25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/1

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 479/92 al Consiliului din 25 februarie 1992 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate stabilite între companiile maritime de linie (consorții) (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

În conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din tratat, articolul 81 alineatul (1) din tratat poate fi declarat inaplicabil categoriilor de acorduri, decizii și practici concertate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat.

(3)

Conform articolului 83 din tratat, dispozițiile pentru aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat ar trebui să fie adoptate prin regulament sau prin directivă. În conformitate cu articolul 83 alineatul (2) litera (b) din tratat, dispozițiile menționate ar trebui să stabilească norme de aplicare a articolului 81 alineatul (3) din tratat, ținând seama de necesitatea de a asigura o supraveghere eficientă, pe de o parte, și, pe de alta, de a realiza simplificarea controlului administrativ cât mai mult posibil. În conformitate cu articolul 83 alineatul (2) litera (d) din tratat, dispozițiile menționate ar trebui să definească atribuțiile specifice ale Comisiei și ale Curții de Justiție.

(4)

Marina comercială de linie reprezintă un sector consumator de capital. Containerizarea a sporit necesitatea cooperării și a raționalizării. Marina comercială a Comunității ar trebui să atingă economiile de scară necesare pentru a putea concura cu succes pe piața mondială a transportului maritim de linie.

(5)

Acordurile de servicii în comun între companiile maritime de linie, cu scopul raționalizării acțiunilor lor prin măsuri tehnice, operaționale și/sau comerciale (numite „consorții” în cercurile industriei maritime) pot ajuta la furnizarea mijloacelor necesare pentru îmbunătățirea productivității serviciilor de transport maritim de linie și la promovarea progresului tehnic și economic.

(6)

Transportul maritim este important pentru dezvoltarea comerțului Comunității, iar acordurile de consorții pot îndeplini un rol în acest sens, ținând cont de trăsăturile specifice transportului maritim internațional de linie. Legalizarea acestor acorduri constituie o măsură ce poate contribui în sens pozitiv la îmbunătățirea competitivității sectorului maritim al Comunității.

(7)

Utilizatorii serviciilor de transport maritim oferite de consorții pot obține o parte a beneficiilor rezultate din îmbunătățirea productivității și a serviciului, datorită, inter alia, caracterului regulat, reducerilor de costuri datorate unui grad mai înalt de utilizare a capacității și unei mai bune calități a serviciilor, rezultată din îmbunătățirea navelor și a echipamentelor.

(8)

Comisiei ar trebui să i se dea posibilitatea să declare prin regulament că dispozițiile articolului 81 alineatul (1) din tratat nu se aplică anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate între consorții, pentru a putea facilita cooperarea dintre întreprinderi prin modalități oportune în plan economic și fără efecte adverse din punct de vedere al politicii de concurență. Comisia, în strânsă și constantă legătură cu autoritățile competente ale statelor membre, ar trebui să poată defini cu precizie domeniul de aplicare al acestor exceptări și condițiile ce le însoțesc.

(9)

Consorțiile din transportul maritim de linie sunt un tip complex și specializat de societate în comun. Există o mare diversitate de acorduri de constituire a consorțiilor, care operează în condiții diferite. Părțile acordurilor de constituire a unui consorțiu se schimbă adesea, iar domeniul de aplicare, activitățile sau clauzele acestor acorduri sunt frecvent modificate. Comisiei ar trebui să i se acorde răspunderea de a stabili periodic consorțiile cărora să li se aplice exceptările pe categorii.

(10)

Pentru a garanta că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, exceptările pe categorii ar trebui să fie însoțite de condiții pentru a se asigura, în special, că o cotă corectă a beneficiilor va fi transferată expeditorilor și că nu se va elimina concurența,

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/5

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/7

(1)

Regulamentul (CE) nr. 80/2001 al Comisiei din 16 ianuarie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului în ceea ce privește notificările referitoare la recunoașterea întreprinderilor producătoare, fixarea prețurilor și intervenția în cadrul obiectivelor organizării comune a pieței în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (2) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori (3). Deoarece urmează să i se aducă și alte modificări în ceea ce privește adaptarea listei de regiuni ale statelor membre și a codurilor pentru monezi utilizate în sensul prezentului regulament, se recomandă reformarea sa din motive de claritate.

(2)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, Comisia publică anual o listă cu organizațiile de producători recunoscute și asociațiile acestora. Statele membre au, așadar, obligația de a-i furniza informații adecvate.

(3)

Comisia trebuie să poată monitoriza activitățile de regularizare a prețurilor ale organizațiilor de producători și modul în care acestea aplică sistemele de compensare financiară și recompense pentru reportare.

(4)

Aranjamentele de intervenție ale Comunității în conformitate cu articolele 21-26 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 necesită furnizarea de informații privind prețurile înregistrate în regiuni clar definite și la intervale regulate.

(5)

În cadrul gestionării politicii comune în domeniul pescuitului s-a introdus un sistem electronic de transmitere de date între statele membre și Comisie (sistemul FIDES II). Acesta trebuie utilizat pentru colectarea datelor la care se face referire în prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a produselor pescărești,

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/34

(1)

Articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (2) prevede că veniturile Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „agenția”) sunt alcătuite din contribuția Comunității și din taxele plătite de întreprinderi agenției. Regulamentul (CE) nr. 297/95 al Consiliului stabilește categoriile și nivelurile acestor taxe.

(2)

Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 297/95 prevede revizuirea de către Comisie a taxelor datorate agenției în raport cu rata inflației și actualizarea acestora, cu aplicare de la data de 1 aprilie a fiecărui an.

(3)

Prin urmare, aceste taxe ar trebui actualizate în raport cu rata inflației din 2008. Rata inflației din Comunitate, astfel cum a fost publicată de Biroul Statistic al Comunităților Europene (Eurostat), a fost de 3,7 % în 2008.

(4)

Din motive de simplitate, nivelurile de ajustare a taxelor ar trebui să fie rotunjite la cel mai apropiat multiplu de 100 EUR.

(5)

Prin urmare, este necesară modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 297/95.

(6)

Din motive de certitudine juridică, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice cererilor valabile care sunt în curs de examinare la 1 aprilie 2009.

(7)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 297/95, actualizarea trebuie să devină aplicabilă de la 1 aprilie 2009. Prin urmare, este indicat ca prezentul regulament să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice de la data menționată,

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 4, „60 600 EUR” se înlocuiește cu „62 800 EUR”.

3.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 6, „36 400 EUR” se înlocuiește cu „37 700 EUR”.

5.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/37

(1)

În contextul unei nevoi acute de finanțare externă, piața letonă de capital, precum și cea financiară au fost, recent, supuse presiunii, reflectând astfel deteriorarea generală a percepției pieței, precum și preocupările sporite cu privire la sănătatea economiei letone în contextul dezechilibrelor majore ale acesteia în ceea ce privește deficitul extern semnificativ și datoria externă foarte ridicată, finanțele publice din ce în ce mai slabe și ratele ridicate ale inflației costurilor și prețurilor. Sectorul bancar leton a avut probleme grave legate de lichidități și de încredere. Nivelul rezervelor valutare a scăzut pe măsură ce banca centrală a intervenit pentru menținerea ancorării monedei.

(2)

Consiliul examinează în mod regulat politicile economice implementate de Letonia, în special în cadrul programului de convergență și al programului național de reformă al Letoniei, precum și în cadrul rapoartelor de convergență.

(3)

Nevoile totale de finanțare externă ale Letoniei până în primul trimestru 2011 sunt estimate la 7,5 miliarde EUR.

(4)

Autoritățile letone au solicitat asistență financiară substanțială din partea UE și a altor instituții financiare internaționale și țări, pentru a sprijini sustenabilitatea balanței de plăți.

(5)

Există o amenințare gravă la adresa balanței de plăți letone, care justifică acordarea urgentă de asistență reciprocă de către Comunitate, în cooperare cu FMI și cu alte părți. În plus, având în vedere urgența situației, este imperativ să se acorde o excepție de la perioada de șase săptămâni prevăzută în partea I punctul 3 din Protocolul cu privire la rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatelor de instituire a Comunităților Europene.

(6)

Pachetul de asistență financiară va fi acordat numai cu condiția unui angajament ferm al autorităților letone de a implementa un program ambițios de reformare fiscală, financiară și structurală, pentru a facilita ajustările interne și externe necesare, a stabiliza economia și a restaura credibilitatea politicii economice. Comisia va verifica regulat și cu atenție, în colaborare cu CEF, dacă condițiile privind politica economică de care depinde asistența sunt îndeplinite în totalitate,

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/39

(1)

Prin Decizia 2009/289/CE (2), Consiliul a decis să acorde asistență reciprocă Letoniei.

(2)

În contextul unei nevoi acute de finanțare externă, piața letonă de capital, precum și cea financiară au fost, recent, supuse presiunii, reflectând astfel deteriorarea generală a percepției pieței, precum și preocupările sporite cu privire la sănătatea economiei letone în contextul dezechilibrelor majore ale acesteia în ceea ce privește deficitul extern ridicat, finanțele publice din ce în ce mai slabe și ratele ridicate ale inflației costurilor și prețurilor. Sectorul bancar leton a avut probleme grave legate de lichidități și de încredere. Nivelul rezervelor valutare a scăzut pe măsură ce banca centrală a intervenit pentru menținerea ancorării monedei.

(3)

Nevoile totale de finanțare externă ale Letoniei până în primul trimestru 2011 sunt estimate la 7,5 miliarde EUR.

(4)

Este oportun să se acorde Letoniei sprijin comunitar de până la 3,1 miliarde EUR în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002. Asistența respectivă trebuie acordată împreună cu un împrumut din partea Fondului Monetar Internațional (FMI), în valoare de 1,5 miliarde DST (1 200 % din cota FMI a Letoniei, aproximativ 1,7 miliarde EUR) în cadrul acordului stand-by cu FMI aprobat la 23 decembrie 2008. Contribuția totală a țărilor nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, Estonia și Norvegia) este prevăzută la 1,9 miliarde EUR, cea a Băncii Mondiale, la 0,4 miliarde EUR, în timp ce contribuția totală a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, a Republicii Cehe și a Poloniei este prevăzută la 0,4 miliarde EUR, suma totală ajungând astfel la 7,5 miliarde EUR pentru intervalul de timp care se încheie cu primul trimestru 2011.

(5)

Asistența comunitară trebuie gestionată de către Comisie. Condițiile particulare privind politica economică asupra cărora s-a ajuns la un acord cu autoritățile letone după consultarea CEF trebuie consemnate într-un memorandum de înțelegere. Acestea trebuie să conțină, printre altele, măsuri menite să reducă presiunile imediate ale lichidităților, să reinstaureze stabilitatea pe termen lung prin consolidarea sistemului bancar, să corecteze dezechilibrele bugetare și să sprijine adoptarea unor politici naționale care să amelioreze competitivitatea. Măsurile trebuie să includă o consolidare fiscală imediată și susținută, o strategie globală de soluționare a problemelor bancare, o capacitate mai puternică de gestionare a crizei din partea autorităților de reglementare, reforme structurale globale, precum și alte măsuri importante. Prevederile financiare detaliate trebuie stabilite de Comisie în acordul de împrumut.

(6)

Asistența trebuie acordată pentru a reduce presiunile imediate ale lichidităților și, în funcție de politici, pentru a reinstaura stabilitatea pe termen lung prin consolidarea sistemului bancar, corectarea dezechilibrelor bugetare și adoptarea unor politici naționale care să amelioreze competitivitatea, menținând, în același timp, cursul de schimb într-o bandă îngustă de fluctuație față de paritatea centrală actuală,

(a)

adoptarea unui program fiscal bine definit pe termen mediu pentru reducerea deficitului public general, până în 2011, la un nivel care să nu depășească nivelul de referință din tratat, de 3 % din PIB;

(b)

executarea bugetului pentru 2009 astfel cum a fost modificat de bugetul suplimentar adoptat la 12 decembrie 2008 (și astfel cum va fi prezentat în detaliu până la sfârșitul lui martie 2009), care vizează un deficit public general care să nu depășească 5 % din PIB sau 5,3 în termenii ESA 95;

(c)

reducerea în termeni nominali a remunerației medii din sectorul public în 2009 cu cel puțin 15 % în comparație cu bugetul inițial din 14 noiembrie 2008 și o nouă reducere de 2 % în 2010-2011;

(d)

continuarea măsurilor începute în 2008 de reducere a personalului în cadrul guvernului central, asigurându-se o reducere de cel puțin 5 % până la sfârșitul lui 2008 și o reducere totală de 10 % până la 30 iunie 2009;

(e)

consolidarea proiectării și implementării procedurilor bugetare prin adoptarea unui cadru fiscal și a unei reforme bugetare pe calea modificării legii curente de administrare bugetară și financiară;

(f)

instituirea unui sistem clar și transparent de plată a salariilor pentru angajații direcți ai administrației publice și a unui sistem unic de planificare și management al resurselor umane pentru instituțiile administrației publice;

(g)

mecanisme care să asigure o mai mare stabilitate a sistemului bancar pe termen mediu și lung, inclusiv o serie vastă de măsuri de supraveghere, prudențiale și de politică monetară. Acestea ar trebui să limiteze creșterea creditului la un nivel sustenabil și să evite dependența prea ridicată de o finanțare străină negarantată. Examinări specifice vor fi efectuate în sectorul bancar pentru a asigura faptul că toate băncile sunt solvabile și dispun de capitaluri suficiente;

(h)

măsuri adecvate privind restructurarea datoriei sectorului privat. Va fi consolidată baza legală adecvată pentru restructurarea scadenței datoriei existente și valutei în care aceasta este exprimată. Facilitarea procedurilor de insolvabilitate și implementarea rapidă a planurilor de reabilitare vor deveni, de asemenea, prioritare;

(i)

asigurarea, printr-o naționalizare completă a băncii Parex, a faptului că acționarii minoritari ai băncii Parex care au mai rămas nu profită de măsurile de soluționare a problemelor băncii și de ameliorarea stabilității financiare;

(j)

măsuri de reformă structurală prevăzute în cadrul Strategiei de la Lisabona și implementate în cadrul programului național de reformă al Letoniei, cuprinzând politici active privind piața muncii și politici privind învățarea continuă, o mai mare implicare a actorilor sectorului privat în activitățile de cercetare și dezvoltare, precum și în cele de inovare, măsuri de promovare a exportului și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi;

(k)

implementarea proiectelor finanțate de UE la nivelurile planificate, pentru a sprijini majorarea contribuției sectorului bunurilor comercializabile la creșterea economică;

(l)

măsuri pentru ameliorarea accesului la finanțare a companiilor și a întreprinzătorilor ale căror cereri pentru obținerea de fonduri structurale au fost acceptate sau care prevăd eventual să depună cereri pentru fonduri structurale.

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/42

(1)

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 al doilea paragraf din Directiva 2000/13/CE, la 25 iunie 2008 autoritățile irlandeze au notificat Comisiei un proiect de reglementări în materie de sănătate referitoare la menționarea țării de origine pe etichetele pentru carnea de pasăre, de porc și de oaie.

(2)

Proiectul de reglementări impune ca toate tipurile de carne de pasăre, de porc și de oaie și toate produsele alimentare care conțin aceste tipuri de carne în proporție de cel puțin 70 % din greutate să fie etichetate pentru a indica țara lor de origine cu caractere clare și lizibile, în limba irlandeză și/sau engleză. Prin „origine” se înțelege țara în care animalul a fost crescut cea mai mare parte din viața sa și, dacă diferă, țara în care a fost sacrificat.

(3)

Directiva 2000/13/CE armonizează normele care reglementează etichetarea produselor alimentare, prevăzând, pe de o parte, armonizarea unor dispoziții naționale și, pe de altă parte, măsuri pentru dispozițiile naționale nearmonizate. Domeniul de aplicare a armonizării este definit la articolul 3 alineatul (1), care enumeră toate mențiunile care trebuie să figureze în mod obligatoriu pe eticheta produselor alimentare „în condițiile și sub rezerva derogărilor prevăzute la articolele 4-17”. În plus, articolul 4 alineatul (2) prevede că, în cazul anumitor produse alimentare, dispozițiile comunitare sau, în absența acestora, dispozițiile naționale pot solicita includerea altor mențiuni pe lângă cele enumerate la articolul 3 alineatul (1).

(4)

Articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE permite adoptarea de dispoziții naționale nearmonizate în cazul în care sunt justificate de unul dintre motivele enumerate la articolul menționat anterior, inclusiv, inter alia, prevenirea fraudei și protecția sănătății publice, și cu condiția să nu fie de o asemenea natură încât să împiedice aplicarea definițiilor și a normelor prevăzute în Directiva 2000/13/CE. Prin urmare, atunci când într-un stat membru au fost propuse proiecte de dispoziții naționale în materie de etichetare, este necesar să se analizeze compatibilitatea acestora cu cerințele menționate anterior și cu dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene.

(5)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2000/13/CE, este obligatoriu să se indice locul de origine sau de proveniență „în cazurile în care omiterea acestei mențiuni ar putea induce consumatorul în eroare cu privire la originea sau proveniența reală a produsului alimentar”. Prin impunerea unei obligații de indicare a originii sau a provenienței unui produs alimentar atunci când alte mențiuni de pe eticheta unui anumit produs ar putea sugera că respectivul produs are o origine diferită, prezenta dispoziție asigură un mecanism corespunzător de contracarare a riscului de inducere în eroare a consumatorilor.

(6)

În cazul cărnii de pasăre, de porc și de oaie, motivele expuse de autoritățile irlandeze nu permit să se concluzioneze că, în general, consumatorii irlandezi ar putea să considere în mod eronat că produsele în cauză provin dintr-un anumit loc.

(7)

Irlanda nu a furnizat nicio dovadă în sensul că proiectul de reglementări este necesar pentru a atinge unul dintre obiectivele prezentate la articolul 18 menționat anterior sau că obstacolul astfel creat este proporționat. Aceasta menționează exclusiv obiectivul de informare a consumatorilor cu privire la originea produselor în cauză. Doar acest motiv nu este suficient pentru a justifica proiectul de reglementări.

(8)

Pe baza acestor observații, Comisia a exprimat un aviz negativ, în conformitate cu articolul 19 al treilea paragraf din Directiva 2000/13/CE.

(9)

În consecință, ar trebui să se solicite autorităților irlandeze să nu adopte proiectul de reglementări în cauză.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/44

(1)

Decizia 1999/177/CE a Comisiei din 8 februarie 1999 de stabilire a condițiilor derogatorii pentru lăzile din plastic și paleții din plastic de la nivelurile de concentrație în metale grele stabilite prin Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile din ambalaje (2) a expirat la 9 februarie 2009.

(2)

La expirarea Deciziei 1999/177/CE, o cantitate considerabilă de lăzi din plastic și de paleți din plastic care conțin metale grele ale căror concentrații depășesc nivelurile stabilite de Directiva 94/62/CE se găseau în continuare pe piață. Dat fiind că industria se găsește în incapacitatea de a înlocui toate aceste lăzi și paleți din plastic, există un risc crescut ca acestea să fie eliminate prin depozitarea ca deșeuri sau prin incinerare. Amândouă soluțiile ar avea efecte nefavorabile asupra sănătății populației și asupra mediului înconjurător.

(3)

Directiva 94/62/CE urmărește limitarea prezenței metalelor grele în ambalaje, precum și asigurarea unui grad ridicat de protecție a mediului, inclusiv prin refolosire și reciclare.

(4)

Pentru a acorda industriei timpul necesar înlocuirii acestor lăzi și paleți din plastic prin folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, este necesară adoptarea unor condiții derogatorii pentru lăzile și paleții din plastic utilizați în cadrul unor circuite de produse aflate într-un lanț închis și controlat. Rapoartele științifice transmise Comisiei recomandă acordarea acestei derogări.

(5)

Deoarece Comisia intenționează să reexamineze după cinci ani modul de funcționare a sistemului prevăzut în prezenta decizie și progresele făcute pentru eliminarea treptată a lăzilor și paleților din plastic care conțin metale grele, statele membre trebuie să transmită informațiile pertinente. Pentru a nu spori sarcinile administrative actuale prin impunerea statelor membre a unei obligații de raportare speciale, este suficient ca aceste informații să fie incluse în rapoartele prezentate Comisiei conform articolului 17 din Directiva 94/62/CE.

(6)

Pentru motive de siguranță juridică, această decizie ar trebui să se aplice începând cu data următoare celei a expirării Deciziei 1999/177/CE, în scopul evitării oricăror efecte negative posibile ce ar putea rezulta din acea expirare.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 21 din Directiva 94/62/CE,

1.

„metale grele” înseamnă plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent;

2.

„introducere intenționată de metale grele” înseamnă utilizarea intenționată a unei substanțe care conține metale grele în formula unui ambalaj sau a unui element din ambalaj, atunci când se dorește prezența sa permanentă în ambalajul final sau în elementul ambalajului, cu scopul de a-i conferi o caracteristică, un aspect sau o calitate specifică;

3.

„prezență accidentală de metale grele” înseamnă prezența fortuită de metale grele într-un ambalaj sau într-un element al ambalajului.

25.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 79/47

(1)

La 2 iunie 2008, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a adoptat Rezoluția 1816 (2008) prin care solicită tuturor statelor să coopereze în vederea stabilirii jurisdicției aplicabile, precum și a urmăririi și pedepsirii persoanelor cărora le revine răspunderea pentru săvârșirea unor acte de piraterie și de tâlhărie în largul coastelor Somaliei. Prevederile acesteia au fost reafirmate prin Rezoluția 1846 (2008) a CSONU, adoptată la 2 decembrie 2008.

(2)

La 10 noiembrie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/851/PESC privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (1) (operația „Atalanta”).

(3)

Acțiunea comună 2008/851/PESC prevede că persoanele care au săvârșit sau sunt suspectate de a fi săvârșit acte de piraterie sau de tâlhărie în apele teritoriale ale Somaliei, capturate și reținute în vederea urmăririi penale, precum și bunurile care au servit la săvârșirea acestor acte pot fi transferate unui stat terț care dorește să își exercite competențele jurisdicționale asupra persoanelor sau bunurilor menționate, cu condiția să fi fost stabilite cu respectivul stat terț condițiile acestui transfer într-un mod conform cu dreptul internațional aplicabil, în special cu dreptul internațional al drepturilor omului, în vederea garantării în special a faptului că nicio persoană nu va fi supusă pedepsei cu moartea, torturii sau oricărui alt tratament inuman, degradant sau care denotă cruzime.

(4)

În conformitate cu articolul 24 din tratat, Președinția, asistată de Secretarul General/Înaltul Reprezentant (SG/ÎR), a negociat un schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Guvernul Kenyei privind condițiile transferului persoanelor suspectate de săvârșirea unor acte de piraterie și reținute de forțele navale aflate sub comanda Uniunii Europene (EUNAVFOR), și al bunurilor confiscate aflate în posesia EUNAVFOR, de la EUNAVFOR către Kenya, precum și privind tratamentul acestora ulterior unui astfel de transfer.

(5)

Schimbul de scrisori ar trebui să fie aprobat,