ISSN 1830-3625

doi:10.3000/18303625.L_2009.316.rum

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 316

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 52
2 decembrie 2009


Cuprins

 

I   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori

1

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1121/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor pentru fermieri prevăzute în titlurile IV și V din regulamentul respectiv

27

 

*

Regulamentul consiliului (CE) nr. 1122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol

65

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

REGULAMENTE

2.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 1120/2009 AL COMISIEI

din 29 octombrie 2009

de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (1), în special articolul 36, articolul 39 alineatul (2), articolul 41 alineatul (4), articolul 43 alineatul (3), articolul 57 alineatul (2), articolul 68 alineatul (7), articolul 69 alineatul (6) primul paragraf litera (a), articolul 69 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 71 alineatul (6) al doilea paragraf, articolul 71 alineatul (10), articolul 142 literele (c), (d), (f), (g), (h) și (q) și articolele 147 și 148,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori (2) a fost modificat substanțial. Ulterior a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 639/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de stabilire a normelor de implementare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ajutorul specific (3). Deoarece urmează să fie aduse în continuare modificări la Regulamentul (CE) nr. 795/2004, este oportun, în interesul clarității, să se includă Regulamentele (CE) nr. 795/2004 și (CE) nr. 639/2009 într-un singur regulament care să conțină toate normele de aplicare a titlului III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)

Din motive de certitudine și claritate juridică, este oportun să se stabilească unele definiții. În ceea ce privește speciile forestiere cu ciclu de producție scurt, este oportun să se permită statelor membre să definească soiurile adecvate, având în vedere modul în care acestea se potrivesc condițiilor climatice și agronomice ale teritoriului lor.

(3)

Articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede respectarea unor cerințe minime, însă aplicarea alineatului (1) primul paragraf litera (b) din acest articol nu este adecvată în cazul fermierilor care primesc încă plăți directe în cadrul anumitor scheme cuplate, dar nu dețin hectare de teren. Astfel de scheme cuplate sunt, prin natura lor, primele pentru sectoarele ovinelor și caprinelor menționate în titlul IV capitolul 1 secțiunea 10 din regulamentul respectiv sau plățile pentru carnea de vită și mânzat menționate în titlul IV capitolul 1 secțiunea 11 din același regulament. Acești fermieri se află în aceeași situație cu fermierii care dețin drepturi speciale și, prin urmare, pentru a asigura eficacitatea deplină a schemelor respective, ar trebui tratați în același mod în sensul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul respectiv ca și fermierii care dețin drepturi speciale.

(4)

Pentru a facilita calcularea valorii unitare a drepturilor la plată, ar trebui să se stabilească norme clare privind rotunjirea cifrelor, precum și privind posibilitatea de a diviza drepturile la plată existente în cazul în care mărimea parcelei declarate sau transferate împreună cu dreptul nu atinge decât o fracțiune de hectar, precum și norme privind fuzionarea drepturilor și a fracțiunilor.

(5)

Articolul 51 alineatul(1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 permite amânarea integrării sectorului fructelor și legumelor în schema de plată unică. Ar trebui să fie prevăzute norme adecvate care să permită amânarea respectivă. În special al treilea paragraf din dispoziția respectivă permite statelor membre să revizuiască decizia luată în temeiul articolului 68b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (4) pentru a asigura integrarea mai rapidă în schema de plată unică. Dar în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru ca articolul 51 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul respectiv să producă efecte, este necesar ca suprafețele în cauză să fie eligibile pentru schema de plată unică. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată revizui decizia luată în conformitate cu articolul 51 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(6)

Ar trebui stabilite dispoziții specifice pentru gestionarea rezervei naționale.

(7)

Articolul 41 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevăd cazurile în care se pot aloca drepturi la plată din rezerva națională. Este oportun să se stabilească norme pentru calcularea numărului și a valorii drepturilor la plată care se alocă în acest mod. Pentru a permite statelor membre, care pot evalua cel mai bine situația fiecărui fermier care solicită astfel de măsuri, să dispună de o anumită flexibilitate, numărul maxim de drepturi care urmează să fie alocate nu ar trebui să depășească numărul de hectare declarate, iar valoarea acestora nu ar trebui să depășească o sumă care urmează să fie stabilită de către statele membre în conformitate cu criterii obiective.

(8)

În anumite circumstanțe, fermierii pot deține un număr de drepturi mai mare decât numărul de hectare necesar pentru a le activa, de exemplu ca urmare a expirării unui contract de arendare, inclusiv în cazul utilizării în comun a unei suprafețe furajere. Prin urmare, este oportun să se prevadă un mecanism care să asigure fermierilor continuarea acordării sprijinului, prin concentrarea acestuia pe hectarele disponibile rămase. Totuși, pentru a evita abuzarea de acest mecanism, ar trebui stabilite condiții pentru accesarea lui.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, rezerva națională se alimentează cu drepturile neutilizate sau, opțional, cu reținerile din vânzările de drepturi la plată sau din vânzările efectuate înainte de o anumită dată, care urmează să fie stabilită de statele membre atunci când are loc o nouă decuplare. Prin urmare, este necesar să se prevadă o dată după care drepturile neutilizate să reintre în rezerva națională.

(10)

În cazul aplicării reținerii din vânzarea drepturilor la plată, ar trebui stabilite și diferențiate procentajele maxime și criteriile de aplicare pentru a se ține seama de tipul transferului și de tipul dreptului de plată care urmează să fie transferat. Astfel de rețineri nu ar trebui totuși să reprezinte un obstacol substanțial pentru transferul de drepturi la plată sau să ducă la interzicerea acestuia. În cazul aplicării regionale după modelul hibrid, reținerea nu ar trebui să afecteze totuși valoarea regională de bază a drepturilor la plată, ci numai valorile legate de referințele istorice.

(11)

Pentru a facilita administrarea rezervei naționale, este oportun să se prevadă gestionarea acesteia la nivel regional, cu excepția cazurilor menționate la articolul 41 alineatul (2) sau, dacă este cazul, la articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în care statele membre au obligația de a aloca drepturi la plată.

(12)

Articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că, în cadrul schemei de plată unică, sprijinul este disponibil pentru fermieri prin intermediul transferului sau alocării de drepturi la plată. Pentru a evita utilizarea schimbărilor de statut juridic al exploatației ca mijloc de eludare a aplicării normelor privind transferul normal al unei exploatații împreună cu valorile de referință aferente, ar trebui aplicate condiții pentru cazurile de moștenire anticipată sau moștenire, fuzionări și scindări.

(13)

Articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că un fermier, dintr-un nou stat membru care a introdus schema de plată unică, își poate transfera drepturile la plată fără terenuri numai după ce a folosit, în sensul articolului 34 din regulamentul respectiv, cel puțin 80 % din drepturile sale de plată pe parcursul a cel puțin un an calendaristic. Pentru a ține seama de transferurile de terenuri care au avut loc înainte de aplicarea schemei de plată unică, este justificat să se considere transferul unei exploatații sau al unei părți a acesteia împreună cu drepturile la plată viitoare ca fiind un transfer valid de drepturi la plată cu terenuri în sensul articolului 43 din regulamentul respectiv, cu respectarea anumitor condiții, în special aceea conform căreia vânzătorul solicită stabilirea drepturilor la plată, în măsura în care regulamentul menționat prevede că ar trebui să aibă acces la schemă numai beneficiarii de plăți directe în perioada de referință.

(14)

Articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 permite Comisiei să definească situațiile speciale care dau dreptul la stabilirea cuantumurilor de referință pentru unii fermieri aflați în situații care îi împiedică, total sau parțial, să primească plăți directe în perioada de referință. Prin urmare, este oportun să se întocmească o listă a acestor situații speciale și să se prevadă norme prin care să se evite cumularea de către același fermier a beneficiilor rezultate din diferitele alocări de drepturi la plată, fără a aduce atingere posibilității ca lista să fie completată de Comisie cu noi cazuri, dacă este necesar. În plus, statele membre ar trebui să beneficieze de flexibilitate, în sensul de a putea stabili cuantumul de referință care urmează să fie alocat.

(15)

În cazul în care, în conformitate cu legislația națională sau cu practica uzuală bine stabilită, un stat membru include în definiția arendării de lungă durată și arendările cu durata de 5 ani, este oportun să i se permită statului membru respectiv aplicarea acestei durate reduse.

(16)

În cazul pensionării sau al decesului unui fermier care și-a transferat exploatația sau o parte a acesteia unui membru al familiei sau altui moștenitor care intenționează să continue activitatea agricolă în exploatația respectivă, este oportun să se asigure posibilitatea efectuării cu ușurință a transferului întregii exploatații sau al unei părți a acesteia, în special atunci când terenurile transferate au fost arendate unui terț în cursul perioadei de referință, fără a aduce atingere posibilității ca moștenitorul să continue activitatea agricolă.

(17)

Ar trebui să beneficieze de alocarea drepturilor și fermierii care au efectuat investiții având ca efect o creștere potențială a cuantumului plăților directe care le-ar fi fost acordate dacă nu ar fi fost introdusă schema de plată unică sau dacă sectorul respectiv nu ar fi fost decuplat. Ar trebui să se prevadă norme specifice pentru calcularea drepturilor la plată în cazul în care un fermier deține deja drepturi la plată sau nu are niciun hectar de teren. În aceleași circumstanțe, fermierii care au cumpărat sau au arendat terenuri sau care au participat la programe naționale de reconversie a producției pentru care s-ar fi putut acorda o plată directă în cadrul schemei de plată unică în perioada de referință s-ar afla în situația de a nu avea drepturi la plată, deși au cumpărat terenuri sau au participat la astfel de programe cu scopul de a exercita o activitate agricolă care ar putea să beneficieze încă în viitor de anumite plăți directe. Prin urmare, este oportun să se prevadă alocarea de drepturi la plată și în aceste cazuri.

(18)

Pentru buna administrare a schemei, este oportun să se prevadă norme care să reglementeze transferurile și să permită modificarea drepturilor și, în special, fuzionarea fracțiunilor.

(19)

Articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că un stat membru poate decide că drepturile la plată nu pot fi transferate sau utilizate decât în cadrul aceleiași regiuni. Pentru a evita problemele practice, ar trebui să se prevadă norme specifice în cazul exploatațiilor situate în două sau mai multe regiuni.

(20)

Articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 autorizează producția de cânepă în anumite condiții. Este necesar să se stabilească lista soiurilor eligibile și să se prevadă certificarea acestor soiuri.

(21)

În cazul stabilirii drepturilor speciale, ar trebui să se prevadă norme specifice pentru calcularea unității de vită mare prin raportarea la tabelul de conversie existent, disponibil pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, al ovinelor și al caprinelor.

(22)

În cazul în care un stat membru decide să facă uz de opțiunea de regionalizare a schemei de plată unică, ar trebui să se stabilească dispoziții speciale pentru a facilita calcularea cuantumului de referință regional pentru exploatațiile situate în două sau mai multe regiuni, precum și pentru a garanta alocarea completă a sumei regionale în primul an de aplicare a schemei. Unele dintre dispozițiile prevăzute în prezentul regulament, în special cele privind stabilirea rezervei naționale, alocarea inițială a drepturilor la plată și transferul drepturilor la plată, ar trebui adaptate, astfel încât să devină aplicabile în modelul regional.

(23)

Ar trebui creat un cadru comun al soluțiilor specifice pentru anumite situații care apar atunci când se continuă decuplarea.

(24)

Titlul III capitolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede acordarea unui ajutor specific fermierilor. Ar trebui stabilite norme de aplicare a capitolului respectiv.

(25)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, trebuie să existe coerență între ajutorul specific acordat în temeiul articolului respectiv și alte măsuri de sprijin comunitar sau măsuri finanțate prin ajutoare de stat. În scopul gestionării corecte a schemelor, măsurile similare nu trebuie să fie dublu finanțate, atât în cadrul ajutorului specific, cât și în cadrul altor scheme de sprijin comunitar. Deoarece sunt disponibile diferite opțiuni pentru aplicarea ajutorului specific, ar trebui să revină statelor membre responsabilitatea de a asigura coerența, în conformitate cu decizia pe care o iau acestea pentru implementarea măsurilor de ajutor specific în cadrul stabilit de Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(26)

Ajutorul specific nu ar trebui să compenseze fermierii pentru respectarea cerințelor juridice, având în vedere că acest fapt constituie o obligație permanentă a acestora.

(27)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat pentru tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului. Pentru a păstra libertatea de a alege a statelor membre și a asigura, în același timp, buna gestionare a măsurilor, ar trebui să le revină acestora responsabilitatea de a defini tipurile specifice de agricultură în condițiile în care măsurile ar trebui să urmărească totuși obținerea unor beneficii pentru mediu neneglijabile și măsurabile.

(28)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat pentru îmbunătățirea calității produselor agricole. Pentru a sprijini statele membre, ar trebui stabilită o listă indicativă a condițiilor care trebuie îndeplinite.

(29)

În conformitate cu articolul 68 alineatul(1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat pentru îmbunătățirea comercializării produselor agricole în condițiile stabilite la articolul 68 alineatul(2) litera (c) din regulamentul respectiv, care prevede că ajutorul trebuie să satisfacă criteriile stabilite la articolele 2-5 din Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (5). Ar trebui să se precizeze conținutul măsurilor eligibile, precum și dispozițiile aplicabile ale Regulamentului (CE) nr. 501/2008 al Comisiei din5 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (6).

(30)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat pentru realizarea unor standarde sporite de bunăstare a animalelor. Pentru a atinge standarde sporite de bunăstare a animalelor, ar trebui să li se încredințeze statelor membre responsabilitatea de a institui un sistem care să permită o evaluare a planurilor solicitantului destinate abordării diverselor aspecte ale bunăstării animalelor.

(31)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat pentru activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare pentru agromediu. În conformitate cu articolul 68 alineatul (2) litera (a), ajutorul poate fi acordat dacă a fost aprobat de Comisie. Prin urmare, ar trebui să se precizeze cadrul detaliat care trebuie respectat de statele membre la stabilirea criteriilor de eligibilitate pentru ajutor. De asemenea, ar trebui să se stabilească procedura de notificare, evaluare și aprobare a măsurii de către Comisie.

(32)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat pentru a compensa dezavantajele specifice care îi afectează pe fermierii din anumite sectoare în regiunile vulnerabile din punct de vedere economic sau sensibile din punct de vedere ecologic sau pentru tipurile de agricultură vulnerabile din punct de vedere economic practicate în sectoarele respective. Pentru a păstra libertatea de acțiune a statelor membre și a asigura, în același timp, buna gestionare a măsurilor, ar trebui să li se încredințeze acestora responsabilitatea de a defini regiunile și/sau tipurile de agricultură eligibile pentru ajutor și de a stabili nivelul adecvat al acestuia. Pentru a evita perturbarea pieței, plățile nu ar trebui însă să fie bazate pe fluctuațiile prețurilor pieței sau să fie echivalente cu un sistem de plăți compensatorii, prin care statele membre plătesc fermierilor un ajutor intern pentru agricultură bazat pe diferența dintre un preț indicativ și prețul de pe piața internă.

(33)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, cu scopul de a se asigura împotriva abandonului de teren și/sau de a compensa dezavantajele specifice pentru fermierii din zonele în cauză. Ar trebui prevăzute, în special, dispoziții cu privire la stabilirea cuantumurilor de referință per fermier eligibil, la alocarea drepturilor la plată și la calcularea majorării valorii acestora, precum și la controlul programelor de către statele membre, care ar trebui să fie aliniate, în interesul coerenței, cu cele stabilite pentru alocarea cuantumurilor din rezerva națională.

(34)

În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul specific poate fi acordat sub formă de contribuții la primele pentru asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor. Ar trebui stabilit un cadru minim în care statele membre să prevadă, în conformitate cu legislația națională, norme pentru definirea modului de alocare a contribuției financiare la primele pentru asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor, astfel încât să fie asigurate menținerea acestor contribuții la un nivel adecvat și, în același timp, salvgardarea intereselor comunității agricole.

(35)

Articolul 68 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 conține dispoziții foarte detaliate cu privire la ajutorul specific destinat despăgubirii fermierilor, prin intermediul contribuțiilor financiare la fonduri mutuale, pentru anumite pierderi economice suferite în urma bolilor animalelor sau plantelor și a incidentelor de mediu. Ar trebui stabilit un cadru minim în care statele membre să prevadă, în conformitate cu legislația națională, norme pentru definirea modului de organizare a contribuției financiare la fondurile mutuale, astfel încât să fie asigurate menținerea acestor contribuții la un nivel adecvat și, în același timp, salvgardarea intereselor comunității agricole.

(36)

Cuantumurile menționate la articolul 69 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie calculate de Comisie în conformitate cu alineatul (7) din articolul respectiv. Prin urmare, ar trebui să se stabilească pentru fiecare stat membru cuantumurile respective, precum și condițiile aplicabile pentru revizuirea acestor cuantumuri de către Comisie.

(37)

Articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că statele membre stabilesc regiunile pe baza unor criterii obiective, iar articolul 47 din regulamentul respectiv prevede că statele membre pot efectua o regionalizare a schemei de plată unică în cazuri justificate corespunzător și în conformitate cu criterii obiective. Prin urmare, este oportun să se prevadă comunicarea tuturor datelor și a informațiilor necesare înaintea termenelor limită aplicabile.

(38)

Ar trebui stabilite datele pentru notificarea Comisiei în cazurile în care un stat membru decide să aplice oricare dintre opțiunile prevăzute la articolul 28 alineatele (1) și (2), articolul 38, articolul 41 alineatele (2)-(5), articolul 45 alineatele (1) și (3), articolul 46 alineatele (1) și (3), articolul 47 alineatele (1)-(4), articolul 49, articolul 51 alineatul (1), articolul 67 alineatul (1), articolele 68-72 și articolul 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(39)

În scopul evaluării aplicării schemei de plată unică, este oportun să se stabilească normele și termenele limită pentru schimbul de informații între Comisie și statele membre și să fie comunicate Comisiei suprafețele pentru care ajutorul a fost plătit la nivel național și, dacă este cazul, la nivel regional.

(40)

Prin urmare, ar trebui abrogate Regulamentele (CE) nr. 795/2004 și (CE) nr. 639/2009.

(41)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a schemei de plată unică prevăzută în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 2

Definiții

În sensul titlului III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„terenuri arabile” înseamnă terenurile cultivate în scopul producției de culturi sau menținute în bune condiții agricole și de mediu în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, indiferent dacă terenurile respective sunt sau nu acoperite de sere sau de un mijloc de protecție fix sau mobil;

(b)

„culturi permanente” înseamnă culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pășunile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;

(c)

„pășuni permanente” înseamnă terenurile folosite pentru producția de iarbă sau de alte plante erbacee furajere în mod natural (spontan) sau prin cultivare (însămânțare), care nu au fost incluse timp de cinci ani sau mai mult în sistemul de rotație a culturilor din exploatație, cu excepția suprafețelor scoase din producția comercială în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului (7), a suprafețelor scoase din producția comercială în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (8) și a suprafețelor scoase din producția comercială în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (9); în acest scop, „iarbă sau alte plante erbacee furajere” înseamnă toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradițional pe pășunile naturale sau care sunt incluse în mod normal în statul membru în amestecurile de semințe pentru pășuni sau pajiști (fie că sunt sau nu utilizate pentru pășunatul animalelor). Statele membre pot include culturile arabile enumerate în anexa I;

(d)

„pășuni” înseamnă terenuri arabile folosite pentru producția de iarbă (prin însămânțare sau în mod natural); în sensul articolului 49 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pășunile includ pășunile permanente;

(e)

„vânzare” înseamnă vânzare sau orice altă formă de transfer definitiv al proprietății asupra terenurilor sau al drepturilor la plată; nu este inclusă vânzarea de terenuri în cazul în care terenurile sunt transferate către autoritățile publice și/sau în scopul utilizării în interes public, iar transferul se efectuează în ambele cazuri în scopuri care nu au legătură cu agricultura;

(f)

„arendă” înseamnă arendă sau tipuri similare de tranzacții temporare;

(g)

„transfer, vânzare sau arendare de drepturi la plată cu terenuri” înseamnă, fără a aduce atingere articolului 27 alineatul (1) din prezentul regulament, vânzarea sau arendarea drepturilor la plată împreună cu, respectiv, vânzarea sau arendarea pentru aceeași perioadă de timp a unui număr corespunzător de hectare eligibile în sensul articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 deținut de cedent. Transferul tuturor drepturilor speciale în sensul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 deținute de un fermier se consideră transfer de drepturi la plată cu terenuri;

(h)

„fuzionare” înseamnă fuzionarea a doi sau mai mulți fermieri distincți în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 într-un nou fermier în sensul articolului respectiv, care se află, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul fermierilor care gestionau inițial exploatațiile sau al unuia dintre aceștia;

(i)

„scindare” înseamnă:

(i)

scindarea unui fermier în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cel puțin doi noi fermieri distincți în sensul articolului respectiv, dintre care cel puțin unul rămâne, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul al cel puțin uneia dintre persoanele juridice sau fizice care gestionau inițial exploatația; sau

(ii)

scindarea unui fermier în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cel puțin un nou fermier distinct în sensul articolului respectiv, celălalt rămânând, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul fermierului care gestiona inițial exploatația;

(j)

„unitate de producție” înseamnă cel puțin o suprafață, inclusiv o suprafață furajeră, care a dat dreptul la plăți directe în perioada de referință respectivă sau un animal care ar fi dat dreptul la plăți directe în perioada de referință, însoțite, după caz, de un drept la primă corespondent;

(k)

„suprafață furajeră” înseamnă suprafața exploatației care a fost pe parcursul întregului an calendaristic disponibilă pentru creșterea animalelor, inclusiv suprafețele utilizate în comun și suprafețele cultivate cu culturi mixte; nu sunt incluse:

clădirile, pădurile, iazurile, potecile;

suprafețele utilizate pentru alte culturi eligibile pentru ajutor comunitar sau pentru culturi permanente sau pentru culturi horticole;

suprafețele eligibile pentru schema de sprijin destinată producătorilor din domeniul anumitor culturi arabile, utilizate în cadrul schemei de sprijin pentru furaje uscate sau care fac obiectul unui program național de scoatere a terenurilor din producția comercială;

(l)

„fermier care începe să desfășoare o activitate agricolă” înseamnă, în sensul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, o persoană fizică sau juridică ce nu a desfășurat nicio activitate agricolă în nume propriu și pe risc propriu sau care nu a exercitat control asupra unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă, în cei cinci ani precedenți începutului unei noi activități agricole.

În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care exercită controlul asupra persoanei juridice trebuie să nu fi desfășurat nicio activitate agricolă în nume propriu și pe risc propriu sau trebuie să nu fi exercitat controlul asupra unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă în cei cinci ani precedenți începutului activității agricole de către persoana juridică;

(m)

„pepiniere” înseamnă pepiniere, astfel cum sunt definite la punctul G/5 din anexa I la Decizia 2000/115/CE a Comisiei (10);

(n)

„specii forestiere cu ciclu de producție scurt” înseamnă suprafețele plantate cu speciile de copaci având codul NC 0602 90 41, care constau în culturi perene lemnoase, în care rizomii sau tulpinile rămân în pământ după recoltare, iar în următorul sezon răsar mlădițe noi, și care sunt conținute în lista cu speciile, și cu ciclul maxim de producție al acestora, adecvate pentru utilizare ca specii forestiere cu ciclu de producție scurt, pe care statele membre trebuie să o întocmească începând din 2010;

(o)

„măsuri de ajutor specific” înseamnă măsuri de implementare a ajutorului specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(p)

„alte instrumente de sprijin comunitar” înseamnă:

(i)

măsuri prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 1698/2005, (CE) nr. 509/2006 (11), (CE) nr. 510/2006 (12), (CE) nr. 834/2007 (13), (CE) nr. 1234/2007 (14) și (CE) nr. 3/2008 ale Consiliului; și

(ii)

măsuri finanțate de Fondul european de garantare agricolă în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (15), inclusiv măsuri din domeniul veterinar și al sănătății plantelor.

TITLUL II

APLICARE

CAPITOLUL 1

Dispoziţii generale

Secțiunea 1

Activarea drepturilor și eligibilitatea terenurilor

Articolul 3

Moștenirea și moștenirea anticipată

(1)   În cazul în care moștenirea sau moștenirea anticipată poate afecta alocarea drepturilor la plată, fermierul care a primit exploatația sau o parte a acesteia solicită, în numele său, calcularea drepturilor la plată pentru exploatația sau pentru partea din exploatație primită.

Cuantumul de referință se stabilește pe baza unităților de producție moștenite.

(2)   În cazul unei moșteniri anticipate revocabile, accesul la schema de plată unică se acordă o singură dată moștenitorului desemnat la data depunerii unei cereri de plată în cadrul schemei de plată unică.

Succesiunea în cazul unui contract de arendare sau moștenirea sau moștenirea anticipată a unui fermier persoană fizică, care a fost în perioada de referință respectivă arendaș al unei exploatații sau al unei părți dintr-o exploatație, care ar da dreptul la drepturi la plată sau la majorarea valorii drepturilor la plată, este tratată ca moștenire a unei exploatații.

(3)   În cazul în care fermierul menționat la alineatul (1) are deja dreptul la drepturi la plată sau la majorarea valorii drepturilor la plată, cuantumul de referință se stabilește pe baza sumei cuantumurilor de referință corespunzătoare exploatației inițiale și unităților de producție moștenite.

(4)   În sensul prezentului regulament, se utilizează definițiile pentru „moștenire” și „moștenire anticipată” din legislația națională.

Articolul 4

Schimbarea statutului juridic sau a denumirii

În cazul schimbării statutului juridic sau a denumirii, fermierul are acces la schema de plată unică în aceleași condiții ca și fermierul care gestiona inițial exploatația, în limita drepturilor la plată deținute de exploatația inițială sau, în cazul alocării drepturilor sau al majorării valorii drepturilor la plată, în limitele aplicabile alocărilor pentru exploatația inițială.

În cazul schimbării statutului juridic al unei persoane juridice sau dacă o persoană fizică devine persoană juridică sau invers, fermierul care gestionează noua exploatație este fermierul care deținea controlul asupra exploatației inițiale din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare.

Articolul 5

Fuzionări și scindări

În cazul în care o fuzionare sau o scindare poate afecta alocarea drepturilor la plată sau poate majora valoarea drepturilor la plată, fermierul sau fermierii care gestionează noua exploatație sau noile exploatații au acces la schema de plată unică în aceleași condiții ca și fermierul sau fermierii care gestionau exploatația inițială sau exploatațiile inițiale.

Cuantumul de referință se stabilește pe baza unităților de producție aferente exploatației sau exploatațiilor inițiale.

Articolul 6

Cerințe minime

În sensul articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii care primesc primele pentru sectoarele ovinelor și caprinelor, menționate în titlul IV capitolul 1 secțiunea 10 din regulamentul respectiv, sau plățile pentru carnea de vită și mânzat, menționate în titlul IV capitolul 1 secțiunea 11 din același regulament, și care dețin un număr de hectare mai mic decât pragul ales de un stat membru beneficiază de același tratament ca și fermierii care dețin drepturile speciale menționate la articolul 44 alineatul (1) din regulamentul menționat.

Articolul 7

Calcularea valorii unitare a drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată se calculează cu până la trei zecimale și se rotunjesc în plus sau în minus la cea mai apropiată a doua zecimală. În cazul în care rezultatul calculului se situează exact la mijlocul intervalului, suma se rotunjește în plus la cea mai apropiată a doua zecimală.

(2)   În cazul în care mărimea unei parcele care este transferată cu un drept în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 reprezintă o fracțiune de hectar, fermierul poate transfera partea dreptului în cauză cu terenurile la o valoare calculată proporțional. Partea restantă a dreptului rămâne la dispoziția fermierului, la o valoare calculată proporțional.

Fără a aduce atingere articolului 43 alineatul (2) din regulamentul menționat, dacă un fermier transferă o fracțiune dintr-un drept fără terenuri, valoarea celor două fracțiuni se calculează proporțional.

(3)   Statele membre pot modifica drepturile la plată fuzionând fracțiunile de drepturi de același tip deținute de un fermier. Alineatul (1) se aplică rezultatului unei astfel de fuzionări.

Articolul 8

Declararea și utilizarea drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată pot fi declarate pentru plată numai o dată pe an de către fermierul care le deține la ultima dată de depunere a cererii unice în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (16).

Cu toate acestea, atunci când un fermier se folosește de posibilitatea de a modifica cererea unică în conformitate cu articolul 14 din regulamentul respectiv, acesta poate, de asemenea, să declare drepturile la plată pe care le deține la data notificării modificărilor către autoritatea competentă, cu condiția ca drepturile la plată respective să nu fie declarate de un alt fermier pentru același an.

În cazul în care fermierul dobândește drepturile la plată respective printr-un transfer de la un alt fermier și dacă acest din urmă fermier a declarat deja drepturile la plată respective, declararea suplimentară a acestor drepturi este admisibilă numai dacă cedentul a informat deja autoritatea competentă cu privire la transfer în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament și dacă retrage aceste drepturi la plată din propria cerere unică în termenele aplicabile, stabilite la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

(2)   În cazul în care un fermier, după ce a declarat, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, parcelele corespunzătoare tuturor drepturilor sale la plată integrale disponibile, mai are încă o parcelă care reprezintă o fracțiune de hectar, acesta poate declara încă un drept la plată integral, care dă dreptul la o plată calculată proporțional cu mărimea parcelei. Dreptul la plată este însă considerat ca fiind utilizat integral în sensul articolului 42 din regulamentul respectiv.

Articolul 9

Utilizarea predominant agricolă

În sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care o suprafață agricolă a unei exploatații este utilizată și pentru activități neagricole, suprafața respectivă este considerată ca fiind utilizată predominant pentru activități agricole dacă activitatea agricolă poate fi exercitată fără a fi în mod semnificativ afectată de intensitatea, natura, durata și calendarul activității neagricole.

Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea primului paragraf pe teritoriul lor.

Secțiunea 2

Criterii de eligibilitate specifice

Articolul 10

Producția de cânepă

În sensul articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, plata drepturilor pentru suprafețele cultivate cu cânepă este condiționată de utilizarea de semințe din soiurile enumerate în „Catalogul comun al soiurilor de plante agricole” la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă și publicate conform articolului 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (17), cu excepția soiurilor Finola și Tiborszallasi. Semințele se certifică în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (18).

Articolul 11

Integrarea amânată a sectorului fructelor și legumelor în schema de plată unică

(1)   Până la 31 decembrie 2010, statele membre care au făcut uz de una dintre opțiunile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot autoriza practicarea culturilor secundare pe hectarele eligibile pentru o perioadă de maximum trei luni, care începe în fiecare an la 15 august sau la data stabilită în anexa II pentru statul membru și regiunea în cauză.

(2)   În cazul în care un stat membru a făcut uz de una dintre opțiunile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate să revizuiască, dacă este necesar, decizia luată în conformitate cu articolul 51 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în termen de două săptămâni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Secțiunea 3

Transferul drepturilor

Articolul 12

Transferul drepturilor de plată

(1)   Drepturile la plată pot fi transferate în orice moment al anului.

(2)   Cedentul informează autoritatea competentă a statului membru în care are loc transferul într-un termen care urmează să fie stabilit de statul membru respectiv.

(3)   Un stat membru poate să solicite cedentului să comunice transferul autorității competente a statului membru în care are loc transferul într-un termen stabilit de către statul membru respectiv, dar cel mai devreme cu șase săptămâni înainte ca transferul să aibă loc și ținând seama de ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică. Transferul are loc astfel cum se prevede în comunicare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are obiecții cu privire la transfer, pe care i le notifică cedentului în acest termen.

Autoritatea competentă poate avea obiecții cu privire la transfer numai dacă acesta nu respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 și dispozițiile prezentului regulament.

(4)   În sensul articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, procentajul drepturilor la plată utilizate de un fermier se calculează pe baza numărului de drepturi la plată care îi este alocat în primul an de aplicare a schemei de plată unică, cu excepția drepturilor la plată vândute cu terenuri, și trebuie utilizat în decursul unui an calendaristic.

Articolul 13

Limitarea regională

(1)   Fără a aduce atingere articolului 50 alineatul (1) și articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 43 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul respectiv, statul membru stabilește regiunea la un nivel teritorial adecvat, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure fermierilor un tratament egal și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

(2)   Statul membru stabilește regiunea menționată la alineatul (1) cu cel puțin o lună înainte de data fixată de statul membru în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute la articolul 43 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul respectiv.

Un fermier a cărui exploatație este situată în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare pe care l-a declarat în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute la articolul 46 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Un fermier a cărui exploatație este situată parțial în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare situate în această regiune, pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii.

(3)   Limitarea transferului de drepturi la plată, menționată la articolul 43 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, nu se aplică în cazul moștenirii efective sau anticipate de drepturi la plată fără un număr echivalent de hectare eligibile.

Secțiunea 4

Drepturi speciale

Articolul 14

Calcularea unităților de vită mare în cazul drepturilor speciale

(1)   În sensul articolului 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, activitatea agricolă desfășurată în perioada de referință, exprimată în unități de vită mare („UVM”), este cea calculată în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 795/2004.

(2)   În sensul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și pentru calcularea activității agricole desfășurate pe perioada aplicării articolelor 67 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimată în UVM și menționată la articolul 44 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se aplică următorul tabel de conversie numărului mediu de animale, determinat în vederea acordării, în perioada de referință respectivă, a unei plăți directe menționate la articolele 67 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003:

Bovine masculi și juninci cu vârsta de peste 24 de luni, vaci care alăptează, vaci de lapte

1,0 UVM

Bovine masculi și juninci cu vârsta între 6 și 24 de luni

0,6 UVM

Bovine masculi și femele cu vârsta sub 6 luni

0,2 UVM

Ovine

0,15 UVM

Caprine

0,15 UVM

În cazul primei de sacrificare, atunci când datele necesare privind vârsta animalelor nu sunt disponibile, un stat membru poate converti taurii, boii, vacile și junincile în UVM folosind coeficientul de 0,7, respectiv vițeii folosind coeficientul de 0,25.

În cazul în care același animal a beneficiat de mai multe prime, coeficientul aplicabil este media coeficienților aplicabili diferitelor prime.

(3)   Numărul de UVM menționat la alineatele (1) și (2) se calculează proporțional cu drepturile la plată pentru care fermierul nu are hectare în anul integrării schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau de aplicare a schemei de plată unică și pentru care fermierul solicită alocarea de drepturi supuse unor condiții speciale. Se aplică începând cu drepturile la plată cu cea mai mică valoare.

Această solicitare se face numai în primul an de integrare a schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau de aplicare a schemei de plată unică. Statele membre stabilesc data de depunere a solicitării. Solicitarea poate fi reînnoită în anii următori pentru același număr de drepturi speciale, menționate la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ca și în anul anterior sau, în cazul transferului unora dintre aceste drepturi la plată sau în cazul declarării unora dintre aceste drepturi la plată cu un număr corespunzător de hectare, pentru restul drepturilor la plată.

În aceste cazuri, numărul de UVM se recalculează proporțional cu drepturile la plată rămase, pentru care fermierul solicită condițiile speciale.

Nicio solicitare de restabilire a condițiilor menționate la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu poate fi introdusă pentru aceste drepturi la plată odată ce au fost declarate cu un număr echivalent de hectare sau au fost transferate fără a aduce atingere articolului 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(4)   Pentru a verifica respectarea activității agricole minime, exprimată în UVM, statele membre folosesc tabelul de conversie prevăzut la alineatul (2) pentru a determina numărul de animale conform uneia dintre următoarele metode:

(a)

statele membre solicită fiecărui producător să declare numărul de UVM pe baza registrului exploatației, până la o dată care urmează să fie stabilită de statele membre, dar cel târziu la data plății; și/sau

(b)

statele membre utilizează baza de date informatizată, creată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (19), pentru a determina numărul de UVM, cu condiția ca această bază de date să ofere garanții adecvate, considerate suficiente de către statele membre, cu privire la exactitatea datelor conținute din punctul de vedere al aplicării schemei de plată unică.

(5)   Cerința privind activitatea agricolă minimă se consideră respectată atunci când numărul de UVM atinge 50 % pe parcursul unei perioade sau la anumite date care urmează să fie stabilite de statele membre. Se iau în considerare toate animalele vândute sau sacrificate în cursul anului calendaristic în cauză.

(6)   Statele membre iau măsurile necesare pentru aplicarea articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cazul producătorilor care, cu ajutorul unui număr de UVM anormal de mare pe parcursul unei părți a anului, creează în mod artificial condițiile necesare pentru respectarea activității agricole minime.

CAPITOLUL 2

Rezerva naţională

Secțiunea 1

Reintrarea în rezerva națională

Articolul 15

Drepturi la plată neutilizate

(1)   Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale, se consideră că drepturile la plată neutilizate au reintrat în rezerva națională în ziua următoare ultimei datei prevăzute pentru modificarea cererii în cadrul schemei de plată unică în anul calendaristic în care expiră perioada menționată la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Un drept la plată se consideră ca fiind neutilizat dacă nicio plată nu a fost acordată pentru dreptul respectiv în cursul perioadei menționate la primul paragraf. Drepturile la plată pentru care se depune o cerere și care sunt legate de o suprafață determinată în sensul articolului 2 punctul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 sunt considerate ca fiind utilizate.

În cazul în care suprafața determinată în scopul aplicării schemei de plată unică este mai mică decât suprafața declarată, se aplică următoarele metode pentru a determina drepturile la plată care trebuie returnate la rezerva națională în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009:

(a)

suprafața determinată este luată în considerare începând cu drepturile la plată care au cea mai mare valoare;

(b)

se atribuie mai întâi suprafeței respective drepturile la plată cu cea mai mare valoare, urmate de cele cu o valoare imediat inferioară.

(2)   Fermierii pot ceda voluntar drepturile la plată rezervei naționale.

Articolul 16

Rețineri din vânzarea drepturilor la plată

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate decide vărsarea la rezerva națională:

(a)

în cazul vânzării de drepturi la plată fără terenuri, a până la 30 % din valoarea fiecărui drept la plată sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată. În primii trei ani de aplicare a schemei de plată unică, procentul de 30 % poate fi însă înlocuit cu 50 %; și/sau

(b)

în cazul vânzării de drepturi la plată cu terenuri, a până la 10 % din valoarea fiecărui drept la plată sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată; și/sau

(c)

în cazul vânzării de drepturi la plată cu toată exploatația, a până la 5 % din valoarea fiecărui drept la plată și/sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată.

Nu se aplică rețineri în cazul vânzării de drepturi la plată cu sau fără terenuri către un fermier care începe să desfășoare o activitate agricolă și în cazul moștenirii efective sau al moștenirii anticipate de drepturi la plată.

(2)   La stabilirea procentajelor menționate la alineatul (1), un stat membru poate diferenția procentajul în oricare dintre cazurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

(3)   În cazul în care un stat membru, care a regionalizat schema de plată unică în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, decide să folosească opțiunea prevăzută la articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, procentajele de reducere prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se aplică după deducerea din valoarea drepturilor la plată a unei francize egale cu valoarea unitară regională, calculată în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau cu articolul 46 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Secțiunea 2

Alocarea drepturilor la plată din rezerva națională

Articolul 17

Stabilirea drepturilor la plată

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunile prevăzute la articolul 41 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii pot primi drepturi la plată din rezerva națională, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezenta secțiune și cu criteriile obiective stabilite de statul membru în cauză.

(2)   În cazul în care un fermier, care nu deține niciun drept la plată, solicită drepturi la plată din rezerva națională, acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare pe care le are (în proprietate sau în arendă) la data respectivă.

(3)   În cazul în care un fermier, care deține drepturi la plată, solicită drepturi la plată din rezerva națională, acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare, pentru care nu deține niciun drept la plată, pe care le are.

Valoarea unitară a fiecărui drept la plată pe care îl deține deja poate fi majorată.

(4)   Valoarea fiecărui drept la plată primit în conformitate cu alineatele (2) și (3), cu excepția alineatului (3) al doilea paragraf, se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de statul membru în cauză, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure tratamentul egal al fermierilor și să se evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, la numărul de drepturi care urmează să fie alocate.

Articolul 18

Aplicarea articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cazul în care numărul de hectare este mai mic decât numărul de drepturi la plată

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate în special să aloce, la cerere, în conformitate cu prezentul articol, drepturi la plată fermierilor din zonele în cauză, care declară un număr de hectare mai mic decât numărul de drepturi la plată care le-ar fi fost alocate în conformitate cu articolele 43 și 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În acest caz, fermierul cedează rezervei naționale toate drepturile la plată pe care le deține sau care ar fi trebuit să-i fie alocate, cu excepția drepturilor la plată supuse condițiilor menționate la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În sensul prezentului articol, prin „drepturi la plată” se înțeleg numai drepturile la plată alocate de statul membru în primul an de aplicare a schemei de plată unică, inclusiv în orice an în care ajutorul cuplat este integrat.

(2)   Numărul de drepturi la plată alocate din rezerva națională este egal cu numărul de hectare declarate de fermier în anul de cerere.

(3)   Valoarea unitară a drepturilor la plată alocate din rezerva națională se calculează împărțind cuantumul de referință al fermierului la numărul de hectare declarate.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică în cazul unui fermier care declară mai puțin de 50 % din numărul total de hectare pe care le-a deținut (în arendă și în proprietate) în perioada de referință.

(5)   În sensul alineatelor (1), (2) și (3), hectarele transferate prin vânzare sau prin arendare și neînlocuite cu un număr corespunzător de hectare sunt incluse în numărul de hectare declarate de fermier.

(6)   Fermierul în cauză declară toate hectarele pe care le deține la data solicitării.

Articolul 19

Dispoziții generale aplicabile fermierilor aflați într-o situație specială

(1)   În sensul articolului 41 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, prin „fermieri aflați într-o situație specială” se înțelege fermierii menționați la articolele 20-23 din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care un fermier aflat într-o situație specială îndeplinește condițiile de aplicare a două sau a mai multora dintre articolele 20, 21 și 22, acesta primește un număr de drepturi la plată stabilit în conformitate cu articolul 17 alineatele (2) și (3), a cărui valoare este cea mai mare valoare pe care o poate obține solicitând separat aplicarea fiecăruia dintre articolele ale căror condiții le îndeplinește.

În cazul în care un fermier beneficiază, de asemenea, de alocarea de drepturi în temeiul articolului 22, numărul total de drepturi care urmează să fie alocate nu depășește numărul stabilit în conformitate cu articolul respectiv.

(3)   În cazul în care arendarea menționată la articolele 20 și 22 expiră după ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare a acesteia, fermierul în cauză poate solicita stabilirea drepturilor sale la plată, după expirarea arendării, până la o dată stabilită de statul membru, dar cel târziu la ultima dată fixată pentru modificarea, în anul următor, a cererii de ajutor.

(4)   În cazul în care, în conformitate cu legislația națională sau cu practica uzuală bine stabilită, definiția arendării de lungă durată include și arendarea pe o perioadă de cinci ani, statele membre pot decide să aplice articolele 20, 21 și 22 în cazul acestor arendări.

Articolul 20

Transferul terenurilor arendate

(1)   Un fermier care a primit, prin transfer, fie prin vânzare, fie prin arendare pe o perioadă de șase ani sau mai mult, cu titlu gratuit sau la un preț simbolic sau prin moștenire efectivă sau anticipată, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație care era arendată unui terț în perioada de referință de la un fermier pensionat din sectorul agricol sau decedat înainte de data depunerii unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare a acesteia poate primi drepturi la plată, calculate prin împărțirea unui cuantum de referință, stabilit de statul membru în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, la un număr de hectare care nu depășește numărul de hectare al exploatației sau al părții din exploatație pe care a primit-o.

(2)   Fermierul menționat la alineatul (1) poate fi orice persoană care primește exploatația sau partea din exploatație menționată la alineatul (1) prin moștenire efectivă sau anticipată.

Articolul 21

Investiții

(1)   Statele membre pot majora valoarea drepturilor la plată sau pot aloca drepturi la plată fermierilor care au investit într-un sector supus integrării în schema de plată unică în temeiul titlului III capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

La stabilirea criteriilor menționate la primul paragraf, statele membre țin seama de perioada de referință și/sau de alte criterii aplicate la integrarea sectorului respectiv.

(2)   Alineatul (1) se aplică, mutatis mutandis, în cazul încheierii aplicării schemei de plată unică pe suprafață în temeiul articolului 122 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 22

Arendarea și cumpărarea de terenuri arendate

(1)   Un fermier care a luat în arendă pentru o perioadă de șase ani sau mai mult, fie între sfârșitul perioadei de referință relevante pentru introducerea schemei de plată unică și 15 mai 2004, în ceea ce privește introducerea schemei de plată unică înainte de 2009, fie înainte de 31 ianuarie 2009, în cazul aplicării titlului III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei condiții de arendare nu pot fi modificate, poate primi drepturi la plată calculate prin împărțirea cuantumului de referință, stabilit de statul membru în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, la un număr de hectare care nu depășește numărul de hectare pe care le-a luat în arendă.

La stabilirea criteriilor menționate la primul paragraf, statele membre țin seama, în special, de situațiile în care fermierii nu au la dispoziție alte hectare în afara celor arendate.

(2)   Alineatul (1) se aplică în cazul unui fermier care a cumpărat, în ceea ce privește introducerea schemei de plată unică înainte de 2009, fie în perioada de referință pentru introducerea acesteia, fie înainte de 15 mai 2004 sau, în cazul aplicării titlului III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, înainte de 31 ianuarie 2009, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei terenuri erau arendate în cursul perioadei de referință respective și care începe sau extinde o activitate agricolă în termen de un an de la expirarea arendării.

În sensul primului paragraf, prin „terenuri arendate” se înțeleg terenurile care, în momentul cumpărării sau după cumpărare, făceau obiectul unei arendări care nu a fost niciodată reînnoită, cu excepția cazului în care reînnoirea a fost impusă printr-o obligație legală.

Articolul 23

Acte administrative și hotărâri judecătorești

În cazul în care un fermier trebuie să fie autorizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-un act administrativ definitiv al autorității competente a unui stat membru să primească drepturi la plată sau să i se majoreze valoarea drepturilor existente, fermierul primește numărul și valoarea drepturilor la plată stabilite în respectiva hotărâre judecătorească sau în respectivul act la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru cel târziu la ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică, ulterioară datei hotărârii judecătorești sau actului și ținând seama de aplicarea articolului 34 și/sau a articolului 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Secțiunea 3

Gestionarea regională

Articolul 24

Rezervele regionale

(1)   Statele membre pot să gestioneze rezerva națională la nivel regional.

În acest caz, statele membre alocă, total sau parțial, la nivel regional sumele disponibile la nivel național, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

(2)   Sumele alocate la fiecare nivel regional pot fi considerate disponibile pentru alocare numai în cadrul regiunii în cauză, cu excepția cazurilor menționate la articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau, conform opțiunii statului membru, în cazul aplicării articolului 41 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

TITLUL III

ALOCAREA DREPTURILOR LA PLATĂ

CAPITOLUL 1

Dispoziţii generale

Articolul 25

Cererile

(1)   Valoarea și numărul drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului sau majorarea acestor drepturi la plată pot fi provizorii. Valoarea și numărul definitive se stabilesc până cel târziu la data de 1 aprilie a anului care urmează primului an de aplicare a schemei de plată unică sau de integrare a ajutorului cuplat, după efectuarea controalelor relevante în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   Sub rezerva stabilirii definitive a drepturilor, fermierii pot depune cereri în cadrul schemei de plată unică pe baza drepturilor provizorii sau, dacă un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolele 26 și 27, pe baza drepturilor obținute în temeiul clauzelor contractuale private menționate la articolele respective.

(3)   Solicitantul aduce dovezi, considerate satisfăcătoare de către statul membru, că, la data cererii de drepturi la plată, este fermier în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(4)   Un stat membru poate decide stabilirea unei mărimi minime per exploatație în ceea ce privește suprafața agricolă pentru care se poate solicita stabilirea drepturilor la plată. Mărimea minimă nu depășește însă limitele stabilite în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Nu se fixează o mărime minimă pentru stabilirea drepturilor speciale, menționate la articolul 60 sau la articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

Articolul 26

Clauza contractuală privată în caz de vânzare

(1)   În cazul în care un contract de vânzare, încheiat sau modificat cel târziu la data depunerii unei cereri pentru alocarea drepturilor, fie în primul an de aplicare a schemei de plată unică, fie în anul integrării ajutorului cuplat, prevede că întreaga exploatație sau o parte a acesteia este vândută, integral sau parțial împreună cu drepturile la plată sau cu majorarea valorii drepturilor la plată care urmează să fie alocate pentru hectarele transferate sau pentru partea transferată din exploatație, statul membru poate considera contractul de vânzare ca fiind un transfer de drepturi la plată cu terenuri.

(2)   Vânzătorul solicită alocarea sau majorarea drepturilor la plată anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare și indicând unitățile de producție și numărul de hectare ale căror drepturi la plată intenționează să le transfere.

(3)   Un stat membru poate permite cumpărătorului să solicite în numele vânzătorului și cu autorizarea explicită a acestuia alocarea drepturilor la plată. În acest caz, statul membru verifică dacă vânzătorul îndeplinește, la data transferului, criteriile de eligibilitate și, în special, condiția menționată la articolul 25 alineatul (3). Cumpărătorul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică, anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare.

(4)   Un stat membru poate să solicite ca cererea cumpărătorului și cea a vânzătorului să fie depuse împreună sau ca cea de-a doua cerere să cuprindă o trimitere la prima.

Articolul 27

Clauza contractuală privată în caz de arendare

(1)   O clauză a unui contract de arendare care prevede transferul unui număr de drepturi care nu depășește numărul de hectare arendate poate fi considerată ca fiind o arendare a drepturilor la plată cu terenuri în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cazul în care:

(a)

un fermier a arendat altui fermier exploatația sa sau o parte a acesteia cel târziu la data de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare al acesteia sau în anul integrării ajutorului cuplat;

(b)

contractul de arendare expiră după ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică; și

(c)

fermierul decide să arendeze drepturile sale la plată fermierului căruia i-a arendat exploatația sau o parte a acesteia.

(2)   Arendatorul solicită alocarea sau majorarea drepturilor la plată, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendare și indicând numărul de hectare ale căror drepturi la plată intenționează să le arendeze.

(3)   Arendașul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendare.

(4)   Un stat membru poate să solicite ca cererea arendatorului și cea a arendașului să fie depuse împreună sau ca cea de-a doua cerere să cuprindă o trimitere la prima.

CAPITOLUL 2

Aplicarea schemei de plată unică în noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață

Articolul 28

Dispoziții generale

(1)   În afară de cazul în care se prevede altfel în prezentul capitol, prezentul regulament se aplică noilor state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață.

(2)   Orice trimitere din prezentul regulament la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se interpretează ca trimitere la articolul 57 din regulamentul respectiv.

(3)   În sensul articolului 57 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, noile state membre pot stabili o perioadă reprezentativă care precede primul an de aplicare a schemei de plată unică.

(4)   Orice trimitere din prezentul regulament la „perioada de referință” se interpretează ca trimitere la primul an de aplicare a schemei de plată unică sau la perioada de referință stabilită în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 29

Alocarea inițială a drepturilor la plată

(1)   Fără a aduce atingere articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în sensul articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, noile state membre stabilesc numărul de hectare eligibile prevăzute la alineatul menționat anterior pe baza numărului de hectare declarate pentru stabilirea drepturilor la plată în primul an de aplicare a schemei de plată unică.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), noile state membre pot stabili numărul de hectare eligibile, menționate la articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe baza numărului de hectare declarate pentru anul precedent primului an de aplicare a schemei de plată unică.

În cazul în care numărul de hectare eligibile declarat de fermieri în primul an de aplicare a schemei de plată unică este mai mic decât numărul de hectare eligibile stabilit în conformitate cu primul paragraf, un nou stat membru poate realoca, total sau parțial, cuantumurile corespunzătoare hectarelor nedeclarate ca supliment pentru fiecare drept la plată alocat în primul an de aplicare a schemei de plată unică. Suplimentul se calculează prin împărțirea cuantumului respectiv la numărul de drepturi la plată alocate.

(3)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate, începând cu anul calendaristic precedent primului an de aplicare a schemei de plată unică, să identifice fermierii eligibili, să stabilească provizoriu numărul de hectare menționat la alineatul respectiv și să efectueze o verificare preliminară a condițiilor menționate la articolul 25 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

Fără a aduce atingere articolului 61 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, valoarea drepturilor se calculează împărțind cuantumul menționat la articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv la numărul total de drepturi alocate în temeiul prezentului alineat.

(4)   Fermierul este informat cu privire la drepturile la plată provizorii cu cel puțin o lună înainte de termenul limită pentru depunerea cererii, stabilit în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În scopul calculării activității agricole exprimate în unități de vită mare (UVM), menționată la articolul 44 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, numărul de animale deținute de fermier într-o perioadă stabilită de statul membru se convertește în UVM cu ajutorul tabelului de conversie prevăzut la articolul 14 alineatul (2). În scopul verificării activității agricole minime în noile state membre în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se aplică articolul 14 alineatele (4), (5) și (6).

CAPITOLUL 3

Integrarea ajutorului cuplat

Secțiunea 1

Integrarea sectorului fructelor şi legumelor în schema de plată unică

Articolul 30

Norme generale

(1)   În scopul stabilirii valorii și pentru determinarea drepturilor la plată în cadrul integrării sectorului fructelor și legumelor în schema de plată unică, se aplică secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sub rezerva articolului 31 din prezentul regulament și, dacă statul membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sub rezerva articolului 32 din prezentul regulament.

(2)   După caz, articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se aplică valorii tuturor drepturilor la plată existente înainte de integrarea ajutorului pentru fructe și legume, precum și cuantumurilor de referință calculate pentru ajutorul pentru fructe și legume.

(3)   În scopul aplicării prezentului regulament la sectorul fructelor și legumelor, primul an de aplicare a schemei de plată unică este anul în care statul membru stabilește sumele și hectarele eligibile menționate în secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ținând seama de perioada opțională de tranziție de trei ani menționată la punctul 2 al doilea paragraf din secțiunea respectivă.

Articolul 31

Norme specifice

(1)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată, fermierul nu deține drepturi la plată sau deține numai drepturi speciale, acesta primește drepturi la plată pentru fructe și legume, calculate în conformitate cu secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Primul paragraf se aplică și în cazul în care fermierul a preluat prin arendare drepturi la plată între primul an de aplicare a schemei de plată unică și anul integrării sectorului fructelor și legumelor.

(2)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată, fermierului i s-au alocat drepturi la plată sau a cumpărat sau a primit drepturi la plată, valoarea și numărul drepturilor la plată pe care le deține se recalculează după cum urmează:

(a)

numărul drepturilor la plată este egal cu numărul drepturilor la plată pe care le deține majorat cu numărul de hectare stabilit pentru fructe și legume, cartofi de consum și pepiniere în conformitate cu anexa IX secțiunea A punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

valoarea se obține prin împărțirea sumei formate din valoarea drepturilor la plată pe care le deține și din cuantumul de referință calculat pentru fructe și legume în conformitate cu anexa IX secțiunea A punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la numărul stabilit în conformitate cu litera (a) din prezentul alineat.

Drepturile speciale nu se iau în considerare pentru calculul menționat la prezentul alineat.

(3)   Drepturile la plată transferate prin arendare înainte de data de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică se iau în considerare pentru calculul menționat la alineatul (2). Cu toate acestea, drepturile la plată transferate prin arendare printr-o clauză contractuală menționată la articolul 27 se iau în considerare pentru calculul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol numai în cazul în care condițiile de arendare pot fi adaptate.

Articolul 32

Aplicarea regională

(1)   În cazul în care un stat membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, fermierii primesc un număr de drepturi la plată egal cu numărul noilor hectare eligibile utilizate pentru fructe și legume, cartofi de consum și pepiniere, declarate în cererea unică din 2008.

Valoarea drepturilor se calculează pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, statele membre pot stabili numărul suplimentar de drepturi per fermier pentru fructe și legume, cartofi de consum și pepiniere pe baza unor criterii obiective, în conformitate cu secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Secțiunea 2

Sectorul vinului

Subsecțiunea 1

Transferul de la programele de sprijin pentru sectorul vinului către schema de plată unică

Articolul 33

Norme generale

(1)   În scopul stabilirii cuantumului și pentru determinarea drepturilor la plată în cadrul transferului de la programele de sprijin pentru sectorul vinului către schema de plată unică, se aplică secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sub rezerva articolului 34 din prezentul regulament și, în cazul în care statul membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 sau la articolul 71f din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la articolul 47 sau 58 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sub rezerva articolului 35 din prezentul regulament.

(2)   De la 1 ianuarie 2009, statele membre pot trece la identificarea fermierilor eligibili pentru alocarea drepturilor la plată care decurg din transferul de la programele de sprijin pentru sectorul vinului către schema de plată unică.

(3)   În scopul aplicării articolului 18 din prezentul regulament la sectorul vinului, primul an de aplicare a schemei de plată unică este anul în care statul membru stabilește cuantumurile și hectarele eligibile menționate în secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 34

Norme specifice

(1)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată fixată în conformitate cu prezentul regulament, fermierul nu deține drepturi la plată sau deține numai drepturi speciale, acesta primește drepturi la plată pentru vin calculate în conformitate cu secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Primul paragraf se aplică și în cazul în care fermierul a preluat prin arendare drepturi la plată între primul an de aplicare a schemei de plată unică și anul transferării de la programele de sprijin.

(2)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată fixată în conformitate cu prezentul regulament, fermierului i s-au alocat drepturi la plată sau a cumpărat sau a primit drepturi la plată, valoarea și numărul drepturilor la plată pe care le deține se recalculează după cum urmează:

(a)

numărul drepturilor la plată este egal cu numărul drepturilor la plată pe care le deține majorat cu numărul de hectare stabilit în conformitate cu secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

valoarea se obține prin împărțirea sumei formate din valoarea drepturilor la plată pe care le deține și din cuantumul de referință calculat în conformitate cu secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la numărul stabilit în conformitate cu litera (a) din prezentul alineat.

Drepturile speciale nu se iau în considerare pentru calculul menționat la prezentul alineat.

(3)   Drepturile la plată transferate prin arendare înainte de data de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică, fixată în conformitate cu prezentul regulament, se iau în considerare pentru calculul menționat la alineatul (2).

Articolul 35

Aplicarea regională

(1)   În cazul în care un stat membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 sau 71f din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la articolul 47 sau 58 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii primesc un număr de drepturi la plată egal cu numărul noilor hectare eligibile cultivate cu vii, declarate în cererea unică în 2009.

Valoarea drepturilor la plată se calculează pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot stabili numărul de drepturi per fermier pe baza unor criterii obiective, în conformitate cu secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Subsecțiunea 2

Defrișarea

Articolul 36

Media regională

În scopul determinării valorii drepturilor la plată în conformitate cu secțiunea B din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, media regională este stabilită de statele membre la nivelul teritorial corespunzător. Media regională se stabilește la o dată care urmează să fie fixată de statul membru și poate fi revizuită anual. Ea se bazează pe valoarea drepturilor la plată alocate fermierilor din regiunea în cauză și nu este diferențiată în funcție de sectoarele de producție.

TITLUL IV

AJUTORUL SPECIFIC

CAPITOLUL 1

Norme generale

Articolul 37

Eligibilitatea pentru măsurile de ajutor specific

(1)   Statele membre stabilesc criteriile de eligibilitate pentru măsurile de ajutor specific în conformitate cu cadrul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu condițiile stabilite în prezentul titlu.

(2)   Statele membre aplică prezentul titlu și în special alineatul (1) în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

Articolul 38

Coerența și cumularea ajutorului

(1)   Statele membre asigură coerența dintre:

(a)

măsurile de ajutor specific și măsurile implementate în cadrul altor instrumente de sprijin comunitar;

(b)

diferitele măsuri de ajutor specific;

(c)

măsurile de ajutor specific și măsurile finanțate prin ajutoare de stat.

Statele membre se asigură, în special, că măsurile de ajutor specific nu perturbă buna funcționare a măsurilor implementate în cadrul altor instrumente de sprijin comunitar sau a măsurilor finanțate prin ajutoare de stat.

(2)   În cazul în care un ajutor acordat în cadrul unei măsuri de ajutor specific poate fi acordat și în cadrul unei măsuri implementate în cadrul altor instrumente de sprijin comunitar sau al unei alte măsuri de ajutor specific, statele membre se asigură că un fermier poate beneficia de ajutor pentru o anumită operațiune numai în cadrul unei singure astfel de măsuri.

Articolul 39

Condiții aplicabile măsurilor de ajutor

(1)   Măsurile de ajutor specific nu reprezintă o compensație pentru respectarea obligațiilor și, în special, a cerințelor legale în materie de gestionare și a standardelor privind bunele condiții agricole și de mediu, stabilite în anexa II și, respectiv, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sau pentru respectarea celorlalte cerințe menționate la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(2)   Măsurile de ajutor specific nu pot finanța taxe.

(3)   Statele membre se asigură că măsurile de ajutor specific pe care le implementează pot fi verificate și controlate.

CAPITOLUL 2

Norme specifice

Articolul 40

Tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului

Statele membre definesc tipurile specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului, pentru care se prevede o plată anuală suplimentară la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Aceste tipuri specifice de agricultură produc beneficii pentru mediu neneglijabile și măsurabile.

Articolul 41

Îmbunătățirea calității produselor agricole

Plata anuală suplimentară pentru îmbunătățirea calității produselor agricole, prevăzută la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, poate permite agricultorilor, în special:

(a)

să îndeplinească condițiile necesare pentru a participa la programele comunitare de calitate a alimentelor, stabilite în actele enumerate la articolul 68 alineatul(2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în Regulamentele (CE) nr. 1898/2006 (20), (CE) nr. 1216/2007 (21), (CE) nr. 889/2008 (22) și (CE) nr. 114/2009 (23) ale Comisiei; sau

(b)

să participe la sisteme private sau naționale de certificare a calității alimentelor.

În cazul în care măsurile de ajutor specific sunt acordate în scopul prevăzut la primul paragraf litera (b), se aplică mutatis mutandis cerințele stabilite la articolul 22 alineatul(2) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei (24).

Articolul 42

Îmbunătățirea comercializării produselor agricole

(1)   Plata anuală suplimentară acordată fermierilor pentru îmbunătățirea comercializării produselor agricole, prevăzută la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, încurajează fermierii să îmbunătățească comercializarea produselor lor agricole prin asigurarea unei mai bune informări cu privire la calitatea sau caracteristicile produselor sau la metodele de producție aferente și/sau a unei mai bune promovări a acestora.

(2)   Articolele 4, 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 501/2008, precum și anexele I și II la acesta se aplică mutatis mutandis.

Articolul 43

Realizarea unor standarde sporite de bunăstare a animalelor

(1)   La stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului specific fermierilor care aplică practici avansate de bunăstare a animalelor, prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre țin seama, după caz, de:

(a)

tipul de agricultură;

(b)

mărimea exploatației din punctul de vedere al densității sau al numărului de animale și al forței de muncă; și

(c)

sistemul de gestionare al exploatației aplicabil.

(2)   Practicile avansate de bunăstare a animalelor sunt cele care depășesc cerințele minime stabilite în legislația comunitară și națională aplicabilă, în special actele menționate la secţiunea C din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Aceste practici pot include standardele îmbunătățite menționate la articolul 27 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

Articolul 44

Activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu

(1)   La stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului specific fermierilor care desfășoară activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre țin seama, în special, de:

(a)

obiectivele de mediu din regiunea în care urmează să se aplice măsura; și

(b)

orice ajutor deja acordat în cadrul altor instrumente de sprijin comunitar sau al altor măsuri de ajutor specific sau măsuri finanțate prin ajutoare de stat.

(2)   Articolul 27 alineatele (2)-(6), (8), (9) și (13) și articolele 48 și 53 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 se aplică, mutatis mutandis, ajutorului specific acordat fermierilor care desfășoară activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu.

(3)   Comisia evaluează măsurile de ajutor specific propuse în cazul fermierilor care desfășoară activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, notificate de statele membre, din punctul de vedere al conformității cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu prezentul regulament.

În cazul în care consideră că măsurile propuse sunt conforme cu regulamentele menționate, Comisia aprobă măsurile în conformitate cu articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în termen de patru luni de la primirea informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din prezentul regulament.

În cazul în care consideră că măsurile propuse nu sunt conforme cu regulamentele menționate, Comisia solicită statului membru să revizuiască aceste măsuri în consecință și să le notifice. Comisia aprobă măsurile în cazul în care consideră că acestea au fost revizuite în mod corespunzător.

Articolul 45

Dezavantaje specifice care îi afectează pe fermieri în sectorul laptelui și produselor lactate, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de oaie și de capră și al orezului

(1)   La stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru ajutorul specific acordat pentru a compensa dezavantajele specifice care îi afectează pe fermieri în sectorul laptelui și produselor lactate, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de oaie și de capră și al orezului, în regiunile vulnerabile din punct de vedere economic sau sensibile din punct de vedere ecologic sau, în aceleași sectoare, pentru tipurile de agricultură vulnerabile din punct de vedere economic, în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre stabilesc regiunile vulnerabile din punct de vedere economic și/sau sensibile din punct de vedere ecologic și/sau tipurile de agricultură vulnerabile din punct de vedere economic, eligibile pentru ajutor, ținând seama, în special, de structurile și condițiile de producție relevante.

(2)   Ajutorul specific nu este bazat pe fluctuațiile prețurilor pieței și nu este echivalent cu un sistem de plăți compensatorii.

Articolul 46

Regiuni care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare

(1)   Condițiile de eligibilitate pentru măsurile de ajutor specific în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, acordate cu scopul de a se asigura împotriva abandonului de teren și/sau de a compensa dezavantaje specifice pentru fermierii din zonele în cauză, prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilesc, în special:

(a)

modul în care urmează să fie fixate cuantumurile individuale de referință pentru fermierii eligibili; și

(b)

programele de restructurare și/sau de dezvoltare și/sau condițiile de aprobare a acestora.

(2)   În cazul în care un fermier care nu deține niciun drept la plată solicită ajutorul menționat la alineatul (1), acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data respectivă.

În cazul în care un fermier care deține drepturi la plată solicită ajutorul menționat la alineatul (1), acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare pentru care nu are niciun drept la plată, pe care le deține.

Valoarea unitară a fiecărui drept la plată pe care fermierul îl deține deja poate fi majorată.

Valoarea fiecărui drept la plată primit în conformitate cu prezentul alineat, cu excepția celui de-al treilea paragraf, se calculează prin împărțirea cuantumului individual de referință stabilit de statul membru la numărul de drepturi menționat la al doilea paragraf.

(3)   Majorarea cuantumului per hectar în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, menționată la articolul 131 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se stabilește prin împărțirea cuantumului de referință al fermierului la numărul de hectare eligibile pe care le declară pentru plată în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

(4)   Statele membre se asigură că dezavantajele specifice care îi afectează pe fermieri în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, pentru care se acordă ajutorul specific, nu sunt compensate, în același scop, în temeiul vreunei prevederi a programelor respective.

Articolul 47

Asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor

(1)   Statele membre stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească contractele pentru a fi eligibile pentru ajutorul specific acordat sub formă de contribuții la primele pentru asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor, menționat la articolul 68 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   În contracte se stabilesc:

(a)

riscurile specifice asigurate;

(b)

pierderile economice specifice acoperite; și

(c)

prima plătită, excluzând taxele.

(3)   Contractele nu acoperă decât producția unui singur an. În cazul în care durata unui contract acoperă perioade din doi ani calendaristici, statele membre se asigură că despăgubirea nu se acordă de două ori pentru același contract.

(4)   Statele membre adoptă normele care urmează să se aplice la stabilirea modului de calcul al proporției în care a fost distrusă producția medie anuală a unui fermier, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(5)   Fermierul comunică în fiecare an statului membru numărul poliței de asigurare pe care o deține și transmite o copie a contractului și dovada plății primei.

Articolul 48

Fonduri mutuale pentru bolile animalelor și plantelor și pentru incidentele de mediu

(1)   Normele definite de statele membre, în conformitate cu articolul 71 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu privire la fondurile mutuale care pot beneficia de contribuții financiare pentru boli ale animalelor și plantelor și pentru incidente de mediu, menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (e) din regulamentul respectiv, includ, în special:

(a)

condițiile de finanțare a fondului mutual;

(b)

apariția unor boli ale animalelor sau plantelor sau a unor incidente de mediu care pot conduce la plata unor despăgubiri către fermieri, inclusiv aria geografică a acestora, după caz;

(c)

criteriile de evaluare a capacității unui anumit eveniment de a atrage după sine plata unor despăgubiri către fermieri;

(d)

metodele de calculare a costurilor suplimentare care constituie pierderi economice în temeiul articolului 71 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(e)

calcularea costurilor administrative menționate la articolul 71 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(f)

orice limite ale costurilor eligibile pentru o contribuție financiară, aplicate în temeiul articolului 71 alineatul (7) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(g)

o procedură de acreditare a unui anumit fond mutual în temeiul legislației naționale;

(h)

normele procedurale; și

(i)

auditurile de conformitate și de închidere a conturilor la care este supus un fond mutual după acreditare.

(2)   În cazul în care sursa despăgubirii financiare care urmează să fie plătită din fondul mutual este un împrumut comercial, durata acestuia este de minimum 1 an și maximum 5 ani.

(3)   Statele membre asigură informarea comunităților agricole în legătură cu:

(a)

toate fondurile mutuale acreditate;

(b)

condițiile de afiliere la un anumit fond mutual; și

(c)

modalitățile de finanțare ale fondurilor mutuale.

Articolul 49

Dispoziții financiare aplicabile măsurilor de ajutor specific

(1)   Cuantumurile menționate la articolul 69 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt stabilite în anexa III la prezentul regulament.

(2)   În sensul articolului 69 alineatul (7) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre pot solicita, până la data de 1 august a oricărui an calendaristic începând cu anul 2010, o revizuire a cuantumurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care cuantumul rezultat din aplicarea calculului prevăzut la articolul 69 alineatul (7) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru exercițiul financiar în cauză diferă cu mai mult de 20 % față de cuantumul stabilit în anexa III la prezentul regulament.

Cuantumurile revizuite prevăzute de Comisie se aplică începând cu anul calendaristic următor celui în care se prezintă cererea de revizuire.

TITLUL V

NOTIFICĂRI ȘI DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL 1

Notificări

Articolul 50

Notificarea deciziilor

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunile prevăzute la articolul 28 alineatele (1) și (2), la articolul 38, la articolul 41 alineatele (2)-(5), la articolul 45 alineatele (1) și (3), la articolul 46 alineatele (1) și (3), la articolul 47 alineatele (1)-(4), la articolele 48 și 49, la articolul 51 alineatul (1) și la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 11 alineatul (2) din prezentul regulament, acesta notifică decizia în detaliu Comisiei, precum și justificarea și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia de aplicare a opțiunii în cauză:

(a)

în cazul deciziilor care se aplică în anul 2010, în termen de două săptămâni de la:

(i)

data intrării în vigoare a prezentului regulament; sau

(ii)

data luării deciziei, dacă aceasta este ulterioară datei intrării în vigoare a prezentului regulament; și

(b)

până la 1 august 2010, în celelalte cazuri.

Dacă un stat membru ia o nouă decizie în ceea ce privește utilizarea opțiunilor prevăzute la articolul 41 alineatele (2)-(5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta notifică decizia în detaliu Comisiei, precum și justificarea și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia de aplicare a opțiunii în cauză în termen de două săptămâni de la data luării deciziei.

(2)   În cazul în care un nou stat membru intenționează să încheie aplicarea schemei de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 122 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta informează Comisia în detaliu, până cel târziu la data de 1 august a anului precedent primului an de aplicare a schemei de plată unică, cu privire la aplicarea schemei de plată unică, inclusiv cu privire la opțiunile prevăzute la articolul 55 alineatul (3), la articolul 57 alineatele (3)-(6), la articolul 59 alineatul (3) și la articolul 61 din regulamentul respectiv, precum și la criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile.

(3)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile de ajutor specific pe care intenționează să le aplice, până la data de 1 august a anului precedent primului an de aplicare a măsurii respective.

Conținutul informațiilor furnizate este prevăzut în partea A din anexa IV, cu excepția informațiilor privind măsurile de ajutor specific destinate activităților agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, al căror conținut este prevăzut în partea B din anexa respectivă.

Articolul 51

Statistici și rapoarte

Statele membre comunică Comisiei următoarele informații, pe cale electronică și utilizând formularul pus la dispoziție de către Comisie:

1.

până cel târziu la data de 1 septembrie a anului respectiv:

(a)

numărul total de cereri depuse în cadrul schemei de plată unică în anul în curs, împreună cu valoarea totală a drepturilor la plată și cu numărul total de hectare eligibile corespunzător; în cazul aplicării regionale a schemei de plată unică, aceste date sunt defalcate pe regiuni. Pentru primul an de aplicare a schemei de plată unică, informațiile sunt bazate pe drepturile la plată provizorii;

(b)

în cazul aplicării măsurilor prevăzute la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre comunică valoarea totală a ajutorului solicitat pentru fiecare măsură pentru anul în curs și, după caz, sectoarele implicate;

2.

până cel târziu la data de 1 mai a anului următor, pentru primul an de aplicare a schemei de plată unică, informațiile menționate la punctul 1 litera (a), dar bazate pe drepturile la plată definitive;

3.

până cel târziu la data de 15 septembrie a anului următor:

(a)

valoarea totală a drepturilor la plată existente, activate sau nu în anul respectiv, și numărul de hectare necesar pentru activare. În cazul aplicării regionale a schemei de plată unică, informațiile sunt defalcate pe tip de drepturi și pe regiuni;

(b)

datele definitive privind numărul total de cereri din cadrul schemei de plată unică acceptate pentru anul precedent și valoarea totală corespunzătoare a plăților acordate, după aplicarea, dacă este cazul, a măsurilor menționate la articolele 7 și 9, la articolul 11 alineatele (1) și (2) și la articolele 21, 22 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și suma totală a cuantumurilor rămase în rezerva națională până la data de 31 decembrie a anului precedent și numărul total de hectare eligibile corespunzător; în cazul aplicării regionale a schemei de plată unică, aceste date sunt defalcate pe regiuni, după caz;

(c)

în ceea ce privește articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru anul precedent, numărul total de beneficiari și suma plăților acordate pentru fiecare măsură și, după caz, pentru fiecare sector implicat; și

(d)

raportul anual, care trebuie transmis Comisiei de către statele membre, privind aplicarea articolului 71 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, care conține informațiile enumerate în anexa V la prezentul regulament;

4.

până cel târziu la 1 octombrie 2012, un raport privind măsurile de ajutor specific implementate în 2009, 2010 și 2011, impactul obținut asupra obiectivelor stabilite și orice probleme întâlnite.

CAPITOLUL 2

Dispoziţii finale

Articolul 52

Abrogare

Regulamentele (CE) nr. 795/2004 și (CE) nr. 639/2009 se abrogă.

Cu toate acestea, regulamentele continuă să se aplice în cazul cererilor de ajutor referitoare la perioadele de acordare a primelor care încep înainte de 1 ianuarie 2010.

Articolul 53

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2010, cu excepția articolului 11 alineatul (2) și a articolului 50 alineatul (1) litera (a), care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 octombrie 2009.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(2)  JO L 141, 30.4.2004, p. 1.

(3)  JO L 191, 23.7.2009, p. 17.

(4)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(5)  JO L 3, 5.1.2008, p. 1.

(6)  JO L 147, 6.6.2008, p. 3.

(7)  JO L 215, 30.7.1992, p. 85.

(8)  JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(9)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(10)  JO L 38, 12.2.2000, p. 1.

(11)  JO L 93, 31.3.2006, p. 1.

(12)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(13)  JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

(14)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(15)  JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

(16)  A se vedea pagina 65 din prezentul Jurnal Oficial.

(17)  JO L 193, 20.7.2002, p. 1.

(18)  JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

(19)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(20)  JO L 369, 23.12.2006, p. 1.

(21)  JO L 275, 19.10.2007, p. 3.

(22)  JO L 250, 18.9.2008, p. 1.

(23)  JO L 38, 7.2.2009, p. 26.

(24)  JO L 368, 23.12.2006, p. 15.


ANEXA I

Lista culturilor arabile menționate la articolul 2 litera (c)

Codul NC

și denumirea

I.   

CEREALE

1001 10 00

Grâu dur

1001 90

Grâu și meslin, altele decât grâul dur

1002 00 00

Secară

1003 00

Orz

1004 00 00

Ovăz

1005

Porumb

1007 00

Sorg boabe

1008

Hrișcă, mei și semințe de iarba-cănărașului; alte cereale

0709 90 60

Porumb dulce

II.   

SEMINŢE OLEAGINOASE

1201 00

Boabe de soia

ex 1205 00

Semințe de rapiță

ex 1206 00 10

Semințe de floarea soarelui

III.   

CULTURI PROTEICE

0713 10

Mazăre

0713 50

Bob mare

ex 1209 29 50

Lupin dulce

IV.   

IN

ex 1204 00

Semințe de in (Linum usitatissimum L.)

ex 5301 10 00

In, brut sau topit, destinat producției de fibre (Linum usitatissimum L.)

V.   

CÂNEPĂ

ex 5302 10 00

Cânepă, brută sau topită, destinată producției de fibre (Cannabis sativa L.)


ANEXA II

Date menționate la articolul 11 alineatul (1)

Stat membru și regiuni

Dată

Spania: Castilla-La Mancha

1 iunie

Spania: Aragón, Asturias, Baleares, Cantabria, Castilla y León, Cataluña, Galicia, Madrid, Murcia, País Vasco, la Rioja, Comunidad Valenciana

1 iulie

Spania: Andalucía

1 septembrie

Spania: Extremadura

15 septembrie

Spania: Navarra

15 august

Franța: Aquitaine, Midi-Pyrénées și Languedoc-Roussillon

1 iulie

Franța: Alsace, Auvergne, Bourgogne, Bretagne, Centre, Champagne-Ardenne, Corse, Franche-Comté, Île-de-France, Limousin, Lorraine, Nord-Pas-de-Calais, Basse-Normandie, Haute-Normandie, Pays de la Loire (cu excepția departamentelor Loire-Atlantique și Vendée), Picardie, Poitou-Charentes, Provence-Alpes-Côte-d’Azur și Rhône-Alpes

15 iulie

Franța: departamentele Loire-Atlantique și Vendée

15 octombrie

Austria

30 iunie


ANEXA III

Cuantumurile menționate la articolul 49 alineatul (1), calculate în temeiul articolului 69 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009

(milioane EUR)

Belgia

8,6

Danemarca

15,8

Germania

42,6

Irlanda

23,9

Grecia

74,3

Spania

144,4

Franța

97,4

Italia

144,9

Luxemburg

0,8

Malta

0,1

Țările de Jos

31,7

Austria

11,9

Portugalia

21,7

Finlanda

4,8

Slovenia

2,4

Suedia

13,9

Regatul Unit

42,8


ANEXA IV

Conținutul informațiilor care trebuie comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 50 alineatul (3)

PARTEA A

Pentru toate măsurile de ajutor specific, cu excepția măsurilor destinate activităților agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, informațiile includ:

(a)

titlul fiecărei măsuri, cu trimitere la dispoziția corespunzătoare de la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

o descriere a fiecărei măsuri, incluzând cel puțin:

(i)

sectoarele în cauză;

(ii)

durata măsurii;

(iii)

obiectivele măsurii;

(iv)

condițiile de eligibilitate aplicabile;

(v)

un nivel indicativ al ajutorului;

(vi)

cuantumul total stabilit pentru măsura respectivă;

(vii)

informațiile necesare pentru stabilirea plafoanelor bugetare aferente; și

(viii)

sursa finanțării;

(c)

orice măsuri existente, aplicate în cadrul altor scheme de ajutoare comunitare sau în cadrul măsurilor finanțate prin ajutoare de stat, în aceeași regiune sau în același sector ca și măsura de ajutor specific și, după caz, delimitarea între aceste măsuri;

(d)

după caz, o descriere a:

(i)

tipurilor specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului, menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(ii)

standardelor sporite de bunăstare a animalelor, menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(iii)

regiunilor vulnerabile din punct de vedere economic și/sau sensibile din punct de vedere ecologic și/sau a tipurilor de agricultură vulnerabile din punct de vedere economic, menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și a nivelurilor actuale ale producției, menționate la articolul 68 alineatul (3) din regulamentul respectiv;

(iv)

programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

PARTEA B

Pentru măsurile de ajutor specific destinate activităților agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, informațiile includ:

(a)

titlul măsurii;

(b)

regiunea geografică în care se aplică măsura;

(c)

o descriere a măsurii propuse și a impactului preconizat al acesteia asupra mediului din perspectiva necesităților și a priorităților de mediu, precum și a unor obiective specifice care pot fi verificate;

(d)

justificarea intervenției, domeniul de aplicare și acțiunile, indicatorii, obiectivele cuantificate și, după caz, beneficiarii;

(e)

criteriile și normele administrative necesare pentru asigurarea faptul că operațiunile nu beneficiază de sprijin și în cadrul altor scheme de ajutoare comunitare;

(f)

documentele justificative, menționate la articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, care permit Comisiei să verifice coerența și caracterul plauzibil al calculelor;

(g)

o descriere detaliată a aplicării, la nivel național, a cerințelor minime pentru utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, precum și a altor cerințe obligatorii relevante, menționate în partea A punctul 5.3.2.1 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1974/2006;

(h)

o descriere a metodologiei și a ipotezelor și parametrilor agronomici [inclusiv descrierea cerințelor de bază, menționate la articolul 39 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, relevante pentru fiecare tip particular de angajament] utilizați ca punct de referință pentru calculele care justifică: (a) costurile suplimentare și (b) pierderile de venit care rezultă din angajamentul luat; dacă este cazul, metodologia respectivă ține seama de ajutoarele acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009; dacă este cazul, metoda de conversie utilizată pentru alte unități, în conformitate cu articolul 27 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006;

(i)

cuantumurile ajutorului;

(j)

dacă este cazul, informațiile menționate în partea A punctul 5.3.2.1.4 a cincea și a șasea liniuță din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.


ANEXA V

Conținutul informațiilor care trebuie incluse în raportul anual privind fondurile mutuale, menționat la articolul 51 alineatul (3) litera (d)

Informațiile includ:

(a)

o listă a fondurilor mutuale acreditate și numărul de fermieri afiliați la fiecare fond;

(b)

dacă este cazul, costurile administrative suportate pentru crearea unor noi fonduri mutuale;

(c)

sursa finanțării, în conformitate cu articolul 69 alineatul (6) litera (a) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, și, după caz, cuantumul reducerii liniare aplicate, precum și plățile respective;

(d)

tipurile de pierderi economice pentru care s-au acordat compensații, defalcate pe fond acreditat și pe cauză, menționate la articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(e)

pentru fiecare fond acreditat, numărul fermierilor cărora li s-au acordat compensații per tip de pierdere economică și per cauză, menționate la articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(f)

cheltuielile fiecărui fond acreditat per tip de pierdere economică;

(g)

procentajul și cuantumul plătite de fiecare fond pentru contribuția financiară menționată la articolul 71 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009; și

(h)

eventuala experiență dobândită în cursul implementării măsurii de ajutor specific privind fondurile mutuale.


2.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/27


REGULAMENTUL (CE) NR. 1121/2009 AL COMISIEI

din 29 octombrie 2009

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor pentru fermieri prevăzute în titlurile IV și V din regulamentul respectiv

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (1), în special articolul 29 alineatul (4) litera (a), articolul 87 alineatul (4), articolul 89 alineatul (2), articolul 91 alineatul (2), articolul 101 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 103 alineatul (1), articolul 142 literele (c), (e), (q) și (s) și articolul 147,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 abrogă și înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (2). Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime (3) a stabilit normele de aplicare a schemelor de ajutor prevăzute în titlurile IV și IVa din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 trebuie adaptat la modificările introduse prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în special cele prevăzute în titlul IV și în titlul V capitolele 2 și 4 din regulamentul menționat. Din motive de claritate și simplificare, este necesar să se abroge Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 și să se înlocuiască cu un nou regulament.

(2)

Pentru a garanta gestionarea eficientă a schemelor prevăzute în titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, plățile care urmează a fi acordate în cadrul unora dintre aceste scheme trebuie limitate la dimensiunea minimă a suprafețelor („plata pe suprafață”). Dimensiunea minimă a suprafeței trebuie stabilită ținându-se seama de dimensiunea specială a fermelor în unele state membre sau de condițiile specifice ale anumitor tipuri de producție.

(3)

Trebuie evitată însămânțarea suprafețelor numai pentru a putea beneficia de acordarea de plăți pe suprafață. Este necesară stabilirea anumitor condiții privind însămânțarea și culturile, în special în ceea ce privește plantele proteaginoase, orezul, fructele și legumele. Normele locale trebuie respectate pentru a se ține seama de diversitatea practicilor agricole în interiorul Comunității.

(4)

Trebuie admisă o singură cerere de plată pe suprafață pentru o parcelă cultivată într-un an dat, cu excepția cazurilor în care ajutorul privește producția de semințe. Plățile pe suprafață se pot acorda pentru culturile subvenționate în cadrul unei scheme incluse în politicile structurale sau de mediu ale Comunității.

(5)

Conform prevederilor schemelor de sprijin, dacă suprafața, cantitatea sau numărul de animale pentru care se solicită ajutor depășește limitele maxime, suprafața, cantitatea sau numărul pentru care se solicită ajutor trebuie reduse în mod proporțional în anul respectiv. Prin urmare, este necesar să se stabilească modalitățile care trebuie aplicate și termenele pentru schimbul de informații dintre Comisie și statele membre, în vederea informării Comisiei cu privire la suprafețele, cantitățile sau numerele pentru care s-a plătit ajutorul.

(6)

Condițiile de plată și calcularea plății specifice pentru culturile de orez depind nu numai de suprafața sau de suprafețele de bază stabilite pentru fiecare stat membru producător prin articolul 75 din Regulamentului (CE) nr. 73/2009, ci și de eventuala subdivizare a suprafețelor de bază în suprafețe secundare de bază și de criteriile obiective alese de fiecare stat membru pentru a realiza această subdivizare, de condițiile în care sunt cultivate parcelele în cauză și de dimensiunea minimă a suprafețelor. Prin urmare, trebuie definite norme privind modalitățile de stabilire, gestionare și cultivare a suprafețelor de bază și a suprafețelor secundare de bază.

(7)

Observarea unei eventuale depășiri a suprafeței de bază menționate la articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 implică reducerea plății specifice pentru culturile de orez. Pentru stabilirea modalităților de calcul al acestei reduceri, trebuie să se definească criteriile care trebuie luate în considerare și coeficienții aplicabili.

(8)

Monitorizarea plăților aferente ajutorului specific pentru culturile de orez presupune că au fost prezentate Comisiei anumite informații privind cultivarea suprafețelor de bază și a suprafețelor secundare de bază. În acest scop, trebuie specificate informațiile detaliate pe care statele membre trebuie să le comunice Comisiei și termenele care trebuie respectate în acest sens.

(9)

Articolele 77 și 78 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevăd un ajutor pentru fermierii care produc cartofi destinați fabricării amidonului din cartofi pentru cantitatea de cartofi care face obiectul unui contract de cultivare, în limitele contingentului stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (4). Prin urmare, trebuie stabilite condițiile de acordare a ajutorului și, dacă este cazul, trebuie făcute trimiteri încrucișate la dispozițiile existente referitoare la sistemul de contingente prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(10)

Trebuie specificate normele privind lupinul dulce și testele prin care se stabilește dacă o mostră de lupin este dulce sau nu.

(11)

În anumite regiuni, din considerente agronomice, plantele proteaginoase sunt cultivate în mod tradițional în combinație cu cerealele. Principala producție vegetală rezultată din această cultură constă în plantele proteaginoase. Prin urmare, în scopul acordării primei pentru plantele proteaginoase, suprafețele în cauză trebuie considerate ca fiind alocate culturilor de proteaginoase.

(12)

În scopul eficienței și al unei bune gestionări a schemei de ajutor pentru fructele cu coajă tare, ajutorul pe suprafață acordat nu trebuie folosit pentru a finanța plantațiile marginale sau copacii izolați. În consecință, trebuie stabilite o dimensiune a parcelei și o densitate de plantare a copacilor minime pentru o livadă specializată.

(13)

Articolul 87 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede posibilitatea acordării de ajutoare directe pentru producția de semințe din unul sau mai multe soiuri. Respectivele ajutoare nu pot fi acordate decât pentru producția de semințe de bază sau de semințe certificate, iar produsele în cauză trebuie definite în mod clar prin trimitere la directivele privind certificarea și comercializarea semințelor: Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere (5), Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale (6) și Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre (7).

(14)

Pentru a permite efectuarea de controale, semințele de bază și semințele certificate trebuie produse în cadrul unor contracte de cultivare sau al unor declarații de cultivare care se anexează la cererea unică, iar unitățile de producere a semințelor și multiplicatorii trebuie autorizați sau înregistrați oficial.

(15)

În conformitate cu anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se poate acorda un ajutor de producție pentru semințele de bază și semințele certificate din soiurile de Cannabis sativa L. cu un conținut de tetrahidrocanabinol de maximum 0,2 %. Pentru a garanta aplicarea uniformă pe întreg teritoriul Comunității a normelor privind acordarea ajutoarelor, soiurile eligibile de Cannabis sativa L. trebuie să fie cele definite ca eligibile pentru plăți directe în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(16)

Titlul IV capitolul 1 secțiunea 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede o plată specifică culturii de bumbac. Este necesară stabilirea unor norme de aplicare a schemei respective. Aceste norme trebuie să vizeze autorizarea terenului propice pentru producția de bumbac și aprobarea soiurilor. Trebuie să se stabilească și un criteriu privind definirea „însămânțării”. Stabilirea, de către statele membre, a densității minime de plantare pentru aceste terenuri în funcție de condițiile pedoclimatice și de caracteristicile regionale specifice trebuie să constituie un criteriu obiectiv pentru a stabili dacă însămânțarea a fost corect efectuată.

(17)

Statele membre trebuie să autorizeze organizații interprofesionale de producție a bumbacului pe baza unor criterii obiective referitoare la dimensiunea și organizarea internă a acestora. Dimensiunea unei organizații interprofesionale trebuie stabilită ținând seama de cerința ca întreprinderea de egrenat membră să se angajeze să poată prelua suficiente cantități de bumbac neegrenat.

(18)

Pentru a evita complicațiile în gestionarea schemei de ajutor, un producător nu poate fi membrul mai multor organizații interprofesionale. Din același motiv, în cazul în care un producător care aparține unei organizații interprofesionale se angajează să livreze bumbacul pe care îl produce, acesta trebuie să livreze bumbacul numai unei întreprinderi de egrenat care aparține aceleiași organizații.

(19)

Schema de ajutor pentru bumbac impune statelor membre să transmită producătorilor anumite informații privind cultivarea bumbacului, precum soiurile autorizate, criteriile obiective de autorizare a terenurilor și densitatea minimă a plantelor. Pentru informarea fermierilor în timp util, statul membru trebuie să transmită informațiile respective până la o anumită dată.

(20)

Titlul IV capitolul 1 secțiunile 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că ajutoarele pentru fructe și legume se acordă numai cu condiția încheierii unui contract de procesare. În acest scop, este necesar să se solicite încheierea unui contract cu privire la materiile prime agricole în cauză între, pe de o parte, un prim-procesator autorizat și, pe de altă parte, un producător sau o organizație de producători recunoscută care îl reprezintă pe acesta sau, în cazul plăților tranzitorii pentru fructe și legume și al plăților tranzitorii pentru fructe de tip bacă, un colector autorizat care îl reprezintă pe producător.

(21)

Pentru a se asigura că materiile prime care beneficiază de plățile tranzitorii pentru fructe și legume și de plățile tranzitorii pentru fructe de tip bacă sunt efectiv prelucrate, este adecvat să se stabilească un sistem de autorizare a prim-procesatorilor și a colectorilor. Acești operatori autorizați vor trebui să respecte cerințele minime și vor fi sancționați în caz de nerespectare a obligațiilor care le revin, în conformitate cu normele detaliate care se vor întocmi la nivel național de către autoritățile competente.

(22)

Pentru a putea gestiona în mod corespunzător pachetul financiar aferent plăților tranzitorii pentru fructe și legume, statele membre trebuie să stabilească, la începutul anului, o valoare orientativă a ajutorului pe hectar și, înainte de perioada efectuării plăților, valoarea finală a ajutorului pe hectar.

(23)

Trebuie stabilite criteriile de eligibilitate pentru primele pentru oi și capre prevăzute în titlul IV capitolul 1 secțiunea 10 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în special condițiile necesare pentru acestea.

(24)

Articolul 101 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede acordarea unei prime producătorilor de carne de capră din anumite regiuni ale Comunității. Prin urmare, trebuie stabilite regiunile în cauză în conformitate cu criteriile prevăzute de respectiva dispoziție.

(25)

În conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii din a căror exploatație cel puțin 50 % din suprafața utilizată în scopuri agricole se află în zone defavorizate pot beneficia de o primă suplimentară. Articolul 101 alineatul (2) face trimitere la zonele geografice specifice în care producătorii de carne de capră îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de prima pentru capre. Trebuie prevăzută obligația, pentru fermierii care îndeplinesc criteriile respective, de a furniza o declarație prin care să se dovedească faptul că cel puțin jumătate din suprafața utilizată în scopuri agricole se află în zone defavorizate sau în zone care îndeplinesc condițiile necesare pentru a putea beneficia de prima pentru capre.

(26)

În scopul controlului eligibilității pentru prima pentru oi la un nivel corect, statele membre trebuie să întocmească un inventar al producătorilor care comercializează lapte sau produse din lapte de oaie.

(27)

În scopul aplicării sistemului de limite individuale introdus prin articolele 104, 105 și 106 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, normele administrative existente pot fi aplicate în continuare, în special în ceea ce privește utilizarea drepturilor acordate gratuit, utilizarea drepturilor normale, inclusiv utilizarea minimă, cedarea temporară și transferul de drepturi, notificarea schimbărilor privind plafonul individual și transferul drepturilor prin intermediul rezervei naționale. Unele dintre aceste norme sunt dispoziții specifice aplicabile în situații excepționale și justificate corespunzător cum ar fi, în ceea ce privește utilizarea drepturilor, în cazul micilor fermieri și al fermierilor care participă la programe de extensificare și la scheme de pensionare anticipată și, în ceea ce privește transferul, cazul moștenirii de drepturi la prime și cazul fermierilor care exploatează numai terenuri publice sau colective pentru pășunat.

(28)

Întrucât Comisia este responsabilă cu supravegherea noilor dispoziții, statele membre trebuie să îi furnizeze în mod adecvat informațiile esențiale legate de aplicarea normelor privind primele.

(29)

Dacă este cazul, trebuie să i se comunice Comisiei informații detaliate referitoare la normele naționale privind plățile suplimentare și la punerea lor în aplicare.

(30)

Titlul IV capitolul 1 secțiunea 11 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede plăți pentru carnea de vită și mânzat. Trebuie stabilite criteriile de eligibilitate pentru respectivele plăți și, în special, condițiile necesare pentru acestea.

(31)

Trebuie prevăzută întocmirea și eliberarea, la nivel național, a documentului administrativ menționat la articolul 110 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Pentru a ține seama de condițiile specifice de gestionare și control în statele membre, trebuie admise diferite forme de documente administrative.

(32)

Articolul 110 alineatul (3) litera (a) și articolul 116 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilesc o perioadă de deținere drept condiție de acordare a primei speciale și a primei pentru sacrificare. Prin urmare, este necesară definirea și cuantificarea respectivei perioade.

(33)

În momentul sacrificării, modalitățile de acordare a primei speciale trebuie să fie coerente cu modalitățile de acordare a primei pentru sacrificare. Trebuie precizate tipurile de documente care trebuie să însoțească animalul până la sacrificare, expediere sau export. Pentru a ține seama de caracteristicile modalității de acordare a primei în momentul sacrificării, trebuie stabilite condițiile de vârstă pentru boi și metoda de prezentare a carcaselor de bovine adulte.

(34)

Trebuie definită noțiunea de vaci care alăptează menționată la articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. În acest sens, trebuie ținute aceleași rase ca și cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 al Comisiei din 28 octombrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (8). De asemenea, cerințele esențiale existente se pot aplica în continuare, în special în ceea ce privește randamentul mediu de lapte și prima națională suplimentară.

(35)

Normele administrative existente se pot aplica în continuare, în special în ceea ce privește plafoanele individuale, notificările privind plafoanele individuale și rezerva națională, drepturile obținute gratuit, utilizarea drepturilor, transferul de drepturi și cedarea temporară a acestora și transferul de drepturi prin intermediul rezervei naționale.

(36)

Comisia trebuie să stabilească, pe baza informațiilor disponibile, ce state membre îndeplinesc condițiile de aplicare a schemei speciale stabilite la articolul 115 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Trebuie specificate modalitățile speciale de acordare a primei.

(37)

Este necesar să se prevadă dispoziții specifice în ceea ce privește aplicarea normelor privind perioadele, datele și termenele pentru perioada de deținere.

(38)

În scopul simplificării, cererea de primă pentru sacrificare ar trebui să constituie cererea de ajutor pe cap de animal prevăzută de sistemul integrat, cu condiția ca aceasta să conțină toate elementele necesare pentru a justifica plata primei și ca animalul să fi fost sacrificat în același stat membru sau în alt stat membru ori exportat.

(39)

Trebuie să fie posibilă utilizarea bazei de date electronice menționate în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (9) pentru a facilita gestionarea primei pentru sacrificare, cu condiția ca statele membre în cauză să considere că baza de date oferă asigurări corespunzătoare cu privire la exactitatea datelor pe care le conține în scopul plătirii primelor.

(40)

Prima de sacrificare pentru viței este condiționată de o limită a greutății maxime. Prin urmare, ar trebui să se stabilească o prezentare tip a carcasei, căreia să i se aplice această greutate maximă.

(41)

Pentru a permite fermierilor să beneficieze de plăți în termenul cel mai scurt, trebuie să se prevadă acordarea de avansuri. Cu toate acestea, în vederea aplicării plafoanelor naționale sau regionale, trebuie să se ia măsuri pentru ca avansul să nu fie mai mare decât plata definitivă. Prin urmare, ar trebui prevăzută posibilitatea, pentru statele membre, de a diminua procentul avansului pentru schemele de prime care fac obiectul respectivelor plafoane.

(42)

Este necesară stabilirea datei de determinare a elementelor de care trebuie să se țină seama la aplicarea schemelor de prime speciale și de prime pentru vacile care alăptează. Pentru a se asigura o gestionare solidă și coerentă, această dată trebuie să fie, ca regulă generală, data de depunere a cererilor. Cu toate acestea, în ceea ce privește prima specială pentru sacrificare, trebuie stabilite norme speciale în scopul evitării reporturilor de la un an la altul în vederea obținerii unei prime mai mari. În ceea ce privește prima pentru sacrificare, data sacrificării sau data exportului este mai reprezentativă pentru îndeplinirea efectivă a operațiunilor în cauză.

(43)

În conformitate cu articolul 124 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și pentru a se evita gestionarea unui număr ridicat de cereri privind plăți pe exploatație foarte scăzute, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România și Slovacia au cerut permisiunea de a stabili suprafața minimă eligibilă pe exploatație la un nivel mai mare de 0,3 hectare.

(44)

Noile state membre, în sensul articolului 2 litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, care aplică schema de plată unică pe suprafață, și-au estimat partea de teren agricol utilizat menținută în bune condiții agricole la 30 iunie 2003 și au propus ajustarea acesteia în funcție de dimensiunea minimă a suprafeței eligibile pe exploatație.

(45)

Articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede posibilitatea, sub rezerva autorizării de către Comisie, ca noile state membre să completeze ajutoarele directe plătite fermierilor. Trebuie stabilite normele generale de aplicare a acestei opțiuni.

(46)

Ținând cont de dispozițiile speciale privind ajutorul pentru culturi energetice prevăzute în capitolul 5 și de programul de scoatere a terenurilor din circuitul agricol prevăzut în titlul IV capitolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în special pentru culturile multianuale, și cu scopul de a scuti fermierii și procesatorii de o sarcină administrativă inutilă după eliminarea acestui ajutor, este necesar să se definească anumite norme tranzitorii pentru eliminarea fără probleme a ajutorului menționat și pentru eliberarea garanțiilor constituite de colectori și procesatori.

(47)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL 1

DOMENIUL DE APLICARE ŞI DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a următoarelor scheme de ajutor prevăzute în titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009:

(a)

plata specifică pentru culturile de orez, prevăzută în secțiunea 1;

(b)

ajutorul pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon, prevăzut în secțiunea 2;

(c)

prima pentru plantele proteaginoase, prevăzută în secțiunea 3;

(d)

plata pe suprafață pentru fructele cu coajă tare, prevăzută în secțiunea 4;

(e)

ajutorul pentru semințe, prevăzut în secțiunea 5;

(f)

plata specifică culturii de bumbac, prevăzută în secțiunea 6;

(g)

plăți tranzitorii pentru fructe și legume și plata tranzitorie pentru fructe de tip bacă, prevăzute în secțiunile 8 și 9;

(h)

primele pentru sectoarele ovinelor și caprinelor, prevăzute în secțiunea 10;

(i)

plățile pentru carnea de vită și mânzat, prevăzute în secțiunea 11.

(2)   Prezentul regulament stabilește normele aplicare a următoarelor scheme de ajutor prevăzute în titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009:

(a)

schema de plată unică pe suprafață (SPUS) prevăzută în capitolul 2;

(b)

plățile naționale directe complementare prevăzute în capitolul 4.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei (10) și la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (11).

În special, definiția speciilor forestiere cu ciclu de producție scurt de la articolul 2 litera (n) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 se aplică, mutatis mutandis, în ceea ce privește SPUS.

Articolul 3

Cumularea plăților pe suprafață

Într-un an dat, nu se poate efectua mai mult de o cerere pentru una dintre plățile pe suprafață enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru o parcelă cultivată.

Articolul 4

Notificări privind cererile fermierilor și plățile către aceștia

(1)   Statele membre notifică Comisiei următoarele informații prin mijloace electronice, utilizând formularul pus la dispoziția lor de către Comisie:

(a)

până la data de 1 septembrie din anul respectiv, cel târziu:

(i)

suprafața totală pentru care s-a solicitat ajutor:

în cazul plății specifice pentru culturile de orez, prevăzută la articolul 73 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

în cazul primei pentru plantele proteaginoase, prevăzută la articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

în cazul plății pe suprafață pentru fructele cu coajă tare, prevăzută la articolul 82 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizată pe specii de arbori cu fructe cu coajă tare;

în cazul plății specifice culturii de bumbac, prevăzută la articolul 88 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

în cazul schemei de plată unică pe suprafață (SPUS), prevăzută la articolul 122 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(ii)

numărul total al cererilor, în cazul primelor pentru oi și capre prevăzute la articolul 99 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizat pe tip de femelă și pe tip de prime;

(b)

până la data de 15 octombrie a anului respectiv, cel târziu, suprafața totală stabilită în cazul primei pentru plantele proteaginoase, prevăzute la articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(c)

până la data de 31 ianuarie a anului următor, cel târziu:

(i)

suprafața totală stabilită folosită pentru calcularea coeficientului de reducere:

în cazul plății specifice pentru culturile de orez, prevăzută la articolul 73 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizată pe suprafețe de bază și suprafețe secundare de bază;

în cazul plății pe suprafață pentru fructele cu coajă tare, prevăzută la articolul 82 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizată pe specii de arbori cu fructe cu coajă tare;

în cazul plății specifice culturii de bumbac, prevăzută la articolul 88 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

în cazul schemei de plată unică pe suprafață (SPUS), prevăzută la articolul 122 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(ii)

numărul total de masculi din specia bovină pentru care s-a acordat prima specială prevăzută la articolul 110 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizat pe categorie de vârstă și tip de animal (taur sau bou);

(iii)

numărul total de vaci pentru care s-a acordat prima pentru vacile care alăptează, prevăzută la articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizat în conformitate cu schemele prevăzute la articolul 111 alineatul (2) literele (a) și (b);

(d)

până la data de 1 martie a anului următor, cel târziu, numărul total de animale pentru care s-a acordat prima pentru sacrificare, prevăzută la articolul 116 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, indicându-se dacă animalele au fost sacrificate sau exportate, repartizat pe tip de animal (viței, animale adulte);

(e)

până la data de 31 iulie a anului următor, cel târziu, cantitatea totală pentru care s-a plătit efectiv ajutorul în cazul ajutorului pentru semințe prevăzut la articolul 87 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, repartizată pe soiuri de semințe enumerate în anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   În notificările prevăzute la alineatul (1), suprafețele se exprimă în număr de hectare, cu două zecimale, iar cantitățile în număr de tone, cu trei zecimale.

(3)   În cazul modificării informațiilor necesare prevăzute la alineatul (1), în special ca urmare a controalelor, corecțiilor sau îmbunătățirilor cifrelor anterioare, Comisiei i se va comunica situația actualizată în termen de o lună de la modificare.

TITLUL II

NORME SPECIALE PRIVIND TITLUL IV DIN REGULAMENTUL (CE) NR. 73/2009

CAPITOLUL 1

Dispoziţii generale

Articolul 5

Cerințe specifice privind suprafețele minime, însămânțarea și cultivarea

(1)   Plata specifică pentru culturile de orez, prima pentru plantele proteaginoase, ajutorul pentru semințe și plățile pentru fructe și legume prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (c), (e) și (g) se acordă numai pentru suprafețele care au făcut obiectul unei cereri de ajutor pentru cel puțin 0,3 hectare, pentru fiecare tip de cultură. În plus, fiecare parcelă cultivată trebuie să depășească suprafața minimă stabilită de statul membru respectând limita prevăzută la articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

În cazul Maltei, plățile directe menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (c), (e) și (g) se acordă, pentru fiecare tip de cultură, numai pentru suprafețele care au făcut obiectul unei cereri pentru cel puțin 0,1 hectare, în cazurile în care fiecare parcelă cultivată depășește dimensiunea minimă stabilită de statul membru, respectând limita prevăzută la articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

În cazul Greciei, plățile tranzitorii pentru fructe și legume menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (g) se acordă, pentru fiecare tip de cultură, numai pentru suprafețele care au făcut obiectul unei cereri pentru cel puțin 0,1 hectare, în cazurile în care fiecare parcelă cultivată depășește dimensiunea minimă stabilită de statul membru, respectând limita prevăzută la articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

În cazul Bulgariei, Letoniei, Ungariei și Poloniei, plățile pentru fructe de tip bacă menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (g) se acordă, pentru fiecare tip de cultură, numai pentru suprafețele care au făcut obiectul unei cereri pentru cel puțin 0,1 hectare, în cazurile în care fiecare parcelă cultivată depășește dimensiunea minimă stabilită de statul membru, respectând limita prevăzută la articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

(2)   Suprafața minimă a parcelei eligibile pentru plata pe suprafață menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (d) este de 0,10 hectare. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o dimensiune minimă mai mare pe baza unor criterii obiective și ținând seama de caracterul specific al suprafețelor în cauză.

(3)   Plata specifică pentru culturile de orez, prima pentru plantele proteaginoase și plățile pentru fructe și legume menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (c) și (g) se acordă numai pentru suprafețele însămânțate sau plantate în întregime pe care s-au creat toate condițiile normale de cultivare în conformitate cu standardele locale.

Articolul 6

Coeficienții de reducere

Coeficientul de reducere a suprafețelor în cazul menționat la articolul 76, la articolul 81 alineatul (2) și la articolul 84 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se fixează înainte de efectuarea plăților către fermieri și cel târziu la data de 31 ianuarie a anului următor, pe baza datelor notificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament.

CAPITOLUL 2

Plata specifică pentru culturile de orez

Articolul 7

Datele de însămânțare

Eligibilitatea pentru plata specifică pentru culturile de orez este condiționată de însămânțarea suprafeței declarate până la data de:

(a)

30 iunie anterioară recoltei în cauză, pentru Franța, Italia, Portugalia și Spania;

(b)

31 mai pentru celelalte state membre producătoare menționate la articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 8

Coeficientul de reducere

Coeficientul de reducere a plății specifice pentru culturile de orez, menționat la articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se calculează în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

Articolul 9

Notificări

Statele membre pot revizui anual subdivizarea suprafeței sau a suprafețelor lor de bază stabilite la articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în suprafețe secundare de bază, precum și criteriile obiective pe care se întemeiază subdivizările respective. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre informațiile respective până la data de 15 mai anterioară recoltei respective, cel târziu.

CAPITOLUL 3

Ajutorul pentru cultivatorii de cartofi pentru amidon

Articolul 10

Eligibilitate

Ajutorul pentru cartofii pentru amidon prevăzut la articolul 77 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se acordă pentru cartofii care fac obiectul unui contract de cultivare prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 571/2009 al Comisiei (12), pe baza greutății nete a cartofilor determinată prin una dintre metodele descrise în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2235/2003 al Comisiei (13), precum și a conținutului de amidon al cartofilor livrați, în conformitate cu ratele stabilite în anexa II la regulamentul menționat anterior.

Nu se acordă nici un ajutor pentru cartofii pentru amidon pentru cartofii al căror conținut de amidon este mai mic de 13 %, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile articolului 5 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 571/2009.

Articolul 11

Prețul minim

Acordarea ajutorului pentru cartofii pentru amidon este condiționată de furnizarea unei dovezi care atestă că, în etapa „livrat la fabrica”, s-a plătit un preț cel puțin egal cu cel menționat la articolul 95a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în conformitate cu valorile stabilite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2235/2003.

Se aplică articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 571/2009.

Articolul 12

Plata

(1)   Fără a aduce atingere articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ajutorul pentru cartofii pentru amidon se plătește fiecărui fermier de către statul membru pe teritoriul căruia este situată exploatația care livrează cartofii destinați fabricării amidonului, din momentul în care respectivul fermier a livrat întreprinderii producătoare de amidon întreaga cantitate pentru anul de comercializare respectiv, în termen de patru luni de la data la care s-a furnizat dovada menționată la articolul 11 din prezentul regulament și s-au îndeplinit condițiile menționate la articolul 10 din prezentul regulament.

(2)   Statele membre pot acorda avansuri începând cu data de 1 decembrie a anului de comercializare respectiv pe baza diferitelor părți din cantitatea de cartofi pentru amidon ale fiecărui fermier, livrate întreprinderii producătoare de amidon pentru anul de comercializare respectiv. Avansurile se acordă pentru cantitatea de cartofi pentru amidon livrată pentru care s-a furnizat dovada menționată la articolul 11 și s-au îndeplinit condițiile menționate la articolul 10.

CAPITOLUL 4

Prima pentru proteaginoase

Articolul 13

Lupinul dulce

În scopul acordării primei pentru plantele proteaginoase, prevăzută în titlul IV capitolul 1 secțiunea 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, „lupinul dulce” înseamnă soiurile de lupin care produc semințe, dintre care maximum 5 % semințe amare. Conținutul de boabe amare se calculează prin aplicarea testului descris în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 14

Amestecul de cereale și proteaginoase

În regiunile în care se cultivă împreună, în mod tradițional, plante proteaginoase și cereale, prima pentru plantele proteaginoase se acordă solicitantului dacă acesta dovedește, într-o măsură considerată satisfăcătoare de către autoritățile competente ale statului membru în cauză, că plantele proteaginoase predomină în acest amestec.

CAPITOLUL 5

Plata pe suprafaţă pentru fructe cu coajă tare

Articolul 15

Condiții pentru plata ajutorului comunitar

(1)   Numai parcelele agricole plantate cu arbori cu fructe cu coajă tare care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol la o dată care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 sunt eligibile pentru plata pe suprafață prevăzută la articolul 82 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În cazul unei parcele plantate cu diferite specii de arbori cu fructe cu coajă tare și în cazul în care ajutorul este diferențiat în funcție de specie, eligibilitatea este condiționată de respectarea numărului minim de arbori pe hectar, stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, pentru cel puțin una dintre speciile de fructe cu coajă tare.

(2)   Numărul arborilor cu fructe cu coajă tare pe hectar nu poate fi mai mic de:

(i)

125 pentru aluni;

(ii)

50 pentru migdali;

(iii)

50 pentru nuci;

(iv)

50 pentru fistic;

(v)

30 pentru roșcovi.

Cu toate acestea, statele membre pot stabili o densitate de plantare minimă mai ridicată pe baza unor criterii obiective și ținând seama de caracterul specific al producțiilor în cauză.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (1) al doilea paragraf, nivelul ajutorului care urmează să fie acordat este nivelul corespunzător speciei pentru care se îndeplinesc condițiile de eligibilitate și pentru care valoarea este cea mai ridicată.

Articolul 16

Condiții de eligibilitate pentru ajutoarele naționale

Articolul 15 din prezentul regulament se aplică ajutoarelor naționale prevăzute la articolele 86 și 120 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Fără a aduce atingere articolului 86 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, un stat membru poate stabili alte criterii de eligibilitate, cu condiția ca respectivele criterii să fie coerente cu obiectivele ecologice, rurale, sociale și economice ale schemei de ajutor și să nu creeze inegalități între producători. Statele membre iau măsurile necesare pentru a controla respectarea criteriilor de eligibilitate respective de către fermieri.

Articolul 17

Notificări

(1)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, în orice caz înainte de data de depunere a cererilor stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 și cel târziu:

(a)

până la 31 martie, nivelurile de densitate mai ridicate și criteriile menționate la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament, precum și criteriile suplimentare menționate la articolul 16 din prezentul regulament;

(b)

până la 15 mai, nivelul plății pe suprafață pentru produsele și/sau suprafața națională garantată modificată (denumită în continuare „SNG”), în cazul în care statul membru acordă ajutoarele diferențiat în conformitate cu dispozițiile articolului 82 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   Orice modificare a informațiilor care trebuie comunicate Comisiei în temeiul alineatului (1) se aplică începând cu anul următor și este imediat notificată Comisiei de către statul membru în cauză, însoțită de o mențiune privind criteriile obiective care justifică modificarea în cauză.

CAPITOLUL 6

Ajutorul pentru seminţe

Articolul 18

Certificarea semințelor

Ajutorul pentru semințe, prevăzut la articolul 87 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se acordă pentru producția de semințe de bază și de semințe certificate oficial, astfel cum sunt definite prin Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE și 2002/57/CE, care respectă standardele și condițiile stabilite prin directivele menționate, în conformitate cu articolele 19-23 din prezentul regulament.

Articolul 19

Producția de semințe

(1)   Semințele se produc:

(a)

fie în cadrul unui contract de cultivare încheiat între o unitate producătoare de semințe sau un multiplicator și un cultivator de semințe;

(b)

fie direct de către unitatea producătoare de semințe sau de către multiplicator, această producție trebuind dovedită printr-o declarație de cultivare.

(2)   Unitățile producătoare de semințe și multiplicatorii menționați la alineatul (1) sunt aprobați sau înregistrați de statele membre. Aprobarea sau înregistrarea de către un stat membru este valabilă pe teritoriul întregii Comunități.

(3)   O unitate producătoare de semințe sau un multiplicator care cultivă sau pentru care se cultivă semințe într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat aprobarea sau înregistrarea menționată la alineatul (2) furnizează autorităților competente ale celuilalt stat membru, la cerere, toate informațiile necesare în vederea verificării dreptului la ajutor.

Articolul 20

Eligibilitatea teritorială

Fiecare stat membru acordă ajutor numai pentru semințele recoltate pe teritoriul său în anul calendaristic în decursul căruia începe anul de comercializare pentru care s-a prevăzut ajutorul.

Ajutorul se acordă tuturor cultivatorilor de semințe în condiții care garantează un tratament egal al beneficiarilor, indiferent de locul de stabilire pe teritoriul Comunității.

Articolul 21

Comercializarea semințelor

Ajutorul se acordă numai cu condiția comercializării semințelor în vederea cultivării de către destinatar până la data de 15 iunie a anului consecutiv recoltei. „Comercializare” înseamnă menținerea la dispoziție sau în stoc, expunerea spre vânzare sau punerea în vânzare, vânzarea sau livrarea către o altă persoană.

Articolul 22

Plățile în avans

Statele membre pot acorda cultivatorilor de semințe plăți în avans începând cu data de 1 decembrie a anului pentru care se acordă ajutorul. Avansurile în cauză sunt proporționale cu cantitatea de semințe deja comercializată pentru a fi însămânțată în sensul articolului 21, numai dacă sunt respectate toate condițiile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 23

Soiuri de cânepă

Soiurile de cânepă (Cannabis sativa L.) eligibile pentru ajutor în conformitate cu articolul 87 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt cele menționate la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei.

CAPITOLUL 7

Plăţi specifice culturii de bumbac

Articolul 24

Autorizarea terenurilor agricole pentru producția de bumbac

Statele membre stabilesc criterii obiective pe baza cărora terenurile sunt autorizate în vederea acordării plăților specifice culturii de bumbac prevăzute la articolul 88 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Criteriile se bazează pe cel puțin unul dintre următoarele elemente:

(a)

economia agricolă a regiunilor pentru care producția de bumbac este importantă;

(b)

condițiile pedoclimatice ale suprafețelor în cauză;

(c)

gestionarea apei de irigare;

(d)

sistemele de rotație și tehnicile de cultivare care pot respecta mediul.

Articolul 25

Autorizarea soiurilor pentru însămânțare

Statele membre autorizează soiurile înregistrate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole, care sunt adaptate la nevoile pieței.

Articolul 26

Cerințe privind eligibilitatea

Însămânțarea suprafețelor menționate la articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se realizează prin obținerea unei densități minime a plantelor care urmează să fie stabilită de către statul membru în funcție de condițiile pedoclimatice și, dacă este cazul, de caracteristicile regionale specifice.

Articolul 27

Practici agronomice

Statele membre sunt autorizate să stabilească norme speciale în ceea ce privește practicile agronomice necesare pentru întreținerea și recoltarea culturilor în condiții normale de creștere.

Articolul 28

Autorizarea organizațiilor interprofesionale

(1)   În fiecare an, statele membre autorizează, înainte de 31 decembrie, pentru însămânțările din anul următor, orice organizație interprofesională de producție de bumbac care a depus o cerere în acest sens și care:

(a)

include o suprafață totală de cel puțin 4 000 ha, care este stabilită de statul membru și îndeplinește criteriile de autorizare prevăzute la articolul 24, precum și cel puțin o întreprindere de egrenat;

(b)

a adoptat norme de funcționare interne, în special privind condițiile de aderare și cotizațiile, în conformitate cu normele și reglementările naționale și comunitare.

(2)   În cazul în care se constată că o organizație interprofesională autorizată nu respectă criteriile de autorizare prevăzute la alineatul (1), statul membru retrage autorizația, cu excepția cazului în care respectarea criteriilor în cauză se restabilește într-un termen rezonabil. În cazul în care se preconizează retragerea autorizației, statul membru notifică organizației interprofesionale intenția sa, precum și motivele retragerii. Statul membru acordă organizației interprofesionale posibilitatea să-și prezinte observațiile într-un termen stabilit. În caz de retragere, statele membre prevăd aplicarea de sancțiuni corespunzătoare.

Fermierii care sunt membri ai unei organizații interprofesionale autorizate a cărei autorizație este retrasă în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat își pierd dreptul la majorarea ajutorului prevăzută la articolul 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 29

Obligațiile producătorilor

(1)   Un producător nu poate fi membru al mai multor organizații interprofesionale.

(2)   Producătorul membru al unei organizații interprofesionale trebuie să livreze bumbacul produs unei întreprinderi de egrenat care face parte din aceeași organizație.

(3)   Participarea producătorilor la o organizație interprofesională autorizată trebuie să fie rezultatul unei aderări voluntare.

Articolul 30

Comunicări către producători

(1)   Statele membre comunică cultivatorilor de bumbac, până la data de 31 ianuarie a anului respectiv:

(a)

soiurile autorizate; soiurile autorizate în conformitate cu articolul 25 după această dată trebuie însă comunicate cultivatorilor înainte de data de 15 martie a aceluiași an;

(b)

criteriile de autorizare a terenurilor;

(c)

densitatea minimă a plantelor de bumbac, menționată la articolul 26;

(d)

practicile agronomice impuse.

(2)   În cazul retragerii unei autorizații pentru un soi, statele membre informează în acest sens fermierii până la 31 ianuarie pentru însămânțarea din anul următor.

CAPITOLUL 8

Plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume şi plata tranzitorie pentru fructe de tip bacă

Articolul 31

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)

„solicitant” înseamnă orice fermier care cultivă suprafețele menționate la articolele 96 și 98 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în vederea obținerii ajutoarelor prevăzute la articolele respective;

(b)

„ajutor” înseamnă plata tranzitorie pentru fructe și legume prevăzută la articolul 96 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau plata tranzitorie pentru fructe de tip bacă prevăzută la articolul 98 din regulamentul respectiv;

(c)

„prim-procesator” înseamnă orice utilizator de materii prime agricole menționate la articolele 96 și 98 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, care realizează prima prelucrare a acestora în vederea obținerii unuia sau a mai multora dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(d)

„colector” înseamnă orice persoană care încheie un contract cu un solicitant definit la litera (a), care achiziționează pe cont propriu cel puțin unul dintre produsele menționate la articolul 54 alineatul (2) al patrulea paragraf sau, respectiv, la articolul 98 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(e)

„organizație de producători recunoscută” înseamnă orice entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice care respectă cerințele articolului 122, ale articolului 125a alineatul (1) și ale articolului 125b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și care este recunoscută de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 125b din regulamentul respectiv, precum și grupurile de producători recunoscute în conformitate cu articolele 125e şi 103a din regulamentul respectiv.

Articolul 32

Contractul

(1)   Fără a aduce atingere aplicării, de către statele membre, a posibilității prevăzute la articolul 97 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, contractul de procesare menționat la articolul 97 alineatul (3) și la articolul 98 alineatul (2) din regulamentul respectiv se încheie între, pe de o parte, un prim-procesator autorizat, în sensul articolului 33, și, pe de altă parte, un solicitant sau o organizație de producători recunoscută care îl reprezintă pe acesta ori un colector autorizat, în sensul articolului 33, care îl reprezintă pe solicitant.

În cazul în care organizația de producători recunoscută acționează și ca prim-procesator autorizat, contractul poate lua forma unui angajament de livrare.

(2)   Contractul sau angajamentul de livrare trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a)

numele și adresele părților la contract sau la angajamentul de livrare;

(b)

speciile în cauză și suprafața cultivată cu fiecare specie;

(c)

dacă este cazul, angajamentul solicitantului de a livra prim-procesatorului cantitatea totală recoltată sau cantitățile minime fixate de statele membre.

În cazurile în care contractul este încheiat între un prim-procesator autorizat și o organizație de producători recunoscută sau un colector autorizat care îl reprezintă pe solicitant, contractul include, de asemenea, numele și adresele, menționate la litera (a), ale solicitanților în cauză, precum și speciile și suprafața cultivată, menționate la litera (b), pentru fiecare solicitant în parte.

Articolul 33

Autorizarea prim-procesatorilor și a colectorilor

(1)   În sensul prezentului capitol, statele membre instituie un sistem de autorizare a prim-procesatorilor și a colectorilor localizați pe teritoriul lor. În special, statele membre stabilesc condiții de autorizare care să asigure cel puțin faptul că:

(a)

prim-procesatorii și colectorii autorizați au capacitatea administrativă de a gestiona contractele menționate la articolul 32;

(b)

prim-procesatorii autorizați dețin capacitățile de producție corespunzătoare.

(2)   Statele membre instituie o procedură de control al autorizării.

(3)   Autorizațiile acordate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 2201/96 (14), (CE) nr. 2202/96 (15) și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului rămân valabile în sensul prezentului capitol.

(4)   În cazul în care se constată că un prim-procesator sau un colector autorizat nu respectă obligațiile stabilite în prezentul capitol sau prevederile adoptate la nivel național pe baza acestuia sau în cazul în care un prim-procesator sau un colector autorizat nu acceptă sau nu facilitează verificările care trebuie realizate de către autoritățile competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, statele membre aplică sancțiuni corespunzătoare. Cuantumul sancțiunilor se calculează în funcție de gravitatea încălcării.

(5)   Statele membre pun la dispoziția publicului o listă cu prim-procesatorii și colectorii autorizați, cu cel puțin două luni înainte de data fixată în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) sau cu articolul 13 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

Articolul 34

Valoarea ajutoarelor în cazul plăților tranzitorii pentru fructe și legume

(1)   La aplicarea articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre stabilesc și fac publică, înaintea datei de 15 martie a anului pentru care se solicită ajutorul, valoarea orientativă a ajutorului pe hectar.

(2)   La aplicarea articolului 97 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre stabilesc valoarea finală a ajutorului pe hectar pe baza suprafeței determinate.

CAPITOLUL 9

Primele pentru sectoarele ovinelor şi caprinelor

Secţiunea 1

Cererile şi plăţile

Articolul 35

Cereri și perioadă de deținere

(1)   În afara cerințelor prevăzute de sistemul integrat de gestionare și control stabilit la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (denumit în continuare „sistem integrat”), fermierii indică în cererea lor de prime pentru oi și capre și de prime suplimentare dacă comercializează lapte de oaie sau produse lactate pe bază de lapte de oaie în decursul anului pentru care se solicită prima.

(2)   Cererile de prime pentru oi și capre și cererile de prime suplimentare se depun la autoritatea competentă în decursul unei perioade unice stabilite de statul membru în cauză, care începe cel mai devreme la data de 1 noiembrie și se termină cel târziu la data de 30 aprilie care precedă, respectiv urmează începutului de an pentru care se solicită primele.

(3)   Perioada menționată la articolul 103 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe parcursul căreia fermierul se angajează să păstreze pe exploatația sa numărul de oi și/sau de capre pentru care se solicită prima („perioadă de deținere”) este de 100 de zile începând cu prima zi următoare ultimei zile a perioadei de depunere a cererilor menționată la alineatul (2).

Articolul 36

Zone eligibile pentru prima pentru capre

Criteriile menționate la articolul 101 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt îndeplinite în zonele enumerate în anexa III la prezentul regulament.

Cu toate acestea, statele membre verifică în mod regulat dacă aceste criterii continuă să fie îndeplinite în toate zonele enumerate în anexa III, situate pe teritoriile lor. În urma acestei evaluări, statele membre informează Comisia cu privire la orice eventuală necesitate de modificare a anexei III înainte de data de 31 iulie a anului anterior celui pentru care se aplică modificarea. Notificarea indică, în special, zonele sau părțile din zonele enumerate în anexa III care nu mai îndeplinesc criteriile menționate la articolul 101 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și eventualele zone care îndeplinesc aceste criterii, dar care nu sunt enumerate încă în anexa III la prezentul regulament. În ceea ce privește aceste noi zone potențiale, statele membre furnizează Comisiei o justificare detaliată a propunerii lor.

Articolul 37

Cerere de primă suplimentară și de primă pentru capre

(1)   Pentru a putea beneficia de prima suplimentară sau de prima pentru capre, un fermier pe exploatația căruia minimum 50 %, dar sub 100 % din suprafața utilizată în scopuri agricole se situează în zonele menționate la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau în zonele enumerate în anexa III la prezentul regulament prezintă o declarație sau declarații care precizează localizarea terenurilor sale, în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

(2)   Un fermier care trebuie, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, să prezinte anual, cu ocazia unei cereri de ajutor, o declarație privind suprafața agricolă totală utilizată a exploatației sale, precizează în respectiva declarație parcelele utilizate în scopuri agricole situate în zonele menționate la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau în zonele enumerate în anexa III la prezentul regulament, după caz.

Un fermier care nu trebuie să prezinte declarația menționată la alineatul (1) prezintă anual o declarație specială care utilizează, dacă este cazul, sistemul de identificare a parcelelor agricole prevăzut în cadrul sistemului integrat.

Respectiva declarație specială indică localizarea tuturor terenurilor pe care le deține, pe care le arendează sau pe care le utilizează indiferent de modalități, cu precizarea suprafeței lor și a parcelelor utilizate în scopuri agricole situate în zonele menționate la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau în zonele enumerate în anexa III la prezentul regulament, după caz. Statele membre pot prevedea includerea acestei declarații speciale în cererea de primă pentru oi și/sau pentru capre. De asemenea, statele membre pot solicita ca declarația specială să se efectueze prin intermediul unui formular de „cerere de plată unică”.

(3)   Autoritatea națională competentă poate solicita prezentarea unui titlu de proprietate, a unui contract de arendare sau a unui acord scris între fermieri și, dacă este cazul, a unei dovezi din partea autorității locale sau regionale care a pus la dispoziția fermierului în cauză terenurile utilizate în scopuri agricole. Respectiva dovadă trebuie să menționeze suprafața concesionată producătorului, cu precizarea parcelelor situate în zonele menționate la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau în zonele enumerate în anexa III la prezentul regulament, după caz.

Articolul 38

Fermierii care practică transhumanța

(1)   Cererile de primă prezentate de fermierii al căror sediu înregistrat al exploatațiilor se situează în una din zonele geografice menționate la articolul 102 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și care doresc să beneficieze de prima suplimentară trebuie să indice:

(a)

locul sau locurile în care urmează să se practice transhumanța în anul în curs;

(b)

perioada minimă de 90 de zile menționată la articolul 102 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilită pentru anul în curs.

(2)   Cererile de prime ale fermierilor menționați la alineatul (1) sunt însoțite de documentele care dovedesc că transhumanța s-a efectuat într-adevăr, cu excepția cazurilor de forță majoră sau ca urmare a unor circumstanțe naturale justificate în mod corespunzător care au afectat viața șeptelului în cursul celor doi ani precedenți și în special de un certificat eliberat de autoritatea locală sau regională din locul de transhumanță care dovedește că transhumanța a avut loc într-adevăr timp de cel puțin 90 de zile consecutive.

În cazul controalelor administrative ale cererilor, statele membre se asigură că locul de transhumanță indicat în cererea de primă se află într-adevăr într-una din zonele menționate la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 39

Plata primelor

(1)   Primele se plătesc fermierilor pe baza numărului de oi și/sau de capre femele deținute pe exploatație pe durata întregii perioade de deținere menționate la articolul 35 alineatul (3).

(2)   Primele pentru animalele care îndeplinesc condițiile prevăzute în definițiile menționate la articolul 100 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se plătesc în ultima zi a perioadei de deținere.

Articolul 40

Inventarul fermierilor care comercializează lapte de oaie sau produse din lapte de oaie

Pentru fiecare an, statele membre stabilesc, până în a treizecea zi a perioadei de deținere cel târziu, un inventar al fermierilor care comercializează lapte de oaie sau produse din lapte de oaie pe baza declarațiilor fermierilor menționate la articolul 35 alineatul (1).

La stabilirea respectivului inventar, statele membre țin seama de rezultatele controalelor efectuate și de toate celelalte surse de informații de care dispune autoritatea competentă, în special de datele obținute de la procesatori sau distribuitori privind comercializarea de către fermieri a laptelui de oaie sau a produselor din lapte de oaie.

Articolul 41

Notificarea

Comisiei i se comunică de către statele membre, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, cel târziu, eventualele modificări aduse listei zonelor geografice în care se practică transhumanța menționate la articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 38 din prezentul regulament.

Secţiunea 2

Limite, rezerve și transferuri

Articolul 42

Drepturi obținute gratuit

În afara cazurilor excepționale, justificate în mod corespunzător, în cazul în care un fermier a obținut gratuit drepturi la primă din rezerva națională, acesta nu este autorizat, pe o perioadă de trei ani de la data la care a obținut aceste drepturi, să le transfere sau să le cedeze temporar.

Articolul 43

Folosirea drepturilor

(1)   Un fermier care deține drepturi le poate utiliza valorificându-le el însuși și/sau prin cedare temporară către un alt fermier.

(2)   În cazul în care un fermier nu utilizează procentul minim din drepturile sale prevăzut la alineatul (4), în decursul fiecărui an, partea neutilizată se transferă rezervei naționale, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)

în cazul unui fermier care deține maximum 20 de drepturi la primă, în cazul în care acest fermier nu a utilizat procentul minim din drepturile sale în decursul fiecăruia dintre doi ani calendaristici consecutivi, doar partea neutilizată în cursul ultimului an calendaristic se transferă rezervei naționale;

(b)

în cazul unui fermier care participă la un program de extensificare recunoscut de Comisie;

(c)

în cazul unui fermier care participă la o schemă de pensionare anticipată recunoscut de Comisie, care nu impune transferul și/sau cedarea temporară de drepturi;

(d)

în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător.

(3)   Cedarea temporară nu se poate referi decât la ani întregi și cel puțin la numărul minim de animale prevăzut la articolul 44 alineatul (1). La sfârșitul fiecărei perioade de cedare temporară, care nu poate depăși trei ani consecutivi, un fermier recuperează, cu excepția cazurilor de transfer de drepturi, totalitatea drepturilor sale pentru el însuși, în decursul a cel puțin doi ani consecutivi. În cazul în care fermierul nu valorifică el însuși cel puțin procentul minim din drepturile sale prevăzut la alineatul (4), în decursul fiecăruia dintre cei doi ani, statul membru, cu excepția cazurilor excepționale, justificate în mod corespunzător, retrage anual și înapoiază la rezerva națională partea de drepturi neutilizate de fermier.

În cazul fermierilor care participă la scheme de pensionare anticipată recunoscute de Comisie, statele membre pot prelungi însă durata totală a cedării temporare în funcție de respectivele scheme.

Fermierii care s-au angajat să participe la un program de extensificare în conformitate cu măsura menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului (16) sau la un program de extensificare în conformitate cu articolele 22 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (17) sau în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (18) nu sunt autorizați să cedeze temporar și/sau să își transfere drepturile pe durata participării lor. Această dispoziție nu se aplică însă în cazul în care programul permite transferul și/sau cedarea temporară de drepturi unor fermieri a căror participare la alte măsuri decât cele prevăzute la prezentul paragraf presupune obținerea de drepturi.

(4)   Procentul minim de utilizare a drepturilor la primă este de 70 %.

Cu toate acestea, statele membre pot mări procentul până la 100 %. În prealabil, Comisiei îi este comunicat de către statele membre procentul pe care acestea intenționează să îl aplice.

Articolul 44

Transfer de drepturi și cedare temporară

(1)   Statele membre pot stabili, în funcție de structurile lor de producție, un minim de drepturi la primă care pot face obiectul unui transfer parțial fără transferarea exploatației. Acest minim nu poate depăși 10 drepturi la primă.

(2)   Transferul drepturilor la primă și cedarea temporară a acestora devin efective numai după ce au fost notificate autorităților competente din statul membru atât de către fermierul care transferă și/sau cedează drepturile, cât și de către cel care le primește.

Notificările au loc în termenul stabilit de statul membru, până la data la care se încheie perioada de depunere a cererilor de primă în statul membru respectiv, cu excepția cazurilor de transfer de drepturi prin moștenire. În acest caz, fermierul care primește drepturile trebuie să fie în măsură să prezinte documentele legale corespunzătoare care să ateste faptul că el sau ea este beneficiarul/beneficiara fermierului decedat.

(3)   În caz de transfer fără transferarea exploatației, numărul de drepturi transferate fără compensație rezervei naționale trebuie să fie, în orice caz, cel puțin egal cu unu.

Articolul 45

Modificarea plafonului individual

În caz de transfer sau de cedare temporară a drepturilor la primă, statele membre stabilesc noul plafon individual și comunică fermierilor în cauză numărul drepturilor lor la primă, la cel târziu 60 de zile de la ultima zi a perioadei în decursul căreia producătorul a depus cererea sa de primă.

Primul paragraf nu se aplică în cazul efectuării transferului prin moștenire, prevăzut la articolul 44 alineatul (2) al doilea paragraf.

Articolul 46

Fermieri care nu sunt proprietari ai terenurilor pe care le exploatează

Fermierii care exploatează numai terenuri aflate în proprietate publică sau colectivă și care decid să nu mai exploateze aceste terenuri pentru pășunat și să își transfere toate drepturile unui alt fermier sunt tratați în același mod ca și fermierii care își vând sau își transferă exploatația. În toate celelalte cazuri, fermierii respectivi sunt tratați în același mod ca și fermierii care își transferă numai drepturile la primă.

Articolul 47

Transfer prin intermediul rezervei naționale

În cazul în care un stat membru prevede că transferul drepturilor se efectuează prin intermediul rezervei naționale, acesta aplică dispoziții naționale similare celor prevăzute în prezenta secțiune. În plus, în acest caz:

(a)

statele membre pot prevedea faptul că cedarea temporară se efectuează prin intermediul rezervei naționale;

(b)

în cazul transferului de drepturi la primă sau al cedării temporare în temeiul literei (a), transferul la rezerva națională devine efectiv numai după notificarea fermierului care își transferă și/sau își cedează drepturile de către autoritățile competente ale statului membru, iar transferurile din rezervă către un alt fermier devin efective numai după notificarea respectivului fermier de către autorități.

De asemenea, dispozițiile naționale menționate la primul paragraf trebuie să asigure faptul că partea de drepturi, alta decât cea prevăzută la articolul 105 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie să facă obiectul unei plăți din partea statului membru, corespunzătoare celei pe care ar fi generat-o un transfer direct între fermieri, ținând seama, în special, de evoluția producției în statul membru în cauză. Această plată este egală cu plata care va fi solicitată fermierului care primește drepturi echivalente de la rezerva națională.

Articolul 48

Calcularea limitelor individuale

În calculele inițiale și în modificările ulterioare ale limitelor individuale ale drepturilor la primă se utilizează numai numere întregi.

În acest scop, în cazul în care rezultatul final al calculelor aritmetice nu este un număr întreg, se reține numărul întreg cel mai apropiat. Cu toate acestea, în cazul în care rezultatul operațiilor este un număr aflat exact la jumătate între două numere întregi, se reține numărul întreg mai mare.

Articolul 49

Notificarea

(1)   Comisiei i se comunică de către statele membre, cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, orice eventuală modificare a părții din drepturile la primă transferate, care trebuie vărsată la rezerva națională în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și, dacă este cazul, măsurile adoptate în temeiul articolului 105 alineatul (3) din regulamentul menționat.

(2)   Comisiei i se comunică de către statele membre, cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an:

(a)

numărul de drepturi la primă restituite fără nicio compensație rezervei naționale în urma transferurilor de drepturi fără transferarea exploatației în decursul anului precedent;

(b)

numărul de drepturi la primă neutilizate prevăzute la articolul 106 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 transferate rezervei naționale în decursul anului precedent;

(c)

numărul de drepturi acordate în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în decursul anului precedent;

(d)

numărul de drepturi la primă alocate de la rezerva națională fermierilor din zonele defavorizate în decursul anului precedent.

CAPITOLUL 10

Plăţi pentru carnea de vită şi mânzat

Secţiunea 1

Prima specială

Articolul 50

Cererile

(1)   În completarea cerințelor din cadrul sistemului integrat, în ceea ce privește prima specială prevăzută în prezentul capitol, fiecare cerere de plată directă menționată la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 include:

(a)

defalcarea numărului de animale pe categorii de vârstă;

(b)

o trimitere la pașapoartele sau la documentele administrative de însoțire a animalelor care fac obiectul cererii.

(2)   Pot face obiectul unei cereri numai animalele care, la data începerii perioadei de deținere prevăzute la articolul 53:

(a)

în cazul taurilor, au cel puțin șapte luni;

(b)

în cazul boilor:

(i)

au cel puțin șapte luni și cel mult 19 luni, pentru prima categorie de vârstă;

(ii)

au cel puțin 20 de luni, pentru a doua categorie de vârstă.

Articolul 51

Acordarea primei

Animalele care nu au fost considerate eligibile pentru a beneficia de prima specială, ca urmare a aplicării reducerii proporționale prevăzute la articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, nu mai pot face obiectul unei cereri pentru aceeași categorie de vârstă și se consideră că au făcut obiectul plății primei.

Articolul 52

Pașapoarte și documente administrative

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre se asigură că pașapoartele menționate la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 sau documentele administrative naționale echivalente menționate la articolul 110 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 garantează că se acordă o singură primă per animal și per categorie de vârstă.

În acest scop, statele membre își acordă sprijinul reciproc necesar.

(2)   Statele membre pot prevedea ca documentul administrativ național prevăzut la alineatul (1) să fie întocmit:

(a)

sub forma unui document de însoțire pentru fiecare animal în parte;

(b)

sub forma unei liste cuprinzătoare ținute de fermier, care să conțină toate datele necesare pentru documentul administrativ, cu condiția ca animalele în cauză să rămână, începând cu data depunerii primei cereri, în posesia aceluiași fermier, până la introducerea lor pe piață în vederea sacrificării;

(c)

sub forma unei liste cuprinzătoare ținute de autoritățile centrale, care să conțină toate datele necesare pentru documentul administrativ, cu condiția ca statul membru sau regiunea dintr-un stat membru care recurge la această posibilitate să procedeze la controale la fața locului pentru toate animalele care fac obiectul unei cereri, la controale privind circulația acestor animale, precum și la o marcare distinctivă a fiecăruia dintre animalele controlate, pe care fermierii sunt obligați să le permită;

(d)

sub forma unei liste cuprinzătoare ținute de autoritățile centrale, care să conțină toate datele necesare pentru documentul administrativ, cu condiția ca statul membru să ia măsurile necesare pentru a evita dubla acordare a primei pentru aceeași categorie de vârstă și să furnizeze, la cerere și de îndată, informații privind situația primei pentru fiecare animal.

(3)   Statele membre care decid să recurgă la una sau la mai multe dintre posibilitățile prevăzute la alineatul (2) informează în timp util Comisia cu privire la aceasta și îi comunică dispozițiile de aplicare pertinente.

Articolul 53

Perioada de deținere

Durata perioadei de deținere prevăzute la articolul 110 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 este de două luni începând din ziua următoare celei în care este depusă cererea.

Cu toate acestea, statele membre pot prevedea ca fermierul să poată stabili alte date pentru începutul perioadei, cu condiția ca aceasta să nu înceapă mai târziu de două luni de la data depunerii cererii.

Articolul 54

Plafon regional

(1)   În cazul în care aplicarea reducerii proporționale prevăzute la articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu are ca rezultat un număr întreg de animale eligibile, se acordă pentru partea zecimală o fracțiune corespunzătoare din cuantumul unitar al primei. În acest scop, se ține seama numai de prima zecimală.

(2)   În cazul în care statele membre decid să introducă regiuni diferite în sensul articolului 109 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau să modifice regiunile existente pe teritoriul lor, acestea informează Comisia cu privire la aceasta înainte de data de 1 ianuarie a anului în cauză, precizând definiția regiunii și plafonul stabilit. Orice modificare ulterioară trebuie adusă la cunoștința Comisiei înainte de data de 1 ianuarie a anului în cauză.

Articolul 55

Limite ale numărului de animale pe exploatație

(1)   În cazul în care statele membre decid să modifice numărul maxim de 90 de capete de bovine pe exploatație și pe categorie de vârstă prevăzut la articolul 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau să prevadă derogări de la acesta, ele informează Comisia înainte de data de 1 ianuarie a anului calendaristic în cauză.

De asemenea, în cazul în care statele membre stabilesc un număr minim de animale pe exploatație, sub care nu se va aplica reducerea proporțională, acestea informează Comisia înainte de data de 1 ianuarie a anului calendaristic în cauză.

(2)   Orice modificare ulterioară privind aplicarea alineatului (1) este notificată Comisiei înainte de data de 1 ianuarie a anului în cauză.

Articolul 56

Acordarea primei în momentul sacrificării

(1)   Statele membre pot acorda prima specială în momentul sacrificării în următoarele condiții:

(a)

pentru tauri, pentru categoria unică de vârstă;

(b)

pentru boi, pentru prima sau a doua categorie de vârstă sau combinând acordarea primelor pentru ambele categorii de vârstă.

(2)   Statele membre care decid să acorde prima specială în momentul sacrificării în conformitate cu alineatul (1) prevăd ca prima să fie acordată și în momentul expedierii animalelor eligibile către un alt stat membru sau în momentul exportării lor într-o țară terță.

(3)   Dacă statele membre decid să acorde prima specială în momentul sacrificării în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, prezenta secțiune, articolul 77 și articolul 78 alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis la acordarea primei.

(4)   Pe lângă informațiile menționate la articolul 78 alineatul (1), cererile de ajutor precizează dacă animalul este taur sau bou și sunt însoțite de un document care conține detaliile necesare în scopul aplicării articolului 52. Documentul respectiv trebuie să fie unul dintre următoarele, la alegerea statului membru:

(a)

pașaportul sau un exemplar al pașaportului, în cazul în care modelul utilizat constă în mai multe exemplare;

(b)

o copie a pașaportului, în cazul în care tipul de pașaport utilizat constă într-un singur exemplar care trebuie returnat autorității competente menționate la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000; în acest caz, statul membru trebuie să ia măsuri pentru a garanta că informațiile care figurează pe copie corespund originalului;

(c)

documentul administrativ național, în cazul în care pașaportul nu este disponibil, în condițiile stabilite la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

Statele membre pot suspenda aplicarea documentului administrativ național. În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru a evita dubla acordare a primei pentru aceeași categorie de vârstă pentru animalele care au făcut obiectul unui schimb comercial intracomunitar.

În cazul în care baza de date electronică menționată la articolul 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 conține, într-o măsură considerată satisfăcătoare de statul membru, informațiile necesare pentru a garanta că se acordă o singură primă pe animal și pe categorie de vârstă, cererea de ajutor nu trebuie însoțită de documentul menționat la primul paragraf din prezentul alineat.

Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, în cazul în care statele membre aplică opțiunea menționată la articolul 78 alineatul (2) primul paragraf, acestea iau măsurile necesare pentru ca fermierul să poată stabili pentru ce animale solicită o primă specială.

(5)   În cazul taurilor, proba sacrificării trebuie să precizeze greutatea carcasei.

(6)   În caz de expediere, proba expedierii este făcută prin intermediul unei declarații a expeditorului care precizează statul membru de destinație al animalului.

În acest caz, cererile de ajutor trebuie să conțină:

(a)

numele și adresa expeditorului (sau un cod echivalent);

(b)

numărul de identificare al animalului;

(c)

o declarație care să precizeze că animalul a împlinit vârsta de cel puțin nouă luni.

Cererile de ajutor se depun înainte de ieșirea animalelor de pe teritoriul statului membru în cauză, iar proba expedierii se depune în termen de trei luni de la data ieșirii animalelor de pe teritoriul statului membru în cauză.

Articolul 57

Particularități ale sistemului de acordare a primelor

(1)   În cazul aplicării articolului 56 și prin derogare de la articolul 53, prima se plătește fermierilor care au deținut animale pe o perioadă de deținere de minimum două luni, încheiată cu mai puțin de o lună înainte de data sacrificării sau a expedierii ori încheiată cu mai puțin de două luni înainte de data exportului.

În cazul boilor, plata primei este supusă următoarelor norme:

(a)

prima pentru prima categorie de vârstă se plătește doar în cazul în care fermierul a deținut animalul pe o perioadă de minimum două luni, perioadă cuprinsă între momentul la care animalul avea cel puțin șapte luni și momentul la care are mai puțin de 22 de luni;

(b)

prima pentru a doua categorie de vârstă poate fi plătită doar în cazul în care fermierul a deținut pe o perioadă de minimum două luni animalul în vârstă de cel puțin 20 de luni;

(c)

primele pentru cele două categorii de vârstă pot fi plătite împreună doar în cazul în care fermierul a deținut animalul cel puțin patru luni consecutive, respectând cerințele de vârstă stabilite la literele (a) și (b);

(d)

numai prima pentru a doua categorie de vârstă poate fi plătită în cazul în care animalul a fost expediat dintr-un alt stat membru atunci când împlinise deja 19 luni.

(2)   Greutatea carcasei se stabilește pe baza unei carcase astfel cum este definită la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2006 al Consiliului (19).

În cazul în care prezentarea carcasei diferă de cea din definiția respectivă, se aplică factorii de corecție prevăzuți în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei (20).

În cazul în care sacrificarea se efectuează într-un abator care nu este supus aplicării grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine adulte, statele membre pot admite ca greutatea să fie stabilită pe baza greutății în viu a animalului sacrificat. În acest caz, greutatea carcasei se consideră mai mare sau egală cu greutatea de 185 kg în cazul în care greutatea în viu a animalului sacrificat era egală sau mai mare de 340 kg.

Articolul 58

Notificarea

Comisiei îi este comunicată de către statele membre, înainte de începutul anului calendaristic în cauză, decizia acestora sau orice modificare adusă deciziei lor în ceea ce privește aplicarea articolului 56 și modalitățile conexe.

Secţiunea 2

Prima pentru vacile care alăptează

Articolul 59

Vaci dintr-o rasă pentru carne

În sensul articolului 109 litera (d) și al articolului 115 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, vacile aparținând raselor de bovine prevăzute în anexa IV la prezentul regulament nu sunt considerate ca aparținând unei rase pentru carne.

Articolul 60

Cota individuală maximă

(1)   În cazul în care statele membre decid să modifice cota individuală maximă de 120 000 kg menționată la articolul 111 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau să deroge de la aceasta, statele membre informează Comisia înainte de data de 1 ianuarie a anului calendaristic în cauză.

(2)   Orice modificare ulterioară privind aplicarea alineatului (1) trebuie notificată Comisiei până la data de 31 decembrie a anului în cauză, cel târziu.

Articolul 61

Perioada de deținere

Perioada de deținere de șase luni prevăzută la articolul 111 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 începe în ziua următoare datei la care este depusă cererea.

Articolul 62

Cererile

(1)   Fără a aduce atingere cerințelor din cadrul sistemului integrat, dacă cererea de plată directă prevăzută la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 include o cerere de primă în temeiul articolului 111 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, aceasta trebuie să conțină:

(a)

o declarație care precizează cota individuală de lapte disponibilă pentru producător la data de 31 martie care precede începutul perioadei de 12 luni de aplicare a sistemului de prelevare suplimentară care începe în anul calendaristic respectiv; dacă această cantitate nu este cunoscută la data depunerii cererii, ea este notificată autorității competente cât mai repede posibil;

(b)

un angajament al fermierului de a nu își mări cota individuală peste limita cantitativă prevăzută la articolul 111 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe perioada de 12 luni care începe la data depunerii cererii.

Litera (b) nu se aplică în cazul în care statul membru a suprimat limita cantitativă menționată.

(2)   Cererile pentru vacile care alăptează trebuie depuse într-o perioadă globală de șase luni în decursul unui an calendaristic, care urmează a fi stabilită de statul membru.

Statele membre pot prevedea perioade sau date distincte pentru depunerea cererilor în cadrul perioadei globale și numărul de cereri pe care le pot depune fermierii pentru primă și pe an calendaristic.

Articolul 63

Randamentul mediu de lapte

Randamentul mediu de lapte se calculează pe baza randamentelor medii care figurează în anexa V. La calcularea acestuia, statele membre pot însă folosi un document recunoscut de ele care certifică randamentul mediu al șeptelului de lapte al fermierului.

Articolul 64

Prima națională suplimentară

(1)   Se poate acorda o primă națională suplimentară pentru vacile care alăptează, astfel cum se prevede la articolul 111 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, doar unui fermier care, pentru același an calendaristic, beneficiază de prima pentru vacile care alăptează.

Prima națională suplimentară pentru vacile care alăptează se acordă numai în limita numărului de animale care îndeplinesc condițiile pentru a putea beneficia de prima pentru vacile care alăptează, dacă este cazul, după aplicarea reducerii proporționale prevăzute la articolul 115 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   Statele membre pot stabili condiții suplimentare pentru acordarea primei naționale suplimentare pentru vacile care alăptează. Ele informează Comisia în timp util cu privire la aceasta, înainte ca respectivele condiții să fie puse în aplicare.

(3)   Comisia decide, până la data de 31 august a fiecărui an calendaristic, care sunt statele membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 111 alineatul (5) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 65

Plafonul individual

Statele membre stabilesc un plafon individual pentru fiecare fermier, în conformitate cu articolul 112 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 66

Notificarea

(1)   Comisiei i se comunică de către statele membre până la data de 31 decembrie a fiecărui an:

(a)

orice modificare a reducerii menționate la articolul 113 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

după caz, orice modificare a măsurilor adoptate pentru aplicarea articolului 113 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat.

(2)   Statele membre notifică Comisiei prin mijloace electronice, utilizând formularul pus la dispoziția lor de Comisie, până la 31 iulie, cel târziu, pentru fiecare an calendaristic, următoarele informații:

(a)

numărul de drepturi la primă care au fost înapoiate fără plăți compensatorii rezervei naționale în urma transferurilor de drepturi fără transferarea exploatației în cursul anului calendaristic precedent;

(b)

numărul de drepturi la primă nefolosite, menționate la articolul 69 alineatul (2), transferate rezervei naționale în cursul anului calendaristic precedent;

(c)

numărul de drepturi acordate în temeiul articolului 114 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cursul anului calendaristic precedent.

Articolul 67

Drepturi obținute gratuit

În afara cazurilor excepționale, justificate în mod corespunzător, un fermier care a obținut gratuit drepturi la primă din rezerva națională nu este autorizat să își transfere și/sau să își cedeze temporar drepturile pe perioada următorilor trei ani calendaristici.

Articolul 68

Folosirea drepturilor

(1)   Un fermier care deține drepturi le poate utiliza valorificându-le el însuși și/sau cedându-le temporar unui alt producător.

(2)   În cazul în care un fermier nu utilizează cel puțin procentul minim din drepturile sale, stabilit în conformitate cu alineatul (4), în decursul fiecărui an calendaristic, partea neutilizată se transferă la rezerva națională, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)

în cazul unui fermier care deține maximum șapte drepturi la primă, dacă acesta nu utilizează procentul minim din drepturile sale, stabilit în conformitate cu alineatul (4), în decursul fiecăruia dintre cei doi ani calendaristici consecutivi, partea neutilizată în decursul ultimului an calendaristic se transferă la rezerva națională;

(b)

în cazul unui fermier care participă la un program de extensificare recunoscut de Comisie;

(c)

în cazul unui fermier care participă la o schemă de pensionare anticipată recunoscut de Comisie, care nu impune transferul și/sau cedarea temporară a drepturilor; sau

(d)

în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător.

(3)   Cedarea temporară nu se poate referi decât la ani calendaristici întregi și privește cel puțin numărul minim de animale prevăzut la articolul 69 alineatul (1). La sfârșitul fiecărei perioade de cedare temporară, care nu poate depăși trei ani consecutivi, un fermier recuperează, cu excepția cazurilor de transfer de drepturi, totalitatea drepturilor sale pentru el însuși, pentru cel puțin doi ani calendaristici consecutivi. În cazul în care fermierul nu valorifică el însuși cel puțin procentul minim din drepturile sale, stabilit în conformitate cu alineatul (4), în decursul fiecăruia dintre cei doi ani menționați, statul membru, cu excepția cazurilor excepționale, justificate în mod corespunzător, retrage și înapoiază anual la rezerva națională partea de drepturi neutilizate de fermier.

În cazul fermierilor care participă la scheme de pensionare anticipată recunoscute de Comisie, statele membre pot prelungi însă durata totală a cedării temporare în funcție de respectivele sisteme.

Fermierii care s-au angajat să participe la un program de extensificare în conformitate cu măsura menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 sau la un program de extensificare în conformitate cu articolele 22 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 nu sunt autorizați să își cedeze temporar și/sau să își transfere drepturile pe durata participării lor. Cu toate acestea, prezentul paragraf nu se aplică în cazul în care programul permite transferul și/sau cedarea temporară de drepturi către fermieri a căror participare la alte măsuri decât cele prevăzute la prezentul paragraf presupune obținerea de drepturi.

(4)   Procentul minim de utilizare a drepturilor la primă este de 70 %. Cu toate acestea, statele membre pot majora acest procent până la 100 %.

Statele membre îi comunică în prealabil Comisiei procentul pe care au intenția să îl aplice sau orice modificare a acestuia.

Articolul 69

Transfer de drepturi și cedare temporară

(1)   Statele membre pot stabili, în funcție de structurile lor de producție, un minim de drepturi la primă care pot face obiectul unui transfer parțial fără transferarea exploatației. Acest minim nu poate depăși cinci drepturi la primă.

(2)   Transferul drepturilor la primă și cedarea temporară a acestora devin efective numai odată ce autoritățile competente din statul membru sunt informate atât de către fermierul care transferă și/sau cedează drepturile, cât și de către cel care le primește.

Această notificare are loc în termenul stabilit de statul membru și cel târziu la data depunerii cererii de primă de către fermierul care primește drepturile, cu excepția cazului în care transferul drepturilor se realizează prin moștenire. În acest caz, fermierul care primește drepturile trebuie să fie în măsură să prezinte documentele juridice corespunzătoare care să ateste faptul că el sau ea este beneficiarul/beneficiara fermierului decedat.

Articolul 70

Modificarea plafonului individual

În caz de transfer sau de cedare temporară a drepturilor la primă, statele membre stabilesc noul plafon individual și comunică fermierilor în cauză numărul de drepturi la primă cel târziu la 60 de zile de la ultima zi a perioadei în decursul căreia fermierul și-a depus cererea de primă.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care transferul se realizează prin moștenire.

Articolul 71

Fermieri care nu sunt proprietari ai terenurilor pe care le exploatează

Fermierul care exploatează numai terenuri aflate în proprietate publică sau colectivă și care decide să nu mai exploateze aceste terenuri și să își transfere toate drepturile unui alt fermier este tratat în același mod ca și fermierul care își vinde sau își transferă exploatația. În toate celelalte cazuri, fermierii respectivi sunt tratați în același mod ca și fermierii care își transferă numai drepturile la primă.

Articolul 72

Transfer prin intermediul rezervei naționale

În cazul în care statele membre prevăd că transferul drepturilor fără transferarea exploatației se efectuează prin intermediul rezervei naționale în conformitate cu articolul 113 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acestea aplică dispoziții naționale similare celor prevăzute la articolele 69-71. În plus, în acest caz:

statele membre pot prevedea faptul că cedarea temporară se efectuează prin intermediul rezervei naționale;

cu ocazia transferului drepturilor la primă sau a cedării temporare a acestora, în cazul aplicării primei liniuțe, transferul la rezerva națională devine efectiv numai după notificarea fermierului care își transferă și/sau cedează drepturile de către autoritățile competente ale statului membru, iar transferul din rezervă către un alt fermier nu devine efectiv decât după notificarea acestui fermier de către autoritățile menționate anterior.

De asemenea, respectivele dispoziții trebuie să asigure faptul că partea de drepturi, alta decât cea menționată la articolul 113 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, face obiectul unei plăți din partea statului membru, corespunzătoare celei care ar fi fost generată de un transfer direct între fermieri, ținându-se seama, în special, de evoluția producției în statul membru în cauză. Această plată este egală cu plata care va fi solicitată fermierului ce va primi drepturi echivalente de la rezerva națională.

Articolul 73

Drepturi parțiale

(1)   În cazul în care calculele care trebuie efectuate în aplicarea articolelor 65-72 nu au ca rezultat numere întregi, se ține seama numai de prima zecimală.

(2)   În măsura în care aplicarea dispozițiilor din prezenta secțiune are ca rezultat drepturi parțiale la primă, fie pentru fermieri, fie pentru rezerva națională, respectivele drepturi parțiale se cumulează.

(3)   În cazul în care un fermier deține un drept parțial, acesta determină numai acordarea fracțiunii corespunzătoare din cuantumul unitar al primei și, dacă este cazul, din prima națională suplimentară menționată la articolul 64.

Articolul 74

Schema specială pentru juninci

(1)   Statele membre care doresc să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 115 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 informează Comisia în acest sens și, în același timp, comunică Comisiei datele pertinente care permit să se stabilească dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 115 alineatul (1) din regulamentul menționat.

Statele membre în cauză comunică, dacă este cazul, și plafoanele specifice pe care le-au stabilit.

Comisia decide ce state membre îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 115 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Deciziile aplicabile în momentul intrării în vigoare a prezentului regulament continuă să se aplice.

(2)   Statele membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 115 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 comunică Comisiei, înainte de data de 1 ianuarie a anului în cauză, orice modificare adusă plafonului național specific pe care l-au stabilit.

(3)   Statele membre care aplică schema specială stabilesc criterii prin care să asigure faptul că prima se plătește crescătorilor al căror șeptel de juninci este destinat reînnoirii șeptelurilor de vaci. Aceste criterii pot include, în special, o limită de vârstă și/sau cerințe referitoare la rasă. Statele membre informează Comisia, până la data de 31 decembrie a anului anterior anului cauză, cu privire la criteriile reținute. Orice modificare ulterioară trebuie adusă la cunoștința Comisiei până la data de 31 decembrie a anului anterior anului în cauză.

(4)   În cazul în care aplicarea reducerii proporționale prevăzute la articolul 115 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu are ca rezultat un număr întreg de animale eligibile, se acordă pentru partea zecimală o fracțiune corespunzătoare din cuantumul unitar al primei și, dacă este cazul, o fracțiune corespunzătoare din prima națională suplimentară prevăzută la articolul 64. În acest scop, se ține cont doar de prima zecimală.

(5)   În statele membre care aplică schema specială, cerința stabilită la articolul 111 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 privind numărul minim de animale deținute trebuie îndeplinită în totalitate, fie în ceea ce privește vacile care alăptează, în cazul în care fermierul a depus o cerere pentru vacile care alăptează, fie în ceea ce privește junincile, dacă fermierul a depus o cerere pentru juninci.

(6)   Dispozițiile de la articolele 65-73 nu se aplică acestei scheme speciale.

Articolul 75

Rotunjirea numărului de animale

În cazul în care rezultatul calculului numărului maxim de juninci ca procent, astfel cum se prevede la articolul 111 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, nu este un număr întreg, acest număr se rotunjește la numărul întreg inferior dacă este mai mic de 0,5 și la numărul întreg superior dacă este egal sau superior valorii de 0,5.

Secţiunea 3

Dispoziții comune privind prima specială și prima pentru vacile care alăptează

Articolul 76

Cereri de primă specială și de primă pentru vacile care alăptează

În cazul primei speciale și al primei pentru vacile care alăptează, statele membre pot să solicite, din motive administrative, ca cererile de plăți directe prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 să se refere la un număr minim de animale, cu condiția ca acest număr să fie de cel mult trei.

Secţiunea 4

Prima pentru sacrificare

Articolul 77

Declarație de participare

Statele membre pot prevedea ca, pentru a beneficia de prima pentru sacrificare prevăzută la articolul 116 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru un anumit an calendaristic, fiecare fermier să depună, înainte de data depunerii primei cereri pentru anul calendaristic respectiv sau odată cu aceasta, o declarație de participare.

Cu toate acestea, în cazul în care fermierul nu își modifică declarația de participare, statul membru poate admite continuarea perioadei de valabilitate a declarației anterioare.

Articolul 78

Cererile

(1)   Cererile de ajutoare trebuie să includă informațiile necesare pentru plata primei pentru sacrificare, în special data nașterii animalului, în cazul animalelor născute după 1 ianuarie 1998.

Cererile de ajutoare se depun într-o perioadă care urmează să fie stabilită de statul membru și care nu poate depăși șase luni de la data sacrificării animalului sau, dacă acesta este exportat, de la data la care părăsește teritoriul vamal al Comunității. Perioada respectivă expiră cel târziu la sfârșitul lunii februarie a anului următor, cu excepția unor cazuri excepționale, care trebuie stabilite de statul membru în cauză dacă animalele sunt expediate sau exportate. În cadrul termenului menționat, statele membre pot stabili perioadele și datele de depunere a cererilor de ajutoare, precum și numărul cererilor pe care un fermier le poate depune într-un an calendaristic.

Statele membre pot admite ca cererile să fie depuse de o altă persoană decât fermierul. În acest caz, cererea trebuie să conțină numele și adresa fermierului care ar putea beneficia de prima pentru sacrificare.

Pe lângă cerințele stabilite în cadrul sistemului integrat, fiecare cerere trebuie să conțină:

(a)

în cazul acordării ajutorului în momentul sacrificării, un certificat eliberat de abator sau orice document emis sau aprobat de abator conținând cel puțin aceleași date, care să ateste:

(i)

denumirea și adresa abatorului (sau un cod echivalent);

(ii)

data sacrificării, numărul de identificare și numărul de sacrificare al animalului;

(iii)

în cazul vițeilor, greutatea carcasei, cu excepția cazului în care se aplică articolul 79 alineatul (4);

(b)

în cazul exportării animalului către o țară terță:

(i)

numele și adresa exportatorului (sau un cod echivalent);

(ii)

numărul de identificare al animalului;

(iii)

declarația de export care să specifice vârsta în cazul animalelor născute după 1 ianuarie 1998 și, în cazul vițeilor, cu excepția cazului în care se aplică articolul 79 alineatul (4), greutatea animalului în viu, aceasta neputând depăși 300 kg;

(iv)

dovada că animalul a părăsit teritoriul vamal al Comunității, prezentată la fel ca în cazul restituirilor la export.

Statele membre pot prevedea că transmiterea informațiilor prevăzute la al patrulea paragraf literele (a) și (b) se realizează prin intermediul unuia sau al mai multor organisme autorizate de statul membru, această transmitere putându-se efectua și pe cale electronică.

Statele membre procedează la controale regulate și inopinate privind exactitatea certificatelor sau a documentelor eliberate, precum și, dacă este cazul, a informațiilor menționate la al patrulea paragraf.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea că informațiile privind sacrificarea animalelor, înregistrate în bazele de date electronice menționate la articolul 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, transmise de către abatoare autorităților competente, sunt considerate cereri de primă pentru sacrificare efectuate în numele fermierilor, cu condiția ca respectivele baze de date să ofere, într-o măsură considerată satisfăcătoare de către statul membru în cauză, garanții adecvate privind exactitatea datelor pe care le conțin în scopul aplicării schemei de primă pentru sacrificare și, dacă este cazul, a plății, în momentul sacrificării, a primei speciale.

Cu toate acestea, statele membre pot prevedea că este necesar să se depună cereri. În acest caz, ele pot stabili tipul de informații care trebuie să însoțească cererea.

Statele membre care decid să aplice prezentul alineat informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară înainte de aplicarea acesteia.

Statele membre se asigură că datele puse la dispoziția agenției de plăți conțin toate informațiile necesare pentru plata primei pentru sacrificare, în special:

(a)

tipurile și cantitățile de animale prevăzute la articolul 116 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sacrificate în decursul anului în cauză;

(b)

datele referitoare la respectarea condițiilor privind limita de vârstă și greutatea carcasei animalelor prevăzute la articolul menționat și a perioadei de deținere prevăzute la articolul 80 din prezentul regulament;

(c)

dacă este cazul, informațiile necesare pentru plata primei speciale în momentul sacrificării.

(3)   În cazul animalelor care au făcut obiectul unui schimb comercial intracomunitar după perioada de deținere prevăzută la articolul 80, chiar dacă statul membru în care a avut loc sacrificarea a ales să aplice derogarea prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol, abatorul întocmește documentul prevăzut la alineatul (1) al patrulea paragraf litera (a) din prezentul articol.

Cu toate acestea, în caz de compatibilitate a sistemelor informatice de schimburi de date, două state membre pot conveni să aplice alineatul (2).

Statele membre își acordă asistență reciprocă în vederea asigurării unor controale eficace privind autenticitatea documentelor prezentate și/sau exactitatea datelor schimbate. În acest scop, statul membru în care se efectuează plata îi transmite în mod regulat statului membru în care are loc sacrificarea un rezumat, pentru fiecare abator, al certificatelor de sacrificare (sau al informațiilor echivalente) primite de la statul membru din urmă.

Articolul 79

Greutatea și prezentarea carcaselor

(1)   În scopul aplicării articolului 116 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, carcasele de vițel se prezintă după jupuire, eviscerare și sângerare, fără cap și fără picioare, cu ficat, rinichi și grăsime perirenală.

(2)   Greutatea care trebuie luată în considerare este cea a carcasei după răcire sau a carcasei la cald, stabilită cât mai curând posibil după sacrificare, din care se scad 2 %.

(3)   În cazul în care carcasele se prezintă fără ficat, rinichi și/sau fără grăsime perirenală, la greutatea acestora se adaugă:

(a)

3,5 kg pentru ficat;

(b)

0,5 kg pentru rinichi;

(c)

3,5 kg pentru grăsimea perirenală.

(4)   Statele membre pot prevedea că, în cazul unui vițel cu vârsta mai mică de șase luni la data sacrificării sau a exportului, cerința de greutate prevăzută la articolul 116 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se consideră respectată.

În cazul în care greutatea carcasei nu poate fi stabilită în abator, cerința de greutate prevăzută la articolul 116 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se consideră respectată în cazul în care greutatea animalului în viu nu depășește 300 kg.

Articolul 80

Perioada de deținere

(1)   Prima pentru sacrificare se plătește fermierului care a deținut animalul pe o perioadă de deținere de minimum două luni și care s-a încheiat cu mai puțin de o lună înainte de sacrificare sau cu mai puțin două luni înainte de exportarea animalului.

(2)   În cazul vițeilor sacrificați înainte de vârsta de trei luni, perioada de deținere este de o lună.

Articolul 81

Plafoane naționale

(1)   Plafoanele naționale prevăzute la articolul 116 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt stabilite în anexa VI la prezentul regulament.

(2)   În cazul în care aplicarea reducerii proporționale prevăzute la articolul 116 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu are ca rezultat un număr întreg de animale eligibile, se acordă pentru partea zecimală o fracțiune corespunzătoare din cuantumul unitar al primei pentru sacrificare. În acest scop, se ia în considerare numai prima zecimală.

Secţiunea 5

Dispoziții generale

Articolul 82

Plata avansurilor

(1)   În conformitate cu articolul 29 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe baza rezultatelor controalelor administrative și ale controalelor la fața locului, autoritatea competentă plătește fermierului, pentru numărul de animale considerate eligibile, un avans egal cu 60 % din prima specială, din prima pentru vacile care alăptează și din prima pentru sacrificare.

În cazul primei speciale, al schemei speciale pentru juninci prevăzute la articolul 74 și al primei pentru sacrificare, procentul avansului poate fi redus de către statele membre, dar fără a scădea sub 40 %.

Avansul nu poate fi plătit înaintea datei de 16 octombrie a anului calendaristic pentru care se solicită prima.

(2)   Cuantumul plății definitive a primei este egal cu diferența dintre avansul și cuantumul primei la care are dreptul fermierul.

Articolul 83

An de imputare

(1)   Data de depunere a cererii constituie faptul generator pentru stabilirea anului de imputare al animalelor care fac obiectul schemelor de primă specială și de primă pentru vacile care alăptează și a numărului de UVM (unități de vită mare) care trebuie reținut pentru calcularea densității șeptelului.

Cu toate acestea, în cazul în care prima specială se acordă în conformitate cu articolul 56, cuantumul aplicabil al primei este cel valabil la data de 31 decembrie a anului în decursul căruia a avut loc sacrificarea sau exportul, în cazurile următoare:

(a)

dacă animalul a fost sacrificat sau exportat până la 31 decembrie;

(b)

dacă cererea de primă pentru animalul respectiv se depune după această dată.

(2)   În ceea ce privește prima pentru sacrificare, pentru aplicarea cuantumului din ajutor și pentru calcularea reducerii proporționale în conformitate cu articolul 81, anul de imputare este anul sacrificării sau al exportului.

Articolul 84

Sancțiuni privind utilizarea sau deținerea ilegală a anumitor substanțe sau produse

În cazurile de recidivă privind utilizarea sau deținerea ilegală a anumitor substanțe sau produse neautorizate în conformitate cu normele comunitare pertinente în sectorul veterinar, statele membre stabilesc, în funcție de gravitatea abaterii, durata perioadei de excludere de la schemele de ajutor în temeiul articolului 119 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 85

Stabilirea cotelor individuale de lapte

Până la sfârșitul celei de-a șaptea perioade consecutive prevăzute la articolul 66 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin derogare de la data prevăzută la articolul 62 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, un stat membru poate decide că, în cazul producătorilor de lapte care eliberează sau preiau, în totalitate sau parțial, o cotă individuală începând cu 31 martie, respectiv 1 aprilie, în conformitate cu articolul 65 literele (i) și (k) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau în temeiul dispozițiilor naționale adoptate în vederea punerii în aplicare a articolelor 73-75 din regulamentul menționat, cota individuală de lapte maximă disponibilă pentru a beneficia de prima pentru vacile care alăptează și numărul maxim de vaci care alăptează se stabilesc la 1 aprilie.

Articolul 86

Stabilirea perioadelor de deținere

Ultima zi a perioadelor de deținere prevăzute la articolul 53, la articolul 57 alineatul (1) și la articolele 61 și 80 este ziua, lucrătoare sau nu, precedentă zilei cu același număr ca al zilei de începere a perioadei.

Articolul 87

Identificarea și înregistrarea animalelor

Obligația identificării și a înregistrării animalelor prevăzută la articolul 117 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se aplică în cazul animalelor născute înainte de 1 ianuarie 1998, în conformitate cu procedura prevăzută de Directiva 2008/71/CE a Consiliului (21), cu excepția cazului în care animalele fac obiectul unui schimb comercial intracomunitar.

TITLUL III

NORME SPECIALE PRIVIND TITLUL V DIN REGULAMENTUL (CE) NR. 73/2009

CAPITOLUL 1

Schema de plată unică pe suprafață

Articolul 88

Suprafața minimă eligibilă pe exploatație

Suprafața minimă eligibilă pe exploatație pentru care se pot solicita plăți peste pragul de 0,3 ha, astfel cum se prevede la articolul 124 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este stabilită în anexa VII la prezentul regulament.

Articolul 89

Suprafețe agricole

Suprafețele agricole incluse în schema de plată unică pe suprafață, conform dispozițiilor articolului 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sunt stabilite în anexa VIII la prezentul regulament.

Articolul 90

Producția de cânepă

Dispozițiile privind soiurile de cânepă prevăzute la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 se aplică, mutatis mutandis, în ceea ce privește eligibilitatea pentru schema de plată unică pe suprafață.

CAPITOLUL 2

Plăţi naţionale directe complementare

Articolul 91

Coeficientul de reducere

În cazul în care, într-un anumit sector, plățile naționale directe complementare depășesc nivelul maxim autorizat de Comisie în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cuantumul plăților naționale directe complementare din sectorul în cauză se reduce proporțional prin aplicarea unui coeficient de reducere.

Articolul 92

Condiții de eligibilitate

În sensul articolului 132 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, Comisia va ține cont, în special, de pachetele financiare specifice pe sector (subsector) menționate la articolul 132 alineatul (5) din regulamentul respectiv și de condițiile de eligibilitate aplicabile plăților directe corespunzătoare aplicabile statelor membre altele decât noile state membre menționate la articolul 132 alineatul (2) al patrulea paragraf din regulamentul respectiv.

În sensul articolului 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și al prezentului capitol, plata directă corespunzătoare aplicabilă „statelor membre, altele decât noile state membre” înseamnă orice plată directă enumerată în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 acordată în anul de aplicare a plăților naționale directe complementare ale cărei condiții de eligibilitate sunt similare celor impuse în cazul plății naționale directe complementare respective.

Articolul 93

Controale

Noile state membre efectuează controalele adecvate pentru a garanta respectarea condițiilor de acordare a plăților naționale directe complementare, definite prin autorizarea din partea Comisiei în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 94

Raportul anual

Noile state membre prezintă un raport care conține informații privind măsurile de punere în aplicare a plăților naționale directe complementare înainte de data de 30 iunie a anului care urmează acestei puneri în aplicare. Raportul conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

orice modificare de situație care afectează plățile naționale directe complementare;

(b)

pentru fiecare plată națională directă complementară, numărul de beneficiari, suma totală a ajutoarelor naționale complementare acordate, hectarele, numărul de animale sau alte unități de plată acordate;

(c)

un raport privind controalele efectuate în conformitate cu articolul 93.

Articolul 95

Ajutoarele de stat

Plățile naționale directe complementare care nu sunt vărsate în conformitate cu autorizarea din partea Comisiei prevăzută la articolul 132 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se consideră ajutoare de stat ilegale în sensul Regulamentului (CE) nr. 659/1999 (22).

TITLUL IV

ABROGARE, DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 96

Abrogare

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 se abrogă de la data de 1 ianuarie 2010.

Cu toate acestea, regulamentul menționat continuă să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutoare pentru anul 2009 și pentru anii de primă anteriori.

(2)   Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondențe care figurează în anexa IX.

Articolul 97

Norme tranzitorii

Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2) și de la articolul 159 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 și în ceea ce privește ajutorul pentru culturile energetice în conformitate cu capitolul 8 și schema de scoatere voluntară a terenurilor din circuitul agricol conform capitolului 16 din regulamentul respectiv, prelucrarea materiilor prime recoltate în 2009 se face până la data stabilită de statul membru în cauză, dar nu mai târziu de 31 iulie 2011.

Pentru culturi care vor fi recoltate după 2009, altele decât cele anuale, capitolele 8 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 nu se mai aplică, pentru aceste culturi, începând cu 2010, iar garanțiile constituite în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) și cu articolul 158 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 se eliberează până la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru în cauză, dar nu mai târziu de 31 iulie 2010.

Articolul 98

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică cererilor de ajutoare prezentate pentru perioadele de primă care încep la 1 ianuarie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale si se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 octombrie 2009.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(2)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(3)  JO L 345, 20.11.2004, p. 1.

(4)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(5)  JO 125, 11.7.1966, p. 2298/66.

(6)  JO 125, 11.7.1966, p. 2309/66.

(7)  JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

(8)  JO L 281, 4.11.1999, p. 30.

(9)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(10)  A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(11)  A se vedea pagina 65 din prezentul Jurnal Oficial.

(12)  JO L 171, 1.7.2009, p. 6.

(13)  JO L 339, 24.12.2003, p. 36.

(14)  JO L 297, 21.11.1996, p. 29.

(15)  JO L 297, 21.11.1996, p. 49.

(16)  JO L 215, 30.7.1992, p. 85.

(17)  JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(18)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(19)  JO L 214, 4.8.2006, p. 1.

(20)  JO L 337, 16.12.2008, p. 3.

(21)  JO L 213, 8.8.2008, p. 31.

(22)  JO L 83, 27.3.1999, p. 1.


ANEXA I

PLATA SPECIFICĂ PENTRU CULTURILE DE OREZ

Calcularea coeficientului de reducere menționat la articolul 8

1.   Pentru a determina o eventuală depășire a suprafeței de bază menționate la articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, autoritatea competentă a statului membru ia în considerare, pe de o parte, suprafețele de bază sau suprafețele secundare de bază prevăzute la articolul 75 din regulamentul menționat și, pe de altă parte, totalul suprafețelor pentru care s-au prezentat cereri de ajutor pentru suprafețele de bază și suprafețele secundare de bază respective.

2.   La stabilirea suprafeței totale pentru care s-au prezentat cereri de ajutor nu se ține seama de cererile sau de părțile de cereri care, în urma unui control, s-au dovedit în mod evident a fi nejustificate.

3.   În cazul în care se constată o depășire pentru anumite suprafețe de bază sau suprafețe secundare de bază, statul membru stabilește procentajul acesteia, calculat cu două zecimale, respectând termenul stabilit la articolul 6 din prezentul regulament. În cazul în care depășirea este previzibilă, statul membru informează imediat producătorii în acest sens

4.   Coeficientul de reducere a plății specifice pentru culturile de orez se calculează, în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, după următoarea formulă:

Coeficientul de reducere = suprafața de referință a suprafeței secundare de bază împărțită la suprafața totală pentru care s-au prezentat cereri pentru suprafața secundară de bază menționată.

Plata redusă specifică pentru culturile de orez se calculează după următoarea formulă:

Plata redusă specifică pentru culturile de orez = plata specifică pentru culturile de orez înmulțită cu coeficientul de reducere.

Acest coeficient de reducere și această plată specifică pentru culturile de orez redusă se calculează pentru fiecare suprafață secundară de bază, după aplicarea redistribuirii prevăzute la articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Redistribuirea se face în avantajul suprafețelor secundare de bază ale căror limite au fost depășite, proporțional cu depășirile observate în cazul suprafețelor secundare de bază ale căror limite au fost depășite.


ANEXA II

TEST PENTRU CONŢINUTUL DE BOABE AMARE AL LUPINULUI, MENŢIONAT LA ARTICOLUL 13

A se realiza pe un eșantion de 200 de boabe prelevate dintr-o cantitate de 1 kg pe lot, cu o greutate maximă de 20 t.

Controlul trebuie să se limiteze la evidențierea calitativă a boabelor amare din eșantion. Toleranța în ceea ce privește omogenitatea este de 1 bob la 100 de boabe. Se aplică metoda secționării boabelor după Von Sengbusch (1942), Ivanov și Smirnova (1932) și Eggebrecht (1949). Boabele seci sau umflate se secționează transversal. Jumătățile de boabe se așază pe o sită și sunt îmbibate timp de zece secunde într-o soluție de iod, apoi clătite cu apă timp de 5 secunde. Suprafața de secționare a boabelor amare devine maro, în timp ce suprafața boabelor sărace în alcaloizi rămâne galbenă.

Pentru prepararea soluției de iod, se dizolvă 14 g de iodură de potasiu în cât mai puțină apă, se adaugă 10 g de iod și se diluează soluția la 1 000 cm3. Soluția trebuie lăsată în repaus o săptămână înainte de utilizare. Se conservă în flacoane de sticlă fumurie. Această soluție mamă se diluează de trei până la cinci ori înainte de utilizare.


ANEXA III

ZONE ELIGIBILE PENTRU PRIMA PENTRU CAPRE

1.   Bulgaria: întreg teritoriul țării.

2.   Cipru: întreg teritoriul țării.

3.   Portugalia: întreg teritoriul țării, cu excepția Insulelor Azore.

4.   Slovenia: întreg teritoriul țării.

5.   Slovacia: toate zonele de munte, în sensul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.


ANEXA IV

LISTA RASELOR DE BOVINE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 59

Angler Rotvieh (Angeln) — Rød dansk mælkerace (RMD) — German Red — Lithuanian Red

Ayrshire

Armoricaine

Bretonne pie noire

Fries-Hollands (FH), Française frisonne pie noire (FFPN), Friesian-Holstein, Holstein, Black and White Friesian, Red and White Friesian, Frisona española, Frisona Italiana, Zwartbonten van België/pie noire de Belgique, Sortbroget dansk mælkerace (SDM), Deutsche Schwarzbunte, Schwarzbunte Milchrasse (SMR), Czarno-biała, Czerwono-biała, Magyar Holstein-Friz, Dutch Black and White, Estonian Holstein, Estonian Native, Estonian Red, British Friesian, črno-bela, German Red and White, Holstein Black and White, Red Holstein

Groninger Blaarkop

Guernsey

Jersey

Malkeborthorn

Reggiana

Valdostana Nera

Itäsuomenkarja

Länsisuomenkarja

Pohjoissuomenkarja.


ANEXA V

RANDAMENTUL MEDIU DE LAPTE MENŢIONAT LA ARTICOLUL 63

(în kilograme)

Belgia

6 920

Republica Cehă

5 682

Estonia

5 608

Spania

6 500

Franța

5 550

Cipru

6 559

Letonia

4 796

Lituania

4 970

Ungaria

6 666

Austria

4 650

Polonia

3 913

Portugalia

5 100

Slovacia

5 006


ANEXA VI

PLAFOANELE NAŢIONALE PENTRU PRIMA PENTRU SACRIFICARE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 81 ALINEATUL (1)

 

Bovine adulte

Viței

Belgia

335 935

Spania

1 982 216

25 629

Portugalia

325 093

70 911


ANEXA VII

SUPRAFAŢA MINIMĂ ELIGIBILĂ PE EXPLOATAŢIE ÎN CADRUL SCHEMEI DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAŢĂ

Noile state membre

Suprafața minimă eligibilă pe exploatație (în hectare) menționată la articolul 124 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009

Bulgaria

1

Cu toate acestea, exploatațiile care dețin cel puțin 0,5 hectare de culturi permanente pot solicita acordarea de plăți

Cipru

0,3

Republica Cehă

1

Estonia

1

Ungaria

1

Cu toate acestea, exploatațiile care dețin mai mult de 0,3 hectare de livezi sau de vii pot solicita acordarea de plăți

Letonia

1

Lituania

1

Polonia

1

România

1

Slovacia

1


ANEXA VIII

SUPRAFAŢA AGRICOLĂ INCLUSĂ ÎN SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAŢĂ

Noile state membre

Suprafața agricolă (în mii de hectare) inclusă în schema de plată unică pe suprafață menționată la articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009

Bulgaria

3 492

Cipru

140

Republica Cehă

3 469

Estonia

800

Ungaria

4 829

Letonia

1 475

Lituania

2 574

Polonia

14 337

România

8 716

Slovacia

1 880


ANEXA IX

Tabel de corespondenţă

Regulamentul (CE) nr. 1973/2004

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 5

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 3

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 13

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 6

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 14

Articolul 12

Articolul 7

Articolul 13

Articolul 8

Articolul 14

Articolul 9

Articolul 15

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 17

Articolul 18

Articolul 19

Articolul 10

Articolul 20

Articolul 11

Articolul 21

Articolul 12

Articolul 22

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 31

Articolul 32

Articolul 33

Articolul 34

Articolul 35

Articolul 36

Articolul 36a

Articolul 37

Articolul 38

Articolul 39

Articolul 40

Articolul 41

Articolul 42

Articolul 43

Articolul 44

Articolul 45

Articolul 46

Articolul 18

Articolul 47

Articolul 19

Articolul 48

Articolul 20

Articolul 49

Articolul 21

Articolul 49a

Articolul 22

Articolul 50

Articolul 23

Articolul 51

Articolul 52

Articolul 53

Articolul 54

Articolul 55

Articolul 56

Articolul 57

Articolul 58

Articolul 59

Articolul 60

Articolul 61

Articolul 62

Articolul 63

Articolul 64

Articolul 65

Articolul 66

Articolul 67

Articolul 68

Articolul 69

Articolul 70

Articolul 35

Articolul 71

Articolul 36

Articolul 72

Articolul 37

Articolul 73

Articolul 38

Articolul 74

Articolul 39

Articolul 75

Articolul 40

Articolul 76

Articolul 41

Articolul 77

Articolul 42

Articolul 78

Articolul 43

Articolul 79

Articolul 44

Articolul 80

Articolul 45

Articolul 81

Articolul 46

Articolul 82

Articolul 47

Articolul 83

Articolul 48

Articolul 84

Articolul 49

Articolul 85

Articolul 86

Articolul 87

Articolul 50

Articolul 88

Articolul 51

Articolul 89

Articolul 52

Articolul 90

Articolul 53

Articolul 91

Articolul 54

Articolul 92

Articolul 55

Articolul 93

Articolul 56

Articolul 94

Articolul 57

Articolul 95

Articolul 58

Articolul 96

Articolul 97

Articolul 98

Articolul 99

Articolul 59

Articolul 100

Articolul 60

Articolul 101

Articolul 61

Articolul 102

Articolul 62

Articolul 103

Articolul 63

Articolul 104

Articolul 64

Articolul 105

Articolul 65

Articolul 106

Articolul 66

Articolul 107

Articolul 67

Articolul 108

Articolul 68

Articolul 109

Articolul 69

Articolul 110

Articolul 70

Articolul 111

Articolul 71

Articolul 112

Articolul 72

Articolul 113

Articolul 73

Articolul 114

Articolul 74

Articolul 115

Articolul 75

Articolul 116

Articolul 76

Articolul 117

Articolul 118

Articolul 118a

Articolul 118b

Articolul 118c

Articolul 118d

Articolul 119

Articolul 120

Articolul 77

Articolul 121

Articolul 78

Articolul 122

Articolul 79

Articolul 123

Articolul 80

Articolul 124

Articolul 81

Articolul 125

Articolul 126

Articolul 82

Articolul 127

Articolul 83

Articolul 128

Articolul 129

Articolul 84

Articolul 130

Articolul 85

Articolul 130a

Articolul 86

Articolul 131

Articolul 132

Articolul 87

Articolul 133

Articolul 134

Articolul 88

Articolul 135

Articolul 89

Articolul 90

Articolul 136

Articolul 137

Articolul 138

Articolul 139

Articolul 91

Articolul 139a

Articolul 92

Articolul 140

Articolul 93

Articolul 141

Articolul 94

Articolul 142

Articolul 95

Articolul 142a

Articolul 143

Articolul 144

Articolul 145

Articolul 146

Articolul 147

Articolul 148

Articolul 149

Articolul 150

Articolul 151

Articolul 152

Articolul 153

Articolul 154

Articolul 155

Articolul 156

Articolul 157

Articolul 158

Articolul 159

Articolul 160

Articolul 163

Articolul 164

Articolul 165

Articolul 166

Articolul 167

Articolul 168

Articolul 169

Articolul 170

Articolul 171

Articolul 171a

Articolul 24

Articolul 171aa

Articolul 25

Articolul 171ab

Articolul 26

Articolul 171ac

Articolul 27

Articolul 171ad

Articolul 28

Articolul 171ae

Articolul 29

Articolul 171af

Articolul 30

Articolul 171ag

Articolul 171 ah

Articolul 171 ai

Articolul 171b

Articolul 171ba

Articolul 171bb

Articolul 171bc

Articolul 171c

Articolul 171ca

Articolul 171cb

Articolul 171cc

Articolul 171cd

Articolul 171ce

Articolul 171cf

Articolul 171cg

Articolul 171ch

Articolul 171ci

Articolul 171cj

Articolul 171ck

Articolul 171cl

Articolul 171cm

Articolul 171cn

Articolul 171co

Articolul 171cp

Articolul 171d

Articolul 31

Articolul 171da

Articolul 32

Articolul 171db

Articolul 33

Articolul 171dc

Articolul 34

Articolul 172

Articolul 96

Articolul 97

Articolul 173

Articolul 98

Anexa I

Anexa II

Anexa II

Anexa I

Anexele III, IV, V, VI, VII, VIII, IX

Anexa X

Anexa III

Anexele XI, XII, XIII, XIV

Anexa XV

Anexa IV

Anexa XVI

Anexa V

Anexa XVII

Anexa VI

Anexele XVIII, XIX

Anexa XX

Anexa VII

Anexa XXI

Anexa VIII

Anexele XXII-XXX


2.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/65


REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) NR. 1122/2009

din 30 noiembrie 2009

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolele 85x și 103za, coroborate cu articolul 4,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, în special articolul 142 literele (b), (c), (d), (e), (h), (k), (l), (m), (n), (o), (q) și (s),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 abrogă și înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutoare pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 și introduce o serie de modificări ale schemei de plată unică, precum și alte câteva scheme de plăți directe. În același timp, regulamentul elimină o serie de scheme de plăți directe începând cu 2010. În plus, acesta introduce o serie de modificări conform cărora plățile directe destinate unui agricultor care nu îndeplinește anumite condiții în ceea ce privește sănătatea publică, sănătatea animalelor și plantelor, bunăstarea animalelor și mediul („ecocondiționalitatea”) se diminuează sau se suprimă.

(2)

Schemele de plăți directe au fost introduse inițial ca urmare a reformei politicii agricole comune în 1992 și au fost dezvoltate apoi în cadrul unor reforme ulterioare. Schemele au fost supuse unui sistem integrat de administrare și control (denumit în continuare „sistemul integrat”). Acest sistem, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 24 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționalității, a modulării și a sistemului integrat de administrare și control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1782/2003 și 73/2009 ale Consiliului și de aplicare a ecocondiționalității în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului (2), s-a dovedit a fi un mijloc eficient și eficace pentru punerea în aplicare a schemelor de plăți directe. Regulamentul (CE) nr. 73/2009 reprezintă o dezvoltare a sistemului integrat respectiv.

(3)

Având în vedere modificările aduse plăților directe prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este oportun să se abroge și să se înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 796/2004, bazând în același timp noul regulament pe principiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 796/2004. În același timp, în urma integrării sectorului vitivinicol în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului, este necesar să se înlocuiască referirile la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 (3) existente în Regulamentul (CE) nr. 796/2004 cu referiri la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Din motive de coerență, anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 796/2004 trebuie încorporate în Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei (4) care a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori (5).

(4)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 oferă statelor membre posibilitatea de a alege în ceea ce privește punerea în aplicare a anumitor scheme de ajutoare pe care le prevede acesta. În consecință, prezentul regulament trebuie să conțină dispoziții pentru acțiunile de administrare și control care urmează a fi desfășurate în statele membre având în vedere că acestea pot opta să participe la anumite scheme de ajutoare. Prin urmare, dispozițiile relevante din prezentul regulament se aplică doar în măsura în care statele membre au făcut astfel de alegeri.

(5)

În cadrul cerințelor în materie de ecocondiționalitate, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede anumite obligații care trebuie respectate de către statele membre, pe de o parte, și de către agricultori, pe de altă parte, în ceea ce privește menținerea pășunilor permanente. Trebuie stabilite detaliile privitoare la determinarea proporției care trebuie menținute între pășunile permanente și terenurile agricole și trebuie prevăzute obligațiile pe care trebuie să le respecte fiecare agricultor atunci când se stabilește reducerea proporției în detrimentul pășunilor permanente.

(6)

Pentru a asigura un control eficient și pentru a evita depunerea mai multor cereri de ajutor la agenții de plăți diferite din același stat membru, este important ca statele membre să prevadă un sistem unic de identificare a agricultorilor care depun cereri de ajutor pe baza sistemului integrat.

(7)

Trebuie stabilite norme detaliate privind sistemul de identificare a parcelelor agricole care urmează a fi gestionat de statele membre în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Conform dispoziției în cauză, este necesară utilizarea unor tehnici bazate pe un sistem computerizat de informații geografice (GIS). Trebuie precizat nivelul la care trebuie să funcționeze acest sistem, precum și gradul de precizie a informațiilor care urmează a fi puse la dispoziție în cadrul GIS.

(8)

Pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a schemei de plată unică, prevăzută la titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre trebuie să instituie un sistem de identificare și de înregistrare care să permită urmărirea drepturilor la plată și să permită, în special, un control încrucișat al suprafețelor declarate în cadrul schemei de plată unică și al drepturilor la plată ale fiecărui agricultor, precum și o verificare a diferitelor drepturi la plată propriu-zise.

(9)

Pentru a verifica respectarea diferitelor obligații în ceea ce privește ecocondiționalitatea, este necesară instituirea unui sistem de control și a unor sancțiuni corespunzătoare. Pentru aceasta, diferitele autorități din fiecare stat membru trebuie să comunice informații cu privire la cererile de ajutor, eșantioanele de control, rezultatele controalelor la fața locului etc. Trebuie prevăzute elementele de bază ale acestui sistem.

(10)

Pentru simplificare, este necesar să se acorde statelor membre posibilitatea de a decide includerea în cererea unică a tuturor cererilor de ajutor prevăzute la titlurile III și IV din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(11)

Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare în vederea unei funcționări optime a sistemului integrat în cazul în care mai multe agenții de plăți răspund de același agricultor.

(12)

Pentru a asigura eficiența controalelor, toate tipurile de utilizare a suprafețelor și toate schemele de ajutor vizate trebuie declarate simultan. Prin urmare, trebuie prevăzută depunerea unei singure cereri de ajutor care să cuprindă toate cererile de ajutor referitoare la suprafața în cauză. În plus, trebuie prevăzută depunerea unui formular de cerere unică chiar și de către agricultorii care nu solicită niciunul dintre ajutoarele care fac obiectul cererii unice, în cazul în care aceștia dispun de suprafețe agricole. Cu toate acestea, în cazul în care autoritățile dispun deja de informații, statelor membre trebuie să li se permită să renunțe la această obligație impusă agricultorilor.

(13)

Statele membre trebuie să stabilească un termen limită pentru depunerea cererii unice care, pentru a asigura procesarea și verificarea cererilor în timp util, nu trebuie să depășească data de 15 mai. Din cauza condițiilor climatice speciale din țări precum Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda și Suedia, aceste state membre trebuie să fie autorizate să stabilească o dată ulterioară care să nu depășească data de 15 iunie. În plus, trebuie prevăzute derogări, după caz, pe baza aceluiași temei juridic, pentru eventualitatea în care condițiile climatice înregistrate într-un anumit an ar impune aplicarea unor excepții.

(14)

În cererea unică, agricultorul trebuie să declare nu numai suprafața pe care o utilizează în scopuri agricole, ci și drepturile la plată, iar împreună cu cererea unică trebuie solicitată orice informație necesară pentru a stabili eligibilitatea în vederea acordării ajutorului. Este necesar să se permită statelor membre să facă derogări de la anumite obligații în cazul în care drepturile la plată care urmează a fi alocate într-un anumit an nu au fost stabilite în mod definitiv.

(15)

Pentru a simplifica procedurile de depunere a cererilor și în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, trebuie prevăzut, în acest context, faptul că statele membre furnizează agricultorului, în măsura posibilităților, informații prestabilite.

(16)

Toate informațiile specifice privind producția de cânepă, fructe cu coajă lemnoasă, cartofi pentru amidon, semințe, bumbac, fructe și legume și ajutorul specific acoperit de cererea unică trebuie solicitate odată cu cererea unică sau, după caz, în funcție de natura informațiilor, la o dată ulterioară. De asemenea, trebuie prevăzut că suprafețele pentru care nu s-a depus nicio cerere de ajutor trebuie declarate în formularul de cerere unică. În funcție de tipul utilizării, poate fi important să existe informații exacte, motiv pentru care anumite utilizări trebuie declarate separat, în timp ce altele pot fi declarate în aceeași rubrică. Cu toate acestea, în cazul în care statele membre înregistrează deja astfel de informații, trebuie să se permită o derogare de la această regulă.

(17)

Pentru a asigura o monitorizare eficientă, fiecare stat membru trebuie să stabilească suprafața minimă pe care trebuie să o aibă parcelele agricole pentru a putea face obiectul unei cereri de ajutor.

(18)

Pentru a oferi o cât mai mare flexibilitate agricultorilor în ceea ce privește planificarea utilizării suprafețelor lor, acestora trebuie să li se permită să își modifice cererea unică până la datele obișnuite de semănare, cu condiția respectării tuturor cerințelor speciale din cadrul diverselor scheme de ajutoare și numai în cazul în care autoritatea competentă nu i-a informat în prealabil cu privire la erorile pe care le conține cererea unică și nu a trimis o notificare cu privire la un control la fața locului care să constate erori în ceea ce privește partea la care se referă modificarea. După modificarea respectivă, este necesar să se ofere posibilitatea de a adapta documentele justificative sau contractele care urmează a fi prezentate.

(19)

Depunerea la timp a cererii de creștere a valorii sau de alocare a drepturilor la plată din cadrul sistemului de plată unică este esențială în vederea unei gestionări eficiente. În consecință, statele membre trebuie să stabilească un termen de depunere a cererii care nu trebuie să depășească data de 15 mai. Pentru simplificarea procedurilor, statele membre trebuie să fie autorizate să decidă că cererea respectivă poate fi depusă concomitent cu depunerea cererii unice. Din aceste motive, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda și Suedia trebuie autorizate, totuși, să stabilească o dată ulterioară care să nu depășească data de 15 iunie.

(20)

În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea diverselor scheme de ajutoare pe animale, trebuie prevăzute dispoziții comune privind detaliile care trebuie precizate în cererile de ajutor respective.

(21)

În conformitate cu articolul 117 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, primele din cadrul schemei de ajutoare pentru bovine pot fi plătite numai pentru animalele identificate și înregistrate în mod corespunzător în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentul European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (6). Prin urmare, agricultorii care depun cereri în baza schemelor de ajutoare respective trebuie să aibă acces în timp util la informațiile relevante.

(22)

Ajutorul pentru producătorii de sfeclă de zahăr și trestie de zahăr, plățile separate pentru producția de zahăr și plățile separate pentru producția de fructe și legume nu sunt, prin natura lor, legate de suprafața agricolă, motiv pentru care dispozițiile cu privire la cererea unică nu se aplică în cazul schemelor de plată respective. Prin urmare, trebuie prevăzută o procedură adecvată de depunere a cererilor.

(23)

Este necesară stabilirea unor cerințe suplimentare privind cererea de ajutor specific în conformitate cu articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, diferite de plățile pe suprafețe sau pe animale. Din cauza diversității posibile a măsurilor de ajutor specific, este deosebit de importantă depunerea de către agricultor a tuturor informațiilor necesare pentru stabilirea eligibilității. Din motive de ordin practic, trebuie să li se ofere statelor membre posibilitatea de a solicita documentele justificative la o dată ulterioară celei stabilite pentru depunerea cererii.

(24)

În cazul aplicării articolului 68 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, beneficiarii nu sunt agricultorii, ci fondurile mutuale care au acordat despăgubiri agricultorilor pentru pierderile economice. Este necesară stabilirea unor cerințe speciale pentru cererea de ajutor adresată fondurilor mutuale, astfel încât aceasta să cuprindă informațiile necesare pentru stabilirea eligibilității plății.

(25)

Trebuie stabilit cadrul general necesar pentru introducerea unor proceduri simplificate în ceea ce privește comunicarea dintre agricultori și autoritățile statului membru. În special, acest cadru trebuie să prevadă posibilitatea folosirii mijloacelor electronice. Cu toate acestea, trebuie să se garanteze în special că datele prelucrate în acest mod sunt perfect fiabile și că procedurile respective sunt puse în aplicare pentru toți agricultorii, fără discriminare. În plus, pentru a simplifica gestionarea, atât pentru agricultori, cât și pentru autoritățile naționale, acestea din urmă trebuie să aibă posibilitatea de a solicita documentele justificative necesare pentru verificarea eligibilității anumitor plăți direct de la sursa de informații și nu de la agricultor.

(26)

În cazul în care cererile de ajutor conțin greșeli evidente, acestea trebuie să poată fi modificate în orice moment.

(27)

Trebuie definite reguli pentru rezolvarea situațiilor în care data limită pentru depunerea diferitelor cereri, documente sau modificări este o sărbătoare legală, o sâmbătă sau o duminică.

(28)

Este absolut necesar să fie respectate termenele de depunere a cererilor de ajutor și de modificare a cererilor de ajutor pe suprafață și a tuturor documentelor justificative, a contractelor sau a declarațiilor pentru a permite administrațiilor naționale să programeze și apoi să efectueze controale eficiente privind exactitatea cererilor de ajutor. Prin urmare, trebuie prevăzute termenele până la care pot fi acceptate cererile tardive. În plus, trebuie aplicată o reducere pentru a-i încuraja pe agricultori să respecte termenele.

(29)

Depunerea la timp de către agricultori a cererilor pentru drepturile la plată este esențială pentru statele membre în vederea stabilirii la timp a drepturilor la plată. În consecință, depunerea cu întârziere a cererilor respective nu trebuie autorizată decât în termenul limită suplimentar pentru depunerea tardivă a oricărei cereri de ajutor. De asemenea, trebuie aplicată o rată de reducere cu caracter descurajator, cu excepția cazului în care întârzierea este cauzată de un caz de forță majoră sau de împrejurări excepționale.

(30)

Agricultorilor trebuie să li se permită să-și retragă oricând, parțial sau în totalitate, cererile de ajutor, cu condiția ca autoritatea competentă nu-i fi informat deja cu privire la erori conținute în cererea de ajutor sau să nu le fi transmis o notificare privind un control la fața locului.

(31)

Trebuie asigurată o monitorizare eficientă a respectării dispozițiilor privind schemele de ajutoare gestionate în cadrul sistemului integrat. În acest scop și pentru ca nivelul monitorizării să fie armonizat în toate statele membre, trebuie descrise detaliat criteriile și procedurile tehnice de realizare a controalelor administrative și a controalelor la fața locului, cu privire atât la criteriile de eligibilitate pentru ajutor definite pentru schemele de ajutor, cât și la obligațiile în materie de ecocondiționalitate. În vederea monitorizării, este esențial să se poată efectua controale la fața locului. În consecință, cererile sunt respinse în cazul în care agricultorul împiedică efectuarea controalelor respective.

(32)

Anunțarea controalelor la fața locului referitoare la eligibilitate sau ecocondiționalitate este permisă doar în cazul în care nu compromite controalele și, în orice caz, este necesară stabilirea unor termene adecvate. Mai mult decât atât, în cazul în care reguli sectoriale specifice referitoare la acte și standarde din cadrul ecocondiționalității prevăd controale la fața locului inopinate, trebuie respectate aceste reguli.

(33)

Este necesar să se prevadă că, după caz, statele membre trebuie să combine diferitele controale.

(34)

În vederea unei detectări eficiente a neregulilor prin intermediul controalelor administrative, trebuie stabilite dispoziții în special în ceea ce privește conținutul controalelor încrucișate. Neregulile trebuie să facă obiectul unei proceduri adecvate.

(35)

În efectuarea controalelor încrucișate, o eroare frecventă este reprezentată de supradeclararea minoră a suprafeței agricole totale din cadrul unei parcele de referință. Pentru simplificare, în cazul în care o parcelă de referință face obiectul unei cereri de ajutor a doi sau mai mulți agricultori care solicită ajutor în cadrul aceleiași scheme de ajutoare, iar suprafața totală declarată depășește suprafața agricolă cu o diferență care se încadrează în limitele de toleranță stabilite pentru măsurarea parcelelor agricole, statele membre sunt autorizate să prevadă o reducere proporțională a suprafețelor respective. Cu toate acestea, trebuie să li se permită agricultorilor respectivi să conteste astfel de decizii.

(36)

Atunci când un stat membru recurge la posibilitatea prevăzută la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, iar plățile sunt acordate pentru suprafețe sau animale, este indicat să se aplice aceeași rată de control ca în cazul altor plăți pe suprafețe sau animale. În cazul altor măsuri specifice de ajutor, beneficiarii trebuie considerați drept populație separată și supuși unei rate de control minime specifice.

(37)

Este necesar să se stabilească numărul minim de agricultori care trebuie să fie controlați la fața locului în cadrul diferitor scheme de ajutoare. În cazul în care statele membre optează pentru punerea în aplicare a diferitor scheme de ajutoare pe animale, trebuie prevăzută o abordare integrată orientată spre exploatație pentru agricultorii care depun cereri de ajutor în cadrul schemelor respective.

(38)

Constatarea unor nereguli și a unor neconformități semnificative trebuie să impună o creștere a nivelului controalelor la fața locului în anul în curs și/sau în anul următor pentru a ajunge la un nivel de siguranță acceptabil în ceea ce privește exactitatea cererilor de ajutor respective. În cazul în care se referă la ecocondiționalitate, extinderea eșantionului trebuie să vizeze actele sau normele respective.

(39)

Controalele la fața locului la care sunt supuși agricultorii care depun cereri de ajutor nu trebuie să vizeze în mod obligatoriu fiecare animal sau fiecare parcelă agricolă. În unele cazuri pot fi realizate controale prin eșantionare. Cu toate acestea, dacă este posibil, eșantionul trebuie extins astfel încât să se garanteze un nivel de siguranță fiabil și reprezentativ. În unele cazuri, este posibil să fie necesar ca eșantionul să fie extins astfel încât să se realizeze un control complet. Statele membre trebuie să stabilească criteriile de selecționare a eșantioanelor de controlat.

(40)

Eșantionul pe care se efectuează rata minimă de controale la fața locului trebuie constituit în parte pe baza unei analize a riscurilor și în parte în mod aleatoriu. Autoritatea competentă trebuie să stabilească factorii de risc, întrucât se situează într-o poziție mai bună pentru a selecta factorii de risc corespunzători. Pentru a asigura o analiză a riscurilor relevantă și eficientă, eficiența analizei riscurilor trebuie evaluată și actualizată anual, luând în considerare relevanța fiecărui factor de risc, comparând rezultatele eșantioanelor selectate pe baza riscurilor și în mod aleatoriu, precum și situația specifică din statele membre.

(41)

Pentru ca un control la fața locului să fie eficient, personalul care îl efectuează trebuie să fie informat cu privire la motivul pentru care a fost selecționat agricultorul pentru a fi supus controlului la fața locului. Statele membre trebuie să păstreze aceste informații.

(42)

În anumite cazuri este relevantă efectuarea controalelor la fața locului înaintea primirii tuturor cererilor și, prin urmare, trebuie să li se permită statelor membre să efectueze o selecție parțială a eșantionului de control înainte de finalul perioadei de depunere a cererilor.

(43)

Pentru a permite autorităților naționale, precum și oricărei autorități comunitare competente să întreprindă acțiuni ca urmare a controalelor efectuate la fața locului, descrierea controalelor trebuie consemnată într-un raport de control. Agricultorul sau reprezentantul acestuia trebuie să aibă oportunitatea să semneze acest raport. Cu toate acestea, în cazul în care controalele sunt efectuate prin teledetecție, statelor membre trebuie să li se permită să prevadă acest drept doar în cazul în care în urma controlului se constată nereguli. Indiferent de tipul de control efectuat la fața locului, agricultorul trebuie să primească o copie a raportului atunci când se constată nereguli.

(44)

Pentru a asigura o monitorizare adecvată, controalele la fața locului din cadrul schemelor de ajutoare pe suprafețe trebuie să acopere toate parcelele agricole declarate. Totuși, pentru simplificare, trebuie să se permită ca determinarea efectivă a parcelelor să se limiteze la un eșantion care reprezintă 50 % din parcele. În orice caz, eșantionul trebuie să fie fiabil și reprezentativ și trebuie să poată fi extins în caz de nereguli. Rezultatele eșantionului trebuie extrapolate la restul populației. Este oportun a se menționa faptul că, în scopul controalelor la fața locului, statele membre pot face uz de anumite instrumente tehnice.

(45)

Trebuie stabilite norme detaliate privind determinarea suprafețelor și metodele de măsurare care trebuie utilizate pentru a asigura o calitate a măsurătorilor care să fie echivalentă cu calitatea impusă de standardele tehnice elaborate la nivel comunitar.

(46)

În ceea ce privește determinarea suprafeței unor parcele agricole care conferă dreptul la plăți pe suprafață, experiența a arătat că este necesar să se definească lățimea acceptabilă a anumitor elemente ale terenurilor, în special a gardurilor vii, a șanțurilor și a zidurilor. Având în vedere necesitățile speciale de mediu, trebuie prevăzută o anumită flexibilitate a limitelor luate în considerare la stabilirea productivității regionale.

(47)

Trebuie definite condițiile de stabilire a eligibilității parcelelor agricole care conțin arbori din cadrul schemelor de ajutoare pentru suprafețe. De asemenea, este necesară stabilirea unei dispoziții cu privire la procedura administrativă care trebuie urmată în cazul suprafețelor utilizate în comun.

(48)

Trebuie stabilite condițiile de utilizare a teledetecției în cadrul controalelor la fața locului și trebuie prevăzută realizarea unor controale fizice în cazul în care fotointerpretarea nu permite obținerea unor rezultate concludente. De exemplu, din cauza condițiilor meteorologice, pot exista situații în care controalele suplimentare care urmează a fi efectuate în urma unei creșteri a ratei controlului la fața locului nu mai pot fi efectuate prin intermediul teledetecției. Într-un astfel de caz, acestea trebuie efectuate prin mijloace tradiționale.

(49)

În cadrul schemei de plată unică, agricultorii care dețin drepturi speciale pot primi ajutor cu condiția să îndeplinească o anumită cerință privind activitatea. În scopul verificării eficiente a îndeplinrii cerinței respective, statele membre trebuie să stabilească proceduri pentru controalele la fața locului la care vor fi supuși agricultorii care dețin drepturi speciale.

(50)

Ținând cont de particularitățile schemei de ajutoare pentru semințe, bumbac și zahăr prevăzute la titlul IV capitolul I secțiunile 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, trebuie stabilite dispoziții speciale privind controlul.

(51)

Articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede că soiurile de cânepă eligibile pentru plățile directe trebuie să aibă un conținut de tetrahidrocanabiol (THC) care să nu depășească 0,2 %. În vederea punerii în aplicare a acestei norme, este necesară stabilirea sistemului de utilizat de către statele membre pentru verificarea conținutului de THC.

(52)

În plus, trebuie prevăzută o perioadă de timp în decursul căreia cânepa destinată producției de fibre să nu poată fi recoltată după înflorire, pentru a permite buna desfășurare a controalelor obligatorii prevăzute pentru culturile menționate anterior.

(53)

În cazul în care un stat membru optează pentru aplicarea diferitor scheme de ajutoare pe animale și se solicită un ajutor în baza unor astfel de scheme, trebuie definite calendarul și conținutul minim al controalelor la fața locului. Pentru a putea verifica în mod eficace exactitatea declarațiilor din cererile de ajutor și a notificărilor pentru baza de date computerizată privind animalele din specia bovină, este esențial să se realizeze o parte importantă a acestor controale la fața locului în timp ce animalele sunt încă prezente în exploatație în temeiul obligației de reținere.

(54)

În cazul în care optează pentru aplicarea diferitelor scheme de ajutoare pentru animalele din specia bovină, identificarea și înregistrarea corespunzătoare a bovinelor fiind o condiție de eligibilitate pentru ajutor, în conformitate cu articolul 117 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statul membru trebuie să asigure că ajutorul comunitar este acordat numai pentru bovinele identificate și înregistrate în mod corespunzător. De asemenea, trebuie realizate controale privind animalele din specia bovină care nu au făcut încă obiectul unei cereri, dar pentru care s-ar putea solicita un ajutor în viitor, deoarece aceste de animale, din cauza unor mecanisme inerente mai multor scheme de ajutoare pentru bovine, fac de multe ori obiectul unei cereri de ajutor numai după plecarea lor din exploatație.

(55)

În cazul ovinelor și caprinelor, controalele la fața locului trebuie să cuprindă în special îndeplinirea perioadei de reținere și exactitatea înregistrărilor din registru.

(56)

În cazul în care un stat membru optează pentru punerea în aplicare a primei de sacrificare, trebuie prevăzute dispoziții speciale pentru realizarea de controale în abatoare în scopul de a verifica dacă animalele care fac obiectul unei cereri de ajutor sunt eligibile și dacă informațiile preluate în baza de date computerizată sunt corecte. Statele membre trebuie să fie autorizate să aplice două baze diferite de selecție a abatoarelor pentru controalele respective.

(57)

În ceea ce privește prima de sacrificare acordată după exportarea bovinelor, este necesar să se prevadă dispoziții speciale, precum și dispoziții comunitare de control cu privire la export în general, din cauza diferențelor privind obiectivele controalelor.

(58)

Au fost definite dispoziții speciale de control în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2003 al Comisiei din 23 iunie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (7) în ceea ce privește controalele minime care trebuie efectuate în cadrul sistemului de identificare și de înregistrare a bovinelor. În cazul în care se efectuează controale în temeiul regulamentului respectiv, rezultatele trebuie cuprinse în raportul de control pentru sistemul integrat.

(59)

Mai mult decât atât, este necesar să se stabilească dispoziții privind raportul de control în cazul controalelor la fața locului efectuate în abatoare sau în cazul în care prima este acordată după exportare. De asemenea, pentru coerență, trebuie prevăzut că, în cazul nerespectării dispozițiilor titlului I din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 sau ale Regulamentului (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (8), trebuie trimise copii ale rapoartelor de control autorităților responsabile cu punerea în aplicare a regulamentelor respective.

(60)

În cazul în care un stat membru recurge la posibilitatea de a acorda ajutor specific în conformitate cu articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dispozițiile privind controalele stabilite de prezentul regulament trebuie aplicate în cea mai mare măsură posibilă. În cazul în care dispozițiile respective nu pot fi aplicate, statele membre trebuie să ofere un nivel de control echivalent. Este necesară stabilirea unor cerințe specifice cu privire la controlul cererilor de plată ale fondurilor mutuale și la investiții.

(61)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilește obligații în materie de ecocondiționalitate pentru agricultorii care primesc ajutoare în cadrul tuturor schemelor de plăți directe prevăzute de anexa I la regulamentul menționat și prevede un sistem de reduceri și de excluderi atunci când obligațiile nu sunt respectate. Sistemul respectiv se aplică și în cazul plăților în temeiul articolelor 85p, 103q și 103r din Regulamentul nr. 1234/2007. Este necesară stabilirea modalităților de aplicare a acestui sistem.

(62)

Trebuie prevăzute detaliile privind identificarea autorităților care au sarcina, în statele membre, de a controla respectarea obligațiilor în materie de ecocondiționalitate.

(63)

În anumite cazuri, poate fi util ca statele membre să întreprindă controale administrative privind obligațiile în materie de ecocondiționalitate. Totuși, statelor membre nu trebuie să le fie impusă utilizarea unor astfel de instrumente de control.

(64)

Trebuie definită rata minimă de control în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de ecocondiționalitate. Această rată de control trebuie fixată la nivelul de 1 % dintre agricultorii care trebuie să respecte obligațiile legate de ecocondiționalitate, activează în sfera de competență a fiecărei autorități de control și urmează a fi selecționați pe baza unei analize adecvate a riscurilor.

(65)

Trebuie să se ofere statelor membre posibilitatea de a îndeplini rata minimă de control la nivelul fiecărei autorități de control competente, la nivelul agenției de plăți sau la nivelul unui act sau al unui standard ori al unui grup de acte sau standarde.

(66)

În cazul în care legislația specifică aplicabilă actului sau standardelor fixează rate minime de control, statele membre trebuie să respecte ratele respective. Totuși, statelor membre trebuie să li se permită să aplice o rată unică de control pentru controalele la fața locului efectuate în temeiul principiului ecocondiționalității. Dacă statele membre aleg această opțiune, orice caz de neconformitate constatat în cursul controalelor la fața locului în temeiul legislației sectoriale trebuie raportat și monitorizat din punctul de vedere al ecocondiționalității.

(67)

Prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 au fost introduse reguli conform cărora, în anumite cazuri, autoritatea competentă trebuie să întreprindă acțiuni subsecvente pentru a se asigura că agricultorii au luat măsuri corective. Pentru a se evita orice relaxare a sistemului de control, în special în ceea ce privește eșantionarea în scopul controalelor la fața locului în materie de ecocondiționalitate, este necesar să se clarifice faptul că asemenea cazuri care impun acțiuni subsecvente nu trebuie luate în considerare în momentul stabilirii eșantionului de control minim.

(68)

Eșantionul de control pentru verificarea ecocondiționalității trebuie constituit fie pe baza eșantioanelor de agricultori selecționați pentru a fi supuși unui control la fața locului privind criteriile de eligibilitate pentru ajutor, fie din ansamblul agricultorilor care depun cereri de ajutor pentru plăți directe. În acest ultim caz, trebuie autorizate anumite opțiuni secundare.

(69)

Este posibilă îmbunătățirea controalelor la fața locului în materie de ecocondiționalitate prin autorizarea luării în considerare, în cadrul analizei de risc, a participării agricultorilor la sistemul de consiliere agricolă prevăzut la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și a participării agricultorilor la sistemele de certificare relevante. În ceea ce privește luarea în considerare a participării agricultorilor, trebuie, totuși, să se dovedească faptul că agricultorii care participă la sistemele respective prezintă mai puține riscuri decât agricultorii care nu participă la acestea.

(70)

Controalele la fața locului în materie de ecocondiționalitate necesită, în general, vizite repetate la aceeași exploatație agricolă. Pentru a reduce povara pe care o reprezintă controalele pentru agricultori și administrație, controalele se pot limita la o singură vizită. Trebuie să se precizeze momentul în care urmează să fie efectuată această vizită. Cu toate acestea, statele membre trebuie să garanteze că un control reprezentativ și eficient privind cerințele și standardele este efectuat în cursul aceluiași an calendaristic.

(71)

În scopul simplificării controalelor la fața locului în materie de ecocondiționalitate și al unei mai bune utilizări a capacităților de control existente, trebuie să se prevadă înlocuirea controalelor la nivelul exploatației cu verificări administrative sau cu verificări la nivelul întreprinderilor, dacă eficacitatea controalelor este cel puțin echivalentă celei realizate atunci când verificările sunt efectuate prin controale la fața locului.

(72)

În plus, atunci când efectuează controalele la fața locului în materie de ecocondiționalitate, statele membre trebuie să poată utiliza indicatori obiectivi, specifici anumitor cerințe sau standarde. Cu toate acestea, indicatorii respectivi trebuie să aibă o legătură directă cu cerințele sau standardele pe care le reprezintă și trebuie să acopere toate elementele care urmează a fi verificate.

(73)

Trebuie stabilite reguli privind elaborarea unor rapoarte de control detaliate și specifice. Controlorii specializați care activează pe teren trebuie să menționeze toate constatările lor, precum și gradul de gravitate al constatărilor respective pentru ca agenția de plăți să poată stabili reducerile aferente sau, după caz, să decidă excluderea de la primirea plăților directe.

(74)

Agricultorii trebuie informați cu privire la orice neconformitate constatată în urma unui control la fața locului. Este necesar să se stabilească un termen în care agricultorul trebuie să primească astfel de informații. Totuși, depășirea acestui termen nu exonerează agricultorul respectiv de asumarea consecințelor pe care le-ar putea avea cazul de neconformitate constatat.

(75)

Reducerile și excluderile trebuie instituite având în vedere principiul proporționalității, problemele specifice legate de cazurile de forță majoră, precum și de circumstanțele excepționale și naturale. În cazul obligațiilor în materie de ecocondiționalitate, reducerile și excluderile nu pot fi aplicate decât atunci când agricultorul a dat dovadă de neglijență sau a acționat intenționat. Reducerile și excluderile trebuie să varieze în funcție de gravitatea neregulilor comise și să meargă până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutoare pe o perioadă determinată. În ceea ce privește criteriile de eligibilitate, reducerile și excluderile trebuie să țină seama de particularitățile diferitor scheme de ajutoare.

(76)

Pentru a le permite statelor membre să efectueze controalele în mod eficient, în special controalele referitoare la respectarea obligațiilor în materie de ecocondiționalitate, articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 obligă agricultorii să declare toate suprafețele de care dispune, indiferent dacă solicită sau nu ajutoare pentru suprafețele respective. Este necesar să se prevadă un mecanism pentru a asigura respectarea de către agricultori a obligației menționate anterior.

(77)

În vederea determinării suprafețelor și a calculării reducerilor, este necesar să se definească suprafețele care fac parte din aceeași grupă de culturi. O suprafață trebuie luată în considerare de mai multe ori dacă face obiectul unei cereri de ajutor în cadrul mai multor scheme de ajutoare.

(78)

Plata ajutoarelor din cadrul unei scheme de plăți unice necesită un număr egal de drepturi la plată și hectare eligibile. Prin urmare, în scopul aplicării acestei scheme, este necesar să se prevadă că respectiva calculare a plății în cazul în care există discrepanțe între drepturile de plată declarate și suprafața declarată se bazează pe cea mai mică dimensiune. Pentru a evita calculele bazate pe drepturi inexistente, trebuie să se prevadă că numărul drepturilor la plată utilizate la calculare nu depășește numărul de drepturi la plată de care dispun agricultorii.

(79)

În ceea ce privește cererile de ajutor pe suprafață, neregulile vizează de obicei părți ale suprafețelor. Așadar, supradeclarările referitoare la o parcelă pot fi compensate de subdeclarări privind alte parcele din aceeași grupă de culturi. În limitele unei anumite marje de toleranță, trebuie prevăzut că cererile de ajutor se ajustează doar în funcție de suprafața determinată efectiv și că reducerile încep să se aplice doar atunci când este depășită această marjă.

(80)

În plus, în ceea ce privește cererile de plăți pe suprafață, diferențele între suprafața totală declarată în cerere și suprafața totală determinată ca fiind eligibilă sunt deseori nesemnificative. Pentru a evita un număr mare de ajustări minore, trebuie să se prevadă faptul că cererea de ajutor nu se ajustează în funcție de suprafața determinată decât în cazul în care se depășește un anumit nivel de diferență.

(81)

Sunt necesare dispoziții speciale pentru a lua în considerare particularitățile cererilor de ajutor din cadrul schemelor de ajutoare aplicabile cartofilor pentru amidon, semințelor și bumbacului.

(82)

În cazul unei supradeclarări intenționate, se aplică reguli speciale de reducere.

(83)

Este necesară stabilirea unor norme de aplicare a bazei de calcul a primelor pentru animale.

(84)

Trebuie să li se permită agricultorilor să înlocuiască animalele din specia bovină și ovină/caprină în anumite condiții și în limitele autorizate de reglementările sectoriale relevante.

(85)

În ceea ce privește cererile de ajutor pe animale, neregulile determină ineligibilitatea animalului respectiv. Trebuie prevăzute reduceri începând cu primul animal în privința căruia se constată nereguli, dar, oricare ar fi nivelul reducerii, sancțiunea trebuie să fie mai puțin severă în cazul în care neregulile se referă la trei sau mai puțin de trei animale. În toate celelalte cazuri, gravitatea sancțiunii depinde de procentul de animale în privința cărora se constată nereguli.

(86)

În ceea ce privește animalele din specia ovină sau caprină, având în vedere particularitățile sectorului, este necesară stabilirea unei serii de dispoziții specifice.

(87)

În cazul în care un agricultor nu este în măsură, din cauza unor circumstanțe naturale, să își îndeplinească obligațiile de reținere prevăzute de reglementările sectoriale, nu se aplică reduceri sau excluderi.

(88)

Dacă un stat membru optează pentru aplicarea primei de sacrificare, având în vedere importanța abatoarelor pentru buna funcționare a anumitor scheme de ajutoare pentru bovine, trebuie prevăzute, de asemenea, dispoziții pentru cazurile în care abatoarele furnizează certificate false sau fac declarații false din neglijență gravă sau cu intenție.

(89)

În cazul în care ajutorul specific prevăzut la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se acordă ca o plată pe suprafață sau pe animale, dispozițiile privind reducerile și excluderile care urmează a fi stabilite trebuie aplicate mutatis mutandis în cea mai mare măsură posibilă. În alte cazuri, statele membre trebuie să ofere reduceri și excluderi echivalente pentru fiecare măsură din cadrul ajutorului specific.

(90)

Informațiile cu privire la rezultatele controalelor în materie de ecocondiționalitate trebuie puse la dispoziția tuturor agențiilor de plăți responsabile cu gestionarea diferitelor scheme de plăți care intră sub incidența cerințelor de ecocondiționalitate, astfel încât acestea să poată aplica reducerile corespunzătoare în cazul în care constatările justifică acest lucru.

(91)

În plus, dacă un stat membru recurge la posibilitatea de a nu aplica nicio reducere în cazuri de neconformități minore sau la posibilitatea de a nu aplica reduceri care s-ar ridica la maximum 100 EUR, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (2) sau la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este necesar să se stabilească norme pentru cazurile în care agricultorii nu își îndeplinesc obligația de a lua măsura corectivă care li se impune.

(92)

În ceea ce privește obligațiile în materie de ecocondiționalitate, pe lângă determinarea reducerilor sau a excluderilor pe baza principiului proporționalității, trebuie prevăzut ca, începând cu un anumit moment, nerespectarea repetată a aceleiași obligații de ecocondiționalitate să fie tratată, după avertizarea prealabilă a agricultorului, ca fiind neconformitate intenționată.

(93)

În general, nu trebuie aplicate reduceri sau excluderi în ceea ce privește criteriile de eligibilitate în cazul în care agricultorul a prezentat informații corecte din punctul de vedere al faptelor sau atunci când poate să demonstreze în orice alt mod că nu este vina sa.

(94)

Agricultorii care notifică în orice moment autorităților naționale competente existența unor cereri de ajutor inexacte nu trebuie să facă obiectul reducerilor sau al excluderilor, oricare ar fi motivul inexactității, cu condiția să nu fi fost informați cu privire la intenția autorității competente de a realiza un control la fața locului și ca autoritatea competentă să nu îi fi informat în prealabil cu privire la neregulile existente în cerere.

(95)

Trebuie procedat în același mod în cazul datelor inexacte care figurează în baza de date computerizată atât privind animalele din specia bovină care fac obiectul unei cereri de ajutor în cazul căreia neregulile nu constituie doar o nerespectare a unei obligații de ecocondiționalitate, ci și o încălcare a unui criteriu de eligibilitate, cât și privind animalele din specia bovină care nu fac obiectul unei cereri de ajutor, în cazul în care neregulile se referă numai la obligațiile în materie de ecocondiționalitate.

(96)

Articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 definește situațiile de forță majoră sau circumstanțele excepționale care trebuie recunoscute de statele membre. Dacă, din cauza unei situații de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile, agricultorul nu își pierde dreptul la plata ajutorului. Totuși, este necesară stabilirea unui termen limită de notificare a unui astfel de caz de către agricultor.

(97)

Gestionarea sumelor mici îngreunează sarcina autorităților competente ale statelor membre. Prin urmare, statele membre trebuie autorizate să nu plătească ajutoare al căror cuantum este mai mic decât o anumită limită minimă.

(98)

Trebuie stabilite dispoziții specifice și detaliate pentru a garanta aplicarea echitabilă a diferitelor reduceri care trebuie aplicate în ceea ce privește una sau mai multe cereri de ajutor depuse de același agricultor. Reducerile și excluderile prevăzute de prezentul regulament trebuie să se aplice fără a aduce atingere sancțiunilor suplimentare aplicabile în temeiul altor dispoziții din legislația comunitară sau națională.

(99)

Este necesar să se definească secvența de calcul a diverselor reduceri posibile pentru fiecare schemă de ajutor. Pentru a asigura respectarea diferitelor plafoane bugetare stabilite pentru schemele de ajutor direct, este necesar să se prevadă mai ales reducerea cu un coeficient a plăților în situația în care, în caz contrar, plafoanele bugetare ar fi depășite.

(100)

Articolele 7, 10 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevăd reduceri și, după caz, ajustări ale valorii plăților directe care trebuie acordate agricultorului în decursul unui an calendaristic, având în vedere modularea și, respectiv, disciplina financiară. Dispozițiile de punere în aplicare trebuie să prevadă baza de calcul a acestor reduceri și ajustări în procesul de calculare a valorii plăților care trebuie acordate agricultorilor.

(101)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a principiului bunei credințe în întreaga Comunitate, în cazul în care sumele plătite în mod necuvenit sunt recuperate, trebuie definite condițiile în care poate fi pus în aplicare acest principiu fără a aduce atingere modului în care sunt tratate cheltuielile respective în cadrul închiderii conturilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (9).

(102)

Este necesară stabilirea unor reglementări care să acopere eventualitatea în care un agricultor a primit în mod necuvenit un număr de drepturi la plată sau în care valoarea fiecărui drept la plată a fost fixată la un nivel incorect, iar această situație nu este reglementată de articolul 137 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Totuși, în anumite situații, în cazul în care alocarea necuvenită a drepturilor nu a afectat valoarea totală, ci doar numărul de drepturi ale agricultorului, statele membre trebuie să corecteze atribuirea sau, după caz, tipul drepturilor, fără a reduce valoarea acestora. Dispoziția trebuie să se aplice doar dacă agricultorul nu ar fi putut detecta în mod logic eroarea. În anumite cazuri, sumele alocate în mod necuvenit corespund unor valori foarte mici și pentru recuperarea acestor sume sunt necesare proceduri administrative complicate. În scopul simplificării și al echilibrării raportului dintre procedurile administrative și sumele care urmează a fi recuperate, se justifică stabilirea unei sume minime care poate declanșa recuperarea. În plus, este necesară stabilirea unor dispoziții pentru cazul în care astfel de drepturi la plată au fost transferate și pentru cazul în care transferurile drepturilor la plată au avut loc fără respectarea dispozițiilor articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau a articolului 43, a articolului 62 alineatul (1), a articolului 62 alineatul (2) și a articolului 68 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(103)

Este necesară stabilirea unor reglementări cu privire la consecințele transferurilor unor întregi exploatații aflate sub incidența unor anumite obligații în conformitate cu schemele de plăți directe din cadrul sistemului integrat.

(104)

În general, statele membre trebuie să ia toate măsurile suplimentare necesare pentru a asigura buna funcționare a sistemului integrat de administrare și control. Dacă este necesar, statele membre trebuie să își acorde reciproc ajutor.

(105)

Comisia trebuie informată, după caz, cu privire la toate măsurile adoptate de statele membre pentru a efectua schimbări în punerea în aplicare a sistemului integrat. Pentru a-i permite Comisiei să monitorizeze eficient sistemul integrat, statele membre trebuie să îi transmită anumite statistici anuale de control. În plus, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la toate măsurile pe care le adoptă în legătură cu menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente, precum și cu privire la orice reducere aplicată în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(106)

Articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilește reglementări privind sumele care rezultă din modulare. O parte din sume trebuie alocate în conformitate cu o cheie de repartizare pentru care trebuie stabilite norme pe baza criteriilor definite în articolul respectiv.

(107)

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2010. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 796/2004 trebuie abrogat de la aceeași dată. Cu toate acestea, regulamentul respectiv trebuie să continue să se aplice cererilor de ajutor referitoare la anii de comercializare și la perioadele de referință ale primelor care încep înainte de 1 ianuarie 2010.

(108)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole și cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE

TITLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a ecocondiționalității, a modulării și a sistemului integrat de administrare și control (denumit în continuare „sistem integrat”) prevăzute la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și de aplicare a ecocondiționalității prevăzute la articolele 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, fără a aduce atingere dispozițiilor specifice prevăzute de regulamentele referitoare la diferitele scheme individuale de ajutoare.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile din articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

De asemenea, se aplică următoarele definiții:

(1)

„parcelă agricolă” înseamnă o suprafață continuă de pământ, declarată de către un singur agricultor, pe care se cultivă o singură grupă de culturi; totuși, în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, se solicită o declarație separată privind utilizarea unei suprafețe care face parte dintr-o grupă de culturi, utilizarea specifică respectivă limitează, după caz, „parcela agricolă”; de asemenea, statele membre pot stabili criterii suplimentare pentru delimitarea unei parcele agricole;

(2)

„pășuni permanente” înseamnă pășunile definite la articolul 2 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 (10);

(3)

„sistem de identificare și înregistrare a bovinelor” înseamnă sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(4)

„crotalia” înseamnă marca aplicată pe ureche care permite identificarea individuală a animalelor menționată la articolul 3 litera (a) și la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(5)

„bază de date computerizată privind bovinele” înseamnă baza de date computerizată menționată la articolul 3 litera (b) și la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(6)

„pașaport pentru animale” înseamnă pașaportul pentru animale menționat la articolul 3 litera (c) și la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(7)

„registru” înseamnă registrul ținut de deținătorii de animale în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 21/2004 și, respectiv, cu articolul 3 litera (d) și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(8)

„elemente ale sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor” înseamnă elementele menționate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(9)

„cod de identificare” înseamnă codul de identificare menționat la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(10)

„neregulă” înseamnă orice nerespectare a reglementărilor relevante privind acordarea ajutorului în cauză;

(11)

„cerere unică” înseamnă orice cerere de plăți directe în cadrul schemei de plată unică și al altor scheme de ajutoare pe suprafață;

(12)

„scheme de ajutoare pe suprafață” înseamnă schema de plată unică, plățile pe suprafață în cadrul ajutorului specific și toate celelalte scheme de ajutoare prevăzute la titlurile IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu excepția celor prevăzute la secțiunile 7, 10 și 11 din titlul menționat, cu excepția plăților separate pentru zahăr stabilite la articolul 126 din regulamentul respectiv și a plăților separate pentru fructe și legume stabilite la articolul 127 din regulamentul respectiv;

(13)

„cereri de ajutor pe animale” înseamnă cererile pentru plata unor ajutoare în cadrul schemelor de prime pentru ovine și caprine și al schemelor de plăți pentru carnea de vită și mânzat prevăzute la titlul IV, secțiunile 10 și, respectiv, 11 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și plățile pe cap de animal în funcție de numărul de capete sau pe echivalent animal din cadrul ajutorului specific;

(14)

„ajutor specific” înseamnă ajutorul menționat la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(15)

„utilizare” înseamnă utilizarea suprafeței în ceea ce privește tipul de cultură, acoperire vegetală sau absența culturii;

(16)

„schema de ajutoare pentru bovine” înseamnă schemele menționate la articolul 108 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(17)

„schema de ajutoare pentru ovine și caprine” înseamnă schemele de ajutor menționate la articolul 99 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(18)

„bovine care fac obiectul cererilor de ajutor” înseamnă bovinele care fac obiectul unei cereri de ajutor pe animale în cadrul schemelor de ajutoare pentru bovine sau în cadrul schemelor de ajutor specific;

(19)

„bovine care nu fac obiectul cererilor de ajutor” înseamnă bovinele care nu fac încă obiectul unei cereri de ajutor pe animale, dar sunt eligibile pentru un ajutor în cadrul schemelor de ajutoare pentru bovine;

(20)

„animal potențial eligibil” înseamnă un animal care ar putea îndeplini a priori criteriile de eligibilitate în vederea primirii ajutorului în cursul anului de solicitări în cauză;

(21)

„perioadă de reținere” înseamnă perioada în care un animal care face obiectul unei cereri de ajutor trebuie reținut în exploatație, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1121/2009 (11):

(a)

articolele 53 și 57, în legătură cu primele speciale pentru masculii din specia bovină;

(b)

articolul 61, în legătură cu prima pentru vacile care alăptează;

(c)

articolul 80, în legătură cu prima pentru sacrificare;

(d)

articolul 35 alineatul (3), în legătură cu ajutorul acordat pentru ovine și caprine;

(22)

„deținător de animale” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care răspunde de animale permanent sau temporar, inclusiv pe durata transportului sau la piață;

(23)

„suprafață determinată” înseamnă suprafața pentru care sunt îndeplinite toate condițiile de acordare a unui ajutor; în ceea ce privește schema de plată unică, suprafața declarată poate fi considerată ca fiind determinată doar dacă este însoțită de un număr corespunzător de drepturi la plată;

(24)

„animal determinat” înseamnă orice animal pentru care sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea unui ajutor;

(25)

„perioadă de referință a primelor” înseamnă perioada la care se referă cererile de ajutor, oricare ar fi data depunerii lor;

(26)

„sistem de informații geografice” (denumit în continuare „GIS”) înseamnă tehnicile sistemului computerizat de informații geografice menționat la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(27)

„parcelă de referință” înseamnă suprafața geografică determinată, identificată în mod special și înregistrată în sistemul computerizat de informații geografice al sistemului de identificare al statelor membre menționat la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(28)

„material geografic” înseamnă hărțile sau alte documente utilizate pentru a comunica elementele GIS între cei care solicită ajutorul și statele membre;

(29)

„sistem geodezic național” înseamnă sistemul prevăzut de Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12), care permite măsurarea standardizată și identificarea specifică a parcelelor agricole pe întreg teritoriul statului membru în cauză;

(30)

„agenție de plăți” înseamnă autoritățile și organismele menționate la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005;

(31)

„ecocondiționalitate” înseamnă cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu în conformitate cu articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(32)

„domenii supuse ecocondiționalității” înseamnă diferite domenii vizate de cerințele legale în materie de gestionare în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și bunele condiții agricole și de mediu în conformitate cu articolul 6 din regulamentul respectiv;

(33)

„act” înseamnă orice directivă sau orice regulament menționat în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(34)

„standarde” înseamnă standardele definite de statele membre în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și anexa III la acesta, precum și obligațiile referitoare la pășunile permanente stabilite în articolul 4 din prezentul regulament;

(35)

„cerință” înseamnă, în contextul ecocondiționalității, orice cerință legală în materie de gestionare individuală care rezultă din oricare dintre articolele menționate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 dintr-un anumit act, care diferă efectiv de orice altă cerință a actului respectiv;

(36)

„neconformitate” înseamnă orice nerespectare a cerințelor și standardelor;

(37)

„organisme specializate de control” înseamnă autoritățile naționale competente în materie de control menționate la articolul 48 din prezentul regulament responsabile, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu garantarea respectării cerințelor legale în materie de gestionare, precum și respectarea bunelor condiții agricole și de mediu;

(38)

„de la plată” înseamnă, în scopul îndeplinirii obligațiilor în materie de ecocondiționalitate prevăzute la articolele 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, începând cu 1 ianuarie în anul care urmează anului calendaristic în care a fost acordată prima plată.

TITLUL II

MENȚINEREA PĂŞUNILOR PERMANENTE

Articolul 3

Menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente la nivelul statului membru

1.   Fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre, în conformitate cu primul paragraf din alineatul menționat, păstrează raportul dintre suprafața terenurilor destinate pășunilor permanente și suprafața agricolă totală. Această obligație se aplică la scară națională sau regională.

Cu toate acestea, în cazul în care se menține, în termeni absoluți, suprafața destinată pășunilor permanente stabilită în conformitate cu alineatul (4) litera (a), alineatul (5) litera (a), alineatul (6) litera (a) și alineatul (7) litera (a) din prezentul articol, obligația stabilită la articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie considerată ca fiind respectată.

2.   În temeiul articolului 6 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre se asigură că raportul menționat la alineatul (1) al prezentului articol nu scade în detrimentul terenurilor destinate pășunilor permanente cu mai mult de 10 % în comparație cu raportul relevant pentru anul de referință corespunzător menționat la articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul respectiv (denumit în continuare raport de referință).

3.   Raportul menționat la alineatul (1) se stabilește anual în funcție de suprafețele declarate de către agricultori pentru anul respectiv.

4.   În cazul statelor membre altele decât noile state membre, raportul de referință se stabilește după cum urmează:

(a)

Terenurile destinate pășunilor permanente sunt terenurile pe care agricultorii le-au declarat ca fiind destinate acestei utilizări în 2003, plus terenurile declarate ca pășuni permanente în 2005 în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 și care nu au fost declarate în 2003 pentru nicio altă utilizare decât pășune, cu excepția cazului în care agricultorul poate demonstra că aceste terenuri nu erau destinate pășunilor permanente în 2003.

Se scad terenurile declarate ca fiind pășuni permanente în 2005 și care în 2003 erau eligibile pentru schema de ajutoare pentru culturile arabile în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 (13) al Consiliului.

Se scad terenurile care erau pășuni permanente în 2003 și care au fost împădurite în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

Suprafața agricolă totală este suprafața agricolă totală declarată de agricultori în 2005.

5.   În cazul noilor state membre care nu au depus cereri de ajutor pentru anul 2004 în cadrul schemei de plăți unice pe suprafață menționate la articolul 143b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, raportul de referință se stabilește după cum urmează:

(a)

Terenurile destinate pășunilor permanente sunt terenurile pe care agricultorii le-au declarat ca fiind destinate acestei utilizări în 2004, plus terenurile declarate ca pășuni permanente în 2005 în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 și care nu au fost declarate în 2004 pentru nicio altă utilizare decât pășune, cu excepția cazului în care agricultorul poate demonstra că aceste terenuri nu erau pășuni permanente în 2004.

Se scad terenurile declarate ca fiind pășuni permanente în 2005 și care în 2004 erau eligibile pentru schema de ajutoare pentru culturile arabile în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999.

Se scad terenurile care erau pășuni permanente în 2004 și care au fost împădurite în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(b)

Suprafața agricolă totală este suprafața agricolă totală declarată de agricultori în 2005.

6.   În cazul noilor state membre care au depus cereri pentru anul 2004 în cadrul schemei de plăți unice pe suprafață menționate la articolul 143b din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, raportul de referință se stabilește după cum urmează:

(a)

Terenurile destinate pășunilor permanente sunt terenurile pe care agricultorii le-au declarat ca fiind destinate acestei utilizări în 2005 în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004.

Se scad terenurile care erau pășuni permanente în 2005 și care au fost împădurite în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

Suprafața agricolă totală este suprafața agricolă totală declarată de agricultori în 2005.

7.   În cazul Bulgariei și al României, raportul de referință se stabilește după cum urmează:

(a)

Terenurile destinate pășunilor permanente sunt terenurile declarate de agricultori în 2007 ca fiind alocate utilizării menționate anterior, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004.

Se scad terenurile care erau pășuni permanente în 2005 și care au fost împădurite în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

Suprafața agricolă totală este suprafața agricolă totală declarată de agricultori în 2007.

8.   În cazul în care elemente obiective indică faptul că evoluția raportului nu reflectă dezvoltarea efectivă a terenurilor destinate pășunilor permanente, statele membre adaptează raportul de referință. Într-o astfel de situație, Comisia este informată fără întârziere cu privire la adaptarea făcută și la justificarea adaptării respective.

Articolul 4

Menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente la nivel de agricultor

1.   În cazul în care se constată reducerea raportului menționat la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament, statul membru în cauză impune, la nivel național sau regional, agricultorilor care solicită un ajutor în cadrul oricărei scheme de ajutoare menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 obligația de a nu realoca altor utilizări terenurile destinate pășunilor permanente fără autorizație prealabilă.

Dacă autorizația prevăzută la primul paragraf este supusă condiției ca o suprafață de teren să fie considerată pășune permanentă, terenul în cauză se consideră, de la data realocării, ca fiind pășune permanentă prin derogare de la definiția enunțată la articolul 2 punctul (2). Suprafețele respective sunt destinate producției de iarbă și alte plante furajere erbacee pe parcursul a cinci ani consecutivi de la data realocării.

2.   În cazul în care se stabilește că obligația menționată la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament nu poate fi respectată, pe lângă măsurile care trebuie luate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și la nivel național și regional, statul membru în cauză impune agricultorilor care solicită ajutor în cadrul oricărei scheme de ajutoare menționate în anexa I din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și care dispun de terenuri care au fost destinate pășunilor permanente și care au fost apoi alocate altor utilizări, obligația de a restabili pășunile permanente.

Această obligație se aplică în cazul terenurilor destinate altor utilizări de la începutul perioadei de 24 de luni de dinaintea datei limită până la care trebuiau depuse cererile unice în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din prezentul regulament.

În acest caz, agricultorii alocă din nou pășunilor permanente un procent din terenurile în cauză sau le alocă o suprafață echivalentă. Acest procent se calculează pe baza suprafeței terenurilor astfel alocate de către agricultor altor utilizări și a suprafeței necesare pentru a restabili echilibrul.

Cu toate acestea, în cazul în care terenurile în cauză au făcut obiectul unui transfer după ce au fost alocate altor utilizări, aceste obligații se aplică numai dacă transferul a avut loc după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 796/2004.

Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), terenurile realocate sau alocate în vederea utilizării ca pășuni permanente se consideră „pășuni permanente” din prima zi în care sunt realocate sau alocate în acest sens. Suprafețele respective sunt destinate producției de iarbă și alte plante furajere erbacee pe parcursul a cinci ani consecutivi de la data realocării.

3.   Obligațiile stabilite la alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care agricultorii au alocat terenuri pentru pășuni permanente în cadrul programelor în conformitate cu Regulamentele (CEE) nr. 2078/92 (14), (CE) nr. 1257/1999 (15) și (CE) nr. 1698/2005 (16) ale Consiliului.

PARTEA II

SISTEMUL INTEGRAT DE ADMINISTRARE ŞI CONTROL

TITLUL I

CERINŢELE SISTEMELOR ŞI ECOCONDIŢIONALITATEA

CAPITOLUL I

Sistemul de identificare și înregistrare

Articolul 5

Identificarea agricultorilor

Fără a aduce atingere articolului 19 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sistemul unic de înregistrare a identității fiecărui agricultor prevăzut la articolul 15 alineatul (1) litera (f) din regulamentul respectiv garantează o identificare unică pentru toate cererile de ajutor depuse de același agricultor.

Articolul 6

Identificarea parcelelor agricole

1.   Sistemul de identificare a parcelelor agricole menționat la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 funcționează la nivelul parcelelor de referință, precum parcela cadastrală sau zona de cultură, ceea ce garantează o identificare unică a fiecărei parcele de referință.

Pentru fiecare parcelă de referință, trebuie stabilită o suprafață maximă eligibilă în scopul schemei de plată unică sau al schemei de plată unică pe suprafață. Funcționarea GIS se bazează pe un sistem de coordonate de referință național. În cazul utilizării unor sisteme de coordonate diferite, acestea trebuie să fie compatibile în cadrul fiecărui stat membru.

În plus, statele membre asigură fiabilitatea identificării parcelelor agricole și impun în special ca cererile unice să conțină elementele sau să fie însoțite de documentele prevăzute de autoritățile competente pentru a localiza și măsura fiecare parcelă agricolă.

2.   Statele membre se asigură că un procent minim de 90 % din suprafața a cel puțin 75 % din parcelele de referință care fac obiectul unei cereri de ajutor este eligibil în cadrul schemei de plată unică, respectiv în cadrul schemei de plată unică pe suprafață. Această evaluare se efectuează anual cu ajutorul metodelor statistice corespunzătoare.

Articolul 7

Identificarea și înregistrarea drepturilor la plată

1.   Sistemul de identificare și înregistrare a drepturilor la plată prevăzut la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 este un registru electronic național care, în special în ceea ce privește controalele încrucișate prevăzute la articolul 28 din prezentul regulament, asigură o urmărire eficientă a drepturilor la plată, ținând seama în special de următoarele elemente:

(a)

titularul;

(b)

valoarea;

(c)

data stabilirii;

(d)

data ultimei utilizări;

(e)

originea, în special în ceea ce privește atribuirea, drept inițial sau rezervă națională, achiziționarea, închirierea, moștenirea;

(f)

tipul de drept, mai ales drepturile speciale prevăzute de articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și drepturile atribuite în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(g)

după caz, restricțiile regionale.

2.   Statele membre în care există mai multe agenții de plăți pot decide utilizarea registrului electronic la nivelul agenției de plăți. În acest caz, statul membru respectiv se asigură că diferitele registre sunt compatibile între ele.

CAPITOLUL II

Ecocondiționalitatea

Articolul 8

Sistemul de control al ecocondiționalității

1.   Statele membre instituie un sistem care garantează un control eficient al respectării ecocondiționalității. În conformitate cu titlul III capitolul III din prezenta parte, acest sistem prevede în mod special:

(a)

transmiterea către organismele de control specializate a informațiilor necesare privind agricultorii care solicită plăți directe din partea agenției de plăți și/sau, după caz, prin intermediul autorității de coordonare menționate la articolul 20 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care autoritatea de control competentă nu este agenția de plăți;

(b)

metodele care trebuie aplicate pentru selecționarea eșantioanelor de control;

(c)

indicații privind tipul și anvergura controalelor care trebuie realizate;

(d)

rapoarte de control care să menționeze, în special, orice neconformitate constatată, precum și o evaluare privind gravitatea, amploarea, persistența și repetarea acesteia;

(e)

în cazul în care autoritatea de control competentă nu este agenția de plăți, transferul rapoartelor de control de la organismele de control specializate, fie la agenția de plăți, fie la autoritatea de coordonare menționată la articolul 20 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fie la amândouă;

(f)

aplicarea sistemului de reduceri și excluderi de către agenția de plăți.

2.   Statele membre pot să prevadă o procedură conform căreia agricultorul comunică agenției de plăți elementele necesare pentru identificarea cerințelor și a normelor care îi sunt aplicabile.

Articolul 9

Plata ajutorului în legătură cu controalele privind ecocondiționalitatea

În ceea ce privește controalele în materie de ecocondiționalitate prevăzute la titlul III capitolul III din prezenta parte, în cazul în care controalele nu pot fi finalizate înainte de efectuarea plății, orice plată necuvenită trebuie recuperată în conformitate cu articolul 80.

TITLUL II

CERERILE DE AJUTOR

CAPITOLUL I

Cererea unică

Articolul 10

Dispoziții generale privind cererea unică

1.   Statele membre pot decide includerea în cererea unică a tuturor cererilor de ajutor depuse în conformitate cu dispozițiile titlurilor III și IV din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. În acest caz, capitolele II-V din prezentul titlu se aplică mutatis mutandis cu privire la cerințele speciale stabilite în ceea ce privește cererea de ajutor în cadrul schemelor respective.

2.   În cazul în care mai multe agenții de plăți sunt însărcinate cu gestionarea schemelor de ajutoare care fac obiectul unei cereri unice depuse de un singur agricultor, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile solicitate în cererea unică sunt comunicate tuturor agențiilor de plăți în cauză.

Articolul 11

Data depunerii cererii unice

1.   Un agricultor care depune o cerere de ajutor în cadrul uneia dintre schemele de ajutoare pe suprafață poate depune o singură cerere pe an.

Un agricultor care nu depune nicio cerere de ajutor în cadrul uneia dintre schemele de ajutoare pe suprafață, dar depune o cerere în cadrul uneia dintre schemele menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau solicită ajutor în conformitate cu articolele 85p, 103q și 103r din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 depune, în cazul în care dispune de suprafețe agricole, un formular de cerere unică în care enumeră aceste suprafețe în conformitate cu articolul 13 din prezentul regulament.

Un agricultor care trebuie să respecte doar obligațiile în materie de ecocondiționalitate în conformitate cu articolele 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 depune un formular de cerere unică în fiecare an calendaristic în care se aplică obligațiile respective.

Cu toate acestea, statele membre pot să îi scutească pe agricultori de obligațiile prevăzute la al doilea și al treilea paragraf în cazul în care informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților competente în cadrul altor sisteme de administrare și control a căror compatibilitate cu sistemul integrat este asigurată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

2.   Cererea unică se depune până la o data care urmează a fi stabilită de statele membre, dar care nu poate fi posterioară datei de 15 mai. Cu toate acestea, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda și Suedia pot să fixeze o dată ulterioară, dar care nu poate depăși data de 15 iunie.

La stabilirea datelor, statele membre țin seama de termenul necesar pentru ca toate informațiile corespunzătoare să fie disponibile, cu scopul de a asigura o bună gestiune administrativă și financiară, și se asigură că sunt programate controale eficiente.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, poate fi permisă amânarea datelor menționate la primul paragraf al prezentului alineat în anumite zone în care condițiile climatice extraordinare nu permit respectarea datelor limită normale.

Articolul 12

Conținutul cererii unice

1.   Cererea unică conține toate informațiile necesare pentru a decide eligibilitatea în vederea acordării ajutorului, în special:

(a)

identitatea agricultorului;

(b)

schema sau schemele de ajutoare în cauză;

(c)

identificarea drepturilor la plată, în conformitate cu sistemul de identificare și înregistrare prevăzut la articolul 7 în scopul punerii în aplicare a schemei de plată unică;

(d)

elementele care permit identificarea tuturor parcelelor agricole ale exploatației, suprafața acestora exprimată în hectare cu două zecimale, localizarea și, după caz, utilizarea acestora, precum și o mențiune care să indice dacă parcelele agricole sunt irigate sau nu;

(e)

o declarație a agricultorului care să ateste că a luat la cunoștință condițiile impuse de schemele de ajutoare în cauză.

2.   În scopul identificării drepturilor la plată menționate la alineatul (1) litera (c), formularele pretipărite distribuite agricultorilor în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 menționează identificarea drepturilor la plată în conformitate cu sistemul de identificare și înregistrare prevăzut la articolul 7 din prezentul regulament.

3.   În vederea identificării tuturor parcelelor agricole ale exploatației menționate la alineatul (1) litera (d), în formularele pretipărite distribuite agricultorilor în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se menționează suprafața maximă eligibilă per parcelă de referință, în scopul punerii în aplicare a schemei de plată unicăsau a schemei de plată unică pe suprafață. În plus, materialul grafic furnizat agricultorului conform acestei dispoziții indică limitele parcelelor de referință, precum și identificarea lor unică, iar agricultorul precizează localizarea fiecărei parcele.

4.   Când depune formularul de cerere, agricultorul corectează formularul pretipărit menționat la alineatele (2) și (3) dacă au intervenit modificări, în special în ceea ce privește transferurile de drepturi la plată în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sau dacă există informații eronate în formularele pretipărite.

Dacă rectificarea se referă la suprafața parcelei de referință, agricultorul declară suprafața actualizată a fiecărei parcele agricole în cauză și, după caz, indică noile limite ale parcelei de referință.

5.   În primul an de aplicare a schemei de plată unică, statele membre pot acorda derogări de la dispozițiile prezentului articol și ale articolului 13 privind drepturile la plată, cu condiția ca drepturile la plată să nu fi fost încă stabilite definitiv la data limită fixată pentru depunerea cererii unice.

Derogările prevăzute la primul pragraf se aplică și în ceea ce privește primul an în care sunt introduse noi sectoare în schema de plată unică și când drepturile la plată nu au fost încă stabilite definitiv pentru agricultorii vizați de introducerea în cauză.

Articolul 13

Cerințe specifice privind cererea unică și declarațiile privind utilizările speciale de terenuri

1.   În cazul în care un agricultor intenționează să cultive cânepă în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cererea unică trebuie să conțină:

(a)

toate informațiile solicitate pentru identificarea parcelelor semănate cu cânepă, precizând soiurile de semințe utilizate;

(b)

o precizare privind cantitățile de semințe utilizate (în kg per ha);

(c)

etichetele oficiale aplicate pe ambalajele semințelor utilizate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (17), în special articolul 12 sau orice alt document recunoscut drept echivalent de către statul membru.

Prin derogare de la primul paragraf litera (c), în cazul în care semănarea are loc după data limită stabilită pentru depunerea cererii unice, etichetele sunt furnizate cel târziu până la 30 iunie. În cazul în care etichetele trebuie furnizate, de asemenea, altor autorități naționale, statele membre pot să prevadă restituirea respectivelor etichete agricultorilor de îndată ce au fost prezentate în conformitate cu dispozițiile literei respective. Etichetele înapoiate sunt marcate drept utilizate pentru o cerere.

2.   În cazul unei cereri de plată pe suprafață pentru fructele cu coajă lemnoasă, prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cererea unică se precizează numărul de arbori pe specii.

3.   În cazul unei cereri de ajutor pentru cartofii pentru amidon, prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cererea unică include o copie a contractului de cultivare; cu toate acestea, statele membre pot prevedea depunerea copiei respective la o dată ulterioară care să nu depășească data de 30 iunie.

4.   În cazul unei cereri de ajutor pentru semințe, prevăzută la titlul IV capitolul 1 secțiunea 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cererea unică include:

(a)

o copie a contractului de cultivare sau a declarației de cultivare; cu toate acestea, statele membre pot să prevadă depunerea copiei la o dată ulterioară care să nu depășească data de 15 septembrie;

(b)

precizarea soiului semințelor utilizate pentru fiecare parcelă;

(c)

precizarea cantității de semințe certificate produse, exprimate în chintale cu o zecimală; cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o dată ulterioară pentru prezentarea acestor informații, dar care să nu depășească data de 15 iunie a anului următor anului recoltei;

(d)

o copie a documentelor justificative care atestă că respectivele cantități de semințe au făcut obiectul unei certificări oficiale; cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o dată ulterioară pentru prezentarea acestor informații, dar care să nu depășească data de 15 iunie a anului următor anului recoltei.

5.   În cazul unei cereri pentru plăți specifice culturii de bumbac, prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunea 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cererea unică conține:

(a)

denumirea soiului semințelor de bumbac utilizate;

(b)

după caz, denumirea și adresa organizației interprofesionale autorizate al cărei membru este agricultorul.

6.   În cazul unei cereri pentru plăți tranzitorii pentru fructe și legume, prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunea 8 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau pentru plăți tranzitorii pentru fructele de tip bacă, prevăzute în secțiunea 9 din capitolul respectiv, cererea unică trebuie să conțină o copie a contractului de prelucrare sau a angajamentului de furnizare în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1121/2009.

Statele membre pot prevedea ca informațiile din primul paragraf să fie transmise separat, la o dată ulterioară care să nu depășească data de 1 decembrie a anului în care este depusă cererea.

7.   În cazul unei cereri pentru orice măsură legată de suprafață în cadrul schemei de ajutor specific, cererea unică trebuie să conțină orice document solicitat de către statul membru.

8.   Utilizările speciale menționate la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 38 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și cele care figurează pe lista din Anexa VI la regulamentul respectiv sau suprafețele declarate pentru ajutorul specific prevăzut la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care suprafețele respective nu trebuie declarate în conformitate cu prezentul articol, sunt declarate în formularul de cerere unică într-o rubrică separată.

Utilizările terenurilor în alte scopuri decât cele prevăzute în cadrul schemelor de ajutor menționate la titlurile III, IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, precum și în scopuri care nu sunt enumerate în anexa VI la regulamentul menționat anterior sunt declarate în rubrica sau rubricile prevăzute pentru „alte utilizări”.

Statele membre pot prevedea că primul și al doilea paragraf nu se aplică în cazul în care informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților competente în cadrul altor sisteme de administrare și control a căror compatibilitate cu sistemul integrat este asigurată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

9.   Fiecare stat membru determină suprafața minimă pe care trebuie să o aibă o parcelă agricolă pentru a face obiectul unei cereri. Cu toate acestea, dimensiunea minimă nu poate depăși 0,3 hectare.

Articolul 14

Modificările aduse cererii unice

1.   După expirarea termenului de depunere a cererii unice pot fi adăugate parcele agricole individuale sau drepturi la plată individuale, cu condiția să fie respectate cerințele prevăzute de schemele de ajutoare respective.

În aceleași condiții, pot fi aduse modificări referitoare la utilizare sau la schema de ajutoare privind parcelele agricole sau drepturile la plată deja declarate în cererea unică.

În cazul în care modificările menționate în primul și al doilea paragraf au incidență asupra documentelor justificative sau asupra contractelor care trebuie prezentate, se autorizează, de asemenea, modificarea documentelor sau contractelor respective.

2.   Fără a aduce atingere datelor stabilite de către Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda sau Suedia pentru depunerea cererii unice în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) primul paragraf, modificările aduse în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol sunt notificate în scris autorității competente până cel târziu la 31 mai din anul calendaristic respectiv, cu excepția cazurilor Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Finlandei și Suediei, în care notificările trebuie transmise până cel târziu la data de 15 iunie a anului calendaristic respectiv.

3.   În cazul în care autoritatea competentă a informat deja agricultorul cu privire la neregulile pe care le conține cererea de ajutor sau l-a avertizat cu privire la intenția sa de a întreprinde un control la fața locului, iar în cadrul controlului se constată nereguli, modificările menționate la alineatul (1) nu sunt autorizate pentru parcelele agricole la care se referă neregulile.

CAPITOLUL II

Cererile de drepturi la plată

Articolul 15

Alocarea sau creșterea drepturilor la plată

1.   Cererile de alocare, sau, după caz, de creștere a drepturilor la plată în cadrul schemei de plată unică sunt depuse până la o dată stabilită de către statele membre care nu trebuie să depășească data de 15 mai din primul an de aplicare a schemei de plată unică, de integrare a ajutorului cuplat, de aplicare a articolelor 46-48 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau în anii de aplicare a articolelor 41, 57 și 68 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda și Suedia pot stabili o dată ulterioară care nu poate depăși data de 15 iunie.

2.   Statele membre pot decide depunerea cererii de alocare a drepturilor la plată concomitent cu depunerea cererii de plată în cadrul aceleiași scheme de plată unică.

CAPITOLUL III

Cererile de ajutor pe animale

Articolul 16

Condițiile aplicabile cererilor de ajutor pe animale

1.   Cererea de ajutor pe animale conține toate informațiile necesare pentru a stabili dacă ajutorul este eligibil, în special:

(a)

identitatea agricultorului;

(b)

o trimitere la o cerere unică, în cazul în care aceasta a fost depusă deja;

(c)

numărul de animale din fiecare specie care fac obiectul unei cereri de ajutor și, în cazul bovinelor, codul de identificare al acestora;

(d)

după caz, angajamentul agricultorului de a ține animalele menționate la litera (c) în exploatația sa pe parcursul perioadei de reținere și indicarea locului (locurilor) unde vor fi ținute animalele, precum și, după caz, perioada (perioadele) în cauză;

(e)

după caz, limita individuală sau plafonul individual aplicabil animalelor respective;

(f)

după caz, cantitatea de referință individuală de lapte de care dispunea agricultorul la data de 31 martie sau, în cazul în care statul membru decide să recurgă la derogarea prevăzută la articolul 85 din Regulamentul (CE) nr. 1121/2009, la data de 1 aprilie a anului calendaristic respectiv; în cazul în care nu este cunoscută la data depunerii cererii, această cantitate este comunicată autorității competente în cel mai scurt timp posibil;

(g)

o declarație a agricultorului care arată că acesta a luat la cunoștință condițiile de acordare a ajutorului respectiv.

Agricultorul are obligația să informeze autoritatea competentă, în scris și în prealabil, cu privire la schimbarea locului în care sunt ținute animalele pe parcursul perioadei de reținere, cu excepția cazului în care statul membru în cauză decide să nu solicite aceste informații, iar baza de date computerizată privind bovinele oferă nivelul de garanție și de punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutoare respective, informațiile existente în aceasta fiind suficiente pentru a identifica locurile de reținere a animalelor;

2.   Statele membre garantează tuturor deținătorilor de animale dreptul de a obține de la autoritatea competentă, fără restricții, la intervale regulate și în termene rezonabile, informații despre datele care se referă la aceștia și la animalele lor și care sunt înregistrate în baza de date computerizată privind bovinele. La depunerea cererii, agricultorul declară că datele respective sunt exacte și complete sau, după caz, corectează datele greșite sau adaugă datele care lipsesc.

3.   Statele membre pot decide că nu este necesar să se reia în cererea de ajutor anumite informații menționate la alineatul (1), în cazul în care acestea au fost deja comunicate autorității competente.

În special, statele membre pot introduce proceduri care să permită utilizarea informațiilor existente în baza de date computerizată privind bovinele în scopurile cererii de ajutor, cu condiția ca această bază de date computerizată să ofere nivelul de garanție și de punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutor în cauză. Aceste proceduri pot consta dintr-un sistem care să îi permită agricultorului să solicite un ajutor pentru toate animalele care, la o dată care urmează a fi stabilită de statul membru, sunt eligibile pentru ajutor pe baza datelor existente în baza de date computerizată privind bovinele. În acest caz, statul membru ia măsurile necesare pentru a garanta că:

(a)

în conformitate cu dispozițiile aplicabile schemei de ajutor în cauză, datele inițiale și finale ale perioadelor de reținere relevante sunt definite clar și aduse la cunoștința agricultorului;

(b)

agricultorul este informat cu privire la faptul că orice animal care poate fi eligibil pentru ajutor, dar care este identificat sau înregistrat incorect în sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor va fi considerat animal care prezintă nereguli în conformitate cu articolul 65 din prezentul regulament.

4.   Statele membre pot stabili faptul că anumite informații menționate la alineatul (1) pot sau trebuie să fie transmise prin intermediul unuia sau al mai multor organisme desemnate de acestea. Cu toate acestea, agricultorul rămâne responsabil pentru datele transmise.

CAPITOLUL IV

Ajutor pentru producătorii de sfeclă și trestie de zahăr, plata separată pentru zahăr și plata separată pentru fructe și legume

Articolul 17

Condiții aplicabile cererilor de ajutor pentru producătorii de sfeclă și trestie de zahăr, plata separată pentru zahăr și plata separată pentru fructe și legume

1.   Agricultorii care depun cereri de ajutor pentru producătorii de sfeclă și trestie de zahăr în temeiul titlului IV capitolul 1 secțiunea 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru plata separată pentru zahăr prevăzută la articolul 126 din regulamentul respectiv și pentru plata separată pentru fructe și legume prevăzută la articolul 127 din regulamentul respectiv depun o cerere de ajutor care conține toate informațiile necesare pentru a stabili eligibilitatea pentru ajutor, în special:

(a)

identitatea agricultorului;

(b)

o declarație a agricultorului care arată că acesta a luat la cunoștință condițiile de acordare a ajutorului respectiv.

Cererea de ajutor pentru producătorii de sfeclă și trestie de zahăr trebuie să conțină și o copie a contractului de livrare menționat la articolul 94 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

2.   Cererile de ajutor menționate la alineatul (1) trebuie depuse la o dată care urmează a fi stabilită de către statele membre, dar cel târziu la 15 mai, și, în cazul Estoniei, Letoniei și Lituaniei cel târziu la 15 iunie.

Statele membre pot să prevadă depunerea separată a copiei contractului de livrare menționat la alineatul (1), paragraful al doilea, la o dată ulterioară, însă nu mai târziu de data de 1 decembrie a anului de depunere a cererii.

CAPITOLUL V

Cereri de ajutor specific, altele decât plățile pe suprafață sau pe animale

Articolul 18

Condiții aplicabile cererilor de ajutor pentru ajutor specific, altele decât plățile pe suprafață sau pe animale

1.   Agricultorii care depun cereri de ajutor specific care nu sunt incluse în cererile din capitolul I, II sau III din prezentul titlu, trebuie să depună o cerere de ajutor care conține toate informațiile necesare pentru a se stabili eligibilitatea pentru ajutor și în special:

(a)

identitatea agricultorului;

(b)

o declarație a agricultorului care arată că acesta a luat la cunoștință condițiile de acordare a ajutorului respectiv;

(c)

după caz, toate documentele justificative necesare pentru a decide eligibilitatea pentru măsura în cauză.

Cererea de ajutor se depune în termenul care urmează a fi stabilit de statele membre. Data stabilită trebuie să asigure intervalul de timp suficient pentru verificarea condițiilor de eligibilitate înaintea acordării plăților, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

2.   În scopul aplicării dispozițiilor alineatului (1) litera (c), în cazul în care un agricultor depune cerere de ajutor specific în legătură cu o investiție, cererea trebuie să conțină și o copie a tuturor documentelor justficative relevante, precum facturile și documentele care atestă efectuarea plății către agricultor. În cazul în care prezentarea unor astfel de copii sau documente nu este posibilă, plățile efectuate de către agricultor vor fi însoțite de documente cu valoare justificativă echivalentă.

3.   În scopul aplicării dispozițiilor alineatului (1) litera (c), în cazul în care un agricultor depune cerere de ajutor specific în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în cazul în care plata individuală se bazează pe costurile efective sau pe pierderile de venit efective, cererea trebuie să conțină și o copie a tuturor documentelor justificative relevante care să ateste costurile suplimentare suportate în mod efectiv și pierderile de venit în conformitate cu articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din regulamentul respectiv.

4.   În scopul aplicării dispozițiilor alineatului (1) litera (c), în cazul în care un agricultor depune cerere pentru ajutor specific în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cererea trebuie să conțină și o copie a contractului de asigurare menționat la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009, precum și dovada achitării primei.

5.   Statele membre pot să prevadă depunerea în mod separat, la o dată ulterioară, a copiilor sau a documentelor menționate la alineatele (2), 3 și 4. Data stabilită trebuie să asigure un interval de timp suficient pentru a permite verificarea condițiilor de eligibilitate înaintea efectuării plății, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 19

Cererile depuse de fondurile mutuale

1.   Fondurile mutuale care depun cereri de ajutor specific depun o cerere de ajutor care conține toate informațiile necesare pentru a stabili eligibilitatea pentru ajutor și, în special, următoarele:

(a)

identitatea fondului mutual;

(b)

documentele referitoare la evenimentul care a determinat acordarea de plăți compensatorii agricultorilor afiliați;

(c)

datele la care au fost efectuate plățile compensatorii agricultorilor afiliați;

(d)

identitatea agricultorilor afiliați care beneficiază de plățile compensatorii efectuate de fond;

(e)

valoarea totală a compensațiilor plătite;

(f)

o declarație a fondului mutual care arată că acesta a luat la cunoștință condițiile de acordare a ajutorului respectiv.

2.   Statele membre stabilesc o dată limită de depunere a cererilor de ajutor specific de către fondurile mutuale. Data stabilită trebuie să asigure un interval de timp suficient pentru verificarea condițiilor de eligibilitate înaintea efectuării plății, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

CAPITOLUL VI

Dispoziții comune

Articolul 20

Simplificarea procedurilor

1.   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre pot permite sau impune ca orice comunicare între agricultor și autorități în temeiul prezentului regulament să se efectueze electronic. În acest caz, se iau măsuri adecvate pentru a garanta în special faptul că:

(a)

agricultorul este identificat fără echivoc;

(b)

agricultorul îndeplinește toate cerințele impuse de schema de ajutor în cauză;

(c)

datele transmise sunt fiabile, astfel încât să se asigure buna gestionare a schemei de ajutoare respective; la utilizarea datelor existente în baza de date computerizată privind bovinele, respectiva bază de date oferă nivelul de garantare și de punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutor în cauză;

(d)

în cazul în care documentele însoțitoare nu pot fi transmise electronic, autoritățile competente trebuie să le primească în același termen ca și în cazul transmiterii pe alte căi decât cele electronice;

(e)

nu se face nicio discriminare între agricultorii care folosesc alte metode decât cele electronice și cei care optează pentru transmiterea electronică.

2.   În ceea ce privește depunerea cererilor de ajutor, statele membre pot să prevadă proceduri simplificate, în condițiile stabilite la alineatul (1), dacă autoritățile sunt deja în posesia datelor necesare și în special atunci când situația nu s-a schimbat de la depunerea ultimei cereri în cadrul schemei de ajutoare în cauză.

3.   Atunci când este posibil, autoritatea competentă poate să ceară direct de la sursă informațiile solicitate în oricare dintre documentele justificative care trebuie depuse pe lângă cererea de ajutor.

Articolul 21

Corectarea erorilor evidente

Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolele 11-20, o cerere de ajutor poate fi rectificată în orice moment după depunere dacă există greșeli evidente recunoscute de autoritatea competentă.

Articolul 22

Derogarea de la termenul limită pentru depunerea cererilor de ajutor

Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 (18) al Consiliului, în cazul în care data limită de depunere a unei cereri de ajutor sau a oricăror documente justificative, contracte sau declarații în temeiul prezentului titlu sau termenul pentru depunerea modificărilor aduse cererii unice este o zi de sărbătoare oficială, zi de sâmbătă sau duminică, respectiva dată limită se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

De asemenea, primul alineat se aplică în ceea ce privește cererile depuse de agricultori în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cererile depuse de agricultori pentru drepturile la plată în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament.

Articolul 23

Depunerea cu întârziere

1.   Cu excepția cazurilor de forță majoră și a circumstanțelor excepționale menționate la articolul 75, depunerea unei cereri de ajutor în temeiul prezentului regulament după data limită stabilită determină o reducere de 1 % pe zi lucrătoare a sumelor la care ar fi avut dreptul agricultorul în cazul în care cererea ar fi fost depusă în termenul stabilit.

Fără a aduce atingere vreunei măsuri speciale care urmează a fi adoptată de statele membre în vederea asigurării depunerii în timp util a tuturor documentelor care însoțesc cererea, pentru a permite organizarea și efectuarea controalelor, primul paragraf se aplică, de asemenea, documentelor, contractelor sau declarațiilor care trebuie transmise autorității competente în temeiul articolelor 12 și 13, în cazul în care aceste documente, contracte sau declarații sunt relevante în ceea ce privește eligibilitatea pentru ajutorul respectiv. În acest caz, reducerea se aplică sumei care urmează a fi plătită în cadrul schemei respective.

În cazul în care întârzierea depășește 25 de zile calendaristice, cererea este considerată inadmisibilă.

2.   Cu excepția cazurilor de forță majoră și a circumstanțelor excepționale menționate la articolul 75, introducerea unei modificări privind o cerere unică după data limită menționată la articolul 14 alineatul (2) determină o reducere de 1 % pe zi lucrătoare a sumelor pentru utilizarea efectivă a parcelelor agricole în cauză.

Modificările privind cererile unice sunt admisibile doar până la ultima dată de depunere a cererilor unice, definită la alineatul (1) paragraful al treilea. Cu toate acestea, în cazul în care această dată este aceeași cu ultima dată posibilă prevăzută la articolul 14 alineatul (2) sau anterioară acesteia, modificările referitoare la o cerere unică sunt considerate inadmisibile după data prevăzută la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 24

Depunerea cu întârziere a unei cereri de alocare a drepturilor la plată

Cu excepția cazurilor de forță majoră și a circumstanțelor excepționale menționate la articolul 75, depunerea unei cereri de alocare sau, după caz, de creștere a drepturilor la plată după data limită stabilită în temeiul articolului 15 din prezentul regulament sau al articolului 56 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 determină o reducere de 3 % pe zi lucrătoare a sumelor care urmează să fie plătite în anul respectiv în raport cu drepturile la plată care trebuie alocate agricultorului.

În cazul în care întârzierea depășește 25 de zile calendaristice, cererea este considerată inadmisibilă, iar agricultorului nu i se alocă niciun drept la plată.

Articolul 25

Retragerea cererilor de ajutor

1.   O cerere de ajutor poate fi retrasă total sau parțial în scris în orice moment.

În cazul în care recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea, statul membru poate dispune, în ceea ce privește animalele care părăsesc exploatația, ca notificarea introdusă în baza de date computerizată privind bovinele să înlocuiască declarația scrisă de retragere.

2.   În cazul în care autoritatea competentă a informat deja agricultorul despre neregulile pe care le conține cererea de ajutor sau în cazul în care l-a avertizat cu privire la intenția sa de a întreprinde un control la fața locului și acest control a dus la constatarea unor nereguli, retragerile nu mai sunt autorizate pentru părțile din cererea de ajutor la care se referă aceste nereguli.

3.   În urma retragerilor efectuate în temeiul alineatului (1), solicitantul revine la situația în care se afla înainte de a depune cererea de ajutor sau partea respectivă din cererea de ajutor.

TITLUL III

CONTROALE

CAPITOLUL I

Norme comune

Articolul 26

Principii generale

1.   Controalele administrative și controalele la fața locului prevăzute de prezentul regulament se efectuează astfel încât să se asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor, precum și a cerințelor și normelor aplicabile în materie de ecocondiționalitate.

2.   Cererile de ajutor respective se resping în cazul în care agricultorul sau reprezentantul acestuia împiedică realizarea controlului la fața locului.

Articolul 27

Anunțarea controalelor la fața locului

1.   Controalele la fața locului pot fi anunțate, cu condiția să nu se aducă atingere scopului controlului. Preavizul este strict limitat la durata minimă necesară și nu depășește 14 zile. Cu toate acestea, în cazul controalelor la fața locului cu privire la cererile de ajutor pe animale, preavizul nu depășește 48 de ore, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. În plus, în cazul în care legislația aplicabilă actelor și standardelor relevante în materie de ecocondiționalitate impune efectuarea controalelor la fața locului în mod inopinat, reglementările respective se aplică și în cazul controalelor la fața locului referitoare la ecocondiționalitate.

2.   După caz, controalele la fața locului prevăzute în prezentul regulament și orice alt control prevăzut de reglementările comunitare sunt efectuate în același timp.

CAPITOLUL II

Controale privind criteriile de eligibilitate

Secțiunea I

Controalele administrative

Articolul 28

Controalele încrucișate

1.   Controalele administrative prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 au ca scop permiterea identificării de nereguli, în special constatarea automată pe cale electronică, inclusiv controalele încrucișate:

(a)

privind drepturile la plată declarate și, respectiv, parcelele declarate, efectuate pentru a evita acordarea de mai multe ori a aceluiași ajutor în același an calendaristic sau în același an de comercializare și pentru a preveni cumularea incorectă a ajutoarelor acordate în cadrul schemelor de ajutoare pe suprafață menționate la anexele I și IV la Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

menite să verifice existența drepturilor la plată, precum și eligibilitatea pentru ajutor;

(c)

efectuate între parcelele agricole declarate în cererea unică și parcelele de referință care figurează în sistemul de identificare a parcelelor agricole pentru a verifica eligibilitatea suprafețelor pentru ajutor;

(d)

efectuate între drepturile la plată și suprafața determinată, pentru a verifica dacă drepturile la plată respective sunt însoțite de un număr egal de hectare eligibile în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(e)

realizate cu ajutorul bazei de date computerizate privind bovinele pentru a verifica eligibilitatea pentru ajutor și pentru a evita ca același ajutor să fie acordat în mod necuvenit de mai multe ori în același an calendaristic;

(f)

efectuate între parcelele agricole declarate în cererea unică și parcelele care, după verificarea oficială, au fost declarate conforme cu cerințele articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul CE nr. 73/2009;

(g)

efectuate între parcelele agricole declarate în cererea unică și parcelele autorizate pentru producția de bumbac de către statul membru în conformitate cu articolul 89 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(h)

efectuate între declarațiile agricultorului din cererea unică conform cărora este membru al unei organizații interprofesionale autorizate, informațiile în conformitate cu articolul 13 alineatul (5) litera (b) din prezentul regulament și informațiile transmise de organizațiile interprofesionale autorizate în cauză, pentru a verifica eligibilitatea pentru majorarea ajutorului prevăzută la articolul 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(i)

efectuate între informațiile furnizate în contractele de livrare menționate la articolul 94 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și informațiile din momentul livrărilor furnizate de producătorul de zahăr.

2.   Comunicarea neregulilor constatate în urma controalelor încrucișate este urmată de procedurile administrative adecvate și, după caz, de un control la fața locului.

3.   În cazul în care o parcelă de referință face obiectul unei cereri de ajutor depuse de doi sau mai mulți agricultori în cadrul aceleiași scheme de ajutoare și în cazul în care suprafața totală declarată este mai mare decât suprafața agricolă, iar diferența se încadrează în toleranța definită în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), statele membre pot prevedea o reducere proporțională a suprafețelor în cauză. În acest caz, agricultorii în cauză pot face apel împotriva deciziei de reducere pe motiv că oricare dintre ceilalți agricultori în cauză și-au supradeclarat suprafețele peste limita acestei toleranțe și în detrimentul lor.

Articolul 29

Controalele administrative privind ajutorul specific

1.   Este necesară verificarea tuturor cererilor în cazul fiecărei măsuri din cadrul ajutorului specific pentru care controalele administrative sunt posibile din punct de vedere tehnic. În special, controalele trebuie să garanteze că:

(a)

sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate pentru ajutorul specific;

(b)

nu există o dublă finanțare din alte scheme comunitare;

(c)

nu au fost acordate agricultorilor supracompensații în ceea ce privește contribuțiile financiare prevăzute în articolele 70 alineatul (3) și 71 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și,

(d)

după caz, au fost depuse documente justificative, iar acestea demonstrează eligibilitatea.

2.   După caz, statele membre pot utiliza dovezile primite de la alte servicii, organisme sau organizații pentru a verifica respectarea criteriilor de eligibilitate. Cu toate acestea, trebuie să se asigure că serviciul, organismul sau organizația în cauză operează la standarde suficient de înalte pentru a verifica respectarea criteriilor de eligibilitate.

Secțiunea II

Controale la fața locului

Subsecțiunea I

Dispoziții comune

Articolul 30

Rata controalelor

1.   Numărul total al controalelor la fața locului efectuate în fiecare an vizează cel puțin 5 % din totalul agricultorilor care depun o cerere unică pentru schema de plată unică, schema de plată unică pe suprafață sau, respectiv, plățile pe suprafață în cadrul ajutorului specific. Statele membre trebuie să se asigure că controalele la fața locului vizează cel puțin 3 % din totalul agricultorilor care depun o cerere de ajutor în cadrul fiecăreia dintre celelalte scheme de ajutor pe suprafață prevăzute în conformitate cu titlurile III, IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

2.   Numărul total al controalelor la fața locului efectuate în fiecare an vizează cel puțin:

(a)

rata minimă de control, stabilită la 30 % sau la 20 % din suprafețele declarate pentru producția de cânepă, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În cazul în care un stat membru a introdus deja un sistem de autorizare prealabilă pentru cultura respectivă și a notificat deja Comisiei normele detaliate și condițiile aferente sistemului înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 796/2004, orice modificare a acestora din urmă este notificată Comisiei în cel mai scurt timp;

(b)

5 % din totalul agricultorilor care depun cereri în cadrul schemelor de ajutor pentru bovine, al plăților pe cap de animal sau al plăților pe echivalent animal pentru bovine din cadrul schemelor de ajutor specific sau al schemelor de ajutor specific bazate pe cotele de lapte individuale stabilite în conformitate cu articolul 65 din Regulamentul (CE) 1234/2007 sau al schemelor de ajutor specific bazate pe producția reală de lapte. Cu toate acestea, în cazul în care baza de date computerizată privind bovinele nu oferă nivelul de garantare și punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutoare respective, această rată se majorează la 10 %.

Respectivele controale la fața locului vizează, de asemenea, cel puțin 5 % din totalul animalelor care fac obiectul unei cereri de ajutor pentru fiecare dintre scheme;

(c)

5 % din totalul agricultorilor care depun o cerere de ajutor în cadrul schemei de ajutor pentru ovine/caprine și al plăților pe cap de animal sau plăților pe echivalent animal pentru ovine/caprine în cadrul ajutorului specific. Aceste controale la fața locului trebuie, de asemenea, să acopere cel puțin 5 % din totalul animalelor pentru care se solicită un ajutor. Cu toate acestea, în cazul în care baza de date computerizată privind ovinele/caprinele prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 21/2004 nu oferă nivelul de garantare și punere în aplicare necesar pentru buna gestionare a schemelor de ajutoare respective, această rată se majorează la 10 % din agricultori.

(d)

10 % din totalul agricultorilor care au depus alte cereri de ajutor specific decât cei menționați la alineatul (1) și la literele (b) și (c) din prezentul alineat, cu excepția măsurii menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(e)

10 % din celelalte servicii, organisme și organizații care furnizează dovezi pentru a se putea verifica respectarea criteriilor de eligibilitate menționate la articolul 29 alineatul (2).

(f)

100 % din fondurile mutuale care depun cereri de ajutor menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(g)

în ceea ce privește cererile pentru ajutorul specfic pentru bumbac în conformitate cu titlul IV capitolul 1 secțiunea 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, 20 % din organizațiile interprofesionale autorizate în conformitate cu articolul 91 din regulamentul respectiv și ai căror membri se declară agricultorii în cererile unice;

(h)

în ceea ce privește cererile de ajutor pentru producătorii de sfeclă și de trestie de zahăr prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunea 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce privește controalele asupra producătorilor de zahăr privind cota cantității de zahăr obținut din trestia și sfecla de zahăr livrate în conformitate cu articolul 94 din regulamentul respectiv, cel puțin 5 % din solicitanții care livrează producătorului respectiv.

3.   În cazul în care, în urma controalelor la fața locului, se constată nereguli semnificative în cadrul unei anumite scheme de ajutoare sau într-o regiune sau o parte a unei regiuni, autoritatea competentă mărește în consecință numărul controalelor la fața locului pentru anul în curs, precum și procentul agricultorilor care trebuie să facă obiectul unui control la fața locului în anul următor.

4.   În cazul în care se prevede că anumite elemente ale controlului la fața locului pot fi puse în aplicare pe baza unui eșantion, acesta trebuie să asigure un nivel de control fiabil și reprezentativ. Statele membre stabilesc criteriile de selecție a eșantionului. În cazul în care, în urma controlului asupra eșantionului, se constată nereguli, dimensiunea și baza eșantionului sunt extinse în mod corespunzător.

Articolul 31

Selecționarea eșantionului de control

1.   Eșantioanele pentru controale la fața locului sunt selecționate de autoritatea competentă pe baza unei analize a riscurilor, precum și a reprezentativității cererilor de ajutor depuse.

Pentru a asigura reprezentativitatea eșantionului, statele membre selecționează în mod aleatoriu între 20 și 25 % din numărul minim de agricultori care trebuie supuși unui control la fața locului, în conformitate cu articolul 30 alineatele (1) și (2).

Cu toate acestea, în cazul în care numărul agricultorilor care urmează să facă obiectul controalelor la fața locului depășește numărul minim de agricultori care fac obiectul controalelor la fața locului prevăzut la articolul 30 alineatele (1) și (2), procentul agricultorilor selecționați în mod aleatoriu în eșantionul suplimentar nu trebuie să depășească 25 %.

2.   Eficiența analizei riscurilor este evaluată și actualizată anual:

(a)

prin stabilirea relevanței fiecărui factor de risc;

(b)

prin compararea rezultatelor obținute utilizând eșantionul bazat pe analiza riscurilor și cel selecționat în mod aleatoriu menționat la alineatul (1) pragraful al doilea;

(c)

ținând seama de situația specifică din statul membru respectiv.

3.   Autoritatea competentă păstrează înregistrările referitoare la motivele pentru care a fost ales fiecare agricultor pentru a fi supus unui control la fața locului. Inspectorul care efectuează controlul la fața locului este informat în mod corespunzător înainte de începerea controlului.

4.   Se poate efectua, după caz, o selecție parțială a eșantionului de control înainte de sfârșitul perioadei respective de introducere a cererilor, pe baza informațiilor disponibile. Eșantionul provizoriu este complet în momentul în care toate cererile relevante devin disponibile.

Articolul 32

Raportul de control

1.   Pentru fiecare control la fața locului efectuat în temeiul prezentei secțiuni se întocmește un raport de control care descrie cu precizie diferitele elemente ale controlului. Acest raport indică în special:

(a)

schemele de ajutoare și cererile controlate;

(b)

persoanele prezente;

(c)

parcelele agricole controlate, parcelele agricole măsurate, inclusiv, după caz, rezultatele măsurătorilor pe fiecare parcelă agricolă măsurată, precum și tehnicile de măsurare utilizate;

(d)

numărul de animale din fiecare specie controlate și, după caz, numerele crotaliilor, înregistrările din registru și din bazele de date computerizate privind bovinele și/sau ovinele/caprinele și documentele justificative verificate, precum și rezultatele controalelor și, după caz, observațiile speciale referitoare la anumite animale și/sau la codul lor de identificare;

(e)

dacă agricultorul a fost avertizat cu privire la vizită și, dacă da, care a fost termenul preavizului;

(f)

eventualele măsuri specifice de control care trebuie puse în practică în cadrul diferitor scheme de ajutor;

(g)

orice altă măsură de control pusă în aplicare.

2.   Agricultorului i se oferă oportunitatea de a semna raportul pentru a atesta prezența sa la control și de a adăuga observații. În cazul în care se constată nereguli, agricultorul primește o copie a raportului de control.

În cazul în care controlul la fața locului este efectuat prin teledetecție, în conformitate cu articolul 35, statele membre pot să decidă să nu îi ofere agricultorului sau reprezentantului acestuia posibilitatea de a semna raportul de control dacă, în urma controlului prin teledetecție, nu s-a constatat nicio neregulă. În cazul în care, în urma controalelor respective, se constată nereguli, agricultorului i se oferă oportunitatea de a semna raportul înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie cu privire la eventuale reduceri sau excluderi pe baza constatărilor efectuate.

Subsecțiunea II

Controalele la fața locului legate de cererile unice privind schemele de ajutor pe suprafață

Articolul 33

Elementele controalelor la fața locului

Controalele la fața locului vizează toate parcelele agricole care fac obiectul unei cereri de ajutor în cadrul schemelor de ajutoare menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu excepția parcelelor care fac obiectul cererilor de ajutor pentru semințe în temeiul articolului 87 din regulamentul menționat anterior. Cu toate acestea, determinarea efectivă a suprafețelor realizată în cadrul unui control la fața locului, poate să se limiteze la un eșantion care reprezintă cel puțin 50 % din parcelele agricole pentru care au fost introduse cereri în cadrul schemelor de ajutor stabilite la titlurile III, IV și IV din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu condiția ca eșantionul să garanteze un nivel de control fiabil și reprezentativ, în ceea ce privește atât suprafața verificată, cât și ajutorul solicitat. În cazul în care acest control relevă anomalii, trebuie să se mărească eșantionul de parcele agricole inspectate efectiv.

Statele membre pot utiliza teledetecția în conformitate cu articolul 35 și, atunci când este posibil, tehnicile legate de sistemele globale de navigație prin satelit.

Articolul 34

Determinarea suprafețelor

1.   Determinarea suprafeței parcelelor agricole se efectuează prin orice mijloc care garantează o exactitate a măsurătorilor cel puțin echivalentă cu cea impusă de standardul tehnic aplicabil, elaborat la nivel comunitar.

Este necesară definirea unei toleranțe printr-o zonă tampon de maximum 1,5 m aplicabilă perimetrului parcelei agricole. Cu toate acestea, toleranța maximă pentru fiecare parcelă agricolă nu depășește, ca valoare absolută, 1 ha.

2.   Suprafața totală a unei parcele agricole poate fi luată în considerare cu condiția să fie utilizată în întregime conform standardelor uzuale ale statelor membre sau ale regiunii respective. În alte cazuri, se ia în considerare suprafața utilizată efectiv.

În regiunile în care anumite caracteristici, în special gardurile vii, șanțurile și zidurile, fac parte, în mod tradițional, din bunele practici agricole în ceea ce privește culturile sau utilizarea terenurilor, statele membre pot să considere că suprafața respectivă face parte din suprafața totală utilizată, cu condiția să nu depășească o lățime totală care urmează să fie stabilită de statele membre. Această lățime trebuie să corespundă valorii tradiționale din regiunea respectivă, fără să depășească însă doi metri.

Cu toate acestea, dacă, în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre au notificat Comisiei o lățime mai mare de doi metri, această lățime poate fi, totuși, aplicată.

3.   Se include în suprafața totală a parcelei agricole orice element caracteristic menționat în actele prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau care poate ține de bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolul 6 din regulamentul menționat anterior și în anexa III la acesta.

4.   Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, o parcelă agricolă care conține arbori este considerată suprafață eligibilă în scopul aplicării schemelor de ajutor pe suprafață cu condiția ca activitățile agricole, sau, după caz, producția planificată să poată să se desfășoare la fel cum s-ar desfășura pe parcele neîmpădurite situate în aceeași zonă.

5.   În cazul în care o suprafață este utilizată în comun, autoritățile competente întreprind o repartizare virtuală a acestora între agricultorii în cauză proporțional cu utilizarea efectivă sau cu drepturile lor de utilizare a acestor suprafețe.

6.   Eligibilitatea parcelelor agricole este verificată prin orice mijloc corespunzător. În acest scop, se solicită, în cazul în care este necesar, dovezi suplimentare.

Articolul 35

Teledetecția

1.   Dacă optează pentru posibilitatea prevăzută la articolul 33 alineatul (2) de a realiza controale la fața locului prin teledetecție, statul membru efectuează:

(a)

o fotointerpretare a imaginilor satelitare sau a fotografiilor aeriene ale tuturor parcelelor agricole selecționate pentru a fi controlate pentru fiecare cerere, în vederea identificării acoperirii vegetale și a măsurării suprafețelor;

(b)

inspecții fizice pe teren în cazul tuturor parcelelor agricole pentru care fotointerpretarea nu permite autorității competente să verifice în mod satisfăcător exactitatea declarației.

2.   În cazul în care nu mai pot fi realizate prin teledetecție în anul în curs, controalele suplimentare menționate la articolul 30 alineatul (3) se efectuează conform modalităților tradiționale de control la fața locului.

Articolul 36

Controale la fața locului legate de drepturile speciale

Statele membre stabilesc proceduri pentru controalele la fața locului asupra agricultorilor care declară drepturi speciale, pentru a se asigura că este îndeplinită cerința de activare menționată la articolul 44 din Regulametul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 37

Elementele controalelor la fața locului care vizează cererile de ajutor pentru semințe

Controalele la fața locului care vizează cererile de ajutor pentru semințe în conformitate cu articolul 87 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 includ în special:

(a)

verificări la nivelul agricultorului care depune cererea de ajutor, privind:

(i)

toate parcelele, pentru a verifica specia sau grupul de soiuri ale semințelor utilizate pe fiecare din parcelele declarate;

(ii)

documentele, pentru a verifica cel puțin prima destinație a semințelor care fac obiectul cererii de ajutor;

(iii)

orice altă verificare considerată necesară de către statele membre pentru a garanta că ajutorul nu se plătește pentru semințe care nu sunt certificate sau care provin din țări terțe;

(b)

în cazul în care semințele sunt destinate în primul rând unei unități producătoare de semințe sau unui multiplicator, în incinta acestora se efectuează controale suplimentare menite să verifice:

(i)

că semințele au fost într-adevăr cumpărate și plătite de către unitatea producătoare de semințe sau de către multiplicator în conformitate cu contractul de cultivare;

(ii)

că plata semințelor figurează în contabilitatea unității producătoare de semințe sau a multiplicatorului;

(iii)

că semințele au fost într-adevăr comercializate pentru a fi semănate. În acest scop, se efectuează controale fizice și administrative asupra stocului și a contabilității unității producătoare de semințe sau multiplicatorului;

(c)

după caz, controale la nivelul utilizatorilor finali.

În scopul aplicării dispozițiilor literei (b) punctul (iii) din primul alineat, „comercializate” se referă la semințele ținute disponibile sau în stoc, expuse spre vânzare, oferite spre vânzare, vândute sau livrate unei părți terțe.

Articolul 38

Controale la fața locului privind organizațiile interprofesionale autorizate

Controalele la fața locului privind organizațiile interprofesionale autorizate, în cadrul cererilor de ajutor pentru bumbac, în conformitate cu titlul IV capitolul 1 secțiunea 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, verifică respectarea criteriilor de autorizare a acestor organizații și lista cu membrii lor.

Articolul 39

Controale la fața locului privind producătorii de zahăr

Controalele la fața locului privind producătorii de zahăr în cadrul cererilor de ajutor pentru producătorii de sfeclă și trestie de zahăr prevăzuți la titlul IV capitolul 1 secțiunea 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 verifică:

(a)

informațiile comunicate de către agricultor în contractele de livrare;

(b)

exactitatea informațiilor furnizate autorității competente în ceea ce privește livrările;

(c)

certificarea cântarelor utilizate pentru livrări;

(d)

rezultatele analizelor efectuate de laboratorul oficial în vederea determinării procentului de zaharoză din sfecla și trestia de zahăr livrate.

Articolul 40

Verificarea conținutului de tetrahidrocanabinol din culturile de cânepă

1.   Sistemul care trebuie utilizat de către statele membre în temeiul articolului 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru a determina conținutul de tetrahidrocanabinol (denumit în continuare „THC”) din culturi este descris în anexa I la prezentul regulament.

2.   Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidența constatărilor privind conținutul de THC. Această evidență cuprinde, pentru fiecare soi, cel puțin rezultatele privind conținutul de THC al fiecărui eșantion, exprimat procentual cu două zecimale, procedura utilizată, numărul de teste efectuate, momentul în care a fost prelevat eșantionul și măsurile luate la scară națională.

Totuși, în cazul în care conținutul de THC al unui eșantion este mai mare decât cel stabilit la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statul membru în cauză transmite Comisiei, prin mijloace electronice și utilizând formularul pus la dispoziție de către Comisie, până cel târziu la data de 15 noiembrie a anului de comercializare vizat, un raport cu privire la toate constatările privind conținutul de THC în cazul soiului respectiv. Acest raport indică rezultatele privind conținutul de THC al fiecărui eșantion, exprimat procentual cu două zecimale, procedura utilizată, numărul de teste efectuate, momentul în care a fost prelevat eșantionul și măsurile luate la scară națională.

3.   Dacă media tuturor eșantioanelor dintr-un soi dat depășește conținutul de THC stabilit la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre recurg la procedura B din anexa I la prezentul regulament în cazul soiului respectiv în cursul anului de comercializare următor. Această procedură se utilizează în cursul anilor de comercializare următori, cu excepția cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conținut de THC mai mic decât cel stabilit la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Dacă, în cel de-al doilea an, media tuturor eșantioanelor dintr-un soi dat depășește conținutul de THC stabilit la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statul membru în cauză solicită autorizarea de a interzice comercializarea soiului respectiv în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (19). O astfel de cerere este transmisă Comisiei până cel târziu la data de 15 noiembrie a anului de comercializare vizat. Începând cu anul următor, soiul care face obiectul cererii menționate nu este eligibil pentru plățile directe în statul membru în cauză.

4.   Cânepa trebuie să se cultive în continuare, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puțin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).

Cu toate acestea, statele membre pot autoriza recoltarea cânepii după începerea înfloririi, dar înainte de scadența perioadei de 10 zile după încheierea înfloririi, cu condiția ca inspectorii să indice, pentru fiecare parcelă în cauză, părțile reprezentative care trebuie să fie cultivate în continuare timp de cel puțin 10 zile după încheierea înfloririi, în vederea controlului, în conformitate cu metoda stabilită la anexa I.

Subsecțiunea III

Controalele la fața locului privind cererile de ajutor pe animale

Articolul 41

Calendarul controalelor la fața locului

1.   Cel puțin 60 % din rata minimă de controale la fața locului prevăzută la articolul 30 alineatul (2) litera (b) paragraful al doilea se efectuează în cursul perioadei de reținere a schemei de ajutoare în cauză. Restul controalelor la fața locului sunt repartizate pe parcursul anului.

Cu toate acestea, dacă perioada de retenție se desfășoară înainte de depunerea cererii sau nu poate fi stabilită în prealabil, controalele la fața locului prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (b) paragraful al doilea sunt repartizate pe parcursul anului.

2.   Cel puțin 50 % din numărul minim de controale la fața locului prevăzut la articolul 30 alineatul (2) litera (c) se efectuează în cursul perioadei de reținere. Cu toate acestea, în statele membre în care sistemul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 21/2004 în ceea ce privește ovinele și caprinele, în special identificarea animalelor și păstrarea registrelor în bună ordine nu este pus în practică și aplicat integral, rata minimă a controalelor la fața locului trebuie să se efectueze în totalitate în cursul perioadei de reținere.

Articolul 42

Elementele controalelor la fața locului

1.   Controalele la fața locului vizează toate animalele pentru care au fost depuse cereri de ajutor în cadrul schemelor ce urmează să fie controlate și, în cazul schemelor de ajutoare pentru bovine, inclusiv bovinele care nu fac obiectul cererilor de ajutor.

Controalele la fața locului includ în special un control prin care să se constate dacă numărul de animale prezente în exploatație care au făcut obiectul unor cereri și numărul de bovine care nu au făcut obiectul unor cereri corespund cu numărul animalelor care figurează în registre și, în cazul bovinelor, cu numărul animalelor care au fost notificate în baza de date computerizată privind bovinele.

2.   În ceea ce privește schemele de ajutoare pentru bovine, controalele la fața locului includ, de asemenea:

(a)

controale privind exactitatea înregistrărilor din registru și a notificărilor din baza de date computerizată privind bovinele, pe baza unui eșantion de documente justificative, precum facturi de cumpărare și vânzare, certificate de sacrificare, certificate veterinare și, după caz, pașapoarte ale animalelor, pentru animalele care au făcut obiectul unei cereri de ajutor în cursul perioadei de 6 luni care precede data controlului la fața locului; totuși, dacă se constată anomalii, controlul se extinde la o perioadă de 12 luni înainte de data controlului la fața locului;

(b)

controale care să confirme faptul că informațiile conținute în baza de date computerizată privind bovinele corespund celor care figurează în registru, efectuate asupra unui eșantion constituit din animale care au făcut obiectul unei cereri de ajutor prezentate în perioada de 6 luni care precede data controlului la fața locului; totuși, dacă se constată anomalii, controlul se extinde la o perioadă de 12 luni înainte de data controlului la fața locului;

(c)

controale menite să confirme faptul că toate animalele prezente în exploatație și ținute în conformitate cu obligația de retenție sunt eligibile pentru ajutorul solicitat;

(d)

controale menite să confirme că toate bovinele prezente în exploatație sunt identificate cu crotalii și însoțite, după caz, de pașapoarte pentru animale, și că acestea figurează în registru și au fost înscrise corect în baza de date computerizată privind bovinele.

Controalele menționate la litera (d) se efectuează individual pentru toți masculii din specia bovină care sunt încă supuși obligației de reținere și pentru care s-a introdus o cerere pentru acordarea primei speciale pentru bovine, cu excepția cererilor introduse în temeiul articolului 110 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. În toate celelalte cazuri, se poate recurge la eșantionare pentru a verifica dacă informațiile au fost înscrise corect în pașapoartele animalelor, în registru și în baza de date.

3.   În ceea ce privește schema de ajutoare pentru ovine și caprine, controalele la fața locului includ de asemenea:

(a)

un control efectuat pe baza registrului cu scopul de a confirma că toate animalele pentru care a fost depusă o cerere de ajutor au fost ținute în exploatația agricolă pe toată perioada de reținere a acestora;

(b)

un control al exactității înregistrărilor din registru pentru cele 6 luni anterioare controlului la fața locului, pe baza unui eșantion de documente justificative, precum facturile de vânzare și cumpărare și certificate veterinare care acoperă cele 6 luni anterioare controlului la fața locului; totuși, dacă se constată anomalii, controlul se extinde la o perioadă de 12 luni înainte de data controlului la fața locului.

Articolul 43

Măsurile de control în privința controalelor la fața locului în abatoare

1.   În ceea ce privește prima specială pentru bovine prevăzută la articolul 110 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și prima de sacrificare prevăzută la articolul 116 din regulamentul menționat anterior, în cazul în care un stat membru recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 53 din același regulament, se efectuează controale la fața locului în abatoare. În acest caz, statul membru întreprinde controale la fața locului:

(a)

fie în cel puțin 30 % din abatoare, selecționate pe baza unei analize a riscurilor, controalele vizând în acest caz un eșantion de 5 % din numărul total de bovine care au fost sacrificate în unitatea respectivă în decursul ultimelor douăsprezece luni anterioare controlului la fața locului,

(b)

fie în cel puțin 20 % din abatoarele care au fost autorizate în prealabil conform criteriilor speciale de fiabilitate care urmează să fie definite de statele membre și care sunt selecționate pe baza unei analize a riscurilor, caz în care controalele vizează un eșantion de 2 % din numărul total de bovine sacrificate în unitatea respectivă în decursul ultimelor douăsprezece luni anterioare controlului la fața locului.

2.   Controalele la fața locului realizate în abatoare presupun o verificare ex post a documentelor, o comparație cu mențiunile din baza de date computerizată privind bovinele și verificarea rezumatelor referitoare la certificatele de sacrificare sau a informațiilor care le înlocuiesc, transmise altor state membre în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1121/2009.

3.   Controalele la fața locului în abatoare cuprind controale fizice, efectuate prin eșantionare, care vizează procedurile de sacrificare puse în practică în ziua controlului la fața locului. În cazul în care este necesar, se verifică, de asemenea, eligibilitatea pentru ajutor a carcaselor aduse pentru cântărire.

Articolul 44

Măsurile de control în ceea ce privește prima acordată după export

1.   În ceea ce privește prima de sacrificare acordată pentru bovinele exportate în țări terțe în conformitate cu articolul 116 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care statul membru recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 53 din regulamentul menționat anterior, toate operațiunile de încărcare se supun controalelor la fața locului, după cum urmează:

(a)

la momentul încărcării, se verifică dacă toate bovinele sunt identificate cu crotalii; în plus, cel puțin 10 % din bovinele supuse acestei verificări sunt controlate individual pentru a verifica identificarea lor;

(b)

la momentul ieșirii de pe teritoriul comunitar:

(i)

dacă mijlocul de transport are aplicat un sigiliu vamal oficial, se verifică dacă acesta nu este deteriorat. Dacă sigiliul nu este deteriorat, se realizează un control prin eșantionare numai dacă există îndoieli cu privire la corectitudinea transportului;

(ii)

dacă mijlocul de transport nu are aplicat un sigiliu vamal oficial sau dacă sigiliul vamal este deteriorat, cel puțin 50 % din bovinele care au fost supuse unui control individual la momentul încărcării fac obiectul unui nou control.

2.   Pașapoartele animalelor sunt predate autorității competente, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

3.   Agenția de plăți controlează cererile de ajutor pe baza fișierelor de plată și a oricăror altor informații disponibile, acordând o atenție deosebită documentelor referitoare la export și observațiilor autorităților de control competente, și verifică, de asemenea, dacă pașapoartele animalelor au fost predate în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 45

Dispoziții speciale privind raportul de control

1.   În cazul în care statele membre efectuează controale la fața locului, în conformitate cu prezentul regulament, împreună cu inspecțiile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1082/2003, raportul de control prevăzut la articolul 32 din prezentul regulament este completat de rapoartele prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1082/2003.

2.   În privința controalelor la fața locului în abatoare prevăzute la articolul 43 alineatele (1) și (2), raportul de control prevăzut la articolul 32 poate consta dintr-o indicație, în contabilitatea abatorului, privind animalele care au fost supuse controalelor. În privința controalelor fizice referitoare la procedurile de sacrificare prevăzute la articolul 43 alineatul (3), raportul conține, printre altele, codurile de identificare, greutățile carcaselor, precum și data sacrificării tuturor animalelor sacrificate și controlate în ziua controlului la fața locului.

3.   În privința controalelor prevăzute la articolul 44, raportul de control poate consta pur și simplu dintr-o indicare a animalelor astfel controlate.

4.   În cazul în care, în urma controalelor la fața locului efectuate în conformitate cu prezentul regulament, se constată cazuri de nerespectare a dispozițiilor din titlul I din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 sau din Regulamentul (CE) nr. 21/2004, se transmit imediat autorităților responsabile cu punerea în aplicare a regulamentelor respective copii ale raportului de control prevăzut la articolul 32 din prezentul regulament.

Subsecțiunea IV

Controalele la fața locului referitoare la ajutorul specific

Articolul 46

Dispoziții speciale privind ajutorul specific

1.   În ceea ce privește ajutorul specific prevăzut la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre pun în aplicare dispozițiile prezentului titlu. Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza structurii schemei în cauză, statele membre trebuie să prevadă controale menite să asigure un nivel de control echivalent cu cel stabilit în prezentul titlu.

Statele membre verifică în special:

(a)

la controlul cererilor de plată de către fondurile mutuale prevăzute la articolul 68 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009:

(i)

că agricultorii erau eligibili în mod efectiv pentru compensațiile plătite de fond;

(ii)

că plata compensațiilor acordate agricultorilor afiliați a fost într-adevăr efectuată în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

la controlul investițiilor care urmează a fi finanțate din ajutorul specific prevăzut la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, că investiția a fost realizată.

Controalele menționate la litera (a) din al doilea paragraf pot fi efectuate prin utilizarea unui eșantion care să reprezinte cel puțin 10 % din agricultorii în cauză.

2.   Controlalele efectuate la nivelul exploatației pot fi înlocuite cu controale administrative sau cu controale efectuate la nivelul serviciilor, organismelor și organizațiilor care oferă dovezile necesare pentru a verifica respectarea criteriilor de eligibilitate menționate la articolul 29 alineatul (2), cu condiția ca statele membre să se asigure că eficiența controalelor este cel puțin egală cu cea realizată când controalele sunt efectuate prin controale la fața locului.

CAPITOLUL III

Controalele privind ecocondiționalitatea

Secțiunea I

Dispoziții comune

Articolul 47

Principii generale privind ecocondiționalitatea

1.   În sensul prezentului capitol, o neconformitate „repetată” înseamnă nerespectarea aceleiași norme, cerințe sau obligații menționate la articolul 4, în cazul în care aceasta se constată de mai multe ori în cursul unei perioade de trei ani calendaristici consecutivi, cu condiția ca agricultorul să fi fost informat despre un caz precedent de neconformitate și să fi avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situația;

2.   „Amploarea” unui caz de neconformitate este determinată ținând cont, în special, de impactul neconformității, care poate fi extins sau limitat la exploatația respectivă;

3.   „Gravitatea” unui caz de neconformitate depinde în special de importanța consecințelor acestuia, ținând seama de obiectivele cerinței sau ale normei în cauză;

4.   Caracterul „persistent” sau nu al cazului de neconformitate depinde în special de durata pe parcursul căreia se manifestă efectele acestuia sau de posibilitatea de a pune capăt efectelor acestuia prin mijloace rezonabile.

Articolul 48

Autoritatea de control competentă

1.   Organismele specializate în materie de control sunt responsabile cu efectuarea controalelor referitoare la respectarea standardelor și cerințelor menționate.

Agențiile de plăți sunt responsabile cu stabilirea, după caz, a reducerilor sau a excluderilor în cazuri individuale, în conformitate cu titlul IV capitolul III.

2.   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statele membre pot decide să încredințeze agențiilor de plăți efectuarea controalelor referitoare la toate cerințele, standardele, actele sau domeniile ecocondiționalității sau la o parte a acestora, cu condiția ca statul membru să garanteze că eficiența acestor controale și verificări este cel puțin echivalentă cu cea a controalelor și verificărilor realizate de un organism de control specializat.

Secțiunea II

Controale administrative

Articolul 49

Controale administrative

În funcție de natura cerințelor, a standardelor sau a domeniilor ecocondiționalității în cauză, statele membre pot decide să efectueze controale administrative, în special controalele care sunt prevăzute deja în cadrul sistemelor de control aplicabile respectivelor cerințe, standarde, acte sau domenii de ecocondiționalitate.

Secțiunea III

Controale la fața locului

Articolul 50

Rata minimă de control

1.   Autoritatea de control competentă efectuează, în privința cerințelor sau standardelor care sunt în responsabilitatea sa, controale care vizează cel puțin 1 % din totalul agricultorilor care au introdus cereri de ajutor în cadrul schemelor de ajutoare pentru plățile directe, în sensul articolului 2 litera (d) din Regulamentul (CE) 73/2009, și care sunt în sarcina autorității de control respective. Autoritatea de control competentă efectuează, de asemenea, pentru cerințele sau standardele care sunt în responsabilitatea sa, controale care vizează cel puțin 1 % din totalul agricultorilor supuși obligațiilor de ecocondiționalitate în conformitate cu articolele 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din anul calendaristic în cauză și care sunt în sarcina autorității de control respective.

Rata minimă de control menționată la primul paragraf poate fi atinsă la nivelul fiecărei autorități de control competente sau la nivelul fiecărui act sau standarde sau a unui grup de acte sau standarde. În cazurile în care controalele nu sunt efectuate de către agențiile de plăți, în conformitate cu dispozițiile articolului 48, rata minimă de control poate fi realizată, totuși, la nivelul fiecărei agenții de plăți.

În cazul în care legislația aplicabilă actului sau standardelor stabilește deja ratele minime de control, acestea se aplică în locul ratei minime menționate la primul paragraf. Ca alternativă, statele membre pot decide că orice cazuri de neconformitate constatate în cursul oricăror controale la fața locului în temeiul legislației aplicabile actelor și standardelor, efectuate în afara eșantioanelor menționate la primul paragraf, se comunică și sunt monitorizate de către autoritatea de control competentă, responsabilă cu actul sau norma respectivă. Se aplică prevederile prezentului titlu.

2.   La stabilirea ratei minime de control menționate la alineatul (1) din prezentul articol, nu sunt luate în considerare măsurile necesare menționate în articolul 23 alineatul (2) sau în articolul 24 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

3.   În cazul în care controalele la fața locului pun în evidență un nivel considerabil de neconformitate cu un anumit act sau cu un anumit standard, numărul controalelor la fața locului pentru actul sau standardul respectiv efectuate în decursul următoarei perioade de control se mărește. În cadrul unui anumit act, autoritatea de control competentă poate decide să limiteze domeniul de aplicare a acestor controale la fața locului suplimentare la cazurile cele mai frecvente de cerințe nerespectate.

Articolul 51

Selecționarea eșantionului de control

1.   Fără a aduce atingere verificărilor efectuate ca urmare a cazurilor de neconformitate aduse în atenția autorității de control competente pe orice altă cale, selecționarea exploatațiilor care urmează să fie controlate în conformitate cu articolul 50 se bazează, după caz, pe o analiză a riscurilor în conformitate cu legislația aplicabilă sau pe o analiză a riscurilor adaptată standardelor sau cerințelor în cauză. Analiza riscurilor poate fi efectuată fie la nivelul unei exploatații date, fie la nivelul unor categorii de exploatații sau zone geografice, fie, în cazul descris în continuare, în alineatul (5) paragraful al doilea litera (b) din prezentul articol, la nivelul întreprinderilor.

Analiza riscului poate lua în considerare unul dintre sau ambele criterii care urmează:

(a)

participarea agricultorului la sistemul de consiliere agricolă prevăzut la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

participarea agricultorului la sistemul de certificare în cazul în care schema respectivă este relevantă pentru cerințele și standardele în cauză.

Fără a aduce atingere articolului 50 alineatul (1), statul membru poate decide să selecteze, pe baza aceleiași analize a riscurilor, agricultorii care primesc plăți directe și cei care sunt supuși obligațiilor de ecocondiționalitate în conformitate cu articolele 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   Pentru a asigura reprezentativitatea eșantionului, între 20 % și 25 % din numărul minim de agricultori care urmează să fie supuși controalelor la fața locului trebuie selecționați în mod aleatoriu, în temeiul articolului 50 alineatul (1) primul paragraf.

Cu toate acestea, în cazul în care numărul agricultorilor care urmează să fie supuși controalelor la fața locului depășește numărul minim al agricultorilor care urmează să fie supuși controalelor la fața locului în temeiul articolului 50 alineatul (1) primul paragraf, procentul agricultorilor selecționați aleatoriu în cadrul eșantionului suplimentar nu trebuie să depășească 25 %.

3.   O selecție parțială a eșantionului de control poate fi efectuată, după caz, pe baza informațiilor disponibile, înainte de terminarea perioadei respective de depunere a cererilor. Eșantionul provizoriu este completat în momentul în care sunt disponibile toate cererile relevante.

4.   Eșantioanele agricultorilor care urmează a fi verificați în temeiul articolului 50 trebuie selecționate din cadrul eșantioanelor de agricultori care au fost deja selecționate în temeiul articolelor 30 și 31 și cărora li se aplică cerințele sau standardele relevante. Cu toate acestea, eșantionul menționat la articolul 50 alineatul (1) primul paragraf a doua teză este selecționat dintre agricultorii care se supun aplicării articolelor 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pentru anul calendaristic în cauză.

5.   Prin derogare de la alineatul (4), eșantioanele de agricultori care urmează a fi verificați în temeiul articolului 50 pot fi selecționate din contingentul de agricultori care depun cererile de ajutor în cadrul schemelor de ajutor pentru plățile directe în sensul articolului 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și dintre agricultorii care se supun aplicării articolelor 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și care sunt obligați să respecte cerințele sau standardele relevante.

În acest caz:

(a)

în cazul în care se constată, pe baza analizei riscurilor efectuată la nivelul exploatației, că agricultorii care nu au beneficiat de ajutor direct reprezintă un risc mai ridicat decât agricultorii care au depus cererea de ajutor, agricultorii care au depus cererea pot fi înlocuiți cu cei care nu au beneficiat de ajutor direct; în acest caz, numărul total al agricultorilor verificați trebuie, totuși, să atingă rata de control prevăzută la articolul 50 alineatul (1); motivele unei astfel de înlocuiri trebuie justificate și documentate în mod adecvat;

(b)

în cazul în care acest procedeu este mai eficace, analiza riscurilor poate fi efectuată mai curând la nivelul întreprinderilor, în special al abatoarelor, al comercianților sau al furnizorilor, decât la nivelul exploatației; în acest caz, agricultorii verificați pot fi luați în calcul în vederea atingerii ratei de control prevăzute la articolul 50 alineatul (1).

6.   În cazul în care o asemenea combinare sporește eficacitatea sistemului de control, se poate decide combinarea procedurilor stabilite la alineatele (4) și (5).

Articolul 52

Constatarea respectării normelor și standardelor

1.   După caz, respectarea standardelor și a cerințelor se verifică prin mijloacele prevăzute în legislația aplicabilă standardelor și i cerințelor respective.

2.   În celelalte cazuri, în cazul în care este adecvat, verificarea se efectuează în orice alt mod corespunzător definit de autoritatea de control competentă și care este de natură să asigure o precizie cel puțin echivalentă cu cea impusă pentru verificările oficiale realizate conform reglementărilor naționale.

3.   După caz, controalele la fața locului pot fi efectuate cu ajutorul tehnicilor de teledetecție.

Articolul 53

Elementele controalelor la fața locului

1.   La realizarea controalelor asupra eșantionului prevăzut la articolul 50, autoritatea de control competentă se asigură că toți agricultorii selecționați în acest scop sunt verificați în ceea ce privește standardele și cerințele care sunt în responsabilitatea sa.

Fără a aduce atingere primului paragraf, în cazul în care rata minimă de control este atinsă la nivelul fiecărui act sau al fiecărui standard sau la nivelul unui grup de acte sau standarde în temeiul articolului 50 alineatul (1) al doilea paragraf, agricultorii selecționați trebuie verificați în ceea ce privește conformitatea cu actul sau standardul, sau cu grupul de acte sau standarde în cauză.

În general, fiecare agricultor selecționat pentru un control la fața locului trebuie verificat în momentul în care pot fi verificate cele mai multe dintre cerințele și standardele pentru care a fost selecționat. Cu toate acestea, statele membre se asigură că, pe parcursul anului, se atinge un nivel de control adecvat pentru toate cerințele și standardele.

2.   Controalele la fața locului trebuie să acopere, după caz, toate terenurile agricole ale exploatației. Totuși, controlul efectiv pe teren ca parte a unui control la fața locului se poate limita la un eșantion reprezentând cel puțin jumătate din parcelele agricole ale exploatației supuse cerinței sau standardului în cauză, cu condiția ca eșantionul respectiv să garanteze un nivel de control fiabil și reprezentativ în ceea ce privește cerințele și standardele. În cazul în care, în urma controlării acestui eșantion, se constată cazuri de neconformitate, eșantionul de parcele agricole inspectate efectiv crește.

În plus, în cazul în care legislația aplicabilă actului sau standardelor dispune astfel, verificarea efectivă privind respectarea cerințelor și a standardelor ca parte a controlului la fața locului poate fi limitată la un eșantion reprezentativ al elementelor supuse verificării. Cu toate acestea, statele membre garantează efectuarea controalelor pentru toate cerințele și standardele a căror respectare poate fi verificată la momentul vizitei.

3.   Ca regulă generală, controalele menționate la alineatul (1) se efectuează în cadrul unei singure vizite de control și constau în verificarea standardelor și cerințelor respective, a căror respectare poate fi verificată cu ocazia acestei vizite, în scopul depistării oricărei nerespectări a acestor standarde și cerințe și, în plus, pentru a repera situațiile care trebuie să facă obiectul unor controale suplimentare.

4.   Cu condiția ca statele membre să se asigure că eficacitatea controalelor este cel puțin echivalentă celei realizate în cazul în care verificările sunt efectuate prin intermediul controalelor la fața locului, controalele la nivelul exploatației pot fi înlocuite cu controalele administrative sau cu cele la nivelul întreprinderilor în temeiul articolului 51 alineatul (5) litera (b) al doilea paragraf.

5.   În cadrul efectuării controalelor la fața locului, statele membre pot utiliza indicatori de control obiectivi specifici anumitor cerințe sau standarde, cu condiția ca aceștia să garanteze că eficacitatea controlului privind cerințele și standardele în cauză este cel puțin egală cu cea a controalelor la fața locului efectuate fără utilizarea indicatorilor.

Indicatorii trebuie să aibă o legătură directă cu cerințele sau standardele pe care le reprezintă și trebuie să acopere toate elementele care urmează a fi verificate în cazul controalelor care au drept obiect acele cerințe sau standarde.

6.   Controalele la fața locului asupra eșantionului prevăzut la articolul 50 alineatul (1) se efectuează în decursul aceluiași an calendaristic în care au fost depuse cererile de ajutor.

Articolul 54

Raportul de control

1.   Pentru orice control la fața locului efectuat în temeiul prezentului capitol, se întocmește un raport de control redactat de autoritatea de control competentă, indiferent dacă agricultorul respectiv a fost selecționat în acest scop în temeiul articolului 51 sau ca urmare a unei nereguli aduse în atenția autorității de control competente în orice alt mod.

Acest raport se împarte în mai multe părți:

(a)

o secțiune generală care indică în special:

(i)

identitatea agricultorului selecționat pentru controlul la fața locului;

(ii)

persoanele prezente;

(iii)

dacă agricultorul a fost avertizat cu privire la vizită și, dacă da, care a fost termenul preavizului;

(b)

o parte care descrie, separat, controalele efectuate privind fiecare cerință sau standard în cauză și care precizează, în special, următoarele informații:

(i)

standardele și cerințele la care se referă controlul la fața locului;

(ii)

natura și amploarea controalelor efectuate;

(iii)

constatările;

(iv)

actele și standardele cu privire la care s-au constatat neconformități;

(c)

o parte de evaluare care prezintă un bilanț al importanței cazurilor de neconformitate referitoare la fiecare dintre cerințele și/sau standardele respective, pe baza criteriilor de „gravitate”, „amploare”, „persistență” și „repetare” în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu menționarea factorilor care pot determina o diminuare sau o majorare a reducerii care trebuie aplicată.

Dacă dispozițiile referitoare la standardul sau cerința în cauză prevăd o marjă de toleranță în limitele căreia nu trebuie luat în considerare un caz de neconformitate constatat, raportul trebuie să menționeze acest lucru. Aceeași dispoziție se aplică și în cazul în care un stat membru acordă un termen pentru alinierea la standarde comunitare nou introduse, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau în cazul acordării unui termen tinerilor agricultori pentru alinierea la standardele comunitare existente menționate în articolul respectiv.

2.   Orice caz de neconformitate constatat este adus la cunoștința agricultorului în termen de trei luni de la data controlului la fața locului.

Cu excepția cazului în care a luat măsuri corective imediate, punând capăt situației de neconformitate constatate în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, agricultorul este informat că se vor lua măsuri corective în temeiul dispoziției în cauză în termenul limită stabilit la primul paragraf.

În cazul în care un stat membru recurge la posibilitatea de a nu aplica nicio reducere sau excludere în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, agricultorului în cauză i se aduce la cunoștință, cel târziu în termen de o lună de la adoptarea deciziei de a nu aplica reducerea sau excluderea de la plată, că se vor lua măsuri corective.

3.   Fără a aduce atingere vreunei dispoziții speciale din legislația aplicabilă standardelor și cerințelor respective, raportul de control este finalizat în termen de o lună de la data controlului la fața locului. Cu toate acestea, acest termen se poate prelungi la trei luni în cazuri justificate în mod corespunzător, mai ales dacă această prelungire este impusă de analizele fizice sau chimice.

Dacă autoritatea de control competentă nu este agenția de plăți, în termen de o lună de la finalizarea sa, raportul se transmite agenției de plăți sau autorității de coordonare.

TITLUL IV

BAZA DE CALCUL PENTRU AJUTOARE, REDUCERI ȘI EXCLUDERI

CAPITOLUL I

Nedeclararea suprafețelor

Articolul 55

Nedeclararea tuturor suprafețelor

1.   În cazul în care, pentru un anumit an, un agricultor nu declară toate suprafețele menționate la articolul 13 alineatul (8), iar diferența dintre suprafața totală declarată în cererea unică, pe de o parte, și suprafața declarată plus suprafața totală a parcelelor nedeclarate, pe de altă parte, este mai mare de 3 % din suprafața declarată, valoarea globală a plăților directe plătibile către respectivul agricultor pentru anul în cauză se reduce cu până la 3 %, în funcție de gravitatea omisiunii.

2.   Alineatul (1) se aplică, de asemenea, plăților referitoare la schemele prevăzute la articolele 85p, 103q și 103r din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul în care agricultorul se supune obligațiilor în materie de ecocondiționalitate în conformitate cu articolele 85t și 103z din prezentul regulament. Procentul de reducere se aplică la suma totală plătibilă repartizată pe numărul de ani menționați la articolele 85t și 103z din același regulament.

CAPITOLUL II

Constatări referitoare la criteriile de eligibilitate

Secțiunea I

Schema de plată unică și alte scheme de plată pe suprafață

Articolul 56

Principii generale

1.   În scopul aplicării dispozițiilor prezentei secțiuni, se disting, după caz, următoarele grupe de culturi:

(a)

suprafețe declarate în scopul activării drepturilor la plată din cadrul schemei de plată unică, care îndeplinesc, după caz, fiecare dintre condițiile care le sunt caracteristice;

(b)

suprafețe în scopul aplicării schemei de plată unică în temeiul titlului V capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(c)

o grupă pentru fiecare dintre suprafețe în scopul aplicării oricărei alte scheme de ajutor pe suprafață în cazul căreia rata de ajutor aplicabilă este diferită;

(d)

suprafețe declarate în cadrul rubricii „alte utilizări”.

În scopul aplicării dispozițiilor literei (a) din primul paragraf, este luată în considerare media valorilor diferitor drepturi la plată în funcție de suprafața declarată.

2.   În cazul în care aceeași suprafață servește drept bază pentru o cerere de ajutor în cadrul mai multor scheme de ajutor pe suprafață, suprafața respectivă este luată în considerare separat pentru fiecare dintre schemele de ajutor în cauză.

Articolul 57

Baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate

1.   În cazul cererilor de ajutor în cadrul schemelor de ajutor pe suprafață, cu excepția celor pentru cartofii pentru amidon și pentru semințe prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunile 2 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dacă se stabilește că suprafața determinată destinată unei grupe de culturi este mai mare decât suprafața declarată în cererea de ajutor, pentru calculul ajutorului se ia în considerare suprafața declarată.

2.   În ceea ce privește cererea de ajutor din cadrul schemei de plată unică:

dacă există diferențe între drepturile la plată declarate și suprafața declarată, baza de calcul a plății este mărimea cea mai mică;

dacă numărul drepturilor la plată declarate este mai mare decât numărul drepturilor de plată de care dispune agricultorul, drepturile la plată declarate se reduc la numărul de drepturi la plată de care dispune agricultorul.

3.   Fără a duce atingere reducerilor și excluderilor ce trebuie aplicate în conformitate cu articolele 58 și 60 din prezentul regulament, în ceea ce privește cererile de ajutor în cadrul schemelor de ajutor pe suprafață, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru amidon și a celor pentru semințe, prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunile 2 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dacă suprafața declarată într-o cerere unică este mai mare decât suprafața determinată pentru grupa de culturi respectivă, ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate pentru grupa de culturi în cauză.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dacă diferența dintre suprafața totală determinată și suprafața totală declarată pentru plată în cadrul schemelor de ajutoare stabilite la titlurile III, IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 este mai mică sau egală cu 0,1 hectare, suprafața determinată va fi considerată egală cu suprafața declarată. Pentru a face acest calcul, se iau în considerare numai supradeclarările suprafețelor la nivelul grupei de culturi.

Dispoziția celui de-al doilea paragraf nu se aplică în cazul în care diferența reprezintă mai mult de 20 % din suprafața totală declarată pentru plată.

Articolul 58

Reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare

În ceea ce privește o grupă de culturi, dacă suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață, cu excepția celor pentru cartofii pentru amidon și pentru semințe prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunile 2 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu articolul 57 din prezentul regulament, ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate, dacă aceasta depășește 3 % sau două hectare, fără a depăși însă 20 % din suprafața determinată.

În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20 % din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.

În cazul în care diferența este mai mare de 50 %, agricultorul este, de asemenea, exclus de la primirea unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 57 din prezentul Regulament. Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei (20). Dacă suma nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.

Articolul 59

Reduceri în caz de nereguli în ceea ce privește dimensiunea suprafețelor declarate în vederea plății ajutorului pentru cartofii pentru amidon și pentru semințe

1.   În cazul în care se constată că suprafața cultivată efectiv cu cartofi pentru amidon este cu peste 10 % mai mică decât suprafața declarată în vederea plății ajutorului pentru cartofii pentru amidon prevăzut la titlul IV capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, valoarea ajutorului care urmează a fi plătit se reduce cu dublul diferenței constatate.

2.   În cazul în care se constată că suprafața cultivată efectiv cu semințe este cu peste 10 % mai mare decât suprafața declarată în vederea plății ajutorului pentru semințe prevăzut la titlul IV capitolul 1 secțiunea 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, valoarea ajutorului care urmează a fi plătit se reduce cu dublul diferenței constatate.

3.   În cazul în care se constată că agricultorul a comis intenționat neregulile menționate la alineatele (1) și (2), se refuză plata sumei totale a ajutorului menționat la alineatele respective.

În acest caz, agricultorul este, de asemenea, exclus de la primirea unui ajutor corespunzător sumei respective. Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.

Articolul 60

Supradeclararea intenționată

În cazul în care diferențele dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 57 provin din nereguli comise intenționat, agricultorului nu i se acordă ajutorul la care ar fi avut dreptul în temeiul articolului 57 pentru anul calendaristic în cauză în cadrul schemei de ajutoare respective, dacă diferența este mai mare de 0,5 % din suprafața determinată sau mai mare de un hectar.

În plus, în cazul în care diferența depășește 20 % din suprafața determinată, agricultorul este exclus, de asemenea, de la primirea unui ajutor egal cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 57. Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.

Articolul 61

Reducerile și excluderile aplicabile cererilor de ajutor pentru semințe

1.   În cazul în care se constată că semințele care fac obiectul unei cereri de ajutor nu au fost, de fapt, comercializate, în conformitate cu articolul 37 litera (b) punctul (iii) primul paragraf, în vederea semănării de către agricultor, ajutorul care urmează a fi plătit pentru speciile respective, după aplicarea, după caz, a reducerilor menționate la articolul 59, se reduce cu 50 % în cazul în care cantitatea necomercializată este mai mare sau egală cu 2 %, dar mai mică sau egală cu 5 % din cantitatea la care se referă cererea de ajutor. În cazul în care cantitatea necomercializată este mai mare de 5 %, nu se acordă niciun ajutor pentru semințe pentru anul de comercializare în cauză.

2.   În cazul în care se constată că s-a solicitat ajutor pentru semințe care nu sunt certificate oficial sau nu sunt obținute în statul membru respectiv în anul calendaristic în care începe anul de comercializare pentru care s-a stabilit ajutorul, nu se acordă niciun ajutor pentru anul de comercializare respectiv și nici pentru cel următor.

Articolul 62

Reduceri și excluderi privind ajutorul specific pentru bumbac

Fără a aduce atingere reducerilor și excluderilor care urmează să se aplice în conformitate cu articolul 58 sau 60 din prezentul regulament, în cazul în care se constată că agricultorul nu îndeplinește obligațiile care rezultă din articolul 30 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1121/2009, agricultorul își pierde dreptul la majorarea ajutorului prevăzută la articolul 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Mai mult, ajutorul pentru bumbac pe hectar eligibil în temeiul articolului 90 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se reduce, pentru agricultorul în cauză, cu valoarea majorării prevăzute la articolul 92 alineatul (2) din regulamentul menționat.

Secțiunea II

Primele pentru animale

Articolul 63

Baza de calcul

1.   În cazul în care se aplică o limită individuală sau un plafon individual, numărul animalelor indicat în cererile de ajutor se reduce la limita sau la plafonul fixat pentru agricultorul respectiv.

2.   Ajutorul nu poate fi acordat în niciun caz pentru un număr de animale mai mare decât cel indicat în cererea de ajutor.

3.   Fără a aduce atingere articolelor 65 și 66, în cazul în care numărul animalelor declarate într-o cerere de ajutor este mai mare decât numărul de animale determinat în urma unor controale administrative sau a unor controale la fața locului, ajutorul se calculează pe baza numărului de animale determinat.

4.   În cazul în care se constată nereguli în ceea ce privește sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

un animal din specia bovină care și-a pierdut una din cele două crotalii se consideră ca fiind determinat cu condiția să poată fi identificat în mod clar și individual cu ajutorul altor elemente ale sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor;

(b)

în cazul în care neregulile constatate vizează înregistrări inexacte din registru sau din pașapoartele animalelor, animalul în cauză se consideră ca fiind nedeterminat numai dacă aceste erori se constată în cadrul a cel puțin două controale efectuate pe parcursul unei perioade de douăzeci și patru de luni. În orice alt caz, animalele respective se consideră ca fiind nedeterminate după prima constatare.

Articolul 21 se aplică înregistrărilor și notificărilor din sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor.

Articolul 64

Înlocuirea

1.   Bovinele prezente în exploatație se consideră determinate numai dacă sunt identificate în cererea de ajutor. Cu toate acestea, vacile care alăptează sau junincile care fac obiectul unei cereri de ajutor în conformitate cu articolul 111 sau cu articolul 115 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pot fi înlocuite în cursul perioadei de reținere în limitele prevăzute la articolele respective fără pierderea dreptului la plata ajutorului solicitat.

2.   Înlocuirile efectuate în temeiul alineatului (1) au loc în termen de 20 de zile de la evenimentul care a stat la originea înlocuirii și sunt înscrise în registru în cel mult trei zile de la înlocuire. Autoritatea competentă care a primit cererea de ajutor este informată în termen de șapte zile de la înlocuire.

Cu toate acestea, în cazul în care recurge la posibilitățile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea, statul membru poate să dispună, în ceea ce privește plecarea unui animal din exploatație și sosirea unui alt animal în exploatație în termenele prevăzute la primul paragraf, ca notificarea introdusă în baza de date computerizată privind bovinele să înlocuiască informațiile care trebuie trimise autorității competente.

3.   În cazul în care un agricultor depune o cerere concomitent pentru oi și pentru capre, iar ajutorul acordat este identic pentru ambele specii, o oaie poate fi înlocuită cu o capră și o capră poate fi înlocuită cu o oaie. Oile și caprele care fac obiectul unei cereri de ajutor în temeiul articolului 101 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot fi înlocuite în perioada de reținere, în limitele prevăzute la articolul menționat anterior, fără să determine pierderea dreptului la plata ajutorului solicitat.

4.   Înlocuirile efectuate în conformitate cu alineatul (3) au loc în termen de 10 zile de la evenimentul care a stat la originea înlocuirii și sunt înscrise în registru în termen de trei zile de la înlocuire. Autoritatea competentă care a primit cererea de ajutor este informată în termen de șapte zile lucrătoare de la înlocuire.

Articolul 65

Reducerile și excluderile aplicabile bovinelor care fac obiectul cererilor de ajutor

1.   În cazul în care, în privința unei cereri de ajutor din cadrul schemelor de ajutor pentru bovine, se constată o diferență între numărul de animale declarate și numărul de animale constatate în conformitate cu articolul 63 alineatul (3), suma totală a ajutorului de care poate beneficia agricultorul în cadrul acestor scheme pentru perioada de referință a primelor în cauză se reduce cu un procent care urmează a fi stabilit în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, dacă neregulile vizează maximum trei animale.

2.   În cazul în care neregulile se referă la mai mult de trei animale, suma totală a ajutorului de care poate beneficia agricultorul în cadrul schemelor menționate la alineatul (1) pentru perioada de referință a primelor în cauză se reduce:

(a)

cu un procent care urmează a fi stabilit în conformitate cu alineatul (3), dacă nu depășește 10 %;

(b)

sau cu dublul procentului care urmează a fi stabilit în conformitate cu alineatul (3), dacă este mai mare de 10 %, dar nu mai mare de 20 %.

În cazul în care procentul stabilit în conformitate cu alineatul (3) depășește 20 %, ajutorul de care ar fi putut beneficia agricultorul în temeiul articolului 63 alineatul (3) este refuzat, în cadrul schemelor în cauză, pentru perioada de referință a primelor respective.

În cazul în care procentul stabilit în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol depășește 50 %, agricultorul este exclus, din nou, de la primirea unui ajutor egal cu o sumă corespunzătoare diferenței dintre numărul de animale declarat și numărul de animale determinat în conformitate cu articolul 63 alineatul (3). Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul respectiv în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.

3.   În vederea calculării procentelor menționate la alineatele (1) și (2), numărul de bovine care au făcut obiectul unei cereri pe parcursul respectivei perioade de referință a primelor, în cadrul tuturor schemelor de ajutoare pentru bovine, și pentru care s-au constatat nereguli se împarte la numărul total de bovine determinat pentru respectiva perioadă de referință a primelor.

În cazul aplicării articolului 16 alineatul (3) paragraful al doilea, animalele potențial eligibile care au fost identificate sau înregistrate incorect în sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor sunt luate în considerare ca animale care prezintă nereguli. În ceea ce privește prima de sacrificare prevăzută la articolul 116 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în sensul aplicării prezentului paragraf, numai animalele sacrificate efectiv în decursul anului în cauză sunt luate în considerare ca animale potențial eligibile.

În ceea ce privește prima pentru vacile care alăptează, menționată la articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, neregulile constatate cu privire la sistemul de identificare și de înregistrare a bovinelor sunt atribuite proporțional numărului de animale necesare pentru primirea primei, pe de o parte, și, pe de altă parte, numărului de animale necesare pentru furnizarea laptelui sau a produselor lactate în conformitate cu articolul 111 alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat. Cu toate acestea, aceste nereguli se atribuie întâi numărului de animale care nu sunt necesare în cadrul limitelor individuale sau al plafoanelor menționate la articolul 111 alineatul (2) litera (b) și la articolul 112 din regulamentul menționat.

4.   În cazul în care diferențele dintre numărul de animale declarat și numărul de animale determinat în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) provin din nereguli comise intenționat, agricultorului i se refuză accesul la schema sau la schemele de ajutoare pentru bovine de care ar fi putut beneficia în temeiul articolului 63 alineatul (3) pe parcursul perioadei de referință a primelor în cauză.

În cazul în care diferența calculată în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol depășește 20 %, agricultorul este exclus, din nou, de la primirea unui ajutor egal cu o sumă corespunzătoare diferenței dintre numărul de animale declarat și numărul de animale determinat în conformitate cu articolul 63 alineatul (3). Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul respectiv în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.

Articolul 66

Reducerile și excluderile aplicabile ovinelor sau caprinelor care fac obiectul unei cereri de ajutor

1.   În cazul în care, în raport cu cererile depuse în cadrul schemelor de ajutor pentru ovine și caprine, se constată o diferență între numărul de animale declarate și cel determinat în conformitate cu articolul 63 alineatul (3), articolul 65 alineatele (2), (3) și (4) se aplică mutatis mutandis începând cu primul animal cu privire la care se constată nereguli.

2.   În cazul în care se constată că un crescător de ovine care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie nu declară acest lucru în cererea sa pentru primă, ajutorul de care acesta poate beneficia se limitează la prima care se plătește crescătorilor de ovine care comercializează lapte de oaie sau produse pe bază de lapte de oaie din care se scade diferența dintre această sumă și suma integrală a primei pentru oi.

3.   În cazul cererilor referitoare la prima suplimentară, dacă se constată că mai puțin de 50 % din suprafața utilizată în scopuri agricole se situează în zonele menționate la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, prima suplimentară nu se plătește, iar prima pentru oi și pentru capre se reduce cu o sumă egală cu 50 % din valoarea primei suplimentare.

4.   Dacă se constată că mai puțin de 50 % din suprafața exploatației utilizată în scopuri agricole este situată în zonele menționate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1121/2009, prima pentru capre nu se plătește.

5.   Dacă se constată că un crescător care practică transhumanța și care depune o cerere de primă suplimentară nu a scos 90 % din animale la păscut timp de cel puțin 90 de zile într-o zonă menționată la articolul 102 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, prima suplimentară nu se plătește, iar prima pentru oi sau pentru capre se reduce cu o sumă egală cu 50 % din prima suplimentară.

6.   Dacă se constată că neregulile menționate la alineatele (2), (3), (4) sau (5) sunt intenționate, suma totală a ajutorului menționat la aceste alineate este refuzată.

În cazul respectiv, agricultorului i se refuză din nou ajutorul egal cu suma respectivă. Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006. În cazul în care suma respectivă nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul respectiv în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.

7.   În cazul în care, în urma controalelor la fața locului efectuate la agricultorii care cresc atât ovine, cât și caprine care dau dreptul la prime de aceeași valoare, se constată o diferență în compoziția turmei în ceea ce privește numărul de animale din fiecare specie, animalele sunt considerate ca făcând parte din același grup.

Articolul 67

Circumstanțe naturale

Reducerile și excluderile prevăzute la articolele 65 și 66 nu se aplică în cazurile în care, din cauza efectelor unor circumstanțe naturale asupra turmei, agricultorul nu-și poate respecta angajamentul de a păstra animalele care fac obiectul unei cereri de ajutor pe tot parcursul perioadei de reținere, cu condiția să fi informat în scris autoritatea competentă în acest sens în termen de zece zile lucrătoare după constatarea oricărei reduceri a numărului de animale.

Fără a aduce atingere circumstanțelor concrete care trebuie examinate în fiecare caz în parte, autoritățile competente pot recunoaște, în special, următoarele circumstanțe naturale:

(a)

moartea unui animal ca urmare a unei boli;

(b)

moartea unui animal ca urmare a unui accident pentru care agricultorul nu poate fi considerat responsabil.

Articolul 68

Întocmirea unor certificate și declarații false de către abatoare

În ceea ce privește declarațiile sau certificatele întocmite de abatoare pentru plata primei speciale pentru bovine prevăzută la articolul 110 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care se constată că un abator a întocmit un certificat fals sau o declarație falsă din neglijență gravă sau cu intenție, statul membru respectiv aplică sancțiunile naționale corespunzătoare. În cazul în care astfel de nereguli se repetă, abatorul respectiv este privat, timp de un an, de dreptul de a redacta declarații sau certificate pentru plata unei prime.

Secțiunea III

Ajutor specific

Articolul 69

Constatări cu privire la ajutorul specific

În ceea ce privește plata ajutorului specific, statele membre prevăd, pentru fiecare măsură în parte, reduceri și excluderi care sunt, în esență, echivalente cu cele prevăzute la prezentul titlu. În cazul plăților pe suprafață sau pe animale, dispozițiile din prezentul titlu se aplică mutatis mutandis. În plus, după caz, articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006 al Comisiei (21) se aplică mutatis mutandis.

În ceea ce privește dovezile furnizate de către serviciile, organismele sau organizațiile menționate la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul în care se constată că dovezile funizate sunt incorecte ca urmare a unei neglijențe grave sau intenționate, statul membru respectiv aplică sancțiunile naționale corespunzătoare. În cazul în care astfel de nereguli se repetă, serviciul, organismul sau organizația respectivă este privată, timp de cel puțin un an, de dreptul de a furniza dovezi valide pentru plata unei prime.

CAPITOLUL III

Constatări privind ecocondiționalitatea

Articolul 70

Principii generale și definiție

1.   În scopul aplicării dispozițiilor prezentului capitol, se aplică dispozițiile articolului 47.

2.   În scopul aplicării dispozițiilor articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 agricultorilor care se supun principiului ecocondiționalității în temeiul articolelor 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, depunerea unei cereri de ajutor menționate la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 înseamnă depunerea anuală a cererii unice de ajutor.

3.   În cazul în care există mai multe agenții de plăți care răspund de gestionarea diverselor scheme de plăți directe de tipul celor descrise în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, a măsurilor menționate la articolul 36 literele (a)(i)-(v) și (iv) și (v) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și a plăților legate de schemele prevăzute la articolele 85p, 103q și 103r din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre se asigură că neconformitățile constatate și, după caz, reducerile și excluderile corespunzătoare sunt aduse la cunoștința tuturor agențiilor de plăți implicate în gestionarea plăților respective, inclusiv cazurile în care nerespectarea criteriilor de eligibilitate reprezintă, de asemenea, un caz de neconformitate și vice versa. Statele membre asigură, după caz, aplicarea unei rate de reducere unice.

4.   Se consideră drept „constatate” cazurile de neconformitate stabilite în urma oricărui control efectuat în conformitate cu prezentul regulament sau aduse la cunoștința autorității de control competente, sau după caz, a agenției de plăți, în orice alt mod.

5.   Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale menționate la articolul 75 din prezentul regulament, dacă un agricultor care face obiectul obligațiilor în materie de ecocondiționalitate în conformitate cu articolele 85t și 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu depune cererea unică de ajutor în termenul limită prevăzut la articolul 11 din prezentul regulament, se aplică o reducere de 1 % pe zi lucrătoare. Reducerea maximă este limitată la 25 %. Reducerea se aplică sumei totale care trebuie plătită în cadrul plăților legate de schemele prevăzute la articolele 85p, 103q și 103r din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, împărțită la numărul de ani menționați la articolele 85t și 103z din același regulament.

6.   În cazul în care s-au constatat mai multe cazuri de neconformitate cu privire la diverse acte sau standarde care aparțin aceluiași domeniu de ecocondiționalitate, pentru calculul reducerii conform articolelor 71 alineatul (1) și 72 alineatul (1), respectivele cazuri trebuie considerate un singur caz de neconformitate.

7.   Nerespectarea unui standard care constituie totodată o cerință se consideră un singur caz de neconformitate. În sensul calculului reducerilor, cazul de neconformitate se consideră ca făcând parte din domeniul cerinței.

8.   În sensul aplicării reducerilor, procentajul reducerii se aplică la suma totală a:

(a)

valorii totale a plăților directe care au fost, sau care trebuie acordate agricultorului vizat în urma cererilor de ajutor care au fost depuse de către acesta sau pe care le va depune în decursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea, și

(b)

valorii totale a plăților referitoare la schemele prevăzute la articolele 85p, 103q și 103r din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 împărțită la numărul de ani menționați la articolele 85t și 103z din regulamentul respectiv.

Articolul 71

Reduceri aplicabile în caz de neglijență

1.   Fără a aduce atingere articolului 77, dacă un caz de neconformitate constatat se datorează neglijenței agricultorului, trebuie aplicată o reducere. Ca regulă generală, reducerea reprezintă 3 % din suma totală menționată la articolul 70 alineatul (8).

Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării furnizate de autoritatea de control competentă în partea de evaluare a raportului de control în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) litera (c), agenția de plăți poate decide să reducă procentajul la 1 % sau să îl majoreze la 5 % din cuantumul total sau, în cazurile menționate la articolul 54 alineatul (1) litera (c) paragraful al doilea, să nu impună nicio reducere.

2.   În cazul în care un stat membru recurge la posibilitatea de a nu aplica reducerea și excluderea prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, iar agricultorul nu a remediat situația într-un termen limită dat, se aplică reducerea sau excluderea.

Termenul limită se stabilește de autoritatea competentă și nu depășește sfârșitul anului următor celui care în care s-a făcut constatarea.

3.   În cazul în care un stat membru recurge la posibilitatea de a considera un caz de neconformitate ca fiind minor, în sensul articolului 24 alineatul (2), al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, iar agricultorul nu a remediat situația într-un termen limită dat, se aplică o reducere.

Termenul limită se stabilește de autoritatea competentă și nu depășește sfârșitul anului următor celui care în care s-a făcut constatarea.

Neconformitatea în cauză nu se consideră minoră și se aplică o reducere de cel puțin 1 %, în conformitate cu alineatul (1).

Mai mult, o neconformitate care a fost considerată minoră și care a fost remediată de agricultor în termenul limită stabilit la primul paragraf nu se consideră neconformitate în sensul alineatului (5).

4.   Dacă s-au constatat mai multe cazuri de neconformitate din diferite domenii supuse ecocondiționalității, procedura de stabilire a reducerii prevăzute la alineatul (1) se aplică individual fiecărui caz de neconformitate.

Procentele de reducere care rezultă se însumează. Cu toate acestea, reducerea maximă nu poate depăși 5 % din suma totală prevăzută la articolul 70 alineatul (8).

5.   Fără a aduce atingere cazurilor de neconformitate deliberată în sensul articolului 72, dacă s-au constatat cazuri de neconformitate repetată, cu ocazia primei repetări trebuie să se tripleze procentul stabilit conform alineatului (1) pentru primul caz de neconformitate. În acest scop și în cazul în care procentul a fost determinat în conformitate cu articolul 70 alineatul (6), agenția de plăți stabilește procentul care ar fi trebuit aplicat cazului de neconformitate repetat a cerinței sau standardului în cauză.

Pentru fiecare repetare ulterioară, se înmulțește de fiecare dată cu trei rezultatul reducerii calculate pentru repetarea precedentă. Cu toate acestea, reducerea maximă nu poate să depășească 15 % din cuantumul total menționat la articolul 70 alineatul (8).

După atingerea procentului maxim de 15 %, agenția de plăți informează agricultorul în cauză că, în eventualitatea unei noi constatări a aceleiași neconformități, se va considera că a acționat în mod deliberat în sensul articolului 72. În cazul în care, ulterior, se constată un nou caz de neconformitate, procentul de reducere care trebuie aplicat se calculează prin înmulțirea cu trei a rezultatului înmulțirii care a precedat, după caz, aplicarea limitei de 15 % prevăzute la al doilea paragraf ultima teză.

6.   Atunci când se constată un caz de neconformitate repetat cu un alt caz de neconformitate repetat sau cu un alt caz de neconformitate repetat, procentele de reducere care rezultă se adună. Cu toate acestea, fără a aduce atingere alineatului (5) al treilea paragraf, reducerea maximă nu poate depăși 15 % din suma totală prevăzută la articolul 70 alineatul (8).

Articolul 72

Reduceri și excluderi aplicabile în caz de neconformitate deliberată

1.   Fără a aduce atingere articolului 77, dacă un caz de neconformitate constatat se datorează unei acțiuni deliberate a agricultorului, reducerea care trebuie aplicată asupra cuantumului total prevăzut la articolul 70 alineatul (8) se stabilește, în general, la un procent de 20 % din cuantumul total respectiv.

Cu toate acestea, pe baza rezultatelor evaluării prezentate de autoritatea de control competentă în partea de evaluare a raportului de control, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) litera (c), agenția de plăți poate decide să reducă procentul în cauză până la maxim 15 % sau, după caz, să îl mărească până la 100 % din cuantumul total respectiv.

2.   Dacă un anumit caz de neconformitate intenționată se referă la o anumită schemă de ajutoare, agricultorul este exclus din schema respectivă pe durata anului calendaristic în cauză. În cazurile extreme în ceea ce privește amploarea, gravitatea sau persistența sau în dacă s-a constatat o repetare a situației de neconformitate deliberată, agricultorul este, în plus, exclus din respectiva schemă de ajutoare și pe durata anului calendaristic următor.

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune

Articolul 73

Excepții de la aplicarea reducerilor și a excluderilor

1.   Reducerile și excluderile prevăzute la capitolul I și II nu se aplică în cazul în care agricultorul a prezentat date faptice corecte sau atunci când poate demonstra prin orice alt mijloc că nu este vinovat.

2.   Reducerile și excluderile prevăzute la capitolul I și II nu se aplică în ceea ce privește părțile din cererea de ajutor despre care agricultorul a semnalat în scris autorității competente că sunt incorecte sau că au devenit incorecte după depunerea cererii, cu condiția ca agricultorul să nu fi fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului și să nu fi fost informat de către autoritatea competentă în legătură cu neregulile constatate în cererea sa.

Pe baza informațiilor furnizate de agricultor menționate în primul paragraf, cererea de ajutor este rectificată astfel încât să reflecte situația reală.

Articolul 74

Modificări și completări aduse intrărilor din baza de date computerizată pentru bovine

În cazul bovinelor care fac obiectul cererilor de ajutor, articolul 73 se aplică, din momentul depunerii cererii, erorilor sau omisiunilor care afectează intrările din baza de date computerizată pentru bovine.

Bovinele care nu fac obiectul unei cereri de ajutor sunt supuse acelorași dispoziții în ceea ce privește reducerile și excluderile care trebuie aplicate în temeiul capitolului III.

Articolul 75

Forță majoră și circumstanțe excepționale

1.   Dacă nu a fost în măsură să își respecte angajamentele din cauza unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale menționate la articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, agricultorul are în continuare dreptul la ajutor pentru suprafața eligibilă sau pentru animalele eligibile în momentul producerii cazului de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale. În plus, dacă neconformitatea reprezintă urmarea unui caz de forță majoră sau unor circumstanțe excepționale în materie de ecocondiționalitate, reducerea corespunzătoare nu se aplică.

2.   Cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale în sensul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și dovezile aferente pe care autoritatea competentă să le considere satisfăcătoare trebuie să-i fie notificate în scris autorității competente în termen de zece zile lucrătoare de la data la care agricultorul este în măsură să trimită respectiva notificare.

TITLULV

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 76

Plăți minime

Statele membre pot decide să nu acorde un ajutor în cazul în care valoarea per cerere este mai mică sau egală cu 100 EUR.

Articolul 77

Cumularea reducerilor

Dacă un caz de neconformitate constituie în același timp și o neregulă și, în consecință, ar trebui aplicate reduceri sau excluderi atât în conformitate cu capitolul II, cât și cu capitolele III și IV din Titlul IV:

(a)

reducerile sau excluderile prevăzute la titlul IV capitolul II se aplică în cadrul schemelor de ajutoare în cauză;

(b)

reducerile și excluderile prevăzute la titlul IV capitolul III se aplică cuantumului total al ajutoarelor care trebuie acordate în cadrul schemei de plată unică și în cadrul tuturor schemelor de ajutoare care nu fac obiectul reducerilor sau al excluderilor prevăzute la litera (a).

Reducerile și excluderile menționate în primul paragraf se aplică în conformitate cu articolul 78 alineatul (2), fără a aduce atingere eventualelor sancțiuni suplimentare aplicabile în temeiul altor dispoziții din legislația comunitară sau din legislațiile naționale.

Articolul 78

Reducerile aplicabile pentru fiecare schemă de ajutoare

1.   Statele membre calculează cuantumul plății care urmează să fie acordată unui agricultor în cadrul uneia dintre schemele de ajutoare enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în funcție de condițiile stabilite în schema de ajutoare respectivă și luând în considerare, după caz, depășirile suprafeței de bază, ale suprafeței maxime garantate sau ale numărului de animale care au dreptul să beneficieze de prime.

2.   Pentru fiecare schemă de ajutoare enumerată de anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, reducerile sau excluderile generate de nereguli, de întârzieri la depunerea cererilor, de nedeclararea parcelelor, de depășirea plafoanelor bugetare, de modulare, de disciplina financiară și de nerespectarea ecocondiționalității se aplică, după caz, în conformitate cu modalitățile enumerate în continuare și în următoarea ordine:

(a)

reducerile sau excluderile prevăzute la titlul IV capitolul II se aplică neregulilor;

(b)

cuantumul rezultat din aplicarea literei (a) servește ca bază de calcul pentru eventualele reduceri aplicabile în cazul unei întârzieri la depunerea cererilor în conformitate cu articolele 23 și 24;

(c)

cuantumul rezultat din aplicarea literei (b) servește ca bază de calcul pentru reducerile aplicabile în cazul nedeclarării parcelelor agricole în conformitate cu articolul 55;

(d)

în ceea ce privește schemele de ajutoare pentru care a fost stabilit un plafon bugetar în conformitate cu articolele 51 alineatul (2), 69 alineatul (3), 123 alineatul (1) și 128 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau aplicate în conformitate cu articolele 126 alineatul (2), 127 alineatul (2) și 129 alineatul (2) din același regulament, statul membru însumează cuantumurile rezultate din aplicarea dispozițiilor literelor (a), (b) și (c).

Pentru fiecare dintre schemele de ajutoare, se calculează un coeficient prin împărțirea cuantumului plafonului bugetar în cauză la suma cuantumurilor prevăzute la primul paragraf. În cazul în care coeficientul obținut este mai mare de 1, se aplică un coeficient echivalent cu 1.

Calculul cuantumului plății care urmează să fie acordată fiecărui agricultor în cadrul unei scheme de ajutoare pentru care a fost stabilit un plafon bugetar se efectuează prin înmulțirea cuantumului rezultat din aplicarea literelor (a), (b) și (c) cu coeficientul stabilit la al doilea paragraf.

Articolul 79

Baza de calcul pentru reducerile datorate modulării, disciplinei financiare și ecocondiționalității

1.   Reducerile datorate modulării prevăzute la articolele 7 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și, după caz, articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 (22) al Consiliului, precum și reducerea datorată disciplinei financiare prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și reducerea prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat se aplică sumei plăților din diferitele scheme de ajutoare enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la care are dreptul fiecare agricultor, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 78 din prezentul regulament.

2.   Cuantumul plății rezultat din aplicarea alineatului (1) servește ca bază de calcul pentru reducerile aplicabile în cazul nerespectării ecocondiționalității în conformitate cu titlul IV capitolul III.

Articolul 80

Recuperarea sumelor necuvenite

1.   În cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alineatului (2).

2.   Dobânzile se calculează pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligația de rambursare și data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.

Rata dobânzii care trebuie aplicată se calculează în conformitate cu legislația internă, dar nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de dispozițiile interne pentru cazurile de recuperare a sumelor necuvenite.

3.   Obligația de rambursare prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.

Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății.

Articolul 81

Recuperarea drepturilor acordate în mod necuvenit

1.   Fără a aduce atingere articolului 137 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dacă, după ce agricultorilor li s-au acordat drepturi la plată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 795/2004 sau cu Regulamentul (CE) nr. 1120/2009, se stabilește că anumite drepturi la plată s-au acordat în mod necuvenit, agricultorul în cauză cedează drepturile acordate în mod necuvenit rezervei naționale prevăzute la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Dacă agricultorul în cauză a transferat între timp drepturi la plată altor agricultori, noii beneficiari au, de asemenea, obligația prevăzută la primul paragraf, în ceea ce privește numărul de drepturi la plată care le-a fost transferat, dacă agricultorul căruia i-au fost acordate inițial drepturi la plată nu dispune de un număr suficient de drepturi la plată pentru a acoperi valoarea drepturilor la plată alocate în mod necuvenit.

Se consideră că drepturile acordate în mod necuvenit nu au fost atribuite de la început.

2.   Fără a aduce atingere articolului 137 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care, după ce agricultorilor li s-au acordat drepturi la plată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 795/2004, se stabilește că valoarea drepturilor la plată este prea mare, respectiva valoare se ajustează în mod corespunzător. Ajustarea se efectuează și pentru drepturile la plată care au fost transferate între timp altor agricultori. Valoarea reducerii se alocă rezervei naționale prevăzute la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Se consideră că drepturile la plată au fost acordate de la început la valoarea care rezultă în urma ajustării.

3.   În cazul în care, în sensul alineatelor (1) și 2, se stabilește că numărul drepturilor alocate agricultorului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 795/2004 sau Regulamentul (CE nr. 1120/2009 este incorect, iar alocarea efectuată în mod necuvenit nu are niciun impact asupra valorii totale a drepturilor pe care agricultorul le-a primit, statul membru recalculează drepturile la plată și, după caz, corectează tipul drepturilor alocate agricultorului.

Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică dacă erorile ar fi putut fi, în mod normal, depistate de agricultori.

4.   Statele membre pot decide să nu recupereze drepturile alocate în mod necuvenit în cazul în care suma totală alocată în mod necuvenit agricultorului este egală sau mai mică de 50 EUR. În plus, în cazul în care valoarea totală menționată la alineatul (3) este egală sau mai mică de 50 EUR, statele membre pot să nu recurgă la recalculare.

5.   În cazul în care agricultorul a transferat drepturi de plată fără a respecta dispozițiile articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau articolele 43 alineatul (1), 43 alineatul (2), 62 alineatul (1), 62 alineatul (3) și 68 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se consideră că transferul nu a avut loc.

6.   Sumele vărsate în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolul 80.

Articolul 82

Transfer de exploatație

1.   În sensul prezentului articol, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

„transfer de exploatații” este o operațiune de vânzare sau de închiriere, sau orice alt tip de tranzacție similară care are drept obiect unitățile de producție în cauză;

(b)

„cedent” este agricultorul a cărui exploatație este transferată unui alt agricultor;

(c)

„cesionar” este agricultorul căruia i se transferă exploatația.

2.   În cazul în care o exploatație este transferată integral de la un agricultor la altul după depunerea unei cereri de ajutor și înainte să fi fost îndeplinite toate condițiile de acordare a ajutorului, cedentului nu i se acordă niciun ajutor pentru exploatația transferată.

3.   Ajutorul solicitat de cedent se acordă cesionarului cu respectarea următoarelor condiții:

(a)

la sfârșitul unei perioade care urmează să fie stabilită de statele membre, cesionarul informează autoritatea competentă în legătură cu transferul și solicită plata ajutorului;

(b)

cesionarul furnizează toate documentele justificative solicitate de autoritatea competentă;

(c)

sunt îndeplinite toate condițiile legate de acordarea ajutorului în ceea ce privește exploatația transferată.

4.   După momentul în care cesionarul a informat autoritatea competentă și a solicitat plata ajutorului în conformitate cu alineatul (3) litera (a):

(a)

toate drepturile și obligațiile cedentului care decurg din raportul juridic dintre cedent și autoritatea competentă generat de cererea de ajutor sunt atribuite cesionarului;

(b)

toate acțiunile necesare pentru acordarea ajutorului și toate declarațiile date de cedent înainte de transfer sunt atribuite cesionarului în contextul aplicării regulilor comunitare corespunzătoare;

(c)

exploatația transferată este considerată, după caz, o exploatație separată pe durata anului de comercializare sau a perioadei de referință pentru prima în cauză.

5.   În cazul în care se depune o cerere de ajutor după ce au fost întreprinse acțiunile necesare pentru acordarea ajutorului și atunci când o exploatație este transferată integral de la un agricultor altuia după inițierea acțiunilor respective, însă înainte să fi fost îndeplinite toate condițiile de acordare a ajutorului, acesta poate fi acordat cesionarului atâta timp cât se respectă condițiile prevăzute la alineatul (3) literele (a) și (b). În acest caz se aplică alineatul (4) litera (b).

6.   După caz, statul membru poate decide să acorde ajutorul cedentului. În acest caz:

(a)

cesionarul nu primește niciun ajutor;

(b)

statul membru se asigură că dispozițiile alineatelor (2)-(5) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 83

Măsuri suplimentare și asistență reciprocă între statele membre

Statele membre iau toate măsurile suplimentare care se impun pentru buna aplicare a sistemului integrat și își acordă reciproc asistență în vederea efectuării controalelor prevăzute de prezentul regulament.

În această privință, în cazul în care în prezentul regulament nu sunt prevăzute reduceri sau excluderi pertinente, statele membre pot aplica sancțiunile naționale adecvate împotriva producătorilor sau altor unități din lanțul comercial, cum sunt abatoarele sau asociațiile implicate în procedura de acordare a ajutoarelor, pentru a garanta respectarea unor cerințe de control cum sunt, de pildă, ținerea unui registru genealogic actual al exploatației sau obligația de a transmite notificări.

Articolul 84

Notificări

1.   Statele membre comunică Comisiei, cel târziu la data de 15 iulie a fiecărui an pentru schemele de ajutor acoperite de sistemul integrat, un raport privind anul calendaristic precedent în care să includă în special informații despre:

(a)

punerea în aplicare a sistemului integrat, inclusiv și în special opțiunile reținute pentru controlarea respectării normelor de ecocondiționalitate, precum și despre organismele competente responsabile pentru controlul regulilor și al criteriilor de ecocondiționalitate, precum și măsuri speciale în vederea administrării și controlului ajutorului specific;

(b)

numărul de cereri, precum și suprafața totală, numărul total de animale, și cuantumul total al cantităților;

(c)

numărul de cereri, precum și suprafața totală și numărul total de animale și cuantumul total al cantităților care au făcut obiectul controalelor;

(d)

rezultatul controalelor efectuate, cu indicarea reducerilor și a excluderilor aplicate în conformitate cu titlul IV;

(e)

rezultatele controalelor legate de ecocondiționalitate în conformitate cu titlul III capitolul III.

2.   Statele membre comunică Comisiei, prin mijloace electronice, utilizând formularul pus la dispoziție de către Comisie cel târziu la data de 31 octombrie a fiecărui an, o informare privind raportul dintre suprafața terenurilor utilizate ca pășuni permanente și suprafața agricolă totală menționată la articolul 3 alineatul (1).

3.   În situații excepționale justificate în mod corespunzător și cu acordul Comisiei, statele membre pot prevedea derogări de la termenele prevăzute la alineatele (1) și (2).

4.   Baza de date computerizată creată în cadrul sistemului integrat este utilizată ca suport pentru informațiile specificate în normele sectoriale, pe care statele membre sunt obligate să le comunice Comisiei.

5.   În cazul aplicării unei reduceri lineare la plățile directe în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu articolul 79 din acest regulament, statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la procentul reducerii aplicat.

Articolul 85

Cheia de repartizare

Cheia de repartizare pentru sumele corespunzătoare procentajului de 4 % menționat la articolul 9 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se calculează pe baza importanței relative a statelor membre în ceea ce privește suprafața agricolă și ocuparea forței de muncă în agricultură, ponderate cu 65 % și respectiv cu 35 %.

Partea deținută de fiecare stat membru în termeni de suprafață și de ocupare a forței de muncă în agricultură este rectificată în funcție de produsul său intern brut (PIB) pe cap de locuitor, exprimat ca punctaj reprezentând puterea de cumpărare, calculul făcându-se pe baza unei treimi din diferența față de media înregistrată de statele membre cărora li se aplică modularea.

În acest sens, se utilizează datele esențiale expuse în continuare, bazate pe cifrele publicate de Eurostat în 2003:

(a)

pentru suprafețele agricole, ancheta privind structura exploatațiilor agricole în 2000, realizată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1166/2008 a Parlamentului European și a Consiliului (23);

(b)

pentru ocuparea forței de muncă în agricultură, cifrele privind locurile de muncă din domeniul agricultură, vânătoare și pescuit, publicate în ediția 2001 a seriei anuale de anchete privind forța de muncă, realizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 577/98 al Consiliului (24);

(c)

pentru produsul intern brut pe cap de locuitor, exprimat ca putere de cumpărare, media pe trei ani calculată pentru perioada 1999-2001 pe baza datelor naționale.

PARTEA III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 86

Abrogare

1.   Regulamentul (CE) nr. 796/2004 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2010.

Cu toate acestea, acesta continuă să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau la perioadele de referință pentru prime care încep înainte de 1 ianuarie 2010.

2.   Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 796/2004 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 87

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică cererilor de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau al perioadelor de referință pentru prime care încep de la 1 ianuarie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.

Pentru Comisie

Mariann FISHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 141, 30.4.2004, p. 18.

(3)  JO L 148, 6.6.2008, p. 1.

(4)  A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(5)  JO L 141, 30.4.2004, p. 1.

(6)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(7)  JO L 156, 25.6.2003, p. 9.

(8)  JO L 5, 9.1.2004, p. 8.

(9)  JO L 171, 2.7.2005, p. 6.

(10)  A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(11)  A se vedea pagina 27 din prezentul Jurnal Oficial.

(12)  JO L 108, 25.4.2007, p. 1.

(13)  JO L 160, 26.6.1999, p. 1.

(14)  JO L 215, 30.7.1992, p. 85.

(15)  JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(16)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(17)  JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

(18)  JO L 124, 8.6.1971, p. 1.

(19)  JO L 193, 20.7.2002, p. 1.

(20)  JO L 171, 23.6.2006, p. 90.

(21)  JO L 368, 23.12.2006, p. 74.

(22)  JO L 95, 5.4.2007, p. 1.

(23)  JO L 321, 1.12.2008, p. 14.

(24)  JO L 77, 14.3.1998, p. 3.


ANEXA I

Metoda comunitară de determinare cantitativă a conţinutului de Δ9-tetrahidrocanabinol al soiurilor de cânepă

1.   Sfera și domeniul de aplicare

Metoda este folosită pentru a determina conținutul de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare „THC”) al soiurilor de cânepă (Cannabis sativa L.). După caz, metoda se aplică urmând procedura A sau procedura B, descrise în continuare.

Metoda se bazează pe determinarea cantitativă prin cromatografie în fază gazoasă (CFG) a conținutului de Δ9-THC după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.

1.1.   Procedura A

Procedura A se utilizează pentru controalele producției prevăzute la articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 30 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament.

1.2.   Procedura B

Procedura B se utilizează în cazurile prevăzute la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 40 alineatul (3) din prezentul regulament.

2.   Eșantionare

2.1.   Eșantioanele

(a)

Procedura A: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează de la fiecare plantă selecționată un eșantion de 30 cm care conține cel puțin o inflorescență femelă. Prelevarea se efectuează în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi, în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, excluzând marginile acesteia.

Statele membre pot autoriza eșantionarea în perioada cuprinsă între începutul înfloririi și a douăzecea zi de la începutul înfloririi, cu condiția ca, pentru fiecare soi cultivat, să se efectueze și alte eșantionări reprezentative, conform regulilor descrise anterior, în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

(b)

Procedura B: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează treimea superioară a fiecărei plante selecționate. Prelevarea se efectuează în cursul celor zece zile de după sfârșitul înfloririi, în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, excluzând marginile acesteia. În cazul soiurilor dioice, eșantionarea se efectuează doar asupra plantelor femele.

2.2.   Dimensiunea eșantionului

Procedura A: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 50 de plante.

Procedura B: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 200 de plante.

Fiecare eșantion se introduce într-un săculeț de pânză sau de hârtie, fără a fi strivit, apoi este dus la laborator pentru analiză.

Dacă este necesar, statele membre pot prevedea recoltarea unui al doilea eșantion, în vederea unei contraanalize, acest al doilea eșantion urmând a fi păstrat fie de producător, fie de organismul responsabil pentru analiză.

2.3.   Uscarea și depozitarea eșantionului

Uscarea eșantionului este inițiată cât mai repede posibil și, în orice caz, în termen de 48 de ore, prin orice metodă care implică o temperatură mai mică de 70 °C.

Eșantioanele trebuie uscate până când ating o greutate constantă și un indice de umiditate între 8 și 13 %.

Eșantioanele uscate nu trebuie să fie strivite și se păstrează la adăpost de lumină, la o temperatură mai mică de 25 °C.

3.   Determinarea conținutului de THC

3.1.   Pregătirea eșantionului pentru analiză

Eșantioanele uscate se curăță de tulpini și de semințele mai mari de 2 mm.

Eșantioanele uscate se macină până se obține un praf semifin (care să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm).

Acest praf poate fi păstrat timp de 10 săptămâni, într-un loc uscat și întunecos, la o temperatură mai mică de 25 °C.

3.2.   Reactivi și soluție de extracție

Reactivi

Δ9-tetrahidrocanabinol pur din punct de vedere cromatografic,

Scualan pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca etalon intern.

Soluție de extracție

35 mg de scualan per 100 ml de hexan.

3.3.   Extragerea Δ9-THC

Se cântăresc 100 mg din eșantionul pentru analiză sub formă de praf și se introduc într-un tub de centrifugare, apoi se adaugă 5 ml de soluție de extracție care conține etalonul intern.

Preparatul se scufundă într-o baie cu ultrasunete timp de 20 de minute. După centrifugarea timp de 5 minute la 3 000 de rotații/minut, se colectează soluția de THC de la suprafață. Soluția colectată se injectează în cromatograf și se efectuează analiza cantitativă.

3.4.   Cromatografia în fază gazoasă

(a)

Instrumente

cromatograf de fază gazoasă echipat cu un detector cu ionizare în flacără și cu un injector cu sau fără divizare;

coloană care să permită o bună separare a canabinoidelor, de exemplu o coloană capilară din sticlă cu lungime de 25 m și diametru de 0,22 mm,

impregnată cu o fază de siloxan-metil-fenil nepolară de 5 %.

(b)

Intervale de etalonare

Cel puțin 3 puncte pentru procedura A și 5 puncte pentru procedura B, inclusiv punctele 0,04 și 0,50 mg/ml de Δ9-THC în soluție de extracție.

(c)

Condiții experimentale

Următoarele condiții sunt enumerate ca exemple pentru coloana prevăzută la litera (a):

temperatura în cuptor 260 °C

temperatura injectorului 300 °C

temperatura detectorului 300 °C

(d)

Volumul injectat: 1 μl

4.   Rezultate

Rezultatele sunt exprimate cu două zecimale, în grame de Δ9-THC la 100 grame de eșantion de analiză, uscat până când ajunge la o greutate constantă. Se aplică o toleranță de 0,03 g la 100 g.

Procedura A: rezultatul corespunde unei determinări pe eșantion de analiză.

Cu toate acestea, în cazul în care rezultatul obținut astfel este mai mare decât limita prevăzută la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se efectuează o a doua determinare asupra eșantionului de analiză, iar rezultatul care se reține este media celor două determinări.

Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări efectuate asupra eșantionului de analiză.


ANEXA II

Regulamentul (CE) nr. 796/2004

Prezentul regulament

Regulamentul (CE) nr. 1120/2009

Articolul 1

Articolul 1

 

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 litera (a)

Articolul 2 alineatul (1a)

Articolul 2 alineatul (1)

 

Articolul 2 alineatul (1b)

 

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 litera (c)

Articolul 2 alineatul (2a)

Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (3)

 

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (4)

 

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (5)

 

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (6)

 

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 2 alineatul (7)

 

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (8)

 

Articolul 2 alineatul (9)

Articolul 2 alineatul (9)

 

Articolul 2 alineatul (10)

Articolul 2 alineatul (10)

 

Articolul 2 alineatul (11)

Articolul 2 alineatul (11)

 

Articolul 2 alineatul (12)

Articolul 2 alineatul (12)

 

Articolul 2 alineatul (13)

Articolul 2 alineatul (14)

 

Articolul 2 alineatul (14)

 

Articolul 2 alineatul (15)

Articolul 2 alineatul (15)

 

Articolul 2 alineatul (16)

Articolul 2 alineatul (16)

 

Articolul 2 alineatul (17)

Articolul 2 alineatul (17)

 

Articolul 2 alineatul (18)

Articolul 2 alineatul (18)

 

Articolul 2 alineatul (19)

Articolul 2 alineatul (19)

 

Articolul 2 alineatele (20) -(36)

Articolul 2 alineatele (21) - (37)

 

Articolul 2 alineatul (37)

 

Articolul 2 penultimul paragraf

Articolul 2 alineatul (38)

 

Articolul 2 ultimul paragraf

 

Articolul 3 alineatele (1)- (7)

Articolul 3 alineatele (1) - (7)

 

Articolul 4

Articolul 4

 

Articolul 5

Articolul 5

 

Articolul 6

Articolul 6

 

Articolul 7

Articolul 7

 

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 34 alineatul (4)

 

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (5)

 

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (1)

 

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2)

 

Articolul 10

Articolul 9

 

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (1)

 

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf

 

Articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 11 alineatul (2) al treilea paragraf

 

Articolul 11 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 11 alineatul (2), al doilea pragraf

 

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (2)

 

Articolul 12 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d)

Articolul 12 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și, respectiv, (d)

 

Articolul 12 alineatul (1) litera (e)

 

Articolul 12 alineatul (1) litera (f)

Articolul 12 alineatul (1) litera (e)

 

Articolul 12 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 12 alineatele (2), (3) și (4)

 

Articolul 13 alineatul (1) primul și al doilea pragraf

Articolul 13 alineatul (1)

 

Articolul 13 alineatul (1) al treilea paragraf

 

Articolul 13 alineatele (2), (3) și (4)

 

Articolul 13 alineatul (5)

Articolul 13 alineatul (2)

 

Articolul 13 alineatul (6)

 

Articolul 13 alineatul (7)

Articolul 13 alineatul (3)

 

Articolul 13 alineatul (8)

Articolul 13 alineatul (4)

 

Articolul 13 alineatul (9)

 

Articolul 13 alineatul (10)

Articolul 13 alineatul (5)

 

Articolul 13 alineatele (11) și (12)

 

Articolul 13 alineatul (13a)

Articolul 13 alineatul (6)

 

Articolul 13 alineatul (14)

Articolul 20 alineatul (3)

 

Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 13 alineatul (8) primul paragraf

 

Articolul 14 alineatul (1), al doilea paragraf

 

Articolul 14 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 13 alineatul (8) al doilea paragraf