1.1.

Dispozitiv de protecție în caz de răsturnare (cabină sau cadru de securitate) înseamnă structurile prevăzute pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune șoferul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

1.2.

Structurile menționate la punctul 1.1 se caracterizează prin faptul că, în cazul răsturnării tractorului, acestea comportă un spațiu liber suficient de mare pentru a-l proteja pe șofer.

2.1.

Toate dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestora pe tractor, trebuie astfel proiectate și construite încât să asigure scopul esențial indicat la punctul 1.

2.2.

Îndeplinirea acestei cerințe se verifică prin intermediul uneia dintre metodele de încercare descrise în anexa III. Alegerea metodei se face în funcție de masa tractorului, în conformitate cu următoarele criterii:

3.1.

Cererea de omologare CE de tip în ceea ce privește rezistența dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestora pe tractor, se prezintă de către constructorul tractorului sau de către fabricantul dispozitivului de protecție în caz de răsturnare sau de către reprezentanții autorizați ai acestora.

3.2.

Aceasta este însoțită de următoarele documente, în trei exemplare, și de următoarele cerințe:

3.3.

Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor căruia îi este destinat dispozitivul de protecție care trebuie omologat. Acest tractor se echipează cu dispozitivul de protecție în caz de răsturnare.

3.4.

Posesorul omologării CE poate solicita ca aceasta să fie extinsă la alte tipuri de tractoare. Autoritățile competente care au acordat omologarea CE de tip inițială acordă extinderea solicitată în cazul în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare și tipul (tipurile) de tractor pentru care este solicitată extinderea omologării CE inițiale întrunesc următoarele condiții:

4.1.

Orice dispozitiv de protecție în caz de răsturnare conform cu tipul omologat trebuie să aibă următoarele inscripții:

4.2.

Toate aceste indicații trebuie să figureze pe o plăcuță.

4.3.

Inscripțiile trebuie aplicate în așa fel încât să fie vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse.

1.2.1.

Dispozitivul de protecție în caz de răsturnare trebuie verificat pe un tractor de tipul celui pentru care a fost proiectat. Acesta trebuie să fie montat pe tractor în conformitate cu instrucțiunile constructorului tractorului și/sau ale fabricantului dispozitivului de protecție.

1.2.2.

Pentru încercări, tractorul trebuie echipat cu toate elementele producției în serie care pot influența rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare sau care pot fi necesare la încercarea rezistenței.

Elementele care ar putea genera evenimente nedorite în zona de degajare trebuie, de asemenea, ajustate în așa fel încât să se poată evalua dacă exigențele prevăzute în prezenta anexă la punctul 4.1 sunt respectate.

1.2.3.

Încercările se efectuează pe un tractor al cărui motor nu este pornit.

2.1.1.

Se suspendă o greutate de două lanțuri sau cabluri cu pivoți situați la cel puțin 6 m deasupra solului. Se prevede o modalitate de reglare independentă a înălțimii de suspensie și a unghiului dintre greutate și lanțuri sau cabluri.

2.1.2.

Greutatea este de 2 000 ± 20 kg, exclusiv greutatea lanțurilor sau a cablurilor, care nu depășește 100 kg. Lungimea laturilor feței de impact va fi de 680 ± 20 mm (a se vedea anexa IV figura 4). Greutatea se distribuie de așa manieră încât poziția centrului său de greutate să rămână constantă.

2.1.3.

Se prevede o modalitate de a trage greutatea în spate, ca în cazul unui pendul, la o înălțime stabilită pentru fiecare încercare. Un mecanism rapid de degajare permite greutății să se balanseze în jos fără să se încline în raport cu lanțurile sau cu cablurile care o susțin.

2.3.1.

Tractorul se ancorează la sol prin dispozitive de reținere și de tensionare cu șine montate rigid într-o dală de beton rezistentă. Șinele se spațiază în mod corespunzător pentru a permite ancorarea tractorului în conformitate cu anexa IV figurile 5, 6 și 7. La fiecare încercare, roțile tractorului și suporturile axelor folosite se sprijină pe dala rezistentă.

2.3.2.

În afara dispozitivului de tensionare și a dispozitivului de montare pe șine, ancorarea conține cabluri a căror dimensiune corespunde specificațiilor menționate.

Cablurile metalice sunt rotunde, toronate, cu miez de fibre, cu o compoziție de 6 × 19, în conformitate cu ISO 2408. Diametrul nominal este de 13 mm.

2.3.3.

Pivotul central al unui tractor articulat se susține și se ancorează la sol în mod corespunzător pentru ciocnirile frontale, în spate sau laterale, precum și pentru încercările de strivire și este, în afară de aceasta, susținut pe o parte pentru ciocnirea laterală. Nu este obligatoriu ca roțile față și spate să se afle unele în prelungirea celorlalte, în cazul în care acest lucru facilitează amplasarea cablurilor corespunzătoare.

2.4.1.

La ciocnirea laterală se utilizează o bârnă drept cală pentru roată, în conformitate cu anexa IV figura 7.

2.4.2.

Pentru a bloca pneurile pe partea opusă ciocnirii, se calează pe sol o bârnă din lemn de esență moale, cu secțiunea de aproximativ 150 × 150 mm, în conformitate cu anexa IV figurile 5, 6 și 7.

2.5.1.

Tractoarele articulate sunt prevăzute cu cale și cabluri de ancorare suplimentare. Scopul acestora este de a asigura secțiunii tractorului care susține structura de protecție o rigiditate echivalentă cu cea a unui tractor rigid.

2.5.2.

Pentru încercările de ciocnire și de strivire, se furnizează detalii specifice suplimentare în anexa III.

2.7.1.

Pentru încercările prevăzute în anexa III părțile A și B, trebuie furnizat un dispozitiv prevăzut cu un inel mobil bine fixat pe o tijă orizontală, pentru a măsura diferența dintre devierea instantanee maximă și devierea reziduală în timpul unei încercări de ciocnire laterală.

2.7.2.

Pentru încercările prevăzute în anexa III partea A, se fac măsurări după încercările de laborator pentru a determina dacă o parte oarecare a dispozitivului de protecție a intrat în zona de degajare descrisă în anexa III partea A punctul 2.

2.7.3.

Pentru încercările prevăzute în anexa III partea B, trebuie prevăzute instalații care să conțină un mecanism fotografic, în scopul stabilirii, după încercările de laborator, dacă în timpul încercărilor o parte oarecare a dispozitivului de protecție a pătruns sau a intrat în contact cu zona de degajare descrisă în anexa III partea B punctul 2.

2.8.1.

dimensiuni lineare măsurate în timpul încercării (cu excepția punctului 2.8.2); dimensiunile dispozitivului de protecție și ale tractorului, zonă de degajare și deformarea anvelopelor ancorate la sol pentru încercările de ciocnire: ± 3 mm;

2.8.2.

înălțimea greutății plasate pentru încercările de ciocnire: ± 6 mm;

2.8.3.

masa cântărită a tractorului: ± 20 kg;

2.8.4.

sarcina aplicată pentru încercările de strivire: ± 2 %;

2.8.5.

unghiul lanțurilor sau cablurilor care suportă greutatea în punctul de impact: ± 2 °.

3.1.1.1.

Lista și derularea încercărilor sunt următoarele (numerele punctelor sunt cele din anexa III părțile A și B care cuprinde descrierea diferitelor încercări):

3.1.1.2.

În cazul în care unul sau mai multe elemente ale dispozitivului de ancorare se deplasează sau se sparg pe parcursul încercării, aceasta trebuie reluată.

3.1.1.3.

În timpul încercării, nu se admit nici reparații, nici reglări ale tractorului sau ale dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

3.1.1.4.

În timpul încercării, transmisia tractorului este în punctul mort și frânele sunt slăbite.

3.1.1.5.

În cazul unui tractor cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), primul impact este longitudinal și se aplică la capătul cel mai greu (cu mai mult de 50 % din masa tractorului). Acesta este urmat de o încercare de strivire la același capăt. Al doilea impact este aplicat pe capătul cel mai ușor, iar al treilea impact este aplicat din lateral. În sfârșit, se efectuează o a doua încercare de strivire pe capătul cel mai ușor.

4.1.

Un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare prezentat pentru omologare CE de tip este considerat satisfăcător, din punctul de vedere al rezistenței, în cazul în care întrunește următoarele condiții:

4.2.

Nu trebuie să existe alt element care să prezinte un risc special pentru șofer, de exemplu un tip de sticlă care poate prezenta pericole când se sparge, o capitonare insuficientă a feței interne a acoperișului sau în locul în care șoferul riscă să se lovească cu capul.

5.1.

Procesul-verbal de încercare se anexează certificatului de omologare CE de tip menționat în anexa VII. Un model de prezentare a acestuia figurează în anexa V. Procesul-verbal trebuie să conțină:

5.2.

Procesul-verbal trebuie să poată identifica în mod clar tipul tractorului (marca, tipul și denumirea comercială etc.) utilizat în timpul încercărilor și tipurile cărora le este destinat dispozitivul de protecție.

5.3.

În cazul extinderii unei omologări CE la alte tipuri de tractoare, procesul-verbal trebuie să conțină o referire exactă la procesul-verbal de omologare CE de tip inițială, precum și indicații precise privind condițiile stabilite în anexa I punctul 3.4.

1.1.1.

Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20 ° față de verticală, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, formează un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile fiind în continuare în unghi de 20 ° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a reduce tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact se situează pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul unui accident în care tractorul ar bascula în spate, și anume, în mod normal, pe marginea superioară. Centrul de greutate al greutății se situează la o șesime din lățimea vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului, atingând extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

Cu toate acestea, în cazul în care o curbură a părții din spate a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare începe la o distanță superioară acesteia în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

În cazul în care un element proeminent prezintă o suprafață inadecvată greutății, i se atașează o placă din oțel de grosime și lățime corespunzătoare, lungă de aproximativ 300 mm, de așa manieră încât rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare să nu fie afectată.

1.1.2.

Tractoarele rigide se ancorează la sol cu niște cabluri. Punctele de ancorare ale cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față. Fie punctele de ancorare sunt situate în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al pendulului, fie mai multe puncte de ancorare formează o rezultantă situată în acest plan, în conformitate cu anexa IV figura 5.

Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneurilor față și spate corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se blochează o bucată de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în fața roților spate, strâns lipită de acestea.

1.1.3.

Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 5. Punctul de articulație este susținut apoi de o bârnă cu secțiunea de 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate la șinele de pe sol.

1.1.4.

Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

H = 125 + 0,020 W

unde H este înălțimea de la care cade pendulul, în mm, iar W este masa tractorului, astfel cum este aceasta definită în anexa II punctul 1.3.

Se dă apoi drumul greutății, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.2.1.

Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă lovește dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20 ° față de verticală, cu condiția ca dispozitivul de protecție, în punctul de impact în timpul deviației, să nu formeze un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând în unghi de 20 ° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a reduce tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, continuând să înainteze, și anume, în mod normal, în vârful colțului anterior. Centrul de greutate al greutății nu trebuie să fie situat la mai mult de 80 mm față de un plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție.

Cu toate acestea, în cazul în care o curbură a părții din față a dispozitivului de protecție începe la o distanță mai mare de 80 mm în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

1.2.2.

Tractoarele rigide se ancorează la sol în conformitate cu anexa IV figura 6. Punctele de ancorare a cablurilor se află la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față.

Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneurilor față și spate corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se blochează o bucată de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în spatele roților spate, strâns lipită de acestea.

1.2.3.

Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 6. Punctul de articulație este susținut în acest caz de o bârnă cu secțiunea de aproximativ 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate de șinele de pe sol.

1.2.4.

Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

H = 125 + 0,020 W.

1.3.1.

Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă lovește dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia sunt verticale, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, este vertical. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând verticale. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, și anume în mod normal pe marginea superioară. Cu excepția cazului în care este sigur că un alt element situat pe această muchie ar lovi primul solul, punctul de impact este situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului, trecând prin mijlocul scaunului reglat în poziție medie. Trebuie luate măsuri pentru a diminua tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact.

1.3.2.

Pentru tractoarele rigide, axa a cărei poziție este rigidă în raport cu dispozitivul de protecție în caz de răsturnare este ancorată pe latura care va fi ciocnită. Pentru tractoarele cu două roți motrice, este vorba în mod normal de axa spate; această dispunere este ilustrată în anexa IV figura 7. Cele două cabluri de ancorare trec pe axă în punctul de pornire al punctelor situate direct sub aceasta, unul spre un punct de ancorare situat la aproximativ 1,5 m în fața axei și altul spre un punct situat la aproximativ 1,5 m în spatele axei. Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneului adiacent cablului corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se fixează ca și cală o bucată de lemn la roata opusă greutății, care este blocată la sol astfel încât să stea strâns lipită de janta roții în timpul ciocnirii, în conformitate cu anexa IV figura 7. Lungimea bârnei se alege în așa fel încât, când este sprijinită de roată, să formeze un unghi de 30 ± 3 ° față de orizontală. Lungimea acesteia este egală cu de 20 până la de 25 de ori grosimea ei, iar lățimea acesteia este egală cu de 2 până la de 3 ori grosimea ei. Se împiedică deplasarea în lateral a celor două axe prin intermediul unei bârne ancorate la sol, sprijinite de partea exterioară a roții de pe latura opusă celei în care se va produce ciocnirea.

1.3.3.

Tractoarele articulate trebuie fixate la sol în așa fel încât secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție să fie fixată ferm la sol ca un tractor nearticulat.

Cele două axe ale tractorului se ancorează la sol. Axa și roțile secțiunii tractorului în care se află dispozitivul de protecție se ancorează și se calează în conformitate cu anexa IV figura 7. Punctul de articulație este susținut de o bârnă cu secțiunea de cel puțin 100 × 100 mm și se ancorează la șinele de pe sol. Se sprijină o cală de punctul de articulație și se fixează de sol în așa fel încât să producă același rezultat ca o cală sprijinită de roata spate și să ofere un suport similar celui obținut pentru un tractor rigid.

1.3.4.

Greutatea se trage în spate de așa manieră încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

H = 125 + 0,150 W.

1.5.1.

Această încercare este identică încercării de strivire în spate, cu excepția faptului că marginea din față a bârnei este situată deasupra părții superioare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare aflate cel mai în față.

1.5.2.

Când partea din față a acoperișului dispozitivului de protecție nu poate suporta întreaga forță de strivire, această forță trebuie exercitată până când acoperișul suportă o deviație care să-l facă să coincidă cu planul care leagă partea superioară a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare cu partea aflată în fața tractorului, capabilă să suporte masa tractorului în caz de răsturnare. Forța se retrage apoi, iar tractorul se aduce în poziția inițială, astfel încât bârna să fie deasupra punctului din dispozitivul de protecție care ar fi atunci capabil să susțină partea din spate a tractorului complet întors, în conformitate cu anexa IV figura 10, și forța se aplică din nou în întregime.

2.1.

Zona de degajare este definită de următoarele planuri, tractorul fiind amplasat pe o suprafață orizontală:

2.2.

Amplasarea spătarului scaunului se determină fără a se ține seama de o eventuală capitonare. Scaunul se reglează cât mai în spatele volanului, poziție normală pentru un șofer așezat, și în poziția cea mai înaltă, în cazul în care există un reglaj independent. În cazul în care este reglabilă, suspensia scaunului se reglează pe poziția de mijloc și se încarcă cu o masă de 75 kg.

3.2.1.

După fiecare încercare, se verifică dacă o parte oarecare a dispozitivului de protecție a pătruns în zona de degajare din jurul scaunului șoferului, în conformitate cu definiția de la punctul 2.

3.2.2.

În afară de aceasta, se verifică dacă o parte oarecare a zonei de degajare depășește protecția dispozitivului. În acest scop, se consideră ca fiind exterioară protecției dispozitivului orice parte a acestui spațiu care ar veni în contact cu solul neted dacă tractorul s-ar fi răsturnat pe partea din care a fost ciocnit. Pneurile și ecartamentul se consideră a fi la cotele cele mai mici indicate de constructor.

1.1.1.

Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20 ° față de verticală, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, formează un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând în unghi de 20 ° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a reduce tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul unui accident în care tractorul ar bascula în spate, și anume, în mod normal, pe marginea superioară. Centrul de greutate al greutății se situează la o șesime din lățimea vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului, atingând extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

Cu toate acestea, dacă o curbură a părții din spate a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare începe la o distanță superioară acesteia în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

În cazul în care un element proeminent prezintă o suprafață inadecvată greutății, i se atașează o placă din oțel de grosime și lățime corespunzătoare, lungă de aproximativ 300 mm, de așa manieră încât rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare să nu fie afectată.

1.1.2.

Tractoarele rigide se ancorează la sol cu niște cabluri. Punctele de ancorare ale cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față. Fie punctele de ancorare se situează pe planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al pendulului, fie mai multe puncte de ancorare formează o rezultantă situată în acest plan, în conformitate cu anexa IV figura 5.

Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneurilor față și spate corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se blochează o bucată de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în fața roților spate, strâns lipită de acestea.

1.1.3.

Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 5. Punctul de articulație este susținut apoi de o bârnă cu secțiunea de minimum 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate la șinele de pe sol.

1.1.4.

Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

H = 2,165 × 10–8 × WL2 sau H = 5,73 × 10–2 × I

unde:

Se dă apoi drumul greutății, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.1.5.

Nu se produce ciocnire în partea din spate a unui tractor la care cel puțin 50 % din greutate, în sensul stabilit de punctul 1.3 din anexa II, este susținută de axa față.

1.2.1.

Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20 ° față de verticală, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, formează un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, se poziționează paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând în unghi de 20 ° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a diminua tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, continuând să înainteze, și anume, în mod normal, în vârful colțului din față. Centrul de greutate al greutății nu trebuie să se afle la mai mult de 80 mm față de un plan vertical paralel cu planul median al tractorului, atingând extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

Cu toate acestea, în cazul în care o curbură a părții din față a dispozitivului de protecție începe la o distanță mai mare de 80 mm în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

1.2.2.

Tractoarele rigide se ancorează la sol în conformitate cu anexa IV figura 6. Punctele de ancorare a cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față.

Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneurilor față și spate corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se blochează o bucată de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în fața roților spate, strâns lipită de acestea.

1.2.3.

Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 6. Punctul de articulație este susținut atunci de o bârnă cu secțiunea de 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate la șinele de pe sol.

1.2.4.

Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

H = 125 + 0,020 W.

1.3.1.

Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia sunt verticale, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție, în punctul de contact din timpul deviației, este vertical. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în punctul de impact, în momentul deviației maxime, se poziționează paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând verticale. Înălțimea se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, și anume în mod normal pe marginea superioară. Cu excepția cazului în care este sigur că un alt element situat pe această muchie ar lovi primul solul, punctul de impact este situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului, trecând prin mijlocul scaunului reglat în poziție medie. Trebuie luate măsuri pentru a diminua tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. În cazul unui tractor cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile) punctul de impact se determină în raport cu intersecția dintre planul median al tractorului și un plan perpendicular pe acesta, după o linie dreaptă care trece printr-un punct echidistant față de cele două puncte de referință ale scaunului.

1.3.2.

Pentru tractoarele rigide, axa a cărei poziție este rigidă în raport cu dispozitivul de protecție în caz de răsturnare se ancorează pe latura care va fi ciocnită. Pentru tractoarele cu două roți motrice, este vorba în mod normal de axa spate; această dispunere este ilustrată în anexa IV figura 7. Cele două cabluri de ancorare trec pe axă în punctul de pornire al punctelor situate direct sub aceasta, unul spre un punct de ancorare situat la aproximativ 1,5 m în fața axei și altul spre un punct situat la aproximativ 1,5 m în spatele axei. Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneului adiacent cablului corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se fixează ca și cală o bucată de lemn de 150 × 150 mm la roata opusă greutății și este blocată la sol astfel încât să fie strâns lipită de janta roții în timpul ciocnirii, în conformitate cu anexa IV figura 7. Lungimea bârnei se alege în așa fel încât, când este sprijinită de roată, să formeze un unghi de 30 ± 3 ° față de orizontală. Lungimea acesteia este egală cu de 20 până la de 25 de ori grosimea ei, iar lățimea acesteia este egală cu de 2 până la de 3 ori grosimea ei. Se împiedică deplasarea în lateral a celor două axe cu ajutorul unei bârne ancorate la sol, sprijinite de partea exterioară a roții de pe latura opusă celei în care se va produce ciocnirea.

1.3.3.

Tractoarele articulate trebuie fixate la sol în așa fel încât secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție să fie fixată ferm la sol, ca la un tractor nearticulat.

Cele două axe ale tractoarelor se ancorează la sol. Axa și roțile secțiunii tractorului în care se află dispozitivul de protecție se ancorează și se calează în conformitate cu anexa IV figura 7. Punctul de articulație este susținut de o bârnă cu secțiunea de cel puțin 100 × 100 mm și se ancorează la șinele de pe sol. Se sprijină o cală de punctul de articulație și se fixează de sol în așa fel încât să producă același rezultat ca o cală sprijinită de roata spate și să ofere un suport similar celui obținut pentru un tractor rigid.

1.3.4.

Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

H = 125 + 0,150 W.

1.5.1.

Această încercare este identică încercării de strivire în spate, cu excepția faptului că marginea din față a bârnei este situată deasupra părții superioare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare aflate cel mai în față.

1.5.2.

Când partea din față a acoperișului dispozitivului de protecție nu poate suporta întreaga forță de strivire, această forță trebuie exercitată până când acoperișul suportă o deviație care îl face să coincidă cu planul care leagă partea superioară a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare cu partea aflată în fața tractorului, capabilă să suporte masa tractorului în caz de răsturnare. Apoi forța se retrage, iar tractorul se aduce în poziția inițială, astfel încât bârna să fie deasupra punctului dispozitivului de protecție care ar fi atunci capabil să susțină partea din spate a tractorului complet răsturnat, în conformitate cu anexa IV figura 10, și forța se aplică din nou în întregime.

2.1.

Zona de degajare este ilustrată în anexa IV figura 3 și este definită în raport cu un plan vertical de referință, în general longitudinal față de tractor și care trece printr-un punct de referință al scaunului, descris la punctul 2.3, și centrul volanului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul ciocnirilor, dar rămâne perpendicular pe podeaua tractorului sau a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, în cazul în care acest dispozitiv este montat elastic.

Când volanul este reglabil, acesta trebuie să se afle în poziția normală pentru un șofer așezat.

2.2.

Limitele zonei sunt specificate după cum urmează:

2.3.

Amplasarea scaunului și punctul de referință al scaunului

2.3.1.

În sensul definiției zonei de degajare de la punctul 2.1, scaunul se situează în punctul aflat cel mai în spate al oricărei reglări în poziția orizontală. Acesta se amplasează în poziția mediană a reglajului vertical când acesta este independent de reglarea poziției orizontale.

Punctul de referință se obține cu ajutorul aparatului ilustrat în anexa IV figurile 1 și 2, care simulează locul ocupat de un om. Acest aparat este constituit dintr-o planșă care reprezintă șezutul scaunului și din alte planșe care reprezintă spătarul. Planșa inferioară a spătarului este articulată la nivelul oaselor iliace (A) și al regiunii lombare (B), înălțimea articulației (B) fiind reglabilă.

2.3.2.

Se înțelege prin punct de referință punctul de intersecție al planului longitudinal median al scaunului cu planul tangent la baza spatelui și un plan orizontal. Acest plan orizontal întâlnește suprafața inferioară a planșei care reprezintă șezutul scaunului la 150 mm în fața planului tangent menționat mai sus.

2.3.3.

În cazul în care suspensia scaunului este reglabilă în funcție de greutatea șoferului, aceasta se reglează astfel încât scaunul să fie în poziția medie a reglajului dinamic.

Aparatul se poziționează pe scaun. Se aplică apoi o forță de 550 N într-un punct situat la 50 mm în fața articulației (A) și cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul se sprijină ușor tangențial cu spătarul.

2.3.4.

În cazul în care nu se pot stabili tangentele la fiecare nivel al spătarului (deasupra și sub regiunea lombară), trebuie luate următoarele măsuri:

3.2.1.

În timpul fiecărei încercări, se verifică dacă o parte oarecare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare a pătruns în zona de degajare din jurul scaunului șoferului, în conformitate cu definiția de la punctele 2.1 și 2.2.

3.2.2.

În afară de aceasta, se verifică dacă o parte oarecare a zonei de degajare depășește protecția dispozitivului. În acest scop, se consideră ca fiind exterioară protecției dispozitivului orice parte a acestui spațiu care ar veni în contact cu solul neted în cazul în care tractorul s-ar fi răsturnat pe partea din care a fost ciocnit. Pneurile și ecartamentul sunt considerate la cotele cele mai mici indicate de constructor.

1.

Cererea de omologare CE de tip pentru un tip de tractor privind rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare și a montării acestuia pe tractor se prezintă de către constructorul tractorului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

2.

Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul care va fi omologat, pe care sunt montate un dispozitiv de protecție, precum și punctele de montare a acestuia, omologate corespunzător.

3.

Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare verifică dacă tipul de dispozitiv de protecție omologat este destinat montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea. Acesta verifică, în special, dacă montarea dispozitivului de protecție corespunde celei testate când s-a efectuat omologarea CE de tip.

4.

Posesorul omologării CE poate cere extinderea acesteia pentru alte tipuri de dispozitive de protecție.

5.

Autoritățile competente acordă această extindere cu următoarele condiții:

6.

O fișă conformă modelului din anexa IX se anexează fișei de omologare CE de tip pentru fiecare omologare sau extindere a omologării acordată sau refuzată.

7.

În cazul în care cererea de omologare CE de tip pentru un tip de tractor este înaintată în același timp cu cererea de omologare CE de tip pentru un tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare destinat montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea CE de tip, nu se efectuează verificările prevăzute la punctele 2 și 3.

1.1.

Se înțeleg prin „dispozitiv de protecție în caz de răsturnare” (cabină sau cadru de securitate), denumit în continuare „structură de protecție”, structurile prevăzute pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

1.2.

Structurile menționate la punctul 1.1 se caracterizează prin faptul că, în timpul încercărilor prevăzute în anexele II și III, acestea comportă un spațiu liber suficient de mare pentru a-l proteja pe conducător.

2.1.

Toate structurile de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestora pe tractor trebuie astfel concepute și construite încât să asigure scopul esențial indicat la punctul 1.

2.2.

Această condiție este considerată îndeplinită în cazul în care sunt îndeplinite cerințele din anexele II și III.

3.1.

Cererea de omologare CE de tip în ceea ce privește rezistența structurilor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestora pe tractor se înaintează de către constructorul tractorului sau de către fabricantul structurii de protecție în caz de răsturnare sau de către reprezentanții autorizați ai acestora.

3.2.

Aceasta este însoțită de documentele următoare, în trei exemplare, și de indicațiile următoare:

3.3.

Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor căruia îi este destinată structura de protecție care trebuie omologată. Acest tractor se echipează cu structura de protecție.

3.4.

Posesorul omologării CE de tip poate solicita ca aceasta să fie extinsă la alte tipuri de tractoare. Autoritățile competente care au acordat omologarea CE de tip inițială acordă extinderea solicitată în cazul în care structura de protecție și tipul (tipurile) de tractor pentru care este solicitată extinderea omologării CE de tip inițiale îndeplinesc următoarele condiții:

4.1.

Orice structură de protecție, conformă tipului omologat, trebuie să aibă următoarele inscripții:

4.2.

Toate aceste indicații trebuie să figureze pe o plăcuță.

4.3.

Inscripțiile trebuie aplicate în așa fel încât să fie vizibile, lizibile și de neșters.

—

la începutul încercării, sub sarcină nulă ± 2 grade;

—

în timpul încercării, sub sarcină 10 grade deasupra orizontalei și 20 de grade sub orizontală. Aceste abateri trebuie reduse pe cât posibil.

3.1.1.1.1.

Sarcina longitudinală (a se vedea anexa III punctul 1.2)

Pentru tractoarele la care cel puțin 50 % din masă, astfel cum este aceasta definită la punctul 1.3, se sprijină pe roțile spate, sarcina longitudinală se aplică din spate (cazul 1). Pentru celelalte tractoare, sarcina longitudinală se aplică din față (cazul 2).

3.1.1.1.2.

Prima încercare de strivire

Prima încercare de strivire se efectuează la extremitatea structurii pe care a fost aplicată încărcătura longitudinală, și anume:

3.1.1.1.3.

Sarcina laterală (a se vedea anexa III punctul 1.3).

3.1.1.1.4.

A doua încercare de strivire

A doua încercare de strivire se efectuează la extremitatea structurii opuse celei căreia i s-a aplicat sarcina longitudinală, și anume:

3.1.1.1.5.

A doua încercare cu sarcină longitudinală (a se vedea anexa III punctul 1.7)

A doua încercare cu sarcină se efectuează pe tractoare echipate cu o structură de protecție basculantă, în cazul în care sarcina longitudinală (a se vedea punctul 3.1.1.1.1) nu a fost aplicată în direcția care ar fi avut ca efect bascularea structurii de protecție.

4.1.1.

Structura de protecție nu a pătruns în nicio parte a spațiului liber descris la punctul 3.2 din anexa III sau a protejat în permanență acest spațiu pe durata testărilor menționate la punctele 1.2, 1.3, 1.5, 1.6 și, după caz, 1.7 de la anexa III.

În cazul în care s-a efectuat o testare de suprasarcină, forța aplicată în faza în care este absorbită energie specifică trebuie să fie mai mare de 0,8 din Fmax care apare atât în timpul testării principale, cât și în timpul testării de suprasarcină respective (a se vedea figurile 4b și 4c de la anexa IV).

4.1.2.

În cursul încercărilor, structura de protecție nu trebuie să exercite niciun fel de tensiune asupra structurii scaunului.

4.1.3.

În punctul în care se obține nivelul necesar de energie la fiecare dintre testările specificate de sarcină orizontală, forța trebuie să fie mai mare de 0,8 Fmax.

5.1.1.

o descriere generală a formei și a construcției structurii de protecție (a se vedea anexa V privind dimensiunile obligatorii), precum și o descriere a posibilităților de acces normale și a ieșirilor de siguranță, dispoziții privind sistemul de încălzire și de ventilație, precum și celelalte amenajări, dacă este cazul, și în cazul în care pot influența zona de degajare sau să creeze un risc;

5.1.2.

precizări cu privire la orice dispozitiv special, mai ales pentru a împiedica rostogolirile succesive ale tractorului;

5.1.3.

o scurtă indicație privind orice capitonare interioară;

5.1.4.

indicarea tipului de parbriz și de suprafață vitrată utilizat, precum și a oricărei mărci de omologare CE de tip sau a altei mărci încorporate.

mt

=

masa de referință a tractorului (kilograme), astfel cum este aceasta definită la punctul 1.3.

D

=

deformarea (în milimetri) a dispozitivului în punctul de aplicare a sarcinii pe axa aplicării.

D’

=

deformarea (în milimetri) a structurii pentru energia calculată cerută.

F

=

forța de sarcină statică (N: newtoni).

Fmax

=

forța de încărcare statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii (N), cu excepția suprasarcinii.

F’

=

forța pentru energia calculată cerută.

F-D

=

curba forță/deformare.

Eis

=

energia de intrare care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale (J: jouli).

Eil 1

=

energia de intrare care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale (J).

Eil 2

=

energia de intrare care trebuie absorbită în timpul aplicării celei de-a doua sarcini longitudinale (J).

Fr

=

forța aplicată în spate în timpul încercării de strivire (N).

Ff

=

forța aplicată în față în timpul încercării de strivire (N).

(a)

energia de deformare absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută Eil 1 (unde Eil 1 = 1,4 mt);

(b)

structura de protecție pătrunde în spațiul liber sau lasă neprotejat acest spațiu.

(a)

energia de deformare absorbită de structura de protecție este egală sau mai mare decât energia de intrare cerută Eis (unde Eis = 1,75 mt);

(b)

structura de protecție pătrunde în zona de degajare sau lasă neprotejată această zonă.

(a)

energia de deformare absorbită de structura de protecție este egală cu sau mai mare decât energia de intrare cerută Eil 2 (unde Eil 2 = 0,35 mt);

(b)

structura de protecție pătrunde în zona de degajare sau lasă neprotejată această zonă.

2.3.4.1.

atunci când nu este posibilă nicio tangentă în partea inferioară: partea inferioară a planșei care reprezintă spătarul se sprijină vertical pe spătar;

2.3.4.2.

atunci când nu este posibilă nicio tangentă în partea superioară: articulația (B) se fixează la o înălțime de 230 milimetri deasupra punctului de referință al scaunului, în cazul în care suprafața inferioară a planșei care reprezintă spătarul este verticală. Prin urmare, cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul sunt ușor sprijinite tangențial de spătar.

Figura 1

:

Punctul de aplicare a sarcinii laterale

Figura 2

:

Punctul de aplicare a sarcinii longitudinale spate

Figura 3

:

Exemplu de dispunere utilizată la testarea de strivire

Figura 4 a

:

Curba forță/deformare – testarea de suprasarcină nu este necesară

Figura 4 b

:

Curba forță/deformare – testarea de suprasarcină este necesară

Figura 4 c

:

Curba forță/deformare – testarea de suprasarcină trebuie continuată

Figura 5

:

Explicarea termenilor „deformare permanentă”, „elastică” și „totală”

Figura 6 a

:

Vedere laterală a zonei spațiului liber

Figura 6 b

:

Vedere din față/spate a zonei spațiului liber

Figura 6 c

:

Vedere izometrică

Figura 7

:

Aparat pentru stabilirea punctului de referință al scaunului

Figura 8

:

Metoda de stabilire a punctului de referință al scaunului

1.

Cererea de omologare CE pentru un tip de tractor privind rezistența structurii de protecție și a montării acesteia pe tractor se prezintă de către constructorul tractorului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

2.

Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul care va fi omologat, pe care sunt montate o structură de protecție, precum și punctele de montare a acesteia, omologate corespunzător.

3.

Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare verifică dacă tipul de structură de protecție omologată este destinată montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea. Acesta verifică, în special, dacă montarea structurii de protecție corespunde celei care a fost testate când s-a efectuat omologarea CE de tip.

4.

Posesorul omologării CE de tip poate cere extinderea acesteia pentru alte tipuri de structuri de protecție.

5.

Autoritățile competente acordă această extindere cu următoarele condiții:

6.

O fișă conformă modelului din anexa IX se anexează fișei de omologare CE de tip pentru fiecare omologare sau extindere a omologării acordată sau refuzată.

7.

În cazul în care cererea de omologare CE pentru un tip de tractor este înaintată în același timp cu cererea de omologare CE pentru un tip de structură de protecție destinat montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea CE, nu se efectuează verificările prevăzute la punctele 2 și 3.