31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/1

(1)

Libera circulație a alimentelor sigure și sănătoase reprezintă un aspect esențial al pieței interne și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele sociale și economice ale acestora.

(2)

În aplicarea politicilor comunitare este necesar să se asigure un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane.

(3)

Pentru a proteja sănătatea umană, trebuie evaluat gradul de siguranță al aditivilor, enzimelor și aromelor destinate consumului uman, înainte de introducerea acestora pe piața comunitară.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (3), Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (4) și Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele alimentare și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (5) (denumite în continuare „acte legislative sectoriale din domeniul alimentar”) stabilesc criterii și cerințe armonizate privind evaluarea și autorizarea substanțelor respective.

(5)

Se are în vedere, în special, ca aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare, în măsura în care siguranța aromelor alimentare trebuie evaluată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 privind aromele alimentare și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în sau pe produsele alimentare, trebuie să nu fie introduși pe piață sau folosiți în alimente destinate consumului uman, în conformitate cu condițiile prevăzute de fiecare act legislativ sectorial din domeniul alimentar, decât dacă figurează pe o listă comunitară de substanțe autorizate.

(6)

Asigurarea transparenței în ceea ce privește producția și manipularea alimentelor este absolut esențială în vederea menținerii încrederii consumatorilor.

(7)

În acest context, se dovedește oportună stabilirea, pentru aceste trei categorii de substanțe, a unei proceduri comunitare comune de evaluare și autorizare, care să fie eficace, cu durată limitată și transparentă, pentru a facilita libera circulație a acestora pe piața comunitară.

(8)

Procedura comună în cauză trebuie să se bazeze pe principiile bunei administrări și securității juridice și trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu respectivele principii.

(9)

Astfel, prezentul regulament completează cadrul de reglementare pentru autorizarea substanțelor, stabilind diferitele etape ale procedurii, termene aferente respectivelor etape, rolul părților implicate și principiile care se aplică. Cu toate acestea, pentru anumite aspecte ale procedurii, este necesar să se țină seama de caracteristicile specifice ale fiecărui act normativ sectorial din domeniul alimentar.

(10)

Termenele prevăzute de procedură țin seama de timpul necesar examinării diferitelor criterii stabilite în fiecare act legislativ sectorial din domeniul alimentar, precum și de nevoia de a permite un timp suficient pentru consultări în elaborarea proiectelor de măsuri. În special, termenul de nouă luni acordat Comisiei pentru prezentarea unui proiect de regulament de actualizare a listei comunitare nu ar trebui să împiedice posibilitatea efectuării acestei acțiuni într-un termen mai scurt.

(11)

La primirea unei cereri, Comisia ar trebui să inițieze procedura și, după caz, să solicite avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (6) cât mai curând posibil după ce valabilitatea și aplicabilitatea cererii respective au fost evaluate.

(12)

În conformitate cu cadrul de evaluare a riscurilor în materie de siguranță alimentară, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002, autorizația de introducere pe piață a substanțelor trebuie să fie precedată de o evaluare științifică independentă, la cel mai înalt nivel posibil, a riscurilor pe care respectivele substanțe le prezintă pentru sănătatea umană Respectiva evaluare, care trebuie să se desfășoare sub responsabilitatea Autorității, trebuie să fie urmată de o decizie privind gestionarea riscurilor, adoptată de Comisie printr-o procedură de reglementare care să asigure o strânsă cooperare între Comisie și statele membre.

(13)

Autorizația de a introduce substanțe pe piață ar trebui acordată, în temeiul prezentului regulament, cu condiția satisfacerii criteriilor de autorizare stabilite în temeiul actelor legislative sectoriale din domeniul alimentar.

(14)

Se recunoaște faptul că, în anumite cazuri, doar evaluarea științifică a riscurilor nu poate furniza toate informațiile pe care ar trebui să se bazeze o decizie de gestionare a riscurilor și că pot fi luați în considerare și alți factori legitimi cu relevanță pentru aspectul examinat, inclusiv factori societali, economici, tradiționali, etici și de mediu, precum și fezabilitatea controalelor.

(15)

Pentru a garanta că atât operatorii economici din sectoarele în cauză, cât și publicul să fie informați cu privire la autorizațiile în vigoare, substanțele autorizate ar trebui să fie incluse pe o listă comunitară creată, actualizată și publicată de către Comisie.

(16)

În cazuri justificate și în anumite circumstanțe, actul legislativ sectorial specific din domeniul alimentar poate dispune protejarea datelor științifice și a altor informații transmise de solicitant pentru o anumită perioadă de timp. În acest caz, actul legislativ sectorial din domeniul alimentar ar trebui să stabilească condițiile în care aceste date nu pot fi utilizate în beneficiul altui solicitant.

(17)

Crearea unei rețele de contact între Autoritate și organizațiile statelor membre care își desfășoară activitatea în domeniile de competență ale Autorității reprezintă un principiu de bază al modului de funcționare a Autorității. În consecință, pentru a-și elabora avizul, Autoritatea poate folosi rețeaua care i-a fost pusă la dispoziție în temeiul articolului 36 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și al Regulamentului (CE) nr. 2230/2004 al Comisiei (7).

(18)

Procedura comună de autorizare pentru substanțe trebuie să respecte cerințele privind transparența și informațiile publice și în același timp să garanteze dreptul solicitanților de a păstra confidențialitatea asupra anumitor informații.

(19)

Posibilitatea de protejare a confidențialității anumitor aspecte ale unei cereri ar trebui menținută, pentru a proteja poziția concurențială a unui candidat. Cu toate acestea, informațiile privind siguranța unei substanțe, inclusiv, dar fără a se limita la, studiile toxicologice, alte studii privind siguranța și datele neprelucrate nu ar trebui să fie în nici un caz confidențiale.

(20)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002, documentelor deținute de Autoritate li se aplică Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (8).

(21)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește proceduri pentru adoptarea unor măsuri de urgență cu privire la alimentele de origine comunitară sau importate din state terțe. Acesta autorizează Comisia să adopte astfel de măsuri în situațiile în care există probabilitatea ca alimentele să prezinte un risc serios pentru sănătatea umană, animală sau pentru mediu și în cazul în care un astfel de risc nu poate fi limitat în mod satisfăcător prin măsurile adoptate de statele membre interesate.

(22)

Din motive de eficiență și simplificare legislativă, ar trebui să se examineze pe termen mediu dacă este oportună extinderea domeniului de aplicare a procedurii comune și la alte acte legislative din domeniul alimentar.

(23)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre din cauza diferențelor dintre actele cu putere de lege la nivel național și dispozițiile naționale, și în consecință, pot fi îndeplinite mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(24)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (9).

(25)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să actualizeze listele comunitare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale fiecărui act legislativ sectorial din domeniul alimentar, printre altele prin completarea acestora cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(26)

Din motive de eficiență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse în cazul adăugării unor substanțe pe listele comunitare, precum și în cazul adăugării, eliminării sau modificării condițiilor, specificațiilor sau restricțiilor asociate prezenței unei substanțe pe listele comunitare.

(27)

Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută de articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru eliminarea unei substanțe de pe listele comunitare și pentru adăugarea, eliminarea sau modificarea condițiilor, specificațiilor sau restricțiilor asociate prezenței unei substanțe pe listele comunitare,

(a)

adăugarea unei substanțe pe lista comunitară;

(b)

eliminarea unei substanțe de pe lista comunitară;

(c)

adăugarea, eliminarea sau modificarea condițiilor, specificațiilor sau restricțiilor asociate prezenței unei substanțe pe lista comunitară.

(a)

trimite solicitantului, în scris, o confirmare de primire a cererii, în termen de 14 zile lucrătoare de la primirea cererii;

(b)

după caz, informează în cel mai scurt timp Autoritatea asupra cererii și îi solicită avizul în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

(a)

conținutul, modul de redactare și prezentare a cererii menționate la articolul 4 alineatul (1);

(b)

modalitățile de verificare a valabilității cererilor;

(c)

tipul de informații care trebuie să figureze în avizul Autorității menționat la articolul 5.

(a)

numele și adresa solicitantului;

(b)

numele și descrierea exactă a substanței;

(c)

justificarea folosirii substanței în sau pe anumite alimente sau categorii de alimente;

(d)

informații relevante pentru evaluarea gradului de siguranță a substanțelor;

(e)

după caz, metoda(metodele) de analiză;

31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/7

(1)

Libera circulație a unor produse alimentare sigure și sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele sociale și economice ale acestora.

(2)

În aplicarea politicilor comunitare ar trebui să asigure un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane.

(3)

Enzimele alimentare, altele decât cele utilizate ca aditivi alimentari, nu sunt reglementate în prezent sau sunt reglementate în calitate de auxiliari tehnologici în temeiul legislației statelor membre. Diferențele dintre actele cu putere de lege și actele administrative naționale cu privire la evaluarea și autorizarea enzimelor alimentare pot îngrădi libera circulație a acestora, creând condiții pentru o concurență inegală și neloială. Este prin urmare necesară adoptarea de norme comunitare pentru armonizarea dispozițiilor naționale privind utilizarea de enzime în produsele alimentare.

(4)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze exclusiv enzimele adăugate produselor alimentare pentru a îndeplini o funcție tehnologică la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau depozitarea unor astfel de alimente, inclusiv enzimele utilizate sub formă de auxiliari tehnologici (denumite în continuare „enzime alimentare”). Domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui, prin urmare, să nu cuprindă enzimele care nu sunt adăugate produselor alimentare pentru a îndeplini o funcție tehnologică, ci sunt destinate consumului uman, cum ar fi enzimele cu scop nutrițional sau digestiv. Culturile microbiene utilizate în mod tradițional pentru producerea unor alimente, cum ar fi brânza și vinul, care pot produce enzime, dar nu sunt utilizate în mod specific pentru a produce enzime, nu ar trebui să fie considerate drept enzime alimentare.

(5)

Enzimele alimentare utilizate exclusiv pentru producerea de aditivi alimentari care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (3) ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament, întrucât siguranța acestor alimente este deja evaluată și reglementată. Cu toate acestea, în cazul în care enzimele alimentare sunt utilizate ca atare în produse alimentare, acestea intră sub incidența prezentului regulament.

(6)

Enzimele alimentare ar trebui să fie aprobate și utilizate numai în cazul în care îndeplinesc criteriile stabilite în prezentul regulament. Utilizarea enzimelor alimentare trebuie să prezinte siguranță, trebuie să fie necesară din punct de vedere tehnologic și să nu inducă în eroare consumatorul. Inducerea în eroare a consumatorului include aspecte legate de natura, prospețimea și calitatea ingredientelor utilizate, de caracterul natural al unui produs sau al procesului de producție sau de calitatea nutrițională a produsului, fără a se limita la acestea. Aprobarea enzimelor alimentare ar trebui să țină seama și de alți factori relevanți pentru aspectele avute în vedere, inclusiv factorii societali, economici, tradiționali, etici și de mediu, precum și principiul precauției și fezabilitatea controalelor.

(7)

În cazul unor enzime alimentare sunt admise anumite utilizări specifice, cum ar fi în sucurile de fructe și anumite produse similare și anumite lactoproteine destinate consumului uman, precum și pentru anumite practici și tratamente oenologice autorizate. Folosirea unor astfel de enzime alimentare ar trebui să respecte prezentul regulament și dispozițiile specifice prevăzute de legislația comunitară relevantă. Directiva 2001/112/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind sucurile de fructe și anumite produse similare destinate consumului uman (4), Directiva 83/417/CEE a Consiliului din 25 iulie 1983 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind anumite lactoproteine (cazeină și cazeinați) destinate consumului uman (5) și Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (6) ar trebui, prin urmare, să fie modificate în consecință. Având în vedere faptul că toate enzimele alimentare ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament, Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (7) ar trebui să fie modificat în consecință.

(8)

Enzimele alimentare a căror utilizare este permisă în cadrul Comunității ar trebui să figureze într-o listă comunitară care să furnizeze o descriere clară a enzimelor și să precizeze condițiile care reglementează utilizarea acestora, inclusiv, în cazul în care este necesar, informații privind funcția acestora în cadrul produselor alimentare finite. Lista respectivă ar trebui să fie completată cu precizări suplimentare, în special cu privire la originea acestora, inclusiv, în cazul în care acest lucru este relevant, informații privind proprietățile alergene, precum și criteriile de puritate.

(9)

Pentru a asigura armonizarea, evaluarea riscului enzimelor alimentare și includerea acestora în lista comunitară ar trebui să fie realizate în conformitate cu procedura stabilită în Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (8).

(10)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (9). Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”) ar trebui să fie consultată în legătură cu aspectele care pot afecta sănătatea publică.

(11)

O enzimă alimentară care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (10) ar trebui să fie autorizată în temeiul regulamentului respectiv, precum și în temeiul prezentului regulament.

(12)

O enzimă alimentară deja inclusă pe lista comunitară în temeiul prezentului regulament, preparată prin metode de producție sau cu utilizarea de materii prime care sunt în mod semnificativ diferite de cele incluse în evaluarea riscului realizată de Autoritate sau diferite de cele care intră sub incidența autorizării și a specificațiilor prevăzute de prezentul regulament, ar trebui supusă evaluării Autorității. „În mod semnificativ diferite” ar putea să însemne, printre altele, o schimbare a metodei de producție de la extragerea dintr-o plantă la producerea prin fermentare prin utilizarea unui microorganism sau a unei modificări genetice a microorganismului inițial, o schimbare a materiilor prime sau o modificare a dimensiunii particulelor.

(13)

Întrucât mai multe enzime alimentare sunt deja prezente pe piața comunitară, ar trebui să se prevadă dispoziții pentru a asigura o tranziție progresivă la o listă comunitară a enzimelor alimentare, care să nu provoace dezechilibre pe piața existentă a enzimelor alimentare. Solicitanții ar trebui să dispună de o perioadă de timp suficientă pentru a putea pune la dispoziție informațiile necesare pentru evaluarea riscurilor corespunzătoare acestor produse. Prin urmare, ar trebui să se acorde un termen inițial de doi ani de la data aplicării măsurilor ce urmează să fie instituite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare, pentru a asigura solicitanților timp suficient pentru prezentarea informațiilor privind enzimele existente, care pot fi incluse în lista comunitară care urmează să fie elaborată în conformitate cu prezentul regulament. Ar trebui, de asemenea, să se ofere posibilitatea de a înainta cereri de autorizare pentru enzime noi în cursul termenului inițial de doi ani. Autoritatea ar trebui să evalueze fără întârziere toate cererile privind enzimele alimentare pentru care s-au înaintat suficiente informații în perioada respectivă.

(14)

În vederea garantării unor condiții echitabile și egale pentru toți solicitanții, lista comunitară ar trebui să fie elaborată într-o singură etapă. Lista respectivă ar trebui să fie stabilită după finalizarea evaluării riscului pentru toate enzimele alimentare pentru care s-au prezentat suficiente informații în cursul termenului inițial de doi ani. Cu toate acestea, evaluările de risc realizate de Autoritate în ceea ce privește diverse enzime ar trebui publicate de îndată ce sunt încheiate.

(15)

Se preconizează înaintarea unui număr semnificativ de cereri în cursul termenului inițial de doi ani. Prin urmare, poate fi necesară o perioadă considerabilă pentru finalizarea evaluării riscului corespunzător acestora și pentru elaborarea listei comunitare. În vederea asigurării unor condiții echivalente de acces pentru noile enzime alimentare după încheierea termenului inițial de doi ani, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție pe parcursul căreia enzimele alimentare și produsele alimentare preparate pe bază de enzime alimentare să poată fi comercializate și utilizate, în conformitate cu normele naționale existente în statele membre, până la elaborarea listei comunitare.

(16)

Enzimele alimentare E 1103 (invertază) și E 1105 (lizozimă), care au fost autorizate ca aditivi alimentari prin Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari alții decât coloranții și îndulcitorii (11), precum și condițiile de utilizare a acestora, ar trebui transferate din Directiva 95/2/CE în lista comunitară după elaborarea acesteia în conformitate cu prezentul regulament. De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului autorizează folosirea ureazei, a beta-glucanazei și a lizozimelor în vin sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 423/2008 al Comisiei din 8 mai 2008 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole și de stabilire a unui cod comunitar al practicilor și tratamentelor oenologice (12). Substanțele respective sunt enzime alimentare și ar trebui să aparțină sferei de aplicare a prezentului regulament. Astfel, la elaborarea listei comunitare, substanțele respective ar trebui adăugate, de asemenea, pentru utilizarea acestora la producerea vinului, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și cu Regulamentul (CE) nr. 423/2008.

(17)

Enzimele alimentare fac în continuare obiectul obligațiilor generale privind etichetarea, prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și publicitatea acestora (13) și, după caz, de Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (14). De asemenea, prezentul regulament ar trebui să cuprindă și dispoziții speciale privind etichetarea enzimelor alimentare vândute ca atare producătorului sau consumatorului.

(18)

Enzimele alimentare sunt cuprinse în definiția produselor alimentare prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, și, prin urmare, în cazul în care sunt folosite la prepararea produselor alimentare, acestea trebuie să fie indicate ca ingrediente pe eticheta alimentelor respective, în conformitate cu Directiva 2000/13/CE. Enzimele alimentare ar trebui să fie desemnate prin funcția tehnologică pe care o dețin în cadrul produselor alimentare, urmată de denumirea exactă a enzimei. Cu toate acestea, ar trebui să se prevadă o derogare de la dispozițiile privind etichetarea pentru cazurile în care enzima nu deține nici o funcție tehnologică în cadrul produsului finit, ci este prezentă în produsul alimentar doar ca rezultat al transferului unuia sau mai multora dintre ingredientele produsului alimentar sau în cazurile în care este folosită ca auxiliar tehnologic. Prin urmare, Directiva 2000/13/CE ar trebui modificată în consecință.

(19)

Enzimele alimentare ar trebui ținute sub observație permanentă și reevaluate ori de câte ori este necesar, ținând cont de variațiile condițiilor de utilizare a acestora și de noile informații științifice.

(20)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(21)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri tranzitorii corespunzătoare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(22)

Pentru a dezvolta și a actualiza legislația comunitară privind enzimele alimentare în mod proporțional și eficace, este necesar să se culeagă date, să se pună în comun informații și să se coordoneze activitățile între statele membre. În acest scop, în vederea facilitării procesului decizional, ar putea fi utilă realizarea de studii privind aspecte specifice. Este oportun ca aceste studii să fie finanțate de Comunitate, ca parte a procedurii sale bugetare. Finanțarea unor asemenea măsuri este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și bunăstare a animalelor (16).

(23)

Statele membre urmează să efectueze controale oficiale pentru a asigura respectarea prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(24)

Având în vedere că obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea de norme comunitare privind enzimele alimentare, nu poate fi îndeplinit în suficientă măsură de statele membre și, prin urmare, în scopul unității pieței și în vederea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat,

(a)

o listă comunitară a enzimelor alimentare autorizate;

(b)

condițiile de utilizare a enzimelor alimentare în produsele alimentare;

(c)

normele de etichetare a enzimelor alimentare comercializate ca atare.

(a)

aditivi alimentari care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari;

(b)

auxiliari tehnologici.

(a)

în produse alimentare specifice;

(b)

în alte scopuri decât cele reglementate de prezentul regulament.

(a)

„enzimă alimentară” înseamnă un produs obținut din organisme vegetale, animale sau microorganisme sau din produse derivate din acestea, inclusiv din produsele obținute printr-un proces de fermentare folosind microorganisme:

(b)

„preparat enzimatic alimentar” înseamnă utilizarea unei formule de una sau mai multe enzime alimentare în care sunt înglobate substanțe cum ar fi aditivii alimentari și/sau alte ingrediente alimentare pentru a facilita depozitarea, comercializarea, standardizarea, diluarea sau dizolvarea acestora.

(a)

nu ridică, în conformitate cu dovezile științifice disponibile, nicio problemă de siguranță pentru sănătatea consumatorului la nivelul propus de utilizare;

(b)

există o necesitate tehnologică justificată; și

(c)

utilizarea sa nu induce în eroare consumatorul. Inducerea în eroare a consumatorului include, dar nu se limitează la, aspecte legate de natura, prospețimea și calitatea ingredientelor utilizate, caracterul natural al unui produs sau al procesului de producție sau la calitatea nutritivă a produsului.

(a)

denumirea enzimei alimentare;

(b)

specificațiile enzimei alimentare, inclusiv originea, criteriile de puritate și toate celelalte informații necesare;

(c)

produsele alimentare în care poate fi adăugată enzima alimentară;

(d)

condițiile în care enzima alimentară poate fi utilizată; acolo unde este cazul, nu se fixează niciun nivel maxim pentru o enzimă alimentară. În acest caz, enzima alimentară se utilizează în conformitate cu principiul quantum satis;

(e)

după caz, dacă există restricții privind vânzarea directă a enzimei alimentare către consumatorul final;

(f)

dacă este necesar, cerințe specifice privind etichetarea produselor alimentare în care s-au folosit enzimele alimentare, pentru a se asigura informarea consumatorului final cu privire la starea fizică a produsului alimentar sau la tratamentul specific la care acesta din urmă a fost supus.

(a)

dacă o substanță dată se încadrează sau nu în definiția de enzimă alimentară de la articolul 3;

(b)

dacă un anumit produs alimentar aparține sau nu unei categorii alimentare din lista comunitară a enzimelor alimentare.

(a)

denumirea reglementată de prezentul regulament pentru fiecare enzimă alimentară sau o descriere comercială care să includă denumirea fiecărei enzime alimentare sau, în lipsa unei astfel de denumiri, denumirea acceptată care este prevăzută în nomenclatura Uniunii Internaționale de Biochimie și Biologie Moleculară (IUBMB);

(b)

expresia „pentru uz alimentar” sau expresia „uz alimentar restricționat” sau o referință mai precisă privind utilizarea alimentară a enzimei alimentare respective;

(c)

dacă este necesar, condițiile speciale de depozitare și/sau de utilizare;

(d)

un marcaj de identificare a lotului;

(e)

indicații privind modul de utilizare, în cazul în care lipsa acestora ar împiedica utilizarea corespunzătoare a enzimei alimentare;

(f)

numele sau denumirea comercială și adresa fabricantului, a ambalatorului sau a vânzătorului;

(g)

indicarea cantității maxime a fiecărei componente sau grupe de componente supuse unor limitări cantitative la prepararea produselor alimentare și/sau a unor informații corespunzătoare în termeni clari și ușor inteligibili care să permită cumpărătorului să se conformeze dispozițiilor prezentului regulament sau altor dispoziții de drept comunitar; în cazul în care aceeași limită cantitativă se aplică unui grup de componente folosite individual sau în combinație, procentajul combinat poate fi indicat printr-o singură cifră; limita cantitativă se exprimă fie numeric, fie conform principiului quantum satis;

(h)

cantitatea netă;

(i)

activitatea enzimei (enzimelor) alimentare;

(j)

data durabilității minime sau data limită de consum;

(k)

dacă este cazul, informații privind o enzimă alimentară sau alte substanțe menționate în prezentul articol și care sunt enumerate în anexa IIIa la Directiva 2000/13/CE.

(a)

denumirea reglementată de prezentul regulament pentru fiecare enzimă alimentară sau o descriere comercială care să includă denumirea fiecărei enzime alimentare sau, în lipsa unei astfel de denumiri, denumirea acceptată care este prevăzută în nomenclatura Uniunii Internaționale de Biochimie și Biologie Moleculară (IUBMB);

(b)

fie expresia „pentru uz alimentar”, fie expresia „uz alimentar restricționat” sau o referință mai precisă privind utilizarea alimentară a enzimei alimentare respective.

(a)

articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare nu se aplică la adoptarea de către Autoritate a avizului său;

(b)

Comisia adoptă lista comunitară pentru prima oară după ce Autoritatea și-a emis avizul privind toate enzimele alimentare incluse în registru.

(a)

E 1103 invertază și E 1105 lizozimă, precizând condițiile de folosire a acestora, astfel cum este precizat în anexa I și în anexa III partea C la Directiva 95/2/CE;

(b)

ureaza, beta-glucanaza și lizozimele, pentru utilizare în producerea vinului, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și cu normele de aplicare a acestuia.

„—

cheagul care îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (18);

—

alte enzime de coagulare a laptelui care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 1332/2008.

1.

Articolul 6 alineatul (4) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 6 alineatul (6) se adaugă următoarea liniuță:

„—

enzimele pectolitice care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (20);

—

enzimele proteolitice care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 1332/2008;

—

enzimele amilolitice care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 1332/2008.

„(d)

enzime alimentare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (21).

31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/16

(1)

Libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne și contribuie semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor și la interesele lor sociale și economice.

(2)

În aplicarea politicilor comunitare, ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății oamenilor.

(3)

Prezentul regulament înlocuiește directivele și deciziile anterioare privind aditivii alimentari care pot fi utilizați în produsele alimentare în vederea asigurării unei funcționări eficiente a pieței interne și a unui nivel înalt de protecție a sănătății populației, și un nivel înalt de protecție a consumatorului, inclusiv protecția intereselor consumatorului, prin proceduri cuprinzătoare și raționalizate.

(4)

Prezentul regulament armonizează utilizarea aditivilor alimentari în produsele alimentare din cadrul Comunității. Aceasta include utilizarea aditivilor alimentari în produsele alimentare care intră sub incidența Directivei 89/398/CEE din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (3) și utilizarea unor coloranți alimentari pentru marcarea sanitară a cărnii și decorarea și ștampilarea ouălor. Acesta armonizează, de asemenea, utilizarea aditivilor alimentari în aditivii și enzimele alimentare, garantând astfel siguranța și calitatea acestora și facilitând depozitarea și utilizarea lor. Aceste aspecte nu au fost reglementate anterior la nivel comunitar.

(5)

Aditivii alimentari sunt substanțe care nu se consumă de regulă ca aliment de sine stătător, ci se adaugă în mod deliberat în alimente în scopuri tehnologice descrise în prezentul regulament, ca de exemplu pentru conservarea acestora. Toți aditivii alimentari ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament și, prin urmare, lista categoriilor funcționale ar trebui actualizată conform progresului științific și dezvoltării tehnologice. Cu toate acestea, nu sunt considerate aditivi alimentari substanțele utilizate pentru a da o aromă și/sau un gust sau în scopuri nutriționale speciale, precum înlocuitorii sării, vitaminele și mineralele. În plus, nici substanțele considerate produse alimentare ce pot îndeplini o funcție tehnologică, ca de exemplu clorura de sodiu sau șofranul pentru colorare, precum și enzimele alimentare, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, preparatele obținute din produse alimentare și alte surse materiale, care sunt destinate obținerii unui efect tehnologic în produsul alimentar final și care sunt obținute prin extragerea selectivă a componentelor (de ex. pigmenți) referitor la componentele nutritive și aromatice, ar trebui să fie considerate aditivi în sensul prezentului regulament. În fine, enzimele alimentare intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (4), ceea ce exclude aplicarea prezentului regulament.

(6)

Substanțele neconsumate ca alimente în sine, dar utilizate deliberat în prelucrarea alimentelor, care rămân doar ca reziduuri în produsul final și nu au un efect tehnologic în produsul final (adjuvanți tehnologici), nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

Aditivii alimentari ar trebui aprobați și utilizați numai dacă îndeplinesc criteriile prevăzute în prezentul regulament. Aditivii alimentari trebuie să fie siguri atunci când sunt utilizați, trebuie să existe o necesitate tehnologică pentru utilizarea lor, trebuie să nu inducă în eroare consumatorul și utilizarea lor trebuie să aducă un beneficiu consumatorului. Inducerea în eroare a consumatorilor include aspecte legate de natura, prospețimea, calitatea ingredientelor utilizate, măsura în care un produs sau proces de producție este natural sau calitatea nutritivă a produsului, inclusiv conținutul de fructe și legume, fără a se limita la acestea. Aprobarea aditivilor alimentari ar trebui să țină seama și de alți factori relevanți pentru domeniul în cauză, inclusiv factori societali, economici, tradiționali, etici și de mediu, principiul precauției, precum și de fezabilitatea controalelor. Utilizarea și nivelurile maxime de aditivi alimentari ar trebui să țină seama de consumul acestui aditiv alimentar pornind din alte surse și de expunerea unor grupuri speciale de consumatori (de exemplu persoanele alergice) la aditivul alimentar.

(8)

Aditivii alimentari trebuie să respecte specificațiile aprobate, care ar trebui să includă informații pentru identificarea corectă a aditivului alimentar, inclusiv originea acestuia, și să descrie criteriile acceptabile de puritate. Specificațiile elaborate anterior pentru aditivii alimentari, incluse în Directiva 95/31/CE a Comisiei din 5 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (5), în Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iulie 1995 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (6) și în Directiva 96/77/CE a Comisiei din 2 decembrie 1996 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (7) ar trebui să fie menținute până la introducerea aditivilor corespunzători în anexele la prezentul regulament. În acel moment, specificațiile aferente aditivilor în cauză ar trebui să fie prevăzute într-un regulament. Specificațiile în cauză ar trebui să facă direct trimitere la aditivii incluși în listele comunitare din anexele la prezentul regulament. Cu toate acestea, având în vedere caracterul complex și conținutul acestor specificații și din motive de claritate, acestea nu ar trebui să fie introduse ca atare în acele liste comunitare, ci ar trebui introduse într-unul sau mai multe regulamente separate.

(9)

Unii aditivi alimentari sunt autorizați pentru anumite utilizări în anumite practici și procese enologice autorizate. Utilizarea acestor aditivi alimentari ar trebui să se facă în conformitate cu prezentul regulament și cu dispozițiile specifice prevăzute în legislația comunitară relevantă.

(10)

Pentru asigurarea armonizării, evaluarea riscurilor și aprobarea aditivilor alimentari ar trebui să se efectueze în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de stabilire a unei proceduri comune de autorizare a aditivilor alimentari, enzimelor și aromelor alimentare (8).

(11)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (9), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) trebuie să fie consultată în chestiunile care pot să afecteze sănătatea publică.

(12)

Un aditiv alimentar care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (10) ar trebui să fie autorizat în conformitate cu regulamentul în cauză, precum și în temeiul prezentului regulament.

(13)

Un aditiv alimentar aprobat deja în conformitate cu prezentul regulament și care este preparat prin metode de producție sau utilizând materii prime semnificativ diferite de cele incluse în evaluarea riscurilor efectuată de către autoritate sau diferite de cele menționate în specificațiile prevăzute, ar trebui să fie evaluat de către autoritate. „În mod semnificativ diferite” ar putea să însemne, printre altele, o schimbare a metodei de producție de la extragerea dintr-o plantă la producerea prin fermentare prin utilizarea unui microorganism sau a unei modificări genetice a microorganismului inițial, o schimbare a materiilor prime sau o modificare a dimensiunii particulelor, inclusiv cu ajutorul nanotehnologiei.

(14)

Aditivii alimentari ar trebui ținuți sub observație permanentă și trebuie să fie reevaluați oricând este necesar, în lumina condițiilor de utilizare, în schimbare, și a noilor informații științifice. Dacă este necesar, Comisia, împreună cu statele membre, ar trebui să stabilească măsurile adecvate.

(15)

Statelor membre care au menținut la 1 ianuarie 1992 interdicția de utilizare a anumitor aditivi în unele produse alimentare specifice considerate tradiționale, produse pe teritoriul acestora, ar trebui să li se permită să aplice în continuare interdicțiile în cauză. În plus, în ceea ce privește produse precum „feta” sau „salame cacciatore”, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor mai restrictive legate de utilizarea anumitor denumiri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (11) și al Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (12).

(16)

Dacă nu face obiectul unor restricții suplimentare, un aditiv poate fi prezent în produsele alimentare, fără a fi fost adăugat în mod direct, ca rezultat al transferului de la un ingredient în care aditivul era autorizat, cu condiția ca respectiva cantitate de aditiv din produsul alimentar final să nu o depășească pe cea care ar fi rezultat din utilizarea respectivului ingredient în condiții tehnologice corespunzătoare și conform bunelor practici de fabricare.

(17)

Aditivii alimentari continuă să facă obiectul obligațiilor generale în materie de etichetare, astfel cum au fost prevăzute de Directiva 2000/13/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare (13), precum și la publicitatea acestora și, după caz, în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și în Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (14). De asemenea, prezentul regulament ar trebui să cuprindă și dispoziții speciale privind etichetarea aditivilor alimentari vânduți ca atare fabricantului sau consumatorului final.

(18)

Îndulcitorii autorizați în temeiul prezentului regulament pot fi utilizați pentru îndulcitorii de masă vânduți direct consumatorilor. Fabricanții unor astfel de produse ar trebui să pună la dispoziția consumatorilor informații, prin mijloace adecvate, pentru a le permite să utilizeze produsul în condiții de siguranță. Astfel de informații ar putea fi puse la dispoziție în mai multe moduri, cum ar fi pe etichetele produsului, pe site-uri Internet, prin linii telefonice de informare a consumatorilor sau la punctele de vânzare. Pentru a adopta o abordare uniformă în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei cerințe, ar putea fi necesară elaborarea unor orientări la nivel comunitar.

(19)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(20)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice anexele la prezentul regulament și să adopte măsurile tranzitorii corespunzătoare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(21)

Din motive de eficiență, termenele aplicabile în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse pentru adoptarea anumitor modificări la anexele II și III privind substanțele deja autorizate în temeiul altor dispoziții de drept comunitar, precum și pentru adoptarea oricăror măsuri tranzitorii corespunzătoare privind aceste substanțe.

(22)

Pentru a dezvolta și actualiza legislația comunitară privind aditivii alimentari în mod proporțional și eficace, este necesar să se culeagă date, să se împărtășească informațiile și să se coordoneze activitățile între statele membre. În acest scop, poate fi utilă realizarea de studii pe aspecte specifice în vederea facilitării procesului de decizie. Este oportun ca aceste studii să fie finanțate de Comunitate, ca parte a procedurii sale bugetare. Finanțarea unor asemenea măsuri este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și bunăstare a animalelor (16).

(23)

Statele membre urmează să desfășoare controale oficiale pentru a garanta respectarea prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(24)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea normelor comunitare privind aditivii alimentari, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și prin urmare, în scopul unității pieței și în vederea unui nivelul ridicat de protecție a consumatorilor, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(25)

După adoptarea prezentului regulament, Comisia, asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, ar trebui să reexamineze toate autorizațiile existente pe baza unor criterii, altele decât siguranța, cum ar fi dozele, necesitățile tehnologice și eventuala inducere în eroare a consumatorului. Toți aditivii alimentari care continuă să fie autorizați în cadrul Comunității ar trebui să fie transferați pe listele comunitare din anexele II și III la prezentul regulament. Anexa III la prezentul regulament ar trebui completată cu ceilalți aditivi alimentari utilizați în aditivii și enzimele alimentare, cu substanțele suport pentru material nutritiv, precum și cu condițiile lor de utilizare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1331/2008. Pentru a permite o perioadă adecvată de tranziție, dispozițiile din anexa III, altele decât dispozițiile referitoare la substanțele suport ale aditivilor alimentari și aditivii alimentari din arome nu ar trebui să se aplice până la 1 ianuarie 2011.

(26)

Până la instituirea viitoarelor liste comunitare de aditivi alimentari este necesar să se prevadă o procedură simplificată care să permită actualizarea listelor actuale de aditivi alimentari cuprinși în directivele existente.

(27)

Fără a aduce atingere rezultatelor reexaminării menționate la considerentul (25), în termen de un an de la adoptarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să elaboreze un program de evaluare în cadrul căruia autoritatea să reevalueze siguranța aditivilor alimentari care sunt deja autorizați de Comunitate. Programul în cauză ar trebui să definească necesitățile și ordinea de priorități conform cărora urmează a fi examinați aditivii alimentari.

(28)

Prezentul regulament abrogă și înlocuiește următoarele acte: Directiva Consiliului din 23 octombrie 1962 de apropiere a reglementărilor statelor membre privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (17), Directiva 65/66/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru conservanții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (18), Directiva 78/663/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru emulsificatori, stabilizatori, agenți de îngroșare și agenți de coagulare pentru utilizarea în produse alimentare (19), Directiva 78/664/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru antioxidanții care pot fi utilizați în produsele alimentare destinate consumului uman (20), Prima Directivă 81/712/CEE a Comisiei din 28 iulie 1981 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul purității anumitor aditivi care se utilizează în produsele alimentare (21), Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropriere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (22), Directiva 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare (23), Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (24), Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari alții decât coloranții și îndulcitorii (25), Decizia 292/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind menținerea legislațiilor interne care interzic utilizarea anumitor aditivi la fabricarea anumitor produse alimentare specifice (26) și Decizia 2002/247/CE a Comisiei din 27 martie 2002 de suspendare a introducerii pe piață și a importului de dulciuri pe bază de gelatină care conțin aditivul alimentar E 425 konjac (27). Cu toate acestea, este oportun ca anumite dispoziții din aceste acte să rămână în vigoare pentru o perioadă de tranziție, pentru a permite pregătirea listelor comunitare anexate la prezentul regulament,

(a)

liste comunitare de aditivi alimentari aprobați, astfel cum figurează în anexele II și III;

(b)

condițiile de utilizare a aditivilor alimentari în produse alimentare, inclusiv în aditivii alimentari și în enzimele alimentare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 privind enzimele alimentare și în aromele alimentare astfel cum sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele alimentare și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe alimente (28);

(c)

norme privind etichetarea aditivilor alimentari comercializați ca atare.

(a)

adjuvanți tehnologici;

(b)

substanțelor utilizate pentru protecția plantelor și a produselor vegetale în conformitate cu normele comunitare aplicabile în domeniul fitosanitar;

(c)

substanțe adăugate în produsele alimentare ca nutrienți;

(d)

substanțelor utilizate pentru tratarea apei destinate consumului uman care intră sub incidența Directivei 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (29);

(e)

arome care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1334/2008 privind aromele alimentare și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe alimente.

(a)

în produse alimentare specifice;

(b)

în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(a)

„aditiv alimentar” înseamnă orice substanță care, în mod normal, nu se consumă ca aliment în sine și nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau fără valoare nutritivă, și a cărei adăugare deliberată, în scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau se poate considera în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat, transformarea sa sau transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a produselor alimentare în cauză.

Cu toate acestea, nu se consideră aditivi alimentari următoarele:

(b)

„adjuvanți tehnologic” înseamnă orice substanță care:

(c)

„categorie funcțională” înseamnă una dintre categoriile stabilite în anexa I pe baza funcției tehnologice exercitate de aditiv în produsul alimentar;

(d)

„aliment neprelucrat” înseamnă orice aliment care nu a fost supus niciunui tratament care să conducă la o schimbare substanțială a stării inițiale a alimentului; în acest sens, nu sunt considerate ca având ca rezultat o modificare substanțială următoarele: fragmentarea, separarea, tranșarea, dezosarea, tocarea, jupuirea, decojirea, mărunțirea, decuparea, curățarea, aranjarea, congelarea, refrigerarea, răcirea, măcinarea, decorticarea, ambalarea sau dezambalarea;

(e)

„produs alimentar fără adaos de zahăr” înseamnă orice produs alimentar fără următoarele:

(f)

„produs alimentar cu valoare energetică redusă” înseamnă orice produs alimentar a cărui valoare energetică este cu cel puțin 30 % mai mică decât cea a alimentului original sau a unui produs similar;

(g)

„îndulcitori de masă” înseamnă orice preparat din edulcoranți autorizați care ar putea conține alți aditivi alimentari și/sau ingrediente alimentare și care este destinat vânzării către consumatorul final ca înlocuitor pentru zahăr.

(h)

„quantum satis” înseamnă că nu se specifică niciun nivel numeric maxim și substanțele vor fi utilizate în conformitate cu buna practică de fabricație, într-o cantitate care să nu depășească nivelul necesar pentru obținerea efectului dorit și cu condiția de a nu induce în eroare consumatorul.

(a)

conform dovezilor științifice disponibile, nu pune nici o problemă de siguranță pentru sănătatea consumatorului la dozele propuse; și

(b)

există o necesitate tehnologică suficientă care nu poate fi satisfăcută prin alte metode realizabile din punct de vedere economic și tehnologic; și

(c)

utilizarea sa nu induce în eroare consumatorul.

(a)

conservarea calității nutriționale a alimentului;

(b)

furnizarea ingredientelor sau componentelor necesare fabricării de produse alimentare destinate unor grupuri de consumatori cu nevoi nutriționale speciale;

(c)

sporirea capacității de conservare sau a stabilității unui aliment sau îmbunătățirea proprietăților sale organoleptice, cu condiția ca natura, consistența sau calitatea alimentului să nu fie modificate astfel încât să inducă în eroare consumatorul;

(d)

contribuția la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratarea, ambalarea, transportarea sau depozitarea alimentelor, inclusiv a aditivilor alimentari, a enzimelor alimentare și a aromelor alimentare, cu condiția ca aditivul alimentar să nu fie utilizat pentru deghizarea efectelor utilizării unor materii prime defectuoase sau a unor practici sau tehnici neadecvate, inclusiv a unor practici sau tehnici neigienice, în cursul uneia dintre aceste operațiuni.

(a)

alimentul să nu constituie o componentă esențială a unui regim alimentar normal; sau

(b)

aditivul alimentar să fie necesar la fabricarea de produse alimentare destinate unor grupuri de consumatori cu nevoi dietetice speciale.

(a)

înlocuirea zahărului din fabricarea produselor alimentare cu valoare energetică redusă, a produselor alimentare necariogene sau a produselor alimentare fără adaos de zahăr; sau

(b)

înlocuirea zahărului în cazul în care aceasta permite creșterea duratei de conservare a produselor alimentare sau

(c)

producerea alimentelor destinate unei alimentații speciale în sensul definiției din articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 89/398/CEE.

(a)

refacerea aspectului inițial al produselor alimentare a căror culoare a fost modificată prin prelucrare, depozitare, ambalare și distribuție și al căror aspect vizual a fost astfel afectat;

(b)

ameliorarea atractivității vizuale a produselor alimentare;

(c)

colorarea produselor alimentare care în mod normal sunt incolore.

(a)

lista comunitară din anexa II la prezentul regulament; și/sau

(b)

lista comunitară din anexa III la prezentul regulament.

(a)

numele aditivului alimentar și numărul său E.

(b)

produsele alimentare în care poate fi adăugat;

(c)

condițiile în care poate fi utilizat aditivul alimentar;

(d)

dacă este cazul, eventualele restricții la vânzarea aditivului alimentar direct către consumatorul final.

(a)

cantitatea utilizată se limitează la doza minimă necesară pentru obținerea efectului dorit;

(b)

cantitățile specificate iau în considerare următoarele:

(a)

într-un produs alimentar compus altul decât cele prevăzute în anexa II, în cazul în care aditivul alimentar este autorizat într-unul dintre ingredientele alimentului compus;

(b)

într-un produs alimentar căruia i s-a adăugat un aditiv alimentar, o enzimă alimentară sau o aromă alimentară, în cazul în care aditivul alimentar:

(c)

într-un produs alimentar destinat exclusiv preparării unui produs alimentar compus, cu condiția ca acesta din urmă să fie în conformitate cu prezentul regulament.

(a)

dacă un anumit produs alimentar aparține sau nu unei categorii de alimente menționate în anexa II; sau

(b)

dacă un aditiv alimentar inclus în anexele II și III și autorizat conform principiului „quantum satis” este sau nu folosit în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 11 alineatul (2); sau

(c)

dacă o substanță dată întrunește condițiile stabilite pentru aditivi alimentari în articolul 3.

(a)

numele și/sau numărul E prevăzut de prezentul regulament în privința fiecărui aditiv alimentar sau o descriere pentru vânzare care include numele și/sau numărul E al fiecărui aditiv alimentar;

(b)

mențiunea „pentru produse alimentare”, mențiunea „pentru uz alimentar restricționat” sau o indicație mai precisă privind utilizarea alimentară prevăzută;

(c)

dacă este necesar, condițiile speciale de depozitare și/sau utilizare;

(d)

un semn de identificare a lotului;

(e)

instrucțiunile de folosire, în cazul în care omisiunea acestora ar duce la o utilizare neadecvată a aditivului alimentar;

(f)

numele sau denumirea comercială și adresa fabricantului, a ambalatorului sau a vânzătorului;

(g)

indicarea cantității maxime din fiecare element component sau grup de elemente componente supuse unei limitări cantitative în produsele alimentare și/sau informații corespunzătoare prezentate în mod clar și în termeni ușor de înțeles, permițând cumpărătorului să se conformeze prezentului regulament sau altor dispoziții de drept comunitar relevante; în cazul în care aceeași limitare cantitativă se aplică unui grup de elemente componente utilizate separat sau în combinație, procentajul combinat poate fi indicat de o singură cifră; limitarea cantitativă se exprimă fie numeric, fie conform principiului quantum satis;

(h)

cantitatea netă;

(i)

data durabilității minime sau data limită de consum;

(j)

dacă este cazul, informații privind orice aditiv alimentar sau orice alte substanțe menționate în prezentul articol și care figurează în anexa IIIa la Directiva 2000/13/CE privind indicarea ingredientelor prezente în produsele alimentare.

(a)

denumirea și numărul E, prevăzut de prezentul regulament pentru fiecare dintre aditivii alimentari sau o descriere comercială care să includă denumirea și numărul E pentru fiecare aditiv alimentar

(b)

mențiunea „pentru produse alimentare”, mențiunea „uz alimentar restricționat” sau o indicație mai precisă privind utilizarea alimentară prevăzută.

(a)

polioli: „consumul excesiv poate avea efecte laxative”;

(b)

aspartam/sare aspartam-acesulfam: „conține o sursă de fenilalanină”.

(a)

Directiva Consiliului din 23 octombrie 1962 de apropiere a reglementărilor statelor membre privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman;

(b)

Directiva 65/66/CEE;

(c)

Directiva 78/663/CEE;

(d)

Directiva 78/664/CEE;

(e)

Directiva 81/712/CEE;

(f)

Directiva 89/107/CEE;

(g)

Directiva 94/35/CE;

(h)

Directiva 94/36/CE;

(i)

Directiva 95/2/CE;

(j)

Decizia nr. 292/97/CE;

(k)

Decizia 2002/247/CE.

(a)

Articolul 2 alineatele (1), (2) și (4) din Directiva 94/35/CE, precum și anexa la aceasta;

(b)

Articolul 2 alineatele (1)-(6), (8), (9) și (10) din Directiva 94/36/CE, precum și anexele I-V la aceasta;

(c)

Articolele 2 și 4 din Directiva 95/2/CE, precum și anexele I-VI la aceasta.

31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/34

(1)

Este necesară actualizarea directivei 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare și materiile sursă pentru producerea acestora (3), pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice. Din motive de claritate și de eficiență, Directiva 88/388/CEE ar trebui să fie înlocuită de prezentul regulament.

(2)

Decizia 88/389/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 privind întocmirea de către Comisie a unui inventar al materialelor și substanțelor utilizate ca sursă pentru pregătirea aromelor (4) prevede un termen de 24 de luni de la data adoptării sale pentru întocmirea inventarului. Decizia respectivă a devenit caducă și ar trebui să se abroge.

(3)

Directiva 91/71/CEE a Comisiei din 16 ianuarie 1991 de completare a Directivei Consiliului 88/388/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare și materiile sursă pentru producerea acestora (5) stabilește normele de etichetare ale aromelor. Normele în cauză sunt înlocuite prin prezentul regulament, iar directiva respectivă ar trebui să se abroge.

(4)

Libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase reprezintă un aspect esențial al pieței interne și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la sprijinirea intereselor sociale și economice ale acestora.

(5)

În scopul protejării sănătății populației, prezentul regulament ar trebui să reglementeze aromele, materiile prime pentru arome și alimentele care conțin arome. Acesta ar trebui să reglementeze, de asemenea, anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante, care sunt adăugate alimentelor în scopul principal de a le adăuga aromă și care contribuie în mod semnificativ la prezența în alimente a anumitor substanțe nedorite care apar în mod natural (denumite în continuare „ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante”), materiile prime ale acestora și alimentele care le conțin.

(6)

Produsele alimentare brute care nu au fost procesate și produsele alimentare necompuse precum condimentele, ierburile, ceaiurile și infuziile (de exemplu ceaiul de fructe sau ceaiul de plante), precum și amestecurile de condimente și/sau ierburi, amestecurile de ceai și amestecurile pentru infuzie, cu condiția să fie consumate ca atare și/sau să nu fie adăugate alimentelor, nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(7)

Aromele se utilizează pentru a îmbunătăți sau modifica mirosul și/sau gustul produselor alimentare, în beneficiul consumatorului. Aromele și ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante ar trebui să fie utilizate numai dacă îndeplinesc criteriile prevăzute de prezentul regulament. Utilizarea acestora trebuie să fie sigură și, prin urmare, anumite arome ar trebui să fie supuse unei evaluări a riscului înainte de a fi autorizată utilizarea lor în alimente. Atunci când este posibil, ar trebui să se axeze atenția pe determinarea faptului dacă anumite arome pot sau nu să aibă consecințe negative pentru grupurile vulnerabile. Utilizarea aromelor trebuie să nu inducă în eroare consumatorul și, prin urmare, prezența lor în alimente trebuie să fie întotdeauna indicată printr-o etichetare corespunzătoare. În special, aromele nu ar trebui să fie utilizate de asemenea manieră încât să inducă în eroare consumatorul în legătură cu aspectele legate de natura, prospețimea, calitatea ingredientelor utilizate, caracterul natural al unui produs sau al procesului de producție sau calitatea nutritivă a produsului. Autorizarea aromelor ar trebui să țină seama și de alți factori relevanți pentru aspectele avute în vedere, inclusiv factorii societali, economici, tradiționali, etici și de mediu, principiul precauției, precum și de fezabilitatea controalelor.

(8)

Din 1999, Comitetul științific pentru alimentație și, ulterior, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) înființată prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (6) au exprimat avize cu privire la o serie de substanțe care apar natural în materiile prime pentru arome și în ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante care, conform Comitetului de experți pentru substanțe aromatizante al Consiliului Europei, constituie motive de îngrijorare din punct de vedere toxicologic. Substanțele pentru care Comitetul Științific pentru Alimentație a confirmat caracterul problematic din punct de vedere toxicologic ar trebui să fie considerate substanțe nedorite care nu ar trebui să fie adăugate sub această formă în alimente.

(9)

Datorită apariției lor în formă naturală în plante, substanțele nedorite ar putea fi prezente în preparatele aromatizante și în ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante. În mod tradițional, plantele sunt utilizate ca produse sau ingrediente alimentare. Având în vedere atât necesitatea de protejare a sănătății umane, cât și prezența inevitabilă a acestor substanțe nedorite în produsele alimentare tradiționale, ar trebui să se stabilească niveluri maxime adecvate în ceea ce privește prezența acestor substanțe nedorite în alimentele care contribuie cel mai mult la consumul uman de astfel de substanțe.

(10)

Nivelurile maxime pentru anumite substanțe nedorite care apar în mod natural ar trebui să se axeze pe alimentele sau categoriile de alimente care contribuie cel mai mult la aportul dietetic. În cazul în care alte substanțe nedorite care apar în mod natural ar reprezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor, ar trebui să se stabilească nivelurile maxime, în baza avizului Autorității. Statele membre ar trebui să organizeze controale în funcție de risc, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (7). Producătorii de alimente sunt obligați să țină seama de prezența acestor substanțe atunci când folosesc ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante și/sau arome pentru prepararea tuturor alimentelor, pentru a garanta că alimentele care nu oferă siguranță nu sunt introduse pe piață.

(11)

Ar trebui să se instituie dispoziții la nivel comunitar în vederea interzicerii sau limitării utilizării anumitor materii vegetale, animale, microbiologice sau minerale care creează motive de îngrijorare din punctul de vedere al sănătății umane, în procesul de producție a aromelor și a ingredientelor alimentare cu proprietăți aromatizante și în producția alimentelor.

(12)

Evaluările riscului ar trebui să fie efectuate de autoritate.

(13)

Pentru asigurarea armonizării, evaluarea riscului și aprobarea aromelor și a materiilor prime care trebuie să fie supuse evaluării ar trebui să fie efectuate în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (8).

(14)

Substanțele aromatizante sunt substanțe chimice definite care includ substanțele aromatizante obținute prin sinteză chimică sau izolate prin procese chimice și substanțele aromatizante naturale. Un program de evaluare a substanțelor aromatizante este în curs de desfășurare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (9). În temeiul regulamentului respectiv, o listă a substanțelor aromatizante urma să fie adoptată în termen de cinci ani de la adoptarea programului în cauză. Ar trebui să fie stabilit un nou termen limită pentru adoptarea respectivei liste. Lista respectivă urmează să fie propusă spre a fi inclusă în lista menționată la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008.

(15)

Preparatele aromatizante sunt arome, altele decât substanțele chimice definite, obținute din materii de origine vegetală, animală sau microbiologică, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzătoare, fie în stare brută, fie după procesarea pentru consumul uman. Nu este necesar ca preparatele aromatizante obținute din produse alimentare să facă obiectul vreunei evaluări sau al vreunei proceduri de aprobare pentru a fi utilizate în produsele alimentare, cu excepția cazurilor în care există îndoieli legate de siguranța acestora. Cu toate acestea, siguranța preparatelor aromatizante produse din substanțe nealimentare ar trebui să fie evaluată și aprobată.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 definește alimentele ca fiind orice substanță sau produs, indiferent dacă este procesat, parțial procesat sau neprocesat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. Materiile de origine vegetală, animală sau microbiologică a căror utilizare pentru producția aromelor este suficient demonstrată sunt considerate a fi materii alimentare produse în acest scop, chiar dacă unele dintre aceste materii prime, precum lemnul de trandafir și frunzele de căpșun, nu sunt neapărat utilizate ca atare în produsele alimentare. Nu este nevoie ca aceste materii prime să fie evaluate.

(17)

În același fel, aromele obținute prin tratament termic, produse din alimente în condiții specifice, nu au nevoie de evaluare sau de o procedură de aprobare pentru a fi utilizate în sau pe produsele alimentare, cu excepția cazului în care există îndoieli legate de siguranța acestora. Cu toate acestea, siguranța aromelor obținute prin tratament termic, produse din substanțe nealimentare sau care nu corespund anumitor condiții de producție, ar trebui să fie evaluată și aprobată.

(18)

Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (10) stabilește o procedură pentru evaluarea siguranței și pentru aprobarea aromelor de fum și are ca scop întocmirea unei liste a condensatelor de fum primare și a fracțiilor primare de gudron a căror utilizare este autorizată cu excluderea tuturor celorlalte.

(19)

Precursorii de arome precum carbohidrații, oligopeptidele și aminoacizii conferă aromă alimentelor prin reacțiile chimice care au loc în timpul procesării alimentelor. Precursorii de arome produși din alimente nu trebuie să facă obiectul unei proceduri de evaluare sau de autorizare pentru a fi utilizați în sau pe produsele alimentare, cu excepția cazurilor în care există îndoieli legate de siguranța acestora. Cu toate acestea, siguranța precursorilor de arome produși din substanțe nealimentare ar trebui să fie evaluată și aprobată.

(20)

Alte arome care nu se regăsesc în definițiile aromelor menționate anterior pot fi utilizate în produsele alimentare după ce au fost supuse unei proceduri de evaluare și de aprobare. Un astfel de exemplu ar putea fi aromele obținute prin încălzirea uleiului sau a grăsimilor la o temperatură extrem de înaltă pentru o perioadă foarte scurtă de timp, fapt care va produce o aromă asemănătoare cu aroma de friptură la grătar.

(21)

Materiile de origine vegetală, animală, microbiologică sau minerală, altele decât produsele alimentare pot fi autorizate pentru producția aromelor numai după ce siguranța lor a fost evaluată științific. Este posibil să fie necesară autorizarea utilizării numai a anumitor părți ale materiei sau stabilirea condițiilor de utilizare.

(22)

Aromele pot conține aditivi alimentari, astfel cum se permite prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (11) și/sau alte ingrediente alimentare în scopuri tehnologice precum depozitarea, standardizarea, diluarea sau dizolvarea și stabilizarea acestora.

(23)

O aromă sau o materie primă care intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (12) ar trebui să fie autorizată în conformitate cu regulamentul menționat, precum și în temeiul prezentului regulament.

(24)

Aromele trebuie să respecte în continuare obligațiile generale privind etichetarea, astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea, prezentarea produselor alimentare precum și la publicitatea acestora (13) și, după caz, de Regulamentul (CE) 1829/2003 și de Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (14). În plus, prezentul regulament ar trebui să cuprindă dispoziții speciale privind etichetarea aromelor vândute ca atare producătorului sau consumatorului final.

(25)

Substanțele aromatizante sau preparatele aromatizante ar trebui să poarte eticheta „natural” numai dacă îndeplinesc anumite criterii care garantează că astfel consumatorii nu sunt induși în eroare.

(26)

Ar trebui să se stabilească cerințe specifice de informare care să garanteze că, în ceea ce privește materiile prime utilizate pentru producția aromelor naturale, consumatorii nu sunt induși în eroare. În special, în cazul în care se folosește termenul „natural” pentru a se descrie o aromă, componentele aromatizante folosite ar trebui să fie în totalitate de origine naturală. De asemenea, este necesar ca sursa aromelor să fie etichetată, cu excepția cazului în care materiile prime menționate nu ar putea să fie recunoscute în aromă sau în gustul alimentului. În cazul în care se menționează sursa, cel puțin 95 % din componenta aromatizantă ar trebui să fi fost obținut din materia primă menționată. Deoarece ar trebui ca utilizarea aromelor să nu inducă în eroare consumatorul, restul de cel mult 5 % poate fi folosit numai pentru standardizare sau pentru a accentua un anumit atribut al aromei, de exemplu proaspăt, picant, copt sau crud. În cazul în care s-a utilizat mai puțin de 95 % din componenta aromatizantă derivată din sursa menționată, iar aroma sursei poate fi încă recunoscută, sursa ar trebui să fie indicată împreună cu o declarație că au fost adăugate și alte arome naturale, de exemplu, extractul de cacao la care s-au adăugat alte arome naturale pentru a se da o aromă de banană.

(27)

Consumatorii ar trebui să fie informați dacă gustul de afumat al unui anumit produs alimentar este rezultatul adăugării aromelor de fum. În conformitate cu Directiva 2000/13/CE, denumirea comercială a unui produs nu ar trebui să determine consumatorii să confunde un produs afumat prin metode tradiționale cu un produs tratat cu arome de fum. Directiva 2000/13/CE ar trebui să fie adaptată în funcție de definițiile aromelor, ale aromelor de fum și condițiile de utilizare a termenului „natural” pentru descrierea aromelor, astfel cum sunt stabilite în prezentul regulament.

(28)

În scopul evaluării siguranței substanțelor aromatizante pentru sănătatea umană, informarea privind consumul și utilizarea substanțelor aromatizante are o importanță esențială. Prin urmare, cantitățile de substanțe aromatizante adăugate alimentelor ar trebui să fie verificate periodic.

(29)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(30)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să modifice anexele la prezentul regulament și să adopte măsuri tranzitorii corespunzătoare privind elaborarea listei comunitare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele să-l completeze prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(31)

În cazul în care, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea măsurilor menționate la articolul 8 alineatul (2) și a modificărilor la anexele II-V la prezentul regulament.

(32)

Anexele II-V la prezentul regulament ar trebui să fie adaptate în mod corespunzător în funcție de progresele științifice și tehnice, ținând seama de informațiile furnizate de producătorii și de utilizatorii de arome și/sau obținute în urma verificărilor și controalelor efectuate de statele membre.

(33)

Pentru a dezvolta și actualiza legislația comunitară privind aromele în mod proporțional și eficace, este necesar să se culeagă date, să se împărtășească informațiile și să se coordoneze activitățile între statele membre. În acest scop, ar putea fi utilă realizarea de studii referitoare la aspecte specifice, în vederea facilitării procesului decizional. Este oportun ca aceste studii să fie finanțate de Comunitate, în contextul procedurii sale bugetare. Finanțarea unor asemenea măsuri este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(34)

În așteptarea elaborării listei comunitare, ar trebui să se prevadă dispoziții privind evaluarea și autorizarea substanțelor aromatizante care nu fac parte din programul de evaluare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2232/96. Prin urmare, ar trebui să se stabilească un regim de tranziție. În conformitate cu acest regim, aceste substanțe aromatizante ar trebui să fie evaluate și aprobate în conformitate cu procedura stabilită de Regulamentul (CE) nr. 1331/2008. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice termenele prevăzute de regulamentul respectiv pentru adoptarea de către autoritate a avizului său și pentru prezentarea de către Comisie a unui proiect de regulament de actualizare a listei comunitare Comitetului permanent pentru rețeaua alimentară și sănătatea animală, deoarece programul de evaluare în curs ar trebui să aibă prioritate.

(35)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea normelor comunitare privind utilizarea aromelor și a anumitor ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante în și pe produsele alimentare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în scopul unității pieței și în vederea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(36)

Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea și prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin și a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole (16) și Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase (17) trebuie să fie adaptate la anumite definiții noi enunțate în prezentul regulament.

(37)

Regulamentele (CEE) nr. 1601/91, (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008, precum Directiva 2000/13/CE ar trebui să fie modificate în consecință,

(a)

o listă comunitară care să conțină aromele și materiile prime aprobate pentru a fi folosite în și pe produsele alimentare, stabilită în anexa I (denumită în continuare „lista comunitară”);

(b)

condițiile de utilizare a aromelor și a ingredientelor alimentare cu proprietăți aromatizante în și pe produsele alimentare;

(c)

norme privind etichetarea aromelor.

(a)

aromelor utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare, fără a aduce atingere altor dispoziții mai specifice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2065/2003;

(b)

ingredientelor alimentare cu proprietăți aromatizante;

(c)

produselor alimentare care conțin arome și/sau ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante;

(d)

materiilor prime pentru arome și/sau materiilor prime pentru ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante.

(a)

substanțelor care au exclusiv un gust dulce, acru sau sărat;

(b)

alimentelor în stare brută;

(c)

produselor alimentare necompuse și amestecurilor de condimente și/sau ierburi, cum ar fi, printre altele, cele proaspete, uscate sau congelate, amestecurilor de ceai și amestecurilor pentru infuzii ca atare, cu condiția să nu fi fost utilizate ca ingrediente alimentare.

(a)

„arome” înseamnă produse:

(b)

„substanță aromatizantă” înseamnă substanța chimică definită cu proprietăți aromatizante;

(c)

„substanță aromatizantă naturală” înseamnă substanța aromatizantă obținută prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzătoare din materii de origine vegetală, animală sau microbiologică, fie în stare brută, fie după procesarea acestora pentru consumul uman, printr-unul sau mai multe procese de preparare a alimentelor tradiționale, enumerate în anexa II. Substanțele aromatizate naturale corespund substanțelor care sunt prezente în mod natural și au fost identificate în natură;

(d)

„preparat aromatizant” înseamnă un produs, altul decât substanțele aromatizante, obținut din:

(e)

„aromă obținută prin tratament termic” înseamnă un produs obținut după tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au în mod obligatoriu proprietăți aromatizante, dintre care cel puțin unul conține azot (gruparea amino) și altul este un zahar reducător; ingredientele pentru producția aromelor obținute prin tratament termic pot fi:

(f)

„aromă de fum” înseamnă un produs obținut prin fracționarea și purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fracții primare de gudron și/sau arome de fum derivate, astfel cum au fost definite la punctele 1, 2 și 4 ale articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 2065/2003;

(g)

„precursor de aromă” înseamnă un produs care nu are în mod obligatoriu proprietăți aromatizante, adăugat intenționat în produsul alimentar cu unicul scop de a da aromă prin descompunere sau în reacție cu alte componente în timpul procesării produselor alimentare; acesta poate fi obținut din:

(h)

„altă aromă” înseamnă o aromă adăugată sau destinată adăugării la un produs alimentar pentru a da miros și/sau gust și care nu se regăsește în definițiile date la literele (b)-(g);

(i)

„ingredient alimentar cu proprietăți aromatizante” înseamnă un ingredient alimentar, altul decât aromele, care poate fi adăugat produsului alimentar cu scopul principal de a-i adăuga aromă sau de a-i modifica aroma, și care contribuie în mod semnificativ la prezența în aliment a unor substanțe nedorite care apar în mod natural;

(j)

„materie primă” înseamnă o materie de origine vegetală, animală, microbiologică sau minerală din care se produc aromele sau ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante; aceasta poate fi:

(k)

„proces fizic corespunzător” înseamnă un proces fizic care nu modifică intenționat natura chimică a componentelor aromei, fără a aduce atingere listei care conține procedeele tradiționale de preparare a alimentelor din anexa II, și care nu implică, printre altele, utilizarea oxigenului singlet, a ozonului, a catalizatorilor anorganici, a catalizatorilor metalici, a reactivilor organometalici și/sau a radiațiilor ultraviolete.

(a)

pe baza probelor științifice disponibile, acestea nu prezintă niciun risc de siguranță pentru sănătatea consumatorilor; și

(b)

consumatorul nu este indus în eroare de utilizarea lor.

(a)

preparatele aromatizante menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (d) și (i);

(b)

aromele obținute prin tratament termic menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (e) și (i), care îndeplinesc condițiile de producție a aromelor obținute prin tratament termic și cantitățile maxime pentru anumite substanțe din aromele obținute prin tratament termic, astfel cum sunt menționate în anexa V;

(c)

precursorii de arome menționați la articolul 3 alineatul (2) literele (g) și (i);

(d)

ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante.

(a)

substanțele aromatizante;

(b)

preparatele aromatizante menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (ii);

(c)

aromele obținute prin tratament termic, prin încălzirea ingredientelor care intră, parțial sau total, sub incidența articolului 3 alineatul (2) litera (e) punctul (ii) și/sau care nu îndeplinesc condițiile de producție a aromelor obținute prin tratament termic și/sau cantitățile maxime pentru anumite substanțe nedorite enumerate în anexa V;

(d)

precursorii de arome menționați la articolul 3 alineatul (2) litera (g) punctul (ii);

(e)

alte arome menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (h);

(f)

materiile prime, altele decât alimentele menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (j) punctul (ii).

(a)

denumirea aromei sau a materiei prime aprobate;

(b)

dacă este cazul, condițiile în care poate fi utilizată aroma respectivă.

(a)

dacă o anumită substanță sau un anumit amestec de substanțe, materii sau tip de alimente intră în cadrul categoriilor enumerate la articolul 2 alineatul (1);

(b)

categoria specifică, definită la articolul 3 alineatul (2) literele (b)-(j), din care face parte o anumită substanță;

(c)

dacă un anumit produs aparține unei categorii de alimente menționate în anexa I sau în anexa III partea B, sau este un astfel de aliment.

(a)

denumirea comercială: fie termenul „aromă”, fie un termen sau o descriere mai precisă a aromei;

(b)

fie expresia „pentru uz alimentar”, fie expresia „uz alimentar restricționat” sau o referință mai precisă privind destinația alimentară;

(c)

dacă este necesar, condițiile speciale de depozitare și/sau utilizare;

(d)

un semn de identificare a lotului;

(e)

în ordine descrescătoare a cantităților, o listă a:

(f)

numele sau denumirea comercială și adresa producătorului, a societății de ambalare sau a vânzătorului;

(g)

o indicație a cantității maxime din fiecare componentă sau grup de componente supus limitării cantitative în alimente și/sau informații corespunzătoare, clare și ușor de înțeles, care să permită cumpărătorului să respecte prezentul regulament sau alte dispoziții relevante de drept comunitar;

(h)

cantitatea netă;

(i)

data durabilității minimale sau data limită de consum;

(j)

dacă este cazul, informații privind o aromă sau alte substanțe menționate la prezentul articol și enumerate în anexa III a la Directiva 2000/13/CE, referitoare la precizarea ingredientelor prezente în alimente.

1.

La litera (a) a treia liniuță primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

2.

La litera (b) a doua liniuță primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

3.

La litera (c) a doua liniuță primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

1.

Articolul 5 alineatul (2) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 5 alineatul (3) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

3.

La anexa I, punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

4.

Anexa II se modifică după cum urmează:

31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/51

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3) din 29 aprilie 2004 a fost înființată Agenția Europeană a Căilor Ferate, denumită în continuare „agenția”, pentru a aduce o contribuție din punct de vedere tehnic la crearea unei zone feroviare europene fără frontiere. Ca urmare a evoluțiilor din legislația comunitară privind siguranța și interoperabilitatea feroviară, a evoluțiilor pieței și pe baza experienței dobândite din funcționarea agenției și a relației dintre agenție și Comisie, ar trebui aduse unele modificări regulamentului menționat și în special ar trebui adăugate anumite atribuții.

(2)

Normele naționale se notifică Comisiei în conformitate atât cu Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (reformare) (4), (denumită în continuare „Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar”), cât și cu Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare (Directiva privind siguranța feroviară) (5). Prin urmare, este necesar ca aceste două seturi de norme să fie analizate pentru a se putea evalua în special dacă sunt compatibile cu metodele comune de siguranță și cu specificațiile tehnice de interoperabilitate (STI) în vigoare, precum și dacă acestea permit atingerea obiectivelor comune de siguranță.

(3)

Pentru a simplifica procedura de autorizare a introducerii în circulație a vehiculelor care nu respectă STI aplicabile, toate normele tehnice și de siguranță în vigoare în fiecare stat membru ar trebui să fie clasificate în trei categorii, iar rezultatele acestei clasificări ar trebui să fie prezentate într-un document de referință. Prin urmare, agenția este solicitată să întocmească un proiect pentru crearea și actualizarea documentului respectiv prin corelarea normelor naționale aplicabile pentru fiecare parametru tehnic relevant și prin furnizarea unor avize tehnice exprimate ad hoc pe diverse aspecte specifice ale proiectelor cu acceptare reciprocă. Agenția poate recomanda modificarea listei de parametri după revizuirea acesteia.

(4)

Având în vedere competențele sale juridice și înaltul nivel de competență din punct de vedere tehnic, agenția este entitatea care ar trebui să furnizeze clarificări cu privire la chestiunile complexe care sunt generate de activitatea acestui sector. Prin urmare, în contextul procedurilor de autorizare a introducerii în circulație a vehiculelor, este necesar să se poată solicita agenției să formuleze avize tehnice în situația unei decizii negative a unei autorități naționale de siguranță sau cu privire la echivalența normelor naționale în ce privește parametrii tehnici stabiliți prin Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar.

(5)

Ar trebui să fie posibil să se solicite avizul agenției cu privire la modificările urgente aduse STI.

(6)

În temeiul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004, agenția poate controla calitatea activității organelor notificate de către statele membre. Un studiu efectuat de către Comisie a arătat că, totuși, criteriile care trebuie aplicate pentru notificarea acestor organe pot fi foarte interpretabile. Fără a se aduce atingere responsabilității statelor membre cu privire la organele pe care le aleg pentru notificare și verificări atunci când vor să se asigure că aceste criterii au fost respectate, este important să se evalueze impactul respectivelor diferențe de interpretare și să se verifice că nu generează niciun fel de dificultăți cu privire la recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate și a declarațiilor CE de verificare. În consecință, la solicitarea Comisiei, este necesar ca agenția să poată controla activitatea organelor notificate și, în cazul în care acest lucru este justificat, să efectueze verificări pentru a asigura că sunt îndeplinite criteriile menționate în Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar de către organul relevant care a fost notificat.

(7)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004 autorizează agenția să analizeze, la cererea Comisiei și din punct de vedere al interoperabilității, cererile de finanțare comunitară pentru proiecte de infrastructură feroviară. Definiția proiectelor respective ar trebui să fie extinsă astfel încât să poată fi analizată și coerența sistemului, cum ar fi, de exemplu, în cazul proiectelor de punere în aplicare a Sistemului european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS).

(8)

Ca urmare a progreselor înregistrate la nivel internațional și, în special, a intrării în vigoare a Convenției privind transportul internațional feroviar (COTIF) din 1999, ar trebui să se solicite agenției să analizeze raporturile dintre întreprinderile feroviare și deținători, în special în domeniul întreținerii, ca o extindere a activității sale în domeniul certificării atelierelor de întreținere. În acest context, agenția ar putea adresa recomandări cu privire la punerea în aplicare a sistemului de certificare voluntară în întreținere, în conformitate cu articolul 14a din Directiva privind siguranța feroviară.

(9)

Cu ocazia elaborării schemelor de certificare a entităților responsabile cu întreținerea și a atelierelor de întreținere, este necesar ca agenția să se asigure că aceste scheme sunt consecvente cu responsabilitățile deja alocate întreprinderilor feroviare și cu viitorul rol al entităților responsabile cu întreținerea. Aceste scheme ar facilita procedura de certificare a siguranței întreprinderilor feroviare, ar evita o sarcină administrativă inutilă și suprapunerea controalelor, inspecțiilor și/sau auditurilor.

(10)

În urma adoptării celui de-al treilea pachet de norme în domeniul feroviar, ar trebui să se facă trimitere la Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar (6), (denumită în continuare „Directiva mecanicilor de locomotivă”), care stabilește diversele atribuții care revin agenției și oferă acesteia și posibilitatea de a adresa recomandări.

(11)

În ce privește personalul feroviar, agenția ar trebui să identifice și alte posibilități de certificare a altor membri ai personalului de bord care îndeplinesc sarcini esențiale de siguranță și să evalueze impactul acestor posibilități. Se intenționează ca, în afară de mecanicii de locomotivă și ceilalți membri ai personalului de bord care îndeplinesc sarcini esențiale de siguranță, agenția să reflecteze și asupra criteriilor de definire a competențelor vocaționale ale celorlalte categorii de personal implicate în exploatarea și întreținerea sistemului feroviar.

(12)

Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar și Directiva privind siguranța feroviară conțin dispoziții privind diverse tipuri de documente, respectiv declarații CE de verificare, licențe și certificate de siguranță, precum și normele naționale comunicate Comisiei. Prin urmare, agenției ar trebui să-i revină atribuția de a asigura accesul public la documentele respective, la registrele naționale privind vehiculele și infrastructura, precum și la registrele menținute de agenție.

(13)

Agenția ar trebui să examineze veniturile corespunzătoare pentru atribuțiile legate de accesibilitatea documentelor și registrelor, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 881/2004.

(14)

De la adoptarea celui de-al doilea pachet de norme în domeniul feroviar au fost luate mai multe inițiative referitoare la dezvoltarea și punerea în aplicare a ERTMS. Acestea includ semnarea unui acord de cooperare între Comisie și diverse alte părți interesate din acest sector, instituirea unui comitet director pentru punerea în aplicare a acestui acord de cooperare, adoptarea de către Comisie a unei comunicări adresată Parlamentului European și Consiliului privind crearea sistemului de semnalizare al sistemului feroviar european ERTMS/ETCS, numirea de către Comisie a unui coordonator european pentru proiectul ERTMS ca proiect prioritar de interes comunitar, definirea rolului agenției, ca autoritate de sistem în contextul diverselor programe de lucru anuale, precum și adoptarea specificației tehnice de interoperabilitate referitoare la subsistemul control-comandă și semnalizare al sistemului feroviar convențional (7). Dată fiind importanța contribuției agenției în acest domeniu, ar trebui să fie precizate atribuțiile sale.

(15)

Agenției îi revine un rol major în cadrul viitoarei introduceri a ERTMS în întregul sistem feroviar. În acest scop, ar trebui asigurată coerența dintre calendarele planurilor naționale de migrare.

(16)

Versiunea ERTMS adoptată de Comisie la 23 aprilie 2008 ar trebui să permită întreprinderilor feroviare care au realizat investiții în material rulant interoperabil să beneficieze de un randament adecvat al investițiilor. Această versiune ar trebui completată cu specificații armonizate privind testarea. Orice specificații suplimentare solicitate de o autoritate națională de siguranță nu ar trebui să împiedice fără motiv circulația de materiale rulante echipate cu viitoare versiuni ale ERTMS sau cu versiunea adoptată de Comisie la 23 aprilie 2008, pe liniile care sunt deja echipate în conformitate cu ultima versiune.

(17)

Pentru a promova interoperabilitatea, agenția ar trebui să evalueze impactul adaptării la prezenta versiune a oricărei versiuni ERTMS instalate anterior versiunii adoptate de Comisie la 23 aprilie 2008.

(18)

Agenția dispune în prezent de un mare număr de experți care se specializează în interoperabilitatea și siguranța sistemului feroviar european. Agenția ar trebui autorizată să îndeplinească sarcini punctuale, la cererea Comisiei, sub rezerva compatibilității acestor sarcini cu misiunea agenției, și conformității cu celelalte priorități ale agenției. Pe această bază, directorul executiv al agenției ar trebui să evalueze admisibilitatea acestei asistențe și să raporteze consiliului de administrație cel puțin o dată pe an cu privire la această dispoziție. Consiliul de administrație poate evalua raportul sus-menționat în conformitate cu competențele care îi sunt atribuite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 881/2004.

(19)

Procesul de recrutare a șefilor de proiect cu contracte de cel mult cinci ani a fost intens în cursul primului an după înființarea agenției, ceea ce înseamnă că o mare parte din personalul tehnic trebuie să părăsească agenția într-un interval de timp scurt. Pentru a se putea asigura nivelul cantitativ și calitativ corespunzător de competențe și pentru a anticipa eventualele dificultăți care ar putea surveni în procesul de recrutare, ar trebui să i se permită agenției să prelungească pentru încă trei ani contractele de muncă ale personalului cu calificări speciale.

(20)

Data până la care va trebui adoptat programul anual de activitate al agenției ar trebui modificată pentru a permite o mai bună sincronizare cu procesul decizional bugetar.

(21)

Programul de lucru al agenției trebuie să identifice obiectivul fiecărei activități și destinatarul acesteia. De asemenea, Comisia ar trebui să fie informată cu privire la rezultatele tehnice ale fiecărei activități deoarece aceste informații depășesc domeniul de aplicare al raportului general, care se adresează tuturor instituțiilor.

(22)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume extinderea misiunii agenției în vederea includerii participării sale la simplificarea procedurii comunitare de certificare a vehiculelor feroviare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, datorită dimensiunilor acțiunii propuse, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(23)

Regulamentul (CE) nr. 881/2004 ar trebui să fie modificat în consecință,

1.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Tipuri de acte emise de agenție

Agenția poate:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 8 se elimină.

4.

După articolul 9 se introduce următorul capitol:

5.

Se introduc noi articole cu următorul text:

„Articolul 9a

Norme naționale

(1)   La solicitarea Comisiei, agenția efectuează examinarea din punct de vedere tehnic a noilor norme naționale înaintate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Directiva privind siguranța feroviară sau cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (reformare) (8), (denumită în continuare «Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar»).

(2)   Agenția examinează compatibilitatea normelor menționate la alineatul (1) cu MSC și cu STI în vigoare. De asemenea, agenția examinează și dacă aceste norme permit realizarea OSC în vigoare.

(3)   În cazul în care, după analizarea motivelor prezentate de către statul membru, agenția consideră că oricare dintre aceste norme este incompatibilă fie cu STI, fie cu MSC, sau că nu permite realizarea OSC, aceasta va înainta Comisiei un aviz în termen de două luni de la data la care Comisia a transmis agenției normele respective.

Articolul 9b

Clasificarea normelor naționale

(1)   Agenția facilitează acceptarea de către statele membre a vehiculelor introduse în circulație într-un alt stat membru în conformitate cu procedurile stabilite la alineatele (2)-(4).

(2)   Până la 19 ianuarie 2009, agenția revizuiește lista parametrilor din secțiunea 1 a anexei VII la Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar și transmite Comisiei recomandările pe care le consideră necesare.

(3)   Agenția întocmește un proiect pentru un document de referință în care sunt corelate toate normele naționale aplicate de către statele membre cu privire la introducerea în circulație a vehiculelor. Respectivul document conține normele naționale ale fiecărui stat membru aplicabile parametrilor incluși în anexa VII la Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar și precizează grupa, menționată în secțiunea 2 din anexa respectivă, căreia îi aparțin aceste norme. Normele respective le includ și pe cele notificate în temeiul articolului 17 alineatul (3) din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, inclusiv cele notificate în urma adoptării STI (cazuri speciale, aspecte în discuție, excepții), precum și pe cele notificate în temeiul articolului 8 din Directiva privind siguranța feroviară.

(4)   În vederea reducerii graduale a normelor naționale din grupa B menționate în secțiunea 2 din anexa VII la Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, agenția întocmește periodic un proiect de actualizare a documentului de referință și îl prezintă Comisiei. Prima versiune a documentului este transmisă Comisiei până la 1 ianuarie 2010.

(5)   În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, agenția utilizează cooperarea autorităților naționale de siguranță definite la articolul 6 alineatul (5) și înființează un grup de lucru în conformitate cu principiile de la articolul 3.

6.

La articolul 10 se introduc următoarele alineate:

„(2a)   Agenției i se pot solicita avize tehnice de către:

(2b)   Comisia poate solicita agenției să emită avize tehnice cu privire la modificarea urgentă a STI, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar.”;

7.

Articolul 11 se elimină.

8.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Organismele notificate

(1)   Fără a aduce atingere responsabilității statelor membre pentru organismele notificate pe care le-au desemnat, la solicitarea Comisiei agenția poate monitoriza calitatea activității desfășurate de organismele notificate. Dacă este cazul, agenția prezintă Comisiei un aviz în acest sens.

(2)   Fără a aduce atingere răspunderii statelor membre, la solicitarea efectuată de către Comisie atunci când consideră că un organism notificat nu corespunde criteriilor enunțate în anexa VIII la Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din respectiva directivă, agenția efectuează verificări pentru a asigura că sunt îndeplinite criteriile respective. Agenția transmite Comisiei un aviz în acest sens.”;

9.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate

Fără a se aduce atingere derogărilor prevăzute de articolul 9 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, agenția examinează, din punct de vedere al interoperabilității, orice proiect care implică proiectarea și/sau construirea ori reînnoirea sau modernizarea subsistemului pentru care s-a depus o cerere de asistență financiară comunitară. Agenția emite un aviz cu privire la conformitatea proiectului cu STI relevante într-un termen stabilit de comun acord cu Comisia, dar care nu poate fi mai mare de două luni, în funcție de importanța proiectului și de resursele disponibile.”;

10.

Înaintea articolului 16 se introduce denumirea capitolului după cum urmează:

11.

La articolul 16 se adaugă un paragraf cu textul următor:

„Aceste recomandări sunt consecvente cu responsabilitățile care au fost deja atribuite întreprinderilor feroviare în conformitate cu articolul 4 din Directiva privind siguranța feroviară și entității responsabile cu întreținerea în conformitate cu articolul 14a din respectiva directivă și țin cont pe deplin de mecanismele de certificare a întreprinderilor feroviare și a entităților responsabile cu întreținerea.”

12.

Se introduce un articol cu următorul text:

„Articolul 16a

Certificarea entităților responsabile cu întreținerea

(1)   Până la 1 iulie 2010 agenția transmite Comisiei o recomandare în vederea aplicării sistemului de certificare a entităților responsabile cu întreținerea, în conformitate cu articolul 14a alineatul (5) din Directiva privind siguranța feroviară.

Analiza și recomandarea agenției se referă în special la aspectele următoare, ținându-se cont în special de relațiile pe care o entitate responsabilă cu întreținerea le poate avea cu alte părți, cum ar fi deținătorii de vehicule, întreprinderile feroviare și gestionarii de infrastructură:

(2)   În termen de trei ani de la adoptarea de către Comisie a sistemului de certificare a întreținerii menționat la articolul 14a alineatul (5) din Directiva privind siguranța feroviară, agenția transmite Comisiei un raport de evaluare a punerii în aplicare a unui astfel de sistem. În același termen, agenția transmite Comisiei, de asemenea, o recomandare pentru a defini conținutul și specificațiile unui sistem de certificare similar pentru entitățile responsabile cu întreținerea altor vehicule, cum ar fi locomotivele, mașinile de pasageri, rame automotoare electrice (EMU) și rame automotoare diesel (DMU).

(3)   Agenția analizează măsurile alternative decise în conformitate cu articolul 14a alineatul (8) din Directiva privind siguranța feroviară în contextul raportului său privind performanțele de siguranță menționat la articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament.”;

13.

După articolul 16a se introduce denumirea capitolului, după cum urmează:

14.

Se introduce un articol cu următorul text:

„Articolul 16b

Mecanicii de locomotivă

(1)   Cu privire la aspectele aflate sub incidența Directivei 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar (9) (denumită în continuare «Directiva mecanicilor de locomotivă»), agenția:

(2)   Cu privire la aspectele aflate sub incidența Directivei mecanicilor de locomotivă, agenția formulează recomandări cu privire la:

(3)   Agenția poate formula către autoritățile competente o solicitare justificată de informații cu privire la stadiul licențelor mecanicilor de locomotivă.

15.

Se introduce un articol cu următorul text:

„Articolul 16c

Alți membri ai personalului de bord

În conformitate cu articolul 28 din Directiva mecanicilor de locomotivă, într-un raport care va fi prezentat până la 4 iunie 2009, și având în vedere STI în domeniul funcționării și gestionării traficului elaborate în temeiul Directivelor 96/48/CE și 2001/16/CE, agenția identifică profilul și sarcinile altor membri ai personalului de bord care îndeplinesc sarcini esențiale de siguranță, ale căror calificări profesionale aferente contribuie la siguranța feroviară care ar trebui reglementată la nivel comunitar prin intermediul unui sistem de licențe și/sau certificate care pot fi similare sistemului instituit de Directiva mecanicilor de locomotivă.”;

16.

La articolul 17, titlul și alineatul (1) se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 17

Competențe vocaționale și formare profesională

(1)   Agenția formulează recomandări cu privire la specificarea criteriilor comune de definire a competențelor vocaționale și de evaluare a personalului implicat în exploatarea și întreținerea sistemului feroviar, dar care nu intră sub incidența articolelor 16b sau 16c.”

17.

După articolul 17 se introduce denumirea capitolului, după cum urmează:

18.

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

Registre

(1)   Agenția elaborează și recomandă Comisiei specificații comune pentru:

(2)   Agenția înființează și menține un registru cu tipurile de vehicule feroviare autorizate de către statele membre pentru introducerea în circulație în rețeaua feroviară comunitară, în conformitate cu articolul 34 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar. De asemenea, agenția întocmește și un proiect de model de declarație de conformitate de tip, în conformitate cu articolul 26 alineatul (4) din respectiva directiva.”;

19.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Accesibilitatea documentelor și a registrelor

(1)   Agenția pune la dispoziția publicului următoarele documente și registre prevăzute de Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar și Directiva privind siguranța feroviară:

(2)   Modalitățile practice de transmitere a documentelor menționate la alineatul (1) sunt discutate și convenite de către statele membre și Comisie pe baza unui proiect pregătit de către agenție.

(3)   Atunci când transmit documentele menționate la alineatul (1), organismele vizate pot menționa care documente nu trebuie puse la dispoziția publicului din motive de securitate.

(4)   Autoritățile naționale responsabile cu emiterea documentelor menționate la alineatul (1) literele (c) și (d) notifică agenția în termen de o lună cu privire la fiecare decizie individuală de emitere, reînnoire, modificare sau revocare a acestora.

(5)   Agenția poate adăuga la această bază de date publică orice document public sau conexiune cu relevanță pentru obiectivele prezentului regulament.”;

20.

Denumirea capitolului 4 se modifică după cum urmează:

21.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 21a

ERTMS

(1)   Agenția, în coordonare cu Comisia, își asumă atribuțiile prevăzute la alineatele (2)-(5) pentru:

(2)   Agenția stabilește o procedură de gestionare a cererilor de modificare conform specificațiilor ERTMS. În acest scop, agenția înființează și menține un registru de solicitări de modificare și modificări planificate de adus specificațiilor ERTMS.

Agenția recomandă adoptarea unei noi versiuni numai atunci când versiunea precedentă a fost instalată într-un procentaj suficient. Dezvoltarea noilor versiuni nu afectează negativ rata de instalare a ERTMS, stabilitatea specificațiilor necesară pentru optimizarea producției de echipamente ERTMS, randamentul investițiilor pentru întreprinderile feroviare și planificarea eficientă a instalării ERTMS.

(3)   Agenția sprijină eforturile Comisiei de elaborare a unui plan UE pentru instalarea ERTMS și de coordonare a instalării ERTMS pe coridoarele de transport transeuropean.

(4)   Agenția elaborează o strategie de gestionare a diferitelor versiuni de ERTMS în scopul asigurării compatibilității tehnice și funcționale dintre rețelele și vehiculele echipate cu versiuni diferite și pentru a furniza stimulente pentru implementarea rapidă a versiunii prezente și a posibilelor versiuni mai noi.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (9) din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, agenția asigură compatibilitatea între versiunile succesive ale echipamentului ERTMS, începând cu versiunea adoptată de Comisie la 23 aprilie 2008.

În ceea ce privește echipamentul ERTMS introdus în circulație înainte de 23 aprilie 2008 sau a cărui instalare sau modernizare era, la acea dată, într-un stadiu avansat, agenția pregătește un raport de evaluare care identifică:

Comisia ia măsurile corespunzătoare în termen de un an de la data la care a primit raportul de evaluare al agenției.

(5)   Agenția instituie și prezidează un grup de lucru ad hoc de organisme notificate pentru a verifica dacă procedurile CE de verificare aplicate de organismele notificate în contextul unor proiecte ERTMS specifice sunt aplicate sistematic. Agenția cooperează și cu autoritățile naționale de siguranță pentru a verifica dacă procedurile de autorizare a introducerii în circulație sunt aplicate sistematic. Dacă agenția descoperă că există riscul unui incompatibilități tehnice sau operaționale între rețele și vehiculele dotate cu echipamente care fac obiectul acestor proceduri, aceasta informează Comisia în consecință, care ia măsurile care se impun.

(6)   În cazul apariției unor incompatibilități tehnice între rețele și vehicule în contextul unor proiecte ERTMS specifice, organismele notificate și autoritățile naționale de siguranță asigură că agenția poate obține orice informații relevante privind procedurile de verificare și de introducere în circulație «CE» aplicate, precum și privind condițiile de funcționare. Dacă este necesar, agenția recomandă Comisiei măsurile adecvate.

(7)   Agenția evaluează procesul de certificare a echipamentului ERTMS, prezentând Comisiei, în termen de 1 ianuarie 2011 un raport cuprinzând, dacă este cazul, recomandări privind îmbunătățirile care trebuie efectuate.

(8)   Pe baza raportului menționat la alineatul (7), Comisia evaluează costurile și avantajele utilizării unui singur tip de echipament de laborator, a unei singure căi de referință și/sau a unui singur organism de certificare la nivel comunitar. Un astfel de organism de certificare trebuie să respecte criteriile din anexa VIII la Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar. Comisia poate prezenta un raport și, dacă este cazul, poate face o propunere legislativă în vederea îmbunătățirii sistemului de certificare ERTMS.

Articolul 21b

Asistența acordată Comisiei

(1)   În limitele articolului 30 alineatul (2) litera (b), agenția acordă asistență Comisiei, la solicitarea acesteia, în punerea în aplicare a legislației comunitare destinate îmbunătățirii nivelului de interoperabilitate a sistemelor feroviare și elaborării unei abordări comune a siguranței în sistemul feroviar european.

(2)   Această asistență este limitată în timp și ca domeniu de aplicare și se acordă fără a aduce atingere celorlalte atribuții care revin agenției prin prezentul regulament, putând include:

(3)   Directorul executiv raportează cel puțin o dată pe an consiliului de administrație cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv cu privire la impactul acestuia asupra resurselor.”;

22.

La articolul 24, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Fără a aduce atingere articolului 26 alineatul (1), personalul agenției este format din:

Pe durata primilor 10 ani de funcționare a agenției, perioada de 5 ani menționată la prima liniuță de la primul paragraf poate fi extinsă cu o perioadă de cel mult 3 ani atunci când acest lucru este necesar pentru garantarea continuității serviciilor agenției.”;

23.

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

24.

La articolul 26, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Consiliul de administrație este compus dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și patru reprezentanți numiți de către Comisie, precum și din șase reprezentanți fără drept de vot, aceștia din urmă reprezentând la nivel european următoarele grupuri:

Pentru fiecare dintre aceste grupuri, Comisia numește câte un reprezentant și câte un supleant pe baza unei liste scurte de patru nume înaintată de respectivele organizații europene în vederea asigurării unei reprezentări corespunzătoare a tuturor intereselor.

Membrii titulari ai consiliului de administrație și membrii supleanți sunt numiți pe baza nivelului lor relevant de experiență și competență.”;

25.

La articolul 33, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul articolelor 9, 9a, 10, 13 și 15, agenția poate efectua vizite în statele membre în conformitate cu politica stabilită de consiliul de administrație. Autoritățile naționale ale statelor membre facilitează activitatea personalului agenției.”;

26.

La articolul 36, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Agenția este deschisă participării țărilor europene și a țărilor aflate sub incidența politicii europene de vecinătate care au încheiat acorduri cu Comunitatea Europeană, în baza cărora țările respective au adoptat și aplică legislația comunitară în domeniul reglementat prin prezentul regulament.”

31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/60

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (3) reglementează armonizarea clasificării și a etichetării substanțelor și a amestecurilor în cadrul Comunității. Regulamentul respectiv va înlocui Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (4), precum și Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (5).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 se bazează pe experiența directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE și include criteriile de clasificare și etichetare a substanțelor și a amestecurilor prevăzute de către Sistemul global armonizat de clasificare și etichetare a chimicalelor („GHS”) care a fost adoptat la nivel internațional, în cadrul structurilor Organizației Națiunilor Unite.

(3)

Anumite dispoziții privind clasificarea și etichetarea prevăzute în directivele 67/548/CEE și 1999/45/CE servesc, de asemenea, aplicării altor acte legislative comunitare, precum Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (6).

(4)

O analiză a posibilelor efecte pe care le-ar avea înlocuirea Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE și introducerea criteriilor GHS a condus la concluzia că, prin adaptarea referințelor la directivele respective în Regulamentul (CE) nr. 648/2004, domeniul de aplicare al respectivului act ar trebui să fie menținut.

(5)

Trecerea de la criteriile de clasificare enunțate în directivele 67/548/CEE și 1999/45/CE ar trebui să se încheie în întregime la 1 iunie 2015. Producătorii de detergenți sunt considerați producători, importatori sau utilizatori din aval, în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, și, prin urmare, ar trebui, în temeiul acestui regulament, să aibă posibilitatea să se adapteze acestei tranziții într-un interval de timp similar celui prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Consiliului ar trebui să fie modificat în consecință,

1.

Cuvântul „preparat” sau „preparate” în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (7), în versiunea acestuia din 30 decembrie 2006, se înlocuiește cu cuvântul „amestec” sau, respectiv, „amestecuri” în tot textul.

2.

La articolul 9 alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere articolului 45 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (8), producătorii care introduc pe piață substanțele și/sau amestecurile care intră sub incidența prezentului regulament pun la dispoziția autorităților competente ale statelor membre următoarele:

3.

La articolul 11, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Alineatele (2)-(6) nu aduc atingere dispozițiilor privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.”

31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/62

(1)

Volatilitatea prețurilor la produsele alimentare a adus numeroase țări în curs de dezvoltare și populațiile acestora într-o situație dramatică. Această criză alimentară, însoțită de o criză financiară și energetică, precum și de deteriorarea mediului înconjurător, riscă să fie cauza unei sărăcii extreme în cazul a sute de milioane de persoane și necesită o mai mare solidaritate cu aceste populații. Toate datele privind perspectivele pentru piețele alimentare duc la concluzia că volatilitatea crescută a prețurilor la produsele alimentare ar putea continua în următorii ani.

(2)

În completarea instrumentelor actuale ale Uniunii Europene din cadrul politicii de dezvoltare, ar trebui creat, prin urmare, prin prezentul regulament, un mecanism de finanțare pentru o reacție rapidă la criza provocată de volatilitatea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare.

(3)

Consensul european privind dezvoltarea (2), adoptat de Consiliu și de reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, de Parlamentul European și de Comisie la 20 decembrie 2005, menționează faptul că CE (denumită în continuare „Comunitatea”) va continua să lucreze pentru îmbunătățirea securității alimentare la nivel internațional, regional și național, obiectiv la care ar trebui să contribuie prezentul regulament.

(4)

La 22 mai 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind creșterea prețurilor la produsele alimentare în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare, prin care îndeamnă Consiliul să asigure coerența tuturor politicilor naționale și internaționale legate de problema hranei care vizează punerea în aplicare a dreptului la hrană.

(5)

În cursul reuniunii din 20 iunie 2008, Consiliul European și-a reiterat cu fermitate angajamentul de a atinge un obiectiv comun de a situa asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) la 0,56 % din VNB până în 2010 și la 0,7 % din VNB până în 2015, astfel cum a fost stabilit în concluziile Consiliului din 24 mai 2005, în concluziile Consiliului European din 16 și 17 iunie 2005 și în Consensul european privind dezvoltarea.

(6)

Recunoscând, în concluziile sale din 20 iunie 2008, că prețurile ridicate la produsele alimentare afectează grav situația celor mai sărace populații ale lumii și periclitează progresul către realizarea tuturor Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), Consiliul European a adoptat o Agendă a acțiunilor UE pentru ODM, care prevede că Uniunea Europeană se angajează să promoveze un parteneriat mondial pentru alimentație și agricultură, în conformitate cu Declarația Conferinței Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), și dorește să joace un rol important în acoperirea, până în 2010, a unei părți din deficitul de finanțare din domeniul agriculturii, al securității alimentare și al dezvoltării rurale.

(7)

Consiliul European a concluzionat că, în cadrul acestui demers, UE va promova o reacție internațională mai coordonată, și pe termen lung la actuală criză privind produsele alimentare, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al instituțiilor financiare internaționale, că salută crearea, de către Secretarul General al ONU, a Grupului de acțiune la nivel înalt al ONU privind criza alimentară mondială (HLTF) și este hotărâtă să își îndeplinească pe deplin rolul în ceea ce privește punerea în aplicare a Declarației Conferinței FAO. În acest sens, HLTF a adoptat un cadru complet de acțiune (Comprehensive Framework of Action – CFA), iar organizațiile internaționale și regionale și-au lansat propriile inițiative; Consiliul European a concluzionat de asemenea că va încuraja adoptarea de măsuri ferme privind ofertele de produse agricole în țările în curs de dezvoltare, furnizând în special finanțarea necesară pentru factorii de producție agricolă și asistență în ceea ce privește utilizarea instrumentelor de gestiune a riscului bazate pe piață, și va consolida în mod semnificativ sprijinul acordat investițiilor publice și private în agricultură, și, la nivel mai general, va încuraja țările în curs de dezvoltare să elaboreze politici mai bune în domeniul agriculturii, în special pentru a susține securitatea alimentară și pentru a consolida integrarea regională, și că UE va mobiliza resurse pentru a finanța, dincolo de ajutorul alimentar, un sistem de protecție special pentru categoriile de populație sărace și vulnerabile.

(8)

Nevoile financiare și materiale în vederea abordării integrale a consecințelor și a cauzelor creșterii prețurilor la produsele alimentare sunt foarte importante. Întreaga comunitate internațională ar trebui să reacționeze în această situație, iar Comunitatea a făcut eforturi în ceea ce privește propria contribuție. Consiliul European din 20 iunie 2008 a salutat intenția Comisiei de a înainta o propunere pentru un nou fond de sprijinire a agriculturii în țările în curs de dezvoltare în cadrul perspectivelor financiare actuale.

(9)

Strategia de răspuns a Comunității ar trebui să vizeze în special încurajarea unui răspuns pozitiv în ceea ce privește producția pe termen scurt și mediu în sectorul agricol din țările în curs de dezvoltare, precum și reducerea semnificativă a efectelor negative ale volatilității prețurilor la produsele alimentare asupra categoriilor celor mai sărace din aceste țări. Un răspuns din partea ofertei este și în interesul Comunității, întrucât aceasta ar atenua presiunea exercitată în prezent asupra prețurilor agricole.

(10)

Comunitatea dispune de mai multe instrumente de ajutor pentru dezvoltarea pe termen lung, în special Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (3), Fondul European de Dezvoltare, care oferă asistență oficială pentru dezvoltarea țărilor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM) (denumit în continuare „FED”), care au fost recent programate în funcție de prioritățile de dezvoltare pe termen mediu și lung din țările eligibile. O reprogramare la scară largă a acestor instrumente pentru a răspunde unei crize pe termen scurt ar pune în pericol echilibrul și coerența strategiilor de cooperare din aceste țări. Comunitatea dispune și de Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (4), care permite acordarea unui ajutor de urgență, și de Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 de instituire a unui instrument de stabilitate (5).

(11)

Totuși, aceste instrumente au fost deja mobilizate sau reprogramate în 2008, în măsura posibilului, pentru a face față volatilității prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare. Într-o măsură foarte mică, același lucru ar putea fi făcut în 2009; totuși, acest lucru nu ar fi nici pe departe suficient pentru a răspunde nevoilor.

(12)

Prin urmare, este necesară adoptarea unui mecanism de finanțare specific, complementar instrumentelor externe de finanțare, adoptarea de măsuri urgente și suplimentare care să poată remedia rapid consecințele situației curente de volatilitate a prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare.

(13)

Asistența acordată în temeiul prezentului regulament ar trebui gestionată astfel încât să crească oferta de produse alimentare către populațiile locale.

(14)

Măsurile adoptate în cadrul acestui mecanism de finanțare ar trebui să ajute țările în curs de dezvoltare să își dinamizeze productivitatea agricolă în cursul următoarelor campanii, să reacționeze rapid la propriile nevoi imediate și la cele ale populațiilor lor și să ia primele măsuri necesare pentru a preveni, pe cât posibil, noi situații de insecuritate alimentară, contribuind, în același timp, la atenuarea efectelor volatilității prețurilor la produsele alimentare pe plan mondial, acest lucru fiind în favoarea persoanelor celor mai sărace, a micilor exploatații agricole, precum și a consumatorilor și agricultorilor europeni.

(15)

Însăși natura măsurilor prevăzute în conformitate cu prezentul regulament necesită stabilirea unor proceduri de decizie eficiente, flexibile, transparente și rapide în vederea finanțării acestora, precum și o strânsă colaborare între toate instituțiile implicate.

(16)

Trebuie asigurate coerența și continuitatea între măsurile pe termen scurt destinate să ofere ajutor populațiilor celor mai direct și mai grav afectate de creșterea și/sau volatilitatea prețurilor la produsele alimentare și măsurile structurale destinate prevenirii repetării crizei alimentare actuale.

(17)

Este necesară asigurarea protecției intereselor financiare ale Comunității în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (6), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (7) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (8).

(18)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea acțiunii necesare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(19)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (9).

(20)

Diferitele instrumente de dezvoltare și prezentul mecanism de finanțare sunt aplicate astfel încât să permită continuitatea cooperării, în special în ceea ce privește tranziția de la ajutor de urgență la ajutor pe termen mediu și lung. Prezentul regulament ar trebui să corespundă unei strategii pe termen lung privind contribuția la securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare, bazată pe propriile nevoi și planuri ale acestora.

(21)

Pentru a asigura eficiența măsurilor prevăzute de prezentul regulament și având în vedere caracterul urgent al acestora, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare publicării acestuia,

(a)

încurajarea unei reacții pozitive, sub forma unei creșteri a ofertei, din partea sectorului agricol din țările și regiunile vizate;

(b)

susținerea activităților destinate reacției rapide și directe în vederea atenuării efectelor negative ale volatilității prețurilor la produsele alimentare asupra populațiilor locale, în conformitate cu obiectivele globale privind securitatea alimentară, inclusiv cu standardele ONU privind cerințele nutriționale;

(c)

consolidarea capacităților de producție și a gestionării sectorului agricol în vederea promovării durabilității intervențiilor.

(a)

măsuri în vederea îmbunătățirii accesului la factorii de producție agricolă și serviciile agricole, inclusiv la îngrășăminte și semințe, acordându-se o atenție deosebită facilităților și disponibilității locale;

(b)

măsuri de tip „plasă de siguranță” care vizează menținerea sau îmbunătățirea capacității de producție agricole și abordarea nevoilor de bază legate de hrană ale populațiilor celor mai vulnerabile, printre care și copiii;

(c)

alte măsuri la scară mică, destinate să sporească producția în funcție de nevoile țării: microcredite, investiții, echipamente, infrastructură și stocare; precum și formare profesională și sprijin pentru grupurile profesionale din sectorul agricol.

(a)

țările și regiunile partenere și instituțiile acestora;

(b)

organismele descentralizate din țările partenere, precum municipalitățile, provinciile, județele și regiunile;

(c)

organismele mixte instituite între țările și regiunile partenere și Comunitate;

(d)

organizațiile internaționale, inclusiv organizațiile regionale, organismele, serviciile sau misiunile ONU, instituțiile financiare și băncile de dezvoltare internaționale și regionale;

(e)

instituțiile și organele Comunității, dar numai în scopul punerii în aplicare a măsurilor de sprijin prevăzute la articolul 3 alineatul (4);