14.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 45/1

(1)

Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2) prevede obligativitatea ca Agenția Europeană a Căilor Ferate (denumită în continuare „Agenția”) să asigure adaptarea specificațiilor tehnice de interoperabilitate („STI”) la progresele tehnice și la tendințele pieței, precum și la cerințele sociale și să propună Comisiei orice modificări ale STI-urilor pe care le consideră necesare.

(2)

Prin Decizia C(2007) 3371 din 13 iulie 2007, Comisia a acordat Agenției un mandat-cadru pentru efectuarea anumitor activități în temeiul Directivei 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (3) și al Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (4). În temeiul acestui mandat-cadru, Agenției i se solicita să efectueze revizuirea specificației tehnice de interoperabilitate pentru material rulant – vagoane de marfă, adoptată prin Decizia 2006/861/CE a Comisiei din 28 iulie 2006 privind specificația tehnică de interoperabilitate cu privire la subsistemul „material rulant – vagoane de marfă” al sistemului feroviar transeuropean convențional (5), precum și să emită avize tehnice privind erorile critice și să publice o listă a erorilor minore detectate.

(3)

Intrarea în vigoare a Convenției privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 1999 la data de 1 iulie 2006 a introdus noi norme referitoare la specificațiile tehnice aplicabile vagoanelor. Fostul acord RIV între întreprinderile feroviare a fost înlocuit parțial de un nou acord, privat și voluntar, contractul general de utilizare (GCU – General Contract of Use) (6) între întreprinderile feroviare și deținătorii de vagoane, precum și de Decizia 2006/861/CE.

(4)

Deși vagoanele înregistrate în baza acordului RIV necesitau doar o singură autorizație emisă de întreprinderea feroviară responsabilă cu înmatricularea, Directiva 2001/16/CE prevedea obligativitatea unei autorizații pentru fiecare stat membru. Această problemă a fost rezolvată provizoriu de secțiunea 7.6 din anexa la Decizia 2006/861/CE, care prevede că, după acordarea certificării de siguranță sau a autorizației de dare în exploatare pentru vagoane grupate într-un stat membru, această certificare sau autorizație va fi recunoscută reciproc de toate statele membre, pentru a evita dubla verificare a siguranței și interoperabilității de către autoritățile de siguranță. De asemenea, prevede că, în măsura în care Decizia 2006/861/CE conține puncte deschise, autorizațiile de dare în exploatare vor fi acceptate reciproc, cu excepțiile prevăzute în anexa JJ la respectiva decizie. Totuși, întrucât anexa JJ nu identifică în mod clar condițiile în care o autorizație de dare în exploatare a unui vagon într-un stat membru trebuie recunoscută reciproc în alte state membre, aplicarea secțiunii 7.6 din anexa la Decizia 2006/861/CE a condus la interpretări diferite. Acest fapt a generat incertitudine juridică și dificultăți pentru sector, ceea ce a necesitat o acțiune imediată din partea Comisiei.

(5)

Această problemă poate fi acum rezolvată, deoarece articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE prevede că vehiculele aflate în deplină conformitate cu STI-urile care acoperă toate aspectele subsistemelor relevante, fără cazuri specifice și fără puncte deschise strict legate de compatibilitatea tehnică dintre vehicul și rețea, nu vor face obiectul unei autorizații suplimentare de dare în exploatare atât timp cât acestea circulă pe rețele conforme cu STI în celelalte state membre sau în condițiile menționate în STI-urile corespunzătoare.

(6)

Decizia 2006/861/CE conține un număr de puncte deschise și erori tehnice. Deși s-ar putea aplica norme tehnice naționale pentru a asigura conformitatea cu cerințele esențiale aferente punctelor deschise, nu există nicio certitudine juridică că aceste soluții naționale ar fi acceptate de alte state membre. În plus, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2008/57/CE, procedura indicată în cazul unor erori importante sau critice este de a modifica imediat STI-urile corespunzătoare.

(7)

Pentru a restabili interoperabilitatea deplină a vagoanelor de marfă dedicate transportului internațional, este necesară revizuirea imediată a Deciziei 2006/861/CE în vederea clarificării condițiilor în care o autorizație de dare în exploatare a unui vagon conform cu STI este valabilă în toate celelalte state membre.

(8)

Vagoanele care au fost autorizate pentru a fi date în exploatare în baza articolului 22 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE și care au primit o autorizație valabilă în toate statele membre în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE ar trebui să poarte un marcaj alfabetic clar și ușor de recunoscut. Prin urmare, este necesar să se modifice anexa P5 la specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „operarea și gestionarea traficului” al sistemului feroviar transeuropean convențional adoptată prin Decizia 2006/920/CE a Comisiei (7).

(9)

Prin urmare, Deciziile 2006/861/CE și 2006/920/CE ar trebui modificate în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului înființat în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE,

(a)

Se inserează următorul articol:

„Articolul 1a

Documente tehnice

(1)   Agenția Europeană a Căilor Ferate (ERA) publică pe site-ul său web conținutul anexei LL ca document tehnic al ERA.

(2)   ERA publică pe site-ul său web, ca document tehnic al ERA, lista saboților de frână din material compozit aprobați integral pentru transport internațional menționați în anexele P și JJ.

(3)   Agenția publică pe site-ul său web specificațiile suplimentare referitoare la aparatele de tracțiune, menționate în anexa JJ, ca document tehnic al ERA.

(4)   Agenția menține la zi documentele tehnice menționate la alineatele (1)-(3) și informează Comisia cu privire la orice versiune revizuită. Comisia informează statele membre prin intermediul comitetului înființat în temeiul articolului 29 din Directiva 2008/57/CE. În cazul în care Comisia sau un stat membru consideră că un document tehnic nu îndeplinește cerințele Directivei 2008/57/CE sau ale oricărei alte legislații comunitare, acest aspect este discutat în cadrul comitetului. Pe baza deliberărilor comitetului și la cererea Comisiei, documentele tehnice sunt retrase sau modificate de către Agenție.”

(b)

Anexele se modifică în conformitate cu anexa I.

14.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 45/17

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

Anexa 1 –

Anexa 2 –

Anexa 3 –

Anexa 4 –

Anexa 5 –

Anexa 6 –

Anexa 7 –

2.1.

„Vehicul rutier cu baterie electrică” înseamnă un vehicul cu o caroserie destinată utilizării rutiere, acționat exclusiv de un motor electric a cărui forță de tracțiune este alimentată exclusiv de o baterie de tracțiune montată în vehicul.

2.2.

„Tip de vehicul” înseamnă vehicule rutiere cu baterie electrică care nu diferă în aspecte esențiale, precum:

2.3.

„Omologarea unui tip de vehicul rutier cu baterie electrică” înseamnă omologarea unui tip de vehicul electric privind cerințele de securitate funcțională și de construcție specifice utilizării energiei electrice.

2.4.

„Baterie de tracțiune” înseamnă ansamblul tuturor modulelor de baterie care sunt conectate electric, pentru alimentarea cu energie a circuitului electric.

2.5.

„Modul de baterie” înseamnă cea mai mică unitate unică de energie, reprezentată de o celulă sau un ansamblu de celule, conectate electric în serie sau în paralel, amplasate într-o carcasă și asociate mecanic.

2.6.

„Pachet de baterii” înseamnă un ansamblu mecanic unic conținând modulele de baterii și indicând stelajele sau locașurile bateriilor. Un vehicul poate avea unul, mai multe sau niciun pachet de baterii.

2.7.

„Baterie auxiliară” înseamnă bateria a cărei rezervă de energie este folosită pentru alimentarea rețelei auxiliare.

2.8.

„Rețea auxiliară” înseamnă ansamblul echipamentului electric auxiliar cu funcții similare celui folosit de vehiculele echipate cu un motor cu combustie internă.

2.9.

„Încărcător de bord” înseamnă un transformator electronic de energie instalat din fabricație pe vehicul și folosit pentru încărcarea acumulatorului de tracțiune de la o sursă de alimentare cu energie electrică externă (cabluri ale rețelei).

2.10.

„Sistem de cuplare” înseamnă toate piesele folosite la conectarea vehiculului la o alimentare cu energie electrică externă (alimentare cu curent alternativ sau continuu).

2.11.

„Grup propulsor” înseamnă circuitul electric care include:

2.12.

„Sistem de transmisie” înseamnă componentele specifice ale sistemului de tracțiune: motoare de tracțiune, comandă electronică a motoarelor de tracțiune, cablajele asociate și conectori.

2.13.

„Transformator electronic” înseamnă un aparat care permite controlul și/sau transferul de energie electrică.

2.14.

„Compartimentul pasagerului și portbagajul” înseamnă spațiul din vehicul destinat ocupantului și delimitat de plafon, podea, pereții laterali, parbriz, peretele frontal și planul pentru suportul banchetei din spate și, eventual, o despărțitură între el și compartimentul (compartimentele) în care se află bateria sau modulele de baterii.

2.15.

„Unitate de control a direcției de deplasare” înseamnă un dispozitiv specific acționat fizic de conducătorul auto pentru selectarea direcției de deplasare (înainte sau înapoi), în care vehiculul se va deplasa dacă este acționat acceleratorul.

2.16.

„Contact direct” înseamnă contactul persoanelor sau al animalelor cu părțile active.

2.17.

„Părțile active” înseamnă orice conductor sau piesă (piese) conductoare destinat(e) încărcării cu energie electrică în utilizarea normală.

2.18.

„Contact indirect” înseamnă contactul persoanelor sau al animalelor cu piese conductoare expuse.

2.19.

„Piesă conductoare expusă” înseamnă orice piesă conductoare care poate fi atinsă și care nu este în mod normal sub tensiune, dar care poate fi încărcată cu energie electrică în condiții de defecțiune.

2.20.

„Circuit electric” înseamnă un ansamblu de piese sub tensiune conectate prin care curentul electric poate trece în condiții de funcționare normală.

2.21.

„Mod posibil de deplasare activă” înseamnă un mod al vehiculului în care aplicarea de presiune pe pedala de accelerație (sau activarea unei comenzi echivalente) determină deplasarea vehiculului de către sistemul de transmisie.

2.22.

„Tensiune nominală” înseamnă valoarea metrică pătratică (v.m.p.) a tensiunii specificată de producător, pentru care circuitul electric este proiectat și la care sunt raportate caracteristicile sale.

2.23.

„Tensiune de funcționare” înseamnă valoarea metrică pătratică cea mai mare (v.m.p.) a tensiunii unui circuit electric, specificat de producător, care poate apărea în orice izolație, în condițiile existenței unor circuite deschise sau în condiții normale de funcționare.

2.24.

„Șasiu electric” înseamnă un ansamblu alcătuit din piese conductoare conectate între ele din punct de vedere electric și toate celelalte părți legate electric, al căror potențial este luat ca punct de referință.

2.25.

„Manetă” înseamnă orice dispozitiv proiectat și construit pentru a oferi o modalitate de operare a sistemului de blocare care este proiectat și construit pentru a fi acționat doar de acel dispozitiv.

3.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește cerințele specifice pentru securitatea funcțională și de construcție a vehiculelor rutiere cu baterie electrică trebuie prezentată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul acreditat corespunzător.

3.2.

Ea trebuie însoțită de documentele menționate mai jos, în triplu exemplar, precum și de următoarele specificații:

3.2.1.

Descrierea detaliată a tipului de vehicul rutier cu baterie electrică cu privire la forma caroseriei, grupul motopropulsor electric (motoare și comenzi), bateria de tracțiune (tip, capacitate, întreținere baterie).

3.3.

Trebuie prezentat serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul destinat omologării.

3.4.

Autoritatea competentă verifică existența măsurilor satisfăcătoare pentru asigurarea verificării efective a conformității producției înainte de aprobarea omologării de tip.

4.1.

În cazul în care vehiculul prezentat pentru omologare în conformitate cu acest regulament îndeplinește cerințele din punctul 5 de mai jos și anexele 3, 4, 5 și 7 la prezentul regulament, omologarea acestui tip de vehicul trebuie aprobată.

4.2.

Un număr de omologare este atribuit fiecărui tip omologat. Primele cifre (în prezent 00 pentru regulamentul în forma sa originală) indică o serie de modificări ce cuprind modificările tehnice majore cele mai recente ale regulamentului de la momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu atribuie același număr altui tip de vehicul.

4.3.

Notificarea privind omologarea, refuzul, extinderea, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la acordul care aplică prezentul regulament, printr-un formular conform modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

4.4.

Pe fiecare vehicul conform cu tipul vehiculului omologat în temeiul prezentului regulament se va aplica, în mod vizibil și într-un loc accesibil precizat în formularul de omologare, o marcă de omologare internațională compusă din următoarele elemente:

4.4.1.

Un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul specific țării care a acordat omologarea (1).

4.4.2.

Numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o cratimă și numărul de omologare la dreapta cercului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.5.

În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord, în țara care acordă omologarea în temeiul prezentului regulament nu este necesară repetarea simbolului prevăzut la punctul 4.4.1; în această situație, numărul regulamentului și numerele de omologare, precum și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament se introduc în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.6.

Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.7.

Marca de omologare trebuie să fie amplasată alături sau pe placa de date a vehiculului aplicată de producător.

4.8.

În anexa 2 la prezentul regulament se prezintă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5.1.

Cerințe de construcție a vehiculului

5.1.1.

Bateria de tracțiune

5.1.1.1.

Instalarea bateriei de tracțiune pe vehicul nu trebuie să permită posibila acumulare periculoasă de bule de gaz.

5.1.1.2.

Compartimentele bateriei în care se află modulele de baterii care pot produce gaze periculoase trebuie ventilate în siguranță.

5.1.1.3.

Bateria de tracțiune și grupul propulsor sunt protejate de siguranțe corespunzătoare sau disjunctoare. Producătorul transmite laboratorului informații care permit verificarea posibilității deschiderii, în caz de nevoie, a calibrorului.

5.1.2.

Protecția împotriva șocurilor electrice

5.1.2.1.

Protecția împotriva contactului direct cu părțile sub tensiune ale grupului propulsor:

5.1.2.1.1.

În cazul în care tensiunea de funcționare a circuitului electric este mai mică de 60 volți curent continuu sau 25 volți curent alternativ, nu sunt necesare măsuri.

5.1.2.1.2.

Contactul direct cu părțile sub tensiune ale grupului propulsor electric a cărui tensiune maximă este de cel puțin 60 volți curent continuu sau 25 volți curent alternativ trebuie prevenit cu ajutorul izolației, prin folosirea de carcase, grilaje de protecție, plăci de metal perforate etc. Aceste protecții trebuie securizate și trebuie să fie rezistente din punct de vedere mecanic. Ele nu pot fi deschise, demontate sau îndepărtate fără utilizarea instrumentelor.

5.1.2.1.3.

În compartimentele pentru pasageri și bagaje, părțile sub tensiune trebuie protejate de carcase având un grad de protecție de cel puțin IPXXD.

5.1.2.1.4.

Carcasele din alte zone ale vehiculului trebuie să aibă un grad de protecție de cel puțin IPXXB.

5.1.2.1.5.

În compartimentul motorului, accesul la părțile sub tensiune nu trebuie să fie posibil decât în acțiuni voluntare.

5.1.2.1.6.

După deschiderea capotei, accesul la părțile sistemului de cuplare trebuie protejat cu protecție IPXXB.

5.1.2.1.7.

Gradele de protecție IPXXB și IPXXD sunt legate de contactul unui deget articulat de verificare și firul de verificare cu piesele periculoase (anexa 3).

5.1.2.1.8.

Marcajele vehiculului

Carcasele de protecție ale pieselor sub tensiune descrise la punctul 5.1.2.1.2 trebuie marcate cu un simbol, după cum este specificat în anexa 5.

5.1.2.2.

Protecția împotriva contactelor indirecte cu piesele conductoare expuse ale grupului propulsor.

5.1.2.2.1.

Dacă tensiunea de funcționare a circuitului electric este mai mică de 60 volți curent continuu sau 25 volți curent alternativ, nu sunt necesare măsuri.

5.1.2.2.2.

Proiectarea, instalarea și fabricarea materialului electric trebuie să fie efectuate astfel încât să se evite erorile privind izolația.

5.1.2.2.3.

Protecția împotriva contactelor indirecte trebuie asigurată prin folosirea izolației și, în plus, piesele conductoare expuse ale echipamentului de bord trebuie conectate galvanic. Această egalizare de potențial este obținută prin conectarea pieselor conductoare expuse sau printr-un conductor protectiv, de exemplu cablu, nod de împământare sau direct de șasiul metalic al vehiculului. Două piese conductoare expuse sudate sunt considerate ca neavând niciun punct de discontinuitate. În cazul în care există discontinuitate, acel punct trebuie ocolit de egalizarea de potențial.

5.1.2.3.

Rezistența de izolație

5.1.2.3.1.

Măsurarea rezistenței de izolație este efectuată după condiționarea vehiculului timp de 8 ore în următoarele condiții:

5.1.2.3.2.

La utilizarea unei tensiuni continue de măsurare egală cu tensiunea nominală a bateriei de tracțiune, rezistențele de izolație între orice piesă conductoare expusă și fiecare polaritate a bateriei au o valoare minimă de 500 Ω/V din tensiunea nominală (anexa 4 conține un exemplu de efectuare a acestei încercări).

5.1.2.3.3.

Rezistența conductorului de protecție:

Rezistența egalizării de potențial între oricare două piese conductoare trebuie să fie mai mică de 0,1 Ω. Acest test trebuie efectuat utilizând un curent de cel puțin 0,2 A.

5.1.2.4.

Conectarea vehiculului la rețeaua principală:

5.1.2.4.1.

În niciun caz vehiculul nu trebuie să fie capabil să se deplaseze singur atunci când este conectat galvanic la rețeaua de alimentare cu energie sau la un încărcător care nu este la bord.

5.1.2.4.2.

Componentele folosite la încărcarea bateriei de la o sursă externă permit întreruperea curentului de încărcare în caz de deconectare fără avarii fizice.

5.1.2.4.3.

Piesele sistemului de cuplare care se pot afla sub tensiune trebuie protejate împotriva contactului direct în toate condițiile de funcționare.

5.1.2.4.4.

În timpul încărcării, toate piesele conductoare expuse trebuie să fie conectate electric printr-un cablu conductor conectat la pământ.

5.2.

Cerințe de siguranță funcțională

5.2.1.

Procedura de pornire:

5.2.1.1.

Procedura de pornire trebuie aplicată cu ajutorul unui întrerupător cu cheie.

5.2.1.2.

Este imposibilă scoaterea acestei chei în orice poziție în care se acționează grupul motopropulsor sau care permite deplasarea.

5.2.2.

Condiții de deplasare și oprire:

5.2.2.1.

Conducătorul auto primește cel puțin o indicație momentană în unul dintre următoarele cazuri:

5.2.2.2.

În momentul în care starea de încărcare a bateriei atinge valoarea minimă a stării de încărcare definită de producător, utilizatorul este avertizat în timp util pentru a putea conduce vehiculul, utilizând energia proprie a acestuia, cel puțin în afara zonei de trafic.

5.2.2.3.

Trebuie prevenite accelerarea, frânarea sau schimbarea, în mod neintenționat, a sensului de rotație a grupului motopropulsor. În special, o defecțiune (de exemplu a grupului propulsor) nu trebuie să conducă la o deplasare de peste 0,1 m a unui vehicul stabil nefrânat.

5.2.2.4.

În momentul părăsirii vehiculului, conducătorul auto trebuie avertizat de un semnal evident (de exemplu un semnal optic sau acustic) în cazul în care grupul motopropulsor este încă în modul de deplasare.

5.2.3.

Mersul înapoi

5.2.3.1.

Mersul înapoi este posibil numai ca urmare a acționării unei comenzi speciale. Această acțiune necesită:

5.2.3.2.

Starea unității de comandă a direcției de deplasare trebuie identificată ușor de către conducătorul auto.

5.2.4.

Reducerea de urgență a energiei

5.2.4.1.

În cazul în care vehiculul este echipat cu un dispozitiv care limitează funcționarea în caz de urgență (de exemplu supraîncălzirea unei piese componente), utilizatorul este informat printr-un semnal ușor de observat.

5.3.

Determinarea emisiilor de hidrogen

5.3.1.

Această încercare trebuie efectuată la toate vehiculele rutiere cu baterii electrice la care se face referire la punctul 1 din prezentul regulament.

Vehiculele rutiere echipate cu baterii cu electrolit neapos sau baterii etanșe cu „gaz recombinat” sunt excluse.

5.3.2.

Încercarea trebuie efectuată conform metodei descrise în anexa 7 la prezentul regulament. Eșantionarea și analizarea hidrogenului trebuie să fie cele prescrise. Alte metode de analiză pot fi aprobate în cazul în care este demonstrat că ele oferă rezultate echivalente.

5.3.3.

În timpul unei proceduri normale de încărcare în condițiile date în anexa 7, emisiile de hidrogen trebuie să fie sub 125 g într-un interval de 5 ore sau sub 25 × t2 g în intervalul t2 (în ore).

5.3.4.

În timpul unei încărcări efectuate de un încărcător de bord care prezintă o defecțiune (în condițiile prezentate în anexa 7), emisiile de hidrogen trebuie să fie sub 42 g. În plus, posibila defecțiune a încărcătorului de bord trebuie să fie limitată la 30 de minute.

5.3.5.

Toate operațiile legate de încărcarea bateriei sunt controlate automat, inclusiv încetarea încărcării.

5.3.6.

Nu trebuie să fie posibilă comandarea manuală a fazelor de încărcare.

5.3.7.

Operațiile normale de conectare și deconectare a rețelelor sau căderile de curent nu trebuie să afecteze sistemul de control al fazelor de încărcare.

5.3.8.

Erorile importante de încărcare trebuie să fie în permanență semnalizate conducătorului auto. O eroare importantă este o eroare care poate duce la disfuncționalitatea încărcătorului de bord în timpul unei încărcări ulterioare.

5.3.9.

Producătorul trebuie să indice în manualul de utilizare conformitatea vehiculului cu aceste cerințe.

5.3.10.

Omologarea acordată unui tip de vehicul privind emisiile de hidrogen poate fi extinsă la diferitele tipuri de vehicule aparținând aceleiași familii, în conformitate cu definiția familiei precizată în anexa 7 apendicele 2.

6.1.

Fiecare modificare a tipului de vehicul este notificată departamentului administrativ care a omologat tipul vehiculului. Departamentul:

6.1.1.

consideră că este improbabil ca modificările făcute să aibă un efect advers apreciabil și că, în orice caz, vehiculul respectă cerințele; sau

6.1.2.

cere un raport de verificare de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

6.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, specificând modificările, sunt comunicate în conformitate cu procedura precizată la punctul 4.3 de mai sus părților la acordul de punere în aplicare a prezentului regulament.

6.3.

Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru extinderea în cauză și notifică celelalte părți ale Acordului din 1958 de punere în aplicare a prezentului regulamentul printr-un formular conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

7.1.

Fiecare vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament este produs conform tipului omologat prin respectarea cerințelor precizate la punctul 5 de mai sus.

7.2.

Pentru a controla dacă cerințele de la punctul 7.1 sunt respectate, trebuie efectuate verificări corespunzătoare ale producției.

7.3.

Titularul omologării are, în special, următoarele obligații:

7.3.1.

să asigure existența unor proceduri pentru un control eficace al calității vehiculului;

7.3.2.

să aibă acces la echipamentul de încercare necesar pentru controlul conformității fiecărui tip omologat;

7.3.3.

să se asigure că datele rezultatelor încercărilor sunt înregistrate și că documentele anexe sunt disponibile pentru o perioadă care urmează să fie stabilită de comun acord cu departamentul administrativ;

7.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare, pentru a verifica și garanta constanța caracteristicilor vehiculului, ținând seama de variațiile admise în producția industrială;

7.3.5.

să se asigure că pentru fiecare tip de vehicul sunt efectuate cel puțin tipurile de încercări prevăzute la punctul 5 din prezentul regulament;

7.3.6.

să se asigure că orice variație a eșantioanelor sau a elementelor supuse încercării, care dovedește neconformitatea în cadrul tipului supus încercării luat în considerare, determină o nouă eșantionare și testări suplimentare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

7.4.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate să verifice în orice moment metodele de control al conformității folosite în fiecare unitate de producție.

7.4.1.

La fiecare inspecție, se prezintă inspectorului rapoartele de încercare și de producție.

7.4.2.

Inspectorul poate selecta aleatoriu eșantioane care vor fi supuse încercării în laboratorul producătorului. Numărul minim de exemplare poate fi stabilit în funcție de rezultatele controalelor proprii ale producătorului.

7.4.3.

Dacă nivelul calității se dovedește nesatisfăcător sau este necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate în conformitate cu punctul 7.4.2, inspectorul trebuie să preleveze eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip.

7.4.4.

Autoritatea competentă poate efectua orice încercare prevăzută în prezentul regulament.

7.4.5.

Frecvența normală a inspecțiilor permise de către autoritatea competentă este o dată pe an. În cazul în care în urma acestor inspecții se constată rezultate necorespunzătoare, autoritatea competentă trebuie să se asigure că se iau toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

8.1.

Omologarea acordată pentru un tip de vehicul, în temeiul prezentului regulament, poate fi retrasă în cazul în care nu se respectă cerința prevăzută la punctul 7 sau în cazul în care vehiculul sau componentele nu au trecut de verificările descrise la punctul 7.3.5 de mai sus.

8.2.

În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a aprobat-o anterior, ea trebuie să notifice imediat acest aspect celorlalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular de comunicare conform modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

14.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 45/s3