30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/1

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/3

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabilește că materialele și obiectele active și inteligente care intră în contact cu produsele alimentare (materiale și obiecte active și inteligente) sunt incluse în domeniul său de aplicare și, prin urmare, toate dispozițiile referitoare la materiale și obiecte destinate să vină în contact cu produsele alimentare (materiale care vin în contact cu produsele alimentare) se aplică, de asemenea, acestor materiale și obiecte. Alte dispoziții comunitare, precum cele prevăzute de Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (2) și normele sale de aplicare și Directiva 87/357/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor (3) se aplică de asemenea, dacă este cazul, unor astfel de materiale și obiecte.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabilește principiile generale pentru eliminarea diferențelor dintre legislațiile statelor membre referitoare la materialele care intră în contact cu produsele alimentare. Articolul 5 alineatul (1) din respectivul regulament prevede adoptarea de măsuri specifice pentru grupe de materiale și obiecte și prezintă în detaliu procedura de autorizare la nivel comunitar a substanțelor atunci când o listă de substanțe autorizate este prevăzută de o măsură specifică.

(3)

Unele reguli aplicabile materialelor și obiectelor active și inteligente sunt stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Printre acestea se numără dispoziții privind substanțele active eliberate care trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile comunitare și de drept intern aplicabile produselor alimentare și cu regulile în materie de etichetare. Ar trebui să se prevadă reguli specifice în cadrul unei măsuri specifice.

(4)

Prezentul regulament constituie o măsură specifică în înțelesul articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Prezentul regulament ar trebui să stabilească regulile specifice pentru materialele și obiectele active și inteligente care trebuie aplicate în plus față de cerințele generale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 în scopul utilizării lor în siguranță.

(5)

Există numeroase tipuri diferite de materiale și obiecte active și inteligente. Substanțele responsabile de funcția activă și/sau inteligentă pot fi plasate într-un recipient separat, cum ar fi un săculeț de hârtie sau substanțele pot fi direct încorporate în materialul ambalajului, cum ar fi în plasticul sticlei din plastic. Aceste substanțe responsabile de existența funcției active și/sau inteligente a materialelor și obiectelor respective (componentele) ar trebui evaluate în conformitate cu prezentul regulament. Părțile pasive, precum recipientul, ambalajul în care este amplasat recipientul respectiv și materialul ambalajului în care substanța este încorporată ar trebui să facă obiectul dispozițiilor specifice comunitare sau de drept intern aplicabile materialelor și obiectelor respective.

(6)

Materialele și obiectele active și inteligente pot fi compuse dintr-unul sau mai multe straturi sau părți de diferite tipuri de materiale, cum ar fi: plastic, hârtie și carton sau învelișuri și lacuri. Cerințele pentru aceste materiale pot fi, fie pe deplin armonizate, fie numai parțial armonizate, fie nearmonizate încă la nivel comunitar. Regulile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere dispozițiilor comunitare sau de drept intern care reglementează astfel de materiale.

(7)

Substanța individuală sau, dacă este cazul, combinația de substanțe care alcătuiește componentele ar trebui evaluată pentru a garanta că substanțele sunt sigure și că îndeplinesc cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. În unele cazuri, pot fi necesare evaluarea și autorizarea combinației de substanțe, atunci când funcția inteligentă sau activă implică interacțiuni între diferite substanțe, ceea ce duce la o amplificare a funcției sau la producerea de noi substanțe responsabile de funcția activă și inteligentă.

(8)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, în cazul în care măsurile specifice includ o listă a substanțelor autorizate în cadrul Comunității pentru utilizarea la producerea materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare, aceste substanțe ar trebui să facă obiectul unei evaluări a siguranței înainte de autorizare.

(9)

Este necesar ca persoana interesată să introducă pe piață materialele și obiectele sau componentele active și inteligente, și anume solicitantul, să prezinte toate informațiile necesare pentru evaluarea siguranței substanței sau, dacă este necesar, a combinației de substanțe care alcătuiește componentul.

(10)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) ar trebui să realizeze evaluarea siguranței unei substanțe sau a unei combinații de substanțe care alcătuiește componentele, în urma depunerii unei cereri valabile, în conformitate cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. În vederea informării solicitantului cu privire la datele care trebuie furnizate pentru evaluarea siguranței, autoritatea ar trebui să publice instrucțiuni detaliate privind pregătirea și depunerea cererii. În scopul de a permite aplicarea oricăror eventuale restricții, este necesar ca solicitantul să prezinte o metodă analitică adecvată pentru detectarea și cuantificarea substanței. Autoritatea ar trebui să evalueze dacă metoda analitică este adecvată pentru aplicarea oricărei restricții propuse.

(11)

Evaluarea siguranței unei substanțe specifice sau a unei combinații de substanțe ar trebui să fie urmată de o decizie de management al riscurilor care să stabilească dacă substanța ar trebui inclusă în lista comunitară de substanțe autorizate care pot fi folosite în componente active și inteligente („lista comunitară”). Această decizie ar trebui adoptată în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 asigurându-se o cooperare strânsă între Comisie și statele membre.

(12)

Lista comunitară ar trebui să precizeze identitatea, condițiile de utilizare, restricțiile și/sau specificațiile de utilizare ale substanței în cauză sau ale combinației de substanțe și, dacă este necesar, ale componentului sau ale materialului sau obiectului la care se adaugă sau în care se incorporează. Identitatea unei substanțe ar trebui să includă cel puțin denumirea și, dacă este disponibil și necesar, numerele CAS, dimensiunea particulelor, compoziția sau alte specificații.

(13)

Materialele și obiectele active pot încorpora în mod deliberat substanțe care sunt destinate să fie eliberate în produsele alimentare. Întrucât aceste substanțe sunt incluse în mod intenționat în produsele alimentare, ar trebui utilizate numai în condițiile stabilite în dispozițiile comunitare sau de drept intern relevante cu privire la utilizarea substanțelor respective în produsele alimentare. În cazul în care dispozițiile comunitare sau de drept intern prevăd autorizarea substanței respective, aceasta și utilizarea sa ar trebui să îndeplinească cerințele din autorizație în temeiul legislației specifice privind produsele alimentare, cum ar fi legislația privind aditivii alimentari. Aditivii și enzimele alimentare ar putea, de asemenea, să fie grefate sau imobilizate pe material și să aibă o funcție tehnologică în produsele alimentare. Aplicațiile de acest tip fac obiectul legislației privind aditivii și enzimele alimentare și, prin urmare, ar trebui să fie tratate în același mod ca substanțele active eliberate.

(14)

Sistemele de ambalare inteligente oferă utilizatorului informații cu privire la starea produselor alimentare și nu ar trebui să elibereze constituenți din componența lor în produsele alimentare. Sistemele inteligente pot fi amplasate pe suprafața exterioară a ambalajului și pot fi separate de produsele alimentare printr-o barieră funcțională, care este o barieră situată în interiorul materialelor sau obiectelor care intră în contact cu produsele alimentare, care împiedică migrarea substanțelor din spatele acestei bariere în produsele alimentare. În spatele unei bariere funcționale, se pot utiliza substanțe neautorizate, cu condiția ca ele să îndeplinească anumite criterii și migrarea lor să rămână inferioară unei limite de detecție stabilite. Ținând seama de produsele alimentare pentru sugari și pentru alte persoane deosebit de sensibile, precum și de dificultățile acestui tip de analiză afectat de o toleranță analitică mare, ar trebui să se stabilească un nivel maxim de 0,01 mg/kg în produsele alimentare pentru migrarea unei substanțe neautorizate printr-o barieră funcțională. Noile tehnologii care produc substanțe sub formă de particule care prezintă proprietăți fizice și chimice care diferă în mod semnificativ de substanțele cu particule de dimensiuni superioare, cum ar fi nanoparticulele, ar trebui evaluate de la caz la caz în ceea ce privește riscurile, până în momentul în care sunt disponibile mai multe informații despre aceste noi tehnologii. Prin urmare, conceptul de barieră funcțională nu ar trebui să se aplice în cazul noilor tehnologii.

(15)

Este posibil ca măsura comunitară specifică care vizează partea pasivă a unui material activ sau inteligent să prevadă cerințe cu privire la inerția materialului, cum ar fi limita migrației globale aplicabilă materialelor plastice. În cazul în care un component activ eliberator este încorporat într-un material care vine în contact cu produsele alimentare și care este vizat de o măsură comunitară specifică, este posibil să existe riscul depășirii limitei migrației globale din cauza eliberării de substanță activă. Având în vedere că funcția activă nu este o trăsătură inerentă a materialului pasiv, cantitatea de substanță activă eliberată nu ar trebui calculată în valoarea migrării globale.

(16)

Articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 prevede că materialele și obiectele active și inteligente care au fost deja puse în contact cu produse alimentare ar trebui etichetate în mod adecvat pentru a permite identificarea părților necomestibile de către consumatori. Coerența acestui tip de informații este indispensabilă pentru a evita crearea de confuzie în rândul consumatorilor. Prin urmare, materialele și obiectele active și inteligente ar trebui etichetate corespunzător și însoțite, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, de un simbol, ori de câte ori materialele și obiectele sau părți din acestea sunt percepute ca fiind comestibile.

(17)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 prevede că materialele și obiectele trebuie să fie însoțite de o declarație de conformitate, în scris, care să ateste că acestea respectă regulile care li se aplică. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (h) și (i) din respectivul regulament, pentru a consolida coordonarea și responsabilitatea furnizorilor la fiecare etapă a procesului de producție, persoanele responsabile ar trebui să consemneze conformitatea cu regulile relevante într-o declarație de conformitate care să fie pusă la dispoziția clienților lor. În plus, la fiecare etapă a procesului de producție, documentația justificativă care să confirme declarația de conformitate ar trebui menținută la dispoziția autorităților de aplicare a legii.

(18)

Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4) prevede ca operatorul economic din sectorul alimentar să verifice dacă produsele alimentare respectă cerințele relevante prevăzute de legislația privind produsele alimentare. Articolul 15 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 prevede că materialele active și obiectele care nu vin încă în contact cu produsele alimentare atunci când sunt introduse pe piață, sunt însoțite de informații cu privire la utilizarea lor permisă sau la utilizările lor permise, precum și de alte informații relevante, cum ar fi denumirea și cantitatea maximă de substanțe eliberate de componentul activ, în scopul de a permite operatorilor din sectorul alimentar care utilizează aceste materiale și obiecte să respecte orice alte dispoziții comunitare relevante sau, în absența acestora, dispozițiile de drept intern aplicabile produselor alimentare, inclusiv dispozițiile privind etichetarea produselor alimentare. În acest scop, sub rezerva obligației de confidențialitate, operatorii economici din sectorul alimentar ar trebui să aibă acces la informațiile relevante care să le permită să se asigure că migrarea sau eliberarea deliberată din materialele și obiectele active și inteligente în produsele alimentare respectă specificațiile și restricțiile prevăzute de dispozițiile comunitare sau de drept intern aplicabile în cazul produselor alimentare.

(19)

Întrucât pe piața statelor membre se găsește deja o serie de materiale și obiecte active și inteligente, ar trebui stabilite dispoziții menite să asigure o tranziție ușoară către procedura de autorizare comunitară și care să nu perturbe piața existentă a materialelor și obiectelor în cauză. Ar trebui să se acorde timp suficient solicitantului pentru a pune la dispoziție informațiile necesare pentru evaluarea siguranței substanței sau a combinației de substanțe care alcătuiesc componentul. Prin urmare, ar trebui să se acorde o perioadă de 18 luni pe parcursul căreia solicitanții ar trebui să transmită informațiile privind materialele și obiectele active și inteligente. De asemenea, ar trebui, pe parcursul celor 18 luni, să fie posibil să se depună cereri pentru autorizarea unei noi substanțe sau a unei combinații de substanțe.

(20)

Autoritatea ar trebui să evalueze fără întârziere toate cererile, atât cele privind substanțele existente, cât și cele privind substanțele noi care constituie componentele pentru care s-a depus o cerere valabilă la timp și în conformitate cu instrucțiunile autorității de pe parcursul etapei inițiale a cererii.

(21)

Comisia ar trebui să întocmească o listă a substanțelor autorizate în urma finalizării evaluării siguranței tuturor substanțelor pentru care s-a depus o cerere valabilă în conformitate cu instrucțiunile Autorității, în cursul perioadei inițiale de 18 luni. Pentru a asigura condiții egale și echitabile pentru toți solicitanții, lista comunitară ar trebui întocmită într-o singură etapă.

(22)

Normele privind declarația de conformitate și normele specifice privind etichetarea ar trebui să se aplice numai la șase luni după data intrării în vigoare a prezentului regulament, în scopul de a acorda operatorilor economici suficient timp pentru a se adapta la aceste noi reguli.

(23)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

„materiale și obiecte active” înseamnă materiale și obiecte care sunt destinate să prelungească durata de conservare sau să mențină sau să îmbunătățească starea produselor alimentare ambalate; acestea sunt proiectate să încorporeze deliberat componente care ar elibera substanțe în produsele alimentare ambalate sau în mediul în care se află produsele alimentare sau care ar absorbi substanțe din produsele alimentare ambalate sau din mediul în care se află produsele alimentare;

(b)

„materiale și obiecte inteligente” înseamnă materiale și obiecte care monitorizează starea produselor alimentare ambalate sau mediul în care se află produsele alimentare;

(c)

„component” înseamnă o substanță individuală sau o combinație de substanțe individuale care determină funcția activă și/sau inteligentă a materialului sau a obiectului, inclusiv produsele reacției in situ a acestor substanțe. Termenul „component” nu include părțile pasive, precum materialul la care este adăugat sau în care este încorporat;

(d)

„barieră funcțională” înseamnă o barieră care constă dintr-unul sau mai multe straturi de materiale care vin în contact cu produsele alimentare și care asigură că materialul sau obiectul finit este în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 și cu prezentul regulament;

(e)

„materiale și obiecte active eliberatoare” înseamnă materialele și obiectele active proiectate să incorporeze deliberat componente care ar elibera substanțe în sau pe produsele alimentare ambalate sau în mediul în care se află produsele alimentare;

(f)

„substanțe active eliberate” înseamnă substanțele care sunt destinate să fie eliberate din materiale și obiecte active eliberatoare în sau pe produsele alimentare ambalate sau în mediul în care se află produsele alimentare și care îndeplinesc un rol în produsul alimentar.

(a)

sunt adecvate și eficiente pentru utilizarea prevăzută;

(b)

îndeplinesc condițiile generale stabilite la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

(c)

îndeplinesc condițiile speciale stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

(d)

îndeplinesc condițiile de etichetare stabilite la articolul 15 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

(e)

îndeplinesc condițiile privind compoziția menționate în capitolul II din prezentul regulament;

(f)

îndeplinesc condițiile privind etichetarea și declarația menționate în capitolele III și IV din prezentul regulament.

(a)

substanțele active eliberate cu condiția să respecte condițiile menționate la articolul 9;

(b)

substanțele care intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor comunitare sau de drept intern aplicabile produselor alimentare, care sunt adăugate sau încorporate în materiale și obiecte active prin tehnici precum grefarea sau imobilizarea pentru a avea un efect tehnologic în produsele alimentare, cu condiția să respecte condițiile menționate la articolul 9;

(c)

substanțe folosite în componente care nu sunt în contact direct cu produsele alimentare sau cu mediul în care se află produsele alimentare și care sunt separate de produsele alimentare printr-o barieră funcțională, cu condiția să respecte condițiile enunțate la articolul 10 și să nu se înscrie în niciuna din următoarele categorii:

(a)

identitatea substanței (substanțelor);

(b)

funcția substanței (substanțelor);

(c)

numărul de referință;

(d)

dacă este necesar, condițiile de utilizare a substanței (substanțelor) sau a componentului;

(e)

dacă este necesar, restricțiile și/sau specificațiile privind utilizarea substanței (substanțelor);

(f)

dacă este necesar, condițiile de utilizare a materialului sau obiectului la care se adaugă sau în care se încorporează substanța sau componentul.

(a)

cu mențiunea „NU ESTE COMESTIBIL”; și

(b)

întotdeauna atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, cu simbolul reprodus în anexa I.

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/12

(1)

Termenele limită pentru plata ajutoarelor către beneficiari stabilite în legislația agricolă comunitară trebuie respectate de statele membre. Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 prevede că orice depășire a acestor termene de plată de către agențiile de plăți determină neeligibilitatea plăților pentru finanțare din fondurile comunitare, cu excepția cazurilor, în condiții și limite determinate, în conformitate cu principiul proporționalității.

(2)

În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei (2) atunci când cheltuielile efectuate cu întârziere reprezintă până la 4 % din cheltuielile efectuate cu respectarea termenelor stabilite, nu se efectuează nicio reducere.

(3)

La reuniunea Comitetului special pentru agricultură din 6 octombrie 2008 (3), Comisia a prezentat o declarație privind creșterea de la 4 % la 5 % a pragului prevăzut la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006. Este, prin urmare, oportun ca acest prag să crească pentru plățile eligibile efectuate cu întârziere. Noul prag ar trebui să se aplice atunci când termenul de plată expiră după 15 octombrie 2009.

(4)

La articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (4), se prevede că totalul sumelor nete reprezentând plățile directe acordate într-un stat membru pentru un an calendaristic după aplicarea modulării și a modulării voluntare și fără a aduce atingere disciplinei financiare cu excepția plăților directe acordate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 247/2006 (5) și (CE) nr. 1405/2006 (6) ale Consiliului nu trebuie să fie mai mare decât plafoanele prevăzute în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Pentru asigurarea disciplinei financiare ar trebui prevăzute dispoziții speciale pentru ca nerespectarea termenelor de plată să nu ducă la cheltuieli totale aferente plăților directe care să depășească acele praguri în exercițiul financiar respectiv.

(5)

Pe lângă aceasta, în conformitate cu practica actuală și pentru a garanta transparența, ar trebui clarificate mai bine anumite dispoziții.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 883/2006 trebuie modificat în consecință.

(7)

În cazul veniturilor primite și al cheltuielilor efectuate de către statele membre pentru anul 2010 și pentru exercițiile financiare următoare, modificările ar trebui să se aplice începând cu 16 octombrie 2009.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru fondurile agricole,

1.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 19, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Sumele reținute în conformitate cu articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1259/1999 sau cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1655/2004, precum și dobânzile pe care le-ar putea genera care nu au fost plătite în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 963/2001 al Comisiei (10) sau cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1655/2004 sunt creditate către FEGA odată cu cheltuielile pentru luna octombrie a exercițiului financiar respectiv. Dacă este cazul, cursul de schimb care trebuie utilizat este cel prevăzut la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament.

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 al Comisiei (2) a stabilit normele de aplicare a schemei de ajutoare pentru eliminarea surplusurilor de anumite produse lactate. Schema respectivă, prevăzută la articolul 101 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, este abrogată prin Regulamentul (CE) nr. 72/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 privind modificările aduse politicii agricole comune prin modificarea Regulamentelor (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1405/2006, (CE) nr. 1234/2007, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. 479/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1883/78, (CEE) nr. 1254/89, (CEE) nr. 2247/89, (CEE) nr. 2055/93, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 2596/97, (CE) nr. 1182/2005 și (CE) nr. 315/2007 (3).

(2)

În acest context și pentru a dispune de debușee mai rentabile pentru untul de intervenție, precum și din motive de simplificare, trebuie abrogate, de asemenea, dispozițiile referitoare la vânzările de unt din intervenție în scopul utilizării la produsele de patiserie, la înghețată și alte produse alimentare.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 al Comisiei trebuie abrogat.

(4)

Prin Regulamentul (CE) nr. 72/2009, se elimină articolul 101 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 începând cu 1 iulie 2009. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 trebuie abrogat începând cu această dată. Cu toate acestea, articolul 78 din Regulamentul (CE) nr. 1898/2005 prevede că retragerea untului poate avea loc începând cu cea de a douăzecea zi a lunii anterioare lunii calendaristice înscrise pe bon și până în a zecea zi din luna următoare lunii calendaristice înscrise pe bon. Pentru a le permite operatorilor să utilizeze pe deplin bonurile valabile până în luna iunie 2009 inclusiv, este necesar să se continue aplicarea, pentru bonurile respective, a capitolului IV din Regulamentul (CE) nr. 1898/2005.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/16

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 1 iunie 2009, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/19

(1)

În conformitate cu articolul 104 din tratat, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

Pactul de stabilitate și creștere economică are la bază obiectivul unui sistem solid al finanțelor publice ca mijloc de consolidare a condițiilor pentru asigurarea stabilității prețurilor și pentru o creștere economică susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(3)

Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 104 din tratat, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1) (care face parte din Pactul de stabilitate și creștere economică) prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la tratat cuprinde dispoziții suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii de deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului (2) cuprinde norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.

(4)

Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere economică a căutat să-i întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze viabilitatea sistemului finanțelor publice pe termen lung. Aceasta avea ca obiectiv garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere economică constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.

(5)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (5) din tratat, Comisia adresează Consiliului un aviz în cazul în care consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din tratat și avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), Comisia a concluzionat că în Franța există un deficit excesiv. În consecință, la 24 martie 2009 (3), Comisia a transmis Consiliului un aviz în acest sens cu privire la Franța.

(6)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, Consiliul ar trebui să ia în considerare orice observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Franței, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în cele ce urmează.

(7)

Conform datelor comunicate de autoritățile franceze la 6 februarie 2009, nivelul deficitului public al Franței a atins 3,2 % din PIB în 2008 (4), depășind astfel valoarea de referință de 3 % din PIB. În raportul întocmit în temeiul articolului 104 alineatul (3), Comisia consideră că deficitul a fost apropiat de valoarea de referință de 3 % din PIB, însă depășirea valorii de referință nu poate fi calificată drept excepțională, în sensul dispozițiilor tratatului și ale Pactului de stabilitate și creștere economică. Creșterea PIB-ului este estimată la 0,7 % din PIB în 2008, după un nivel de 2,2 % în 2007. Depășirea valorii de referință nu poate fi considerată temporară. Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, deficitul bugetar este estimat la 5,4 % din PIB în 2009, iar în ipoteza menținerii politicilor actuale, acesta ar urma să scadă doar până la 5 % în 2010, pe măsură ce impactul bugetar al planului de redresare se atenuează. Prin urmare, criteriul privind deficitul prevăzut de tratat nu este îndeplinit.

(8)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, în etapele care conduc la adoptarea deciziei Consiliului privind existența unui deficit excesiv în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) pot fi luați în considerare „factori relevanți” numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Franței. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factori relevanți,

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/21

(1)

În conformitate cu articolul 104 din tratat, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

Pactul de stabilitate și creștere economică are la bază obiectivul unui sistem solid al finanțelor publice ca mijloc de consolidare a condițiilor pentru asigurarea stabilității prețurilor și pentru o creștere susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(3)

Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 104 din tratat, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1) (care face parte din Pactul de stabilitate și creștere economică) prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la tratat cuprinde dispoziții suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii de deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului (2) cuprinde norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.

(4)

Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere economică a căutat să-i întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze viabilitatea finanțelor publice pe termen lung. Aceasta avea ca obiectiv garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere economică constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.

(5)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (5) din tratat, Comisia adresează Consiliului un aviz în cazul în care consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din tratat și avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), Comisia a concluzionat că în Grecia există un deficit excesiv. În consecință, la 24 martie 2009 (3), Comisia a transmis Consiliului un aviz în acest sens cu privire la Grecia.

(6)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, Consiliul ar trebui să ia în considerare orice eventuale observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Greciei, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în cele ce urmează.

(7)

Nivelul deficitului public al Greciei a atins 3,5 % din PIB în 2007, depășind astfel valoarea de referință de 3 % din PIB. Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, deficitul public, fără a lua în considerare măsurile one-off, este estimat la 3,6 % din PIB în 2008 (sau 3,4 % din PIB inclusiv măsurile one-off). Această estimare se bazează pe o rată de creștere a PIB-ului real de 2,9 % în 2008 și ține cont de ultimele informații privind punerea în aplicare a legii bugetului pe 2008. Pentru 2009, previziunile intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009 estimează un deficit public general, fără a lua în considerare măsurile one-off, de 4,4 % din PIB (3,7 % inclusiv veniturile one-off) în baza unei previziuni de creștere a PIB-ului real de 0,2 % și a unei evaluări prudente a legii bugetului pe 2009 aprobată de Parlament la 21 decembrie. Pe baza ipotezei obișnuite de menținere a politicilor actuale și presupunând încetarea măsurilor one-off, deficitul din 2010 este estimat la 4,2 % din PIB. Prin urmare, criteriul privind deficitul prevăzut în tratat nu este îndeplinit.

(8)

Datoria publică brută a fost 94,8 % din PIB în 2007 și 94,6 % din PIB în 2008, mult peste valoarea de referință de 60 % din PIB prevăzută în tratat. În conformitate cu previziunile intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, se estimează că ponderea datoriei publice în PIB va crește în continuare la 96,25 % din PIB în 2009 și la 98,5 % din PIB în 2010. Nivelurile actuale ale deficitului și estimările ratei creșterii economice pe termen mediu nu sunt compatibile cu o reducere a ponderii datoriei în PIB la un nivel sub 60 % din PIB. Nu se poate considera că ponderea datoriei în PIB scade suficient și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător, în sensul dispozițiilor din tratat și din Pactul de stabilitate și creștere economică.

(9)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, în etapele care conduc la adoptarea deciziei Consiliului privind existența unui deficit excesiv în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) pot fi luați în considerare „factori relevanți” numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Greciei. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factorii relevanți,

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/23

(1)

În conformitate cu articolul 104 din tratat, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

Pactul de stabilitate și creștere economică are la bază obiectivul unui sistem solid al finanțelor publice ca mijloc de consolidare a condițiilor necesare pentru asigurarea stabilității prețurilor și pentru o creștere susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(3)

Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 104 din tratat, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1) (care face parte din Pactul de stabilitate și creștere economică) prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la tratat cuprinde dispoziții suplimentare referitoare la aplicarea procedurii de deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului (2) cuprinde norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.

(4)

Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere economică a căutat să îi întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze viabilitatea finanțelor publice pe termen lung. Aceasta avea ca obiectiv garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere economică constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.

(5)

Potrivit articolului 104 alineatul (5) din tratat, Comisia adresează Consiliului un aviz în cazul în care consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din tratat și avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), Comisia a concluzionat că în Irlanda există un deficit excesiv. În consecință, la 24 martie 2009 (3), Comisia a transmis Consiliului un aviz în acest sens cu privire la Irlanda.

(6)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, Consiliul ar trebui să ia în considerare orice observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Irlandei, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în cele ce urmează.

(7)

Conform programului de stabilitate actualizat, nivelul deficitului public general al Irlandei a atins 6,3 % din PIB în 2008, depășind astfel valoarea de referință de 3 % din PIB. Deficitul nu s-a situat aproape de valoarea de referință de 3 % din PIB, însă depășirea valorii de referință poate fi calificată drept excepțională. În special, aceasta este o consecință a unei recesiuni economice semnificative în sensul dispozițiilor tratatului și ale Pactului de stabilitate și creștere economică. Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, creșterea PIB-ului real în Irlanda ar fi fost puternic negativă în 2008 (– 2,0 %, față de cifra mai optimistă anunțată de autoritățile din Irlanda, de – 1,4 %, în addendumul din ianuarie 2009 la versiunea actualizată a programului de stabilitate).

(8)

În plus, depășirea valorii de referință nu poate fi considerată temporară. Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, care țin seama de măsurile pentru anul în curs în cadrul bugetului pentru 2009 (însă nu și de pachetul suplimentar de consolidare de 1 % din PIB anunțat în februarie 2009), deficitul ar urma să crească ajungând la 11 % din PIB în 2009 și să continue să se deterioreze ajungând la 13 % din PIB în 2010, în cazul menținerii politicilor actuale. Criteriul privind deficitul prevăzut de tratat nu este îndeplinit.

(9)

Datoria publică brută se situa la 40,6 % din PIB în 2008, rămânând sub valoarea de referință de 60 % din PIB. Totuși, în conformitate cu previziunile intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, nivelul datoriei va crește în continuare rapid, depășind valoarea de referință de 60 % din PIB până în 2010.

(10)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, în etapele care conduc la adoptarea deciziei Consiliului privind existența unui deficit excesiv în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) pot fi luați în considerare „factorii relevanți” numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Irlandei. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factorii relevanți,

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/25

(1)

În conformitate cu articolul 104 din tratat, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

Pactul de stabilitate și creștere economică are la bază obiectivul unui sistem solid al finanțelor publice ca mijloc de consolidare a condițiilor pentru asigurarea stabilității prețurilor și pentru o creștere economică susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(3)

Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 104 din tratat, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1) (care face parte din Pactul de stabilitate și creștere economică) prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la tratat cuprinde dispoziții suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii de deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului (2) cuprinde norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.

(4)

Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere economică a căutat să îi întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze viabilitatea sistemului finanțelor publice pe termen lung. Aceasta avea ca obiectiv garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere economică constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.

(5)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (5) din tratat, Comisia adresează Consiliului un aviz în cazul în care consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din tratat și avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), Comisia a concluzionat că în Spania există un deficit excesiv. În consecință, la 24 martie 2009 (3), Comisia a transmis Consiliului un aviz în acest sens cu privire la Spania.

(6)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, Consiliul ar trebui să ia în considerare orice observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Spaniei, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în cele ce urmează.

(7)

Conform actualizării programului de stabilitate din ianuarie 2009, se estimează că deficitul public general al Spaniei a atins 3,4 % din PIB în 2008, depășind astfel valoarea de referință de 3 % din PIB. Deficitul s-a situat aproape de valoarea de referință de 3 % din PIB, însă depășirea valorii de referință nu poate fi calificată drept excepțională, în sensul dispozițiilor tratatului și ale Pactului de stabilitate și creștere economică, creșterea reală a PIB-ului în Spania fiind estimată la 1,2 % în 2008, față de 3,7 % în 2007, diferența între PIB-ul real și PIB-ul potențial rămânând pozitivă. Mai mult decât atât, depășirea valorii de referință nu poate fi considerată temporară.

(8)

Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, deficitul bugetar global va crește la 6,2 % din PIB în 2009, incluzând măsurile one-off cu efect de creștere a deficitului, în valoare de peste ½ % din PIB. Previziunile au la bază o scădere prevăzută a PIB cu 2 %, precum și o evaluare prudentă atât a legii bugetului pe 2009, cât și a pachetului de măsuri fiscale anunțat de autoritățile spaniole la 27 noiembrie 2008. Pe baza ipotezei obișnuite de menținere a politicilor actuale, deficitul din 2010 este estimat la 5,7 % din PIB. Prin urmare, criteriul privind deficitul prevăzut în tratat nu este îndeplinit.

(9)

Datoria publică brută rămâne cu mult sub valoarea de referință de 60 % din PIB, situându-se la un nivel estimat de 39,5 % din PIB în 2008, conform programului de stabilitate din ianuarie 2009. Totuși, în conformitate cu previziunile intermediare din ianuarie 2009 ale serviciilor Comisiei, se estimează că ponderea datoriei publice în PIB va crește semnificativ, atingând 53 % în 2010.

(10)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, în etapele care conduc la adoptarea deciziei Consiliului privind existența unui deficit excesiv în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) pot luați în considerare „factori relevanți” numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Spaniei. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factori relevanți,

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/27

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/28

30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/29

(1)

În conformitate cu Decizia 2006/133/CE a Comisiei (2), Portugalia pune în aplicare un plan de eradicare a răspândirii nematodului lemnului de pin.

(2)

La 16 ianuarie 2009, Regatul Unit a informat Comisia cu privire la interceptarea de materiale de ambalaj pe bază de lemn provenind din Portugalia care conțineau nematozi ai lemnului de pin vii și care nu purtau marcaje în conformitate cu Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) privind Orientările pentru reglementarea materialelor de ambalaj pe bază de lemn în comerțul internațional (denumit în continuare „Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15”), contrar dispozițiilor prevăzute în Decizia 2006/133/CE.

(3)

La 20 februarie 2009, Belgia a informat Comisia cu privire la interceptarea a cinci loturi de scoarță și deșeuri de lemn neconforme provenind din Portugalia. Scoarța interceptată era însoțită de certificate de tratament fitosanitar prin fumigație. Cu toate acestea, Decizia 2006/133/CE prevede că scoarța trebuie să fie supusă unui tratament termic. În plus, s-au constatat neconcordanțe în documentele de însoțire a lotului interceptat de deșeuri de lemn.

(4)

La 11 februarie 2009, Spania a informat Comisia cu privire la interceptarea de loturi de scoarță și deșeuri de lemn sensibile provenind din Portugalia în care s-au depistat nematozi ai lemnului de pin vii. La 20 februarie 2009 și la 3 martie 2009, Spania a informat Comisia cu privire la interceptarea de loturi de lemn sensibil provenind din Portugalia, neînsoțite de un pașaport fitosanitar, astfel cum se prevede în conformitate cu punctul 1 litera (a) din anexa la Decizia 2006/133/CE. La 3, 6 și 18 martie 2009, Spania a informat Comisia cu privire la interceptarea de loturi de materiale de ambalaj pe bază de lemn din Portugalia nemarcate în conformitate cu Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), astfel cum se prevede în Decizia 2006/133/CE.

(5)

La 1 aprilie 2009, Irlanda a notificat Comisia cu privire la interceptarea de materiale de ambalaj din lemn provenind din Portugalia în care s-a constatat prezența nematozilor lemnului de pin vii. În plus, Irlanda a notificat la 21 aprilie 2009 Comisiei interceptarea a patru loturi de materiale de ambalaj de lemn provenind din Portugalia și nemarcate în conformitate cu Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

(6)

La 24 martie 2009 și la 3 aprilie 2009, Lituania a informat Comisia cu privire la interceptarea de materiale de ambalaj de lemn provenind din Portugalia și nemarcate în conformitate cu Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

(7)

Inspecțiile efectuate de Comisie în Portugalia în perioada 2-11 martie 2009 au indicat faptul că circulația lemnului și a materialelor de ambalaj din lemn nu este pe deplin controlată, astfel cum prevede Decizia 2006/133/CE. În special, inspectorii au descoperit mai multe cazuri de neconformitate în timp ce verificau efectuarea controalelor rutiere la frontiera cu Spania. În consecință, riscul răspândirii nematodului lemnului de pin în afara zonelor delimitate din Portugalia nu poate fi exclus.

(8)

Având în vedere aceste noi constatări în mai multe state membre și rezultatele misiunii desfășurate de Comisie, este necesar ca Portugalia să-și intensifice la maximum controalele oficiale aplicate circulației lemnului sensibil, a scoarței și a plantelor sensibile din zonele delimitate în zone altele decât cele delimitate, pentru a garanta respectarea condițiilor prevăzute în Decizia 2006/133/CE. Controalele oficiale respective ar trebui să vizeze circulația care prezintă riscul cel mai ridicat de răspândire a nematozilor lemnului de pin vii în afara zonelor delimitate. Pentru a limita riscurile de fraudă, controalele oficiale ar trebui efectuate în locurile în care lemnul, scoarța și plantele sensibile părăsesc zonele delimitate. Rezultatele acestor controale oficiale ar trebui comunicate săptămânal Comisiei și celorlalte state membre pentru a le permite să urmărească îndeaproape evoluția situației din Portugalia.

(9)

În plus, pentru a spori supravegherea materialelor care ar putea favoriza răspândirea nematozilor lemnului de pin vii în alte state membre, este adecvată consolidarea controalelor oficiale efectuate de statele membre în ceea ce privește lemnul, scoarța și plantele sensibile provenind din Portugalia și introduse pe teritoriul acestora. Aceste controale oficiale ar trebui să cuprindă controlul documentelor, controlul identității și, după caz, un control fitosanitar, care poate include teste de depistare a nematodului lemnului de pin. Frecvența controalelor oficiale ar trebui să fie proporțională cu riscul. În cazul confirmării neconformității, ar trebui să se ia măsurile adecvate prevăzute de Directiva 2000/29/CE.

(10)

În momentul de față, Decizia 2006/133/CE nu prevede cerințe care să se aplice circulației lemnului sensibil, originar din alte zone decât cele delimitate, sub formă de dunaje, distanțiere și traverse, inclusiv lemnul care nu și-a păstrat suprafața rotundă naturală, precum și sub formă de lăzi de ambalaj, cutii, coșuri, butoiașe și ambalaje similare, paleți, boxpaleți și alte platforme de încărcare, suporturi de paleți, utilizat sau nu în transportul de obiecte de orice fel (denumit în continuare „materiale de ambalaj pe bază de lemn sensibil”) efectuat din zonele delimitate în zone altele decât cele delimitate din statele membre sau din țări terțe și nici circulației acestor materiale dintr-o parte a zonei delimitate în care prezența nematodului lemnului de pin este atestată în partea zonei delimitate considerată ca zonă-tampon.

(11)

Absența unor astfel de cerințe decurge din faptul că materialele de ambalaj pe bază de lemn sensibil care nu sunt originare din zonele delimitate nu prezintă riscul de a fi purtătoare de nematozi ai lemnului de pin, chiar dacă circulă în interiorul zonelor delimitate. Cu toate acestea, nu este posibil la ora actuală să se facă distincția între astfel de materiale de ambalaj pe bază de lemn și materialele originare din zonele delimitate dacă acestea din urmă nu sunt marcate în conformitate cu anexa II la Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), contrar dispozițiilor Deciziei 2006/133/CE.

(12)

Ca urmare, în aplicarea principiului precauției, orice material de ambalaj pe bază de lemn sensibil, indiferent de origine, care părăsește zonele delimitate fără a fi marcat în conformitate cu anexa II la Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) trebuie să fie considerat de către organismele oficiale responsabile ale statelor membre ca material neconform cu Decizia 2006/133/CE. Prin urmare, este adecvat să se interzică, pentru materialele de acest tip, originare din zone altele decât cele delimitate, circulația din zonele delimitate în zone altele decât cele delimitate din statele membre sau din țări terțe, precum și circulația acestor materiale din partea zonei delimitate în care prezența nematodului lemnului de pin este atestată în partea zonei delimitate considerată ca zonă-tampon, cu excepția cazului în care materialele în cauză pot fi identificate ca neprezentând riscul de răspândire a nematodului lemnului de pin.

(13)

Materialele în cauză ar trebui să fie identificate ca neprezentând riscul de răspândire a nematodului lemnului de pin atunci când au fost supuse unuia dintre tratamentele aprobate și specificate în anexa I la Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și marcate în conformitate cu anexa II la standardul menționat. În prezent, nu există nicio alternativă care să poată oferi aceleași garanții, dat fiind faptul că, în special, nu există un sistem la nivelul Comunității care să impună organismelor oficiale responsabile ale statelor membre să certifice originea lemnului utilizat la fabricarea materialului de ambalaj pe bază de lemn sensibil, iar introducerea unor astfel de dispoziții nu este posibilă pe termen scurt.

(14)

Există indicații conform cărora cutiile alcătuite integral din lemn cu o grosime de 6 mm sau mai puțin prezintă un risc mai redus de răspândire a nematodului lemnului de pin în comparație cu cele de dimensiuni mai groase. Prin urmare, este adecvat ca aceste cutii să fie scutite de obligațiile de tratament și marcaj prevăzute de Standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), indiferent de originea lemnului utilizat la fabricarea lor.

(15)

Pentru a acorda operatorilor suficient timp pentru a se adapta cerințelor prevăzute în prezenta decizie, aceasta nu ar trebui să se aplice înainte de 16 iunie 2009.

(16)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

1.

La articolul 2, după primul alineat se inserează următorul alineat:

„La verificarea respectării condițiilor prevăzute la punctul 1 din anexă, Portugalia aplică nivelul maxim posibil de controale oficiale transporturilor de lemn, scoarță și plante sensibile din zonele delimitate situate pe teritoriul său în zone, altele decât cele delimitate din statele membre sau din țări terțe. Aceasta acordă o atenție specială circulației care prezintă riscul cel mai ridicat de transportare a nematozilor lemnului de pin vii în afara zonelor delimitate. Aceste controale oficiale se efectuează în punctele în care lemnul, scoarța și plantele sensibile părăsesc zonele delimitate. Toate rezultatele se comunică săptămânal Comisiei și celorlalte state membre.”

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

(1)   Statele membre de destinație, altele decât Portugalia, efectuează controale oficiale ale lemnului, scoarței și plantelor sensibile provenind din Portugalia și introduse pe teritoriul lor. Aceste controale includ un control al documentelor care cuprinde un control al prezenței marcajului și al conformității acestuia cu prezenta decizie, un control al identității și, după caz, un control fitosanitar care poate include teste de depistare a nematodului lemnului de pin.

(2)   Controalele oficiale în conformitate cu alineatul (1) se efectuează cu o frecvență care depinde în special de riscul asociat diferitelor tipuri de lemn, scoarță și plante sensibile și de informațiile privind respectarea în trecut a cerințelor din prezenta decizie de către operatorul responsabil de transportul lemnului, scoarței și plantelor sensibile.

(3)   În cazul în care sunt confirmate cazurile de neconformitate în urma controalelor oficiale efectuate în conformitate cu alineatul (1), se adoptă măsuri adecvate similare cu cele menționate la articolul 11 din Directiva 2000/29/CE.”

3.

Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.