30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/1

(1)

Pentru anumite produse pentru care se deschide un contigent tarifar autonom prin Regulamentul (CE) nr. 2505/96 (1), volumul contingentar stabilit în respectivul regulament este exprimat într-o unitate de măsură alta decât greutatea în tone sau în kilograme și decât valoarea. În cazul în care pentru aceste produse nu este definită nicio unitate suplimentară de măsură în Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2), este posibil să apară incertitudini cu privire la unitatea de măsură utilizată. Din motive de claritate și în scopul unei mai bune gestionări a contingentelor, este necesar să se prevadă că, pentru a putea beneficia de respectivele contingente tarifare autonome, cantitatea exactă a produselor importate trebuie înscrisă în „Rubrica 41: Unități suplimentare” din cuprinsul declarației de punere în liberă circulație folosind unitatea de măsură a volumului contingentar definită pentru produsele respective în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2505/96.

(2)

Cererea comunitară pentru produsele care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 2505/96 trebuie să fie satisfăcută în cele mai bune condiții. În acest scop, de la 1 iulie 2009 ar trebui deschise trei noi contingente tarifare comunitare cu taxe vamale zero pentru volumele corespunzătoare, fără a cauza o perturbare a piețelor pentru aceste produse.

(3)

Volumul contingentar pentru contingentul tarifar comunitar autonom cu numărul de ordine 09.2767 este insuficient pentru a satisface necesitățile industriei comunitare. Prin urmare, acest volum contingentar ar trebui majorat.

(4)

În ceea ce privește contingentul tarifar comunitar autonom cu numărul de ordine 09.2806, descrierea produsului ar trebui revizuită.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2505/96 ar trebui să se modifice în consecință.

(6)

Având în vedere importanța din punct de vedere economic a prezentului regulament, se impune să se recurgă la motivele de urgență prevăzute la partea I punctul 3 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene.

(7)

Întrucât contingentele tarifare trebuie să intre în vigoare de la 1 iulie 2009, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată și să intre în vigoare imediat,

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 1a

În cazul în care se prezintă o declarație de punere în liberă circulație pentru un produs menționat în prezentul regulament, pentru care volumul contingentar este exprimat într-o unitate de măsură alta decât greutatea în tone sau în kilograme și decât valoarea, pentru produsele pentru care nu este definită nicio unitate suplimentară de măsură în Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, cantitatea exactă a produselor importate este înscrisă în «Rubrica 41: Unități suplimentare» din cadrul declarației respective folosind unitatea de măsură a volumului contingentar astfel cum este definită pentru produsele respective în anexa I la prezentul regulament.”

2.

Anexa I se modifică după cum urmează:

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/4

(1)

Este în interesul Comunității să suspende total taxele vamale autonome pentru o serie de produse noi care nu figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1255/96 al Consiliului (1).

(2)

Se impune retragerea de pe lista respectivă a cinci produse care figurează în prezent în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1255/96, înregistrate în cadrul codurilor NC și TARIC 0304296110, 0304999931, 3902909097, 3903909085, 7410210070, 7606129120 și 7606129320, întrucât menținerea suspendării taxelor vamale autonome prevăzute de Tariful vamal comun pentru aceste produse nu mai este în interesul Comunității.

(3)

Se impune modificarea descrierii a treizeci și două de suspendări care figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1255/96, pentru a ține cont de evoluția tehnică a produselor și de tendințele economice ale pieței. Aceste suspendări ar trebui să fie eliminate de pe lista din anexa respectivă și să fie reintroduse ca noi suspendări cu noi descrieri. Din motive de claritate, suspendările respective ar trebui să fie marcate cu un asterisc în prima coloană din anexa I și din anexa II la prezentul regulament.

(4)

Experiența a dovedit necesitatea de a prevedea o dată de expirare a suspendărilor enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1255/96 pentru a se permite luarea în considerare a schimbările tehnologice și economice. Aceasta nu exclude abrogarea anticipată a anumitor măsuri sau menținerea acestora și după această dată, dacă sunt prezentate motivele economice, în conformitate cu principiile stabilite în Comunicarea Comisiei din 1998 privind suspendările și contingentele tarifare autonome (2).

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1255/96 ar trebui să fie modificat în consecință.

(6)

Având în vedere că suspendările prevăzute de prezentul regulament trebuie să se aplice de la 1 iulie 2009, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată și să intre în vigoare imediat. În ceea ce privește produsele având codul NC și TARIC 9001900060, noua descriere a acestora ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2009,

1.

se introduc rubrici corespunzătoare produselor care figurează în anexa I la prezentul regulament;

2.

se elimină rubricile corespunzătoare produselor înregistrate în cadrul codurilor NC și TARIC prevăzute în anexa II la prezentul regulament.

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/18

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/20

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul menționat, cererea Regatului Unit de înregistrare a denumirii „Melton Mowbray Pork Pie” a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece nicio declarație de opoziție nu a fost adresată Comisiei, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, așadar, înregistrată.

(3)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, se poate fixa, de asemenea, o perioadă tranzitorie pentru întreprinderile stabilite în statul membru în care se află aria geografică, cu condiția ca aceste întreprinderi să fi comercializat în mod legal produsele respective prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză pe o perioadă de cel puțin cinci ani înainte de data publicării prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul menționat și să fi inclus acest punct în cadrul procedurii de opoziție la nivel național prevăzute la articolul 5 alineatul (5) din regulamentul menționat.

(4)

În urma scrisorii primite la 6 aprilie 2009, autoritățile din Regatul Unit au confirmat Comisiei că întreprinderile Pork Farms Ltd, Stobarts Ltd și Kerry Foods Ltd, stabilite pe teritoriul lor, îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006.

(5)

În aceste condiții, întreprinderile menționate sunt autorizate să continue utilizarea denumirii înregistrate „Melton Mowbray Pork Pie” pe parcursul unei perioadei tranzitorii de cinci ani de la intrarea în vigoare a acestui regulament,

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/22

(1)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 și în aplicarea articolului 19 alineatul (3) din regulamentul respectiv, cererea Poloniei de înregistrare a denumirii „Pierekaczewnik” a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece nicio declarație de opoziție nu a fost adresată Comisiei în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată.

(3)

Nu a fost solicitată protecția prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006,

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/24

(1)

În cadrul reuniunii Consiliului European din 14-15 decembrie 2006, s-a convenit cu privire la necesitatea consolidării cooperării dintre statele membre în lupta împotriva imigrației ilegale și, în special, cu privire la necesitatea intensificării, la nivel de stat membru și la nivelul UE, a măsurilor de combatere a angajării ilegale.

(2)

Unul dintre factorii de atracție pentru imigrația ilegală în UE îl constituie posibilitatea de a găsi de lucru în UE fără statutul juridic necesar. Acțiunea de combatere a imigrației ilegale și a șederii ilegale ar trebui, prin urmare, să prevadă măsuri care să contracareze factorul de atracție menționat.

(3)

Măsurile respective ar trebui să se axeze pe o interdicție generală de a angaja resortisanți din țări terțe care nu au dreptul de ședere în UE, însoțită de sancțiuni împotriva angajatorilor care încalcă această interdicție.

(4)

Deoarece prezenta directivă stabilește standarde minime, statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a adopta sau de a menține sancțiuni și măsuri mai severe, precum și de aceea de a impune angajatorilor obligații mai severe.

(5)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre, indiferent dacă beneficiază de drept de muncă pe teritoriul acestora. Aceasta nu ar trebui să se aplice nici persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulație, definit la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (4). De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice resortisanților din țări terțe care se află într-o situație prevăzută de dreptul comunitar, cum ar fi persoanele angajate legal într-un stat membru și care sunt detașate într-un alt stat membru, în contextul prestării de servicii. Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației naționale care interzice angajarea resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere legală, dar care muncesc încălcând statutul lor privind reședința.

(6)

În sensul specific al prezentei directive, anumiți termeni ar trebui să fie definiți, iar definițiile respective ar trebui să fie utilizate exclusiv în sensul prezentei directive.

(7)

Definiția angajării ar trebui să cuprindă elementele sale constitutive, în special activitățile care sunt sau ar trebui să fie remunerate și care sunt efectuate pentru sau sub conducerea și/sau supravegherea unui angajator, indiferent de raportul juridic.

(8)

Definiția angajatorului poate să includă o asociere de persoane recunoscută ca având capacitatea de a îndeplini acte juridice, dar care nu are personalitate juridică.

(9)

Pentru a preveni angajarea resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală, angajatorii ar trebui obligați să verifice, înainte de a recruta un resortisant dintr-o țară terță, inclusiv în situațiile în care un resortisant dintr-o țară terță este angajat în scopul detașării într-un alt stat membru în contextul prestării de servicii, dacă resortisantul dintr-o țară terță deține un permis de ședere valabil sau o altă autorizație de ședere care demonstrează legalitatea șederii sale pe teritoriul statului membru de angajare.

(10)

Pentru a permite în special statelor membre să verifice documentele contrafăcute, angajatorii ar trebui, de asemenea, să fie obligați să notifice autoritățile competente cu privire la angajarea unui resortisant dintr-o țară terță. Pentru a reduce la minimum sarcinile administrative, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să prevadă ca astfel de notificări să fie realizate în cadrul altor sisteme de notificare. Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la aplicarea unei proceduri simplificate de notificare de către angajatorii persoane fizice, atunci când angajarea se face în interesul lor personal.

(11)

Angajatorii care au îndeplinit obligațiile prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să fie trași la răspundere pentru angajarea unor resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, în special în cazul în care autoritatea competentă constată ulterior că documentul prezentat de către un angajat a fost, de fapt, falsificat sau utilizat în mod abuziv, cu excepția cazului în care angajatorul avea cunoștință de faptul că respectivul document este fals.

(12)

Pentru a facilita îndeplinirea de către angajatori a obligațiilor care le revin, statele membre ar trebui să facă toate eforturile pentru a procesa la timp cererile de reînnoire a permiselor de ședere.

(13)

Pentru a pune în aplicare interdicția generală și a preveni infracțiunile, statele membre ar trebui să prevadă un regim adecvat de sancțiuni. Acesta ar trebui să includă sancțiuni financiare și contribuții la costurile de returnare a resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, precum și posibilitatea unor sancțiuni financiare reduse pentru angajatorii persoane fizice în cazul în care angajarea se face în interesul lor personal.

(14)

Angajatorul ar trebui în orice caz să fie obligat să plătească resortisanților din țări terțe toată remunerația restantă, corespunzătoare muncii efectuate, precum și toate impozitele și contribuțiile de asigurări sociale neachitate. Dacă nivelul remunerației nu poate fi determinat, se presupune că este cel puțin egal cu salariul prevăzut de legile aplicabile privind salariul minim sau de contractele colective ori în conformitate cu practicile consacrate din ramurile profesionale relevante. Dacă este cazul, tot angajatorului ar trebui să-i revină și obligația de a achita orice cheltuieli generate de transferul remunerației restante în țara în care resortisantul unei țări terțe angajat ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat. În cazul în care angajatorii nu efectuează plățile restante, statele membre nu ar trebui să fie obligate să îndeplinească această obligație în locul lor.

(15)

Un resortisant dintr-o țară terță angajat ilegal nu poate obține un drept de intrare, de ședere sau de acces la piața muncii în temeiul unui raport de muncă ilegal sau în temeiul plății sau a plății restante a remunerațiilor, a contribuțiilor de asigurări sociale sau a impozitelor efectuate de angajator sau de persoana juridică obligată să plătească în locul angajatorului.

(16)

Statele membre ar trebui să asigure existența sau posibilitatea de a fi prezentate cereri și existența unor mecanisme pentru a garanta că sumele recuperate din remunerațiile restante pot fi primite de către resortisanții din țări terțe cărora le sunt datorate. Nu ar trebui să revină statelor membre obligația de a implica misiunile sau reprezentanțelor acestora în țări terțe în mecanismele în cauză. În contextul instituirii unor mecanisme eficiente pentru a facilita depunerea plângerilor și în cazul în care acest lucru nu este deja reglementat în dreptul intern, statele membre ar trebui să analizeze posibilitatea și valoarea adăugată pe care o reprezintă permisiunea acordată unei autorități competente să inițieze proceduri împotriva unui angajator în scopul recuperării remunerațiilor restante.

(17)

Statele membre ar trebui, de asemenea, să instituie o prezumție că raportul de muncă a durat cel puțin trei luni, astfel încât sarcina probei să revină angajatorului cel puțin pentru o anumită perioadă. Angajatorul ar trebui să aibă și posibilitatea de a dovedi, printre altele, existența și durata raportului de muncă.

(18)

Statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea de a introduce alte sancțiuni împotriva angajatorilor, printre altele pierderea parțială sau totală a dreptului de a beneficia de prestații, ajutoare și subvenții publice, inclusiv de subvențiile din agricultură, excluderea din cadrul procedurilor de achiziții publice, precum și recuperarea integrală sau parțială de la aceștia a prestațiilor, ajutoarelor și subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE gestionate de statele membre, care au fost deja acordate. Statele membre ar trebui să poată decide să nu aplice aceste sancțiuni suplimentare angajatorilor persoane fizice, atunci când angajarea se face în interesul lor personal.

(19)

Prezenta directivă, în special articolele 7, 10 și 12, nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 cu privire la Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5).

(20)

Având în vedere că se recurge frecvent la subcontractare în anumite sectoare afectate, este necesar să se asigure că cel puțin contractantul al cărui subcontractant direct este angajatorul poate fi considerat răspunzător pentru plata sancțiunilor financiare solidar cu angajatorul sau în locul acestuia. În anumite cazuri, alți contractanți pot fi considerați răspunzători pentru plata sancțiunilor financiare solidar sau în locul unui angajator de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală. Plățile restante care fac obiectul dispozițiilor din prezenta directivă privind răspunderea ar trebui să includă contribuțiile la fondurile naționale de plăți pentru concedii și la fondurile sociale reglementate de lege sau de contracte colective.

(21)

Experiența dovedește că sistemele existente de sancțiuni nu au fost suficiente pentru a asigura respectarea deplină a interdicțiilor de a angaja resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală. Unul dintre motive îl reprezintă faptul că numai sancțiunile administrative nu sunt suficiente pentru a-i descuraja pe anumiți angajatori mai puțin scrupuloși. Respectarea normelor poate și ar trebui să fie consolidată prin aplicarea unor sancțiuni penale.

(22)

Prin urmare, pentru a garanta eficacitatea deplină a interdicției generale, se impune în special, existența, în cazuri grave, a unor sancțiuni cu un caracter mai pronunțat de descurajare, ca de exemplu în cazuri de: recidivă, angajare ilegală a unui număr semnificativ de resortisanți din țări terțe, existența unor condiții de muncă extrem de abuzive, atunci când angajatorul are cunoștință de faptul că angajatul este victima traficului cu ființe umane și angajarea ilegală a unui minor. Prezenta directivă obligă statele membre să prevadă sancțiuni penale în dreptul lor intern pentru astfel de încălcări grave. Prezenta directivă nu creează obligații privind aplicarea de astfel de sancțiuni sau a oricărui alt sistem disponibil de aplicare a legii în cazuri individuale.

(23)

În toate cazurile considerate grave în conformitate cu prezenta directivă, încălcarea ar trebui să fie considerată infracțiune în ansamblul Comunității atunci când este săvârșită cu intenție. Dispozițiile prezentei directive referitoare la infracțiuni nu ar trebui să aducă atingere aplicării Deciziei-cadru 2006/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului cu ființe umane (6).

(24)

Infracțiunea ar trebui să fie pedepsită prin sancțiuni penale efective, proporționale și cu efect de descurajare. Obligația de a prevedea sancțiuni penale efective, proporționale și cu efect de descurajare în temeiul prezentei directive nu aduce atingere organizării interne a dreptului penal și a justiției penale în statele membre.

(25)

De asemenea, persoanele juridice pot fi considerate răspunzătoare în cazul săvârșirii infracțiunilor menționate în prezenta directivă, deoarece mulți angajatori au personalitate juridică. Dispozițiile prezentei directive nu impun obligația pentru statele membre de a introduce răspunderea penală a persoanelor juridice.

(26)

Pentru a facilita aplicarea prezentei directive, ar trebui să existe mecanisme de contestație efective care să permită resortisanților din țări terțe în cauză să depună plângeri direct sau prin intermediul părților terțe desemnate, cum ar fi sindicatele sau alte asociații. Părțile terțe desemnate care oferă asistență în vederea introducerii contestațiilor ar trebui să fie protejate împotriva eventualelor sancțiuni, în temeiul normelor care interzic facilitarea șederii neautorizate.

(27)

Pentru a completa mecanismele de contestație, statele membre ar trebui să fie în măsură să acorde permise de ședere cu durată limitată, legată de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care au fost supuși unor condiții de muncă extrem de abuzive sau care au fost angajați ilegal ca minori și care cooperează în procedurile penale împotriva angajatorului. Aceste permise ar trebui să fie acordate în condiții comparabile celor aplicabile resortisanților din țări terțe în temeiul Directivei 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente (7).

(28)

Pentru a asigura un nivel satisfăcător de aplicare a prezentei directive și pentru a reduce, pe cât posibil, diferențele dintre nivelurile de aplicare în statele membre, acestea ar trebui să se asigure că pe teritoriul lor se realizează inspecții eficiente și adecvate și să comunice Comisiei datele privind inspecțiile desfășurate.

(29)

Statele membre ar trebui să fie încurajate să stabilească anual obiective naționale pentru numărul de inspecții în sectoarele de activitate în care se concentrează angajările de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală de pe teritoriul lor.

(30)

Pentru a spori eficiența inspecțiilor în sensul aplicării prezentei directive, statele membre ar trebui să se asigure că legislația națională conferă competențe adecvate autorităților competente pentru a efectua inspecțiile, că informațiile cu privire la angajarea ilegală, inclusiv rezultatele inspecțiilor anterioare, sunt colectate și prelucrate în vederea punerii în aplicare eficiente a prezentei directive și că sunt disponibile efective suficiente, având capacitățile și calificările necesare pentru desfășurarea într-un mod eficace a inspecțiilor.

(31)

Statele membre ar trebui să se asigure că inspecțiile realizate în temeiul prezentei directive nu afectează, din punct de vedere calitativ și cantitativ, inspecțiile realizate pentru evaluarea condițiilor de angajare și de muncă.

(32)

În cazul lucrătorilor detașați care sunt resortisanți ai unor țări terțe, autoritățile de inspecție din statele membre pot recurge la cooperarea și schimburile de informații prevăzute de Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (8), pentru a verifica faptul că resortisanții din țări terțe sunt angajați legal în statul membru de origine.

(33)

Ar trebui să se considere că prezenta directivă completează măsurile de contracarare a muncii nedeclarate și a exploatării.

(34)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (9), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(35)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive ar trebui să respecte Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (10).

(36)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume combaterea imigrației ilegale prin reducerea factorului de atracție reprezentat de posibilitățile de angajare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate, prin urmare, datorită amplorii și efectelor prezentei directive, să fie realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum a fost prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv.

(37)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Mai precis, prezenta directivă trebuie să fie aplicată cu respectarea libertății de a desfășura o activitate, a egalității în fața legii și a principiilor nediscriminării, a dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil și a principiilor legalității și proporționalității infracțiunilor și a sancțiunilor penale, în conformitate cu articolele 16, 20, 21, 47 și 49 din Cartă.

(38)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, respectivele state membre nu participă la adoptarea prezentei directive care nu este obligatorie pentru acestea și nu li se aplică.

(39)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,

(a)

„resortisant dintr-o țară terță” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat și care nu beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulație, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (5) din Codul Frontierelor Schengen;

(b)

„resortisant dintr-o țară terță aflat în situație de ședere ilegală” înseamnă un resortisant dintr-o țară terță prezent pe teritoriul unui stat membru și care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere sau de reședință în acel stat membru;

(c)

„angajare” înseamnă exercitarea unor activități care includ orice formă de lucru sau de muncă reglementată de legislația națională sau în conformitate cu orice practică consacrată, pentru un angajator sau sub conducerea și/sau supravegherea unui angajator;

(d)

„angajare ilegală” înseamnă angajarea unui resortisant dintr-o țară terță aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru;

(e)

„angajator” înseamnă orice persoană fizică sau orice entitate juridică, inclusiv agenții de muncă temporară, pentru care sau sub a cărei conducere și/sau supraveghere are loc angajarea;

(f)

„subcontractant” înseamnă orice persoană fizică sau orice entitate juridică căreia îi este încredințată executarea integrală sau parțială a obligațiilor unui contract prealabil;

(g)

„persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică care deține acest statut în temeiul legislației naționale aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice care exercită prerogative de putere publică și a organizațiilor internaționale publice;

(h)

„agent de muncă temporară” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în conformitate cu legislația națională, încheie contracte de muncă sau raporturi de muncă cu lucrători temporari pentru a-i pune la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare pentru a lucra cu titlu temporar în întreprinderile respective sub supravegherea și conducerea acestora;

(i)

„condiții de muncă extrem de abuzive” înseamnă condițiile de lucru, inclusiv cele generate de discriminări de gen sau de altă natură, care prezintă deosebiri flagrante față de condițiile de muncă de care beneficiază lucrătorii angajați legal și care afectează, de exemplu, sănătatea și siguranța angajaților și sunt contrare demnității umane;

(j)

„remunerația resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală” înseamnă salariul și orice alte drepturi, în numerar sau în natură, pe care lucrătorul le primește pentru munca prestată de la angajatorul său, direct sau indirect, și care sunt echivalente cu cele de care ar fi beneficiat lucrători în condiții similare, dar într-un raport de muncă legal.

(a)

să solicite resortisanților din țări terțe, înainte de începerea raportului de muncă, să dețină și să prezinte angajatorului un permis de ședere valabil sau orice altă autorizație de ședere;

(b)

să păstreze cel puțin pe durata perioadei de angajare o copie sau datele de înregistrare ale permisului de ședere sau ale celorlalte autorizații de ședere, în vederea unei eventuale inspecții a autorităților competente ale statelor membre;

(c)

să notifice autoritățile competente desemnate de statele membre cu privire la debutul angajării resortisanților din țări terțe în termenul prevăzut de fiecare stat membru.

(a)

sancțiuni financiare care cresc proporțional cu numărul de resortisanți din țări terțe angajați ilegal; și

(b)

plata costurilor de returnare ale resortisanților din țări terțe angajați ilegal, în cazurile în care procedurile de returnare se pun în aplicare. În schimb, statele membre pot să decidă să reflecte cel puțin costurile medii de returnare în cadrul sancțiunilor financiare prevăzute la litera (a).

(a)

oricărei remunerații restante datorate resortisanților din țări terțe angajați ilegal. Nivelul convenit al remunerației se presupune a fi fost cel puțin egal cu salariul prevăzut de legile aplicabile privind salariul minim sau de contractele colective ori în conformitate cu practicile consacrate din ramurile profesionale relevante, cu excepția cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul, respectându-se totodată dispozițiile naționale obligatorii privind salariile;

(b)

unei sume egale cu valoarea tuturor impozitelor și contribuțiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă resortisantul dintr-o țară terță ar fi fost angajat legal, inclusiv penalitățile de întârziere și amenzile administrative corespunzătoare;

(c)

după caz, oricăror cheltuieli determinate de transferul plăților restante în țara în care resortisantul dintr-o țară terță s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat.

(a)

pot introducere o plângere, sub rezerva unei perioade de prescripție definite în temeiul legislației naționale, împotriva angajatorului și au posibilitatea executării unei hotărâri împotriva unui angajator pentru remunerațiile restante, inclusiv în cazurile în care aceștia s-au întors sau au fost returnați;

(b)

în cazurile în care acest lucru este prevăzut de legislația națională, pot solicita autorității competente din statul membru în cauză să inițieze procedurile pentru recuperarea remunerațiilor restante fără să mai fie nevoie să fie introdusă o plângere în acest caz.

(a)

pierderea totală sau parțială a dreptului de a beneficia de prestații, ajutoare sau subvenții publice, inclusiv de fonduri UE gestionate de statele membre, pentru o perioadă de până la cinci ani;

(b)

excluderea de la participarea la un contract de achiziții publice, definit în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (12), pentru o perioadă de până la cinci ani;

(c)

recuperarea integrală sau parțială a prestațiilor, ajutoarelor sau subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE gestionate de statele membre, atribuite angajatorului de-a lungul unei perioade de până la 12 luni înainte de constatarea angajării ilegale;

(d)

închiderea temporară sau definitivă a unităților care au servit la comiterea încălcării sau retragerea temporară sau definitivă a unei licențe de desfășurare a activității profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

(a)

oricărei sancțiuni financiare impuse în temeiul articolului 5; și

(b)

oricăror plăți restante în temeiul articolului 6 alineatul (1) literele (a) și (c) și al articolului 6 alineatele (2) și (3).

(a)

încălcarea continuă sau este repetată persistent;

(b)

încălcarea se referă la angajarea simultană a unui număr important de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală;

(c)

încălcarea este asociată unor condiții de muncă extrem de abuzive;

(d)

încălcarea este comisă de către un angajator care, chiar dacă nu a fost acuzat sau condamnat pentru o infracțiune în temeiul Deciziei-cadru 2002/629/JAI, utilizează munca sau serviciile unui resortisant dintr-o țară terță aflat în situație de ședere ilegală având cunoștință de faptul că acesta este o victimă a traficului de ființe umane;

(e)

încălcarea se referă la angajarea ilegală a unui minor.

(a)

unei împuterniciri din partea persoanei juridice;

(b)

unei prerogative de a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

(c)

unei prerogative de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/33

(1)

Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (3), Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (4) și Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (5) stabilesc norme armonizate pentru autorizarea, supravegherea și farmacovigilența medicamentelor în cadrul Comunității.

(2)

În temeiul normelor respective, autorizațiile de introducere pe piață pot fi acordate în conformitate cu procedurile armonizate comunitare. Condițiile respectivelor autorizații de introducere pe piață pot fi modificate ulterior atunci când, de exemplu, procesul de producție sau adresa producătorului s-au schimbat.

(3)

Articolul 39 din Directiva 2001/82/CE și articolul 35 din Directiva 2001/83/CE autorizează Comisia să adopte un regulament de punere în aplicare în ceea ce privește modificările efectuate ulterior autorizațiilor de introducere pe piață acordate în conformitate cu prevederile capitolului 4 din titlul III din Directiva 2001/82/CE și, respectiv, capitolul 4 din titlul III din Directiva 2001/83/CE. Prin urmare, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1084/2003 din 3 iunie 2003 privind examinarea modificării condițiilor unei autorizații de introducere pe piață eliberată pentru produsele medicamentoase de uz uman și veterinar de o autoritate competentă a unui stat membru (6).

(4)

Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor de uz uman sau veterinar care se află în prezent pe piață au fost autorizate prin proceduri pur naționale și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1084/2003. Modificările autorizațiilor de introducere pe piață acordate prin proceduri pur naționale fac obiectul normelor naționale.

(5)

Pe cale de consecință, în timp ce acordarea tuturor autorizațiilor de introducere pe piață pentru medicamente face obiectul normelor armonizate din cadrul Comunității, nu la fel se întâmplă și cu modificările condițiilor autorizațiilor de introducere pe piață.

(6)

Din motive de sănătate publică și de consecvență juridică și în vederea reducerii sarcinii administrative și a îmbunătățirii previzibilității pentru agenții economici, modificările de orice fel ale autorizațiilor de introducere pe piață ar trebui să facă obiectul unor norme armonizate.

(7)

Normele referitoare la modificările adoptate de Comisie ar trebui să acorde atenție în special simplificării procedurilor administrative. În acest scop, Comisia ar trebui să prevadă, în adoptarea acestor norme, posibilitatea de a depune o cerere unică pentru una sau mai multe modificări identice aduse condițiilor mai multor autorizații de introducere pe piață.

(8)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (7), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care să reflecte, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(9)

Prin urmare, Directiva 2001/82/CE și Directiva 2001/83/CE trebuie modificate în consecință,

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 27b

Comisia adoptă dispozițiile corespunzătoare în vederea examinării modificărilor condițiilor pentru autorizațiile de introducere pe piață acordate în conformitate cu prezenta directivă.

Comisia adoptă aceste dispoziții sub forma unui regulament de punere în aplicare. Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 89 alineatul (2a).”

2.

La articolul 39 alineatul (1), se elimină al doilea și al treilea paragraf.

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 23b

(1)   Comisia adoptă dispozițiile corespunzătoare în vederea examinării modificărilor condițiilor pentru autorizațiile de introducere pe piață acordate în conformitate cu prezenta directivă.

(2)   Comisia adoptă dispozițiile menționate la alineatul (1) sub forma unui regulament de punere în aplicare. Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 121 alineatul (2a).

(3)   În adoptarea dispozițiilor menționate la alineatul (1), Comisia depune eforturi pentru a face posibilă depunerea unei cereri unice pentru una sau mai multe modificări identice aduse condițiilor mai multor autorizații de introducere pe piață.

(4)   Un stat membru poate aplica în continuare dispozițiile naționale referitoare la modificările aplicabile la momentul intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare în cazul autorizațiilor de introducere pe piață acordate înainte de 1 ianuarie 1998 pentru medicamentele autorizate doar în statul membru în cauză. În cazul în care, pentru un produs care face obiectul unor dispoziții naționale în conformitate cu prezentul articol, se acordă ulterior o autorizație de introducere pe piață într-un alt stat membru, regulamentul de punere în aplicare se aplică medicamentului respectiv începând de la acea dată.

(5)   Dacă un stat membru decide să aplice în continuare dispozițiile naționale în conformitate cu alineatul (4), acesta trebuie să informeze Comisia. În cazul în care notificarea Comisiei nu are loc până la 20 ianuarie 2011, se aplică regulamentul de punere în aplicare.”

2.

La articolul 35 alineatul (1), se elimină al doilea și al treilea paragraf.

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/35

(1)

Prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (3) a fost creată Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială între statele membre („rețeaua”) deoarece s-a considerat că instaurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție necesită îmbunătățirea, simplificarea și accelerarea cooperării judiciare efective între statele membre, precum și accesul efectiv la justiție al persoanelor implicate în litigii transfrontaliere. Data aplicării respectivei decizii a fost 1 decembrie 2002.

(2)

Programul de la Haga pivind consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană, adoptat de către Consiliul European din 4 și 5 noiembrie 2004 (4), solicită realizarea de eforturi suplimentare în scopul facilitării accesului la justiție și a cooperării judiciare în materie civilă. Acesta pune în special accentul asupra punerii în aplicare efective a instrumentelor adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în materie civilă, precum și asupra promovării cooperării între membrii profesiilor juridice în vederea stabilirii celor mai bune practici.

(3)

În conformitate cu articolul 19 din Decizia 2001/470/CE, Comisia a prezentat la data de 16 mai 2006 un raport privind funcționarea rețelei. Acest raport arată în concluziile sale că, deși rețeaua și-a atins în general obiectivele fixate în 2001, aceasta este încă departe de a-și fi realizat întregul potențial.

(4)

Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Programului de la Haga în ceea ce privește consolidarea cooperării judiciare și a accesului la justiție și pentru a face față creșterii previzibile a sarcinilor rețelei în anii următori, aceasta ar trebui să dispună de un cadru juridic mai adecvat, pentru a-i spori mijloacele de acțiune.

(5)

Este esențial să se realizeze condiții de operare mai bune pentru rețea în statele membre prin puncte de contact naționale și, astfel, să se consolideze rolul punctelor de contact atât în cadrul rețelei, cât și în legătură cu judecătorii și cu profesiile juridice.

(6)

În acest scop, statele membre ar trebui să evalueze resursele pe care trebuie să le pună la dispoziția punctelor de contact, pentru ca acestea să își poată duce la îndeplinire pe deplin atribuțiile. Repartizarea internă a competențelor în statele membre în ceea ce privește finanțarea activităților membrilor naționali ai rețelei nu ar trebui să fie afectată de prezenta decizie.

(7)

În același scop, este necesar să existe un punct sau puncte de contact în fiecare stat membru capabil(e) să îndeplinească atribuțiile încredințate. Dacă există mai multe puncte de contact într-un stat membru, acesta ar trebui să asigure coordonarea eficientă a punctelor de contact.

(8)

În cazul în care în temeiul unui act comunitar sau internațional este stabilită ca aplicabilă legea unui alt stat membru, punctele de contact ale rețelei ar trebui să participe în viitor la informarea autorităților judiciare și extrajudiciare din statele membre cu privire la conținutul respectivei legi străine.

(9)

Prelucrarea cererilor de cooperare judiciară de către punctele de contact ar trebui realizată într-un ritm suficient de rapid pentru a fi compatibil cu obiectivele generale urmărite de decizie.

(10)

La calcularea termenelor prevăzute în prezenta decizie ar trebui să se aplice Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (5).

(11)

Scopul evidenței electronice este furnizarea de informații în vederea evaluării randamentului rețelei și a aplicării practice a instrumentelor comunitare. Prin urmare, nu ar trebui să includă toate informațiile schimbate între punctele de contact.

(12)

Asociațiile profesionale care reprezintă practicieni în domeniul dreptului, în special avocații, notarii și executorii judecătorești care sunt implicați în mod direct în procesul de aplicare a instrumentelor comunitare și internaționale în materie civilă, pot deveni membri ai rețelei prin intermediul organizațiilor lor naționale pentru a contribui, alături de punctele de contact, la unele dintre atribuțiile și activitățile specifice ale rețelei.

(13)

Pentru a dezvolta în continuare atribuțiile rețelei în materia accesului la justiție este de asemenea necesar ca punctele de contact din statele membre să contribuie la punerea la dispoziția publicului de informații de ordin general, prin utilizarea celor mai adecvate mijloace tehnologice și, cel puțin, prin punerea la dispoziție, pe paginile de Internet ale ministerelor de justiție din statele membre, a unui link către pagina de Internet a rețelei și către autoritățile însărcinate cu aplicarea efectivă a acelor instrumente. Prezenta decizie nu ar trebui interpretată ca impunând statelor membre obligația de a acorda publicului un acces direct la punctele de contact.

(14)

La punerea în aplicare a prezentei decizii, ar trebui să se țină seama de introducerea progresivă a sistemului european de e-justiție, printre obiectivele căruia se numără facilitarea cooperării judiciare și a accesului la justiție.

(15)

În vederea îmbunătățirii încrederii reciproce între judecătorii din Uniunea Europeană și a sinergiilor dintre rețelele europene implicate, rețeaua ar trebui să mențină relații constante cu celelalte rețele europene care împărtășesc aceleași obiective, în special rețelele de instituții judiciare și de judecători.

(16)

Pentru a contribui la promovarea cooperării judiciare internaționale, rețeaua ar trebui să dezvolte contacte cu celelalte rețele de cooperare judiciară din lume, precum și cu organizațiile internaționale care promovează cooperarea judiciară internațională.

(17)

Pentru a permite monitorizarea constantă a progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor Deciziei 2001/470/CE, astfel cum este modificată prin prezenta decizie, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European rapoarte privind activitățile rețelei.

(18)

Prin urmare, Decizia 2001/470/CE ar trebui modificată în consecință.

(19)

Deoarece obiectivul prezentei decizii nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acesteia, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(20)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au manifestat dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(21)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 5 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În special, punctele de contact:

4.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Asociații profesionale

(1)   Pentru a contribui la îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 3, punctele de contact au contacte adecvate cu asociațiile profesionale menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (e), în conformitate cu normele stabilite de fiecare stat membru.

(2)   În special, contactele menționate la alineatul (1) pot include următoarele activități:

(3)   Asociațiile profesionale nu solicită informații din partea punctelor de contact cu privire la cazuri individuale.”

5.

La articolul 6 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„În acest scop, fiecare stat membru se asigură că, în conformitate cu procedurile pe care le stabilește, punctul sau punctele de contact și autoritățile competente dispun de mijloace suficiente pentru a se reuni în mod periodic.”

6.

Articolul 7 primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a facilita funcționarea practică a rețelei, fiecare stat membru se asigură că punctele sale de contact au un nivel adecvat de cunoaștere a uneia dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, alta decât limba lor oficială, dată fiind nevoia lor de a putea comunica cu punctele de contact din alte state membre.”

7.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Prelucrarea cererilor de cooperare judiciară

(1)   Punctele de contact răspund fără întârziere tuturor cererilor care le sunt prezentate și cel târziu în termen de 15 zile de la primirea lor. În cazul în care un punct de contact nu este în măsură să soluționeze o cerere în termenul menționat, acesta informează pe scurt solicitantul despre acest fapt, indicând termenul pe care îl consideră necesar pentru a-i răspunde, dar, de regulă, acest termen nu trebuie să depășească 30 de zile.

(2)   Pentru a răspunde cât mai eficient și cât mai rapid posibil la cererile menționate la alineatul (1), punctele de contact folosesc mijloacele tehnologice cele mai adecvate, care le sunt puse la dispoziție de către statele membre.

(3)   Comisia ține o evidență electronică securizată și cu acces limitat a cererilor de cooperare judiciară și a răspunsurilor menționate la articolul 5 alineatul (2) literele (b), (c), (d) și (e). Punctele de contact se asigură că informațiile necesare pentru instituirea și funcționarea evidenței în cauză sunt furnizate periodic Comisiei.

(4)   Comisia furnizează punctelor de contact informații privind statisticile referitoare la cererile de cooperare judiciară și la răspunsurile menționate la alineatul (3) cel puțin o dată la șase luni.”

8.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Întruniri ale punctelor de contact

(1)   Întrunirile punctelor de contact au loc cel puțin o dată la șase luni, în conformitate cu articolul 12.

(2)   Fiecare stat membru este reprezentat la aceste întruniri de unul sau mai multe puncte de contact, care pot fi însoțite de alți membri ai rețelei, dar numărul reprezentanților unui stat nu poate fi mai mare de șase.”

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 11a

Participarea observatorilor la întrunirile rețelei

(1)   Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (2), Danemarca poate fi reprezentată la întrunirile menționate la articolele 9 și 11.

(2)   Țările în curs de aderare și țările candidate pot fi invitate să participe la aceste întruniri în calitate de observatori. Țările terțe care sunt părți la acordurile internaționale privind cooperarea judiciară în materie civilă și comercială încheiate de Comunitate pot fi, de asemenea, invitate să participe în calitate de observatori la anumite întruniri ale rețelei.

(3)   Fiecare stat care are calitatea de observator poate fi reprezentat la aceste întruniri de una sau mai multe persoane, fără a putea avea în niciun caz mai mult de trei reprezentanți.”

10.

La sfârșitul titlului II se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

Relațiile cu celelalte rețele și cu organizațiile internaționale

(1)   Rețeaua menține relații și realizează schimburi de experiență și de cele mai bune practici cu celelalte rețele europene care au aceleași obiective, precum Rețeaua Judiciară Europeană în materie penală. Rețeaua menține, de asemenea, relații cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară în vederea promovării, acolo unde este cazul și fără a aduce atingere practicilor naționale, a stagiilor de formare în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială în beneficiul autorităților judiciare locale ale statelor membre.

(2)   Rețeaua menține relații cu Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net). În special, punctele de contact ale rețelei se află la dispoziția membrilor ECC-Net, în vederea furnizării oricăror informații generale cu privire la funcționarea instrumentelor comunitare și internaționale pentru facilitarea accesului consumatorilor la justiție.

(3)   În vederea îndeplinirii atribuțiilor menționate la articolul 3, referitoare la instrumentele internaționale privind cooperarea judiciară în materie civilă și comercială, rețeaua menține contacte și realizează schimburi de experiență cu celelalte rețele de cooperare judiciară instituite între țări terțe și cu organizații internaționale care promovează cooperarea judiciară internațională.

(4)   Comisia, în strânsă cooperare cu Președinția Consiliului și cu statele membre, este însărcinată cu punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului articol.”

11.

Denumirea titlului III se înlocuiește cu următorul text:

12.

La articolul 13 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

13.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 13a

Furnizarea de informații generale publicului

Rețeaua contribuie la furnizarea de informații generale publicului prin mijloacele tehnologice cele mai adecvate cu scopul de a-l informa cu privire la conținutul și funcționarea instrumentelor comunitare sau internaționale referitoare la cooperarea judiciară în materie civilă și comercială.

În acest scop și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 18, punctele de contact asigură promovarea către publicul larg a sistemului de informații menționat la articolul 14.”

14.

La articolul 17 litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

15.

La articolul 18 punctul 4, cuvântul „treptat” se elimină.

16.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Raportare

Cel târziu la 1 ianuarie 2014 și ulterior o dată la trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind activitățile rețelei. Acest raport este însoțit, dacă este cazul, de propuneri menite să adapteze prezenta decizie și cuprinde informații referitoare la activitățile rețelei menite să contribuie la progresul în conceperea, dezvoltarea și punerea în aplicare a e-justiției europene, în special din punctul de vedere al facilitării accesului la justiție.”

17.

Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 20

Comunicare

Până la 1 iulie 2010, statele membre comunică Comisiei informațiile menționate la articolul 2 alineatul (5).”

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/41

(1)

Articolul 8 din Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre din 8 aprilie 1965 privind sediul provizoriu al anumitor instituții și departamente ale Comunităților (1) prevedea ca sediul Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene (denumit în continuare „Oficiul”) să fie la Luxemburg. Dispoziția în cauză a fost pusă în aplicare ultima dată prin Decizia 2000/459/CE, CECO, Euratom (2).

(2)

Normele și reglementările aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților Europene se aplică, de asemenea, Oficiului. Ar trebui să fie avute în vedere modificările recente ale acestora.

(3)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (3), denumit în continuare „regulamentul financiar”, prevede dispoziții speciale privind funcționarea Oficiului.

(4)

Domeniul editării a cunoscut o evoluție tehnologică profundă și acest lucru trebuie avut în vedere în activitatea Oficiului.

(5)

Pentru mai multă claritate, ar trebui să fie abrogată Decizia 2000/459/CE, CECO, Euratom și să fie înlocuită cu prezenta decizie,

1.

„editare” înseamnă orice acțiune necesară pentru concepția, verificarea, atribuirea de numere internaționale standardizate și/sau de numere de catalog, producția, catalogarea, indexarea, difuzarea, promovarea, vânzarea, stocarea și arhivarea publicațiilor, sub toate formele și prezentările și prin toate procedeele, actuale și viitoare;

2.

„publicații” înseamnă orice texte publicate pe orice suport și în orice format care au un număr internațional standardizat și/sau un număr de catalog;

3.

„publicații obligatorii” înseamnă publicațiile editate în baza tratatelor sau a altor texte legislative;

4.

„publicații fără caracter obligatoriu” înseamnă orice publicații editate în cadrul prerogativelor fiecărei instituții;

5.

„gestionarea drepturilor de autor” înseamnă confirmarea deținerii de către serviciile autoare a drepturilor de autor sau de reutilizare și gestionarea de către Oficiu a acestor drepturi pentru publicațiile a căror editare a fost încredințată Oficiului;

6.

„încasări nete din vânzări” înseamnă totalul sumelor facturate din care au fost scăzute reducerile comerciale acordate și cheltuielile de gestionare, de încasare și bancare;

7.

„instituții” înseamnă instituțiile, organele, oficiile și agențiile instituite prin tratate sau în temeiul acestora.

(a)

editarea Jurnalului Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „Jurnalul Oficial”) și garantarea autenticității lui;

(b)

editarea altor publicații obligatorii;

(c)

editarea sau coeditarea publicațiilor fără caracter obligatoriu încredințate Oficiului în cadrul prerogativelor fiecărei instituții, cu precădere în contextul activităților de comunicare ale instituțiilor;

(d)

editarea sau coeditarea de publicații din proprie inițiativă, inclusiv de publicații care au drept scop promovarea serviciilor proprii; în acest context, Oficiul își poate asigura traduceri pe baza unui contract de servicii;

(e)

dezvoltarea, menținerea și actualizarea serviciilor sale de editare electronică destinate publicului;

(f)

punerea la dispoziția publicului a întregii legislații și a altor texte oficiale;

(g)

conservarea și punerea la dispoziția publicului, sub formă electronică, a tuturor publicațiilor instituțiilor;

(h)

atribuirea de numere internaționale standardizate și/sau de numere de catalog publicațiilor instituțiilor;

(i)

gestionarea drepturilor de reproducere și de traducere ale publicațiilor instituțiilor;

(j)

promovarea și vânzarea publicațiilor și serviciilor pe care le oferă publicului.

(a)

programarea și planificarea programelor lor de publicare;

(b)

realizarea proiectelor lor de editare, indiferent de modul de editare;

(c)

punerea în pagină și designul proiectelor lor de editare;

(d)

informarea cu privire la tendințele pieței publicațiilor în statele membre și cu privire la temele și titlurile care ar putea beneficia de cea mai largă audiență;

(e)

fixarea tirajelor și stabilirea planurilor de difuzare;

(f)

fixarea prețurilor publicațiilor, precum și vânzarea lor;

(g)

promovarea, difuzarea și evaluarea publicațiilor lor gratuite sau contra cost;

(h)

analiza, evaluarea și crearea de pagini și servicii Internet destinate publicului;

(i)

elaborarea contractelor-cadru aferente activităților de editare;

(j)

supervizarea tehnologică a sistemelor de editare.

(a)

regruparea documentelor în vederea editării;

(b)

pregătirea, concepția grafică, corectarea, punerea în pagină și verificarea textelor și a altor elemente, indiferent de format sau suport, cu respectarea, pe de o parte, a indicațiilor furnizate de către instituții și, pe de altă parte, a normelor de prezentare tipografică și lingvistică stabilite în colaborare cu instituțiile;

(c)

indexarea și catalogarea publicațiilor;

(d)

analiza documentară a textelor publicate în Jurnalul Oficial și a textelor oficiale, altele decât cele publicate în Jurnalul Oficial;

(e)

consolidarea textelor legislative;

(f)

gestionarea, dezvoltarea, actualizarea și difuzarea dicționarului multilingv Eurovoc;

(g)

tipărirea prin intermediul furnizorilor săi;

(h)

monitorizarea executării lucrărilor;

(i)

controlul de calitate;

(j)

recepția calitativă și cantitativă;

(k)

difuzarea fizică și electronică a Jurnalului Oficial, a textelor oficiale, altele decât cele publicate în Jurnalul Oficial, precum și a altor publicații fără caracter obligatoriu;

(l)

depozitarea;

(m)

arhivarea fizică și electronică;

(n)

reeditarea publicațiilor epuizate și tipărirea la cerere;

(o)

alcătuirea unui catalog consolidat al publicațiilor instituțiilor;

(p)

vânzarea, care include emiterea facturilor, încasarea și plata veniturilor, gestionarea creanțelor;

(q)

promovarea;

(r)

crearea, cumpărarea, gestionarea, actualizarea, monitorizarea și controlul listelor cu adresele instituțiilor și crearea de liste de adrese ale instituțiilor vizate.

(a)

adjudecarea contractelor publice, inclusiv asumarea angajamentelor juridice;

(b)

monitorizarea financiară a contractelor cu furnizorii;

(c)

validarea cheltuielilor, presupunând în special recepția calitativă și cantitativă și constatată prin semnarea unei „autorizații de plată”;

(d)

ordonanțarea cheltuielilor;

(e)

operațiunile privind veniturile.

(a)

la propunerea directorului, adoptă obiectivele strategice și regulile de funcționare ale Oficiului;

(b)

stabilește orientările politicilor generale ale Oficiului, în special în ceea ce privește vânzarea, difuzarea și editarea, și se asigură că Oficiul contribuie la stabilirea și punerea în aplicare a politicilor de informare și comunicare în domeniile sale de competență;

(c)

pe baza unui proiect pregătit de către directorul Oficiului, adoptă un raport anual privind gestionarea adresat instituțiilor și care prezintă modul de punere în aplicare a strategiei, precum și prestațiile furnizate de Oficiu. Până la data de 1 mai a fiecărui an, transmite instituțiilor raportul privind exercițiul precedent;

(d)

aprobă bugetul estimativ de venituri și cheltuieli al Oficiului în cadrul procedurii bugetare privind bugetul de funcționare al Oficiului;

(e)

aprobă criteriile pe baza cărora Oficiul își conduce contabilitatea analitică, pe care directorul Oficiului le adoptă;

(f)

adresează instituțiilor orice sugestie care ar putea facilita buna funcționare a Oficiului.

(a)

se asigură că autoritățile competente din cadrul fiecărei instituții adoptă deciziile de bază care se aplică în comun;

(b)

formulează propuneri de ameliorare a structurii și a prezentării Jurnalului Oficial și a textelor legislative oficiale;

(c)

formulează propuneri pentru instituții în ceea ce privește armonizarea prezentării textelor ce urmează a fi publicate;

(d)

analizează dificultățile apărute în cadrul operațiunilor curente și formulează instrucțiunile necesare pentru Oficiu, precum și recomandările pentru instituții, în vederea depășirii acestor dificultăți.

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/48

(1)

Pentru a facilita acordarea de împrumuturi din resursele proprii țărilor ACP mai sărace în cadrul Inițiativei privind țările sărace puternic îndatorate și al altor inițiative privind sustenabilitatea datoriei convenite la nivel internațional, Banca Europeană de Investiții (BEI) propune modificarea anexei II la Acordul de parteneriat ACP-CE.

(2)

Pentru a asigura coerența politică între acordarea de împrumuturi din resursele proprii ale BEI și Inițiativa privind țările sărace puternic îndatorate, este necesară mai multă flexibilitate, în vederea respectării condițiilor convenite la nivel internațional sau a unor condiții similare privind țările sărace puternic îndatorate referitor la sustenabilitatea datoriei, în special în ceea ce privește subvenționarea ratei dobânzii.

(3)

Există deja o astfel de dispoziție în ceea ce privește resursele gestionate de BEI în contextul Facilității pentru investiții, în conformitate cu articolul 2 din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-CE.

(4)

Obiectivul alineatelor nou introduse la articolul 1 din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-CE este de a aplica condiții uniforme atât în ceea ce privește resursele proprii ale BEI, cât și facilitățile pentru investiții.

(5)

Obiectivul textului nou introdus la articolele 1, 2 și 4 din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-CE este de a alinia dispozițiile privind resursele proprii ale BEI și Facilitatea pentru investiții în ceea ce privește țările sărace puternic îndatorate.

(6)

Prin urmare, este oportună modificarea în consecință a anexei II la Acordul de parteneriat ACP-CE,

1.

La articolul 1, primul paragraf se numerotează ca alineatul (1) și se introduc următoarele alineate (2), (3) și (4):

„(2)   Fondurile pentru subvenționarea ratei dobânzii, prevăzute în temeiul prezentei anexe, vor fi puse la dispoziție din alocarea pentru subvenția dobânzii specificată în anexa 1b alineatul (2) litera (c).

(3)   Subvenționarea dobânzii poate fi capitalizată sau folosită sub formă de finanțări nerambursabile. Contravaloarea subvenției ratei dobânzii, calculată la valoarea sa în momentul punerii la dispoziție a împrumutului, este dedusă din alocarea pentru subvenția dobânzii specificată în anexa 1b alineatul (2) litera (c) și este plătită direct băncii. Până la 10 % din această alocație pentru subvenționarea ratei dobânzii poate fi folosită, de asemenea, pentru a sprijini asistența tehnică pentru proiecte în țările ACP.

(4)   Aceste clauze și condiții nu aduc atingere clauzelor și condițiilor care pot fi impuse țărilor ACP care fac obiectul unor condiții restrictive aferente împrumuturilor în cadrul Inițiativei privind țările sărace puternic îndatorate și al altor cadre de sustenabilitate a datoriei convenite la nivel internațional. Prin urmare, atunci când astfel de cadre necesită o reducere a ratei dobânzii unui împrumut cu peste 3 %, lucru permis în temeiul articolelor 2 și 4 ale prezentului capitol, banca urmărește reducerea costului mediu al fondurilor prin cofinanțare adecvată cu alți donatori. În cazul în care acest lucru nu este considerat posibil, rata dobânzii pentru împrumutul acordat de bancă poate fi redusă cu suma necesară pentru a respecta nivelul care decurge din Inițiativa privind țările sărace puternic îndatorate sau din orice cadru de sustenabilitate a datoriei convenite la nivel internațional.”

2.

La articolul 2, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Împrumuturile obișnuite pentru țările care nu fac obiectul unor condiții restrictive privind împrumuturile în temeiul Inițiativei privind țările sărace puternic îndatorate sau al altor cadre de sustenabilitate a datoriei convenite la nivel internațional pot fi extinse, pe baza unor termeni și condiții preferențiale, în următoarele cazuri:

Rata finală pentru împrumuturile care intră sub incidența literei (a) sau (b) nu este în niciun caz mai mică de 50 % din rata de referință.”

3.

La articolul 4, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Împrumuturile din resursele proprii ale băncii se acordă conform termenilor și condițiilor următoare:

30.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 168/50

(1)

Codul de bune practici al statisticilor europene (1), destinat autorităților statistice naționale și comunitare, enumeră 15 principii referitoare la mediul instituțional, procesele statistice și rezultatele statistice.

(2)

Principiul 15 din Codul de bune practici al statisticilor europene se referă la accesibilitatea și claritatea statisticilor europene, accentuând, de asemenea, faptul că metadatele însoțitoare ar trebui documentate conform unui sistem standardizat de metadate.

(3)

Metadatele de referință sunt parte integrantă a sistemului de metadate a fiecărei autorități statistice.

(4)

Odată cu adoptarea Codului de bune practici al statisticilor europene, autoritățile statistice naționale și comunitare s-au angajat să elaboreze statistici de înaltă calitate, ceea ce necesită, de asemenea, o raportare mai transparentă și mai armonizată privind calitatea datelor.

(5)

În cadrul inițiativei SDMX privind standardele tehnice și statistice comune pentru schimbul de date și metadate, lansat de Banca pentru Reglementări Internaționale, Banca Centrală Europeană, Autoritatea statistică europeană (Eurostat), Fondul Monetar Internațional, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Organizația Națiunilor Unite și Banca Mondială, au fost stabilite orientări bazate pe conținutul SDMX care susțin crearea și implementarea metadatelor de referință armonizate în Sistemul Statistic European.

(6)

În cazul în care metadatele de referință sunt produse pe baza unei liste armonizate de concepte statistice din cadrul Sistemului Statistic European, se pot realiza îmbunătățiri considerabile ale eficienței, permițând, în același timp, autorităților statistice naționale și comunitare să adauge concepte statistice suplimentare în anumite domenii statistice, după caz.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene (2) prevede un cadru de referință pentru prezenta recomandare,

1.

Autoritățile statistice naționale sunt invitate să aplice conceptele și subconceptele statistice enumerate în anexă, în cazul în care metadatele de referință sunt compilate în domenii statistice diferite și în cazul în care metadatele de referință sunt schimbate în cadrul Sistemului Statistic European sau cu alte sisteme.

2.

Autoritățile statistice naționale adaugă la lista de concepte și subconcepte de mai sus concepte statistice adiționale, în cazul în care acest lucru este necesar pentru anumite domenii statistice.

3.

Autoritățile statistice naționale sunt invitate să informeze periodic Comisia (Eurostat) cu privire la aplicarea de către acestea a conceptelor și subconceptelor statistice enumerate în anexă.