considerentul 17, s-a constatat că lucrurile nu stau astfel. Această situație este diferită de determinarea existenței subvențiilor, care nu face obiectul prezentei anchete. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(25)

În acest context, solicitantul indică, de asemenea, faptul că, chiar dacă există o situație specială a pieței în sensul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, aceasta nu se referă decât la piața produsului în cauză, și anume UAA ca atare, care nu poate fi extinsă la condițiile de piață pentru produsul situat în amonte. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din considerentul 24 de mai sus, ajustarea pentru prețurile gazului natural s-a efectuat în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază care, astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul 21, autorizează în mod explicit instituțiile să utilizeze costurile de producție care provin de pe alte piețe reprezentative. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(26)

În cele din urmă, solicitantul a susținut că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază urmărește să examineze doar dacă registrele societății respectă principiile contabile general acceptate ale țării terțe în cauză, dar nu solicită ca aceste costuri să corespundă celor constatate pe piețe nereglementate.

(27)

Ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, două criterii trebuie îndeplinite pentru ca costurile să fie calculate pe baza registrelor ținute de exportator: (i) registrele trebuie ținute în conformitate cu principiile contabile general acceptate („PCGA”) ale țării în cauză și (ii) registrele trebuie să reflecte în mod rezonabil costurile asociate producerii și vânzării produsului în cauză. Dacă, precum în cazul de față, al doilea criteriu nu este îndeplinit deoarece registrele nu reflectă costurile, acestea din urmă trebuie să fie ajustate. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(28)

Solicitantul susține că în cursul PAR a prezentei anchete prețurile au fluctuat în mod semnificativ și că valoarea normală ar trebui stabilită pe o bază lunară (sau cel puțin trimestrială), și nu pe o bază anuală.

(29)

Ar trebui remarcat faptul că, deși prețurile gazului au fluctuat în cursul PAR, aceste fluctuații nu au fost considerate excepționale sau deosebit de semnificative. Într-adevăr, piața gazului natural este în general caracterizată de fluctuații destul de importante de preț. Solicitantul nu a putut demonstra existența unor circumstanțe specifice, nici că fluctuațiile de preț în cursul PAR au depășit în mod semnificativ fluctuațiile obișnuite. Prin urmare, nu există niciun motiv să nu se respecte metoda utilizată în ancheta care a condus la instituirea măsurilor în vigoare. În al doilea rând, informațiile pe baza cărora, conform solicitantului, ar fi trebuit să fie stabilită valoarea normală au fost doar parțial disponibile, deoarece informațiile necesare de la societățile din SUA (și anume costurile VAG și profitul) nu au fost disponibile decât pe o bază anuală. Prin urmare, chiar dacă s-ar urma argumentul solicitantului, nu ar fi posibilă calcularea corectă a valorilor lunare sau trimestriale. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(30)

Solicitantul contestă, de asemenea, alegerea Waidhaus ca piață de referință adecvată, date fiind prețurile posibil necompetitive aplicate la gaze naturale în Germania și relațiile dintre părți, un factor legat de formulele de calcul al prețurilor în contractele de export de gaz cu Rusia.

(31)

Ar trebui precizat faptul că prețurile interne la gaz în Germania pretinse a fi necompetitive au fost considerate oricum irelevante deoarece ar viza doar prețurile la care distribuitorii din Germania vând gazul pe piața internă și, prin urmare, acest lucru nu are nicio legătură cu prețul la care gazul exportat de Rusia este vândut la Waidhaus. Argumentul solicitantului constând în faptul că operatorii germani nu au niciun interes în a negocia prețuri scăzute pentru gazul importat din Rusia la Waidhaus nu este decât o presupunere neîntemeiată, nefiind susținută de o situație de fapt sau de elemente de probă. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(32)

Solicitantul a susținut în continuare că, în cazul în care ar fi fost folosit prețul de export Waidhaus, taxa la export rusă care trebuie plătită pentru toate exporturile ar fi trebuit dedusă din prețul Waidhaus, întrucât acesta nu se aplică pe piața internă.

(33)

Într-adevăr, prețul pieței la Waidhaus, care a fost considerată ca o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, este prețul de după taxele de export, și nu prețul înaintea acestor taxe. Din perspectiva cumpărătorului, prețul pe care trebuie să îl plătească la Waidhaus este important, iar în această privință este irelevant ce procent din acest preț constituie o taxă de export și ce procent este plătit furnizorului de gaz. Acesta din urmă, pe de altă parte, va încerca întotdeauna să își crească prețul la maximum și, prin urmare, să impună cel mai ridicat preț pe care clienții săi sunt dispuși să îl plătească. Ținând seama de faptul că acest preț este întotdeauna cu mult peste nivelul costurilor de producție, ceea ce permite furnizorului de gaz să înregistreze profituri uriașe, prețul de piață nu este influențat în primul rând de valoarea taxei la export, ci de prețul pe care piața este dispusă să-l plătească. Prin urmare, concluzia a fost că prețul care include taxa la export, și nu prețul de dinaintea aplicării acestei taxe, reprezintă prețul nedenaturat orientat spre piață. În consecință, argumentele solicitantului în această privință au fost respinse.

(34)

În acest context, solicitantul a susținut, de asemenea, că marja comercială a distribuitorului local nu ar trebui adăugată la prețul de export de la Waidhaus, fără să explice totuși sau să demonstreze de ce consideră că ajustarea pentru distribuitorul local ar fi fost inadecvată. S-a considerat că, deoarece clienții de pe piața internă cumpărau gazul de la furnizorii locali, a trebuit să se presupună că aceștia ar fi nevoiți să plătească costurile de distribuție locale care nu sunt incluse ca atare în prețul Waidhaus neajustat. Prin urmare, s-a considerat că această ajustare a fost într-adevăr justificată și, în consecință, argumentul solicitantului a fost respins.

(35)

Costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul nu au putut fi stabilite în baza părții introductive a articolului 2 alineatul (6) prima teză din regulamentul de bază, deoarece solicitantul nu a realizat vânzări interne în Rusia ale produsului similar. Articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază nu s-a putut aplica, întrucât numai solicitantul face obiectul anchetei. Nici articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu era aplicabil, întrucât pentru produsele din aceeași categorie generală gazul natural este de departe cea mai importantă materie primă și, prin urmare, costurile de producție trebuiau, de asemenea, ajustate, din motivele menționate în considerentul 17 de mai sus. În cadrul acestei reexaminări, nu a fost pusă la dispoziție nicio informație pentru a cuantifica într-un mod adecvat această ajustare și pentru a stabili sumele corespunzătoare costurilor VAG, precum și marjelor de profit relevante la vânzarea acestor produse după o astfel de ajustare. Prin urmare, sumele corespunzătoare costurilor VAG, precum și profitului s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază în temeiul unei metode rezonabile.

(36)

Piața internă rusă de produse din aceeași categorie generală fiind extrem de mică, a trebuit să se obțină informațiile de pe alte piețe reprezentative. În această privință, s-au luat în considerare informațiile publice disponibile privind marile societăți care activează în sectorul economic al îngrășămintelor azotate. S-a considerat că datele corespunzătoare cu privire la producătorii nord-americani (respectiv SUA) sunt cele mai adecvate pentru scopurile prezentei anchete, dată fiind larga disponibilitate a unor informații financiare publice fiabile și complete privind companiile cotate la bursă în această regiune a lumii. În afară de aceasta, piața nord-americană a evidențiat un volum semnificativ de vânzări interne și un nivel considerabil de concurență atât din partea societăților naționale, cât și a societăților străine. Din acest motiv, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului s-au stabilit pe baza mediei ponderate a respectivelor sume provenite de la trei producători nord-americani, despre care s-a constatat că fac parte din cele mai mari societăți din sectorul îngrășămintelor, având în vedere vânzările nord-americane ale acestora din aceeași categorie generală de produse (îngrășăminte azotate). Acești trei producători au fost considerați reprezentativi pentru sectorul îngrășămintelor azotate, iar sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului, ca fiind reprezentative pentru același tip de costuri asumate în mod normal de societățile care activează cu succes în respectivul sector de activitate. În afară de aceasta, nu există niciun indiciu că valoarea profitului astfel stabilită depășește profitul realizat, în mod normal, de producătorii ruși pentru vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața lor internă.

(37)

În urma notificării, solicitantul a contestat metoda descrisă mai sus, afirmând că marja de profit utilizată este nerezonabilă și excesiv de ridicată, în special în comparație cu marja de profit utilizată în anchetele antidumping anterioare privind același produs. Solicitantul susține că anul 2008, care reprezintă anul utilizat pentru determinarea costurilor VAG, precum și a profiturilor, a fost un an excepțional pe piața SUA, întrucât prețurile gazului au fluctuat considerabil, iar prețurile pentru îngrășăminte au fost excepțional de ridicate, ceea ce a generat rate de profit excepțional de ridicate pentru producătorii din Statele Unite.

(38)

În general, prezenta reexaminare a confirmat absența circumstanțelor modificate, în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care ar justifica aplicarea unei alte metode decât cea utilizată în ancheta care a condus la instituirea măsurilor în vigoare. În primul rând, s-a constatat că marjele de profit realizate de aceiași producători americani înainte de 2008 au fost similare cu marjele de profit realizate în 2008. În al doilea rând, chiar dacă nivelurile de profit în 2008 au fost foarte diferite de cele înregistrate în anii anteriori, acest lucru este normal într-o economie de piață în care costurile, prețurile și profiturile evoluează în timp. În al treilea rând, piața gazului natural este în general caracterizată de volatilitate. O comparație a nivelurilor prețului gazului pe piețele americane și la Waidhaus între 2008 și anii anteriori nu a arătat nicio tendință divergentă care ar fi oferit temeiuri pentru profituri anormal de ridicate pe piața SUA. Luând în considerare cele menționate anterior, s-a considerat că nu există niciun motiv să nu se respecte metoda descrisă la considerentul 36 de mai sus.

(39)

În plus, solicitantul susține că criteriul stabilit la articolul 2 alineatul (6) litera (c) privind caracterul rezonabil al marjei de profit utilizate nu a fost aplicat, întrucât marja de profit depășește profitul realizat, în mod normal, de alți exportatori sau producători pentru vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine, în sensul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(40)

Solicitantul nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei solicitări. Întrucât prezenta reexaminare s-a limitat la determinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant, nicio informație cu privire la alți producători nu a fost disponibilă. Observând în același timp faptul că costurile gazului suportate de solicitant au trebuit să fie respinse din motive subliniate mai sus, rata de rentabilitate declarată de solicitant la nivelul societății pentru produse vândute pe piața internă, după efectuarea corecțiilor pentru profituri și pierderi extraordinare din activități financiare, este de aceeași magnitudine cu rata de rentabilitate a producătorilor americani. În aceste condiții, nu există motive pentru a considera că marja de profit utilizată este superioară profitului realizat în mod normal de alți exportatori sau producători la vânzarea produselor din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine în sensul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(41)

Industria din Uniune a obiectat împotriva abordării de mai sus cu privire la determinarea costurilor VAG și a profiturilor și a pretins că ar fi trebuit să fie folosite costurile VAG proprii ale solicitantului. Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază prevede că sumele corespunzătoare costurilor VAG și profiturilor se stabilesc numai în funcție de date reale privind producția și vânzarea, în cadrul operațiunilor comerciale normale, ale producătorului exportator în cauză. Așa cum se subliniază mai sus în considerentele 35 și 36, nu s-a întâmplat acest lucru deoarece solicitantul nu a efectuat vânzări de produs similar pe piața internă rusă. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(42)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețul de export s-a stabilit pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul în cauză, vândut la export de către țara exportatoare către Uniune.

(43)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe bază franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Prin urmare, s-au făcut ajustări în cazul diferențelor existente în transport, manipulare, încărcare și costuri auxiliare și impozite indirecte, după caz, și pe baza unor dovezi verificate.

(44)

Vânzările la export ale solicitantului pe durata PAR au fost efectuate prin intermediul Agronova, un comerciant afiliat, cu sediul în SUA. Ancheta a demonstrat că rolul societății afiliate se limitează doar la găsirea clienților și la negocierea contractelor de vânzare. Verificarea efectuată a arătat că conturile societății Agronova nu reflectau pe deplin totalitatea operațiunilor sale și existau indicații că, deși niciun comision legat de tranzacții nu era vărsat societății, activitățile sale erau remunerate sub alte forme. Din aceste motive, s-a considerat că Agronova îndeplinește funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision. Prin urmare, prețul de export a fost ajustat cu un comision teoretic care corespunde unei marje comerciale obișnuite a unui comerciant, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(45)

Solicitantul a afirmat că prețul de export nu ar fi trebuit ajustat cu un comision teoretic în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază pentru vânzări efectuate prin intermediul societății sale afiliate din SUA, întrucât această societate ar fi îndeplinit funcții identice cu cele ale unui serviciu de vânzări la export în totalitate integrat și, prin urmare, nu ar trebui să fie considerat ca agent care lucrează pe bază de comision.

(46)

Această afirmație nu a putut fi confirmată de ancheta prezentă, ceea ce a arătat că, în ceea ce privește funcțiile și modul de remunerare a activităților societății afiliate de către solicitant, societatea afiliată ar trebui mai curând considerată drept un agent care lucrează pe bază de comision.

(47)

Marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(48)

Această comparație a arătat că marja de dumping, exprimată ca procent al prețului CIF la frontieră, înainte de vămuire, este de 22,9 %.

(49)

Se reamintește că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și după cum se evidențiază în considerentul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1995/2000, taxa definitivă din ancheta inițială a fost stabilită la nivelul marjei de prejudiciu constatate, care era mai scăzută decât marja de dumping, întrucât s-a constatat că această taxă mai scăzută ar fi oportună pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune. Ținând seama de cele menționate anterior, taxa stabilită în această reexaminare nu ar trebui să fie superioară marjei de prejudiciu.

(50)

Nicio marjă de prejudiciu individual nu se poate stabili în această reexaminare intermediară parțială, întrucât aceasta se limitează la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant. Prin urmare, marja de dumping stabilită în prezenta reexaminare a fost comparată cu marja de prejudiciu stabilită în ancheta inițială. Întrucât aceasta din urmă era mai mică decât marja de dumping constatată în această anchetă, ar trebui impusă solicitantului o taxă antidumping definitivă la nivelul marjei de dumping constatate în cursul anchetei inițiale.

(51)

În ceea ce privește forma măsurii, s-a considerat că dreptul antidumping modificat ar trebui să ia aceeași formă ca drepturile impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1995/2000. Pentru a garanta eficacitatea măsurilor și pentru a descuraja orice manipulare a prețurilor, ar trebui instituită taxa sub forma unei valori specifice pe tonă. Ca urmare, taxa antidumping care urmează a fi instituită la importurile de produs în cauză fabricat și vândut la export în Uniune de către solicitant, calculată pe baza marjei de prejudiciu astfel cum a fost stabilită în ancheta inițială și exprimată sub forma unei sume specifice pe tonă, ar trebui să fie 20,11 EUR pe tonă.

(52)

Având în vedere constatările menționate anterior, taxa antidumping aplicabilă solicitantului se percepe retroactiv începând de la data deschiderii reexaminării în cazul importurilor produsului în cauză care au făcut obiectul înregistrării în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 241/2009.

(53)

Solicitantul și celelalte părți au fost informați cu privire la faptele și considerentele esențiale în temeiul cărora s-a intenționat reinstituirea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite tipuri de UAA originare, printre altele, din Rusia, produse și vândute la export în Uniune de solicitant, și perceperea retroactivă a acestei taxe pentru importurile care au făcut obiectul înregistrării. Tuturor părților li s-a acordat ocazia de a prezenta observații.

(54)

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, prezenta reexaminare nu afectează data de expirare a măsurilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1911/2006.

(55)

În urma notificării concluziilor definitive, solicitantul a oferit un angajament, în conformitate cu articolul 8 din regulamentul de bază. Solicitantul a declarat că oferta se bazează pe expectativa rezonabilă că unele dintre solicitările sale făcute în urma comunicării concluziilor definitive vor fi acceptate și vor avea ca urmare un preț minim de import care ar fi acceptabil pentru solicitant. Cu toate acestea, întrucât niciuna dintre observațiile formulate de solicitant nu a fost considerată justificată și întrucât solicitantul nu pare interesat să ofere un preț minim de import bazat pe nivelul de eliminare a prejudiciului stabilit în cursul anchetei inițiale, nu s-a mai considerat necesară o analiză detaliată aprofundată a ofertei de angajament, în vederea eventualei sale acceptări,

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/12

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1338/2006 (2), Consiliul a instituit, în urma unei anchete ( „ancheta inițială”), o taxă antidumping definitivă la importurile de piei „chamois” originare din Republica Populară Chineză („RPC”). Măsurile în vigoare constau într-o taxă definitivă ad valorem de 58,9%, aplicabilă la nivel național.

(2)

Ca urmare a instituirii măsurilor antidumping definitive, Comisia a primit o cerere de reexaminare în ceea ce privește un nou exportator, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cererea s-a bazat pe afirmația că producătorul-exportator, Henan Prosper Skins and Leather Enterprise Co. Ltd („solicitantul”):

(3)

Comisia a examinat elementele de probă prima facie prezentate de solicitant și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unui reexaminări în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ și după ce industriei din Uniune în cauză i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia a inițiat, prin Regulamentul (CE) nr. 573/2009 (3), o reexaminare a Regulamentului (CE) nr. 1338/2006 în ceea ce-l privește pe solicitant.

(4)

În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 573/2009, taxa antidumping instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1338/2006 la importurile de piei „chamois” produse de solicitant a fost abrogată. În același timp, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, autoritățile vamale au fost invitate să adopte măsurile adecvate pentru înregistrarea importurilor de piei „chamois” produse de solicitant.

(5)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări constă în pieile „chamois” definite în cadrul anchetei inițiale, și anume piei „chamois” sau piei „chamois” combinate, decupate sau nu, inclusiv piei „chamois” și piei „chamois” combinate în crustă («piei „chamois”»), originare din Republica Populară Chineză, încadrate în prezent la codurile NC 4114 10 10 și 4114 10 90.

(6)

Comisia a informat în mod oficial industria din Uniune, solicitantul și reprezentanții țării exportatoare cu privire la inițierea reexaminării. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a fi audiate.

(7)

Ancheta privind dumpingul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 30 iunie 2009 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(8)

Comisia a trimis un chestionar solicitantului și a primit un răspuns în termenele prevăzute. În cursul verificării răspunsului la chestionar al solicitantului la sediul acestuia, solicitantul a furnizat informații false și înșelătoare în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. În plus, solicitantul a hotărât să înceteze orice cooperare, iar verificarea a trebuit să fie întreruptă înainte de a fi fost încheiată. La 21 septembrie 2009, solicitantul și-a retras în mod oficial cererea de reexaminare în ceea ce privește un nou exportator.

(9)

Solicitantul a fost informat că informațiile pe care le furnizase nu puteau fi considerate fiabile și că acestea ar fi respinse și a fost invitat să furnizeze explicații suplimentare într-un anumit termen, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază. Solicitantul nu a furnizat nicio explicație suplimentară.

(10)

În împrejurările menționate anterior, deși cererea a fost retrasă, s-a considerat oportună continuarea anchetei din oficiu și bazarea constatărilor în ceea ce-l privește pe solicitant pe datele disponibile, în sensul articolului 18 din regulamentul de bază.

(11)

În lipsa altor informații, nivelul taxei care urmează să fie aplicat solicitantului este stabilit la nivelul taxei aplicabile la nivel național.

(12)

În lumina constatărilor menționate anterior, s-a concluzionat că importurile în Uniune de piei „chamois” sau piei „chamois” combinate, decupate sau nu, inclusiv piei „chamois” și piei „chamois” combinate în crustă, încadrate în prezent la codurile NC 4114 10 10 și 4114 10 90, originare din Republica Populară Chineză, produse și vândute la export în Uniune de către Henan Prosper Skins & Leather Enterprise Co., Ltd (cod adițional TARIC A957) ar trebui să fie supuse unei taxe antidumping la nivelul taxei antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1338/2006 asupra tuturor societăților din Republica Populară Chineză și că acest nivel al taxei antidumping ar trebui să fie reinstituit și perceput retroactiv pentru importurile produsului în cauză înregistrate în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 573/2009.

(13)

Solicitantul, industria din Uniune și reprezentanții țării exportatoare au fost informați cu privire la principalele fapte și considerente care au condus la concluziile de mai sus și li s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile. Nu au fost primite observații de natură să justifice o modificare a concluziilor prezentate anterior.

(14)

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, prezenta reexaminare nu afectează data de expirare a măsurilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1338/2006,

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/15

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/17

(1)

Este necesar să se stabilească criterii pentru a permite statelor membre să deroge de la standardele de bază comune privind securitatea aviației civile și să adopte măsuri de securitate alternative care să asigure un nivel adecvat de protecție pe baza unei evaluări [locale] a riscurilor. Astfel de măsuri alternative trebuie să fie justificate de rațiuni legate de dimensiunea aeronavei sau de natura, de dimensiunile sau de frecvența operațiunilor sau a altor activități relevante. Prin urmare, criteriile care urmează a fi stabilite trebuie, de asemenea, să fie justificate de aceste rațiuni.

(2)

În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, anexa la regulamentul respectiv se aplică de la data care urmează a fi specificată în normele de implementare, dar nu mai târziu de 24 de luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008. Prin urmare, aplicarea criteriilor adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008 trebuie să fie amânată până la adoptarea normelor de implementare în temeiul articolului 4 alineatul (3), dar nu mai târziu de 29 aprilie 2010.

(3)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru securitatea aviației civile,

1.

aeronave cu o masă maximă la decolare mai mică de 15 000 kilograme;

2.

elicoptere;

3.

zboruri ale forțelor de ordine;

4.

zboruri ale serviciilor de stingere a incendiilor;

5.

zboruri ale serviciilor medicale, ale serviciilor de urgență sau de salvare;

6.

zboruri în scopul cercetării și al dezvoltării;

7.

zboruri pentru lucrări aeriene;

8.

zboruri pentru acordarea de ajutor umanitar;

9.

zboruri operate de transportatori aerieni, de fabricanți de aeronave sau de societăți de întreținere, care nu implică transportul de pasageri și bagaje sau de marfă și poștă;

10.

zboruri cu aeronave cu o masă maximă la decolare mai mică de 45 500 kilograme pentru transportul propriilor angajați și al pasagerilor neplătitori sau al bunurilor, ca sprijin pentru derularea activităților companiei.

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/18

(1)

Protocolul nr. 2 la Acordul bilateral de liber schimb între Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (3) și Protocolul nr. 3 la Acordul privind SEE (4) stabilesc regimurile comerciale care se aplică anumitor produse agricole și produse agricole transformate între părțile contractante.

(2)

Protocolul nr. 3 la Acordul privind SEE, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 138/2004 a Comitetului mixt al SEE (5), prevede taxe vamale zero aplicabile unor anumite ape cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori sau cu arome, încadrate la codul NC 2202 10 00, precum și altor băuturi nealcoolice cu conținut de zahăr, încadrate la codul NC ex 2202 90 10.

(3)

Taxa vamală zero aplicabilă apelor și altor băuturi în cauză a fost suspendată temporar pentru Norvegia printr-un acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei referitor la Protocolul nr. 2 la Acordul bilateral de liber schimb între Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (6), denumit în continuare „acordul”, aprobat prin Decizia 2004/859/CE. În conformitate cu punctul IV din procesul-verbal convenit al acordului, importurile scutite de taxe vamale de produse încadrate la codurile NC 2202 10 00 și ex 2202 90 10 originare din Norvegia sunt permise numai în limitele unui contingent tarifar scutit de taxe vamale, aplicându-se o taxă asupra importurilor ce depășesc acest contingent tarifar alocat.

(4)

În temeiul punctului IV paragraful al treilea ultima liniuță din procesul-verbal convenit al acordului, produsele în cauză ar trebui să beneficieze de un acces scutit de taxe vamale nelimitat atât timp cât, la data de 31 octombrie a anului precedent, contingentul tarifar nu a fost epuizat. Conform statisticilor furnizate Comisiei, contingentul anual pentru anul 2009 pentru produsele în cauză stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 89/2009 al Comisiei (7) nu fusese epuizat la 31 octombrie 2009. Prin urmare, produsele în cauză ar trebui să beneficieze, între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2010, de acces nelimitat în Uniune scutit de taxe vamale.

(5)

Din aceste motive, este necesară retragerea suspendării temporare a regimului de scutire de taxe vamale aplicat în temeiul Protocolului nr. 2.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a problemelor orizontale privind schimburile de produse transformate care nu sunt menționate în anexa I la tratat,

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/20

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2) prevede monitorizarea importurilor de produse enumerate în anexa XVII la regulamentul respectiv. Această monitorizare se efectuează în conformitate cu normele prevăzute la articolul 308d din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (3).

(2)

În sensul aplicării articolului 5 alineatul (4) din Acordul privind agricultura (4) încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din runda Uruguay și pe baza celor mai recente date disponibile pentru 2006, 2007 și 2008, nivelurile de declanșare a drepturilor suplimentare pentru pere, lămâi, mere și dovlecei ar trebui adaptate.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/22

(1)

Începând din 1990, în conformitate cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului stabilite în special prin Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului (2), UE finanțează acțiunile statelor membre în ceea ce privește controlul și punerea în aplicare a reglementărilor în domeniul pescuitului.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 861/2006 prevede, printre alte acțiuni, măsuri financiare comunitare privind cheltuielile efectuate cu controlul, inspecția și supravegherea activităților de pescuit în perioada 2007-2013. Regulamentul (CE) nr. 391/2007 al Comisiei (3) stabilește norme pentru punerea în aplicare a măsurilor respective.

(3)

Având în vedere principiul bunei gestiuni financiare, statele membre trebuie să dețină indicații clare cu privire la normele care trebuie urmate pentru a putea beneficia de asistența financiară comunitară atunci când efectuează cheltuieli în materie de control și punere în aplicare a reglementărilor în domeniul pescuitului.

(4)

Normele aplicabile contribuției financiare comunitare la programele naționale de control trebuie simplificate și clarificate.

(5)

Cererile de rambursare trebuie să fie legate de decizia Comisiei prin care se aprobă proiectul pentru care se solicită rambusarea.

(6)

Trebuie stabilite norme specifice referitoare la eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru implementarea proiectelor cofinanțate în baza mai multor decizii succesive ale Comisiei.

(7)

Cererile de rambursare pentru un proiect pot fi trimise Comisiei înainte de finalizarea proiectului respectiv. De aceea, li se cere statelor membre să solicite rambursarea într-un anumit termen de la data efectuării cheltuielilor; în caz contrar, acestea vor fi considerate neeligibile.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 391/2007 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

1.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 12, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Rambursarea se face în euro pe baza ratei de schimb publicate în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din luna în care factura este înregistrată în sistemul contabil al serviciului ordonator al Comisiei.”

4.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

5.

În anexa VI litera (d), punctul (vii) se înlocuiește cu următorul text:

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 517/94 a stabilit atribuirea de restricții cantitative la importurile anumitor produse textile originare din țări terțe pe baza principiului „primul venit, primul servit”.

(2)

În conformitate cu regulamentul respectiv, este posibil, în anumite circumstanțe, să se folosească alte metode de atribuire, să se eșaloneze contingentele în tranșe sau să se rezerve o parte a unui anumit contingent exclusiv în cazul cererilor sprijinite de probe justificative ale rezultatelor importurilor anterioare.

(3)

Dispozițiile privind gestionarea contingentelor stabilite pentru 2010 ar trebui adoptate înainte de începerea anului contingentar, astfel încât continuitatea schimburilor comerciale să nu fie afectată în mod inutil.

(4)

Măsurile adoptate în anii precedenți, precum cele din Regulamentul (CE) nr. 1164/2008 al Comisiei din 24 noiembrie 2008 de stabilire a normelor privind gestionarea și distribuția de contingente pentru produse textile stabilite pentru anul 2009 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 517/94 al Consiliului (2) s-au dovedit a fi satisfăcătoare și, prin urmare, este indicată adoptarea unor norme similare pentru 2010.

(5)

Pentru a satisface un număr maxim de operatori, în limita posibilităților, este indicat ca metoda de atribuire pe baza principiului „primul venit, primul servit” să devină mai flexibilă prin stabilirea unui plafon maxim al cantităților care pot fi atribuite fiecărui operator prin această metodă.

(6)

Pentru garantarea unei anumite continuități a schimburilor comerciale și a unei administrări eficace a contingentelor, este indicat ca operatorilor să li se permită depunerea unei prime cereri de autorizare a importurilor pe anul 2010 pentru o cantitate echivalentă cu cea importată de aceștia în 2009.

(7)

Pentru o utilizare optimă a contingentelor, unui operator care a folosit cel puțin jumătate din totalul deja autorizat este indicat să i se permită depunerea unei cereri pentru o cantitate suplimentară, cu condiția disponibilității de cantități în contingente.

(8)

Din considerente de bună administrare, ar trebui ca autorizațiile de import să fie valabile nouă luni de la data eliberării, dar fără să depășească sfârșitul anului. Este indicat ca statele membre să elibereze licențe numai în urma notificării de către Comisie că există cantități disponibile și numai dacă un operator poate dovedi existența unui contract și, în absența unei dispoziții specifice contrare, poate certifica că nu a beneficiat deja, pentru categoriile și țările menționate, de o autorizație de import comunitară în conformitate cu prezentul regulament. Totuși, la cererea importatorilor, autoritățile naționale competente ar trebui autorizate să prelungească cu trei luni și cel mult până la 31 martie 2011 licențele care, la momentul depunerii cererii, au fost deja folosite pentru importul a cel puțin jumătate din cantitatea autorizată.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru textile instituit prin articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 517/94,

(a)

demonstrează existența unui contract privind furnizarea mărfurilor; și

(b)

confirmă în scris că, în ceea ce privește categoriile și țările în cauză:

19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/32

(1)

Regimul comun aplicabil importurilor de anumite produse textile din țări terțe trebuie actualizat pentru a lua în considerare evoluțiile recente.

(2)

Acordul bilateral dintre Comunitatea Europeană și Republica Belarus privind comerțul cu produse textile în vigoare până la 31 decembrie 2009 nu va fi reînnoit.

(3)

Modificările la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2) afectează, de asemenea, anumite coduri din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru textile instituit prin articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 3030/93,