11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/1

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/3

(1)

Ajutorul pentru depozitare privată se acordă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1329/2008 al Comisiei din 22 decembrie 2008 de adoptare a unor măsuri de urgență pentru sprijinirea pieței cărnii de porc sub forma unui ajutor pentru depozitare privată într-o parte a Regatului Unit (2). Ajutorul se acordă datorită circumstanțelor excepționale în care s-a găsit sectorul cărnii de porc din Irlanda și Irlanda de Nord în decembrie 2008, când s-au constatat niveluri ridicate de bifenili policlorurați (PCB) în carnea de porc originară din Irlanda. Fiindcă situația s-a schimbat între timp, aceste măsuri nu mai sunt necesare.

(2)

Prin urmare, trebuie sistată acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a cărnii de porc și trebuie stabilită o dată limită de depunere a cererilor de ajutor.

(3)

Pentru a se evita speculațiile, regulamentul trebuie să intre în vigoare la data publicării sale, iar data limită trebuie să fie ziua următoare datei de intrare în vigoare.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/4

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Riso del Delta del Po” depusă de Italia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece nicio declarație de opoziție nu a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/6

(1)

Ajutorul pentru depozitare privată se acordă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1278/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 de adoptare a unor măsuri de urgență pentru sprijinirea pieței cărnii de porc sub forma unui ajutor pentru depozitare privată în Irlanda (2). Ajutorul se acordă datorită circumstanțelor excepționale în care s-a găsit sectorul cărnii de porc din Irlanda în decembrie 2008, când s-au constatat niveluri ridicate de bifenili policlorurați (PCB) în carnea de porc originară din Irlanda. Fiindcă situația s-a schimbat între timp, aceste măsuri nu mai sunt necesare.

(2)

Prin urmare, trebuie sistată acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a cărnii de porc și trebuie stabilită o dată limită de depunere a cererilor de ajutor.

(3)

Pentru a se evita speculațiile, regulamentul trebuie să intre în vigoare la data publicării sale, iar data limită trebuie să fie ziua următoare datei de intrare în vigoare.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/7

(1)

Directiva 2004/22/CE armonizează cerințele pentru introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a mijloacelor de măsurare cu funcție de măsurare definită în anexele specifice mijloacelor de măsurare MI-001–MI-010. Mijloacele de măsurare trebuie să satisfacă cerințele esențiale prevăzute în anexa I și în anexa specifică corespunzătoare mijlocului de măsurare.

(2)

Anexele specifice mijloacelor de măsurare din Directiva 2004/22/CE conțin cerințe adaptate la diferite tipuri de mijloace de măsurare. Aceste cerințe includ prevederi specifice privind erorile tolerate pentru a asigura exactitatea și performanța mijlocului de măsurare și pentru a garanta că eroarea de măsurare, în condiții nominale de operare și în absența perturbațiilor, nu depășește eroarea maximă tolerată (EMT) definită.

(3)

Deoarece au fost dezvoltate noi specificații referitoare la contoarele de gaz și dispozitivele de conversie a volumului, cerința specifică de la punctul 2.1 din anexa MI-002 ar putea crea obstacole atât în calea progresului tehnic și a inovării, cât și în calea liberei circulații a contoarelor de gaz. Prin urmare, această cerință ar trebui înlocuită cu o cerință de performanță mai generală.

(4)

Directiva 2004/22/CE prevede la punctul 7.3 din anexa I, referitor la mijloacele de măsurare destinate utilităților publice, o protecție generală împotriva erorilor influențate în mod incorect în afara domeniului controlat. Cu toate acestea, experiența arată că, pentru a garanta faptul că un mijloc de măsurare nu utilizează în mod abuziv eroarea maximă tolerată (EMT) și nu favorizează în mod sistematic niciuna dintre părțile implicate în tranzacție, este necesară și cerința de a proteja împotriva erorilor influențate în mod incorect în interiorul domeniului controlat al acestor mijloace de măsurare.

(5)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (2), statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care să prezinte, în măsura posibilului, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(6)

Prin urmare, Directiva 2004/22/CE ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru mijloace de măsurare instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2004/22/CE,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/10

(1)

Acordul de transport maritim dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Guvernul Republicii Populare Chineze, pe de altă parte (1) a fost semnat la Bruxelles la 6 decembrie 2002. Acordul a fost ulterior încheiat la 31 ianuarie 2008 în conformitate cu Decizia 2008/143/CE din 28 ianuarie 2008 (2) și a intrat în vigoare la 1 martie 2008.

(2)

Un Protocol de modificare a Acordului de transport maritim dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Guvernul Republicii Populare Chineze, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace a fost semnat la Beijing la 5 septembrie 2005 și încheiat în conformitate cu Decizia 2008/144/CE din 28 ianuarie 2008 (3).

(3)

În conformitate cu articolului 6 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 (4), Republica Bulgaria și România urmează să adere la acord prin intermediul unui protocol între Consiliu și Republica Populară Chineză.

(4)

Protocolul de modificare a Acordului de transport maritim dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Guvernul Republicii Populare Chineze, pe de altă parte (5) pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană a fost semnat la Bruxelles la 31 martie 2009.

(5)

Procedurile constituționale și instituționale necesare au fost încheiate și, prin urmare, protocolul ar trebui să fie aprobat,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/12

(1)

La data de 28 februarie 2000, societatea Viridis a înaintat autorităților competente din Franța o cerere de introducere pe piață a două extracte din frunze de lucernă (Medicago sativa) ca alimente noi sau ingrediente alimentare noi; la data de 28 aprilie 2003, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Franța a emis raportul său de evaluare inițială. În raportul respectiv s-a concluzionat că este necesară o evaluare suplimentară.

(2)

Comisia a transmis raportul de evaluare inițială tuturor statelor membre la data de 27 februarie 2004. Unele state membre au prezentat observații suplimentare.

(3)

La 12 octombrie 2006, societatea L.-R.D. (Luzerne – Recherche et Développement) a preluat responsabilitatea în legătură cu cererea; aceasta a redus domeniul de aplicare al cererii la un extract din frunze de lucernă și a prezentat răspunsuri la raportul de evaluare inițială și la întrebările suplimentare adresate de statele membre.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a fost consultată la 11 februarie 2008 și, la 13 martie 2009, a emis un „Aviz științific al Grupului pentru produse dietetice, nutriție și alergii, la cererea Comisiei Europene, cu privire la siguranța concentratului proteic de lucernă Alfalfa ca produs alimentar”.

(5)

Conform celor concluzionate de EFSA în acest aviz, concentratul proteic de lucernă (Medicago sativa) este sigur pentru consumul uman în condițiile de utilizare specificate.

(6)

Pe baza evaluării științifice, rezultă că concentratul proteic de lucernă (Medicago sativa) respectă criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/14

(1)

La data de 30 iunie 2003, societatea Robert Craig & Sons a înaintat autorităților competente din Regatul Unit o cerere de introducere pe piață a semințelor de Chia (Salvia hispanica) și a semințelor măcinate ca ingredient alimentar nou; la 7 mai 2004, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Regatul Unit a emis raportul său de evaluare inițială. În raportul respectiv, se concluziona că semințele de Chia (Salvia hispanica) sunt sigure pentru utilizările propuse în produsele alimentare.

(2)

Comisia a transmis raportul de evaluare inițială tuturor statelor membre la data de 14 iunie 2004.

(3)

În cursul intervalului de 60 de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 s-au formulat obiecții motivate privind comercializarea produsului în conformitate cu dispoziția respectivă; prin urmare, la 4 aprilie 2005 a fost consultată Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), care a emis un aviz la 5 octombrie 2005. Cu toate acestea, deoarece solicitantul nu a putut furniza date suficiente, avizul EFSA nu conține nicio concluzie cu privire la siguranță, însă prevede reexaminarea cererii, în cazul în care solicitantul ar furniza informații suplimentare.

(4)

La 30 septembrie 2006, responsabilitatea în ceea ce privește cererea a fost transferată către societatea Columbus Paradigm Institute S.A., care a prezentat date și informații suplimentare, în conformitate cu solicitarea EFSA. Prin urmare, la 21 ianuarie 2008, EFSA a fost invitată să finalizeze evaluarea semințelor de Chia (Salvia hispanica) și a semințelor măcinate.

(5)

La 13 martie 2009, EFSA a emis cel de-al doilea aviz cu privire la semințele de Chia (Salvia hispanica) și la semințele măcinate, ca ingredient alimentar.

(6)

În acest aviz, EFSA a recunoscut că informațiile furnizate permit să se ajungă la o concluzie pozitivă în ceea ce privește siguranța semințelor de Chia și a semințelor întregi de Chia măcinate. În special, EFSA a concluzionat că este puțin probabil ca utilizarea semințelor de Chia (Salvia hispanica) și a semințelor măcinate în produse de panificație în condițiile specificate să aibă un efect negativ asupra sănătății publice.

(7)

În baza evaluării științifice, se stabilește că semințele de Chia (Salvia hispanica) și semințele de Chia măcinate respectă criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/16

(1)

Prin scrisoarea din 5 mai 2009, Reprezentanța Permanentă a Portugaliei pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei, în conformitate cu articolul 96 alineatul (5) din Tratatul CE, un proiect de decret legislativ regional (denumit în continuare „proiectul de decret”) prin care Regiunea Autonomă Madeira era declarată zonă fără organisme modificate genetic (OMG). Proiectul de decret era însoțit de o expunere de motive și de un document de prezentare a argumentelor prin care se motiva și se justifica declararea Regiunii Autonome Madeira drept zonă fără OMG.

(2)

Prin scrisoarea din 26 iunie 2009, Comisia a informat autoritățile portugheze că a primit notificarea prevăzută la articolul 95 alineatul (5) din Tratatul CE și că, în urma notificării, a început perioada de șase luni pentru examinarea acesteia prevăzută la articolul 95 alineatul (6). Notificarea portugheză nu conținea bibliografie științifică, studii sau alte informații științifice în sprijinul argumentării respective. Prin urmare, Comisia a solicitat Portugaliei, prin aceeași scrisoare, să își completeze notificarea cu informații mai concrete, sub forma unei bibliografii științifice relevante, care să indice că măsura este motivată de protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, necesară din cauza unei probleme specifice regiunii Madeira. Portugalia a transmis informații suplimentare la 31 iulie 2009.

(3)

Comisia a publicat o notificare privind solicitarea în cauză în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (1), pentru a informa celelalte părți interesate cu privire la proiectul de măsură națională pe care Portugalia intenționa să o adopte. Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Letonia, Malta și România au transmis observații.

(4)

Articolul 95 alineatele (5) și (6) din tratat prevede:

„(5)   […] În cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, un stat membru consideră necesară introducerea unor dispoziții de drept intern întemeiate pe dovezi științifice noi referitoare la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice statului membru respectiv, apărute după adoptarea măsurii de armonizare, acesta adresează Comisiei o notificare privind măsurile avute în vedere și motivele adoptării acestora.

(6)   În termen de șase luni de la notificările prevăzute la alineatele (4) și (5), Comisia aprobă sau respinge dispozițiile respective de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre și dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcționarea pieței interne.

În lipsa unei decizii a Comisiei adoptate în acest termen, dispozițiile de drept intern prevăzute la alineatele (4) și (5) se consideră aprobate.

În cazul în care complexitatea problemei justifică acest lucru și dacă nu există niciun pericol pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul prevăzut de prezentul alineat poate fi prorogat cu un nou termen de până la șase luni.”

(5)

În conformitate cu articolul 1 din proiectul de decret, Regiunea Autonomă Madeira este declarată zonă în care nu se cultivă soiurile de organisme modificate genetic (OMG). În conformitate cu articolul 2, se interzice introducerea pe teritoriul Regiunii Autonome Madeira de semințe sau material săditor care conțin OMG-uri și utilizarea acestora în agricultură. Conform articolului 3, încălcarea dispozițiilor articolului anterior este definită drept infracțiune administrativă, iar articolul 4 prevede sancțiuni suplimentare. Articolul 5 stabilește dispozițiile privind investigarea, urmărirea și deciziile referitoare la infracțiunile administrative, în timp ce articolul 6 stipulează modul de utilizare a veniturilor obținute din amenzi.

(6)

Sfera de aplicare a proiectului de dispoziții menționat, împreună cu explicația conținută în nota explicativă, duce la concluzia că acesta va afecta mai ales:

(7)

Directiva 2001/18/CE are drept temei juridic articolul 95 din Tratatul CE, obiectivul acesteia fiind apropierea legislației și a procedurilor statelor membre pentru autorizarea OMG-urilor destinate diseminării deliberate în mediu. În conformitate cu articolul 34 din directiva menționată, statele membre trebuiau să o transpună în dreptul național până la 17 octombrie 2002.

(8)

Conform articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, acesta are scopul de a: (a) asigura baza necesară pentru a garanta un nivel înalt de protecție a vieții și a sănătății umane, a sănătății și a bunăstării animale, a intereselor ecologice și ale consumatorilor în raport cu produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne; (b) stabili proceduri comunitare pentru autorizarea și supravegherea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic; și (c) stabili dispoziții pentru etichetarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic.

(9)

Informațiile privind proiectul de lege care prezintă interpretarea impactului legii și conformitatea cu legislația comunitară sunt furnizate în:

(10)

În justificarea sa, Portugalia indică motive legate de agricultură și de caracteristicile naturale.

(11)

Motivele legate de agricultură se referă la imposibilitatea coexistenței culturilor modificate genetic și a culturilor convenționale și/sau organice din Regiunea Autonomă Madeira. Sunt invocate în special aspecte referitoare la distanța dintre culturi, delimitarea parcelelor, semănarea de soiuri cu cicluri vegetative diferite, zonele de refugiu, instalarea unor capcane de polen sau a unor bariere pentru prevenirea dispersiei polenului, sistemele de rotație a culturilor, ciclurile de producție a culturilor, reducerea dimensiunii stocurilor de semințe prin ararea adecvată a solului, gestionarea populațiilor de la marginile terenurilor, alegerea datelor optime pentru însămânțare, manipularea semințelor astfel încât să se prevină amestecarea sau pierderile de semințe în timpul transportului pe/de pe teren și la marginile terenurilor.

(12)

Motivele legate de caracteristicile naturale arată că efectele introducerii OMG-urilor în natură (în cazul RAM, pădurea naturală din Madeira) nu au fost studiate suficient, deși au fost publicate mai multe articole în care se exprimă preocupări în ceea ce privește consecințele diseminării deliberate de OMG-uri în natură și efectele de mediu ale acesteia. Totuși, ar mai putea exista și alte riscuri potențiale care nu sunt amintite în astfel de studii de specialitate.

(13)

Motivele legate de caracteristicile naturale se referă, de asemenea, la:

(14)

Pe baza celor de mai sus, Portugalia concluzionează că introducerea de materiale modificate genetic în RAM ar putea avea consecințe extrem de periculoase pentru mediul din Madeira în general (ar fi inutil să se facă distincția între zonele agricole și cele forestiere). Deși nu există teorii solide în această privință, cercetarea și experimentele, precum și paralelele teoretice sugerează că diseminarea deliberată a OMG-urilor este atât de riscantă și amenință sănătatea ecologică a Madeirei într-o măsură atât de mare, încât nu trebuie asumat riscul presupus de utilizarea OMG-urilor, nici în mod direct în sectorul agricol, nici din punct de vedere experimental.

(15)

Articolul 95 alineatul (5) din Tratatul CE se aplică noilor dispoziții de drept intern referitoare la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice statului membru respectiv, apărute după adoptarea măsurii armonizate, și care sunt întemeiate pe dovezi științifice noi.

(16)

În conformitate cu articolul 95 alineatul (6) din Tratatul CE, Comisia aprobă sau respinge dispozițiile respective de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre și dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcționarea pieței interne.

(17)

Cu toate acestea, conform acelorași dispoziții, în cazul în care complexitatea problemei justifică acest lucru și dacă nu există niciun pericol pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul prevăzut la respectivul alineat poate fi prorogat cu un nou termen de până la șase luni.

(18)

Prin notificarea prezentată de autoritățile portugheze la data de 5 mai 2009 se dorește obținerea aprobării pentru introducerea proiectului de decret.

(19)

Portugalia nu a specificat actul legislativ comunitar de la care face derogare proiectul de decret. Cultivarea OMG-urilor este reglementată în mare măsură de Directiva 2001/18/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(20)

Articolul 95 alineatul (5) din tratat prevede că, atunci când un stat membru consideră necesar să introducă dispoziții de drept intern care reprezintă derogări de la o măsură armonizată, dispozițiile în cauză pot fi justificate dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții (5):

(21)

Justificarea prezentată de Portugalia se referă pe larg la potențialele efecte asupra mediului ale cultivării soiurilor modificate genetic. Notificarea conține o analiză a unor aspecte ample și complexe, precum testele preliminare desfășurate prin utilizarea de soiuri modificate genetic, un model care prezintă capacitatea invazivă a OMG-urilor, interacțiunea modelului cu utilizarea unor plante care conțin OMG-uri, capacitatea de polenizare încrucișată a plantelor transgenice, efectele paralele cu alte specii, producerea de toxine, interacțiunile colaterale, efectele asociate modificărilor genetice, implicațiile asupra practicilor agricole proaste, transferul de gene și efectele asupra lanțului alimentar.

(22)

Aceste justificări arată că este necesară o evaluare a riscurilor științifică și cuprinzătoare, care să arate dacă dovezile științifice prezentate au legătură cu protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice a Regiunii Autonome Madeira, apărută în urma adoptării Directivei 2001/18/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 sau a altor dispoziții relevante ale CE. Această evaluare ar trebui să fie efectuată de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), care, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (6), are competența de a oferi consultanță științifică, precum și asistență tehnică și științifică pentru legislația și politicile Comunității în toate domeniile care au un impact direct sau indirect asupra siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale, furnizează informații independente referitoare la toate chestiunile din aceste domenii și notifică riscurile. În plus, în conformitate cu articolul 29 din regulamentul respectiv, EFSA furnizează, la solicitarea Comisiei, avize științifice cu privire la orice aspect din aria sa de competență și în toate cazurile în care legislația comunitară prevede consultarea Autorității.

(23)

Pentru acest motiv, la 23 septembrie 2009, Comisia a transmis Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) un mandat prin care solicita acesteia să evalueze, pe baza dovezilor noi prezentate de Portugalia și având în vedere cerințele prevăzute la articolul 95 alineatul (5) din Tratatul CE, dacă dovezile respective au legătură cu protecția mediului ambiant, din cauza unei probleme specifice zonei în cauză, și anume Regiunea Autonomă Madeira.

(24)

În aceste circumstanțe, adoptarea unei decizii privind notificarea portugheză este condiționată de adoptarea avizului EFSA. Având în vedere sfera largă a efectelor ecologice negative prezentate în notificarea portugheză și complexitatea aspectelor științifice legate de cultivarea OMG-urilor în Regiunea Autonomă Madeira, EFSA trebuie să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă înainte de a-și adopta avizul. Prin urmare, Comisia a solicitat EFSA să își prezinte avizul până la 31 ianuarie 2010.

(25)

Justificările prezentate de Portugalia nu fac nicio referire specifică la pericolele pentru sănătatea umană presupuse de cultivarea OMG-urilor în Regiunea Autonomă Madeira. Justificările se referă în mod specific la riscurile pentru mediu și „sănătatea ecologică”, nefiind prezentate dovezi referitoare la efectele identificate sau potențiale asupra sănătății umane. Toate argumentele științifice au vizat exclusiv aspectele legate de agricultură și protejarea biodiversității în Madeira.

(26)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că o decizie adoptată până la 4 noiembrie 2009, în termenul de șase luni prevăzut de articolul 95 alineatul (6) primul paragraf din Tratatul CE, nu va fi sprijinită de informațiile științifice esențiale necesare în cazul unei probleme atât de complexe. În consecință, având în vedere complexitatea problemei și absența pericolului pentru sănătatea umană, în conformitate cu articolul 95 alineatul (6) paragraful al treilea din Tratatul CE, Comisia trebuie să proroge cu încă șase luni, până la 4 mai 2010, perioada de adoptare a unei decizii în ceea ce privește notificarea portugheză,

11.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 294/20

(1)

Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a menține și dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție.

(2)

În conformitate cu concluziile Consiliului European reunit la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, în special punctul 36, principiul recunoașterii reciproce ar trebui să se aplice măsurilor premergătoare judecății. Programul de măsuri de punere în aplicare a principiului de recunoaștere reciprocă în materie penală abordează recunoașterea reciprocă a măsurilor de supraveghere judiciară la măsura 10.

(3)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie-cadru ar trebui să aibă drept scop consolidarea protecției publicului larg, permițând unei persoane care este rezident într-un stat membru, dar care face obiectul unor proceduri penale într-un alt stat membru să fie supravegheată de către autoritățile statului în care își are reședința, în așteptarea procesului. În consecință, prezenta decizie-cadru are drept obiectiv monitorizarea circulației unui învinuit în conformitate cu obiectivul general de protejare a publicului larg și cu riscul la care este expus publicul în cadrul regimului existent, care oferă doar două alternative: arestarea preventivă sau circulația nesupravegheată. Prin urmare, măsura va contribui la respectarea dreptului cetățenilor care respectă legea de a trăi în siguranță și securitate.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie-cadru ar trebui să urmărească, de asemenea, consolidarea dreptului la libertate și a prezumției de nevinovăție în Uniunea Europeană în ansamblu și asigurarea cooperării între statele membre în cazul în care o persoană este supusă unor obligații sau face obiectul unei supravegheri în așteptarea unei decizii a instanței. În consecință, prezenta decizie-cadru are drept obiectiv să promoveze, după caz, utilizarea măsurilor neprivative de libertate ca alternativă la arestarea preventivă, chiar și în cazul în care, în conformitate cu legislația statului membru în cauză, nu ar putea fi impusă ab initio o arestare preventivă.

(5)

În ceea ce privește detenția persoanelor care fac obiectul procedurilor penale, există riscul unui tratament diferit pentru cele rezidente în statul unde are loc procesul și cele nerezidente: un suspect nerezident riscă să fie pus în stare de arest preventiv pe durata procesului, deși, în circumstanțe similare, un rezident nu ar risca o astfel de situație. Într-un spațiu european comun de justiție lipsit de frontiere interne, este necesar să se acționeze pentru a garanta faptul că o persoană care face obiectul unor proceduri penale, nerezidentă în statul unde are loc procesul, nu este tratată diferit față de o persoană care face obiectul procedurilor penale și care este rezidentă în statul respectiv.

(6)

Certificatul, care ar trebui înaintat autorității competente a statului de executare împreună cu decizia privind măsurile de supraveghere judiciară, ar trebui să specifice adresa la care persoana în cauză va locui în statul de executare, precum și orice alte informații relevante care ar putea facilita monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară în statul de executare.

(7)

Autoritatea competentă a statului de executare ar trebui să informeze autoritatea competentă a statului emitent asupra perioadei maxime, dacă o asemenea perioadă există, pe parcursul căreia măsurile de supraveghere judiciară pot fi monitorizate în statul de executare. În state membre în care măsurile de supraveghere judiciară trebuie reînnoite periodic, această durată maximă trebuie înțeleasă ca fiind durata maximă după care nu mai este posibil din punct de vedere legal să se reînnoiască măsurile de supraveghere judiciară.

(8)

Nicio solicitare a unei autorități competente a statului de executare de confirmare a necesității prelungirii monitorizării măsurilor de supraveghere judiciară nu ar trebui să aducă atingere legislației statului emitent, care se aplică deciziei privind reînnoirea, revizuirea și retragerea deciziei privind măsurile de supraveghere judiciară. O astfel de solicitare de confirmare nu ar trebui să oblige autoritatea competentă a statului emitent să ia o nouă decizie de a prelungi monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară.

(9)

Autoritatea competentă a statului emitent ar trebui să aibă competența de a lua toate deciziile ulterioare referitoare la o decizie privind măsuri de supraveghere judiciară, inclusiv să dispună arestarea preventivă. O asemenea arestare preventivă ar putea fi dispusă, în special, ca urmare a unei încălcări a măsurilor de supraveghere judiciară sau a unei nerespectări a citației la orice audiere sau proces pe parcursul procedurii penale.

(10)

Pentru a evita cheltuielile și dificultățile inutile legate de transferarea unei persoane care face obiectul procedurilor penale în scopul participării la o audiere sau la un proces, statelor membre ar trebui să li se permită utilizarea sistemelor de teleconferință și videoconferință.

(11)

Dacă este cazul, s-ar putea recurge la monitorizarea electronică în vederea monitorizării măsurilor de supraveghere judiciară, în conformitate cu legislația și procedurile naționale.

(12)

Prezenta decizie-cadru ar trebui să facă posibilă monitorizarea măsurilor de supraveghere impuse persoanei în cauză în statul de executare, asigurând totodată bunul mers al justiției și, în special, aducerea în fața instanței a persoanei în cauză. În cazul în care persoana respectivă nu se întoarce de bună voie în statul emitent, aceasta poate fi predată statului emitent în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2) (denumită în continuare „decizia-cadru privind mandatul european de arestare”).

(13)

Cu toate că prezenta decizie-cadru acoperă toate infracțiunile și nu e limitată la anumite tipuri sau gravități ale infracțiunii, măsurile de supraveghere judiciară ar trebui să fie aplicate, în general, în cazul infracțiunilor mai puțin grave. Prin urmare, toate dispozițiile deciziei-cadru privind mandatul european de arestare, cu excepția articolului 2 alineatul (1), ar trebui să se aplice în cazul în care autoritatea competentă din statul de executare trebuie să decidă în ceea ce privește predarea persoanei vizate. Ca urmare, și articolul 5 alineatele (2) și (3) din decizia-cadru privind mandatul european de arestare ar trebui să se aplice în respectiva situație.

(14)

Costurile legate de călătoria persoanei în cauză între statul de executare și cel emitent în legătură cu monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară sau în scopul prezentării la o înfățișare nu sunt reglementate prin prezenta decizie-cadru. Posibilitatea, în special pentru statul emitent, de a suporta în totalitate sau parțial aceste costuri este un aspect reglementat de legislația națională.

(15)

Deoarece obiectivul prezentei decizii-cadru, și anume recunoașterea reciprocă a deciziilor privind măsuri de supraveghere judiciară în cursul procedurilor penale, nu poate fi realizat suficient de statele membre prin acțiune unilaterală și, prin urmare, având în vedere dimensiunea și efectele sale, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la acest ultim articol, prezenta decizie-cadru nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(16)

Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Nicio dispoziție a prezentei decizii-cadru nu ar trebui interpretată ca interzicând refuzul recunoașterii unei decizii privind măsuri de supraveghere judiciară în cazul în care există indicii obiective că aceasta a fost impusă pentru a pedepsi o persoană din motive legate de sexul, rasa, religia, originea etnică, cetățenia, limba, convingerile politice sau orientarea sa sexuală sau că această persoană ar putea fi dezavantajată din unul dintre aceste motive.

(17)

Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să împiedice un stat membru să aplice normele sale constituționale privind dreptul la un proces echitabil, libertatea de asociere, libertatea presei, libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă și libertatea convingerilor religioase.

(18)

Dispozițiile prezentei decizii-cadru ar trebui să se aplice în conformitate cu dreptul cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, în temeiul articolului 18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

(19)

Datele cu caracter personal prelucrate în cadrul punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru ar trebui să fie protejate în conformitate cu Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (3) și în conformitate cu principiile stabilite în Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, pe care toate statele membre au ratificat-o,

(a)

asigurarea bunului mers al justiției și, în special, aducerea în fața instanței a persoanei în cauză;

(b)

promovarea, dacă este cazul, în cursul procedurilor penale, a utilizării măsurilor neprivative de libertate pentru persoanele care nu sunt rezidenți ai statului membru în care se desfășoară procedurile respective;

(c)

îmbunătățirea protecției victimelor și a publicului larg.

(a)

„decizie privind măsuri de supraveghere judiciară” înseamnă o decizie executorie adoptată în decursul procedurilor penale de către o autoritate competentă a statului emitent în conformitate cu legislația și procedurile sale naționale în cursul procedurii penale și care impune unei persoane fizice, ca alternativă la arestarea preventivă, una sau mai multe măsuri de supraveghere judiciară;

(b)

„măsuri de supraveghere judiciară” înseamnă obligațiile și instrucțiunile impuse unei persoane fizice, în conformitate cu legislația și procedurile naționale ale statului emitent;

(c)

„stat emitent” înseamnă statul membru în care a fost emisă o decizie privind măsurile de supraveghere judiciară;

(d)

„stat de executare” înseamnă statul membru în care sunt monitorizate măsurile de supraveghere judiciară.

(a)

obligația persoanei de a informa autoritatea competentă a statului de executare cu privire la orice schimbare de reședință, în special în scopul primirii citațiilor privind participarea la o audiere sau la un proces în decursul procedurilor penale;

(b)

obligația de a nu intra în anumite localități, locuri sau zone definite din statul emitent sau de executare;

(c)

obligația de a rămâne într-un anumit loc, după caz, în anumite intervale;

(d)

obligația prin care se restricționează părăsirea teritoriului statului de executare;

(e)

obligația de a se prezenta la date stabilite în fața unei anumite autorități;

(f)

obligația de a evita contactul cu anumite persoane în legătură cu infracțiunea (infracțiunile) presupusă (presupuse) a fi fost săvârșită (săvârșite).

(a)

obligația de a nu se angaja în anumite activități în legătură cu infracțiunea (infracțiunile) presupusă (presupuse) a fi fost săvârșită (săvârșite), care pot include implicarea într-o anumită profesie sau domeniu de activitate;

(b)

obligația de a nu conduce un vehicul;

(c)

obligația de a depune o anumită sumă sau de a oferi un alt tip de garanție, care poate fi furnizată fie într-un anumit număr de rate, fie o singură dată;

(d)

obligația de a urma un tratament medical sau de dezintoxicare;

(e)

obligația de a evita contactul cu anumite obiecte în legătură cu infracțiunea (infracțiunile) presupusă (presupuse) a fi fost săvârșită (săvârșite).

(a)

după caz, durata pe care se aplică decizia privind măsurile de supraveghere judiciară și dacă este posibilă o reînnoire a respectivei decizii;

și

(b)

orientativ, durata provizorie pentru care este probabil să fie necesară monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară, luând în calcul toate circumstanțele cazului care sunt cunoscute la momentul transmiterii deciziei privind măsurile de supraveghere judiciară.

(a)

în situația în care persoana în cauză și-a stabilit reședința legală și obișnuită într-un stat membru altul decât statul de executare;

(b)

de îndată ce autoritatea competentă din statul emitent a notificat, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3), autorității competente a statului de executare retragerea certificatului, prevăzută la articolul 10 alineatul (1);

(c)

în situația în care autoritatea competentă din statul emitent a modificat măsurile de supraveghere judiciară și autoritatea competentă din statul de executare, în temeiul articolului 18 alineatul (4) litera (b), a refuzat să monitorizeze măsurile de supraveghere judiciară modificate deoarece acestea nu se încadrează în tipurile de măsuri de supraveghere judiciară menționate la articolul 8 alineatul (1) și/sau în tipurile notificate de statul de executare în cauză în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);

(d)

în momentul în care perioada menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (b) a expirat;

(e)

în situația în care autoritatea competentă a statului de executare a decis să înceteze monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară și a informat în consecință autoritatea competentă din statul emitent, în temeiul articolului 23.

—

participarea la un grup infracțional organizat;

—

terorismul;

—

traficul de persoane;

—

exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

—

traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope;

—

traficul ilicit de arme, muniții și substanțe explozive;

—

corupția;

—

frauda, inclusiv cea care afectează interesele financiare ale Comunităților Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (5);

—

spălarea produselor infracțiunii;

—

contrafacerea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;

—

criminalitatea informatică;

—

infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;

—

facilitarea intrării și șederii ilegale;

—

omorul, vătămarea corporală gravă;

—

traficul ilicit de organe și țesuturi umane;

—

răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci;

—

rasismul și xenofobia;

—

furtul organizat sau armat;

—

traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv de antichități și opere de artă;

—

înșelăciunea;

—

racketul și extorcarea de fonduri;

—

contrafacerea și pirateria produselor;

—

falsificarea de acte oficiale și uzul de fals;

—

falsificarea de mijloace de plată;

—

traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;

—

traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

—

traficul de vehicule furate;

—

violul;

—

incendierea cu intenție;

—

infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;

—

sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;

—

sabotajul.

(a)

certificatul menționat la articolul 10 este incomplet sau, în mod evident, nu corespunde deciziei privind măsuri de supraveghere judiciară și nu a fost completat sau corectat într-un termen rezonabil stabilit de către autoritatea competentă din statul de executare;

(b)

nu sunt îndeplinite criteriile stabilite la articolul 9 alineatele (1) și (2) sau la articolul 10 alineatul (4);

(c)

recunoașterea deciziei privind măsurile de supraveghere judiciară ar contraveni principiului non bis in idem;

(d)

decizia privind măsurile de supraveghere judiciară se referă la un fapt care nu ar constitui o infracțiune în temeiul legii statului de executare, în situațiile menționate la articolul 14 alineatul (3) și, în cazul în care statul de executare a făcut o declarație în temeiul articolului 14 alineatul (4), în situațiile menționate la articolul 14 alineatul (1); cu toate acestea, în materie fiscală, vamală și monetară, executarea deciziei nu poate fi refuzată pe motiv că legislația statului de executare nu impune taxe de același fel sau nu conține același tip de dispoziții în materie fiscală, vamală sau monetară precum legislația statului emitent;

(e)

acțiunea penală este împiedicată de intervenția prescripției în conformitate cu legea statului de executare și se referă la o faptă care ține de competența statului respectiv, în temeiul legislației naționale a acestuia;

(f)

există imunitate în temeiul legislației statului executant, ceea ce face imposibilă monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară;

(g)

dacă, în temeiul legii statului de executare, persoana nu poate răspunde penal pentru fapta care stă la baza deciziei privind măsuri de supraveghere judiciară din cauza vârstei sale;

(h)

în cazul încălcării măsurilor de supraveghere judiciară, autoritatea ar trebui să refuze predarea persoanei în cauză în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (6) (denumită în continuare „decizia-cadru privind mandatul european de arestare”).

(a)

reînnoirea, revizuirea și retragerea deciziei privind măsurile de supraveghere judiciară;

(b)

modificarea măsurilor de supraveghere judiciară;

(c)

emiterea unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii având același efect.

(a)

să adapteze aceste măsuri modificate în temeiul articolului 13, în cazul în care natura măsurilor de supraveghere judiciară modificate nu este compatibilă cu legislația statului de executare;

sau

(b)

să refuze să monitorizeze măsurile de supraveghere judiciară modificate dacă respectivele măsuri nu se încadrează în tipurile de măsuri de supraveghere menționate la articolul 8 alineatul (1) și/sau în cele notificate de statul de executare în cauză în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

(a)

orice schimbare de reședință a persoanei în cauză;

(b)

durata maximă pentru care măsurile de supraveghere judiciară pot fi monitorizate în statul de executare, în cazul în care statul de executare prevede o astfel de durată maximă;

(c)

imposibilitatea practică de a monitoriza măsurile de supraveghere judiciară, din motivul că, după transmiterea deciziei privind măsuri de supraveghere judiciară și a certificatului către statul de executare, persoana nu poate fi găsită pe teritoriul statului de executare, caz în care statul de executare nu are nicio obligație de a monitoriza măsurile de supraveghere judiciară;

(d)

faptul că a fost introdusă o cale de atac împotriva deciziei de recunoaștere a deciziei privind măsurile de supraveghere judiciară;

(e)

decizia definitivă de a recunoaște decizia privind măsuri de supraveghere judiciară și de a lua toate măsurile necesare pentru monitorizarea măsurilor de supraveghere judiciară;

(f)

orice altă decizie de a adapta măsurile de supraveghere judiciară în conformitate cu articolul 13;

(g)

decizia de a nu recunoaște decizia privind măsuri de supraveghere judiciară și de a își asuma responsabilitatea monitorizării măsurilor de supraveghere judiciară în conformitate cu articolul 15, inclusiv motivele luării acestei decizii.

(a)

pe durata pregătirii sau, cel puțin, înaintea transmiterii unei decizii privind măsurile de supraveghere judiciară împreună cu certificatul menționat la articolul 10;

(b)

pentru a facilita monitorizarea eficientă și în bune condiții a măsurilor de supraveghere judiciară;

(c)

în cazul în care persoana a încălcat grav măsurile de supraveghere judiciară impuse.

(a)

informațiile care permit verificarea identității și a locului de reședință a persoanei în cauză;

(b)

informațiile relevante extrase din caziere în conformitate cu instrumentele legislative aplicabile.

(a)

continua aplicarea acordurilor sau a înțelegerilor bilaterale sau multilaterale în vigoare în momentul intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru;

(b)

încheia acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale după momentul intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru.

(a)

măsura în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru; și

(b)

aplicarea prezentei decizii-cadru.