10.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 6/1

(1)

În decembrie 1999, prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de folii din polietilenă tereftalată (PET) („produsul în cauză”) care se încadrează la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 originare din India. Ancheta care a dus la adoptarea respectivului regulament este denumită în continuare „ancheta inițială”. Măsurile au luat forma unei taxe compensatorii ad valorem cuprinse între 3,8 % și 19,1 %, impusă la importurile provenind de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale de 19,1 % la importurile produsului în cauză de la toate celelalte societăți. Ancheta inițială s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 1997 și 30 septembrie 1998.

(2)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 (3), Consiliul, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, a menținut taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 la importurile de folii din PET originare din India. Perioada anchetei de reexaminare a fost cuprinsă între 1 octombrie 2003 și 30 septembrie 2004.

(3)

În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006 (4), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, Garware Polyester Limited („Garware”), a modificat taxa compensatorie definitivă instituită în cazul Garware prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(4)

În septembrie 2007, prin Regulamentul (CE) nr. 1124/2007 (5), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea unui alt producător indian de folii din PET, Jindal Poly Films, Limited, cunoscut înainte ca Jindal Polyester Ltd, (Jindal), a modificat taxa compensatorie definitivă instituită în cazul Jindal prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(5)

În august 2001, prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 (6), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de folii din polietilen tereftalat (PET) originare, printre altele, din India. Măsurile constau într-o taxă antidumping ad valorem cuprinsă între 0 % și 62,6 %, aplicabilă importurilor provenind de la exportatori numiți individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la toate celelalte societăți ridicându-se la 53,3 %.

(6)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 366/2006 (7), Consiliul a modificat nivelul marjelor de dumping calculate prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001. Noile marje de dumping variază între 3,2 % și 29,3 % și noile taxe antidumping între 0 % și 18 %, dacă se iau în considerare taxele compensatorii rezultate în urma subvențiilor la export acordate acelorași produse originare din India, astfel cum au fost modificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 367/2006, care a fost adoptat ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor Regulamentului (CE) nr. 2579/1999 menționat la considerentul 1 de mai sus. În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006, Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, Garware Polyester Limited („Garware”), a modificat taxa antidumping definitivă instituită în cazul Garware prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001.

(7)

În septembrie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1424/2006 (8), Consiliul, în urma unei noi solicitări din partea unui producător-exportator, a modificat Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 pentru SFR Limited. Regulamentul a stabilit o marjă de dumping de 15,5 % și un nivel al taxei de dumping de 3,5 % pentru societatea în cauză, luând în considerare marja de subvenție la export pentru societatea respectivă, astfel cum s-a constatat în ancheta antisubvenție care a dus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 367/2006 menționat anterior. Întrucât societatea nu dispunea de o taxă compensatorie individuală, s-a aplicat nivelul stabilit pentru toate celelalte societăți.

(8)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 (9), a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de folii din polietilen tereftalat (PET) originare din India, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (10) („regulamentul antidumping de bază”). Același regulament a încheiat o reexaminare parțială intermediară a importurilor limitate la un singur exportator din India, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază.

(9)

Ca urmare a extinderii valabilității taxei compensatorii definitive în martie 2006, guvernul Indiei a susținut că împrejurările privind cele două sisteme de subvenții (sistemul de credite pentru taxe la import, denumit „Duty Entitlement Passbook Scheme – DEPBS”, și sistemul de scutire de impozitul pe venit, denumit „Income Tax Exemption – ITES”, în conformitate cu secțiunea 80 HHC din Legea privind impozitul pe venit) s-au modificat și că aceste modificări sunt de durată. Prin urmare, s-a argumentat probabilitatea scăderii nivelului de subvenționare, fiind astfel necesară revizuirea măsurilor stabilite în parte pe baza acestor sisteme.

(10)

Comisia a analizat dovezile prezentate de guvernul Indiei și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unei reexaminări, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a inițiat, printr-un aviz de inițiere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 12 octombrie 2007 (11), o reexaminare intermediară parțială din oficiu limitată la nivelul de subvenționare a taxei compensatorii în vigoare aplicate importurilor de folii din polietilen tereftalat (PET) originare din India.

(11)

Obiectivul anchetei de reexaminare intermediară parțială este de a evalua necesitatea continuării, eliminării sau modificării măsurilor existente referitoare la societățile care au beneficiat de una sau ambele sisteme de subvenții cu privire la care se susține că s-au modificat, în cazurile în care au fost furnizate suficiente elemente de probă, în conformitate cu dispozițiile relevante din avizul de inițiere. Ancheta de reexaminare intermediară parțială ar evalua, de asemenea, necesitatea, în funcție de constatările reexaminării, de a revizui măsurile aplicabile altor societăți care au cooperat la ancheta prin care s-a stabilit nivelul măsurilor existente și/sau măsura reziduală aplicabilă tuturor celorlalte societăți.

(12)

Reexaminarea s-a limitat la nivelul de subvenționare a societăților enumerate în anexa la avizul de inițiere, precum și la alți exportatori care au fost invitați să se prezinte în condițiile și termenul stabilit prin avizul de inițiere.

(13)

Ancheta cu privire la nivelul de subvenționare a cuprins perioada dintre 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(14)

Comisia a informat, în mod oficial, guvernul Indiei și pe acei producători-exportatori indieni care au cooperat la ancheta anterioară, au fost menționați în Regulamentul (CE) nr. 367/2006 și enumerați în anexa la avizul de inițiere al reexaminării intermediare parțiale, cu privire la care s-a stabilit că au beneficiat de unul dintre cele două sisteme de subvenționare pretins modificate, precum și pe Du Pont Tejin Films, Luxemburg, Mitsubishi Polyester Film, Germania, Toray Plastics Europe, Franța, și Nurell, Italia, care reprezintă majoritatea covârșitoare a producției de folii PET din Comunitate (denumite în continuare „industria comunitară”), cu privire la deschiderea anchetei de reexaminare intermediară parțială. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(15)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(16)

Observațiile orale și scrise transmise de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(17)

Având în vedere numărul aparent ridicat al părților implicate în prezenta reexaminare, s-a luat în considerare utilizarea tehnicilor de eșantionare pentru anchetarea subvenționării în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea ar fi necesară și, în caz afirmativ, să aleagă un eșantion, s-a solicitat producătorilor-exportatori, în temeiul articolului 27 din regulamentul de bază, să se prezinte în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminării intermediare parțiale și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de inițiere.

(18)

După examinarea informațiilor prezentate, ținând seama de numărul de producători-exportatori din India care și-au făcut cunoscută disponibilitatea de a coopera, s-a decis că eșantionarea nu este necesară în acest caz.

(19)

O societate, SRF Limited, care nu a fost enumerată în anexa la avizul de inițiere, s-a prezentat și a furnizat dovada că îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru ancheta de reexaminare intermediară parțială, astfel cum au fost stipulate la punctul 4 din avizul de inițiere. Prin urmare, această societate a fost inclusă în prezenta anchetă de reexaminare.

(20)

O societate, Flex Industries Limited, care face obiectul unei taxe compensatorii [Regulamentul (CE) nr. 367/2006] și al unei taxe antidumping [Regulamentul (CE) nr. 1292/2007], și-a schimbat denumirea și este cunoscută în prezent sub numele de Uflex Limited. Această schimbare de denumire nu afectează constatările anchetelor anterioare.

(21)

Pentru a obține informațiile considerate necesare pentru anchetă, Comisia a trimis chestionare producătorilor-exportatori care au îndeplinit condițiile stipulate în avizul de inițiere. În plus, un chestionar a fost trimis guvernului Indiei.

(22)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la cinci producători-exportatori indieni și de la guvernul Indiei.

(23)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea subvenționării. S-au efectuat vizite de verificare la sediul guvernului Indiei din Delhi, al guvernului Maharashtra din Mumbai, al Reserve Bank of India din Mumbai și al următoarelor societăți:

(24)

Guvernul Indiei și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa a se propune modificarea nivelurilor taxei aplicabile producătorilor-exportatori indieni în cauză care au cooperat și prelungirea măsurilor existente pentru toate celelalte societăți care nu au cooperat la prezenta reexaminare intermediară parțială. Acestora li s-a acordat, de asemenea, un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate observațiile și comentariile au fost luate în considerare în mod corespunzător, astfel cum se prezintă în continuare.

(25)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este același produs menționat în Regulamentul (CE) nr. 367/2006, și anume folii din polietilen tereftalat (PET) care se încadrează la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 originare din India.

(26)

Pe baza informațiilor furnizate de guvernul Indiei și de producătorii-exportatori indieni care au cooperat, precum și pe baza răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele sisteme, în cadrul cărora se susține că s-au acordat subvenții, au făcut obiectul unei anchete:

(g)

(27)

Sistemele (a)-(d) menționate mai sus se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 („Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează guvernul Indiei să emită avize privind politica de import și export. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica de import și de export”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate periodic. Un document privind politica de import și de export este relevant pentru PAR în cazul de față, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 („Politica EXIM 04-09”). În plus, guvernul Indiei definește, de asemenea, procedurile aplicabile pentru Politica EXIM 04-09 într-un „Manual de proceduri – 1 septembrie 2004-31 martie 2009, volumul I” („MP I 04-09”). Manualul de proceduri este, de asemenea, actualizat periodic.

(28)

Sistemul de scutire de impozitul pe venit, menționat anterior la litera (e), se bazează pe Legea impozitului pe venit din 1961, modificată anual prin Legea finanțelor.

(29)

Sistemul creditelor de export, menționat anterior la litera (f), se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea reglementărilor bancare din 1949, care autorizează Reserve Bank of India („RBI”) să orienteze băncile comerciale în domeniul creditelor de export.

(30)

Sistemul menționat anterior la litera (g) este gestionat de autoritățile de stat din India.

(31)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, Comisia a invitat guvernul Indiei la consultări suplimentare cu privire atât la sistemele modificate, cât și la cele nemodificate, în vederea clarificării situației de fapt cu privire la sistemele pretinse și în vederea găsirii unei soluții reciproc convenite. În urma acestor consultări și în lipsa unei soluții reciproc convenite cu privire la aceste sisteme, Comisia a inclus toate aceste sisteme în ancheta privind subvenționarea.

(32)

După comunicarea informațiilor, guvernul Indiei și un producător-exportator au afirmat că nu s-a stabilit dacă sistemele examinate prezintă un avantaj pentru beneficiar. În această cerere ar trebui notat că, pentru fiecare sistem examinat, s-a stabilit dacă o concesiune reprezintă o subvenție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a guvernului Indiei, care a conferit un avantaj producătorilor-exportatori investigați. În plus, s-a explicat de ce avantajele obținute în cadrul diverselor sisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii. De asemenea, toți producătorii-exportatori cooperanți au primit o fișă de calcul detaliată explicând felul în care se stabilesc avantajele în cadrul fiecărui sistem. În consecință, această cerere trebuie respinsă.

(33)

Descrierea detaliată a sistemului se găsește la punctele 4.1.1-4.1.14 din Politica EXIM 04-09 și la capitolele 4.1-4.30 din MP I 04-09. Acest sistem a fost numit „sistemul licențelor prealabile” în ancheta de reexaminare anterioară care a dus la instituirea, prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006, a taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent.

(34)

AAS este alcătuit din șase subsisteme, descrise în mod mai detaliat la considerentul 35. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin sfera de eligibilitate. Fabricanții-exportatori și comercianții-exportatori „asociați” producătorilor sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „exporturi fizice” și „cerințe anuale”. Producătorii-exportatori care aprovizionează exportatorul final sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „bunuri intermediare”. Contractanții principali care aprovizionează categoriile „exporturi prevăzute” menționate la punctul 8.2 din Politica EXIM 04-09, cum sunt furnizorii unei unități axate pe export („Export Oriented Unit – EOU”), sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „exporturi prevăzute”. În cele din urmă, furnizorii intermediari ai producătorilor-exportatori sunt eligibili pentru beneficiile legate de „exporturi prevăzute” în cadrul subsistemelor „bonuri de aprovizionare anticipată” („Advance Release Order – ARO”) și al „acreditivului intern de tip «back to back»” (back to back inland letter of credit).

(35)

Autorizațiile prealabile pot fi emise pentru:

(36)

Trei dintre producătorii-exportatori care au cooperat au beneficiat de concesii în cadrul AAS cu privire la produsul în cauză în timpul PAR. Două dintre aceste societăți au folosit două subsisteme, și anume (i) exporturile fizice în cadrul AAS și (iii) bunurile intermediare în cadrul AAS. A treia societate a folosit subsistemul (ii) de cerințe anuale în cadrul AAS. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă subsistemele restante neutilizate pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(37)

În scopul verificării de către autoritățile indiene, titularul unei autorizații prealabile este obligat, din punct de vedere juridic, să mențină „o situație contabilă bună și adecvată a consumului și utilizării bunurilor procurate pe plan intern sau importate cu scutire de taxe vamale” într-un format specificat (capitolele 4.26, 4.30 și anexa 23 la MP I 04-09), și anume un registru al consumului efectiv. Acest registru trebuie verificat de un expert contabil extern/contabil de management care emite un certificat în care se declară că registrele prescrise și înregistrările relevante au fost examinate, iar informațiile oferite conform anexei 23 sunt adevărate și corecte din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, dispozițiile de mai sus se aplică doar în cazul autorizațiilor prealabile emise începând cu 13 mai 2005, inclusiv. Pentru toate autorizațiile sau licențele prealabile emise înainte de data respectivă, li s-a cerut titularilor să urmeze dispozițiile de verificare aplicabile anterior, și anume să țină o contabilitate bună și adecvată a consumului și utilizării produselor importate în temeiul fiecărei licențe, în formatul specificat la anexa 18 (capitolul 4.30 și anexa 18 la MP I 02-07).

(38)

În ceea ce privește subsistemele utilizate în timpul PAR de către doi producători-exportatori cooperanți, și anume exporturile fizice și bunurile intermediare, atât autorizația de import, cât și obligația de export se fixează, în termeni de volum și valoare, de către guvernul Indiei și se înscriu în autorizație. În afară de aceasta, în momentul importului și al exportului, funcționarii guvernamentali trebuie să înregistreze tranzacțiile respective în autorizație. Volumul importurilor autorizate în cadrul AAS este stabilit de către guvernul Indiei pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri („standard input-output norms” – „SION”). Există SION pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză, și sunt publicate în MP II 04-09. Cele mai recente modificări în SION pentru foliile din PET și granulele din PET, un produs intermediar, au fost revizuite în septembrie 2005.

(39)

Privitor la subsistemul (ii) enumerat mai sus (în cadrul AAS pentru cerințe anuale) utilizat de către celălalt exportator, doar autorizația de import în termeni valorici este înregistrată pe licență. Titularul licenței trebuie să „păstreze legătura între materiile prime importate și produsul obținut” [punctul 4.24A litera (c) din MP I 04-09].

(40)

Materiile prime importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(41)

Verificarea a arătat că nivelul efectiv de consum al societăților în cauză de materii prime de bază necesare pentru producerea unui kilogram de folii din PET este mai scăzut decât normele standard de intrări/ieșiri corespunzătoare. Acesta a fost în mod clar cazul în ceea ce privește fostele SION pentru foliile din PET și, într-o mai mică măsură, SION revizuite care au intrat în vigoare în septembrie 2005.

(42)

Verificarea a stabilit mai departe că niciuna dintre societățile în cauză nu a ținut registrul de consum necesar din punct de vedere juridic menționat la considerentul 37 de mai sus. În consecință, se poate concluziona că cerințele de verificare stipulate de către autoritățile indiene nu au fost respectate.

(43)

Scutirea de taxe la import constituie o subvenție, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a guvernului Indiei, care a conferit un avantaj exportatorilor investigați.

(44)

În plus, subsistemele exporturi fizice, bunuri intermediare și cerințe anuale în cadrul AAS sunt în mod clar condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără un angajament de export.

(45)

Niciunul dintre cele trei subsisteme utilizate în cazul de față nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare de taxe sau un sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele enunțate la anexa I punctul (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemul de rambursare) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul de rambursare pentru elementele substitutive) din regulamentul de bază. Guvernul Indiei nu a aplicat în mod eficient nici noul și nici vechiul sistem sau procedură de verificare prin care să determine dacă și în ce cantitate au fost consumate materiile prime în fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru elementele substitutive, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). SION pentru produsul în cauză nu erau suficient de precise. SION în sine nu pot fi considerate ca fiind un sistem de verificare a consumului real, deoarece niciuna dintre societățile în cauză nu a ținut registrul de consum stipulat pentru a permite guvernului Indiei să verifice, cu suficientă precizie, cantitățile de materii prime consumate în fabricarea produsului destinat exportului. În plus, guvernul Indiei nu a efectuat o verificare suplimentară pe baza materiilor prime efectiv implicate, deși aceasta ar trebui în mod normal să fie realizată, în lipsa unui sistem de verificare aplicat efectiv (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază).

(46)

Prin urmare, aceste trei subsisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(47)

În lipsa unor sisteme autorizate de rambursare a taxelor sau a unor sisteme de rambursare pentru elementele substitutive, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii este reprezentat de remiterea valorii totale a taxelor la import datorate în mod normal pentru importurile de materii prime. În acest sens, se remarcă faptul că regulamentul de bază nu oferă doar modalitatea de compensare a remiterii „excesive” a taxelor. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate în anexele II și III din regulamentul de bază. Cu toate acestea, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, dacă nu se demonstrează prezența unui proces de monitorizare adecvat, excepția menționată mai sus pentru sistemele de rambursare nu este aplicabilă și se aplică regula normală de compensare a sumei taxelor neachitate (venituri nepercepute), mai degrabă decât a oricărei pretinse remiteri excesive. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, sarcina de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, autoritatea responsabilă cu ancheta trebuie doar să găsească dovezi suficiente pentru a respinge eficiența unui pretins sistem de verificare.

(48)

Valoarea subvenției acordate celor trei exportatori care au folosit AAS a fost calculată pe baza taxelor la import nepercepute (taxe vamale de bază și taxe vamale suplimentare speciale) asupra materialelor importate în cadrul celor trei subsisteme în timpul PAR (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, comisioanele plătite în mod obligatoriu pentru a obține subvenția au fost deduse, în cazul unor cereri justificate, din valoarea subvenției. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției s-a alocat în funcție de cifra de afaceri corespunzătoare realizată la export în timpul PAR ca numitorul corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(49)

Trei producători-exportatori care au cooperat au obținut beneficii de la 0,5 % până la 2,1 % în cadrul acestui sistem în timpul PAR.

(50)

Descrierea detaliată a DEPBS se găsește la punctul 4.3 din Politica EXIM 04-09 și la capitolul 4 din MP I 04-09.

(51)

Orice fabricant-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(52)

Un exportator eligibil poate solicita credite DEPBS care sunt calculate ca procentaj din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile publice indiene au stabilit astfel de rate DEPBS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt definite pe baza SION, ținând seama de presupusa parte de materii prime importate în produsul exportat și de incidența taxelor vamale asupra acestor importuri presupuse, indiferent dacă taxele la import au fost sau nu achitate.

(53)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților din India o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în temeiul DEPBS. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediție. Acest document indică, printre altele, valoarea creditului DEPBS care urmează să fie acordat pentru tranzacția de export respectivă. În momentul respectiv, exportatorul cunoaște avantajul de care urmează să beneficieze. Odată ce avizul de expediție a fost eliberat de către autoritățile vamale, guvernul Indiei nu mai poate reveni asupra deciziei de acordare a creditului DEPBS. Rata DEPBS relevantă pentru a calcula beneficiul este cea aplicată în momentul declarației de export. Prin urmare, modificarea retroactivă a nivelului beneficiului nu este posibilă.

(54)

Creditele DEPBS sunt liber transferabile și au o valabilitate de 12 luni de la data acordării. Aceste credite pot fi utilizate pentru achitarea taxelor vamale pentru importuri ulterioare de bunuri care nu sunt supuse unor restricții de import, cu excepția mijloacelor de producție. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (supuse taxei de vânzare) sau utilizate în alt fel.

(55)

Cererile de credite DEPBS se efectuează electronic și pot acoperi o cantitate nelimitată de tranzacții de export. De facto, nu există niciun termen strict pentru creditele DEPBS. Sistemul electronic folosit pentru administrarea DEPBS nu exclude în mod automat tranzacțiile de export efectuate în afara termenelor-limită de trimitere menționate la capitolul 4.47 din MP I 04-09. În plus, după cum se stipulează în mod clar la capitolul 9.3 din MP I 04-09, cererile primite după expirarea termenelor-limită de trimitere pot fi întotdeauna luate în considerare, dar li se va impune o mică taxă de penalizare (și anume 10 % din credite).

(56)

Sistemul DEPBS acordă subvenții în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditul DEPBS constituie o contribuție financiară din partea guvernului Indiei, deoarece acesta este utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor la import, diminuând astfel veniturile din taxe ale guvernului Indiei, care în mod normal s-ar cuveni a fi percepute. În plus, creditul DEPBS conferă un avantaj exportatorului, deoarece îmbunătățește lichiditatea acestuia.

(57)

În afară de aceasta, DEPBS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(58)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare sau un sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Sistemul nu respectă normele stricte enunțate la anexa I punctul (i), la anexa II (definiția și normele privind rambursarea) și la anexa III (definiția și normele privind rambursarea pentru elementele substitutive) din regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu este calculată în funcție de cantitatea efectivă de materii prime utilizate. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau procedură care verifică ce materii prime sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor la import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III din regulamentul de bază. În final, un exportator poate beneficia de avantajele sistemului DEPBS, fie că importă sau nu materii prime. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat vreo materie primă. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate materiile prime de pe piața internă și care nu importă niciunul dintre produsele care pot fi utilizate ca materii prime sunt îndreptățiți să beneficieze de DEPBS.

(59)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază și metodologia de calcul folosită pentru acest sistem în Regulamentul (CE) nr. 367/2006, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul acordat beneficiarului constatat în timpul PAR. În această privință, s-a considerat că beneficiul este obținut în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În momentul respectiv, guvernul Indiei poate renunța la perceperea taxelor vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediție care precizează, printre altele, valoarea creditului DEPBS care trebuie acordat pentru tranzacția de export respectivă, guvernul Indiei nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. În afară de aceasta, producătorii-exportatori care au cooperat au înscris creditele DEPBS, pe baza principiilor contabilității de angajamente, ca venit în momentul tranzacțiilor de export.

(60)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din creditele astfel stabilite pentru a obține valorile subvenției la numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost alocată pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pe perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(61)

Patru producători-exportatori care au cooperat au obținut beneficii de la 2,7 % până la 5,9 % în cadrul acestui sistem în timpul PAR.

(62)

Descrierea detaliată a EPCGS se găsește la capitolul 5 din Politica EXIM 04-09 și la capitolul 5 din MP I 04-09.

(63)

Sistemul este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” producătorilor și furnizorilor de servicii.

(64)

Sub rezerva unei obligații de export, o societate este autorizată să importe mijloace de producție (noi și, începând cu aprilie 2003, uzate, cu o vechime de cel mult zece ani) în condițiile unui nivel de taxe redus. În acest scop, guvernul Indiei eliberează, la cerere și în schimbul unei taxe, o licență EPCGS. Din aprilie 2000, sistemul prevede aplicarea unui nivel redus al taxei de import de 5 % la toate mijloacele de producție importate în temeiul acestui sistem. Până la 31 martie 2000, se aplica un nivel efectiv al taxelor de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) și, în cazul importurilor cu valoare ridicată, un nivel zero al taxelor. Pentru a îndeplini obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie folosite pentru producerea unei anumite cantități de produse de export, într-o perioadă determinată.

(65)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloacele de producție de pe piața internă. În acest caz, producătorul național de mijloace de producție poate profita de avantajul scutirii de taxe vamale pentru componentele necesare pentru fabricarea mijloacelor de producție în cauză. Alternativ, producătorul național poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute în cazul livrării mijloacelor de producție titularului licenței EPCGS.

(66)

În urma comunicării informațiilor, un producător-exportator a subliniat că mijloacele de producție importate în cadrul acestui sistem au fost, de asemenea, folosite pentru fabricarea unor produse nevizate de prezenta anchetă, precum și că, atunci când se determină marja de subvenție, valoarea subvenției stabilite și imputabile PAR nu ar trebui împărțită doar la exporturile produsului în cauză. Această cerere a fost considerată justificată și calculul valorii beneficiului pentru societatea respectivă în cadrul acestui sistem a fost adaptat.

(67)

Sistemul EPCGS acordă subvenții în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei constituie o contribuție financiară din partea guvernului Indiei, deoarece această concesie diminuează veniturile din taxe ale guvernului Indiei, care, în mod normal, s-ar cuveni a fi percepute. În plus, această reducere conferă un avantaj exportatorului, deoarece taxele economisite la import îmbunătățesc lichiditatea acestuia.

(68)

În afară de aceasta, sistemul EPCGS este condiționat în drept de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și că face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(69)

În cele din urmă, acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare sau un sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu sunt incluse în astfel de sisteme autorizate, după cum se specifică în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricație a produselor exportate.

(70)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită în timpul PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în perioada anchetei de reexaminare în India a fost considerată adecvată în acest scop. În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost alocată pe baza cifrei de afaceri realizate la export pe timpul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(71)

Patru producători-exportatori care au cooperat au obținut beneficii de la 1,0 % până la 1,9 % în cadrul acestui sistem în timpul PAR.

(72)

S-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori care au cooperat nu dispunea de statutul EOU sau se găsea într-o EPZ. În orice caz, unul dintre producătorii-exportatori care au cooperat se afla în SEZS și a primit subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii în timpul PAR. Prin urmare, descrierea și evaluarea de mai jos se limitează la SEZS.

(73)

Capitolul 7 din Politica EXIM 04-09 și capitolul 7 din MP I 04-09 fac trimiteri la SEZS. Detaliile normelor și condițiilor nu se mai află în documentul privind Politica EXIM și în manualul de proceduri. Dispozițiile corespunzătoare privind politica și punerea în aplicare reprezintă Legea privind zonele economice speciale din 2005 (nr. 28 din 2005) și normele pentru zonele economice speciale din 2006 (notificare datată din 10 februarie 2006).

(74)

Toate întreprinderile care, în principiu, se angajează să exporte totalitatea producției lor de bunuri sau de servicii pot fi create în cadrul SEZS. Acestea includ, de asemenea, societățile care au ca obiect de activitate exclusiv comercializarea. Spre deosebire de EOU, nu există praguri minime de investiție cu privire la activele fixate pe care societățile trebuie să le depășească pentru a fi eligibile în cadrul SEZS.

(75)

SEZS a urmat după sistemul zonelor libere industriale de export („Export Processing Zones Scheme – EPZS”). SEZS sunt enclave specifice delimitate scutite de taxe vamale și considerate ca fiind teritorii străine în sensul operațiunilor comerciale, al taxelor și al impozitelor. Unitățile SEZS trebuie situate în zone specificate create în acest scop. Șaptesprezece SEZS sunt deja operaționale în urma aprobării constituirii lor de către autoritățile indiene.

(76)

Cererea pentru acordarea statutului de SEZ trebuie să conțină informații privind, printre altele, previziunile de producție, valoarea estimată a exporturilor, nevoile de import și nevoile de materii prime naționale pentru următorii cinci ani. După ce autoritățile acceptă cererea societății, aceasta este informată cu privire la obligațiile asociate acceptului respectiv. Societățile care au primit acceptul de încadrare în SEZS urmează să dețină statutul respectiv pentru o perioadă de cinci ani. Durata de valabilitate a acceptului poate fi reînnoită.

(77)

Capitolul VI din Normele privind zonele economice speciale din 2006 impune SEZS obligația esențială de a realiza câștiguri nete în valută convertibilă („Net Foreign Exchange – NFE”), și anume într-o anumită perioadă de referință (cinci ani de la începutul producției comerciale), valoarea totală a exporturilor trebuie să fie mai mare decât valoarea totală a bunurilor importate.

(78)

Unitățile SEZS se bucură de următoarele avantaje:

(79)

Unitățile care își exercită activitățile în SEZS se află sub supravegherea agenților vamali, în conformitate cu dispozițiile din Legea vamală.

(80)

Aceste unități sunt obligate, din punct de vedere juridic, să țină o contabilitate corespunzătoare care ar trebui să indice în termeni valorici bunurile importate sau obținute din zona tarifară internă, consumul și utilizarea bunurilor, fabricarea de bunuri și cedarea acestora prin intermediul exporturilor, al vânzărilor în zonele tarifare interne etc., în conformitate cu norma 22 punctul 2 din Normele privind zonele economice speciale din 2006.

(81)

Cu toate acestea, în niciun moment, o unitate SEZ nu are obligația de a corela fiecare lot de import cu exporturile sau transferurile sale către alte unități sau vânzările sale pe piața internă, în conformitate cu norma 35 din Normele privind zonele economice speciale din 2006.

(82)

Evaluarea importurilor și a obținerii pe piața internă a materiilor prime și a mijloacelor de producție se fac pe baza unui sistem de autocertificare. Același principiu se aplică în cazul vânzărilor la export. Astfel, nu se efectuează de către autoritățile vamale niciun control de rutină al acestor loturi provenind dintr-o unitate SEZ.

(83)

În cazul de față, producătorul-exportator care a cooperat a utilizat acest sistem pentru importul de materii prime și mijloace de producție scutite de taxele la import, obținerea de bunuri scutite de accize pe piața internă, achiziționarea de bunuri pe piața internă fără achitarea impozitului central pe vânzări, precum și pentru scutirea de impozitul pe servicii. În urma anchetei s-a ajuns la concluzia că producătorul-exportator în cauză nu a obținut beneficii în temeiul dispozițiilor privind scutirea de impozitul pe venit a SEZS.

(84)

În urma comunicării informațiilor, producătorul-exportator situat într-o SEZS a formulat o serie de comentarii afirmând, de exemplu, că subsistemele utilizate de către societate sunt sisteme autorizate de scutire de taxe (drawback de taxe) și că subsistemele utilizate nu reprezintă o subvenție deoarece nu conferă niciun avantaj. Argumentele avansate de către producătorul-exportator sunt prezentate după cum urmează.

(85)

În ceea ce privește scutirea de accize pentru bunurile achiziționate de pe piața internă, s-a constatat că taxele achitate pentru achizițiile realizate de alte unități decât cele din SEZS pot fi folosite precum credite în vederea plății taxelor viitoare, cum ar fi în cazul achitării accizelor pentru vânzările interne (așa-numitul mecanism „CENVAT”). Prin urmare, accizele achitate pentru achiziții nu sunt definitive. Prin intermediul creditelor „CENVAT”, se aplică o taxă definitivă numai în cazul valorii adăugate, nu și în cazul materiilor prime. Astfel, scutirea de accize pentru achizițiile efectuate de o unitate SEZS nu constituie o renunțare la venituri suplimentare de către guvern și, în consecință, nu conferă niciun alt avantaj unităților SEZS. În aceste condiții, deoarece SEZS nu beneficiază de niciun avantaj suplimentar, nu este necesară continuarea examinării acestui subsistem în cadrul prezentei anchete.

(86)

Scutirea unităților SEZS de două tipuri de taxe la import (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială achitată în mod normal pentru importurile de materii prime și mijloace de producție), scutirea de la achitarea impozitului pe vânzări de bunuri obținute pe piața internă și scutirea de la impozitul pe servicii reprezintă subvenții în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Guvernul renunță la venituri care ar fi exigibile în lipsa acestui sistem, conferind astfel unității SEZS, prin creșterea lichidităților acesteia, un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Subvențiile sunt condiționate de drept de rezultatele la export și, prin urmare, se consideră a fi specifice și susceptibile de a face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Obiectivul exportului SEZS stabilit în norma 2 din Normele privind zonele economice speciale din 2006 este o condiție sine qua non pentru obținerea stimulentelor.

(87)

Producătorul-exportator a afirmat că subsistemele utilizate de către societate reprezintă sisteme autorizate de scutire de taxe (drawback de taxe) în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și anexa I la regulamentul de bază și că, prin urmare, nu pot face obiectul unor măsuri compensatorii. Societatea a afirmat că anexa (i) la regulamentul de bază prevede că doar scutirea, remiterea sau rambursarea taxelor la import excesive încasate pentru materiile prime importate folosite la fabricarea produsului exportat reprezintă subvenții la export. Cu alte cuvinte, atât timp cât nu se efectuează o remitere sau scutire excesivă, scutirea de la taxele la import pentru materiile prime utilizate pentru fabricarea, producerea sau transformarea produsului exportat nu poate fi considerată o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(88)

Ca răspuns la această afirmație, ar trebui înainte de toate să se noteze că avantajele de care beneficiază o unitate SEZ depind în drept de rezultatele la export. De altfel, sistemele nu pot fi considerate sisteme autorizate de rambursare de taxe sau sisteme de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate în anexa I [literele (h) și (i)], în anexa II (definiția și normele privind sistemul de rambursare) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de rambursare pentru elementele substitutive) din regulamentul de bază. În cazul în care dispozițiile privind scutirea de la taxele pe vânzare și de la taxele la import sunt utilizate pentru achiziționarea de mijloace de producție, nu se respectă normele privind sistemele autorizate de rambursare de taxe, deoarece mijloacele de producție nu sunt consumate în procesul de producere, conform anexei I litera (h) (rambursarea taxei la vânzare) și anexei I litera (i) (remiterea taxei la import). În plus, s-a confirmat faptul că guvernul Indiei nu dispune de un sistem sau o procedură efectiv(ă) de verificare prin care să confirme dacă și în ce cantitate au fost consumate materiile prime obținute cu scutire de taxă sau impozit în fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru elementele substitutive, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). De fapt, o unitate SEZ este obligată să realizeze câștiguri nete din diferențele de curs valutar („NFE”), însă nu există niciun sistem de verificare care să înregistreze consumul de importuri în raport cu producerea bunurilor exportate.

(89)

Ca argument alternativ, producătorul-exportator a susținut că subsistemele utilizate de către societate nu constituie subvenții deoarece societatea nu a beneficiat de niciun avantaj. Cu privire la vânzările pe piața internă, producătorii-exportatori au argumentat că, deoarece o unitate SEZ nu este considerată ca făcând parte din teritoriul fiscal/vamal indian, trebuie achitate, la vânzarea pe piața internă, taxe vamale integrale pentru produsele finite. S-a afirmat că nu s-a obținut niciun beneficiu, deoarece scutirea de taxe pentru materiile prime utilizate în producerea de bunuri vândute pe piața internă este mai scăzută decât taxele achitate de către societate la vânzarea pe piața internă.

(90)

În răspuns la această cerere, ar trebui notat că, deși scopul instituirii unei unități SEZ este realizarea de câștiguri nete din diferențele de curs valutar („NFE”), unitatea SEZ are posibilitatea de a vinde o parte din producție pe piața internă. În cadrul sistemului SEZ, bunurile transferate din zonă pe piața internă vor fi considerate ca bunuri importate. Astfel, o unitate SEZ nu beneficiază de un regim diferit față de alte societăți active pe piața internă, și anume taxele/impozitele în vigoare vor trebui achitate pentru bunurile achiziționate. În acest context, ar trebui să fie clar faptul că decizia guvernului de a percepe impozite pentru bunuri de consum de pe piața internă nu înseamnă că scutirea unei unități SEZ de la taxele la import și de la impozitul pe vânzări nu reprezintă un beneficiu în raport cu vânzările la export ale produsului în cauză. În plus, vânzările pe piața internă nu au niciun impact asupra evaluării mai generale a existenței unui sistem de verificare corespunzător în vigoare.

(91)

Cu privire la vânzările la export, producătorul-exportator a afirmat că scutirea de la taxele la import și impozite nu reprezintă o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii atât timp cât nu se efectuează o remitere excesivă. Societatea afirmă mai departe că unitatea SEZ se află sub supravegherea autorităților vamale și că nu este posibil să vândă materii prime pe piața internă sau să folosească aceste materii prime în produse destinate vânzării pe piața internă fără să achite taxele în vigoare. Prin urmare, din punctul de vedere al producătorului-exportator, nu se poate efectua o remitere excesivă.

(92)

Ca răspuns la aceasta, ar trebui să se reamintească că nu există niciun sistem sau procedură care verifică ce materii prime sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat și dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor și a impozitului de import în sensul anexelor I, II și III la regulamentul de bază. O unitate SEZ este deja de iure și în niciun moment nu are obligația de a corela fiecare lot de import cu destinația produsului corespunzător obținut. Doar în cazul în care astfel de controale ar fi efectuate, autoritățile indiene ar putea obține suficiente informații cu privire la destinația finală a materiilor prime, astfel încât să le permită să verifice în mod eficient dacă scutirile de taxe la import/pe vânzare nu depășesc materiile prime pentru producția destinată exportului. Sistemele interne societăților nu ar fi deci suficiente, deoarece guvernul ar trebui să creeze și să aplice un sistem de verificare a sistemului de rambursare de taxe. În consecință, ancheta a stabilit că SEZ nu are obligația, menționată în mod explicit de normele legale și dispozițiile pentru SEZS, de a corela materialele importate și produsul finit și niciun mecanism de control eficient nu a fost creat de guvernul Indiei pentru a determina care materii prime au fost consumate pentru producția destinată exportului și în ce cantitate.

(93)

De asemenea, guvernul Indiei nu a efectuat o verificare suplimentară pe baza materiilor prime efectiv implicate, deși aceasta ar trebui în mod normal să fie realizată, în lipsa unui sistem de verificare efectiv (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). De altfel, guvernul Indiei nu a adus nicio dovadă care să demonstreze că nu s-a efectuat nicio remitere excesivă.

(94)

În consecință, în lipsa unui sistem autorizat de rambursare de taxe sau a unui sistem de rambursare pentru elementele substitutive, remiterea taxelor vamale (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială), scutirea de la achitarea impozitului pe vânzări pentru bunurile obținute pe piața internă, precum și scutirea de la impozitul pe servicii în timpul PAR reprezintă avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(95)

În ceea ce privește scutirea de la achitarea taxelor vamale de bază, scutirea de la achitarea impozitului pe vânzări pentru bunurile obținute pe piața internă și scutirea de la impozitul pe servicii, numărătorul (valoarea subvenției) a fost calculat pe baza valorilor scutite în timpul PAR. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din această sumă, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției la numărător.

(96)

Spre deosebire de materiile prime, mijloacele de producție nu sunt încorporate din punct de vedere fizic în produsele finite. Din acest motiv, având în vedere scutirile de la plata impozitului pentru achiziția mijloacelor de producție, valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită în timpul PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale din India în timpul PAR a fost considerată adecvată în acest scop. În urma prezentării unor cereri bine întemeiate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(97)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvenției astfel fixate la considerentele 95 și 96 de mai sus s-au repartizat în funcție de cifra de afaceri corespunzătoare realizată la export în timpul PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marja de subvenție astfel obținută a fost de 5,4 %.

(98)

Conform acestui sistem, exportatorii ar putea beneficia de o scutire parțială de impozit pe veniturile obținute din vânzările la export. Această exonerare are drept temei juridic secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe venit.

(99)

Această dispoziție a fost anulată începând cu anul de evaluare 2005-2006 (și anume pentru anul fiscal de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005) și, astfel, secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe venit nu oferă niciun beneficiu după 31 martie 2004. Producătorii-exportatori care au cooperat nu au obținut niciun beneficiu în temeiul acestui sistem în timpul PAR. Prin urmare, având în vedere că acest sistem a fost anulat, acesta nu face obiectul unor măsuri compensatorii, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(100)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în circulara de bază DBOD nr. DIR.(Exp).BC 02/04.02.02/2007-08 (credite de export în valută) și în circulara de bază DBOD nr. DIR.(Exp.)BC 01/04.02.02/2007-08 (credite de export în rupii) ale Reserve Bank of India („RBI”), adresate tuturor băncilor comerciale indiene.

(101)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori și comercianților-exportatori. S-a constatat că trei producători-exportatori au obținut beneficii în cadrul ECS.

(102)

Prin acest sistem, RBI fixează obligatoriu un plafon maxim pentru ratele dobânzilor aplicabile creditelor de export, atât în rupii, cât și în valută, pe care băncile comerciale le pot aplica unui exportator. Sistemul ECS cuprinde două subsisteme, și anume creditele de export înainte de expediere („packing credit”), care cuprind creditele acordate unui exportator pentru finanțarea achiziției, prelucrării, fabricării, ambalării și/sau expedierii bunurilor înainte de export, precum și creditele de export după expediere, care cuprind împrumuturile de capital circulant acordate pentru finanțarea creanțelor la export. RBI solicită, de asemenea, băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor.

(103)

Datorită acestor circulare de bază ale RBI, exportatorii pot obține credite de export în condițiile unor rate preferențiale ale dobânzilor în raport cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale normale („credite de trezorerie”), care sunt stabilite numai în condițiile pieței. Diferența între rate s-ar putea diminua în cazul societăților cu un profil de creditare bun. De fapt, societățile cu un profil de creditare ridicat ar putea obține credite de export și credite de trezorerie în aceleași condiții.

(104)

Ratele preferențiale ale dobânzii, stabilite prin circularele de bază ale RBI, menționate la considerentul 100, pot diminua costurile aferente dobânzilor pentru un exportator, în comparație cu costurile de credit stabilite strict în condițiile pieței, conferindu-i astfel acestuia un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază cu privire la astfel de exportatori. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este considerată în general mai riscantă, iar valoarea garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele între ratele diferitelor bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime de împrumutare pentru fiecare bancă comercială, în mod individual. În plus, băncile comerciale nu ar fi obligate să acorde clienților care obțin finanțarea exporturilor o rată a dobânzii mai avantajoasă pentru creditele de export în valută.

(105)

Deși creditele preferențiale din acest sistem sunt acordate de către bănci comerciale, beneficiul corespunde unei contribuții financiare din partea unui guvern în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulament. În acest context, ar trebui remarcat faptul că nici articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici ASMC nu prevede o încărcare a bugetului public, de exemplu rambursarea acordată băncilor comerciale de către guvernul Indiei, pentru a constitui o subvenție, însă doar guvernul trebuie să îndeplinească funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) sau (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și este, prin urmare, inclus în definiția „guvernului” menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este o bancă 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu politica monetară, iar conducerea sa este numită de guvernul Indiei. RBI conduce organisme private în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază, având în vedere că băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile impuse, printre altele, în ceea ce privește plafonul maxim al ratelor dobânzii pentru creditele de export stabilite în circularele de bază ale RBI și obligațiile impuse de RBI băncilor comerciale de a consacra o anumită sumă din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor. Aceste ordine obligă băncile comerciale să își exercite funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, în acest caz, să ofere împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub formă de împrumuturi acordate în anumite condiții ține, în mod normal, de guvern, fără ca practica urmată să fie de fapt diferită de practica pe care o urmează în mod normal guvernele, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Se consideră că această subvenție este specifică și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt disponibile numai în cazul finanțării tranzacțiilor de export și, prin urmare, subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(106)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre dobânda plătită pentru creditele de export utilizate în timpul PAR și suma care ar fi fost de achitat pentru creditele comerciale normale folosite de către producătorii-exportatori cooperanți. Această valoare a subvenției (numărător) a fost alocată în funcție de cifra de afaceri totală realizată la export în timpul PAR, ca numitor corespunzător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(107)

Trei producători-exportatori care au cooperat au obținut beneficii de la 0,3 % până la 0,4 % în cadrul acestui sistem în timpul PAR.

(108)

În anchetele anterioare cu privire la foliile din PET, inclusiv în cadrul anchetei de reexaminare care a dus la instituirea prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 a taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent, mai multe sisteme de stat indiene, care au acordat stimulente unor societăți locale, au fost examinate. Sistemele de stat se înscriu în cadrul „sistemului de stimulente” (PSI), în măsura în care pot fi folosite diferite tipuri de stimulente. În urma anchetei s-a stabilit că dreptul la beneficii al unei societăți în cadrul sistemului este prevăzut în „Certificatul de eligibilitate”. Ancheta a arătat că doi dintre producătorii cooperanți au fost scutiți de impozitul pe tranzacții (impozitul pe vânzări) în cadrul PSI în timpul PAR, în conformitate cu secțiunea 4A din Legea privind impozitul pe tranzacții a statului Uttar Pradesh. Această dispoziție fiscală permite scutirea unei societăți care practică vânzarea pe piața internă de plata impozitului pe cifra de afaceri (atât impozitul local pe vânzări, cât și impozitul central pe vânzări).

(109)

Pentru a fi eligibile, societățile trebuie să investească, ca regulă generală, în regiunile mai puțin dezvoltate ale unui stat prin crearea unei noi unități industriale sau prin realizarea unor importante investiții de capital în vederea extinderii sau a diversificării unei unități industriale existente. Principalul criteriu pentru stabilirea stimulentelor este clasificarea zonei în care este sau va fi situată întreprinderea, precum și importanța investiției.

(110)

În temeiul sistemelor de scutire de impozitul pe vânzări, unitățile desemnate nu au fost obligate să perceapă impozit pe vânzări în cazul tranzacțiilor de vânzare. De asemenea, unitățile desemnate au fost scutite de la plata impozitului pe vânzări la achiziționarea de produse de la furnizori care pot beneficia de sisteme. În timp ce se consideră că scutirea privind tranzacțiile de vânzare nu conferă niciun avantaj unităților de vânzare desemnate, scutirea privind tranzacțiile de achiziționare conferă, totuși, un avantaj unităților de achiziționare desemnate.

(111)

În urma comunicării informațiilor, un producător-exportator a remarcat că, la calculul beneficiului obținut în cadrul acestui sistem, s-a luat în considerare faptul că furnizorii unei materii prime principale utilizate în producția produsului în cauză au beneficiat de scutirea de impozitul pe vânzări. În orice caz, facturile de vânzări au demonstrat că, într-adevăr, furnizorii respectivi au aplicat impozitul pe vânzările lor societății în cauză. În consecință, deoarece impozitul pe vânzări a fost achitat de către societate, producătorul-exportator nu a beneficiat la achiziționare de niciun avantaj care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, iar valoarea subvenției a fost revizuită în consecință.

(112)

Sistemul PSI acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Scutirea de la plata impozitului pe vânzări la achiziționare reprezintă o contribuție financiară, deoarece această concesie scade venitul guvernului care ar fi datorat în alte condiții. În plus, această scutire conferă un avantaj societăților, îmbunătățindu-le lichiditățile.

(113)

Acest sistem este destinat numai societăților care au investit în anumite regiuni geografice aflate sub jurisdicția unui stat din India. Societățile stabilite în afara acestor zone nu pot beneficia de subsistem. Nivelul beneficiului diferă în funcție de zona în cauză. Acest sistem este specific, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) și articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, și, prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(114)

În ceea ce privește scutirea de impozitul pe vânzări, valoarea subvenției a fost calculată în funcție de valoarea impozitului pe vânzări datorată în condiții normale în timpul PAR, dar care a rămas neachitată.

(115)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor (numărător) s-a repartizat pe cifra de afaceri totală la export și la vânzarea pe piața internă, realizate în timpul PAR, ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu este subordonată exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(116)

Cei doi producători-exportatori cooperanți au obținut subvenții în cadrul acestui sistem în timpul PAR de 0,3 % și, respectiv, 1,4 %.

(117)

Se reamintește că, în Regulamentul (CE) nr. 367/2006 și în modificările ulterioare menționate la considerentele 2, 3 și 4 de mai sus, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, exprimată ad valorem, s-a înscris între 12 % și 19,1 % în cazul producătorilor-exportatori în cauză care au cooperat la prezenta reexaminare intermediară parțială.

(118)

În cursul prezentei reexaminări intermediare parțiale, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, exprimată ad valorem, s-a înscris între 5,4 % și 8,6 %, astfel cum indică tabelul de mai jos:

(119)

În conformitate cu prevederile articolului 19 din regulamentul de bază și cu motivele prezentei reexaminări intermediare parțiale enumerate la punctul 3 din avizul de inițiere, se stabilește că nivelul de subvenționare aferent producătorilor-exportatori în cauză a scăzut și, prin urmare, nivelurile taxei compensatorii impuse acestor producători-exportatori prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 trebuie modificate în mod corespunzător.

(120)

Nivelurile taxei compensatorii modificate ar trebui stabilite ținându-se cont de noile niveluri de subvenționare constatate în cursul prezentei reexaminări intermediare, dat fiind că marjele de prejudiciu calculate în ancheta antisubvenție inițială rămân superioare.

(121)

În ceea ce privește toate celelalte societăți care nu au fost vizate de prezenta reexaminare intermediară parțială, se observă faptul că modalitățile efective ale sistemelor anchetate și caracterul lor compensatoriu nu s-au modificat față de ancheta anterioară. Astfel, nu există niciun motiv să se recalculeze subvenția și nivelul taxei în cazul acestor societăți. În consecință, nivelul taxei aplicabil tuturor celorlalte părți, cu excepția celor cinci producători-exportatori care au cooperat la prezenta reexaminare, rămâne neschimbat.

(122)

Nivelurile individuale per societate pentru taxele compensatorii specificate în prezentul regulament reflectă situația constatată în timpul reexaminării intermediare parțiale. Astfel, acestea se aplică numai importurilor produsului în cauză fabricat de aceste societăți. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile asociate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse nivelului taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(123)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei compensatorii (de exemplu, în urma unei schimbări de denumire a entității sau în urma creării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui adresată Comisiei (13) de îndată și ar trebui să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție, de vânzări interne și de vânzări la export care rezultă, de exemplu, în urma respectivei schimbări de denumire sau a schimbării respective în ceea ce privește entitățile de producție și de vânzare. În cazul în care acest lucru este necesar și după consultarea comitetului consultativ, regulamentul se va modifica în consecință, printr-o actualizare a listei de societăți care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(124)

După cum se prevede în ultimul paragraf la punctul 3 din avizul de inițiere, modificarea nivelului taxei compensatorii va influența taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1292/2007, aceasta din urmă fiind ajustată în anchetele antidumping anterioare în scopul de a evita calculul dublu al efectelor avantajelor de subvenții la export (se reamintește că taxa antidumping definitivă s-a bazat pe marja de dumping, având în vedere că aceasta din urmă era mai scăzută decât nivelul de eliminare a prejudiciului). Articolul 24 alineatul (1) din regulamentul de bază și articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 prevăd că niciun produs nu este supus, în același timp, unor măsuri antidumping și unor măsuri compensatorii în vederea remedierii uneia și aceleiași situații care rezultă din dumping sau din subvenționarea la export. În cadrul anchetei inițiale s-a constatat că unele dintre sistemele de subvenționare examinate, care puteau face obiectul unor măsuri compensatorii, reprezentau subvenții la export în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. În consecință, subvențiile respective au afectat prețurile de export ale producătorilor-exportatori indieni, ducând astfel la marje de dumping mai ridicate. Prin urmare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din regulamentul de bază, nivelurile taxei antidumping definitive au fost ajustate pentru a reflecta marja reală de dumping rămasă după instituirea taxei compensatorii definitive care compensează efectul subvențiilor la export [a se vedea considerentul 59 din Regulamentul (CE) nr. 366/2006 și considerentul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1424/2006].

(125)

Prin urmare, nivelurile taxei antidumping definitive aplicate producătorilor-exportatori în cauză trebuie în prezent ajustate pentru a lua în considerare nivelul revizuit al beneficiului obținut în urma subvențiilor la export în timpul PAR în cadrul anchetei antisubvenție actuale, pentru a reflecta marja reală de dumping rămasă după instituirea taxei compensatorii definitive ajustate care compensează efectul subvențiilor la export.

(126)

Marjele de dumping stabilite anterior pentru Ester Industries Limited, Garware Polyester Limited, Polyplex Corporation Limited și Uflex Limited (cunoscută la momentul respectiv sub numele de Flex Industries Limited) (14) au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 366/2006 (a se vedea considerentul 50) și fixate pentru cele patru societăți în cauză la 29,3 %, 20,1 %, 3,7 % și, respectiv, 3,2 %. Nivelul marjei de dumping pentru SRF Limited stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1424/2006 a fost de 15,5 %.

(127)

Prin urmare, avându-se în vedere avantajele subvențiilor la export în timpul PAR și nivelul marjei de dumping definit anterior, marjele și nivelurile taxei aplicabile societăților în cauză ar trebui calculate astfel cum se indică în tabelul următor:

(128)

Pentru a lua în considerare nivelul taxei antidumping revizuit în cazul celor cinci producători-exportatori în cauză, Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 ar trebui modificat în consecință,

10.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 6/18

10.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 6/20

(1)

Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iulie 1995 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (2) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată.

(2)

Trebuie stabilite criterii de puritate pentru toți coloranții menționați de Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (4).

(3)

Este necesar să se țină seama de specificațiile și tehnicile analitice pentru coloranții stabilite de Codex Alimentarius elaborat de Comitetul mixt de experți FAO/WHO privind aditivii alimentari (CMEAA).

(4)

Aditivii alimentari preparați prin metode de producție sau materiale inițiale foarte diferite de cele evaluate de Comitetul științific pentru alimentație umană sau de cele menționate de prezenta directivă ar trebui supuși spre evaluare a siguranței de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor cu accent pe criteriul de puritate.

(5)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(6)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa II, partea B,