20.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 216/1

(1)

Directiva 75/322/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind suprimarea paraziților radioelectrici produși de tractoarele agricole sau forestiere (compatibilitate electromagnetică) (3) a fost modificată de mai multe ori (4) în mod substanțial. Este necesar, din motive de claritate și de coerență, să se codifice directiva menționată.

(2)

Directiva 75/322/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 este una dintre directivele speciale din sistemul de omologare CE de tip prevăzut de Directiva 74/150/CEE din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, înlocuită prin Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate (5), și stabilește cerințe tehnice cu privire la suprimarea paraziților radioelectrici produși de tractoarele agricole sau forestiere (compatibilitate electromagnetică). Aceste cerințe tehnice vizează apropierea legislațiilor statelor membre pentru a permite aplicarea, pentru fiecare tip de tractor, a procedurii de omologare CE prevăzută de Directiva 2003/37/CE. Prin urmare, dispozițiile Directivei 2003/37/CE privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate, se aplică prezentei directive.

(3)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa XII partea B,

—

refuza acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale de tip pentru un tip de vehicul;

—

refuza acordarea omologării CE de tip a componentelor sau a unităților tehnice individuale pentru orice tip de componentă sau unitate tehnică individuală dată;

—

interzice înmatricularea, vânzarea sau punerea în circulație a vehiculelor;

—

interzice vânzarea sau utilizarea componentelor sau a unităților tehnice individuale,

—

nu pot acorda omologarea CE de tip pentru vehicule, omologarea CE de tip pentru componente sau omologarea CE de tip pentru unități tehnice individuale; și

—

pot refuza acordarea omologării naționale de tip,

—

consideră că certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi în conformitate cu Directiva 2003/37/CE nu sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva respectivă; și

—

pot refuza vânzarea și punerea în circulație a subansamblurilor electrice sau electronice noi ca unități tehnice individuale sau componente,

20.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 216/76

(1)

Securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru, atât în domeniul apărării, cât și al securității.

(2)

Formarea progresivă a unei piețe europene a echipamentelor de apărare este indispensabilă în vederea consolidării Bazei industriale și tehnologice europene de apărare și pentru dezvoltarea capacităților militare necesare punerii în aplicare a politicii europene de securitate și de apărare a Uniunii.

(3)

Statele membre au ajuns la un consens cu privire la nevoia de a crea, a dezvolta și a susține o Bază industrială și tehnologică europeană de apărare care să fie fondată pe capacități, competentă și competitivă. Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre pot să utilizeze diferite instrumente, în conformitate cu dreptul comunitar, în vederea instituirii unei adevărate piețe europene a echipamentelor de apărare și a unor condiții de concurență echitabile, atât la nivel european, cât și la nivel mondial. Acestea ar trebui să contribuie, de asemenea, la dezvoltarea în profunzime a diversității bazei de furnizori europeni din domeniul apărării, în special prin stimularea participării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și a furnizorilor netradiționali pentru Baza industrială și tehnologică europeană de apărare, prin sprijinirea cooperării industriale și prin promovarea unor furnizori secundari eficienți și cu o bună capacitate de reacție. În acest context, statele membre ar trebui, de asemenea, să țină seama de Comunicarea interpretativă a Comisiei din 7 decembrie 2006 privind aplicarea articolului 296 din tratat în domeniul contractelor de achiziții în sectorul apărării și de Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2007 privind strategia pentru o industrie europeană de apărare mai puternică și mai competitivă.

(4)

Crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare presupune, în primul rând, instituirea unui cadru legislativ adaptat. În domeniul achizițiilor, acest lucru necesită o coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor, care să satisfacă imperativele de securitate ale statelor membre și obligațiile care rezultă din tratat.

(5)

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Parlamentul European a invitat Comisia, prin Rezoluția sa din 17 noiembrie 2005 referitoare la Cartea verde privind achizițiile în domeniul apărării (3), să elaboreze o directivă care să ia în considerare îndeosebi interesele statelor membre în materie de securitate, să dezvolte în continuare politica externă și de securitate comună, să promoveze consolidarea coeziunii europene și să păstreze caracterul de „putere civilă” al Uniunii.

(6)

O mai bună coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor, spre exemplu în cazul contractelor din domeniul serviciilor logistice, transportului și depozitării poate, de asemenea, să contribuie la reducerea costurilor din sectorul apărării și să diminueze în mod semnificativ impactul acestui sector asupra mediului.

(7)

Aceste proceduri ar trebui să reflecte abordarea globală a Uniunii în domeniul securității, care răspunde evoluțiilor mediului strategic. Într-adevăr, apariția unor amenințări asimetrice și transnaționale a dus la ștergerea progresivă a graniței dintre securitatea externă și cea internă, militară și non-militară.

(8)

Echipamentele de apărare și de securitate sunt cruciale atât pentru securitatea și suveranitatea statelor membre, cât și pentru autonomia Uniunii. În consecință, achizițiile de bunuri și de servicii în sectoarele apărării și securității prezintă adesea un caracter sensibil.

(9)

Din acest aspect rezultă o serie de cerințe speciale, în special în domeniile securității aprovizionării și securității informației. Aceste cerințe privesc, în primul rând, achizițiile de arme, muniție și de material de război, precum și serviciile și lucrările legate în mod direct de acestea, destinate forțelor armate, dar și anumite achiziții deosebit de sensibile în domeniul securității non-militare. În aceste domenii absența unor regimuri aplicabile la nivelul Uniunii împiedică deschiderea piețelor de apărare și de securitate între statele membre. Această situație trebuie ameliorată rapid. Ar fi foarte utilă existența unui regim la nivelul Uniunii privind securitatea informației, care să includă recunoașterea reciprocă a autorizațiilor naționale de securitate și care să permită schimbul de informații clasificate între autoritățile/entitățile contractante și întreprinderile europene. În același timp, statele membre ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a ameliora securitatea aprovizionării între ele, cu scopul de a institui, în mod progresiv, un sistem de garanții adecvate.

(10)

În sensul prezentei directive, echipamentele militare ar trebui să se refere, în special, la tipurile de produse incluse în lista de arme, muniții și material de război adoptată de Consiliu prin Decizia 255/58 din 15 aprilie 1958 (4), iar statele membre se pot limita doar la această listă atunci când transpun prezenta directivă. Această listă include numai echipamente care sunt concepute, proiectate și produse în scopuri militare specifice. Cu toate acestea, această listă are un caracter general și trebuie interpretată într-un mod cât mai flexibil, de exemplu pe baza Listei comune de echipamente militare a Uniunii, ținând seama de faptul că tehnologia, politica de achiziții și cerințele de ordin militar se află într-o continuă evoluție, ceea ce conduce la apariția unor noi tipuri de echipamente. În sensul prezentei directive, „echipamente militare” ar trebui să se aplice, de asemenea, produselor care, deși inițial au fost concepute pentru a fi utilizate în scopuri civile, au fost mai târziu adaptate unor scopuri militare pentru a fi utilizate drept arme, muniții sau material de război.

(11)

În domeniul specific al securității non-militare, prezenta directivă ar trebui să se aplice achizițiilor care au caracteristici similare cu cele ale achizițiilor din domeniul apărării și care prezintă un caracter la fel de sensibil. Aceste condiții pot fi îndeplinite în special în domeniile în care forțele militare și cele non-militare îndeplinesc aceleași misiuni și/sau în cazul în care obiectivul achizițiilor este de a proteja securitatea Uniunii și/sau a statelor membre în interiorul sau în afara granițelor acestora împotriva unor amenințări grave provenite de la entități non-militare și/sau neguvernamentale. Acest domeniu poate include, spre exemplu, protecția frontierelor, activități de poliție și misiuni de gestionare a crizelor.

(12)

Prezenta directivă ar trebui să țină seama de necesitățile autorității/entității contractante pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor, i.e., cercetare și dezvoltare, dezvoltare industrială, producție, reparații, modernizare, modificare, întreținere, logistică, instruire, testare, scoatere din uz și eliminare. Aceste etape pot include, de exemplu, studii, evaluare, depozitare, transport, integrare, asistență tehnică, dezasamblare, distrugere și toate celelalte servicii care sunt necesare după proiectarea inițială. Anumite contracte pot include furnizarea de piese, componente, și/sau subansambluri care urmează a fi încorporate în produse sau anexate acestora și/sau furnizarea de instrumente, dispozitive de testare specifice sau de asistență.

(13)

În sensul prezentei directive, „cercetare și dezvoltare” se aplică cercetării fundamentale, cercetării aplicate și dezvoltării experimentale. Cercetarea fundamentală constituie o muncă experimentală sau teoretică întreprinsă în principal pentru a dobândi cunoștințe noi despre bazele fenomenelor și faptelor observabile, fără a avea în vedere nicio aplicație sau utilizare specifică. Cercetarea aplicată constituie, de asemenea, o activitate experimentală întreprinsă în vederea dobândirii de noi cunoștințe. Totuși, aceasta este orientată în primul rând spre un scop sau obiectiv practic specific. Dezvoltarea experimentală constă în munca întreprinsă pe baza cunoștințelor existente, obținute în urma cercetării și/sau a experiențelor practice, cu scopul de a iniția fabricarea unor noi materiale, produse sau dispozitive, a institui noi procese, sisteme sau servicii sau a le îmbunătăți în mod considerabil pe cele existente. Dezvoltarea experimentală poate include crearea unor demonstratori tehnologici, i.e. dispozitive care să demonstreze performanțele unui nou concept sau ale unei noi tehnologii într-un mediu reprezentativ sau relevant.

Cercetarea și dezvoltarea nu includ crearea și validarea de prototipuri din faza de pre-producție, utilajele și nici ingineria industrială, proiectarea industrială sau fabricația.

(14)

Prezenta directivă ar trebui să țină seama de necesitățile autorității/entității contractante în ceea ce privește lucrări și servicii care, deși nu sunt legate în mod direct de furnizarea de echipamente militare sau de echipamente sensibile, sunt necesare pentru a îndeplini anumite cerințe militare sau de securitate.

(15)

Atribuirea unor contracte încheiate în statele membre, de către entitățile contractante, astfel cum este prevăzut în Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (5) și de către autoritățile contractante, astfel cum este prevăzut în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (6), trebuie să respecte principiile prevăzute în tratat, în special libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, precum și principiile care rezultă din acestea, și anume principiul egalității de tratament, al nediscriminării, al recunoașterii reciproce, al proporționalității și al transparenței.

Obligațiile privind transparența și concurența aplicabile contractelor care se află sub pragurile de aplicare a prezentei directive ar trebui să fie stabilite de statele membre în conformitate cu principiile menționate mai sus și ținând seama, în special, de situațiile în care există un interes transfrontalier. Responsabilitatea de a stabili modalitățile cele mai adecvate pentru a atribui astfel de contracte aparține statelor membre.

În ceea ce privește contractele care depășesc o anumită valoare, se recomandă elaborarea unor prevederi în materie de coordonare la nivel comunitar a procedurilor naționale de atribuire, care să se bazeze pe aceste principii, astfel încât să se garanteze efectele lor și concurența efectivă în domeniul achizițiilor. Prin urmare, aceste prevederi de coordonare ar trebui interpretate în conformitate cu normele și principiile menționate anterior, precum și cu celelalte reguli din tratat.

(16)

La articolele 30, 45, 46, 55 și 296 din tratat, se prevăd o serie de derogări speciale de la aplicarea principiilor stabilite prin tratat și, în consecință, de la aplicarea legislației care derivă din aceste principii. Din acest fapt rezultă că nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să interzică impunerea sau aplicarea măsurilor care s-ar dovedi necesare în vederea apărării intereselor comune recunoscute ca fiind legitime de aceste prevederi din tratat.

Acest lucru înseamnă, în special, că atribuirea contractelor care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive poate face obiectul unei excepții de la aceasta din urmă în cazul în care acest lucru este justificat din motive de securitate publică sau este necesar pentru protecția intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în cazul contractelor din domeniile apărării și securității care impun cerințe privind securitatea aprovizionării atât de stricte, sau care sunt atât de confidențiale și/sau importante pentru suveranitatea națională încât nici măcar dispozițiile specifice ale prezentei directive nu sunt suficiente pentru a proteja interesele esențiale de securitate ale statelor membre, a căror definire intră în responsabilitatea exclusivă a statelor membre.

(17)

Totuși, în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, posibilitatea de a apela la astfel de excepții ar trebui să se interpreteze în așa fel încât efectele acestora să nu se extindă dincolo de ceea ce este strict necesar pentru protejarea intereselor legitime a căror apărare este asigurată de către respectivele articole. Prin urmare neaplicarea prezentei directive trebuie să fie proporțională cu scopurile urmărite și să împiedice în cel mai mic grad cu putință libera circulație a bunurilor și libertatea de a presta servicii.

(18)

Contractele referitoare la arme, muniție și material de război care sunt atribuite de autoritățile/entitățile contractante active în domeniul apărării sunt excluse din sfera de aplicare a Acordului privind achizițiile publice (AAP) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Celelalte contracte reglementate de prezenta directivă sunt de asemenea excluse de la aplicarea AAP în temeiul articolului XXIII din acordul respectiv. Articolul 296 din tratat și articolul XXIII punctul 1 din AAP au un domeniu de aplicare diferit și se supun unor standarde diferite de control judiciar. În cazurile în care articolul 296 din tratat nu poate fi invocat, statele membre pot să invoce în continuare articolul XXIII punctul 1 din AAP. Cele două dispoziții trebuie să îndeplinească, prin urmare, condiții diferite de aplicare.

Această excludere înseamnă că în contextul specific al piețelor de apărare și securitate, statele membre își păstrează competența de a decide dacă autoritatea/entitatea lor contractantă poate permite operatorilor economici din țări terțe să participe la procedurile de atribuire a contractelor. Acestea ar trebui să adopte o astfel de decizie ținând seama de criteriul rentabilității, recunoscând necesitatea instituirii unei Baze industriale și tehnologice europene de apărare care să fie competitivă la nivel mondial, importanța piețelor deschise și echitabile, precum și nevoia de a obține beneficii reciproce. Statele membre ar trebui să facă eforturi în vederea obținerii unei deschideri tot mai mari a piețelor. Partenerii acestora ar trebui să dea dovadă, de asemenea, de deschidere, pe baza reglementărilor adoptate la nivel internațional, în special în ceea ce privește concurența liberă și echitabilă.

(19)

Un contract nu poate fi considerat contract de lucrări decât dacă obiectul său urmărește, în special, să realizeze unele activități enumerate în capitolul 45 din „Vocabularul comun privind achizițiile publice” prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 cu privire la vocabularul comun privind achizițiile publice (CPV) (7) (denumit în continuare „CPV”), chiar dacă respectivul contract cuprinde și alte servicii necesare efectuării acestor activități. În anumite cazuri, contractele de prestare de servicii pot include și lucrări. Totuși, aceste lucrări, fiind auxiliare și neconstituind, prin urmare, decât o consecință eventuală sau o completare a obiectului principal al contractului, nu pot justifica catalogarea contractului drept contract de lucrări.

(20)

Contractele în domeniul apărării și securității conțin adesea unele informații clasificate care, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statul membru în cauză, din rațiuni de securitate, trebuie să fie protejate împotriva accesului neautorizat. În domeniul militar, în statele membre există sisteme de clasificare a acestor informații în scopuri militare. În schimb, în domeniul securității non-militare, situația este mai diversificată în practica statelor membre, întrucât și alte tipuri de informații trebuie protejate în mod similar. Prin urmare, este potrivit să se apeleze la un concept care să țină seama de diversitatea practicilor statelor membre și care să acopere atât domeniul militar, cât și pe cel non-militar. În orice caz, achizițiile în aceste domenii nu trebuie, după caz, să aducă atingere obligațiilor care decurg din Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (8) sau din Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 de adoptare a regulamentului de securitate al Consiliului (9).

În plus, articolul 296 alineatul (1) litera (a) din tratat acordă statelor membre posibilitatea de a exclude contractele din domeniile apărării și securității de la aplicarea dispozițiilor prezentei directive, în cazul în care aplicarea prezentei directive ar obliga un stat membru să ofere informații a căror divulgare este considerată de statul în cauză ca fiind contrară intereselor sale esențiale de securitate. Un astfel de caz îl reprezintă mai ales contractele care sunt atât de sensibile, încât chiar și existența acestora trebuie să fie confidențială.

(21)

Autorităților/entităților contractante trebuie să li se permită să poată încheia acorduri-cadru. Prin urmare, este necesar să se prevadă o definiție a acordurilor-cadru, precum și norme specifice. În conformitate cu aceste norme, în cazul în care o autoritate/entitate contractantă încheie un acord-cadru în conformitate cu prevederile prezentei directive, în special în ceea ce privește publicitatea, termenele și condițiile de depunere a ofertelor, respectiva autoritate/entitate poate, pe durata acordului-cadru, să încheie contractele care au la bază acest acord-cadru, fie aplicând condițiile stabilite de acesta, fie, în situația în care nu toate condițiile au fost stabilite anterior în acordul-cadru, după redeschiderea concurenței între părțile la acesta. Redeschiderea concurenței trebuie să răspundă anumitor norme destinate să garanteze flexibilitatea necesară și respectarea principiilor generale, în special a principiului egalității de tratament. Din aceste motive, durata acordurilor-cadru ar trebui să fie limitată și nu ar trebui să depășească șapte ani, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător de autoritățile/entitățile contractante.

(22)

Este necesar ca autoritățile/entitățile contractante să poată utiliza tehnici electronice de achiziții, cu condiția ca utilizarea acestora să respecte normele stabilite de prezenta directivă și principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței. Deoarece licitațiile electronice reprezintă o tehnică din ce în ce mai utilizată, ar trebui prevăzută o definiție comunitară a respectivelor licitații, care ar trebui încadrate prin norme speciale care să garanteze desfășurarea lor în deplină conformitate cu principiile sus-menționate. În acest scop, ar trebui să se prevadă ca respectivele licitații electronice să aibă ca obiect numai contractele de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii pentru care specificațiile pot fi stabilite cu precizie. Acesta poate fi cazul contractelor de furnizare de bunuri, de lucrări și de prestare de servicii recurente. În același scop, trebuie să fie posibilă stabilirea clasamentului respectiv al ofertanților în orice moment al licitației electronice. Utilizarea licitațiilor electronice permite autorităților/entităților contractante să le solicite ofertanților să prezinte prețuri noi, revăzute în sens descrescător, și de asemenea, în cazul în care contractul se atribuie ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, să îmbunătățească elemente din oferte, altele decât prețurile. Pentru a asigura respectarea principiului transparenței, numai elementele care pot fi evaluate automat, prin mijloace electronice, fără intervenția și/sau evaluarea autorității/entității contractante, pot face obiectul licitațiilor electronice, și anume numai elementele care sunt cuantificabile astfel încât să poată fi exprimate în cifre sau în procente. În schimb, acele aspecte din oferte care implică evaluarea unor elemente necuantificabile nu trebuie să facă obiectul licitațiilor electronice. Prin urmare, anumite contracte de lucrări și de prestare de servicii care au drept obiect activități intelectuale, cum ar fi proiectarea unei lucrări, nu trebuie să facă obiectul licitațiilor electronice.

(23)

Tehnicile de achiziție centralizată contribuie la stimularea concurenței și fluidizează achizițiile. În consecință, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea ca autoritățile/entitățile contractante să poată achiziționa bunuri, lucrări și/sau servicii prin intermediul unui organism central de achiziție. Ar trebui să se prevadă, astfel, o definiție comunitară a organismelor centrale de achiziție și a condițiilor în care se poate considera că, în conformitate cu principiile nediscriminării și egalității de tratament, autoritățile/entitățile contractante care achiziționează lucrări, bunuri și/sau servicii recurgând la un organism central de achiziție, îndeplinesc dispozițiile prezentei directive. O autoritate/entitate contractantă, care are obligația de a aplica dispozițiile prezentei directive, ar trebui să fie eligibilă să acționeze în calitate de organism central de achiziție. În același timp, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a desemna organisme publice europene care nu intră sub incidența prezentei directive, precum Agenția Europeană de Apărare, drept organisme centrale de achiziție, cu condiția ca aceste organisme să aplice achizițiilor respective norme de atribuire a contractelor care să respecte toate dispozițiile prezentei directive.

(24)

Autoritățile/entitățile contractante pot să fie nevoite să atribuie un singur contract pentru achiziții care intră parțial sub incidența prezentei directive și parțial fie sub incidența Directivei 2004/17/CE, fie sub incidența Directivei 2004/18/CE, sau care nu intră sub incidența prezentei directive, a Directivei 2004/17/CE sau a Directivei 2004/18/CE. Acest lucru se întâmplă atunci când achizițiile în cauză nu pot, din motive obiective, să fie separate și să fie atribuite prin contracte separate. În astfel de cazuri autoritățile/entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea să atribuie un singur contract, având în vedere faptul că decizia acestora nu este adoptată în scopul excluderii contractelor de la aplicarea prezentei directive, ale Directivei 2004/17/CE sau ale Directivei 2004/18/CE.

(25)

Numărul mare de praguri de aplicare a prevederilor coordonate reprezintă o sursă de complicații pentru autoritățile/entitățile contractante. Având în vedere valoarea medie a contractelor din domeniile apărării și securității, este oportun ca pragurile de aplicare a prezentei directive să fie aliniate la pragurile pe care entitățile contractante trebuie să le respecte în aplicarea Directivei 2004/17/CE. Este necesară revizuirea pragurilor de aplicare a prezentei directive împreună cu cele ale Directivei 2004/17/CE cu ocazia modificării acestora din urmă.

(26)

În plus, este necesar să se aibă în vedere unele cazuri în care directiva nu se aplică deoarece se aplică norme specifice de atribuire a contractelor, care rezultă din acorduri internaționale sau din acorduri între statele membre și țările terțe. Normele prevăzute în anumite acorduri privind staționarea trupelor unui stat membru într-un alt stat membru sau o țară terță, sau privind staționarea trupelor unei țări terțe într-un stat membru ar trebui să excludă, de asemenea, aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de prezenta directivă. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice contractelor atribuite de organizațiile internaționale în scopuri stabilite de acestea sau contractelor care trebuie să fie atribuite de către un stat membru în conformitate cu norme specifice organizațiilor menționate anterior.

(27)

În domeniile apărării și securității, anumite contracte au un caracter atât de sensibil, încât aplicarea prezentei directive nu este adecvată, în ciuda specificității sale. În această categorie se încadrează achizițiile ai căror beneficiari sunt serviciile de informații, sau achizițiile care au ca obiect toate activitățile specifice serviciilor de informații, inclusiv activitățile de contraspionaj, astfel cum sunt definite de statele membre. Din această categorie fac parte, de asemenea, achizițiile cu un caracter deosebit de sensibil, care necesită un nivel foarte ridicat de confidențialitate, cum ar fi, spre exemplu, anumite achiziții destinate protecției frontierelor și combaterii terorismului sau crimei organizate, achizițiile care au ca obiect criptarea, sau care sunt destinate în mod special activităților sub acoperire sau altor activități la fel de sensibile efectuate de poliție și de forțele de securitate.

(28)

Statele membre desfășoară adesea programe de cooperare pentru a dezvolta, împreună, noi echipamente de apărare. Astfel de programe au o importanță deosebită, întrucât contribuie la dezvoltarea de noi tehnologii și fac posibilă suportarea costurilor ridicate ale cercetării și dezvoltării în domeniul sistemelor complexe de armament. Unele dintre aceste programe de cooperare sunt gestionate de organizații internaționale, și anume Organizația pentru cooperare comună în materie de armament (Organisation de coopération conjointe en matière d’armement – OCCAR) și NATO (prin intermediul agențiilor specifice), sau de agenții ale Uniunii, precum Agenția Europeană de Apărare, care ulterior atribuie contracte în numele statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice contractelor de acest tip. Pentru programele de cooperare care nu fac parte din categoria de mai sus, contractele sunt atribuite de asemenea de către autoritățile/entitățile contractante ale unui stat membru și în numele unui alt stat membru sau al unor alte state membre. În aceste cazuri de asemenea, prezenta directivă nu este aplicabilă.

(29)

În cazul în care forțele armate sau forțele de securitate din statele membre desfășoară operațiuni în afara granițelor Uniunii și când anumite cerințe operaționale impun acest lucru, este necesar ca autoritățile/entitățile contractante care acționează pe câmpul de operațiuni să fie autorizate să nu aplice prevederile din prezenta directivă în cazul în care atribuie contracte operatorilor economici care se află în zona de operațiuni, inclusiv pentru achizițiile de natură civilă legate în mod direct de desfășurarea respectivelor operațiuni.

(30)

Având în vedere specificitatea sectorului apărării și securității, achizițiile de echipamente, precum și de lucrări și de servicii efectuate de un guvern de la alt guvern ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(31)

În contextul serviciilor, contractele de achiziție sau locațiune a bunurilor imobile sau a drepturilor privind astfel de bunuri au caracteristici specifice, care fac inadecvată aplicarea normelor privind achizițiile.

(32)

Serviciile de arbitraj și de conciliere sunt furnizate, de obicei, de organisme sau de persoane desemnate sau selectate într-un mod care nu poate fi supus normelor privind achizițiile.

(33)

Pentru serviciile financiare sunt desemnate, de asemenea, anumite persoane sau organisme în condiții care nu sunt compatibile cu aplicarea normelor privind achizițiile.

(34)

În temeiul articolului 163 din tratat, încurajarea cercetării și dezvoltării tehnologice este un mijloc de consolidare a bazei științifice și tehnologice a industriei comunitare, iar deschiderea contractelor de prestare de servicii contribuie la realizarea acestui obiectiv. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în cazul cofinanțării programelor de cercetare și de dezvoltare. Contractele de cercetare și dezvoltare, altele decât cele care sunt exclusiv în beneficiul autorității/entității contractante pentru uz propriu, în exercitarea propriei activități, cu condiția ca prestarea serviciilor să fie remunerată integral de autoritatea/entitatea contractantă, nu sunt prin urmare reglementate de prezenta directivă.

(35)

Încadrarea în muncă și munca sunt elemente esențiale ce garantează șanse egale pentru toți și contribuie la integrarea în societate. În acest context, atelierele protejate și programele de ocupare a forței de muncă protejate contribuie în mod eficient la promovarea integrării sau reintegrării persoanelor cu handicap pe piața muncii. Cu toate acestea, este posibil ca astfel de ateliere să nu fie în măsură să obțină contracte în condiții normale de concurență. În consecință, este necesar să se prevadă că statele membre pot rezerva unor astfel de ateliere dreptul de participare la procedurile de atribuire a contractelor sau pot rezerva executarea contractelor în cadrul programelor de ocupare a forței de muncă protejate.

(36)

În scopul aplicării prezentei directive în cazul contractelor de prestare de servicii care intră sub incidența sa și în scopuri de monitorizare, serviciile ar trebui să fie clasificate în categorii care corespund diferitelor rubrici ale nomenclaturii CPV și regrupate în două anexe, în conformitate cu regimul la care sunt supuse. În ceea ce privește serviciile menționate la anexa II, dispozițiile relevante ale prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor comunitare specifice serviciilor în cauză. Cu toate acestea, în vederea aplicării dispozițiilor prezentei directive, în loc de cele ale Directivei 2004/17/CE sau ale Directivei 2004/18/CE, trebuie să se stabilească faptul că respectivele contracte de prestare de servicii intră sub incidența prezentei directive.

(37)

În ceea ce privește contractele de prestare de servicii, aplicarea integrală a prezentei directive ar trebui să fie limitată, pentru o perioadă de tranziție, la contracte ale căror dispoziții permit realizarea tuturor posibilităților de creștere a schimburilor transfrontaliere. Contractele pentru alte servicii trebuie monitorizate în decursul perioadei tranzitorii, înainte de luarea unei decizii privind aplicarea integrală a prezentei directive.

(38)

Este necesar ca specificațiile tehnice stabilite de autoritățile/entitățile contractante să permită exercitarea concurenței în domeniul achizițiilor. În acest scop, trebuie să fie posibilă prezentarea unor oferte care să reflecte diversitatea de soluții tehnice. Pentru a realiza acest lucru, specificațiile tehnice ar trebui să poată fi stabilite în termeni de performanțe și de exigențe funcționale. Pe de altă parte, atunci când se face referire la standardul european – sau la standardele naționale și internaționale, inclusiv la standardele specifice domeniului apărării – autoritățile/entitățile contractante trebuie să ia în calcul și oferte care au la bază alte soluții echivalente. Această echivalență poate fi evaluată în special în raport cu cerințele de interoperabilitate și de eficiență operațională. Pentru a demonstra echivalența, ofertanții trebuie să poată utiliza orice mijloc de probă. Autoritățile/entitățile contractante trebuie să poată motiva orice decizie conform căreia nu există o echivalență într-un caz dat. Pe de altă parte, există acorduri internaționale de standardizare care urmăresc să garanteze interoperabilitatea forțelor armate și care pot avea putere de lege în statele membre. În cazul în care se aplică unul din aceste acorduri, autoritățile/entitățile contractante pot solicita conformitatea ofertelor cu standardele descrise în respectivele acorduri. Specificațiile tehnice trebuie menționate în mod clar, astfel încât toți ofertanții să știe la ce se referă criteriile stabilite de către autoritatea/entitatea contractantă.

(39)

Detaliile specificațiilor tehnice și informațiile suplimentare privind contractele trebuie menționate, așa cum se obișnuiește în statele membre, în caietul de sarcini aferent fiecărui contract sau în orice document echivalent.

(40)

Potențialii subcontractanți nu ar trebui să fie discriminați din motive de naționalitate. În contextul apărării și securității, poate fi necesar ca autoritățile/entitățile contractante să oblige ofertantul selectat să organizeze o procedură concurențială transparentă și nediscriminatorie atunci când atribuie subcontractele părților terțe. Această obligație poate să se aplice tuturor subcontractelor sau numai unor subcontracte specifice desemnate de către autoritatea/entitatea contractantă.

În plus, este recomandabil ca dreptul ofertantului de a subcontracta să fie completat de opțiunea oferită statelor membre, de a permite sau a solicita autorităților/entităților lor contractante să impună atribuirea subcontractelor care reprezintă cel puțin o anumită parte din valoarea contractului către părți terțe, cu precizarea că întreprinderile afiliate nu sunt considerate părți terțe. Atunci când se solicită subcontractarea unei anumite părți din contract, ofertantul selectat ar trebui să atribuie subcontractele printr-o procedură concurențială transparentă și nediscriminatorie, astfel încât toate întreprinderile interesate să aibă șanse egale de a beneficia de avantajele subcontractării. În același timp, nu ar trebui pusă în pericol funcționarea adecvată a lanțului de aprovizionare al ofertantului selectat. Prin urmare, partea din contract care poate fi subcontractată către părți terțe la solicitarea autorității/entității contractante ar trebui să reflecte în mod adecvat obiectul și valoarea contractului.

Pe parcursul unei proceduri de negociere sau al unui dialog competitiv care implică cerințe referitoare la subcontractare, autoritatea/entitatea contractantă și ofertanții pot discuta pe marginea cerințelor sau recomandărilor referitoare la subcontractare, pentru a garanta faptul că autoritatea/entitatea contractantă este informată sub toate aspectele cu privire la consecințele diferitelor opțiuni de subcontractare, în special în materie de costuri, calitate sau riscuri. În orice caz, subcontractanții propuși inițial de către ofertantul selectat ar trebui să poată participa la proceduri concurențiale organizate în vederea atribuirii subcontractelor.

În contextul piețelor de apărare și securitate, statele membre și Comisia ar trebui să încurajeze, de asemenea, elaborarea și difuzarea celor mai bune practici între statele membre și industria europeană, pentru a promova libera circulație și competitivitatea pe piețele de subcontractare din Uniune, precum și gestionarea eficientă a furnizorilor și a IMM-urilor pentru a obține cel mai bun raport calitate/preț. Statele membre ar trebui să comunice tuturor ofertanților selectați beneficiile unei proceduri de licitație transparente și competitive, precum și ale diversității furnizorilor în cazul subcontractelor și să dezvolte și să difuzeze cele mai bune practici privind gestionarea lanțului de aprovizionare pe piețele de apărare și securitate.

(41)

Condițiile de executare a unui contract sunt compatibile cu prezenta directivă cu condiția să nu aibă, direct sau indirect, un caracter discriminatoriu, și să fie precizate în anunțul de participare sau în caietul de sarcini.

(42)

În plus, condițiile de punere în aplicare a contractului pot prevedea cerințe ale autorităților/entităților contractante cu privire la securitatea informației și la securitatea aprovizionării. Aceste cerințe sunt extrem de importante, dat fiind caracterul sensibil al echipamentelor reglementate de prezenta directivă, și se aplică întregului lanț de aprovizionare.

(43)

Pentru a asigura securitatea informației, autoritățile/entitățile contractante pot solicita în special garanții, atât din partea contractanților principali, cât și din partea subcontractanților, prin care aceștia se angajează să protejeze informațiile clasificate împotriva accesului neautorizat, precum și informații suficiente privind capacitatea acestora de a-și respecta acest angajament. În lipsa unui regim comunitar privind securitatea informației, revine autorităților/entităților contractante ale statelor membre să definească aceste cerințe în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale, și să determine dacă consideră autorizațiile de securitate eliberate în conformitate cu legislația națională a unui alt stat membru drept echivalente celor eliberate de autoritățile lor competente.

(44)

Securitatea aprovizionării poate include o gamă largă de cerințe, cum ar fi, de exemplu, normele interne ale filialei și ale întreprinderii-mamă în domeniul proprietății intelectuale, sau furnizarea unor capacități esențiale de asistență tehnică, întreținere și revizie generală pentru a asigura întreținerea pe durata ciclului de viață a echipamentelor achiziționate.

(45)

În fiecare dintre cazuri, nicio condiție de punere în aplicare a contractului nu trebuie să facă referire la alte cerințe decât cele legate exclusiv de punerea în aplicare a contractului.

(46)

Actele cu putere de lege, actele administrative și convențiile colective, atât cele interne, cât și cele comunitare, în vigoare în domeniul condițiilor de muncă și al securității la locul de muncă, se aplică pe perioada de executare a unui contract, cu condiția ca astfel de norme, precum și punerea lor în aplicare, să fie conforme cu legislația comunitară. În situațiile transfrontaliere, în care lucrătorii unui stat membru prestează servicii într-un alt stat membru în cadrul unui contract, Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (10) prevede condițiile minime care trebuie respectate în țara gazdă în ceea ce privește lucrătorii detașați. În cazul în care dreptul intern conține dispoziții în acest sens, nerespectarea acestor obligații poate fi considerată o abatere gravă sau o încălcare a eticii profesionale de către operatorul economic și poate duce la excluderea respectivului operator economic de la procedura de atribuire a unui contract.

(47)

Contractele vizate de prezenta directivă se caracterizează prin unele cerințe aparte la nivel de complexitate, de securitate a informației sau de securitate a aprovizionării. Satisfacerea acestor cerințe necesită adesea negocieri detaliate premergătoare atribuirii contractului. Prin urmare, pentru contractele prevăzute de prezenta directivă, autoritățile/entitățile contractante pot utiliza, pe lângă procedura restrânsă, procedura de negociere cu publicarea unui anunț de participare.

(48)

Autoritățile/entitățile contractante care realizează proiecte deosebit de complexe se pot afla, fără a li se imputa ceva în acest sens, în imposibilitatea obiectivă de a defini mijloacele care pot răspunde necesităților lor sau de a evalua ce le poate oferi piața în materie de soluții tehnice și de soluții financiare/juridice. Această situație poate apărea în special în cazul realizării unor proiecte care necesită integrarea sau combinarea unor multiple capacități tehnologice sau operaționale sau pentru realizarea unor proiecte care implică o finanțare complexă și structurată, a căror structură financiară și juridică nu poate fi definită în prealabil. În acest caz, recurgerea la procedura restrânsă și la procedura de negociere cu publicarea unui anunț de participare nu ar fi realizabilă, deoarece nu ar fi posibil să se definească respectivul contract cu o exactitate îndeajuns de mare pentru a le permite candidaților să își formuleze ofertele. Prin urmare, este necesar să se prevadă o procedură flexibilă care să protejeze nu numai concurența între operatorii economici, ci și posibilitatea autorităților/entităților contractante de a discuta toate aspectele referitoare la contract cu fiecare candidat. Cu toate acestea, această procedură nu trebuie utilizată în așa fel încât să restrângă sau să denatureze concurența, în special prin modificarea unor elemente fundamentale ale ofertelor, prin impunerea de noi cerințe importante ofertantului selectat sau prin implicarea oricărui alt ofertant decât cel care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

(49)

Înainte de lansarea unei proceduri de atribuire a unui contract, autoritățile/entitățile contractante pot solicita sau accepta, prin intermediul unui „dialog tehnic”, o recomandare care să poată fi folosită la pregătirea unui caiet de sarcini, cu condiția ca respectiva recomandare să nu aibă ca efect împiedicarea concurenței.

(50)

Anumite situații excepționale ar putea face imposibilă sau total necorespunzătoare recurgerea la o procedură de negociere cu publicarea unui anunț de participare. Autoritățile/entitățile contractante ar trebui, prin urmare, să poată utiliza, în anumite cazuri și în situații bine definite, procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare.

(51)

Anumite situații ar trebui să fie, parțial, aceleași ca cele prevăzute de Directiva 2004/18/CE. În această privință, este necesar, în special, să se țină seama de faptul că echipamentele de apărare și de securitate sunt adesea complexe din punct de vedere tehnic. Prin urmare, incompatibilitatea și dificultățile tehnice disproporționate de utilizare și de întreținere care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare în cazul unor contracte de furnizare de bunuri pentru unele livrări suplimentare ar trebui să fie evaluate având în vedere complexitatea și cerințele de interoperabilitate și de standardizare ale echipamentelor aferente. Este cazul, de exemplu, integrării unor noi componente în sisteme deja existente sau modernizării respectivelor sisteme.

(52)

Se poate întâmpla ca, pentru anumite achiziții care intră sub incidența prezentei directive, numai un singur operator economic să poată să execute contractul deoarece deține drepturi exclusive sau din motive tehnice. În aceste cazuri, autoritatea/entitatea contractantă ar trebui să fie autorizată să atribuie contracte, în mod direct, numai operatorului economic menționat mai sus sau să încheie acorduri-cadru numai cu acest operator. Cu toate acestea, motivele tehnice pentru care numai un singur operator economic poate executa contractul ar trebui definite în mod riguros și justificate de la caz la caz. Acestea pot include, de exemplu, imposibilitatea tehnică pentru un candidat diferit de operatorul economic selectat de a îndeplini obiectivele stabilite sau necesitatea de a utiliza cunoștințe, instrumente sau mijloace specifice de care dispune numai un singur operator. O astfel de situație poate surveni în cazul modificării sau al adaptării retroactive a echipamentelor deosebit de complexe. Motivele tehnice pot să fie generate, de asemenea, de cerințe specifice privind interoperabilitatea sau securitatea, care trebuie îndeplinite pentru a asigura funcționalitatea forțelor armate sau a forțelor de securitate.

(53)

În plus, specificitatea contractelor avute în vedere în prezenta directivă scoate în evidență necesitatea de a prevedea noi situații care pot apărea în domeniile vizate de prezenta directivă.

(54)

Astfel, forțele armate din statele membre se pot afla în situația de a interveni în cadrul unor crize în afara granițelor, spre exemplu în cadrul operațiunilor de menținere a păcii. În momentul declanșării sau în cursul unei astfel de intervenții, securitatea statelor membre și a forțelor lor armate poate face necesară atribuirea anumitor contracte cu o rapiditate de execuție incompatibilă cu termenele impuse de procedurile de atribuire prevăzute în mod normal de prezenta directivă. Astfel de urgențe pot apărea, de asemenea, în cazul în care este nevoie de forțele de securitate, de exemplu în cazul unui atac terorist pe teritoriul Uniunii.

(55)

Încurajarea cercetării și dezvoltării constituie un mijloc crucial de consolidare a Bazei industriale și tehnologice europene de apărare, iar deschiderea achizițiilor ajută la îndeplinirea acestui obiectiv. Importanța cercetării și a dezvoltării în acest domeniu special justifică un nivel maxim de flexibilitate în acordarea contractelor de furnizare de bunuri și de prestare de servicii în scopul cercetării. În același timp, această flexibilitate nu ar trebui să excludă, totuși, concurența echitabilă în următoarele etape ale ciclului de viață al produsului. Contractele de cercetare și de dezvoltare ar trebui, prin urmare, să aibă drept obiect activitățile relevante numai până într-o etapă în care maturitatea noilor tehnologii poate fi evaluată în mod corespunzător, iar riscurile potențiale asociate acesteia pot fi eliminate. Contractele de cercetare și de dezvoltare nu ar trebui folosite după etapa sus-menționată cu scopul de a evita aplicarea dispozițiilor prezentei directive, inclusiv prin stabilirea, în prealabil, a ofertantului care va fi selectat pentru etapele următoare.

Pe de altă parte, autoritatea/entitatea contractantă nu ar trebui să organizeze o licitație separată pentru următoarele etape în cazul în care contractul care are ca obiect activitățile de cercetare include, deja, o opțiune pentru aceste etape și este atribuit printr-o procedură restrânsă sau printr-o procedură de negociere cu publicarea unui anunț de participare sau, dacă este cazul, printr-un dialog competitiv.

(56)

Pentru a asigura transparența, ar trebui stabilite norme privind publicarea de către autoritățile/entitățile contractante a unor informații adecvate la începutul și la sfârșitul procedurii de atribuire. În plus, ar trebui furnizate informații suplimentare specifice candidaților și ofertanților cu privire la rezultatele procedurii respective. Cu toate acestea, ar trebui să se permită autorităților/entităților contractante să nu divulge anumite informații dintre cele menționate mai sus, dacă și în măsura în care divulgarea acestora ar împiedica punerea în aplicare a legii sau ar contraveni, în alt mod, interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici sau ar putea îngrădi concurența echitabilă dintre aceștia. Având în vedere natura și caracteristicile lucrărilor, bunurilor și serviciilor care fac obiectul prezentei directive, considerentele de interes public care privesc respectarea dispozițiilor naționale obligatorii incluse în politicile naționale publice, în special în ceea ce privește apărarea și securitatea, au o importanță deosebită în acest sens.

(57)

Ținând seama de noile tehnologii în domeniul informației și comunicațiilor, precum și de simplificările pe care acestea le pot aduce, mijloacele electronice ar trebui să se afle pe o poziție de egalitate cu mijloacele clasice de comunicare și de schimb de informații. În măsura posibilului, alegerea mijloacelor și a tehnologiei ar trebui să asigure compatibilitatea cu tehnologiile utilizate în celelalte state membre.

(58)

Pentru a se asigura dezvoltarea unei concurențe efective în domeniul achizițiilor care intră sub incidența prezentei directive, este necesară o publicitate la nivel comunitar a anunțurilor de participare stabilite de autoritățile/entitățile contractante ale statelor membre. Informațiile cuprinse în respectivele anunțuri trebuie să le permită operatorilor economici din Comunitate să aprecieze măsura în care sunt interesați de contractele propuse. În acest scop, trebuie să li se prezinte informații suficiente privind obiectul contractului și condițiile aferente. Prin urmare, este important să se asigure o mai mare vizibilitate a anunțurilor publicate prin mijloace corespunzătoare, precum formularele standard pentru anunțurile de participare și CPV, care reprezintă nomenclatura de referință pentru contracte.

(59)

Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (11) și Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (12) ar trebui, în cadrul prezentei directive, să se aplice transmiterii de informații pe cale electronică. Procedurile de achiziții necesită un nivel de securitate și confidențialitate mai ridicat decât cel prevăzut de directivele menționate anterior. Prin urmare, dispozitivele de primire pe cale electronică a cererilor de participare și a ofertelor trebuie să răspundă unor cerințe suplimentare speciale. În acest scop, utilizarea semnăturilor electronice, în special a semnăturilor electronice avansate, ar trebui, în măsura posibilului, încurajată. Mai mult, existența unor programe voluntare de acreditare ar putea reprezenta un cadru favorabil pentru îmbunătățirea nivelului prestării de servicii de certificare pentru aceste dispozitive.

(60)

Utilizarea mijloacelor electronice duce la economii de timp. Prin urmare, trebuie prevăzute reduceri ale termenelor de primire a ofertelor și a cererilor de participare în cazul în care se utilizează astfel de mijloace electronice, însă cu condiția să fie compatibile cu modalitățile de transmitere speciale prevăzute la nivel comunitar.

(61)

Verificarea îndeplinirii cerințelor de către candidați și selectarea acestora ar trebui efectuate în condiții de transparență. În acest scop, ar trebui precizate criteriile nediscriminatorii pe care autoritățile/entitățile contractante le pot utiliza în vederea selectării concurenților și mijloacele pe care operatorii economici le pot utiliza pentru a dovedi că îndeplinesc respectivele criterii. În același spirit de transparență, autorității/entității contractante ar trebui să i se solicite să indice, în momentul lansării unei proceduri de achiziții, criteriile de selecție pe care le va utiliza, precum și nivelul capacităților specifice pe care le poate solicita, după caz, din partea operatorilor economici pentru a-i accepta la procedura de achiziții.

(62)

O autoritate/entitate contractantă poate limita numărul de candidați la procedurile restrânse și de negociere cu publicarea unui anunț de participare, precum și la dialogul competitiv. Limitarea numărului de candidați ar trebui să se realizeze în baza unor criterii obiective, precizate în anunțul de participare. În ceea ce privește criteriile referitoare la situația personală a operatorului economic, este suficient ca în anunțul de participare să se facă o trimitere generală la situațiile stabilite de prezenta directivă.

(63)

În dialogul competitiv și în procedurile de negociere cu publicarea unui anunț de participare, având în vedere flexibilitatea care poate fi necesară, precum și costurile ridicate legate de astfel de metode de achiziții, ar trebui ca autoritățile/entitățile contractante să poată prevedea o desfășurare a procedurii în etape succesive, pentru a reduce în mod progresiv, pe baza unor criterii de atribuire indicate în prealabil, numărul de oferte pe care urmează, în cadrul procedurii, să le discute sau să le negocieze. Reducerea ar trebui să asigure o concurență reală, în măsura în care numărul de soluții sau de candidați corespunzători permite acest lucru.

(64)

Normele comunitare relevante în materie de recunoaștere reciprocă a diplomelor, a certificatelor și a altor titluri de calificare oficială sunt aplicabile în cazul în care este necesară prezentarea unor acte doveditoare privind o anumită calificare, pentru a participa la o procedură de achiziții.

(65)

Ar trebui evitată atribuirea de contracte de achiziții operatorilor economici care au participat la o organizație criminală sau care au fost găsiți vinovați de corupție, de fraudă în detrimentul intereselor financiare ale Comunității Europene, de spălare de bani sau de finanțare a terorismului sau a unor infracțiuni teroriste sau legate de terorism. Autoritățile/entitățile contractante ar trebui să le ceară candidaților/ofertanților, după caz, să prezinte documente corespunzătoare și, în cazul în care au incertitudini cu privire la situația personală a acestor candidați/ofertanți, pot să solicite cooperarea autorităților competente ale statului membru în cauză. Excluderea unor astfel de operatori economici ar trebui să intervină de îndată ce autoritatea/entitatea contractantă ia cunoștință despre o hotărâre privind astfel de infracțiuni, pronunțată conform legislației naționale și cu autoritate de lucru judecat. În cazul în care legislația națională prevede dispoziții în acest sens, nerespectarea legislației privind înțelegerile ilicite în domeniul achizițiilor, care au făcut obiectul unei hotărâri cu caracter definitiv sau al unei decizii cu efect echivalent, poate fi considerată drept o încălcare a eticii profesionale de către operatorul economic respectiv sau drept o abatere gravă. Ar trebui să existe și posibilitatea de excludere a operatorilor economici în cazul în care autoritatea/entitatea contractantă deține informații, după caz furnizate de surse protejate, care stabilesc faptul că operatorii respectivi nu dețin gradul de încredere necesar pentru a exclude riscurile la adresa securității statului membru în cauză. Astfel de riscuri pot să fie cauzate de anumite caracteristici ale produselor furnizate de către candidat sau de structura participațiilor la capitalul candidatului.

(66)

Nerespectarea dispozițiilor interne de transpunere a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (13) și a Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (14), care a făcut obiectul unei hotărâri cu caracter definitiv sau al unei hotărâri cu efect echivalent, poate fi considerată o încălcare a eticii profesionale de către operatorul economic sau o abatere gravă.

(67)

Dată fiind sensibilitatea sectoarelor apărării și securității, fiabilitatea operatorilor economici cărora le sunt atribuite contracte este crucială. Această fiabilitate depinde, în special, de capacitatea lor de a răspunde cerințelor autorității/entității competente la nivel de securitate a aprovizionării și de securitate a informației. În plus, nicio dispoziție a prezentei directive nu ar trebui să împiedice o autoritate/entitate contractantă să excludă un operator economic în oricare dintre etapele procesului de atribuire a unui contract în cazul în care autoritatea/entitatea contractantă deține informații potrivit cărora atribuirea contractului, în totalitate sau parțial, operatorului economic respectiv ar putea cauza un risc la adresa intereselor esențiale de securitate ale statului membru în cauză.

(68)

În absența unui regim comunitar referitor la securitatea informației, este responsabilitatea autorităților/entităților contractante sau a statelor membre să definească nivelul capacității tehnice care este necesar în acest domeniu pentru a participa la procedura de atribuire și de a evalua dacă respectivii candidați respectă nivelul de securitate necesar. Adesea, statele membre au încheiat acorduri bilaterale de securitate care conțin norme privind recunoașterea reciprocă a autorizațiilor naționale de securitate. Chiar și în cazul în care există astfel de acorduri, capacitățile operatorilor economici din alte state membre în domeniul securității informației pot fi verificate, iar o astfel de verificare ar trebui realizată în conformitate cu principiile nediscriminării, egalității de tratament și proporționalității.

(69)

Atribuirea contractelor ar trebui realizată în baza unor criterii obiective care să asigure respectarea principiilor de transparență, de nediscriminare și de egalitate de tratament și care să garanteze că evaluarea ofertelor se desfășoară în mod transparent și obiectiv, în condiții de concurență efectivă. Prin urmare, trebuie admisă numai aplicarea a două criterii de atribuire: criteriul „prețului celui mai scăzut” și criteriul „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic”.

(70)

Pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament la atribuirea contractelor, trebuie prevăzută obligația, care a fost consacrată în jurisprudență, de a se asigura transparența necesară pentru a permite fiecărui ofertant să fie informat în mod corespunzător cu privire la criteriile și modalitățile care urmează să fie aplicate în vederea identificării ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic. Prin urmare, autorităților/entităților contractante le revine responsabilitatea de a preciza în timp util criteriile de atribuire a contractelor, precum și ponderea relativă pe care o are fiecare dintre respectivele criterii, astfel încât ofertanții să poată ține seama de ele la pregătirea ofertelor. Autoritățile/entitățile contractante pot deroga de la obligația de a indica ponderea criteriilor de atribuire a contractelor în cazuri justificate corespunzător și pe care le pot motiva, în cazul în care respectiva pondere nu poate fi stabilită în prealabil, în special ca urmare a complexității contractului. În acest caz, autoritățile contractante trebuie să indice respectivele criterii în ordinea descrescătoare a importanței lor.

(71)

În cazul în care aleg să atribuie contractul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, autoritățile/entitățile contractante evaluează ofertele pentru a stabili care dintre ele prezintă cel mai bun raport calitate/preț. În acest sens, autoritățile/entitățile contractante stabilesc criteriile economice și calitative care, luate împreună, trebuie să le permită identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic pentru respectiva autoritate/entitate contractantă. Stabilirea criteriilor depinde de obiectul contractului, întrucât acestea trebuie să permită evaluarea nivelului de performanță prezentat de fiecare ofertă în raport cu obiectul contractului, astfel cum este definit în specificațiile tehnice, precum și măsurarea raportului calitate/preț prezentat de fiecare ofertă.

(72)

Respectarea obligațiilor privind transparența și concurența ar trebui asigurată printr-un sistem eficient de căi de atac, inspirat de sistemul prevăzut de Directivele 89/665/CEE (15) și 92/13/CEE (16) ale Consiliului, astfel cum au fost modificate prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European si a Consiliului (17), pentru contractele care intră sub incidența Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE. În special, ar trebui prevăzută posibilitatea unei căi de atac față de procedura de atribuire înainte de semnarea contractului, precum și garanțiile necesare pentru eficiența acestei căi de atac, cum ar fi termenul suspensiv. Ar trebui să existe și posibilitatea căii de atac față de atribuirea ilegală, în mod direct, de contracte, precum și față de contractele încheiate fără a respecta prezenta directivă.

(73)

Cu toate acestea, procedurile care vizează căile de atac ar trebui să țină seama de protecția intereselor de securitate și de apărare, în ceea ce privește procedurile organismelor responsabile de soluționarea căilor de atac, alegerea măsurilor tranzitorii sau a sancțiunilor impuse pentru încălcarea obligațiilor privind transparența și concurența. În special, statele membre ar trebui să poată prevedea posibilitatea ca organismul responsabil de soluționarea căilor de atac, independent de autoritatea/entitatea contractantă, să nu considere un contract ca lipsit de efecte, chiar dacă acesta a fost atribuit în mod ilegal potrivit motivelor menționate de prezenta directivă, dacă acest organism constată, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că circumstanțele excepționale ale cauzei respective impun respectarea anumitor motive imperative de interes general. Având în vedere natura și caracteristicile lucrărilor, bunurilor și serviciilor care fac obiectul prezentei directive, astfel de motive imperative ar trebui să fie în primul rând legate de interesele generale de apărare și securitate ale statelor membre. O astfel de situație este cea în care, spre exemplu, lipsa de efecte a unui contract ar periclita serios nu numai realizarea proiectului care constituie obiectul contractului, ci și existența unui program de apărare și/sau securitate mai cuprinzător, din care face parte proiectul respectiv.

(74)

Anumite condiții tehnice, în special cele privind anunțurile, rapoartele statistice, precum și nomenclatura utilizată și condițiile de trimitere la respectiva nomenclatură trebuie adoptate și modificate în funcție de evoluția necesităților tehnice. Prin urmare, ar trebui prevăzută o procedură de adoptare flexibilă și rapidă în acest scop.

(75)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (18).

(76)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să revizuiască valoarea pragurilor pentru contracte prin alinierea lor la pragurile stabilite în Directiva 2004/17/CE și să modifice anumite numere de referință din nomenclatura CPV și procedurile de trimitere, în anunțuri, la poziții speciale din respectiva nomenclatură, precum și modalitățile și caracteristicile tehnice ale dispozitivelor electronice de primire.

Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(77)

Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea respectivelor măsuri.

(78)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (19), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care vor ilustra, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, și să le facă publice.

(79)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare periodică pentru a analiza dacă piața echipamentelor de apărare funcționează în mod deschis, transparent și competitiv, inclusiv o analiză a impactului prezentei directive asupra pieței, spre exemplu în ceea ce privește implicarea IMM-urilor,

TITLUL I

Articolul 1.

Articolul 2.

Articolul 3.

Articolul 4.

TITLUL II

CAPITOLUL I

Articolul 5.

Articolul 6.

Articolul 7.

CAPITOLUL II

Secțiunea 1.

Articolul 8.

Articolul 9.

Secțiunea 2.

Articolul 10.

Secțiunea 3.

Articolul 11.

Articolul 12.

Articolul 13.

Secțiunea 4.

Articolul 14.

CAPITOLUL III

Articolul 15.

Articolul 16.

Articolul 17.

CAPITOLUL IV

Articolul 18.

Articolul 19.

Articolul 20.

Articolul 21.

Articolul 22.

Articolul 23.

Articolul 24.

CAPITOLUL V

Articolul 25.

Articolul 26.

Articolul 27.

Articolul 28.

Articolul 29.

CAPITOLUL VI

Secțiunea 1.

Articolul 30.

Articolul 31.

Articolul 32.

Secțiunea 2.

Articolul 33.

Secțiunea 3.

Articolul 34.

Articolul 35.

Secțiunea 4.

Articolul 36.

Secțiunea 5.

Articolul 37.

CAPITOLUL VII

Secțiunea 1.

Articolul 38.

Secțiunea 2.

Articolul 39.

Articolul 40.

Articolul 41.

Articolul 42.

Articolul 43.

Articolul 44.

Articolul 45.

Articolul 46.

Secțiunea 3.

Articolul 47.

Articolul 48.

Articolul 49.

TITLUL III

CAPITOLUL I

Articolul 50.

Articolul 51.

Articolul 52.

Articolul 53.

CAPITOLUL II

Articolul 54.

TITLUL IV

Articolul 55.

Articolul 56.

Articolul 57.

Articolul 58.

Articolul 59.

Articolul 60.

Articolul 61.

Articolul 62.

Articolul 63.

Articolul 64.

TITLUL V

Articolul 65.

Articolul 66.

Articolul 67.

Articolul 68.

Articolul 69.

Articolul 70.

Articolul 71.

Articolul 72.

Articolul 73.

Articolul 74.

Articolul 75.

Anexa I

Anexa II

Anexa III

Anexa IV

Anexa V

Anexa VI

Anexa VII

Anexa VIII

1.

„vocabularul comun privind achizițiile” („Common Procurement Vocabulary”, CPV) înseamnă nomenclatura de referință aplicabilă contractelor atribuite de autorități/entități contractante, adoptată prin Regulamentul (CE) nr. 2195/2002;

2.

„contracte” înseamnă contracte cu titlu oneros, încheiate în scris, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/17/CE și la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE;

3.

„contracte de lucrări” înseamnă contracte, având ca obiect fie execuția, fie atât proiectarea, cât și execuția unor lucrări referitoare la una dintre activitățile menționate în capitolul 45 din CPV sau a unei lucrări, fie realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care să răspundă necesităților precizate de autoritatea/entitatea contractantă. Prin „lucrare” se înțelege rezultatul unor lucrări de construcții sau de inginerie civilă luate în ansamblu care este suficient prin el însuși pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică;

4.

„contracte de furnizare de bunuri” înseamnă contracte, altele decât contractele de lucrări, care au ca obiect achiziția de produse, leasingul, închirierea sau cumpărarea lor în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare.

Un contract care are ca obiect furnizarea de produse și care cuprinde cu titlu accesoriu și operațiuni de montaj și instalare, se consideră „contract de furnizare de bunuri”;

5.

„contracte de prestare de servicii” înseamnă contracte, altele decât contractele de lucrări și contractele de furnizare de bunuri, care au ca obiect prestarea de servicii.

Un contract care are ca obiect atât produse, cât și servicii, se consideră „contract de prestare de servicii” în cazul în care valoarea serviciilor în cauză depășește valoarea produselor cuprinse în contract.

Un contract care are ca obiect prestarea de servicii și care include activități menționate în capitolul 45 din CPV, care au doar titlu accesoriu în raport cu obiectul principal al contractului, se consideră „contract de prestare de servicii”;

6.

„echipamente militare” înseamnă echipamente proiectate sau adaptate în mod special pentru scopuri militare și destinate utilizării în calitate de arme, muniții sau material de război;

7.

„echipamente sensibile”, „lucrări sensibile” și „servicii sensibile” înseamnă echipamente, lucrări și servicii destinate utilizării în scopuri de securitate, care implică, necesită și/sau conțin informații clasificate;

8.

„informații clasificate” înseamnă orice informații sau materiale, indiferent de forma, natura, sau modul de transmitere al acestora, cărora li s-a atribuit un anumit nivel de clasificare de securitate sau de protecție și care, în interesul securității naționale și în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative în vigoare în statul membru în cauză, necesită protecție împotriva oricărei însușiri ilegale, distrugeri, sustrageri, divulgări, pierderi sau împotriva accesului persoanelor neautorizate, sau a oricărui alt tip de prejudiciu;

9.

„administrație publică” înseamnă stat, guvern regional sau local al unui stat membru sau al unei țări terțe;

10.

„criză” înseamnă orice situație într-un stat membru sau într-o țară terță în care s-a produs un fapt prejudiciabil care depășește în mod clar dimensiunea faptelor prejudiciabile din viața de zi cu zi și care periclitează sau limitează în mod considerabil viața și sănătatea oamenilor, care are un impact semnificativ asupra valorilor materiale sau care face necesare măsurile de aprovizionare a populației cu bunuri de primă necesitate; se consideră, de asemenea, că s-a produs o criză atunci când apariția unui astfel de fapt prejudiciabil este considerată iminentă; conflictele armate și războaiele sunt considerate crize în sensul prezentei directive;

11.

„acord-cadru” înseamnă un acord încheiat între una sau mai multe autorități/entități contractante și unul sau mai mulți operatori economici, având ca obiect stabilirea condițiilor pentru contractele care urmează să fie atribuite în decursul unei perioade determinate, în special în ceea ce privește prețurile și, după caz, cantitățile prevăzute;

12.

„licitație electronică” înseamnă un proces repetitiv care implică un dispozitiv electronic pentru prezentarea noilor prețuri, revăzute în sens descrescător și/sau a noilor valori privind anumite elemente ale ofertelor, care apar după o evaluare inițială completă a ofertelor, permițând clasificarea lor prin metode de evaluare automată.

Prin urmare, unele contracte de prestare de servicii și de lucrări care au drept obiect activități intelectuale, cum ar fi proiectarea de lucrări, nu pot face obiectul licitațiilor electronice;

13.

„executant de lucrări”, „furnizor” și „prestator de servicii” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice entitate publică sau grup de astfel persoane și/sau organisme care prezintă pe piață o ofertă de realizare a unor lucrări, de furnizare de bunuri sau de prestare de servicii;

14.

„operator economic” înseamnă un executant de lucrări, un furnizor sau un prestator de servicii. Termenul „operator economic” este utilizat exclusiv în scopul simplificării textului;

15.

„candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitație de participare la o procedură restrânsă sau de negociere sau la un dialog competitiv;

16.

„ofertant” înseamnă un operator economic care a depus o ofertă în cadrul unei proceduri restrânse sau de negociere sau al unui dialog competitiv;

17.

„autorități/entități contractante”înseamnă autorități contractante, astfel cum sunt menționate la articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE și entități contractante, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din Directiva 2004/17/CE;

18.

„organism central de achiziție” înseamnă o autoritate/entitate contractantă, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE sau la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/17/CE, sau un organism public european care:

19.

„proceduri restrânse” înseamnă procedurile la care orice operator economic poate solicita să participe și în cadrul cărora numai operatorii economici invitați de autoritatea/entitatea contractantă își pot depune ofertele;

20.

„proceduri de negociere” înseamnă procedurile în cadrul cărora autoritatea/entitatea contractantă invită operatorii economici selectați și negociază condițiile contractuale cu unul sau mai mulți dintre aceștia;

21.

„dialog competitiv” înseamnă o procedură la care orice operator economic poate solicita să participe și în cadrul căreia autoritatea/entitatea contractantă conduce un dialog cu candidații admiși la această procedură, în vederea dezvoltării uneia sau mai multor soluții capabile să răspundă necesităților și pe baza căreia sau cărora candidații selectați urmează să fie invitați să își depună ofertele.

În sensul recurgerii la procedura prevăzută la primul paragraf, un contract de achiziții este considerat „deosebit de complex”, în cazul în care autoritatea/entitatea contractantă:

22.

„subcontract” înseamnă un contract cu titlu oneros, încheiat în scris între ofertantul selectat pentru un contract și unul sau mai mulți operatori economici în scopul executării respectivului contract și care are ca obiect lucrări, furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii;

23.

„întreprindere afiliată” înseamnă orice întreprindere asupra căreia ofertantul selectat poate exercita, în mod direct sau indirect, o influență dominantă, sau orice întreprindere care poate exercita o influență dominantă asupra ofertantului selectat sau care, ca și ofertantul selectat, face obiectul influenței dominante a altei întreprinderi din punctul de vedere al proprietății, al participării financiare sau al normelor care o guvernează. Influența unei întreprinderi asupra altei întreprinderi este considerată dominantă, în mod direct sau indirect, în cazul în care:

24.

termenii „scris(ă)” sau „în scris” înseamnă orice ansamblu de cuvinte sau de cifre care poate fi citit, reprodus și comunicat ulterior. Ansamblul poate include informații transmise și stocate prin mijloace electronice;

25.

„mijloc electronic” înseamnă un mijloc care utilizează echipamente electronice de prelucrare (inclusiv compresia digitală) și stocare a datelor, care sunt difuzate, transmise și recepționate prin cablu, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

26.

„ciclu de viață” înseamnă toate stadiile succesive în care se poate afla un produs, i.e. cercetare și dezvoltare, dezvoltare industrială, producție, reparații, modernizare, modificare, întreținere, logistică, instruire, testare, scoatere din uz și eliminare;

27.

„cercetare și dezvoltare” înseamnă toate activitățile care includ cercetare fundamentală, cercetare aplicată și dezvoltare experimentală, aceasta din urmă putând include producerea unor demonstratori tehnologici, i.e. dispozitive care să demonstreze performanțele unui nou concept sau ale unei noi tehnologii într-un mediu reprezentativ sau relevant;

28.

„achiziții de natură civilă” înseamnă contracte care nu intră sub incidența articolului 2, care privesc achizițiile de bunuri, lucrări sau servicii fără caracter militar în scopuri logistice și care sunt încheiate în conformitate cu condițiile menționate la articolul 17.

(a)

furnizarea de echipamente militare, inclusiv orice fel de piese de schimb, componente și/sau îmbinări ale acestora;

(b)

furnizarea de echipamente sensibile, inclusiv orice fel de piese de schimb, componente și/sau îmbinări ale acestora;

(c)

lucrări, bunuri și servicii legate în mod direct de echipamentele menționate la literele (a) și (b), pentru oricare stadiu sau pentru totalitatea stadiilor din ciclul de viață al acestora;

(d)

lucrări și servicii special destinate unor scopuri militare, sau lucrări și servicii cu caracter sensibil.

(a)

412 000 EUR, pentru contractele de furnizare de bunuri și de servicii;

(b)

5 150 000 EUR, pentru contractele de lucrări.

(5)

(a)

în ipoteza unor contracte pe perioadă determinată, în cazul în care durata este egală sau mai mică de 12 luni, valoarea totală estimată pentru întreaga durată a contractului sau, în cazul în care durata contractului este mai mare de 12 luni, valoarea totală care include valoarea estimată a valorii reziduale;

(b)

în ipoteza unor contracte pe perioadă nedeterminată sau în cazul în care durata contractelor nu poate fi stabilită, valoarea lunară înmulțită cu 48.

(a)

fie valoarea totală reală a contractelor succesive de același tip, atribuite în decursul ultimelor 12 luni sau în timpul ultimului exercițiu financiar, corectată, în cazul în care este posibil, pentru a ține seama de modificările de cantitate sau de valoare care ar fi posibil să apară în decursul celor 12 luni de după contractul inițial;

(b)

fie valoarea totală estimată a contractelor succesive atribuite în decursul celor 12 luni de la prima livrare sau pe perioada exercițiului financiar, în măsura în care acesta depășește 12 luni.

(a)

pentru următoarele tipuri de servicii:

(b)

pentru contractele de prestare de servicii care nu indică un preț total:

—

organismul central de achiziție le-a respectat; sau

—

atunci când organismul central de achiziție nu este o autoritate/entitate contractantă, normele de atribuire a contractelor pe care acesta le aplică sunt în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, iar contractele atribuite pot fi supuse unor căi de atac eficace, comparabile cu cele prevăzute în titlul IV.

(a)

de norme procedurale specifice în temeiul unui acord sau al unei înțelegeri internaționale, încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe;

(b)

de norme procedurale specifice în temeiul unui acord internațional încheiat sau al unei înțelegeri internaționale încheiate referitoare la staționarea trupelor și privind angajamentele unui stat membru sau ale unei țări terțe;

(c)

de normele procedurale specifice ale unei organizații internaționale, care efectuează achiziții în propriile scopuri sau contractelor care trebuie acordate de un stat membru în conformitate cu normele respective.

(a)

contractelor pentru care aplicarea normelor prezentei directive ar obliga un stat membru să ofere informații a căror divulgare este considerată de statul în cauză ca fiind contrară intereselor sale fundamentale de securitate;

(b)

contractelor destinate activităților specifice serviciilor de informații;

(c)

contractelor atribuite în cadrul unui program de cooperare bazat pe cercetare și dezvoltare, desfășurat în comun de cel puțin două state membre și având drept obiectiv elaborarea unui produs nou și, dacă este cazul, fazelor ulterioare pentru întreaga durată sau anumite părți ale ciclului de viață al acestui produs. La încheierea unui astfel de program de cooperare la care participă doar state membre, acestea transmit Comisiei ponderea cheltuielilor legate de cercetare și dezvoltare din costul total al programului de cooperare, acordul de repartizare a costurilor, precum și ponderea achizițiilor pe stat membru, după caz;

(d)

contractelor atribuite într-o țară terță, inclusiv în scopuri civile, desfășurate pe durata mobilizării forțelor în afara teritoriului Uniunii, în cazul în care necesitățile operaționale impun încheierea acestor contracte cu operatori economici situați în zona de operațiuni;

(e)

contractele de prestare de servicii care au ca obiect achiziția sau locațiunea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau referitoare la drepturile asupra respectivelor bunuri;

(f)

contractele atribuite de un guvern unui alt guvern referitoare la:

(g)

serviciile de arbitraj și de conciliere;

(h)

serviciile financiare, cu excepția serviciilor de asigurări;

(i)

contractele de muncă;

(j)

serviciile de cercetare și de dezvoltare, altele decât cele ale căror beneficii revin exclusiv autorității/entității contractante pentru uz propriu în cadrul propriilor activități, cu condiția ca serviciul prestat să fie integral remunerat de către autoritatea contractantă.

(a)

fie prin trimitere la specificațiile tehnice definite în anexa III și, în ordinea preferințelor:

Fiecare trimitere este însoțită de mențiunea „sau echivalent”;

(b)

fie în termeni de performanțe sau de cerințe funcționale; acestea pot include caracteristici de mediu.

Cu toate acestea, specificațiile tehnice trebuie să fie suficient de exacte pentru ca ofertanții să poată stabili obiectul contractului și pentru ca autoritățile/entitățile contractante să poată atribui contractul;

(c)

fie în termeni de performanțe sau de cerințe funcționale, prevăzute la litera (b), făcând trimitere la specificațiile menționate la litera (a) ca mijloc de prezumție a conformității cu respectivele performanțe sau cerințe funcționale;

(d)

fie prin trimitere la specificațiile prevăzute la litera (a), pentru anumite caracteristici, și la performanțele sau cerințele funcționale prevăzute la litera (b), pentru alte caracteristici.

—

respectivele specificații să fie adecvate, astfel încât să definească toate caracteristicile bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului;

—

cerințele etichetei să fie elaborate pe baza unor informații științifice;

—

etichetele ecologice să fie adoptate printr-o procedură la care să poată participa toate părțile implicate, precum organismele guvernamentale, consumatorii, producătorii, distribuitorii și organizațiile de mediu;

—

specificațiile să fie accesibile tuturor părților interesate.

—

să indice, în oferta sa, partea din contract pe care ar putea intenționa să o subcontracteze unor terți, subcontractanții propuși, precum și obiectul subcontractelor pentru care aceștia din urmă sunt propuși; și/sau

—

să indice orice modificare produsă la nivelul subcontractanților pe durata executării contractului.

(a)

angajamentul ofertantului și al subcontractanților deja identificați de a proteja în mod corespunzător confidențialitatea tuturor informațiilor clasificate aflate în posesia lor sau aduse la cunoștința lor pe întreaga durată de executare a contractului, precum și după rezilierea sau expirarea acestuia, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile;

(b)

angajamentul ofertantului de a obține angajamentul prevăzut la litera (a) din partea celorlalți subcontractanți la care va apela pe durata executării contractului;

(c)

informații suficiente privind subcontractanții deja identificați, care să permită autorității/entității contractante să decidă că fiecare subcontractant posedă capacitățile necesare pentru a proteja în mod corespunzător confidențialitatea informațiilor clasificate la care are acces sau pe care este obligat să le producă în cadrul realizării activităților lor de subcontractare;

(d)

angajamentul ofertantului de a furniza informațiile solicitate la litera (c) în ceea ce privește noii subcontractanți înainte de a le atribui un subcontract.

(a)

o certificare sau documente care să dovedească autorității/entității contractante că ofertantul va fi capabil să își îndeplinească obligațiile legate de exportul, de transferul și de tranzitul mărfurilor care fac obiectul contractului, inclusiv orice document justificativ primit din partea statului membru sau a statelor membre implicat(e);

(b)

indicarea oricărei restricții impuse autorității/entității contractante cu privire la divulgarea, transferul sau utilizarea produselor și serviciilor sau a oricărui rezultat al produselor și serviciilor respective, care ar rezulta din regimurile de control al exporturilor sau de securitate;

(c)

certificate sau documente prin care să se demonstreze că organizarea și localizarea lanțului de aprovizionare al ofertantului îi vor permite să respecte cerințele autorității/entității contractante privind securitatea aprovizionării, cerințe menționate în caietul de sarcini, precum și angajamentul de a asigura că eventualele modificări care apar în lanțul său de aprovizionare pe durata executării contractului nu vor influența respectarea acestor cerințe;

(d)

angajamentul ofertantului de a stabili și/sau menține capacitatea necesară pentru a face față unor creșteri ale necesităților, impusă de autoritatea/entitatea contractantă, ca urmare a unei situații de criză, în anumite condiții care urmează a fi convenite;

(e)

orice documente justificative primite de la autoritățile naționale ale ofertantului referitoare la satisfacerea unor creșteri ale necesităților autorității/entității contractante, ca urmare a unei situații de criză;

(f)

angajamentul ofertantului de a asigura întreținerea, modernizarea și adaptarea bunurilor care fac obiectul contractului;

(g)

angajamentul ofertantului de a informa în timp util autoritatea/entitatea contractantă în legătură cu orice schimbare apărută în organizarea sa, lanțul de aprovizionare sau în strategia sa industrială, care ar putea afecta obligațiile sale față de respectiva autoritate/entitate;

(h)

angajamentul ofertantului de a pune la dispoziția autorității/entității contractante, în anumite condiții care urmează a fi convenite, toate mijloacele specifice necesare pentru producerea pieselor de schimb, a componentelor, a ansamblurilor, precum și a echipamentelor de testare speciale, inclusiv desenele tehnice, autorizațiile și instrucțiunile de utilizare, în cazul în care nu mai este în măsură să asigure aceste aprovizionări.

1.

În cazul contractelor de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii:

2.

În cazul contractelor de prestare de servicii și de furnizare de bunuri:

3.

În cazul contractelor de furnizare de bunuri:

4.

În cazul contractelor de lucrări și al contractelor de prestare de servicii:

5.

În cazul contractelor legate de prestarea de servicii de transport aerian și maritim destinate forțelor armate sau forțelor de securitate ale unui stat membru mobilizate sau care urmează a fi mobilizate în afara granițelor, atunci când autoritatea/entitatea contractantă trebuie să achiziționeze astfel de servicii de la operatorii economici care garantează validitatea ofertelor lor doar pentru perioade foarte scurte, astfel încât termenele aplicabile procedurii restrânse sau procedurii de negociere cu publicarea unui anunț de participare, inclusiv termenele menționate la articolul 33 alineatul (7), nu pot fi respectate.

—

fie prin aplicarea termenilor stabiliți în acordul-cadru, fără redeschiderea licitației;

—

fie, în cazul în care în acordul-cadru nu sunt stabiliți toți termenii, după redeschiderea licitației între părți pe baza acelorași termeni, dacă este necesar prin precizarea acestora, și, după caz, pe baza altor termeni menționați în documentele contractuale ale acordului-cadru, în conformitate cu următoare procedură:

(a)

în ceea ce privește bunurile, valoarea totală estimată a contractelor sau a acordurilor-cadru pe grupe de produse pe care intenționează să le atribuie în decursul următoarelor 12 luni.

Autoritățile/entitățile contractante stabilesc grupele de produse făcând trimitere la pozițiile din CVP;

(b)

în ceea ce privește serviciile, valoarea totală estimată a contractelor sau a acordurilor-cadru, pentru fiecare categorie de servicii pe care intenționează să le atribuie în decursul următoarelor 12 luni;

(c)

în ceea ce privește lucrările, caracteristicile esențiale ale contractelor sau ale acordurilor-cadru pe care intenționează să le atribuie.

—

un termen de primire a cererilor de participare, care nu poate fi mai mic de 15 zile de la data trimiterii anunțului de participare sau mai mic de 10 zile, în cazul în care anunțul este trimis pe cale electronică în conformitate cu formatul și modalitățile de transmitere menționate în anexa VI punctul 3; și

—

în cazul procedurilor restrânse, un termen de primire a ofertelor, care nu poate fi mai mic de 10 zile de la data trimiterii invitației către ofertant.

—

fie un exemplar al caietului de sarcini sau al documentului descriptiv și al oricărui document suplimentar;

—

fie o trimitere la cum se accesează documentele indicate la prima liniuță, în cazul în care acestea sunt puse la dispoziție direct prin mijloace electronice, în conformitate cu articolul 33 alineatul (5).

(a)

o trimitere la anunțul de participare publicat;

(b)

termenul de primire a ofertelor, adresa la care trebuie depuse ofertele și limba sau limbile în care trebuie redactate ofertele. În cazul unei proceduri de dialog competitiv, aceste informații nu trebuie să figureze în invitația de participare la dialog, ci în invitația de participare la procedura de ofertare;

(c)

în cazul dialogului competitiv, data și adresa stabilite pentru începerea etapei de consultare, precum și limba sau limbile folosite;

(d)

o trimitere la eventualele documente care trebuie anexate, fie în sprijinul declarațiilor care pot fi verificate, prezentate de candidat în conformitate cu articolul 38, fie în completarea informațiilor prevăzute la articolul menționat anterior și în aceleași condiții ca cele prevăzute la articolele 41 și 42;

(e)

ponderarea relativă a criteriilor de atribuire a contractului sau, după caz, ordinea descrescătoare a importanței criteriilor utilizate pentru a desemna oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, în cazul în care nu sunt menționate în anunțul de participare, în caietul de sarcini sau în documentul descriptiv.

(a)

fiecărui candidat respins, motivele respingerii candidaturii sale;

(b)

fiecărui ofertant respins, motivele respingerii ofertei sale, inclusiv, în special, în cazurile prevăzute la articolul 18 alineatele (4) și (5), motivele deciziei de neechivalență sau motivele deciziei conform căreia lucrările, bunurile sau serviciile nu corespund cu performanțele sau cu cerințele funcționale și, în cazurile prevăzute la articolul 22 și 23, motivele deciziei sale potrivit căreia cerințele de securitate a informațiilor și de securitate a aprovizionării nu sunt îndeplinite;

(c)

fiecărui ofertant care a prezentat o ofertă acceptabilă care a fost respinsă, caracteristicile și avantajele referitoare la oferta selectată, precum și numele adjudecatarului sau al părților la acordul-cadru.

(a)

informațiile privind specificațiile necesare prezentării ofertelor și cererilor de participare pe cale electronică, inclusiv încriptarea, trebuie să fie disponibile părților interesate. În plus, dispozitivele de primire în format electronic a ofertelor și a cererilor de participare trebuie să respecte cerințele prevăzute în anexa VIII;

(b)

statele membre pot solicita, în temeiul articolului 5 din Directiva 1999/93/CE, ca ofertele electronice să fie însoțite de o semnătură electronică avansată în conformitate cu alineatul (1) din directiva menționată anterior;

(c)

statele membre pot introduce sau menține programe voluntare de acreditare care să urmărească îmbunătățirea nivelului serviciului de certificare oferit pentru aceste dispozitive;

(d)

candidații se angajează să depună, înainte de expirarea termenului prevăzut pentru prezentarea ofertelor sau a cererilor de participare, documentele, certificatele și declarațiile menționate la articolele 39-44 și 46, în cazul în care acestea nu sunt disponibile în format electronic.

(a)

cererile de participare la procedurile de atribuire a contractelor pot fi făcute în scris sau prin telefon;

(b)

în cazul în care cererea de participare este făcută telefonic, trebuie trimisă o confirmare scrisă înainte de expirarea termenului stabilit pentru primirea cererilor;

(c)

autoritățile/entitățile contractante pot solicita, dacă este necesar în vederea asigurării unor dovezi legale, ca cererile de participare trimise prin fax să fie confirmate prin poștă sau pe cale electronică. În acest caz, autoritățile/entitățile contractante trebuie să menționeze în anunțul de participare această cerință, precum și termenul în care trebuie îndeplinită.

(a)

denumirea și adresa autorității/entității contractante, obiectul și valoarea contractului sau a acordului-cadru;

(b)

procedura de atribuire aleasă;

(c)

în cazul unui dialog competitiv, circumstanțele care justifică recurgerea la această procedură;

(d)

în cazul procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, situațiile, menționate la articolul 28, care justifică recurgerea la această procedură; după caz, justificarea depășirii termenelor prevăzute la articolul 28 alineatul (3) litera (a) al doilea paragraf și la articolul 28 alineatul (4) litera (b) al treilea paragraf și justificarea depășirii limitei de 50 % prevăzute la articolul 28 alineatul (4) litera (a) al doilea paragraf;

(e)

după caz, motivele care justifică o durată de peste șapte ani a unui acord-cadru;

(f)

numele candidaților selectați și motivele alegerii lor;

(g)

numele candidaților respinși și motivele respingerii lor;

(h)

motivele respingerii ofertelor;

(i)

numele câștigătorului și justificarea selectării ofertei sale, precum și, dacă se cunoaște, partea din contract sau din acordul-cadru pe care câștigătorul intenționează sau va fi obligat să o subcontracteze unor terți;

(j)

după caz, motivele pentru care autoritatea/entitatea contractantă a renunțat să atribuie un contract sau să încheie un acord-cadru.

—

autoritățile/entitățile contractante indică în anunțul de participare criteriile sau normele obiective și nediscriminatorii pe care estimează că le vor utiliza, numărul minim de candidați pe care estimează că îi vor invita și, după caz, numărul maxim. Numărul minim de candidați pe care acestea intenționează să-i invite este de cel puțin trei;

—

ulterior, autoritățile/entitățile contractante invită un număr de candidați cel puțin egal cu numărul minim prestabilit, cu condiția să fie disponibil un număr suficient de candidați corespunzători.

(a)

participarea la o organizație criminală, în sensul articolului 2 alineatul(1) din Acțiunea comună 98/733/JAI (20);

(b)

corupție, în sensul articolului 3 din Actul din 26 mai 1997 (21) și, respectiv, în sensul articolului 2 alineatul(1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI (22);

(c)

fraudă, în sensul articolului 1 din Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (23);

(d)

infracțiuni teroriste sau infracțiuni legate de activitățile teroriste, astfel cum sunt definite la articolul 1 și, respectiv, la articolul 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI (24), sau incitare, complicitate sau tentativa de a comite aceste acțiuni, în sensul articolului 4 din respectiva decizie-cadru;

(e)

spălare de bani și finanțarea terorismului, în sensul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE (25).

(a)

care este în stare de faliment, de lichidare, de încetare a activității, de administrare judiciară sau de concordat preventiv sau în orice altă situație similară care rezultă în urma unei proceduri de aceeași natură în temeiul actelor cu putere de lege de drept intern;

(b)

care face obiectul unei proceduri de declarare a falimentului, de administrare judiciară, de lichidare, de concordat preventiv sau al oricărei alte proceduri similare în temeiul actelor cu putere de lege de drept intern;

(c)

care a făcut obiectul unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile legale ale țării, privind o faptă care aduce atingere eticii profesionale, precum încălcarea legislației în vigoare privind exportul de echipamente de apărare și/sau securitate;

(d)

care, pe plan profesional, a comis o eroare gravă, constatată prin orice mijloace și pe care autoritățile/entitățile contractante o vor putea demonstra, precum, de exemplu, încălcarea obligațiilor în domeniul securității informației sau al securității aprovizionării într-un contract anterior;

(e)

în legătură cu care s-a stabilit pe baza oricăror mijloace de probă, inclusiv sursele de date protejate, că nu prezintă fiabilitatea necesară pentru a evita riscurile la adresa securității statului membru;

(f)

care nu și-a îndeplinit obligațiile privind plata contribuțiilor la asigurările sociale, în conformitate cu dispozițiile legale ale țării în care este stabilit sau ale țării autorității/entității contractante;

(g)

care nu și-a îndeplinit obligațiile privind plata impozitelor și taxelor, în conformitate cu dispozițiile legale ale țării în care este stabilit sau ale țării autorității/entității contractante;

(h)

care s-a făcut grav vinovat de declarații false prin furnizarea informațiilor solicitate în temeiul prezentei secțiuni sau care nu a furnizat respectivele informații.

(a)

în ceea ce privește alineatul (1) și alineatul (2) literele (a), (b) și (c), prezentarea unui extras din cazierul judiciar sau, în lipsa acestuia, a unui document echivalent eliberat de autoritatea judiciară sau administrativă competentă a țării de origine sau de proveniență, din care să rezulte că respectivele cerințe sunt îndeplinite;

(b)

în ceea ce privește alineatul (2) literele (f) sau (g), un certificat eliberat de autoritatea competentă a statului membru în cauză.

(a)

declarații bancare corespunzătoare sau, după caz, dovada unei asigurări a riscului profesional;

(b)

prezentarea bilanțurilor sau a extraselor de bilanț, în cazul în care publicarea bilanțurilor este prevăzută de legislația țării în care este stabilit operatorul economic;

(c)

o declarație privind cifra totală de afaceri și, după caz, cifra de afaceri din domeniul de activitate care face obiectul contractului, pentru cel mult ultimele trei exerciții financiare, disponibile în funcție de data înființării sau începerii activităților operatorului economic, în măsura în care informațiile privind aceste cifre de afaceri sunt disponibile.

(a)

(b)

indicarea tehnicienilor sau a organismelor tehnice, indiferent dacă fac sau nu parte din întreprinderea operatorului economic, în special a celor care răspund de controlul calității și, dacă este vorba de contracte de lucrări, a celor de care va dispune contractantul în vederea execuției lucrărilor;

(c)

descrierea echipamentului tehnic, a măsurilor aplicate de operatorul economic pentru a se asigura de calitatea și de mijloacele de studiu și de cercetare ale întreprinderii sale, precum și normele interne în materie de proprietate intelectuală;

(d)

un control efectuat de autoritatea/entitatea contractantă sau, în numele acesteia, de un organism oficial competent din țara în care este stabilit operatorul economic, sub rezerva acordului respectivului organism; acest control urmărește capacitățile de producție ale furnizorului sau capacitatea tehnică a operatorului economic și, dacă este necesar, mijloacele de studiu și de cercetare de care dispune acesta, precum și măsurile pe care urmează să le ia pentru a controla calitatea;

(e)

în cazul contractelor de lucrări, al contractelor de prestare de servicii și al contractelor de furnizare de bunuri care cuprind și operațiuni sau servicii de amplasare și instalare, indicarea titlurilor de studii și a calificărilor profesionale ale operatorului economic și/sau ale personalului din conducere și, în special, ale responsabilului sau responsabililor cu prestarea serviciilor sau coordonarea lucrărilor;

(f)

pentru contractele de lucrări și de prestare de servicii și numai în cazuri adecvate, indicarea măsurilor de gestionare a mediului pe care operatorul economic le va putea aplica în timpul executării contractului;

(g)

o declarație care să indice efectivele medii anuale de personal ale prestatorului de servicii sau ale executantului și numărul personalului din conducere în timpul ultimilor trei ani;

(h)

o descriere a utilajelor, a materialelor și a echipamentelor tehnice, a efectivelor de personal și a know-how-ului său și/sau a surselor de aprovizionare – cu indicarea locației geografice în cazul în care aceasta este situată în afara teritoriului Uniunii – pe care operatorul economic le are la dispoziție în vederea executării contractului, pentru a face față unor eventuale creșteri ale necesităților autorității/entității contractante ca urmare a unei situații de criză sau pentru a asigura întreținerea, modernizarea și adaptarea bunurilor care fac obiectul respectivului contract;

(i)

în ceea ce privește produsele care urmează să fie furnizate, prezentarea următoarelor elemente:

(j)

dacă este vorba despre contracte care implică, necesită și/sau prezintă informații clasificate, dovezi care atestă capacitatea de a prelucra, stoca și transmite astfel de informații la nivelul de protecție impus de autoritatea/entitatea contractantă.

În lipsa unei armonizări la nivel comunitar a sistemelor naționale de autorizare a securității, statele membre pot decide că aceste dovezi trebuie să fie conforme cu dispozițiile aplicabile din dreptul intern referitoare la autorizațiile de securitate. Statele membre recunosc autorizațiile de securitate pe care le consideră echivalente cu cele emise în conformitate cu dreptul lor intern, fără a aduce atingere posibilității de a desfășura și a ține seama de propriile anchete suplimentare dacă apreciază că acestea sunt necesare.

După caz, autoritatea/entitatea contractantă le poate acorda candidaților care nu dețin încă autorizații de securitate termene suplimentare pentru a obține respectivele autorizații. În acest caz, autoritatea/entitatea precizează această posibilitate și termenul limită în anunțul de participare.

Autoritatea/entitatea contractantă îi poate solicita autorității naționale de securitate din statul candidatului sau autorității de securitate desemnate de respectivul stat să verifice conformitatea spațiilor și instalațiilor care pot fi utilizate, procedurile industriale și administrative care vor fi urmate, modalitățile de gestionare a informațiilor și/sau situația personalului care poate fi încadrat în vederea punerii în aplicare a contractului.

(a)

în cazul în care contractul se atribuie ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic din perspectiva autorității/entității contractante, în funcție de diverse criterii referitoare la obiectul contractului în cauză: de exemplu, calitatea, prețul, valoarea tehnică, caracterul funcțional, caracteristicile de mediu, costurile de utilizare, costurile de funcționare, rentabilitatea, serviciile post-vânzare și asistența tehnică, data livrării și termenul de livrare sau de execuție, securitatea aprovizionării, interoperabilitatea și caracteristicile operaționale; sau

(b)

în funcție doar de criteriul prețului cel mai scăzut.

—

fie exclusiv pe prețuri, în cazul în care contractul se atribuie la prețul cel mai scăzut;

—

fie pe prețurile și/sau pe noile valori ale elementelor ofertelor indicate în caietul de sarcini, în cazul în care contractul se atribuie ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.

(a)

elementele ale căror valori fac obiectul licitației electronice, cu condiția ca respectivele elemente să fie cuantificabile, astfel încât să poată fi exprimate în cifre sau în procente;

(b)

eventualele limite ale valorilor care pot fi prezentate, astfel cum rezultă din specificațiile privind obiectul contractului;

(c)

informațiile care vor fi puse la dispoziția ofertanților pe parcursul licitației electronice și, după caz, în ce moment vor fi disponibile;

(d)

informațiile relevante privind desfășurarea licitației electronice;

(e)

condițiile în care ofertanții vor putea licita și, în special, diferențele minime care, după caz, vor fi solicitate pentru licitare;

(f)

informațiile pertinente privind dispozitivul electronic utilizat și modalitățile și specificațiile tehnice de conectare.

(a)

în conformitate cu data și ora stabilite în prealabil, astfel cum sunt indicate în invitația de participare la licitație;

(b)

în cazul în care nu mai primesc alte prețuri noi sau alte valori noi care să corespundă cerințelor privind diferențele minime. În acest caz, autoritățile/entitățile contractante precizează în invitația de participare la licitație termenul pe care îl vor lăsa să treacă de la primirea ultimei oferte și până la închiderea licitației electronice;

(c)

în cazul în care au fost finalizate etapele licitației, stabilite în invitația de participare la licitație.

(a)

economia procedeului de construcție, a procedeului de fabricare a bunurilor sau a prestării serviciilor;

(b)

soluțiile tehnice adoptate și/sau condițiile excepțional de favorabile de care dispune ofertantul pentru execuția lucrărilor, pentru furnizarea bunurilor sau pentru prestarea serviciilor;

(c)

originalitatea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor propuse de ofertant;

(d)

respectarea dispozițiilor privind protecția muncii și condițiile de muncă în vigoare în locul în care se execută lucrările, se prestează serviciile sau se furnizează bunurile;

(e)

posibilitatea ca ofertantul să obțină un ajutor de stat.

(a)

adoptarea de măsuri provizorii, cel mai rapid posibil și prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul corectării presupusei încălcări sau al prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract sau a aplicării oricărei decizii luate de autoritatea/entitatea contractantă și care să aibă ca efect anularea sau asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificațiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitația la licitație, din caietul de sarcini sau din orice alt document legat de procedura respectivă de atribuire a contractului; sau

(b)

adoptarea, cât mai devreme posibil, eventual prin proceduri provizorii și, dacă este nevoie, printr-o procedură finală de fond, de măsuri, altele decât cele prevăzute la litera (a), menite să corecteze orice încălcare constatată și să prevină prejudicierea intereselor respective; în special, emiterea unui ordin care să oblige la plata unei anumite sume în cazul în care încălcarea nu a fost remediată sau evitată.

—

un rezumat al motivelor pertinente prevăzute la articolul 35 alineatul (2), sub rezerva articolului 35 alineatul (3); și

—

o declarație precisă privind termenul suspensiv exact, care poate fi aplicat în temeiul dispozițiilor de drept intern de transpunere a prezentului alineat.

(a)

în cazul în care prezenta directivă nu impune publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

(b)

în cazul în care contractul este atribuit unicului ofertant interesat în sensul articolului 57 alineatul (2) și nu există candidați interesați;

(c)

în cazul contractelor bazate pe un acord-cadru, astfel cum este prevăzut la articolul 29.

În cazul invocării prezentei derogări, statele membre asigură că respectivul contract este lipsit de efecte în conformitate cu articolele 60 și 62, dacă:

(a)

în cazul în care autoritatea/entitatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu prezenta directivă;

(b)

în cazul încălcării articolului 55 alineatul (6), a articolului 56 alineatul (3) sau a articolului 57 alineatul (2), dacă această încălcare a privat ofertantul care introduce o cale de atac de posibilitatea de a căuta o soluție precontractuală, în cazul în care încălcarea respectivă este combinată cu o altă încălcare a titlurilor I sau II, dacă încălcarea respectivă a afectat șansele ofertantului care introduce o cale de atac de a obține contractul;

(c)

în cazurile menționate la articolul 58 litera (c) al doilea paragraf, dacă statele membre au invocat derogarea de la termenul suspensiv pentru contractele bazate pe un acord-cadru.

—

autoritatea/entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu prezenta directivă;

—

autoritatea/entitatea contractantă a publicat un anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conform articolului 64 exprimându-și intenția de a încheia contractul; și

—

contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare publicării respectivului anunț.

—

autoritatea/entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract este în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) al doilea paragraf a doua liniuță;

—

autoritatea/entitatea contractantă a trimis ofertanților interesați decizia de atribuire a contractului însoțită de un rezumat al motivelor, astfel cum este menționat în articolul 57 alineatul (2) al patrulea paragraf prima liniuță; și

—

contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanții interesați prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puțin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanții interesați, fie a unui termen de 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.

—

impunerea unor amenzi autorității/entității contractante; sau

—

reducerea duratei contractului.

(a)

înainte de expirarea unui termen de cel puțin 30 de zile calendaristice începând cu ziua următoare:

(b)

și în orice caz, înainte de expirarea unui termen de cel puțin 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului.

(a)

confirmarea faptului că încălcarea a fost remediată;

(b)

o notă motivată privind rațiunea pentru care nu s-a procedat la remedierea acesteia; sau

(c)

o notificare conform căreia procedura de atribuire a contractului a fost suspendată fie de autoritatea/entitatea contractantă, din proprie inițiativă, fie în virtutea competențelor menționate la articolul 56 alineatul (1) litera (a).

(a)

numele și datele de contact ale autorității/entității contractante;

(b)

descrierea obiectului contractului;

(c)

justificarea deciziei autorității/entității contractante de atribuire a contractului fără publicarea prealabilă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui anunț de participare;

(d)

numele și datele de contact ale operatorului economic în favoarea căruia a fost luată o decizie de atribuire; și

(e)

dacă este cazul, orice altă informație considerată utilă de autoritatea/entitatea contractantă.

(a)

pragul prevăzut la articolul 8 litera (a) din prezenta directivă la pragul revizuit prevăzut la articolul 16 litera (a) din Directiva 2004/17/CE;

(b)

pragul prevăzut la articolul 8 litera (b) din prezenta directivă la pragul revizuit prevăzut la articolul 16 litera (b) din Directiva 2004/17/CE.

(a)

modalitățile de stabilire, de transmitere, de primire, de traducere, de colectare și de distribuire a anunțurilor prevăzute la articolul 30, precum și a rapoartelor statistice prevăzute la articolul 65;

(b)

modalitățile de trimitere și de publicare a informațiilor menționate în anexa VI, ca urmare a progresului tehnic sau din motive administrative;

(c)

lista registrelor, declarațiilor și certificatelor prevăzute în anexa VII atunci când, pe baza notificărilor efectuate de statele membre, acest lucru se dovedește a fi necesar.

(a)

numerele de referință la nomenclatura CPV stabilite în anexele I și II, în măsura în care acest lucru nu modifică domeniul material de aplicare a prezentei directive, precum și procedurile de trimitere, în anunțuri, la poziții speciale din respectiva nomenclatură în cadrul categoriilor de servicii enumerate în anexele respective;

(b)

modalitățile și caracteristicile tehnice ale dispozitivelor electronice de primire prevăzute la anexa VIII literele (a), (f) și (g).