19.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/1

—

originare din Belarus, Republica Populară Chineză şi Rusia, ca urmare a unei proceduri în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 384/96,

—

originare din Thailanda, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din acelaşi regulament,

—

originare din Ucraina, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) şi a unor reexaminări intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) din acelaşi regulament,

—

şi de încheiere a procedurii în ceea ce priveşte importurile aceluiaşi produs originar din Bosnia şi Herţegovina şi din Turcia

(1)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1697/2002 a instituit taxe antidumping definitive cu privire la importurile de anumite tuburi şi ţevi sudate, din fier sau oţel nealiat originare inter alia din Thailanda, Turcia şi Ucraina („măsurile în vigoare”) (2).

(2)

O plângere a fost depusă la 20 august 2007 de Comitetul de apărare a industriei de ţevi sudate din oţel din Uniunea Europeană (denumit în continuare „comitetul de apărare”) în numele producătorilor care reprezintă o proporţie majoră, în cazul de faţă peste 50 %, din producţia comunitară totală de anumite tuburi şi ţevi sudate din fier sau oţel nealiat.

(3)

Plângerea conţinea dovezi suficiente cu privire la dumpingul produsului menţionat, originar din Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Republica Populară Chineză („RPC”) şi Rusia, precum şi cu privire la prejudiciile materiale rezultate din acesta, pentru a justifica, după consultarea comitetului consultativ, iniţierea unei proceduri.

(4)

La 25 iunie 2007 a fost prezentată o cerere de reexaminare în temeiul articolului 11 alineatele (2) şi (3) din regulamentul de bază, de către Comitetul de apărare a industriei accesoriilor din oţel pentru sudarea îmbinărilor din Uniunea Europeană, reclamantul, în numele producătorilor care reprezentau o proporţie majoră, în acest caz peste 50 %, din producţia totală comunitară de anumite tuburi şi ţevi sudate din fier sau oţel nealiat.

(5)

Cererea conţinea dovezi suficiente pentru iniţierea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de produs menţionat din Thailanda, Turcia şi Ucraina; precum şi a unei reexaminări intermediare, având ca obiect dumpingul şi prejudiciile, cu privire la importurile din Turcia. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a iniţiat reexaminările, în temeiul articolului 11 alineatele (2) şi (3) din regulamentul de bază.

(6)

Cu privire la Turcia, cererea conţinea dovezi suficiente conform cărora importurile produsului în cauză se situau în continuare la niveluri semnificativ înalte, atât în termeni absoluţi cât şi în ceea ce priveşte cota de piaţă. Se menţiona, în plus, că volumul şi preţurile produsului în cauză importat din această ţară aveau, printre alte consecinţe, un impact negativ asupra cotei de piaţă deţinute şi asupra nivelului preţurilor practicate de industria comunitară, având ca rezultat efecte adverse substanţiale asupra performanţei generale şi a situaţiei financiare a industriei comunitare.

(7)

O cerere de reexaminare intermediară parţială a fost depusă, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, la 15 octombrie 2007, de către Interpipe Group, un exportator din Ucraina. Cererea se limita la examinarea dumpingului.

(8)

La 26 septembrie 2007, Comisia a anunţat printr-un aviz („avizul 1”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), iniţierea unei proceduri antidumping în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază cu privire la importurile de anumite tuburi şi ţevi sudate din fier sau oţel nealiat originare din Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Republica Populară Chineză şi Rusia („ancheta antidumping”).

(9)

La aceeaşi dată, în temeiul articolului 11 alineatele (2) şi (3) din regulamentul de bază, Comisia a anunţat printr-un aviz („avizul 2”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), iniţierea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor pentru importurile din Thailanda, Turcia şi Ucraina („reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor”) şi a unei reexaminări intermediare referitoare la importurile din Turcia, cu privire la importurile de anumite tuburi şi ţevi sudate din fier sau oţel nealiat („reexaminarea intermediară cu privire la Turcia”).

(10)

La 24 ianuarie 2008, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5) un aviz de deschidere („avizul 3”) a unei reexaminări intermediare, limitată la dumpingul din partea unui exportator de anumite tuburi şi ţevi sudate din fier sau oţel nealiat originare din Ucraina, respectiv Interpipe Group („reexaminarea intermediară cu privire la Ucraina”).

(11)

Anchetele menţionate anterior au fost examinate împreună, deoarece acestea sunt în mod evident interconectate, în special în ceea ce priveşte determinarea prejudiciului şi probabilitatea reapariţiei prejudiciului. În vederea unei bune administrări a acestora, anchetele au fost combinate într-un regulament unic.

(12)

Serviciile Comisiei au înştiinţat oficial reclamantul, producătorii comunitari menţionaţi în plângere şi în cerere, precum şi orice alţi producători comunitari cunoscuţi, importatori, comercianţi, producătorii-exportatori cunoscuţi din Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Republica Populară Chineză, Rusia, Thailanda, Turcia şi Ucraina, precum şi autorităţile din ţările în cauză.

(13)

Părţilor interesate li s-a oferit oportunitatea de a-şi expune opiniile în scris şi de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizele de deschidere. Un anumit număr de producători-exportatori şi producători comunitari reprezentaţi de reclamant au folosit această oportunitate şi au prezentat observaţii spre a fi luate în considerare în timpul anchetei.

(14)

Datorită numărului mare de producători-exportatori din anumite ţări exportatoare, de producători şi importatori comunitari implicaţi în anchete, s-a avut în vedere aplicarea unor tehnici de eşantionare atunci când s-au considerat relevante în procedura antidumping, la reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor şi la reexaminarea intermediară cu privire la Turcia, astfel cum au fost menţionate în considerentele 8 şi 9 de mai sus, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(15)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă era necesar să recurgă la eşantionare şi, după caz, să stabilească componenţa eşantionului, producătorii-exportatori şi reprezentanţii lor, producătorii comunitari şi importatorii au fost invitaţi să se facă cunoscuţi şi să comunice informaţiile solicitate în avizele de deschidere.

(16)

Cincisprezece părţi, 13 reclamanţi şi 2 producători care susţineau cererea, au răspuns la formularul de eşantionare şi, în plus, 2 societăţi au cooperat prin completarea unui mini-chestionar. Gradul de cooperare a atins circa 95 % din producţia comunitară.

(17)

În conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, a fost selectat eşantionul, după consultarea cu reclamantul, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de vânzări. Ca rezultat al acestui exerciţiu, a fost ales un eşantion de 9 societăţi. Societăţile eşantionate au reprezentat 67 % din producţia comunitară totală în timpul PA.

(18)

Circa 140 importatori au fost contactaţi pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia Comisiei. Din aceşti 140, 16 au declarat că nu importau tuburi sudate din ţările în cauză şi 3 societăţi au răspuns că nu mai erau active pe piaţa produsului în cauză. Treisprezece importatori independenţi au răspuns la chestionar, dar numai doi au prezentat un răspuns complet. Importatorii independenţi şi cooperanţi au reprezentat mai puţin de 5 % din importurile totale în cauză – un grad foarte scăzut de cooperare.

(19)

Astfel cum s-a menţionat în avizele de deschidere, s-a luat în considerare eşantionarea pentru exportatorii/producătorii din RPC, Rusia, Turcia, Ucraina şi Thailanda. Informaţii detaliate cu privire la eşantionarea pentru fiecare ţară în cauză sunt incluse în analiza consacrată fiecărei ţări, de mai jos.

(20)

Comisia a căutat şi a verificat toate informaţiile pe care le-a considerat necesare în scopul determinării dumpingului, a prejudiciilor rezultate şi a interesului comunitar. Informaţiile prezentate de societăţile următoare au fost verificate la faţa locului:

(21)

Ancheta privind dumpingul şi prejudiciile pentru ancheta antidumping s-a referit la perioada cuprinsă între 1 iulie 2006 şi 30 iunie 2007 („perioada de anchetă” sau „PA”). Analizarea tendinţelor în contextul analizei prejudiciilor a inclus perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2004 şi sfârşitul PA („perioada luată în considerare”). Aceeaşi PA şi aceeaşi perioadă luată în considerare au fost folosite şi pentru reexaminarea intermediară cu privire la Turcia şi pentru reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor.

(22)

Perioada de anchetă pentru reexaminarea intermediară cu privire la Ucraina a acoperit întregul an calendaristic 2007 („perioada de anchetă cu privire la Interpipe” sau „PAI”).

(23)

Toate părţile au fost informate cu privire la faptele şi consideraţiile esenţiale pe baza cărora s-a intenţionat să se recomande:

(24)

În conformitate cu prevederile din regulamentul de bază, li s-a acordat părţilor o perioadă de timp pentru a-şi formula observaţiile cu privire la informaţiile comunicate.

(25)

Comentariile orale şi în scris prezentate de către părţi au fost examinate şi, atunci când a fost cazul, constatările definitive au fost modificate în consecinţă.

(26)

Produsul în cauză este reprezentat de tuburi şi ţevi sudate din fier sau oţel nealiat, cu secţiune circulară şi cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm, exceptând tuburile şi ţevile de tipul celor utilizate pentru conducte de petrol sau de gaze, tuburile şi ţevile de cuvelaj şi de producţie de tipul celor utilizate pentru extracţia petrolului sau a gazelor, tuburile de precizie şi tuburile şi ţevile, prevăzute cu accesorii, pentru transportul gazelor sau al lichidelor destinate utilizării pentru aeronavele civile, originare din Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Republica Populară Chineză, Rusia, Thailanda, Turcia şi Ucraina. Acesta se încadrează în mod normal la codurile NC ex 7306 30 41, ex 7306 30 49, ex 7306 30 72 şi ex 7306 30 77.

(27)

Tuburile şi ţevile sudate sunt folosite într-o gamă largă de aplicaţii, incluzând printre altele transportul de apă, abur, gaze naturale, aer şi alte lichide şi gaze în instalaţiile sanitare, sistemele de încălzire şi ventilaţie, unităţile de condiţionare a aerului, aspersoare automate şi alte aplicaţii similare. Destul de des, acestea sunt folosite şi în construcţii, ca elemente de susţinere, tuburi pentru împrejmuiri, mijloace de protecţie şi pentru lucrări de schelărie.

(28)

Principala materie primă pentru produsul în cauză sunt rulourile laminate la cald, care sunt transformate în tuburi. Tuburile şi ţevile sudate pot fi tratate în continuare prin acoperire sau galvanizare. Aceste tratamente suplimentare au ca scop îmbunătăţirea calităţii produsului. Tuburile şi ţevile au în general extremităţi netede, dar pot avea şi extremităţi teşite sau filetate, cu sau fără racorduri. Produsul în cauză este fabricat la dimensiuni numeroase şi în conformitate cu diverse standarde şi clasificări. Acestea sunt, într-o măsură considerabilă, interschimbabile în ceea ce priveşte utilizarea lor finală, şi, ca urmare, există un grad semnificativ de suprapunere şi de concurenţă între diversele tipuri de produs în cauză. Prin urmare, se concluzionează că, aşa cum s-a procedat şi în anchetele precedente care au vizat acelaşi produs, toate tipurile de produs în cauză ar trebui să fie considerate un singur produs în scopul anchetei.

(29)

În sensul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor, al reexaminării intermediare cu privire la Turcia şi al reexaminării intermediare cu privire la Ucraina, produsul în cauză este acelaşi ca cel vizat de precedenta anchetă iniţială, menţionată în considerentul (1).

(30)

Produsul fabricat în Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Republica Populară Chineză, Rusia, Thailanda, Turcia şi Ucraina şi exportat către Comunitate este similar sub toate aspectele produsului comercializat pe piaţa internă a acestor ţări, precum şi produsului fabricat de producătorii comunitari şi comercializat pe piaţa comunitară. Acelaşi lucru este valabil în ceea ce priveşte produsul fabricat şi comercializat la export către Comunitate, în comparaţie cu produsul fabricat şi comercializat în SUA, care a servit drept ţară terţă cu economie de piaţă pentru Republica Populară Chineză şi Belarus. Toate aceste produse au fost, aşadar, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(31)

Metodologia generală stabilită mai jos a fost aplicată tuturor operatorilor exportatori, după caz. Prezentarea ulterioară a constatărilor cu privire la aspectele de dumping pentru ţările în cauză descrie, în consecinţă, numai acele probleme care sunt specifice unei anumite ţări exportatoare.

(32)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat prima oară, pentru fiecare producător-exportator cooperant, dacă vânzările sale interne de tuburi şi ţevi sudate au fost reprezentative, adică dacă volumul total al acestor vânzări a reprezentat cel puţin 5 % din volumul său total de vânzări la export către Comunitate.

(33)

Ulterior, Comisia a identificat acele tipuri de tuburi şi ţevi sudate comercializate pe piaţa internă, care erau identice sau comparabile direct cu tipurile vândute la export către Comunitate. În ceea ce priveşte analiza bazată pe tipul de produs, Comisia a considerat că tipurile de produs vândute pe piaţa internă şi exportate, care aveau origine, dimensiuni (diametru exterior), grosimea pereţilor, finisaj exterior şi finisaj al extremităţilor similare, sunt comparabile în mod direct.

(34)

Pentru fiecare tip vândut de producătorii-exportatori pe pieţele lor interne şi considerate a fi comparabile direct cu tipul de tuburi şi ţevi sudate vândute la export către Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne au fost suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne de un anumit tip de tuburi şi ţevi sudate au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul vânzărilor interne totale din acel tip, în cursul PA, a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor de tipuri comparabile de tuburi şi ţevi sudate exportate către Comunitate.

(35)

S-a efectuat şi o analiză cu privire la posibilitatea ca vânzările interne de fiecare tip de tuburi sudate să fie considerate ca fiind realizate în cadrul operaţiunilor comerciale normale, în temeiul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta a fost efectuată prin stabilirea, pentru fiecare producător-exportator din ţara în cauză, a ponderii de vânzări profitabile către clienţi independenţi de pe piaţa internă, din fiecare tip de produs în cauză exportat pe piaţa internă în perioada de anchetă.

(36)

Pentru acele tipuri de produse pentru care nu au fost efectuate vânzări interne în cadrul operaţiunilor comerciale normale, s-a analizat dacă valoarea normală ar putea fi stabilită pe baza preţurilor practicate pe piaţa internă de alţi producători, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază. Atunci când nu au fost disponibile preţuri interne fiabile ale altor producători, s-a folosit valoarea normală construită, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(37)

Atunci când valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale şi valoarea profitului s-au bazat pe informaţii reale cu privire la producţie şi vânzări, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de produs similar, de către producătorul-exportator în cauză, în temeiul articolului 2 alineatele (3) şi (6) din regulamentul de bază.

(38)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienţi independenţi din Comunitate, preţul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza preţurilor de export efectiv plătite sau de plătit.

(39)

Atunci când vânzarea la export s-a efectuat prin intermediul unui importator afiliat şi tranzacţia nu a fost considerată fiabilă, preţul de export a fost construit, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza preţului la care produsele importate au fost revândute prima dată către un cumpărător independent, ajustat corespunzător pentru toate costurile suportate între import şi revânzare, precum şi pe baza unei marje rezonabile pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale şi profituri. În această privinţă, au fost folosite costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale proprii importatorului afiliat. Marja de profit s-a stabilit pe baza informaţiilor disponibile comunicate de importatorii independenţi care au cooperat.

(40)

În cazurile în care nu a existat un preţ de export şi în consecinţă, nici o revânzare a produselor importate, preţul de export a fost construit pe baza oricăror criterii rezonabile, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(41)

Valoarea normală şi preţurile de export pentru tipuri comparabile de produs au fost comparate pe bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparaţii corecte între valoarea normală şi preţul de export, s-a ţinut seama în mod adecvat, sub formă de ajustări, de diferenţele care afectau preţurile şi comparabilitatea preţurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustări corespunzătoare au fost acordate în toate cazurile în care s-a constatat că sunt rezonabile, precise şi susţinute de elemente de probă verificate.

(42)

Ca regulă generală şi în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru fiecare producător-exportator s-a stabilit pe baza unei comparaţii între valoarea normală medie ponderată şi preţul de export mediu ponderat pe tip de produs.

(43)

În cazul grupurilor de societăţi afiliate, s-a stabilit o marjă comună de dumping aplicabilă pentru toate societăţile din grup, în conformitate cu practica standard a Comisiei, pentru a evita posibila circumvenţie a măsurilor.

(44)

Pentru societăţile necooperante, s-a determinat o marjă de dumping reziduală, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pe baza informaţiilor disponibile.

(45)

Pentru a determina marja de dumping reziduală, s-a stabilit mai întâi gradul de cooperare. Gradul de cooperare a fost considerat înalt atunci când volumul exporturilor efectuate de către producătorii-exportatori cooperanţi s-a situat aproape de cel furnizat de Eurostat pentru ţara în cauză şi atunci când nu a existat niciun motiv pentru a considera că producătorul-exportator s-a abţinut de la cooperare. În astfel de cazuri, marja reziduală de dumping a fost stabilită la nivelul societăţii cooperante cu cea mai înaltă marjă de dumping, cu scopul de a asigura eficacitatea oricărei măsuri.

(46)

În general, atunci când gradul de cooperare a fost scăzut, marja reziduală de dumping a fost stabilită la cea mai înaltă marjă existentă pentru un model reprezentativ pentru un alt producător cooperant. Această abordare a fost considerată necesară cu scopul de a evita recompensarea lipsei de cooperare.

(47)

Importurile din Bosnia şi Herţegovina s-au ridicat la 33 kilotone (KT) în cursul PA şi au atins o cotă de piaţă de circa 2,5 %. Cel mai mare producător-exportator a reprezentat peste 90 % din producţia totală din Bosnia şi Herţegovina (destinată pieţei interne şi exportului). Acesta a cooperat în cadrul anchetei şi a răspuns la chestionar.

(48)

Volumul total de vânzări interne de produs similar a fost reprezentativ, astfel cum este definit în considerentul (32). În conformitate cu metodologia generală descrisă mai sus, valoarea normală s-a bazat pe preţurile plătite sau de plătit, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către clienţi independenţi din Bosnia şi Herţegovina, sau, după caz, a fost construită.

(49)

În toate cazurile, produsul în cauză a fost vândut către clienţi independenţi din Comunitate. Astfel, preţul de export s-a bazat pe preţurile plătite sau de plătit de către clienţi independenţi din Comunitate, în temeiul articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(50)

Exportatorul a contestat valoarea costurilor de transport pretinsă de reclamant. Acesta a reuşit, într-adevăr, să demonstreze în timpul anchetei la faţa locului, că aceste costuri au fost mai scăzute.

(51)

Valoarea normală şi preţul de export au fost comparate pe bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparaţii corecte, s-a ţinut seama în mod adecvat, sub formă de ajustări, de diferenţele care afectau comparabilitatea preţurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. După notificare, una din părţi a contestat pretinsele ajustări făcute pentru diferenţele referitoare la caracteristici fizice efectuate de Comisie. Cu toate acestea, ajustările pentru caracteristici fizice nu au fost nici justificate şi nici aplicate la calcularea marjei de dumping pentru unicul producător-exportator din Bosnia şi Herţegovina.

(52)

Comparaţia între media ponderată a valorii normale şi media ponderată a preţului de export a evidenţiat o marjă de dumping de 0,7 %.

(53)

Deoarece marja de dumping este de minimis, adică sub 2 %, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, procedura împotriva Bosniei şi Herţegovinei ar trebui să fie încheiată fără a impune măsuri. Natura şi impactul importurilor din această ţară sunt analizate în partea consacrată prejudiciului, printre „alţi factori”.

(54)

Astfel cum a raportat Eurostat (toate codurile NC), importurile chineze au crescut brusc în ultimii ani, de la 22 KT în 2004 la 111 KT în 2006 (180 KT în cursul PA). RPC este astfel de departe cel mai mare importator de pe piaţa comunitară, cu o cotă de piaţă care a crescut de la 1,8 % în 2004 la peste 13,8 % în cursul PA. Producătorii cooperanţi au raportat volume chiar mai ridicate de 233 KT pentru exporturi. Şase societăţi eşantionate au raportat 219 KT. O primă implicaţie a acestei discrepanţe este aceea că penetrarea pieţei şi cota exporturilor chineze este mult mai semnificativă decât s-a crezut iniţial.

(55)

Această discrepanţă a cantităţilor raportate de Eurostat şi de producătorii cooperanţi ar putea să corespundă şi unei declaraţii vamale inadecvate pentru produsul în cauză. Aceasta coincide cu afirmaţiile făcute de industria comunitară, care indică faptul că produsul în cauză nu este declarat corespunzător. În ansamblu, ancheta a reflectat faptul că operatorii pot să vândă tipuri diferite de tuburi (unele aparţinând produsului în cauză, altele nu) în cadrul aceleiaşi facturi. De aceea, nu se exclude faptul că, în funcţie de cât de clar sunt specificate aceste diferenţe pe factură, aceasta poate fi folosită ca o declaraţie incorectă de către declarant a produsului în cauză sub alte coduri decât cele asociate produsului în cauză.

(56)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în anchetele antidumping privind importurile originare din RPC, valoarea normală trebuie să fie determinată în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul menţionat pentru acei producători despre care s-a constatat că îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(57)

Pe scurt şi doar din motive de claritate, criteriile de acordare a statutului de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă sunt rezumate mai jos:

(58)

Ca urmare a iniţierii anchetei prezente, un eşantion de şase producători/grupuri de producători chinezi („entităţi”) a fost selectat; toţi au solicitat statutul de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază şi au trimis formularul de cerere în acest sens în termenul stabilit. În baza cererilor acestora, au fost verificaţi la faţa locului. Este o practică constantă a Comisiei să analizeze dacă un grup de societăţi afiliate în ansamblu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea statutului de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă. De aceea, atunci când o filială sau o altă societate afiliată solicitantului este un producător şi/sau un exportator şi/sau un comerciant al produsului în cauză, societatea a fost invitată să completeze un formular separat de cerere în acest sens.

(59)

Pe baza verificărilor la faţa locului, la sediul celor şase entităţi eşantionate, s-a decis ca toate solicitările de acordare a statutului de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă ale acestora să fie respinse. Aceasta s-a datorat faptului că niciuna dintre entităţi nu îndeplinea criteriile 1, 2 şi 3 (a se vedea analiza de mai jos). Ancheta a arătat faptul că toate entităţile îndeplinesc criteriile 4 şi 5. Aceasta înseamnă că legile privind falimentul şi proprietatea garantează stabilitatea şi securitatea juridică şi că operaţiunile de schimb valutar se efectuează la cursurile pieţei.

(60)

În multe cazuri, documentaţia societăţilor nu a fost fiabilă. Unele societăţi au prezentat versiuni diferite ale aceluiaşi document (de exemplu, licenţe comerciale corectate, două seturi diferite de statut al societăţii, având acţionari diferiţi, statute ale societăţii care nu au fost semnate niciodată). Autorităţile locale nu numai că au acceptat astfel de situaţii, dar au şi emis certificate şi documente corespunzătoare, fără niciun temei. Astfel de documente care nu sunt fiabile au făcut ca statutul juridic al societăţilor să fie nesigur şi au sugerat că influenţa statului nu a fost eliminată.

(61)

În alte cazuri au existat ambiguităţi cu privire la licenţa comercială. Într-unul din cazuri, s-a emis o licenţă comercială iniţial fără a specifica nici data de începere, nici data de încheiere a activităţii. Într-o etapă ulterioară, s-a emis o versiune care conţinea numai data de încheiere. Aceasta pune sub semnul întrebării, în general, fiabilitatea documentelor prezentate.

(62)

După ce au fost făcute publice constatările Comisiei, societăţile au subliniat în general faptul că erau private. Cu toate acestea, contrar afirmaţiilor lor, s-a stabilit interferenţa statului şi în cazul în care nu exista proprietate de stat sau proprietatea de stat era doar parţială. Aşa cum s-a demonstrat mai sus, alte elemente au condus la concluzia că exista o intervenţie semnificativă din partea statului, în general.

(63)

Observaţiile primite nu au fost în măsură să modifice constatările Comisiei. S-a concluzionat că societăţile fac obiectul unei intervenţii semnificative a statului.

(64)

Au fost constatate câteva neregularităţi cu privire la practicile contabile ale societăţilor care au făcut obiectul anchetei. Pentru toate entităţile s-a constatat că înregistrările contabile nu erau păstrate într-o manieră coerentă.

(65)

De exemplu, unele neregularităţi au fost stabilite cu privire la modul în care societăţile şi-au mărit capitalul social (creşterea capitalului nu reflecta investiţia reală). În unele cazuri, valoarea capitalului societăţii nu a fost depozitată niciodată în numerar sau în natură. În alte cazuri, creanţele neexigibile nu erau înregistrate în conformitate cu standardele contabile internaţionale. Situaţiile financiare ale unor societăţi nu reflectau capitalul înregistrat, aşa cum era declarat în documentele societăţii, precum statutul societăţii sau licenţa comercială. Au fost constatate neregularităţi şi în ceea ce priveşte amortizarea (unele societăţi au încetat să amortizeze unele active) sau drepturile de folosire a terenurilor, care nu erau înregistrate corespunzător.

(66)

Unele entităţi au pretins că neregularităţile din sistemele lor contabile nu ar fi trebuit să aibă un impact asupra deciziei referitoare la statutul de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă într-o asemenea măsură. În conformitate cu aceste solicitări, neregularităţile din sistemul contabil, deşi numeroase, nu sunt suficiente pentru a concluziona că nu se îndeplineşte criteriul 2. Cu toate acestea, presupunând că s-ar considera că se îndeplineşte criteriul 2 dacă neregularităţile contabile ar putea fi calificate minore, în acest caz special, aşa cum rezultă din alineatele precedente, neregularităţile nu sunt minore.

(67)

S-a afirmat de asemenea, în unele cazuri, că auditarea conturilor a fost făcută de auditori externi şi, în consecinţă, independenţi. Cu toate acestea, auditorii nu au semnalat niciuna din problemele care au fost constatate în timpul anchetei şi, astfel, nu au respectat standardele contabile internaţionale. În consecinţă, entităţile în cauză nu au reuşit să demonstreze faptul că deţin un set clar de înregistrări contabile de bază care să fi fost auditate independent, în conformitate cu standardele internaţionale.

(68)

Au existat şi neregularităţi în ceea ce priveşte contractele privind folosinţa terenurilor. În multe cazuri, nu s-a putut prezenta nicio dovadă a plăţii drepturilor de folosinţă a terenului care, dat fiind că este proprietate a statului, expune aceste entităţi la o influenţă semnificativă din partea statului. Unele entităţi nu au reuşit să prezinte dovezi fiabile ale cumpărării şi transferului de acţiuni. În unele cazuri, reevaluarea activelor a fost în mod clar arbitrară. Neregularităţile din procesul de privatizare au aruncat umbre de îndoială asupra tuturor transferurilor ulterioare de acţiuni şi par să fie sursa de putere a autorităţilor locale pentru a interveni în funcţionarea unora dintre societăţi.

(69)

Ca urmare, neregularităţile privind procesul de privatizare au încă un impact asupra situaţiei prezente şi a operaţiunilor societăţilor, deoarece costurile de producţie şi valoarea activelor fac obiectul unor distorsiuni semnificative reportate din sistemul precedent fără economie de piaţă.

(70)

S-a cerut opinia Comitetului consultativ, iar părţile direct interesate au fost informate corespunzător. Industriei comunitare i s-a oferit oportunitatea să îşi prezinte observaţiile, însă nu s-au primit niciun fel de observaţii cu privire la determinarea statutului de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă.

(71)

Comisia a primit observaţii din partea solicitanţilor statutului de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă. Aceste observaţii au fost abordate, după caz, fie în analiza de mai sus, fie printr-un răspuns individual către exportatorul în cauză. Cu toate acestea, niciuna din observaţiile primite nu a fost în măsură să modifice constatările privind statutul de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă.

(72)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabileşte o taxă la nivel de ţară, după caz, pentru ţările care intră sub incidenţa articolului menţionat, cu excepţia cazurilor în care societăţile pot să demonstreze că îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(73)

Natura intervenţiei statului stabilită pentru toate societăţile afectează activitatea lor în ansamblu. De aceea, nu se poate exclude că o astfel de influenţă ar avea impact asupra determinării preţurilor de export şi a cantităţilor exportate, precum şi asupra determinării condiţiilor de vânzare şi a altor aspecte conexe cu privire la activitatea de export.

(74)

De asemenea, se reaminteşte că cele şase entităţi anchetate reprezentau aproape totalitatea exporturilor către Comunitate. Dată fiind această concentrare, numărul relativ scăzut de operatori pe piaţă şi nivelul semnificativ de intervenţie a statului stabilit la toate entităţile anchetate, nu se poate exclude faptul că intervenţia statului va fi folosită pentru a eluda măsurile dacă se aplică niveluri diferite ale taxelor pentru exportatorii independenţi.

(75)

Prin urmare, societăţile nu au reuşit să demonstreze că îndeplinesc criteriile (b) şi (e), astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(76)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, pentru societăţile cărora nu li s-a putut acorda statutul de societate care funcţionează conform principiilor economiei de piaţă, valoarea normală a fost stabilită pe baza preţurilor sau a valorii construite într-o ţară analogă.

(77)

În avizul 1, Comisia a indicat intenţia sa de a folosi SUA drept ţară analoagă corespunzătoare, cu scopul de a stabili valoarea normală pentru RPC şi Belarus, iar părţile interesate au fost invitate să prezinte observaţii. Una dintre părţile interesate a ridicat obiecţii la această propunere, indicând că Turcia ar reprezenta o alegere mai adecvată şi arătând că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, după caz, se va folosi o ţară terţă cu economie de piaţă care face obiectul aceleiaşi anchete. S-a menţionat în continuare că Turcia a fost folosită ca ţară analoagă pentru Ucraina în ancheta iniţială.

(78)

Cu toate acestea, instituţiile şi-au menţinut părerea că SUA reprezintă o alegere mai adecvată de ţară analogă în sensul prezentei anchete noi, având în vedere argumentele stabilite mai jos.

(79)

În primul rând, instituţiile comunitare ar fi de acord, în principiu că, într-o reexaminare, ar fi logic să se ia ca punct de plecare utilizarea aceleiaşi ţări analoge ca şi în ancheta iniţială (deşi chiar şi într-o reexaminare ar putea exista motive întemeiate pentru o schimbare). Cu toate acestea, în ceea ce priveşte RPC şi Belarus, acest regulament nu se bazează pe o reexaminare, ci pe o nouă anchetă. Prin urmare, aceste considerente nu se aplică. În plus, astfel cum s-a explicat în alt loc din prezentul regulament, în conformitate cu raportul Organului de Apel al OMC cu privire la cazul Beef and Rice (Mexico) (7), societăţile turce în cazul cărora s-a constatat o taxă zero în cadrul anchetei iniţiale nu au fost luate în considerare pentru a face obiectul prezentei proceduri. Prin urmare, instituţiile nu au o imagine completă a valorii normale pe piaţa turcă. În plus, se pare că există anumite denaturări pe piaţa din Turcia. În special, cota de piaţă a importurilor din Turcia a fost foarte scăzută, de 3,3 %, în timp ce pătrunderea pe piaţă a importurilor în SUA a fost de 39 %. Această cotă de piaţă scăzută a importurilor ar putea indica un anumit obstacol în calea concurenţei internaţionale de pe piaţa turcă, în ciuda faptului că există în jur de 15 producători cunoscuţi în Turcia.

(80)

Pe de altă parte, SUA este o piaţă importantă pentru tuburile sudate, în general, şi pentru produsul în cauză, cu o dimensiune similară Comunităţii. Gradul de concurenţă pare să fie semnificativ. Se pare că există peste 15 producători interni aflaţi în concurenţă unul cu celălalt, care deţin o cotă semnificativă din vânzările interne atunci când se face comparaţie cu exporturile chineze către Comunitate.

(81)

În plus, există importuri semnificative în SUA din ţări terţe, cu toate că existau măsuri antidumping în cursul PA cu privire la importurile din mai multe ţări (Taiwan, Mexic, Turcia, Thailanda, Brazilia, India şi Coreea). În cursul PA, s-a estimat că importurile reprezintă peste o treime din consumul SUA şi că provin, circa trei pătrimi din volumul de importuri, din ţări care fac obiectul unor taxe vamale de 0 % şi nu fac obiectul unor taxe antidumping. De fapt, PA corespunde unei perioade în care autorităţile din SUA au anchetat exporturile chineze cu privire la aşa zise practici de dumping prejudiciabil, ceea ce a condus la instituirea unor măsuri în ianuarie 2008 (modificate mai târziu, în aprilie 2008 şi care variază între 69,2 % şi 85,55 %). (8) Aceste măsuri nu au, astfel, niciun impact perceptibil asupra analizei menţionate anterior, ci reflectă mai mult nivelul preţurilor din SUA în cursul PA, care ar fi eliminat sau redus artificial din cauza impactului importurilor chineze care fac obiectul unui dumping.

(82)

Mai mult, procesul de producţie şi accesul la materii prime este comparabil în SUA şi în RPC, ultima din acestea părând să nu se bucure de niciun avantaj natural perceptibil pentru producţia şi vânzarea produsului în cauză.

(83)

Comparând pe această bază Turcia şi SUA, s-a concluzionat că SUA este ţara analogă adecvată pentru RPC şi Belarus.

(84)

Au fost trimise chestionare către toţi producătorii cunoscuţi din SUA. Comisia a primit un răspuns din partea unui producător important. Atât producţia, cât şi vânzările interne ale producătorului cooperant au fost reprezentative în vederea stabilirii valorii normale.

(85)

În urma alegerii SUA ca ţară analogă şi în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza informaţiilor primite de la producătorul cooperant din ţara analogă, adică pe baza preţurilor plătite sau de plătit, în conformitate cu metodologia stabilită la considerentele 32-37 de mai sus.

(86)

S-a constatat că vânzările interne ale producătorului de produs similar sunt reprezentative comparativ cu produsul în cauză exportat către Comunitate de către producătorii-exportatori din RPC. Mai mult, s-a considerat că vânzările sale interne au fost efectuate în cadrul operaţiunilor comerciale normale.

(87)

Atunci când vânzările la export către Comunitate au fost făcute direct către clienţi independenţi, preţurile de export au fost stabilite pe baza preţurilor efectiv plătite sau de plătit pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(88)

Atunci când vânzările din exporturi către Comunitate au fost făcute prin intermediul unor societăţi comerciale independente, preţurile de export au fost stabilite pe baza preţurilor produsului care a fost vândut la export societăţilor comerciale, adică unui cumpărător independent, de către producătorii în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(89)

Valoarea normală şi preţurile de export au fost comparate pe bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparaţii corecte între valoarea normală şi preţul de export, s-a ţinut seama în mod adecvat, sub formă de ajustări, de diferenţele care afectau preţurile şi comparabilitatea preţurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustări corespunzătoare cu privire la transport şi asigurări, credite, comisioane şi taxe bancare au fost acordate atunci când se justifica acest lucru. De asemenea, s-au făcut ajustări corespunzătoare pentru a ţine seama de diferenţe privind caracteristicile fizice, după caz.

(90)

Pentru a calcula marja naţională de dumping aplicabilă tuturor exportatorilor din RPC, Comisia a stabilit mai întâi gradul de cooperare. S-a făcut o comparaţie între importurile totale de produs în cauză originare din RPC, calculate pe baza Eurostat şi volumul exporturilor, aşa cum a fost raportat în răspunsurile la chestionar, prezentate de exportatorii din RPC: Astfel cum se menţionează mai sus, în considerentul 54, a existat o discrepanţă între cantitatea de exporturi raportată de Eurostat şi cantitatea declarată de producătorii-exportatori în răspunsurile lor la chestionare (180 KT comparativ cu 216 KT). Pe această bază, s-a apreciat că gradul de cooperare a fost foarte ridicat.

(91)

Marja de dumping a fost calculată, în consecinţă, după cum urmează. Preţul de export a fost calculat pe baza informaţiilor detaliate furnizate de exportatorii cooperanţi în răspunsurile la chestionar, cu excepţia unei entităţi, al cărei răspuns nu a fost complet şi a făcut imposibilă compararea caracteristicilor fizice ale produselor. Preţul de export a fost comparat cu valoarea normală stabilită în ţara analogă.

(92)

Nivelul naţional al dumpingului a fost stabilit la 130,8 % din preţul de import CIF frontieră comunitară.

(93)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, Belarus nu este considerată o ţară cu economie de piaţă. Prin urmare, valoarea normală în ceea ce priveşte exporturile belaruse către Comunitate a fost determinată pe baza informaţiilor obţinute de la un producător dintr-o ţară terţă cu economie de piaţă.

(94)

În cursul PA, importurile din Belarus s-au ridicat în total la circa 29 KT şi au avut, astfel, o cotă de piaţă de circa 2,3 %. Singurul producător cunoscut belarus a cooperat la anchetă şi a trimis răspuns la chestionar. Acesta lucrează în cadrul unui contract de lucru pe bază de comandă cu doi importatori din Germania şi Elveţia. Numai importatorul cu sediul în UE a cooperat în cadrul anchetei.

(95)

În cadrul contractului de lucru pe bază de comandă, importatorul german, care este o entitate independentă de producătorul belarus, îi furnizează acestuia din urmă materii prime şi suportă toate cheltuielile legate de importul lor în Belarus (cheltuieli de transport, manipulare şi asigurări). Apoi plăteşte o taxă pentru acest serviciu şi suportă cheltuielile de transport, manipulare şi asigurări din Belarus către UE. Pe parcursul întregului proces de fabricaţie, importatorul german rămâne proprietarul produsului în cauză exportat din Belarus. Datorită faptului că în contractul de lucru pe bază de comandă nu există niciun preţ de export efectiv, acesta a trebuit să fie construit.

(96)

S-a făcut o comparaţie între importurile totale de produs în cauză originare din Belarus, calculate pe baza Eurostat (folosind codurile NC ex 7306 30 41, ex 7306 30 49, ex 7306 30 72 şi ex 7306 30 77) şi volumul de exporturi, astfel cum a fost raportat în răspunsurile la chestionar prezentate de producătorul cooperant şi operatorul german menţionat anterior. Pe această bază, s-a stabilit că gradul de cooperare a fost scăzut, şi anume 30 % din exporturile totale belaruse către Comunitate.

(97)

Nu au existat solicitări cu privire la un tratament individual, în temeiul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(98)

Valoarea normală a fost stabilită pe baza preţurilor sau valorii construite pentru o ţară analogă, în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(99)

Aşa cum s-a menţionat mai sus în partea referitoare la RPC, avizul 1 a indicat SUA ca ţară analogă adecvată în scopul stabilirii valorii normale pentru Belarus, precum şi pentru RPC. Motivele principale care justifică alegerea SUA, menţionate mai sus în analiza pentru RPC, se aplică şi pentru Belarus. Două părţi s-au opus alegerii SUA ca ţară analogă şi au sugerat să fie aleasă Turcia în locul acesteia. Motivele principale care justifică alegerea SUA de către Comisie, în locul Turciei, au fost subliniate în considerentele 76-84 de mai sus.

(100)

În consecinţă, s-a aplicat metodologia detaliată în considerentele 32-37 pentru a determina valoarea normală.

(101)

Informaţiile furnizate de importatorul german se refereau numai la o parte din produsele originare din Belarus şi exportate către Comunitate. Nu au fost furnizate informaţii cu privire la cealaltă parte, foarte substanţială, a acelor importuri. De aceea, a fost necesar să se folosească, în ceea ce priveşte ultima parte, cele mai bune date disponibile în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(102)

Au fost analizate două surse principale de informaţii. Datele Eurostat nu au fost considerate a fi adecvate. În primul rând, conţineau operaţiunile de lucru pe bază de comandă cu operatorul german pentru care nu exista niciun preţ de export. În al doilea rând, conţineau şi operaţiunile de lucru pe bază de comandă cu societatea elveţiană care nu a cooperat. Ar trebui să fie subliniat şi faptul că, în conformitate cu solicitările din partea anumitor părţi şi cu site-ul internet al Interpipe Group, societatea ucraineană care face obiectul reexaminării intermediare cu privire la Ucraina, acest grup are legătură atât cu societatea elveţiană, cât şi cu societatea belarusă. În lipsa cooperării de orice fel cu societatea elveţiană, nu s-a putut stabili niciun preţ de export pentru tranzacţiile efectuate de aceasta.

(103)

Pe de altă parte, au fost disponibile informaţii detaliate în funcţie de tipul de produs din tranzacţiile asociate operatorului german menţionat anterior, inclusiv costurile şi cheltuielile operatorului. Aceasta i-a permis autorităţii responsabile cu ancheta să stabilească un preţ de export pentru fiecare tip de produs, astfel cum se explică mai jos. Acestea au fost considerate, în consecinţă, cele mai bune informaţii disponibile pentru Comisie.

(104)

Preţul de export a fost construit pe baza preţului produsului în cauză vândut către primul client independent al importatorului german cooperant. În acest caz specific, datorită contractului de lucru pe bază de comandă, au fost necesare anumite ajustări pentru a stabili un preţ de export fiabil, la nivelul frontierei comunitare. Astfel, s-au făcut ajustări pentru toate cheltuielile efectuate între graniţele Comunităţii şi primul client independent al importatorului german. Acestea au inclus costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale şi profitul importatorului german, precum şi transportul, asigurările şi taxele vamale din cadrul Comunităţii.

(105)

Valoarea normală şi preţurile de export au fost comparate pe bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparaţii corecte între valoarea normală şi preţul de export, s-a ţinut seama în mod adecvat, sub formă de ajustări, de diferenţele care afectau preţurile şi comparabilitatea preţurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustări corespunzătoare cu privire la caracteristicile fizice, costuri de transport şi asigurări şi taxe vamale au fost acordate atunci când s-au considerat a fi justificate, precise şi susţinute de elemente de probă verificate.

(106)

Pe această bază s-a stabilit nivelul naţional al dumpingului la 92,4 % din preţul de import CIF frontieră comunitară.

(107)

Volumul importurilor ruse s-a ridicat la circa 36 KT, corespunzător unei cote de piaţă de 3,3 % în cursul PA.

(108)

Datorită numărului aparent mare de producători-exportatori, iniţial s-a selectat un eşantion. În acel context, patru grupuri au fost notificate, dar s-au primit răspunsuri doar din partea a două dintre acestea la chestionarul Comisiei, prin urmare, eşantionarea nu mai era necesară.

(109)

Pentru ambii producători-exportatori, vânzările interne ale produsului în cauză au fost reprezentative, astfel cum sunt definite în considerentul 32. În conformitate cu metodologia descrisă în considerentul 33 şi următoarele, valoarea normală s-a bazat pe preţurile plătite sau de plătit, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de clienţi independenţi din Federaţia Rusă.

(110)

În ceea ce priveşte costurile de fabricaţie şi, în special costurile cu energia, mai precis costul gazului, s-a analizat dacă preţul gazului plătit de producătorii-exportatori reflecta rezonabil costurile asociate producţiei şi distribuţiei de gaz.

(111)

S-a constatat că preţul intern al gazului plătit de producătorii-exportatori era circa o pătrime din preţul de export al gazului natural din Rusia. În acest sens, toate informaţiile disponibile reflectă faptul că preţurile interne ale gazului în Rusia sunt preţuri reglementate, care se află cu mult sub preţurile de piaţă plătite pentru gazul natural pe pieţele nereglementate. În consecinţă, deoarece costurile cu gazul nu erau reflectate în mod rezonabil în înregistrările producătorilor-exportatori, aşa cum se specifică la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, a fost necesar ca acestea să fie ajustate corespunzător. În lipsa oricăror preţuri ale gazului suficient de reprezentative, nedistorsionate, referitoare la piaţa internă rusă, s-a considerat adecvat să se facă ajustarea în conformitate cu articolul 2 alineatul (5), pe baza informaţiilor provenite de pe alte pieţe reprezentative. Preţul ajustat s-a bazat pe preţul mediu al gazului rusesc vândut la export, la graniţa germano-cehă (Waidhaus), ajustat pentru costurile locale de distribuţie. Fiind principalul punct de vânzare al gazului rusesc către UE, care este cea mai mare piaţă pentru gazul rusesc şi unde există, în acelaşi timp, preţuri care reflectă în mod rezonabil costurile, Waidhaus poate fi considerat drept piaţă reprezentativă în înţelesul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(112)

Pentru acele tipuri de produse pentru care s-a construit valoarea normală, astfel cum s-a menţionat mai sus, construirea s-a făcut pe baza costurilor de fabricaţie ale tipurilor exportate după ajustarea costului gazului.

(113)

În acele cazuri în care exporturile către Comunitate au fost efectuate prin intermediul unui importator afiliat, localizat în Comunitate, s-a stabilit un preţ de export construit, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În cazurile în care exporturile au fost făcute către clienţi independenţi din Comunitate, prin intermediul unui comerciant afiliat din Federaţia Rusă, preţurile de export s-au bazat pe preţurile plătite sau de plătit de către clienţi independenţi din Comunitate.

(114)

Au fost făcute ajustări adecvate cu privire la credite, costurile de transport şi taxele auxiliare atunci când s-a constatat că acestea au fost justificate şi susţinute de elemente de probă verificate.

(115)

Comparaţia dintre valoarea normală şi preţul de export a arătat existenţa dumpingului. După notificare, ambii producători-exportatori ruşi au prezentat comentarii. În primul caz, comentarii fondate, care tratau în special ajustările privind valorile normale construite au condus la o modificare minoră a marjei de dumping, care nu va avea nici un impact asupra taxei antidumping, deoarece marja de dumping revizuită se situează în continuare deasupra marjei de prejudiciu. În al doilea caz, partea interesată a semnalat o eroare materială care a condus la o dublă contabilizare a costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative şi a altor costuri generale; această eroare a fost corectată. Pe această bază, marjele de dumping (pentru fiecare grup de producători-exportatori) exprimate ca procent din preţul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(116)

Deoarece gradul de cooperare a fost ridicat (peste 90 % din exporturile de produs în cauză din Federaţia Rusă către Comunitate, conform datelor furnizate de Eurostat), marja reziduală de dumping aplicabilă tuturor celorlalţi exportatori din Federaţia Rusă a fost stabilită la acelaşi nivel ca cea stabilită pentru producătorul-exportator cooperant TMK Group, respectiv 22,7 %.

(117)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă este probabil ca dumpingul să continue sau reapară la o posibilă expirare a măsurilor în vigoare împotriva Thailandei, Turciei şi Ucrainei.

(118)

Mai mult, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, pentru Turcia şi pentru o societate ucraineană, s-a analizat dacă circumstanţele s-au schimbat de la ancheta iniţială cu privire la dumping şi dacă această schimbare ar putea fi considerată ca având un caracter durabil.

(119)

Spre deosebire de ancheta iniţială, nu au existat exporturi de produs în cauză din Thailanda în cursul PA conform datelor Eurostat. Unicul producător cooperant nu a declarat vânzări la export către Comunitate, iar alţi operatori exportatori nu au cooperat. Statisticile privind exporturile thailandeze nu sugerează faptul că au existat exporturi thailandeze înregistrate în cursul PA care s-ar putea referi, de asemenea, în parte la produsul în cauză, ci acestea au fost, în orice caz, neglijabile din punct de vedere al volumului şi, astfel, nu ar fi fost reprezentative.

(120)

Nivelul de cooperare în reexaminarea actuală a fost foarte scăzut, cu un singur producător thailandez care s-a făcut cunoscut în cursul procedurii. Potrivit plângerii şi după cum se confirmă prin intermediul informaţiilor public disponibile, au existat totuşi cel puţin doisprezece alţi producători de produs în cauză în Thailanda în timpul PA. Niciunul dintre aceştia nu au cooperat în cadrul anchetei şi, în consecinţă, nivelul de cooperare a corespuns cu mai puţin de 10 % din totalul estimat de producţia thailandeză de produs în cauză.

(121)

Singurul producător thailandez cooperant nu a avut exporturi către Comunitate în cursul PA. Având în vedere că nu au existat exporturi de produs în cauză către Comunitate, originare din Thailanda, nu putea să existe o continuare a dumpingului. Rezultă că, în acest caz, analiza trebuie să se bazeze pe probabilitatea reapariţiei dumpingului în cazul abrogării măsurilor.

(122)

Astfel cum se subliniază în considerentul 120, ancheta a arătat că existau cel puţin treisprezece producători de produs în cauză în Thailanda în cursul PA şi numai unul dintre aceştia a cooperat la anchetă.

(123)

S-a analizat în ce măsură informaţiile provenite de la singurul producător thailandez cooperant ar putea să fie folosite în scopul analizării situaţiei globale referitoare la evoluţia probabilă a exporturilor din Thailanda, precum şi, mai exact, pentru a servi ca un element de referinţă din punct de vedere al indicatorilor de preţuri interne şi de export, costuri, capacităţi de producţie şi utilizarea capacităţii.

(124)

În acest sens, au fost constatate o serie de deficienţe în legătură cu informaţiile furnizate de către societatea cooperantă. În primul rând, societatea a fost în imposibilitatea de a reconcilia preţurile interne şi de export cu tranzacţiile efective şi cu conturile sale auditate pentru PA. Mai mult, societatea nu a putut furniza o defalcare a costurilor de producţie în funcţie de numărul de control al produsului („NCP”), astfel cum este definit în chestionarele trimise către părţile interesate. Producătorul a fost în măsură să furnizeze doar costul de producţie ca medie a costului de producţie, defalcat între tuburi negre şi tuburi galvanizate pentru toate NCP-urile produse. Dovezi ale structurii costurilor NCP de la producători diferiţi din alte ţări vizate de anchetă, inclusiv în Comunitate, au arătat că există într-adevăr o mare variaţie a costurilor de producţie per NCP. Acest lucru se aplică, de asemenea, la tipurile specifice de produse fabricate şi vândute de către societatea thailandeză în cauză. În aceste condiţii, o defalcare a costului, care nu permite o comparaţie per NCP nu poate fi considerată suficientă pentru a stabili valoarea normală internă.

(125)

Chiar şi în cazul în care astfel de informaţii ar putea fi obţinute, ar trebui să se aibă în vedere faptul că producătorul cooperant corespundea unui procent mai mic de 10 % din producţia totală de produs în cauză din Thailanda, în sensul că informaţiile ar fi trebuit să fie completate, în orice caz, de alte materiale statistice, pentru a evalua reprezentativitatea, în scopul evaluării la nivel naţional.

(126)

Societatea a fost informată cu privire la intenţia Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază şi la motivele pentru care această măsură a fost considerată necesară într-o perioadă rezonabilă de timp, ţinând cont de termenele limită ale anchetei. S-au primit comentarii, care au fost analizate temeinic şi cărora li s-a răspuns în detaliu. Niciuna dintre explicaţiile oferite de către societate nu a fost considerată satisfăcătoare, astfel încât să îi permită Comisiei să evite aplicarea celor mai bune informaţii disponibile pentru domeniile menţionate mai sus.

(127)

În consecinţă, informaţiile privind preţurile interne şi de export către alte ţări pentru exportatorii thailandezi s-au bazat pe cele mai bune informaţii disponibile, inclusiv pe plângere şi pe informaţii publice disponibile.

(128)

În schimb, informaţiile referitoare la stocuri, nivel de producţie şi capacitate, care au fost furnizate de către societate au putut fi verificate. Aceste informaţii, împreună cu cele din plângere au putut fi folosite în consecinţă pentru a stabili volumul şi capacitatea de producţie a tuturor producătorilor-exportatori din Thailanda.

(129)

Având în vedere cele de mai sus, au fost luate în considerare următoarele aspecte pentru a evalua impactul probabil în cazul în care aceste măsuri ar fi abrogate.

(130)

Plângerea arată o capacitate de rezervă în Thailanda de peste 370 KT, reprezentând aproape 30 % din capacitatea totală. Această capacitate de rezervă corespunde cu peste 25 % din consumul total al Comunităţii [astfel cum este definit în considerentul 231] şi ar putea fi direcţionată spre piaţa comunitară.

(131)

Nivelul capacităţii de rezervă a fost chiar mai pronunţat la producătorul cooperant, care a reprezentat mai puţin de 10 % din producţia totală thailandeză în cursul PA. La acest producător, s-au constatat capacităţi de rezervă de peste 50 % în cursul PA.

(132)

Împreună, aceşti factori reflectă existenţa unei capacităţi de rezervă semnificative în Thailanda. În lipsa unor dovezi care să demonstreze că această capacitate ar putea fi absorbită printr-o creştere a vânzărilor pe piaţa internă, prin vânzările către alte ţări terţe sau prin producţia de alte produse decât produsul în cauză, se poate concluziona că în cazul expirării măsurilor, astfel de capacităţi de rezervă ar fi cel mai probabil direcţionate către Comunitate, în special datorită atractivităţii Comunităţii ca piaţă de export.

(133)

Având în vedere că piaţa comunitară este una dintre cele mai mari din lume, dimensiunea sa mare o face atractivă pentru orice producător-exportator thailandez de produs în cauză. Importanţa potenţială a pieţei comunitare este în continuare intensificată prin faptul că SUA, care este o altă piaţă majoră, are măsuri în vigoare împotriva importurilor din Thailanda.

(134)

Având în vedere şi nivelul preţurilor relativ atractive din Comunitate, unde există canale de distribuţie bine dezvoltate, se consideră că, în lipsa unor măsuri, acesta ar fi un imbold economic clar pentru o reorientare a exporturilor de pe marile pieţe terţe, cum ar fi SUA, către Comunitate.

(135)

În ansamblu, în aceste condiţii, se consideră că orice creştere a capacităţii actuale de utilizare este de natură să fie orientată spre export, în special către piaţa comunitară.

(136)

Un număr de factori reflectă probabilitatea ca preţurile thailandeze de export către Comunitate să facă obiectul unui dumping.

(137)

În primul rând, exporturile către pieţele majore ale unor ţări terţe par să fi fost efectuate la preţuri de dumping. Acest lucru a fost confirmat de existenţa unor măsuri antidumping în SUA în marja a 15 % pentru exporturile thailandeze de tuburi sudate. Acest lucru indică un model mai general de comportament bazat pe dumpingul către marile pieţe terţe. Faptul că exporturile thailandeze către Comunitate s-au oprit după ce au fost instituite măsuri pare să consolideze ideea că producătorii-exportatori thailandezi sunt incapabili sau nu doresc să vândă la niveluri ale preţurilor care nu fac obiectul unui dumping.

(138)

În plus, cu privire la produsul în cauză, care este, în general, destul de omogen, ar fi probabil ca vânzătorii thailandezi potenţiali să ofere produse la preţurile practicate pentru alte importuri în Comunitate. Astfel cum s-a concluzionat în secţiunile precedente, preţurile de import din alte ţări exportatoare sunt, în general, scăzute. Atunci când se consideră că există probabilitatea ca preţurile de export potenţiale ale producătorilor-exportatori thailandezi să trebuiască să reflecte aceste preţuri mici şi când se ia în considerare structura costurilor pentru produsul în cauză, care se bazează puternic pe preţurile pentru rulourile de oţel şi pentru zinc, care au înregistrat creşteri semnificative în întreaga lume, ar fi probabil ca preţurile de export să facă obiectul unui dumping.

(139)

În concluzie, o cantitate semnificativă de exporturi thailandeze este susceptibilă să fie vândută în Comunitate la preţuri de dumping în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(140)

Reclamantul a susţinut că importurile care fac obiectul unui dumping din Turcia ar fi de natură să conducă la prejudicii foarte grave pentru industria comunitară, dacă s-ar permite ca măsurile să expire. În contextul unei reexaminări intermediare (a se vedea mai jos) reclamantul a susţinut că măsurile ar trebui să fie ajustate în sensul unei majorări ca urmare a presupuselor niveluri mai ridicate ale dumpingului şi ale prejudiciilor.

(141)

Informaţiile statistice au indicat faptul că importurile din Turcia se ridică la 110 KT, reprezentând aproape 9 % din consumul Comunităţii [astfel cum este definit la considerentul 231]. Exista o discrepanţă între valorile raportate de către Eurostat şi cele raportate de societăţi (138 KT). Se face trimitere la observaţiile prezentate în considerentul 55.

(142)

Metodologia generală utilizată pentru a calcula dumpingul [prezentată în considerentele 31-46 de mai sus] a fost aplicată tuturor producătorilor-exportatori din Turcia. Ea este diferită de metodologia folosită în mod excepţional în ancheta iniţială pentru anumiţi exportatori din cauza fluctuaţiilor semnificative ale cursurilor de schimb în perioada de anchetă iniţială. Din cauza acestor fluctuaţii, s-a considerat a fi mult mai adecvat în ancheta iniţială să se facă o comparaţie între valoarea normală medie ponderată lunară şi preţul de export mediu ponderat lunar. Cu toate acestea, aceste condiţii excepţionale nu au fost prezente în cadrul anchetei actuale şi s-a aplicat în schimb metodologia standard, descrisă la considerentele 31-46 de mai sus. Astfel, în ancheta actuală, marja de dumping pentru producătorii-exportatori din Turcia a fost stabilită pe baza unei comparaţii a valorii normale medii ponderate cu preţul de export mediu ponderat.

(143)

Următoarele societăţi: Cayirova Boru Sanayi ve Ticaret AS, Istanbul, Yücel Boru ve Profil Endüstrisi AS, Istanbul, şi Noksel Çelik Boru Sanayi AŞ, Ankara, ale căror marje de dumping individuale au fost egale cu zero în ancheta iniţială, au făcut iniţial obiectul cercetării în cadrul reexaminării şi au fost incluse în eşantion. Cu toate acestea, deşi articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede că societăţile care au avut o marjă de dumping egală cu zero sau de minimis în ancheta iniţială pot fi incluse într-o reexaminare, aceasta nu obligă instituţiile comunitare să includă astfel de societăţi. Mai mult, după adoptarea regulamentului de bază, în cazul Mexico-Beef and Rice, organul de soluţionare a litigiilor al OMC a interpretat dispoziţiile relevante ale acordului antidumping ca interzicând reexaminarea unor astfel de societăţi. Prin urmare, instituţiile comunitare au ajuns la concluzia că este oportun să nu se utilizeze datele colectate în cursul reexaminării cu privire la aceste trei societăţi. Prin urmare, aceste societăţi au fost excluse din eşantion. Mai mult decât atât, în prezentul regulament, se presupune că niciuna din aceste societăţi nu este implicată în prezent în dumping.

(144)

Au fost trimise formulare de eşantionare către 15 potenţiali producători/exportatori din Turcia, iar 8 dintre aceştia au răspuns. Au fost selectate trei societăţi/grupuri în eşantion, care reprezintă 41 % din totalul importurilor turce în Comunitate.

(145)

După cum s-a menţionat mai sus, valoarea normală trebuie să fie construită sau stabilită pe baza preţurilor plătite sau de plătit, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către clienţi independenţi din Turcia. Unele dintre ajustările solicitate de producătorii-exportatori au fost respinse sau modificate.

(146)

În urma prezentării concluziilor Comisiei, unii dintre exportatori au afirmat că costurile creditului ar trebui stabilite pe baza condiţiilor de plată reale convenite între producători şi clienţii acestora. Aceste afirmaţii au fost acceptate.

(147)

Anumite societăţi au solicitat o ajustare pentru restituirea taxelor, pe motivul că taxele de import au fost percepute pentru materia primă folosită pentru produsul similar, atunci când acesta era destinat consumului în Turcia, dar au fost rambursate atunci când produsul a fost vândut la export către Comunitate.

(148)

Într-unul din cazuri, s-a constatat că suma solicitată a fost mai mare decât valoarea taxei percepute pentru materialele încorporate fizic în produsul similar vândut pe piaţa internă. S-a stabilit că nivelul taxei a fost mai mic deoarece acea societate/grup de societăţi a utilizat, în producţia sa internă, nu doar rulouri importate cu plata unei taxe, dar şi rulouri importate la o taxă de 0 %, precum şi rulouri achiziţionate la nivel local. În consecinţă, ajustările au fost adaptate corespunzător.

(149)

O altă societate pentru care ajustarea a fost iniţial respinsă, a afirmat că aceasta ar fi trebuit aprobată, deoarece produsele lor vândute pe piaţa internă au făcut obiectul taxei. Această cerere a fost acceptată parţial.

(150)

În acest context, industria comunitară a susţinut că aceasta ar fi o subvenţie care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că prezenta procedură este o anchetă antidumping. Prin urmare, această afirmaţie nu a fost analizată.

(151)

Unul din exportatorii turci a solicitat costuri de vânzare, cheltuieli administrative şi alte costuri generale negative pentru acea parte din vânzările sale pentru care a trebuit să fie construită valoarea normală. Aceasta s-a datorat faptului că câştigurile obţinute de aceştia din schimburile valutare au fost substanţiale şi mai mari decât valoarea totală a costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative şi a altor costuri generale. În acest caz, acele câştiguri financiare nu au fost luate în considerare. Numai costurile financiare referitoare la împrumuturile societăţilor au fost luate în considerare. Astfel, costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale au fost ajustate corespunzător.

(152)

În toate cazurile, produsul în cauză a fost vândut către clienţi independenţi din Comunitate. Astfel, pentru toţi exportatorii, preţul de export s-a bazat pe preţurile plătite sau de plătit de către clienţii independenţi din Comunitate, în temeiul articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază

(153)

Valoarea normală şi preţul de export au fost comparate pe bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparaţii corecte, s-a ţinut seama în mod adecvat, sub formă de ajustări, de diferenţele care afectau comparabilitatea preţurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustări corespunzătoare au fost acordate pentru rabaturi, reduceri, costuri de transport, de manipulare, de tarifare, bancare şi de asigurări şi costuri ale creditului, după caz, care erau susţinute de elemente de probă verificate.

(154)

Marja de dumping pentru producătorii-exportatori din Turcia a fost stabilită pe baza unei comparaţii a unei valori normale medii ponderate cu un preţ de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) şi (12) din regulamentul de bază.

(155)

Compararea preţurilor de export medii ponderate cu valoarea normală medie ponderată a reflectat următoarele marje de dumping:

(156)

Două societăţi şi-au declarat intenţia de a coopera, dar nu au fost incluse în eşantion. Având în vedere că marjele de dumping stabilite pentru toate societăţile din eşantion au fost de minimis iar gradul de cooperare în cadrul anchetei a fost foarte ridicat, marja de dumping aplicabilă la nivel naţional a fost, de asemenea, considerată a fi de minimis.

(157)

Prin urmare, s-a concluzionat că nu a existat o continuare a dumpingului în cazul Turciei. Analiza ulterioară în cadrul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază se va concentra, prin urmare, doar pe probabilitatea reapariţiei dumpingului.

(158)

Piaţa UE este cu siguranţă o piaţă foarte atractivă pentru producătorii turci. Acest lucru se datorează unui număr de factori, între care primul este dimensiunea. Dimensiunea se referă nu numai la consumul mare, ci şi la faptul că cele mai multe exporturi turce către alte pieţe ale unor ţări terţe sunt fragmentate – cantităţi mici fiind transportate către mai multe destinaţii diferite. În acest sens, Comunitatea este mai atractivă, ca destinaţie unică, cu capacitate mare de absorbţie.

(159)

Proximitatea geografică este un alt factor important, deoarece costurile de transport pentru aceste produse nu sunt nesemnificative.

(160)

Comunitatea este, de asemenea, o piaţă tradiţională pentru exportatorii turci, care au canale de distribuţie bine stabilite şi o gamă largă de clienţi.

(161)

În ciuda măsurilor în vigoare, exporturile din Turcia au continuat pe întreaga durată a PA. Cu toate acestea, nu s-a constatat niciun dumping în cazul societăţilor eşantionate. Ar trebui menţionat faptul că societăţile eşantionate şi societăţile neselectate în eşantion care au cooperat în reexaminările actuale, precum şi cele în cazul cărora s-a constatat o marjă zero sau de minimis în ancheta iniţială reprezintă aproximativ 90 % din totalul exporturile turce către Comunitate. Pentru aceste exporturi din Turcia, piaţa pare să fie stabilă şi nu există niciun indiciu că societăţile îşi vor schimba politicile de preţ. În afară de aceasta, cele trei societăţi eşantionate, precum şi cele trei societăţi în cazul cărora s-a constatat o marjă de dumping zero sau de minimis în ancheta iniţială sunt de departe cei mai mari operatori de pe piaţă şi deţin o poziţie dominantă în stabilirea preţurilor. Prin urmare, este probabil ca orice altă societate ar urma mai degrabă practicile lor tarifare. Astfel, este puţin probabilă reapariţia dumpingului în cazul Turciei. Cu toate acestea, pentru a avea o imagine completă, factorii de mai jos au fost, de asemenea, examinaţi.

(162)

Ancheta a stabilit o capacitate de rezervă totală de aproximativ 143 000 de tone în PA pentru producătorii cooperanţi, inclusiv societăţile eşantionate şi societăţile care nu au făcut parte din eşantion. Această cantitate ar corespunde unei valori de aproximativ 10 % din consumul comunitar total [astfel cum este definit la considerentul 231] de tuburi sudate.

(163)

Cele mai mari pieţe ale unor ţări terţe pentru produsul în cauză (SUA) au în vigoare măsuri antidumping pentru exporturile turce, variind până la 14,7 %. Acest lucru ar presupune că, toate celelalte condiţii fiind aceleaşi, nu ar fi probabil ca SUA să absoarbă cantităţi de export suplimentare semnificative din Turcia. Cu toate acestea, faptul că exporturile către ţări terţe sunt fragmentate în transporturi către numeroase destinaţii diferite pare să indice faptul că exportatorii turci sunt implicaţi în mod activ în procesul explorării noilor pieţe şi, prin urmare, este probabil că pieţele ţărilor terţe ar putea absorbi unele dintre aceste capacităţi. În plus, luând în considerare proporţia actuală de exporturi turce către Comunitate şi către ţările terţe (70/30), se poate anticipa în mod rezonabil aceeaşi proporţie în cazul în care capacităţile neutilizate în prezent ar fi vândute. Aceasta ar putea însemna, în acest caz, un import suplimentar în Comunitate de aproximativ 100 000 de tone, ceea ce ar corespunde unei cote de piaţă suplimentare de 7 %, pe baza cifrelor privind consumul în cursul PA. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că aceasta ar fi creşterea teoretică maximă a vânzărilor, în ipoteza că capacitatea de rezervă este utilizată într-o proporţie de 100 %, ceea ce se întâmplă rar într-o astfel de industrie.

(164)

Diferenţele de preţ între exporturile turce către Comunitate şi către ţările terţe nu au fost semnificative şi au depins de societatea în cauză. După o analiză aprofundată care a urmat notificării, s-a stabilit că preţurile de export ale Turciei către ţări terţe au fost uşor mai ridicate decât cele către Comunitate. Având în vedere că nu s-a stabilit existenţa unui dumping în cazul Turciei în ceea ce priveşte exporturile sale către Comunitate, se poate presupune că, în general, exporturile către ţări terţe nu au fost efectuate la preţuri care au făcut obiectul dumpingului. De asemenea, nu există alte indicii că exportatorii turci şi-ar schimba politica de preţ. Niciuna din condiţiile de pe piaţă sau situaţia exportatorilor, în ansamblu, nu au arătat că ar fi probabil ca aceştia să îşi schimbe comportamentul lor general pe piaţă.

(165)

Având în vedere cele menţionate mai sus, se concluzionează că nu există riscul reapariţiei dumpingului pentru importurile originare din Turcia.

(166)

Reclamantul a susţinut că măsurile în vigoare nu au împiedicat continuarea importurilor care fac obiectul unui dumping şi că nivelul măsurilor nu a mai fost suficient pentru a compensa dumpingul prejudiciabil datorat importurilor de produs în cauză din Turcia.

(167)

După cum s-a constatat mai sus, importurile din Turcia nu au mai continuat să fie efectuate la preţuri de dumping. Într-adevăr, toate nivelurile de dumping stabilite în prezenta anchetă sunt sub pragul de minimis. În special, acest lucru este valabil pentru trei societăţi, în cazul cărora iniţial s-a constatat că practică dumpingul.

(168)

Aşa cum s-a menţionat, piaţa comunitară va rămâne cel mai probabil o piaţă atractivă pentru exportatorii din Turcia în ceea ce priveşte preţurile, precum şi relaţiile comerciale bine stabilite şi de lungă durată. În acelaşi timp, producătorii turci comercializează volume semnificative pe pieţele lor interne. Aceste cantităţi sunt vândute la preţuri competitive şi relativ scăzute, în comparaţie cu alte pieţe majore, inclusiv UE şi SUA. Într-adevăr, preţurile de pe piaţa internă şi ulterior, valorile normale erau la asemenea niveluri încât dumpingul în cazul exporturilor către Comunitate a dispărut în întregime.

(169)

Ancheta nu a descoperit niciun alt element care ar sugera că este probabil ca preţul şi dumpingul să se schimbe în cazul în care s-ar adopta încetarea măsurilor. Pentru societăţile care au făcut obiectul unor taxe vamale de 0 % de la ancheta iniţială, consideraţiile bazate pe raportul Mexico Beef and Rice, astfel cum s-a explicat în considerentul 143 vor continua să se aplice. În ceea ce priveşte celelalte societăţi, prezenta anchetă a arătat într-adevăr că circumstanţele s-au schimbat, deoarece s-a constatat că acestea nu mai practică dumpingul. În plus, nu există motive imperioase care să indice faptul că aceste circumstanţe schimbate nu au un caracter durabil. În afară de aceasta, toate societăţile anchetate au efectuat exporturi către ţările terţe în 2006 şi în cursul PA la preţuri mai ridicate decât preţurile la exportul către Comunitate. În cursul aceloraşi perioade, exporturile sale comunitare s-au efectuat la preţuri care depăşeau preţurile vânzărilor sale interne. Aceasta indică în mod clar că circumstanţele schimbate (exporturile care nu mai fac obiectul unui dumping) au un caracter durabil.

(170)

Prin urmare, se poate concluziona că, în cazul în care se permite expirarea măsurilor, este puţin probabil ca exporturile către Comunitate să fie efectuate la preţuri de dumping. De asemenea, condiţiile schimbate faţă de ancheta iniţială cu privire la absenţa dumpingului pot fi considerate, în mod rezonabil, ca având un caracter durabil.

(171)

Având în vedere cele de mai sus, procedura privind importurile originare din Turcia ar trebui să fie încheiată.

(172)

Grupul Interpipe a susţinut că o comparaţie între valoarea normală bazată pe costurile proprii/preţurile interne şi pe preţurile sale de export către piaţa unei ţări terţe, comparabile cu UE, ar conduce la o reducere a dumpingului, cu mult sub nivelul măsurilor actuale. Prin urmare, se susţine că instituirea în continuare de măsuri la nivelul actual nu mai este necesară pentru a compensa dumpingul.

(173)

În timpul anchetei, societatea a fost notificată cu privire la intenţia Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Aceasta s-a datorat faptului că societatea nu a furnizat informaţii referitoare la costul de producţie pentru tipul de produs (număr de control al produsului – NCP) în formatul solicitat. Societatea a prezentat doar informaţii referitoare la costul de producţie ca medie a tuturor tipurilor de produse, fabricate într-un anumit atelier de lucru.

(174)

Analiza faptelor a evidenţiat faptul că informaţiile prezentate referitoare la costul de producţie nu pot fi acceptate de Comisie, deoarece acestea nu ar permite o comparaţie corectă cu preţurile de vânzare pe piaţa internă, pe tip de produs.

(175)

Societatea a fost informată cu privire la motivele pentru care acest lucru a fost necesar într-o perioadă rezonabilă de timp, astfel cum prevede articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-au primit comentarii, acestea au fost analizate şi li s-a răspuns în detaliu. Niciuna din explicaţiile oferite de societate nu a fost considerată satisfăcătoare, astfel încât să îi permită Comisiei să evite aplicarea celor mai bune informaţii disponibile în domeniul evidenţiat mai jos.

(176)

În urma notificării, reclamantul a susţinut faptul că cazul ar trebui să fie încheiat deoarece cooperarea din partea singurului producător ucrainean a fost atât de redusă, încât Comisia a trebuit să recurgă la articolul 18 din regulamentul de bază pentru a ajusta costul de producţie. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că articolul 18 s-a aplicat în scopul de a permite Comisiei să completeze informaţiile comunicate de singurul producător ucrainean cooperant prin utilizarea celor mai bune informaţii disponibile. În consecinţă, argumentul a fost respins.

(177)

Comisia a analizat dacă vânzările interne ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operaţiunilor comerciale normale, în temeiul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. În acest scop, a fost analizat costul de producţie al produsului fabricat şi vândut de producătorii-exportatori cooperanţi pe piaţa internă.

(178)

OJSC Interpipe Novomoskovsk Pipe Production Plant (NMPP), care produce produsul în cauză, nu a reuşit să furnizeze o defalcare a costurilor de producţie („CP”) în funcţie de NCP. Acest producător-exportator a furnizat doar un CP mediu al tuturor NCP fabricate în fiecare din cele două ateliere de lucru ale sale. Dovezi referitoare la structura costurilor pentru NCP de la producători diferiţi din alte ţări vizate de anchetă, inclusiv în Comunitate, au arătat faptul că există o mare variaţie a costurilor de producţie pe NCP.

(179)

OJSC Interpipe Nizhnedneprovsk tube rolling plant (NTRP), afiliată NMPP, a prezentat o defalcare a CP per NCP.

(180)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 173, Comisia a aplicat articolul 18 din regulamentul de bază pentru NMPP pentru a obţine costul de producţie în funcţie de NCP. S-a luat în considerare opţiunea de a utiliza informaţiile disponibile provenite din ancheta iniţială dar, deoarece i s-a acordat Ucrainei statutul de economie de piaţă, astfel de informaţii nu au mai fost considerate drept cele mai bune informaţii disponibile. În plus, Comisia a considerat că şi calitatea informaţiilor raportate de industria comunitară a fost de natură să permită obţinerea unor concluzii cu privire la costul de producţie (CP) per numărul de control al produsului (NCP). Prin urmare, informaţiile prezentate de industria comunitară cooperantă au fost considerate cele mai fiabile şi cele mai bune informaţii disponibile din care să se obţină CP per NCP. În acest sens, concluziile anchetei au arătat că se pot calcula variaţiile dintre cel mai ieftin NCP din industria comunitară şi toate celelalte NCP-uri. Aceasta variaţie a fost apoi aplicată la CP medii raportate de NMPP. Atunci când a existat o concordanţă între NCP produs de industria comunitară şi acelaşi NCP produs de NTRP, s-a folosit costul NTRP.

(181)

Aceeaşi parte şi-a exprimat îndoiala în ceea ce priveşte faptul că Comisia a utilizat datele din cursul PA pentru a construi valoarea normală şi preţul de export în PAI. Unele dintre cererile aferente au fost acceptate. Comisia a analizat media ponderată a preţurilor CIF de export către Comunitate în cursul duratei suprapuse de şase luni ale ambelor proceduri. În plus, pentru a permite o comparaţie echitabilă în aceeaşi perioadă de timp, între valorile normale medii ponderate pentru fiecare categorie de produs în cauză exportat către Comunitate în raport cu preţul de export mediu ponderat pentru fiecare categorie de produs în cauză corespunzătoare, a fost ajustat costul de producţie al producătorilor cooperanţi. Ajustarea a fost efectuată pentru a reflecta costul de producţie pentru aceleaşi şase luni luate în considerare pentru a calcula preţurile CIF la exportul către Comunitate. Singurul exportator ucrainean cooperant a susţinut că Comisia ar trebui să utilizeze costul unitar de producţie al societăţii afiliate, OJSC Interpipe Nizhnedneprovsk (NTRP) tube rolling plant, atunci când NCP-urile sunt aproape identice cu cele produse de OJSC Interpipe Novomoskovsk Pipe Production Plant (NMPP). Astfel cum s-a explicat în considerentul 175, Comisia are totuşi dovezi care arată că există într-adevăr o mare variaţie a costurilor de producţie per NCP. Cererea a fost, prin urmare, respinsă.

(182)

În ceea ce priveşte exporturile către Comunitate, grupul a exportat un volum neglijabil de produs în cauză către Comunitate în cursul PAI. Aceste tranzacţii, în sine, nu ar putea fi considerate drept reprezentative pentru a stabili dacă a avut loc o modificare a comportamentului de natură durabilă.

(183)

Grupul Interpipe a sugerat folosirea exporturilor către ţări terţe pentru a stabili nivelul preţurilor la care ar avea loc exporturile către Comunitate. Exportatorul a susţinut, în special, faptul că în acest sens ar trebui să se folosească exporturile către Rusia. Societatea a furnizat dovezi cu privire la exporturile sale pe pieţele unor ţări terţe, precum şi pe piaţa rusă.

(184)

Mai întâi s-a determinat dacă volumul exporturilor de produs în cauză către ţările terţe propus de Grupul Interpipe a fost suficient de semnificativ în ceea ce priveşte vânzările globale. În acest sens, s-a ajuns la concluzia că vânzările către Rusia au reprezentat mai mult de jumătate din exporturile totale ale grupului şi au fost, în principiu, suficiente pentru a trage concluzii, dacă piaţa rusească ar fi suficient de similară cu cea comunitară.

(185)

Pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia Comisiei, s-a analizat dacă Rusia a avut condiţii şi o structură de piaţă similară cu cele existente în cadrul Comunităţii, pentru a evalua dacă exporturile către Rusia ar furniza o indicaţie fiabilă cu privire la preţurile probabile de export către Comunitate, cu scopul de a stabili un nou nivel al măsurii.

(186)

Pe de o parte, dimensiunea pieţei ruseşti pentru produsul în cauză, la fel ca cea a Comunităţii, pare a fi semnificativă, iar tipurile de produse vândute în ambele zone sunt în general similare.

(187)

Pe de altă parte, au fost constatate diferenţe proeminente între cele două pieţe. În primul rând, există taxe la import semnificative în Rusia, în contrast cu lipsa unor astfel de taxe în cadrul Comunităţii (9). Acest lucru se reflectă în cotele importurilor, care sunt semnificativ mai mici decât în cadrul Comunităţii. În plus, sectorul de producţie din Rusia pare a fi mult mai concentrat, având doar câţiva mari producători care reprezintă o proporţie majoră a activităţii – în timp ce, în cadrul Comunităţii, îşi desfăşoară activitatea un număr mai mare de producători. De asemenea, canalele de distribuţie par să implice mai puţini angrosişti decât în cadrul Comunităţii. Mai mult, faptul că există un dumping semnificativ din partea Rusiei în Comunitate reflectă diferenţele de formare a preţurilor şi denaturările de pe piaţa internă rusească, fără de care astfel de practici nu ar putea exista.

(188)

În plus, existenţa dumpingului indică faptul că nivelurile preţurilor interne din Rusia sunt superioare faţă de preţurile la care este probabil că exportatorii ar exporta către Comunitate. Acest lucru se datorează faptului că preţurile predominante pentru importatorii care îşi menţin o prezenţă semnificativă în Comunitate sunt susceptibile de a fi la acelaşi nivel cu cele ale preţurilor ruseşti de export şi, datorită naturii omogene a produsului în cauză, care implică faptul că exportatorii care intenţionează să pătrundă pe piaţa comunitară, după toate probabilităţile, trebuie să se alinieze la nivelul celor mai mici preţuri ofertate.

(189)

Cele de mai sus reflectă diferenţe care ar afecta formarea preţurilor şi, prin urmare, nivelurile acestora, şi care sugerează, prin urmare, faptul că preţurile ruseşti nu pot fi folosite în scopul de a stabili un nou nivel al măsurilor.

(190)

Comisia a analizat, în continuare, dacă s-ar putea utiliza în acest scop preţurile de export către ţări terţe, altele decât Rusia. Mai întâi s-a analizat dacă ar putea fi considerată ca ţară de referinţă cea de-a doua mare piaţă din punct de vedere al exporturilor. Cu toate acestea, această opţiune nu a fost luată în considerare, deoarece Belarus nu este o ţară cu economie de piaţă. Au fost analizate, de asemenea, vânzările către alte ţări, dar volumul exporturilor lor a fost prea mic pentru ca acestea să fie considerate reprezentative.

(191)

În aceste condiţii, utilizarea preţurilor de export din Ucraina către Rusia (şi către alte ţări terţe în care solicitantul a exportat în PAI) nu poate fi considerată reprezentativă pentru comportamentul probabil al preţurilor de export către Comunitate şi, prin urmare, nu este luată în considerare. Având în vedere cele de mai sus, s-a considerat în schimb necesar să se aplice articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru Interpipe Group. În acest sens, s-a analizat dacă media ponderată a preţurilor CIF de export către Comunitate în cursul PA, de la toţi producătorii-exportatori cooperanţi din toate ţările vizate de anchetă, ar putea fi agregată pe bază de NCP şi utilizată ca referinţă pentru a stabili un preţ de export pentru producătorul-exportator ucrainean.

(192)

Această metodă a fost considerată corespunzătoare, deoarece este rezonabil să se presupună că dacă exporturile ucrainene intră pe piaţa comunitară, acestea nu s-ar abate într-o măsură semnificativă de la modelul de preţ al concurenţilor direcţi, adică ceilalţi exportatori către Comunitate.

(193)

Astfel cum s-a explicat la considerentul 181, atunci când a stabilit preţul la export, Comisia a utilizat doar datele din cele şase luni în care PA şi PAI se suprapun.

(194)

S-a folosit astfel preţul unitar de export NCP corespunzător acestor exportatori pentru a stabili preţul de export al grupului Interpipe.

(195)

În urma notificării, singurul producător exportator din Ucraina susţine că, la stabilirea preţului de export, nu trebuie să se facă nicio deducere din sumele aferente cheltuielilor de vânzare, generale şi administrative şi nici din profitul companiei, deoarece articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu se aplică în cazul de faţă. S-a argumentat că articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu se aplică decât importatorilor în cauză din cadrul Comunităţii, deoarece textul acestuia face o distincţia clară între „import şi revânzare”. S-a mai afirmat, de asemenea, că societatea afiliată acţionează ca un departament de export.

(196)

Ar trebui precizat faptul că, pentru vânzarea produselor în cauză către Comunitate, singurul exportator importator din Ucraina a încredinţat produsul în cauză direct Comunităţii, a emis factură societăţii afiliate din Elveţia pentru fiecare transport şi a primit plata corespunzătoare. Astfel, producătorul exportator a îndeplinit toate funcţiile unui exportator. Societatea afiliată din Elveţia a negociat contractele de vânzare şi a emis factură primului cumpărător comunitar independent. Societatea afiliată s-a ocupat, de asemenea, de livrarea produselor vândute.

(197)

În ceea ce observaţiile în urma notificării, prezentate de societatea ucraineană, se menţionează că preţurile la export ar putea fi construite în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în cazul în care nu există niciun preţ de export [prima opţiune din cadrul articolului 2 alineatul (9)]. Tot în cadrul articolului 2 alineatul (9), preţurile de export pot fi construite pe baza oricăror criterii rezonabile. Aceste criterii rezonabile vor prevedea, de asemenea, o deducere a costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative şi a altor costuri generale ale societăţii afiliate şi un profit rezonabil. Chiar dacă s-ar considera că aceste elemente sunt mult mai adecvat reflectate drept „comisioane”/„adaosuri comerciale” în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, quod non, marja de dumping rezultată ar fi aceeaşi. Deoarece profitul societăţii afiliate a fost afectat de faptul că aceasta a cumpărat în condiţii aplicabile între societăţi, un profit rezonabil a fost prin urmare determinat pe baza datelor colectate de la importatori/comercianţi independenţi care au cooperat în cadrul anchetei.

(198)

În urma notificării, industria comunitară a susţinut că regulamentul de bază şi normele OMC nu permit calcularea marjelor de dumping atunci când nu există exporturi către Comunitate. Pentru motivele enunţate la considerentele anterioare, se reaminteşte că articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază menţionează în mod explicit că atunci când nu există preţ de export, acest preţ ar putea fi construit pe baza oricăror criterii rezonabile. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(199)

Comparaţia dintre valoarea normală, calculată conform celor de mai sus şi preţul de export, calculat de asemenea, conform celor de mai sus, a evidenţiat existenţa unui dumping. Marja de dumping pentru grupul ucrainean, exprimată ca procent din preţul de import CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, este următoarea:

Interpipe Group (OJSC Interpipe Novomoskovsk Pipe Production Plant şi OJSC Interpipe Nizhnedneprovsk tube rolling plant): 10,7 %.

(200)

În concluzie, s-a constatat că există dumping din partea Grupului Interpipe la nivelul descris în considerentul 199. În ceea ce priveşte toţi ceilalţi producători-exportatori din Ucraina, marja reziduală de dumping aplicabilă nu se va modifica.

(201)

Volumele exportate din ţara în cauză către UE au scăzut constant de la 29 KT în 2002 la 17,2 KT în 2005 şi la aproape zero în cursul PA.

(202)

Doar doi producători ucraineni care aparţin aceluiaşi grup (Interpipe Group) s-au făcut cunoscuţi şi au prezentat un răspuns la chestionar, OJSC Interpipe Novomoskovsk Pipe Production Plant şi OJSC Interpipe Nizhnedneprovsk Tube Rolling Plant.

(203)

S-a stabilit că există cel puţin alţi 7 producători care îşi desfăşoară activitatea în Ucraina. Pe baza informaţiilor puse la dispoziţia Comisiei, Grupul Interpipe reprezintă circa 26 % din producţia ucraineană. În aceste condiţii, se consideră că nivelul de cooperare a fost foarte scăzut.

(204)

Singurul grup de producători ucraineni cooperanţi a avut exporturi neglijabile către Comunitate în cursul PA. Nivelul foarte scăzut al exporturilor ucrainene al produsului în cauză către Comunitate nu a fost reprezentativ şi astfel, nu a furnizat o bază fiabilă şi pertinentă pentru a stabili dacă a existat o continuare a dumpingului. Prin urmare, s-a considerat oportun ca, în acest caz, analiza să se bazeze pe probabilitatea reapariţiei dumpingului în cazul abrogării măsurilor.

(205)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul (203), ancheta a arătat că există cel puţin 7 producători de produs în cauză în Ucraina, în cursul PA, şi doar un singur grup a cooperat la anchetă.

(206)

S-a analizat în ce măsură informaţiile provenite de la grupul ucrainean cooperant ar putea fi utilizate cu scopul de a evalua dezvoltarea globală a exporturilor probabile din Ucraina, precum şi, mai exact, pentru a servi ca element de referinţă din punct de vedere al indicatorilor pentru preţuri interne şi de export, costuri, capacităţi de producţie şi utilizarea capacităţii.

(207)

Informaţiile referitoare la stocuri, nivel de producţie şi capacitate, care au fost furnizate de societate au fost folosite împreună cu informaţiile de la reclamant, în vederea stabilirii volumului de producţie şi capacităţii producători ucraineni.

(208)

Având în vedere cele de mai sus, au fost luate în considerare următoarele aspecte pentru a evalua impactul probabil în cazul în care aceste măsuri ar fi abrogate.

(209)

Pe baza informaţiilor disponibile Comisiei, s-a stabilit că pentru produsul în cauză, capacitatea de producţie din Ucraina depăşeşte 400 KT pe an.

(210)

În lipsa unor dovezi care să arate că această capacitate ar putea fi absorbită prin creşterea vânzărilor pe piaţa internă, prin vânzări către alte ţări terţe sau prin producţia de alte produse decât produsul în cauză, se concluzionează că, în cazul expirării măsurilor, capacităţile de rezervă semnificative ar fi direcţionate cel mai probabil către Comunitate, în special datorită atractivităţii Comunităţii ca piaţă de export. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de capacitatea de rezervă semnificativă existentă la Interpipe Group.

(211)

Având în vedere că piaţa comunitară este una dintre cele mai mari din lume, dimensiunea sa totală o face atractivă pentru orice producător exportator ucrainean de produs în cauză.

(212)

Se reaminteşte că Interpipe Group furnizează rulouri din Ucraina către societatea producătoare Mogilev din Belarus, care, pe baza unui contract de lucru pe bază de comandă, transformă produsul în produs în cauză, acesta fiind ulterior vândut de filiala elveţiană a Interpipe către Comunitate. Pe parcursul procesului, Interpipe păstrează dreptul de proprietate asupra produsului. Astfel cum s-a menţionat mai sus, s-a constatat că aceste exporturi au făcut obiectul unui dumping. În special datorită faptului că se propune instituirea unor măsuri cu privire la Belarus, nu se poate exclude faptul că anumite exporturi efectuate de grupul din Belarus ar proveni de fapt din Ucraina.

(213)

Luate împreună cu nivelul de preţuri relativ atractive din cadrul Comunităţii, unde există canale de distribuţie bine dezvoltate, se consideră că, în lipsa unor măsuri, ar exista un imbold economic clar pentru reorientarea exporturilor de pe pieţe terţe, cum ar fi Rusia sau Belarus, către Comunitate

(214)

În ansamblu, în aceste condiţii, se consideră că orice creştere a capacităţii actuale de utilizare este probabil să fie direcţionată spre exporturi, în special către piaţa comunitară.

(215)

În contextul unei cooperări scăzute şi a informaţiilor menţionate mai sus, se consideră că ar trebui să fie confirmate afirmaţiile formulate în plângere cu privire la posibilitatea reapariţiei dumpingului. Acest lucru este sprijinit de mai mulţi factori suplimentari.

(216)

Preţurile de export către alte ţări terţe sunt la acelaşi nivel cu preţurile de import predominante în Comunitate. Acest lucru ar presupune că este probabil ca preţurile de export către astfel de alte ţări terţe fac, de asemenea, obiectul unui dumping, ceea ce indică un model mai general de comportament bazat pe dumping.

(217)

În plus, pentru produsul examinat, care este destul de omogen în general, ar fi posibil ca vânzătorii ucraineni potenţiali să furnizeze produse la preţuri predominante pentru alte importuri în Comunitate. Astfel cum s-a concluzionat în secţiunile precedente, preţurile de import din alte ţări exportatoare sunt, în general, scăzute. Atunci când se ia în considerare faptul că există probabilitatea ca preţurile de export potenţiale ale producătorilor-exportatori ucraineni să trebuiască să reflecte aceste preţuri mici şi atunci când se ia în considerare structura costurilor pentru produsul în cauză, care se bazează puternic pe preţurile pentru ruloul de oţel şi pentru zinc care au înregistrat creşteri semnificative în întreaga lume, ar fi posibil ca preţurile de export să fi făcut obiectul dumpingului la circa 10,7 %, aşa cum s-a concluzionat în considerentul 199.

(218)

Prin urmare, o parte importantă a exporturilor ucrainene ar fi susceptibilă să fie vândută în Comunitate la preţuri de dumping, dacă s-ar permite ca aceste măsuri să expire.

(219)

În cadrul Comunităţii, s-a constatat că produsul similar era fabricat de 17 societăţi care au cooperat la anchetă şi au susţinut plângerea şi de 2 producători comunitari care nu au cooperat la anchetă. Niciun producător comunitar nu s-a făcut cunoscut şi nu s-a opus anchetei.

(220)

În lipsa cooperării din partea a 2 producători din Comunitate, producţia comunitară a fost stabilită pe baza informaţiilor furnizate în plângere, precum şi a informaţiilor colectate în timpul anchetei de la producătorii cooperanţi.

(221)

Cei 17 de producători comunitari cooperanţi reprezentau 95 % din producţia totală de produs în cauză din Comunitate. S-a considerat că aceştia constituie industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(222)

Producătorii eşantionaţi din Comunitate au reprezentat, în cadrul anchetei, circa 67 % din producţia produsului similar din industria comunitară în perioada de anchetă.

(223)

Consumul de produs în cauză pe piaţa comunitară a fost stabilit pe baza volumului de vânzări de pe piaţa comunitară al tuturor producătorilor din cadrul Comunităţii, plus importurile din ţările în cauză, precum şi din ţările terţe.

(224)

În ceea ce priveşte producătorii comunitari, volumul vânzărilor a fost evaluat pe baza informaţiilor cuprinse în răspunsurile industriei comunitare, împreună cu informaţiile disponibile în plângerea privind vânzările comunitare ale celor doi producători necooperanţi.

(225)

În ceea ce priveşte volumul importurilor din ţările în cauză şi din ţările terţe, au fost analizate următoarele surse de informaţii:

(226)

În plus, în conformitate cu plângerea, nu ar trebui să se facă nicio deducere a informaţiilor referitoare la codul NC pentru a include produse care nu au fost în cauză, deoarece nu au fost importate cantităţi semnificative de alte produse sub aceste coduri NC.

(227)

Pe această bază, s-a ajuns la concluzia că, pentru a stabili volumul şi tendinţele preţurilor pentru întreaga perioadă luată în considerare, codurile NC complete au fost cea mai adecvată de sursă.

(228)

Observaţiile următoare sunt utile în acest context. Pentru Belarus, în lipsa altor informaţii referitoare la preţuri şi care să includă toată perioada luată în considerare, după analizarea nivelurilor preţurilor provenite de la Eurostat, precum şi a celor provenite de la operatorul german menţionat mai sus, se consideră că statisticile Eurostat sunt cea mai precisă sursă pentru tendinţele preţurilor.

(229)

Cu privire la China, ancheta a stabilit că importurile de pe piaţa UE provenite de la producătorii-exportatori cooperanţi au fost mai mari decât statisticile privind importurile, menţionate în tabelul 2 (mai jos). Dat fiind faptul că nivelurile preţurilor au fost similare între cele două seturi de date şi pentru a se asigura că cifrele nu sunt supraevaluate, s-a decis să se folosească statisticile oficiale şi, nu în ultimul rând, deoarece această abordare nu a avut niciun impact semnificativ asupra analizei prejudiciilor şi cauzalităţii, în comparaţie cu utilizarea datelor obţinute de la producătorii-exportatori cooperanţi.

(230)

Având în vedere că importurile provenite de la exportatorii turci cooperanţi au fost mai ridicate decât cele reflectate în informaţiile de la Eurostat, cu privire la Turcia se aplică un raţionament similar. Din nou, această abordare nu a avut niciun impact semnificativ asupra analizei prejudiciilor şi cauzalităţii, în comparaţie cu utilizarea datelor obţinute de la producătorii-exportatori cooperanţi.

(231)

Consumul stabilit astfel cum s-a precizat anterior („consumul comunitar”) a crescut cu 9 % în cursul perioadei luate în considerare, şi anume, de la 1 234 KT tone în 2004 la 1 342 KT în cursul PA. Mai precis, consumul comunitar reflectă o scădere cu 12 % în 2005, înaintea unei noi creşteri în 2006 şi în cursul PA. Scăderea consumului pentru anul 2005 se datorează destocării (şi, prin urmare, scăderii achiziţiilor) de către angrosişti în 2005, după creşterea achiziţiilor din 2004.

Tabelul 1

(232)

Pentru ţările în care s-a efectuat ancheta antidumping, şi anume, Belarus, Republica Populară Chineză şi Rusia, s-a examinat dacă condiţiile erau de natură să permită o analiză a tuturor importurilor care urmează a fi cumulate. Cu un dumping sub nivelul de minimis, exporturile din Bosnia şi Herţegovina au fost, în schimb, analizate în cadrul altor exporturi în secţiunea 3.4, precum şi în cadrul altor cauze, mai jos în secţiunea 4. Importurile din ţările în care s-a efectuat reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor şi din Turcia (în contextul reexaminării intermediare cu privire la Turcia) au fost analizate separat. În acest context, se reaminteşte faptul că nivelurile de dumping pentru Turcia au fost sub pragul de minimis iar volumele importurilor în ceea ce priveşte Thailanda şi Ucraina luate împreună şi separat au fost de asemenea de minimis. Cu toate acestea, pentru aceste două ţări din urmă, s-a constatat o probabilitate a reapariţiei dumpingului prejudiciabil, astfel cum se prezintă la secţiunea F de mai jos.

(233)

Comisia a examinat dacă importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping originare din Belarus, Republica Populară Chineză şi Rusia trebuie evaluate cumulativ în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(234)

Acest articol prevede că efectele importurilor din două sau mai multe ţări care fac simultan obiectul aceleiaşi anchete trebuie să fie evaluate cumulativ, atunci când (i) marja de dumping stabilită în raport cu importurile din fiecare ţară este mai mult decât de minimis, astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază; (ii) volumul importurilor din fiecare ţară nu este neglijabil; şi (iii) condiţiile de concurenţă între produsele importate şi condiţiile de concurenţă între produsele importate şi produsele similare din Comunitate fac ca o astfel de evaluare să fie adecvată.

(235)

Toate importurile din RPC, Rusia şi Belarus îndeplinesc cerinţa (i) menţionată în considerentul 234 de mai sus.

(236)

Volumele importurilor din RPC, Rusia şi Belarus sunt peste nivelul de minimis şi, prin urmare, nu sunt neglijabile (astfel cum se poate vedea în tabelul 2 de mai jos).

(237)

În ceea ce priveşte condiţiile de concurenţă, ancheta a reflectat faptul că produsul în cauză importat la preţuri de dumping din ţările în cauză şi produsul fabricat şi vândut de industria comunitară au fost similare în toate caracteristicile lor esenţiale fizice şi tehnice. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul comparaţiei produselor importate care fac obiectul unui dumping din diferitele ţări în cauză.

(238)

Mai mult, pe această bază, aceste produse sunt interschimbabile şi au fost comercializate în Comunitate în perioada luată în considerare prin intermediul canalelor de vânzări comparabile, de exemplu, angrosişti şi comercianţi.

(239)

În plus, ancheta a stabilit că a existat concurenţă între diversele state membre ale Comunităţii şi între toate tipurile diferite de produs în cauză, inclusiv produse galvanizate, produse negre şi tuburi cu alte finisaje exterioare. Prin urmare, s-a considerat că importurile de tuburi sudate erau în concurenţă între ele şi cu cele produse în Comunitate.

(240)

A fost analizat şi comportamentul în materie de preţuri al diferitelor ţări cumulate. Această analiză a arătat că aceste ţări au subcotat preţurile şi costurile din industria comunitară şi, astfel cum s-a prezentat în considerentul 244, preţurile au urmat tendinţe similare.

(241)

Anumite părţi au afirmat că importurile originare din Rusia şi din Turcia ar trebui să fie disociate de anchetă, deoarece importurile din această ţară indică o tendinţă divergentă ca volum al importurilor şi cote de piaţă, pe o piaţă unde cererea este în creştere. În acest sens, trebuie remarcat faptul că volumul importurilor pe piaţa comunitară a rămas substanţial în orice moment pe tot parcursul perioadei luate în considerare. În plus, importurile care fac obiectul unui dumping din toate cele trei ţări (Belarus, Republica Populară Chineză şi Rusia) au crescut semnificativ în ultimii doi ani, care au fost analizaţi, iar nivelurile generale de preţ au urmat aceleaşi tendinţe şi au fost în aceeaşi ordine de amploare, în special în cursul PA, astfel cum reflectă informaţiile furnizate de societăţi individuale. În plus, toate importurile cumulate au subcotat preţurile din industria comunitară în cursul PA.

(242)

Pe baza celor de mai sus, s-a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite toate condiţiile care justifică cumularea, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, s-a decis ca importurile de tuburi sudate originare din Belarus, Republica Populară Chineză şi Rusia să fie evaluate cumulativ. Aceste ţări vor fi menţionate ca „ţări cumulate” iar importurile din aceste ţări vor fi menţionate ca „importuri cumulate”.

Tabelul 2 – Volumul importurilor (tone)

Tabelul 3 – Cota de piaţă (%)

(243)

Importurile cumulate au crescut de la 76 644 tone în 2004 la 250 559 tone în cursul PA, şi anume, cu peste 200 %. Deoarece consumul produsului în cauză în cursul perioadei luate în considerare a crescut cu 9 %, cota de piaţă deţinută de importurile cumulate ale produsului în cauză a crescut de la 6,2 % în 2004 la 18,7 % în cursul PA. Evoluţia importurilor şi a cotelor de piaţă pentru produsul în cauză în perioada luată în considerare este prezentată în tabelele 2 şi 3 de mai sus.

(244)

Preţul mediu ponderat al importurilor din ţările în cauză a evoluat după cum urmează în perioada luată în considerare:

Tabelul 4 – Preţuri de import (EUR/tone)

(245)

Tabelul 4 are ca sursă baza de date Comext la nivelul complet de coduri NC. Tendinţa generală a preţurilor de import în Comunitate reflectă o creştere în conformitate cu creşterea generală a preţurilor pentru toţi operatorii de pe piaţa UE.

(246)

Pentru determinarea subcotării preţurilor, Comisia şi-a bazat analiza pe informaţiile prezentate în detaliu la nivel de tip de produs în cursul anchetei, de către producătorii-exportatori eşantionaţi pentru China. Pentru Rusia, s-au folosit informaţiile de la producătorul-exportator cooperant. Pentru Belarus, s-au folosit informaţiile de la operatorul german cooperant.

(247)

Aceste informaţii referitoare la preţurile de export au fost comparate cu un preţ mediu ponderat al producătorilor comunitari eşantionaţi, la nivelul aceluiaşi tip de produs detaliat, pentru a asigura o comparaţie echitabilă, la acelaşi nivel comercial. În toate cazurile, această analiză a luat în considerare preţurile reale de export ale producătorilor-exportatori la nivelul CIF la frontiera comunitară. Pentru industria comunitară, preţurile relevante de vânzare au fost acelea de la clienţii independenţi, ajustate, după caz, la nivel franco fabrică. În cursul PA, în funcţie de tipurile diferite de produse definite în chestionar, marjele medii de subcotare au fost după cum urmează:

Tabelul 5 – Subcotare

(248)

Pentru Ucraina şi Thailanda, se reaminteşte faptul că volumele importurilor au fost sub nivelul de minimis şi astfel, s-a considerat că preţurile, şi în consecinţă, evoluţia preţurilor şi calcularea subcotării preţurilor nu ar fi fiabile şi pertinente.

(249)

Astfel cum se arată în tabelele 2 şi 3, importurile din ţările terţe, inclusiv cele din Bosnia şi Herţegovina şi din Turcia au crescut uşor de la 222 096 tone în 2004 la 238 441 tone în cursul PA. Cota de piaţă deţinută de aceste importuri a rămas la aproximativ 18 % în cursul acestei perioade.

(250)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a analizat toţi factorii şi indicii economici relevanţi care au influenţă asupra situaţiei industriei comunitare. Această analiză a fost realizată pentru cele nouă societăţi eşantionate, aşa cum se menţionează în considerentul 20, care au completat integral chestionarele. Factorii analizaţi pentru societăţile eşantionate au inclus preţurile, ocuparea forţei de muncă şi salariile, investiţiile, rentabilitatea, randamentul investiţiilor, fluxul de numerar şi capacitatea de a mobiliza capitalurile. Cu toate acestea, cu privire la unii indicatori (analizaţi mai jos ca indicatori macroeconomici), informaţiile au fost disponibile şi folosite pentru toate cele 17 societăţi (inclusiv cele nouă societăţi din eşantion) din industria comunitară. Aceşti indicatori macroeconomici au fost cota de piaţă, volumul vânzărilor în Comunitate, producţia şi capacitatea de producţie.

(251)

Producţia industriei comunitare a scăzut cu 10 % din 2004 până la PA. Capacitatea de producţie a fost calculată în conformitate cu o metodologie standard aplicată întregii industrii comunitare. Această metodologie a luat în considerare capacitatea reală pe termen lung, care permite opriri normale ale producţiei, precum întreţinerea şi a reprezentat metodologia folosită în mod normal în industria comunitară. Capacitatea de producţie pentru produsul în cauză a scăzut moderat în perioada luată în considerare, de la 2 218 597 tone în 2004 la 2 132 322 (sau cu 4 %) în cursul PA.

(252)

De asemenea, capacitatea de utilizare a scăzut, reflectând un declin al producţiei, de la aproximativ 44 % la 41 % în perioada luată în considerare. În acest sens, ar trebui totuşi să se menţioneze că acest factor nu este cel mai relevant indicator al prejudiciului din acest sector, deoarece fabricile şi utilajele pentru producţie sunt folosite şi pentru fabricarea altor tuburi care nu sunt supuse acestei anchete.

Tabelul 6 – Industria comunitară

(253)

Informaţiile din tabelul 7 reflectă clar o scădere a volumului de vânzări pentru industria comunitară pe piaţa comunitară. Această situaţie este subliniată în continuare de faptul că consumul global, astfel cum este prezentat în tabelul 1, a crescut cu 9 % în aceeaşi perioadă. După un anumit grad de stabilitate menţinut în 2004 şi 2005, cota de piaţă a industriei comunitare a scăzut în mod semnificativ în 2006 şi în cursul PA. Aceasta este în contrast cu cotele de piaţă constante sau în creştere [a se vedea considerentul 243] pentru importurile care fac obiectul unui dumping din RPC, Belarus şi Rusia, în mod individual, şi cu cota de piaţă în creştere a ţărilor cumulate în întreaga perioadă luată în considerare.

Tabelul 7 – Industria comunitară

(254)

Nivelul stocurilor pentru producătorii eşantionaţi din Comunitate a scăzut cu 23 % între 2004 şi 2005, iar apoi a rămas constant. Un calcul al rotaţiei stocurilor în perioada luată în considerare a reflectat faptul că nivelul stocurilor a rămas la circa 30 de zile de vânzări. Ancheta a confirmat faptul că nivelul stocurilor nu este considerat un indicator important în acest sens, deoarece industria comunitară funcţionează de regulă pe bază de producţie la comandă şi, prin urmare, deţine stocuri relativ mici.

Tabelul 8

(255)

Preţul unitar mediu de vânzare către clienţi independenţi din Comunitate a crescut cu 14,8 % în perioada luată în considerare. Cu toate acestea, această tendinţă de creştere trebuie să fie privită în contextul unei creşteri semnificative a costurilor de producţie, în aceeaşi perioadă. Creşterea costului de producţie s-a produs în principal din cauza unei creşteri substanţiale a preţului de achiziţie al materiilor prime majore adică rulouri, zinc şi energie, aşa cum se explică în considerentul 287. În termeni generali, nu a existat nicio modificare substanţială a gamei de produse în perioada luată în considerare, care ar denatura tendinţa preţurilor de vânzare reflectată mai jos, în tabelul 9.

Tabelul 9

(256)

Creşterea costului de producţie în perioada luată în considerare nu a fost însoţită de o creştere corespunzătoare a preţului de vânzare; aceasta din urmă fiind în principal rezultatul unei presiuni puternice a importurilor din ţările în cauză. În aceste condiţii, industria comunitară nu a reuşit să repercuteze creşterea preţului materiei prime asupra clienţilor săi.

(257)

Preţurile industriei comunitare au fost suprimate, chiar dacă preţurile au cunoscut o creştere în termeni absoluţi. Cu alte cuvinte, creşterea preţului ar fi fost mult mai mare în lipsa importurilor la preţuri de dumping.

(258)

Mai mult, nivelul de subcotare al preţurilor de vânzare de pe piaţa comunitară s-a situat între 12 % şi 43 %, după cum se explică în considerentul 246 şi în următoarele.

(259)

Rentabilitatea globală a producătorilor eşantionaţi în ceea ce priveşte produsul în cauză se bazează pe rentabilitatea medie ponderată a cifrei de afaceri nete pentru produsul în cauză vândut către clienţii independenţi de pe piaţa UE. În cursul perioadei luate în considerare, nivelul de rentabilitate s-a deteriorat, ajungând la -1,0 % în cursul PA. În plus, nivelul de rentabilitate a fost în mod clar insuficient în întreaga perioadă luată în considerare şi, având în vedere faptul că această situaţie a continuat timp de mulţi ani, ea pune în pericol, în mod evident, existenţa a cel puţin unei părţi a acestei industrii.

(260)

Nivelul de rentabilitate nu a atins niciodată ţinta de profit de 5 % menţionată în considerentul 352 şi în următoarele.

Tabelul 10 – Rentabilitate (%)

(261)

Ocuparea forţei de muncă pentru eşantionul de producători din Comunitate a scăzut cu 23,5 % în perioada luată în considerare, de la 2 772 angajaţi în 2004 la 2 123 angajaţi în cursul PA.

(262)

Salariile calculate ca un cost mediu pe angajat au crescut de la 15 668 euro în 2004 la 21 558 euro în cursul PA. Un motiv important al acestei creşteri a salariului pe angajat este explicat de creşterea salarială puternică din cadrul societăţilor din industria comunitară, situate în 10 ţări care au devenit state membre ale CE în 2004.

(263)

Cu toate acestea, creşterea este mai mult decât compensată de efectul combinat al diminuării forţei de muncă, menţionate mai sus, şi de creşterea semnificativă (17 %) a productivităţii. Aceasta subliniază eforturile continue ale industriei comunitare de a creşte eficienţa.

Tabelul 11 – Ocuparea forţei de muncă

(264)

Ancheta a confirmat că nu au fost efectuate cheltuieli importante de capital în raport cu activitatea generală a societăţilor de către producătorii eşantionaţi din Comunitate în sectorul produsului în cauză. Nu s-au făcut investiţii pentru a creşte capacitatea de producţie, astfel cum s-a demonstrat în considerentele 251 şi 252. În condiţiile actuale de piaţă, industria comunitară nu a investit într-o creştere a capacităţii, dar a luat măsuri pentru a menţine şi pentru a spori eficienţa echipamentelor de producţie existente. Unele investiţii în activitatea conexă tuburilor sudate au fost, de asemenea, efectuate în ceea ce priveşte aspectele de mediu, sănătate şi securitate.

(265)

Nivelul randamentului investiţiilor, exprimat ca raport între profitul net al eşantionului de producători comunitari şi valoarea contabilă brută a activelor fixe reflectă evoluţia rentabilităţii, aşa cum s-a explicat în considerentul 259. Nivelul acesteia este foarte scăzut şi rămâne negativ, începând cu anul 2005.

Tabelul 12

(266)

Dezvoltarea fluxului de numerar generat de producătorii eşantionaţi din Comunitate în ceea ce priveşte vânzările de produs în cauză pe piaţa UE a reflectat dezvoltarea profitabilităţii. Trebuie observat că, în timp ce fluxul de numerar este scăzut, aceasta a rămas pozitiv, în perioada luată în considerare, cu excepţia anului 2005, când a fost doar negativ.

(267)

Ancheta nu a descoperit că industria comunitară a întâmpinat dificultăţi în mobilizarea capitalurilor. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că capacitatea de a mobiliza capitaluri poate fi considerată un indicator mai puţin semnificativ pentru această anchetă. Acest lucru se datorează faptului că cea mai mare parte a producătorilor de produs în cauză din industria comunitară fac parte din grupuri corporative mari. Prin urmare, capacitatea de a mobiliza capitaluri este strâns legată de performanţa grupului ca întreg, mai degrabă decât de performanţa individuală a produsului în cauză. Cu toate acestea, faptul că niciunul dintre aceste grupuri mari nu a luat decizii de a investi în instalaţii noi de producţie reflectă faptul că, în ultimii ani, randamentul unor astfel de investiţii nu a fost adecvat.

Tabelul 13

(268)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 253, trebuie să se menţioneze faptul că, cota de piaţă a industriei comunitare a scăzut cu 10,3 puncte procentuale în timp ce nivelul consumului comunitar a crescut cu 9 %. Aceasta indică în mod clar faptul că producătorii comunitari nu au reuşit să se dezvolte în mod suficient, în condiţiile de piaţă observate în perioada luată în considerare.

(269)

În ceea ce priveşte marja substanţială de dumping constatată în cursul PA cu privire la importurile din RPC, Rusia, Belarus şi date fiind volumul şi preţurile importurilor în cauză, nu se poate considera neglijabil impactul amplorii marjei de dumping.

(270)

Se reaminteşte că, pentru Ucraina şi Thailanda, exporturile în cursul PA au fost sub nivelul de minimis şi astfel, nu puteau fi considerate ca bază fiabilă şi pertinentă pentru stabilirea unei marje de dumping. Prin urmare, se consideră adecvat ca evaluarea să se bazeze pe probabilitatea reapariţiei dumpingului prejudiciabil, astfel cum este prezentată la secţiunea F de mai jos.

(271)

Redresarea estimată a industriei comunitare în urma efectelor dumpingului anterior nu s-a materializat în întregime, astfel cum indică rentabilitatea scăzută şi o anumită incapacitate de a spori în mod semnificativ volumele vânzărilor, împreună cu o pierdere semnificativă a cotei de piaţă. În ultimii ani, industria comunitară s-a confruntat cu volumuri substanţiale ale importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC, Rusia şi Belarus, care au împiedicat-o să se redreseze, astfel cum era de aşteptat.

(272)

Atât în mod individual, cât şi luate împreună, volumul importurilor din ţările cumulate [astfel cum sunt definite în considerentul 242] a menţinut o prezenţă semnificativă pe piaţa comunitară în întreaga perioada luată în considerare. Din anul 2005, acestea au crescut chiar considerabil, atât în termeni absoluţi, cât şi în termeni relativi. Împreună, cota lor de piaţă a crescut de la aproximativ 6 % în anul 2004 la aproximativ 10 % în 2005 şi de la acel nivel la aproximativ 19 % în PA, astfel cum se explică la considerentul 243. Mai mult, importurile care fac obiectul unui dumping din aceste ţări reflectă, în mod individual, un nivel semnificativ al subcotării preţurilor. Marjele de subcotare a costurilor sunt şi ele substanţiale, reflectând faptul că industria comunitară înregistrează pierderi.

(273)

Indicatorii privind industria comunitară au reflectat o evoluţie globală negativă în perioada luată în considerare şi au demonstrat că a avut loc un prejudiciu semnificativ. În acest context, evoluţiile aparent pozitive, cum ar fi creşterea preţurilor de vânzare, trebuie să fie comparate cu creşterea mult mai semnificativă a costurilor materiilor prime/componente majore, care au eclipsat astfel de tendinţe pozitive.

(274)

Pe baza analizei de mai sus, se pare că industria comunitară este într-o situaţie economică şi financiară dificilă şi a suferit un prejudiciu semnificativ în sensul articolului 3 din regulamentul de bază. Această concluzie poate fi aplicată la nivelul industriei comunitare în ansamblul său, având în vedere nivelul ridicat de reprezentativitate al producătorilor comunitari eşantionaţi, precum şi faptul că indicatorii macroeconomici au fost analizaţi pentru toate societăţile din industria comunitară, după cum se explică în considerentul 250 de mai sus.

(275)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) şi (7) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping, din ţările în cauză. Mai mult, au fost analizaţi factorii cunoscuţi, diferiţi de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar putea să fi adus prejudicii industriei comunitare, pentru a se asigura că orice prejudiciu cauzat de aceşti factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(276)

Astfel cum s-a explicat mai sus, importurile din ţările cumulate au crescut cu peste 200 % în perioada luată în considerare. În ceea ce priveşte cota de piaţă, cota ţărilor cumulate a crescut de la 6,2 % la 18,7 %. În plus, există o coincidenţă clară în timp între deteriorarea situaţiei din industria comunitară şi creşterea importantă a importurilor care fac obiectul unui dumping din ţările cumulate. Deşi tabelul 4 arată că preţurile importurilor originare din ţările cumulate au crescut faţă de perioada luată în considerare, această situaţie ar trebui să fie considerată în contextul creşterii generale echivalente a preţurilor de pe piaţa comunitară, după cum se explică în considerentul 255.

Tabelul 14 – Volumul importurilor

(277)

Importurile din ţările cumulate şi-au intensificat gradul de penetrare pe piaţa UE şi au preluat cote de piaţă semnificative, deţinute anterior de ţările care fac obiectul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor (cu excepţia Turciei), precum şi de ţări terţe care nu fac obiectul anchetei şi de industria comunitară. De fapt, industria comunitară a scăzut cu peste 10 puncte procentuale din cota de piaţă pe parcursul perioadei luate în considerare. În cursul aceleiaşi perioade, importurile din ţările cumulate au câştigat peste 10 puncte procentuale, aşa cum se indică în tabelul 14 de mai sus.

(278)

Acest grad de penetrare a fost posibil deoarece aceste importuri au fost efectuate la preţuri foarte mici. Importurile din ţările cumulate le-au subcotat pe cele ale producătorilor comunitari cu sume substanţiale, aşa cum se arată în considerentul 247.

(279)

Impactul importurilor care fac obiectul unui dumping din ţările cumulate constă în situaţia prejudiciabilă descrisă mai sus la secţiunea 4, în care presiunea de scădere exercitată asupra preţurilor a condus la imposibilitatea industriei comunitare de a atinge nivelul adecvat de rentabilitate, sau chiar la pierderi. În plus, tendinţele negative au fost identificate pentru mulţi alţi factori de prejudiciu, cum ar fi producţia, ocuparea forţei de muncă şi cota de piaţă. Aşa cum se observă mai sus în considerentul (273) a existat o coincidenţă clară în timp între creşterea importurilor din ţările cumulate şi tendinţele negative observate în indicatorii de prejudiciu.

(280)

Importurile din Bosnia şi Herţegovina s-au ridicat la circa 33 000 de tone sau 2,5 % din consumul comunitar de pe piaţa comunitară. În medie, preţul de import a fost de 576 euro pe tonă, oferind o indicaţie a faptului că au subcotat preţurile din industria comunitară. Cu toate acestea, având în vedere volumele implicate, s-a ajuns la concluzia că doar o mică parte a prejudiciului poate fi atribuită acestor importuri şi că acest lucru nu rupe legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit de industria comunitară şi importurile care fac obiectul unui dumping din ţările cumulate.

(281)

Aceste importuri s-au ridicat la aproximativ 111 000 tone sau 8,3 % din consumul comunitar de pe piaţa comunitară în cursul PA. În medie, preţul de import a fost de 620 euro pe tonă, ceea ce a subcotat preţurile din industria comunitară. Cu toate acestea, aşa cum se poate observa din tabelul 4, preţurile Turciei au fost mai ridicate decât cele din cele trei ţări cumulate. Diferenţa de preţ devine chiar şi mai pronunţată atunci când se ia în considerare faptul că producătorii turci au exportat în principal tuburi negre către piaţa comunitară (adică cele cu un cost scăzut) în timp ce importurile din ţările cumulate au constat în principal din tuburi galvanizate (adică cele cu un cost ridicat). În plus, volumele importurilor din ţările cumulate sunt cu 125 % mai ridicate decât cele din Turcia.

(282)

Având în vedere volumele şi subcotarea implicate, s-a ajuns la concluzia că o parte semnificativă a prejudiciului suferit poate fi atribuită importurilor din Turcia. Cu toate acestea, în comparaţie cu impactul importurilor cumulate, astfel cum se explică în detaliu mai sus, o parte mult mai mare a prejudiciului poate fi atribuită importurilor din ţările cumulate. Prin urmare, se poate concluziona că prejudiciul produs de importurile din Turcia nu este de natură să rupă legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit de industria comunitară şi importurile care fac obiectul unui dumping din ţările cumulate.

(283)

Importurile din Ucraina şi din Thailanda au fost neglijabile şi, astfel, nu s-a considerat că au provocat un prejudiciu semnificativ industriei comunitare.

(284)

În 2004, importurile din alte ţări terţe (excluzând Bosnia, Turcia, Ucraina şi Thailanda) s-au ridicat la aproximativ 127 000 de tone sau 10,3 % din consumul Comunităţii de pe piaţa comunitară. În perioada luată în considerare, acest nivel al importurilor a fluctuat, dar în cursul PA a revenit la acelaşi nivel al consumului comunitar. În medie, preţul de import în cursul PA a fost de 735 euro pe tonă, în comparaţie cu 586 euro în anul 2004. Având în vedere faptul că nu s-a cunoscut tipul exact de astfel de importuri, a fost dificil să se efectueze comparaţii de preţ. Cu toate acestea, se pare că preţurile din alte ţări terţe sunt cu mult mai mari decât cele din ţările cumulate şi din celelalte ţări în cauză. Aceasta ar sugera că importurile din alte ţări terţe (cel mult) subcotează preţurile industriei comunitare într-o măsură mai mică decât importurile care fac obiectul unui dumping sau că acestea nu subcotează preţurile deloc. Prin urmare, nu se poate concluziona că acestea contribuie în mod substanţial la prejudiciul suferit de industria comunitară sau că acestea ar rupe legătura de cauzalitate.

(285)

Producătorii comunitari incluşi în eşantion au experimentat o scădere a volumului de vânzări la export de la circa 60 000 de tone la aproximativ 20 000 de tone în perioada luată în considerare. S-a evaluat dacă această scădere a contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară. Volumul vânzărilor pe pieţele terţe nu a depăşit niciodată 10 % din totalul volumului vânzărilor în perioada luată în considerare, iar astfel de vânzări au reprezentat o cantitate limitată (aproximativ 5 %) din producţia totală, ceea ce indică faptul că vânzările la export nu au avut o contribuţie substanţială la performanţa industriei comunitare.

(286)

În plus, trebuie remarcat faptul că rentabilitatea menţionată în considerentul 259 se referă numai la vânzările pe piaţa UE şi de aceea nu este afectată de scăderea menţionată mai sus a volumului vânzărilor la export. De asemenea, ancheta a arătat că rentabilitatea vânzărilor pe piaţa comunitară şi pe pieţe terţe a fost comparabilă în fiecare an din perioada luată în considerare. Acest lucru arată că nu a existat nicio diferenţă reală între performanţa de pe piaţa UE şi pieţele de export. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că, după caz, numai o parte neglijabilă a prejudiciului suferit de industria comunitară ar putea fi atribuită în final acestui factor, şi că aceasta nu ar fi de natură să rupă legătura de cauzalitate.

(287)

Costul materiilor prime reprezintă o parte mare din costul total al producţiei de produs în cauză (peste 75 % din costul total de producţie, dacă se include energia). Drept rezultat, preţurile tuburilor sudate depind foarte mult de influenţa costurilor materiilor prime. Cele mai importante materii prime au fost rulourile, zincul şi energia. Aceste componente au crescut cu peste 20 %, 200 % şi, respectiv, 50 % în perioada luată în considerare.

(288)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 255 şi 256, preţurile de vânzare au crescut, de asemenea, în aceeaşi perioadă. Cu toate acestea, aceste preţuri nu au crescut în măsura necesară pentru a reflecta creşterea costurilor, datorită presiunii asupra preţurilor de vânzare din partea concurenţilor de pe piaţă şi, în special, datorită presiunii practicilor comerciale neloiale reprezentate de importurile care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, ancheta a ajuns la concluzia că numai preţurile materiilor prime nu au fost o cauză a prejudiciului, deoarece în lipsa importurilor la preţ de dumping, ar fi fost posibil ca industria comunitară să repercuteze aceste creşteri ale costurilor – sau cel puţin o parte substanţială a lor – asupra clienţilor săi.

(289)

În plus, trebuie subliniat faptul că aceste creşteri ale costurilor de producţie nu sunt limitate la Comunitate şi că, dată fiind natura factorilor de producţie, nivelul şi dezvoltarea lor, ar fi de aşteptat să fie similare în ţările în cauză.

(290)

S-a analizat dacă prejudiciul suferit de industria comunitară a rezultat dintr-o lipsă de competitivitate a industriei comunitare şi/sau din ratele scăzute de utilizare a capacităţii. Pentru a analiza acest lucru, s-a comparat structura costurilor din industria comunitară cu cea a producătorilor-exportatori. Într-adevăr, au fost identificate unele diferenţe în ceea ce priveşte costurile de producţie, cum ar fi nivelurile salariale, cheltuielile pentru energie, mediu, sănătate şi securitate.

(291)

În ceea ce priveşte utilizarea capacităţii, trebuie amintit faptul că acest indicator nu ar trebui să fie supraestimat deoarece industria comunitară a fost în măsură să producă alte produse, pe acelaşi echipament. Mai mult, ar fi mai probabil ca problemele din punct de vedere al utilizării capacităţilor să fie legate de pierderea cotei de piaţă a industriei comunitare, care a fost provocată de importurile care fac obiectul unui dumping.

(292)

Anumite părţi au susţinut că creşterea costurilor de exploatare a afectat competitivitatea industriei comunitare şi a cauzat prejudiciul descris mai sus, la secţiunea 4. În acest sens, trebuie subliniat faptul că aceste costuri suplimentare de funcţionare nu sunt destul de semnificative pentru a fi cauzat un prejudiciu important, identificat în această anchetă.

(293)

Ar trebui să fie amintit faptul că costurile materiilor prime şi cu energia au reprezentat peste 75 % din costul total de producţie al tuburilor finisate. Prin urmare, impactul potenţial al creşterilor oricăror alte cheltuieli de exploatare, în orice caz, ar putea avea un efect doar asupra a 25 % din costul total de producţie. Aceste creşteri au fost modeste, astfel încât impactul lor nu este semnificativ.

(294)

În timpul anchetei, nu s-au identificat ineficienţe structurale, care ar face ca industria comunitară să nu fie competitivă. Dimpotrivă, astfel cum se arată în tabelul 11, industria comunitară şi-a îmbunătăţit productivitatea cu 17 % în perioada luată în considerare.

(295)

În plus, ancheta a arătat că piaţa UE a fost foarte competitivă în special ca urmare a numărului foarte mare de societăţi care funcţionează pe piaţă. În plus faţă de cei 19 producători comunitari, zeci de importatori din toată lumea au contribuit, de asemenea, la o concurenţă puternică pe piaţa UE. Prin urmare, aşa cum se explică în considerentele de mai sus, s-a ajuns la concluzia că industria comunitară a fost, în general, foarte competitivă şi că orice lipsă de competitivitate nu a cauzat prejudiciul suferit de industria comunitară.

(296)

Unele părţi interesate au susţinut că prejudiciul suferit de industria comunitară s-a datorat fluctuaţiilor cursului de schimb, care a avut ca efect încurajarea importurilor către UE.

(297)

Trebuie amintit că ancheta urmăreşte să stabilească dacă importurile care fac obiectul unui dumping (în ceea ce priveşte preţurile şi volumul) au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare sau dacă acest prejudiciu important se datorează altor factori. În acest sens, în ceea ce priveşte preţurile, articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază afirmă că este necesar să se demonstreze că nivelul preţurilor importurilor care fac obiectul unui dumping determină un prejudiciu. De aceea, se referă doar la o diferenţă între nivelurile preţurilor şi, astfel, nu există obligaţia de a analiza factorii care influenţează nivelul acestor preţuri.

(298)

Fără a aduce atingere dispoziţiilor de mai sus, pentru multe dintre ţările exportatoare vizate de prezenta anchetă, vânzările sunt, de obicei, efectuate în dolari. Cu toate acestea, fluctuaţia dolarului faţă de euro în perioada luată în considerare a fost limitată la numai 6 %. Cea mai importantă depreciere a dolarului a avut loc după sfârşitul PA. Din iulie 2007 până în aprilie 2008, dolarul s-a depreciat cu până la 16 % faţă de euro.

(299)

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că fluctuaţiile cursului de schimb nu au provocat un prejudiciu semnificativ producătorilor comunitari.

(300)

Unele părţi interesate au făcut o afirmaţie generală (fără a menţiona numele societăţilor sau perioadele de timp implicate) că prejudiciul suferit de industria comunitară a fost auto-provocat şi a rezultat din probleme referitoare la greve şi acţiuni sindicale ale unora dintre producătorii din noile state membre. În acest sens, trebuie reamintit faptul că nu au fost prezentate dovezi justificative pentru a susţine această afirmaţie. Mai mult, acuzaţia se referea numai la o parte din industria comunitară. Cu toate acestea, tendinţe prejudiciabile similare au fost constatate atât la producătorii din vechile state membre, cât şi la cei din noile state membre. Prin urmare, se poate ajunge la concluzia că, chiar şi în cazul în care unii producători din industria comunitară au fost afectaţi de greve şi de acţiuni sindicale, acest fapt nu ar fi fost suficient de puternic pentru a rupe legătura de cauzalitate între dumping şi prejudiciu.

(301)

S-a susţinut că investiţiile majore efectuate de către industria comunitară au contribuit la prejudiciul suferit. Astfel cum se menţionează în considerentul 264, ancheta a arătat că nu a fost făcută nicio astfel de investiţie majoră în perioada luată în considerare. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, chiar dacă afirmaţia a fost fondată, proporţia relativ scăzută a amortizării în termeni de costuri totale ar limita, în orice caz, impactul acestei afirmaţii şi, prin urmare, s-a ajuns la concluzia că investiţiile majore nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(302)

S-a susţinut că natura ciclică a industriei oţelului a contribuit la prejudiciul suferit, adică se susţine că PA s-a aflat în punctul scăzut al ciclului. În primul rând, trebuie subliniat faptul că dumpingul prejudiciabil se poate produce foarte bine în toate punctele din ciclul economic. În plus, după cum rezultă din analiza consumului, din considerentul 231, ancheta nu sprijină acest argument. Într-adevăr, în cursul PA, consumul a fost susţinut şi, în mod clar, nu s-a aflat în punctul scăzut al ciclului. În consecinţă, argumentul a fost respins.

(303)

Coincidenţa în timp între, pe de o parte, creşterea importurilor care fac obiectul unui dumping din ţările cumulate în cauză, creşterea cotei lor de piaţă şi subcotările constatate şi, pe de altă parte, deteriorarea situaţiei industriei comunitare conduce la concluzia că importurile care fac obiectul unui dumping sunt o cauză a prejudiciului semnificativ suferit de industria comunitară.

(304)

După analizarea factorilor cunoscuţi, preponderenţi, împreună cu alte afirmaţii formulate de către părţile interesate, aşa cum sunt detaliate în considerentul 285 şi următoarele, se poate concluziona că acestea nu sunt de natură să rupă legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping din ţările în cauză şi prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară.

(305)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, importurile din ţările în curs de examinare în prezent au fost evaluate pentru a stabili dacă există probabilitatea continuării sau reapariţiei prejudiciilor.

(306)

În ceea ce priveşte efectul probabil asupra industriei comunitare, al expirării măsurilor în vigoare, au fost luaţi în considerare factorii următori, în conformitate cu elementele prezentate pe scurt mai sus, cu privire la probabilitatea continuării sau reapariţiei dumpingului.

(307)

Astfel cum s-a explicat mai sus, în considerentul 223 şi următoarele, în timp ce consumul a crescut cu 9 %, nu se aşteaptă ca prognoza pentru consumul global de produs în cauză, deşi supusă probabil unei anumite tendinţe ciclice, să se modifice într-o măsură semnificativă în viitorul previzibil. Produsele alternative, cum ar fi ţevile din plastic, nu au putut să înlocuiască, într-o mare măsură, tuburile sudate şi astfel să scadă consumul acestora.

(308)

Începând cu instituirea măsurilor, importurile din Ucraina au scăzut la cantităţi de minimis. Cu toate acestea, aşa cum se menţionează în considerentul 172 şi ulterior în lipsa unor măsuri, există indicaţii clare că importuri semnificative din Ucraina ar reintra pe piaţa comunitară la preţuri de dumping. Astfel de preţuri ar fi, de asemenea, de natură să subcoteze semnificativ preţurile industriei comunitare, având în vedere faptul că aceste preţuri le-ar reflecta cel mai probabil pe cele stabilite de către ofertanţii care practică cele mai scăzute preţuri în cadrul Comunităţii.

(309)

În considerentul 119 şi în următoarele s-a ajuns la concluzia că cel mai probabil, volume semnificative ar fi exportate din Thailanda către Comunitate la preţuri de dumping. Aceste preţuri ar fi, de asemenea, de natură să subcoteze semnificativ preţurile industriei comunitare, având în vedere faptul că aceste preţuri le-ar reflecta cel mai probabil pe cele stabilite de către ofertanţii care practică cele mai scăzute preţuri în cadrul Comunităţii.

(310)

Ţinând seama că din cele menţionate mai sus s-a ajuns la concluzia că nu există probabilitatea continuării sau reapariţiei dumpingului, nu mai este necesară în acest caz o analiză suplimentară privind probabilitatea continuării sau reapariţiei prejudiciului.

(311)

Cu privire la aspecte privitoare la prejudiciul legat de reexaminarea intermediară [articolul 13 alineatul (3) din regulamentul de bază] nu este necesară o analiză suplimentară deoarece reexaminarea a concluzionat că nu au existat practici de dumping sau probabilitatea reapariţiei dumpingului în cazul acestei ţări.

(312)

Consecinţa probabilă a eliminării măsurilor ar trebui, prin urmare, să fie o creştere mare a importurilor atât din Ucraina, cât şi din Thailanda la preţuri care le subcotează pe cele din industria comunitară. Aceste importuri ar avea, cel mai probabil, efecte negative semnificative asupra industriei comunitare. În aceste circumstanţe, industria comunitară ar trebui fie să urmeze scăderea preţurilor, cu scopul de a-şi menţine cota de piaţă, fie să menţină preţurile de vânzare la nivelurile actuale şi să piardă în loc clienţi sau, eventual, vânzări. În primul caz, industria comunitară ar trebui să funcţioneze cu pierderi, iar în al doilea caz pierderea vânzărilor ca atare ar conduce în final la costuri mai ridicate, urmate de pierderi.

(313)

Mai mult, industria comunitară a suferit efectele importurilor care fac obiectul unui dumping timp de mulţi ani şi se află în prezent într-o situaţie economică precară. Dacă această situaţie prejudiciabilă continuă/reapare, existenţa acestei industrii va fi periclitată.

(314)

Prin urmare, ancheta a arătat că, atât pentru importurile din Ucraina cât şi cele din Thailanda, există o probabilitate clară a reapariţiei şi continuării prejudiciilor pentru industria comunitară, care a suferit consecinţele dumpingului prejudiciabil timp de mai mulţi ani. În ceea ce priveşte importurile din Turcia, nu se estimează că dumpingul prejudiciabil va continua sau va reapărea.

(315)

În temeiul articolului 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă, în ciuda concluziilor privind dumpingul, prejudiciul şi legăturile de cauzalitate, există motive imperioase care să conducă la concluzia că nu este în interesul comunitar să se impună măsuri antidumping pentru importurile din ţările în cauză sau să se extindă măsurile în vigoare.

(316)

Pentru a evalua impactul probabil al instituirii sau nu a unor măsuri şi al prelungirii sau expirării măsurilor în vigoare, Comisia a solicitat informaţii de la toate părţile interesate cunoscute. Pe această bază, Comisia a trimis chestionare la 116 importatori, angrosişti şi utilizatori. Nicio altă parte interesată nu s-a făcut cunoscută în termenele prevăzute.

(317)

Treizeci şi doi din importatorii independenţi contactaţi au răspuns. În afară de aceştia, 16 au declarat că nu importă din ţările în cauză şi trei că nu mai sunt activi în acest domeniu de afaceri. Dintre cei 13 importatori independenţi rămaşi, numai doi au prezentat un răspuns complet la chestionar. Prin urmare, nu a fost necesar să se aplice eşantionarea.

(318)

Se reaminteşte că s-a ajuns la concluzia că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, astfel cum se prevede în considerentele 250-274.

(319)

Instituirea unor măsuri antidumping este de natură să permită industriei comunitare să-şi sporească vânzările, cota de piaţă şi preţurile de vânzare. Industria comunitară ar putea apoi să ajungă la niveluri de rentabilitate pe care le-ar realiza în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping şi să beneficieze de creşterea economică de pe piaţa comunitară: acest lucru ar încuraja investiţiile şi competitivitatea globală a industriei.

(320)

Continuarea măsurilor în vigoare îi va permite industriei comunitare să continue să funcţioneze în cadrul unei concurenţe loiale faţă de importurile originare din Thailanda şi Ucraina. Astfel, efectele pozitive care decurg din instituirea unor noi măsuri antidumping nu vor fi contracarate de o concurenţă neloială.

(321)

Dacă s-ar restabili condiţii de piaţă echitabile, este probabil ca industria comunitară să recâştige competitivitatea şi să crească marja sa de profit la niveluri mai mult decât adecvate. Industria comunitară s-a dovedit de fapt a fi viabilă din punct de vedere structural, prin rezultatele sale economice din ultimul deceniu: în ciuda concurenţei neloiale care a reapărut ca urmare a importurilor de produse care fac obiectul unui dumping, a fost capabilă să încetinească pierderea cotelor de piaţă. Mai mult, astfel cum s-a stabilit în considerentul 295, industria comunitară este competitivă şi capabilă să-şi sporească productivitatea.

(322)

Pe de altă parte, dacă măsurile antidumping existente ar fi abrogate şi nu ar fi instituite noi măsuri, vor exista în continuare denaturări comerciale, care ar conduce la o retragere progresivă a industriei comunitare de pe piaţă. Abrogarea măsurilor actuale şi capacităţile de producţie importante din ţările în cauză, în special din RPC, ar fi de natură să conducă la o creştere a valorii importurilor care fac obiectul unui dumping pe piaţa comunitară. În aceste condiţii, ar deveni din ce în ce mai dificil ca industria comunitară să se redreseze şi să îşi apere cota de piaţă. Mai mult, lipsa investiţiilor din industria comunitară ar putea periclita în final supravieţuirea sa pe termen lung.

(323)

Se reaminteşte că importatorii independenţi cooperanţi au reprezentat mai puţin de 5 % din volumul total al importurilor de produs în cauză către Comunitate, în cursul PA.

(324)

Un număr de exportatori au argumentat totuşi faptul că impactul măsurilor asupra importatorilor/comercianţilor ar fi substanţial, deoarece aceştia s-ar confrunta cu costuri în creştere pentru importurile lor din ţările în cauză.

(325)

Dacă s-ar impune măsuri antidumping, nivelul importurilor originare din ţările în cauză probabil că ar scădea. Mai mult, ar putea să apară într-adevăr o creştere moderată a preţului de vânzare al produsului în cauză în Comunitate, afectând astfel situaţia economică a importatorilor/angrosiştilor, în special a celor care se aprovizionează din ţările care fac obiectul anchetei. Acest lucru s-ar datora faptului că preţurile de revânzare pe care le-ar putea oferi clienţilor lor ar fi mai comparabile cu cele ale concurenţilor, care se aprovizionează, de asemenea, din industria comunitară.

(326)

Cu toate acestea, acest impact asupra situaţiei importatorilor şi comercianţilor este probabil să fie moderat, deoarece produsul în cauză reprezintă o mică parte din activităţile lor comerciale globale. Pe baza informaţiilor furnizate de acei importatori/angrosişti care au trimis răspunsuri valabile, este clar că ei vând şi multe alte produse siderurgice. S-a constatat faptul că produsul în cauză a reprezentat, în medie, mai puţin de 4 % din cifra totală de afaceri. Mai mult, având în vedere impactul relativ scăzut al produsului în cauză asupra costurilor utilizatorilor, importatorii/angrosiştii probabil vor fi capabili să repercuteze creşterile preţurilor asupra clienţilor lor.

(327)

Pe această bază, s-a ajuns la concluzia că instituirea unor măsuri antidumping şi continuarea măsurilor în vigoare nu este probabil să aibă un impact negativ grav asupra situaţiei importatorilor/angrosiştilor din Comunitate.

(328)

Principalul utilizator de produs în cauză din Comunitate este industria construcţiilor. Cererea de produs în cauză depinde, prin urmare, de situaţia din această industrie.

(329)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 316, niciunul din utilizatorii interesaţi sau din asociaţiile lor reprezentative nu s-a făcut cunoscut în timpul anchetei.

(330)

Un număr de alţi exportatori au făcut totuşi afirmaţia că impactul asupra utilizatorilor/consumatorilor ar fi substanţial dacă s-ar impune măsuri. S-a susţinut în special că măsura ar fi în detrimentul concurenţei şi ar conduce la o creştere a costurilor pentru utilizatori/consumatori.

(331)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 302, nu se poate exclude faptul că preţul produsului în cauză ar creşte moderat în cadrul Comunităţii. Cu toate acestea, impactul negativ al creşterii costurilor pentru utilizatori/consumatori ar fi probabil redus, deoarece efectul preţului produsului în cauză asupra costurilor totale ale utilizatorilor/consumatorilor este moderat.

(332)

În ceea ce priveşte cererea prezentată de mai mulţi exportatori conform căreia instituirea de măsuri grupului de ţări care intră sub incidenţa noii anchete ar împiedica efectiv concurenţa în cadrul Comunităţii, instituirea unor măsuri antidumping şi menţinerea măsurilor în vigoare vor îmbunătăţi situaţia industriei comunitare şi astfel, împreună cu furnizorii din ţări terţe care nu sunt vizate de măsuri, precum şi cu exportatorii care nu practică dumping din ţările în cauză, se va asigura prezenţa unei game largi de furnizori pe piaţa comunitară.

(333)

Având în vedere cele de mai sus, se poate trage concluzia că instituirea oricăror măsuri antidumping nu este de natură să provoace prejudicii semnificative situaţiei economice a utilizatorilor de produs în cauză.

(334)

Materia primă cea mai importantă utilizată pentru fabricarea de produs în cauză constă în rulourile laminate la cald.

(335)

Astfel cum se stabileşte în considerentul 316, nici producătorii în amonte de rulouri laminate la cald şi nici asociaţiile lor reprezentative nu s-a făcut cunoscuţi în timpul anchetei.

(336)

În cazul în care nu s-ar impune măsuri, producătorii de rulouri laminate la cald din Comunitate ar trebui să facă faţă, probabil, unei reduceri a cererii, ca urmare a activităţii reduse a producătorilor comunitari de produs în cauză.

(337)

Pe această bază, s-a ajuns la concluzia că instituirea de măsuri antidumping este în interesul producătorilor de materie primă principală folosită la fabricarea produsului în cauză, în cadrul Comunităţii.

(338)

Continuarea măsurilor privind importurile de produs în cauză din Thailanda şi Ucraina, precum şi instituirea de măsuri antidumping privind importurile originare din Belarus, Republica Populară Chineză şi Rusia sunt de natură să permită industriei comunitare să oprească pierderea cotei de piaţă, să recâştige vânzările pierdute şi să revină la o rentabilitate adecvată. Totuşi, dacă măsurile în vigoare ar fi abrogate şi nu s-ar institui măsuri antidumping, industria comunitară s-ar confrunta probabil cu o problemă sporită de concurenţă neloială, care ar elimina anumiţi producători comunitari de pe piaţă; un cost suplimentar ar fi închiderea sau reconversia utilajelor.

(339)

Unele efecte negative ale instituirii unor măsuri antidumping ar fi o scădere a volumului importat şi creşteri moderate ale costurilor pentru importatori/angrosişti şi utilizatori/consumatori, datorită unui preţ de vânzare mai mare al produsului în cauză în cadrul Comunităţii.

(340)

Cu toate acestea, nivelul de creştere a preţurilor de vânzare nu ar fi considerabil, deoarece s-ar menţine concurenţa între producătorii comunitari, importurile originare din ţările în cauză la preţuri care nu fac obiectul unui dumping sau nu sunt prejudiciabile şi importurile originare din alte ţări terţe.

(341)

În final, s-a susţinut de către o parte interesată, că, în conformitate cu literatura economică, măsurile antidumping implică „costuri grave pentru bunăstarea ţărilor importatoare”. Nu s-a furnizat nicio dovadă în acest sens în contextul produsului şi operatorilor economici implicaţi acest caz. Prezenta anchetă trebuie să ia în considerare cazul în funcţie de caracteristicile sale proprii: în conformitate cu această abordare, nu este probabil ca importatorii/angrosiştii şi utilizatorii/consumatorii de produs în cauză să sufere consecinţe grave, având în vedere impactul foarte scăzut al preţurilor anumitor tuburi sudate asupra costurilor finale ale produselor sau achiziţiilor lor.

(342)

Este probabil ca industria în amonte să beneficieze de continuarea măsurilor în vigoare şi de instituirea de măsuri antidumping, sub forma unei cereri sporite de rulouri laminate la cald pe piaţa comunitară.

(343)

Ţinând cont de toţi factorii de mai sus, se poate trage concluzia că nu există motive imperioase în baza cărora să se abroge măsurile existente şi să nu se instituie noi taxe antidumping.

(344)

Având în vedere constatările expuse în considerentul (52) şi respectiv (170) şi următoarele, s-a ajuns la concluzia că procedura trebuie să se încheie în ceea ce priveşte Bosnia şi Herţegovina şi Turcia.

(345)

Doi producători-exportatori din Rusia şi singurul producător-exportator din Belarus au oferit angajamente în materie de preţ, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(346)

Aceste oferte au fost examinate. Ancheta a indicat că majoritatea constatărilor şi consideraţiilor prevăzute în Regulamentul 1697/2002 [a se vedea considerentele (77) şi (78)] care au condus la respingerea ofertelor de angajament în cursul respectivei anchete sunt încă valabile. Mai precis, ancheta a confirmat că:

(347)

În plus, produsul în cauză se caracterizează printr-un număr considerabil de tipuri de produse diferite, prezentând anumite caracteristici care nu sunt uşor identificabile în momentul importului. Prin urmare, este practic imposibil să se stabilească preţuri minime de import pentru fiecare tip de produs, care ar fi relevante şi care ar putea fi controlate în mod corespunzător de Comisie şi de autorităţile vamale din statele membre în momentul importului.

(348)

Se remarcă, de asemenea, faptul că, pe lângă motivele referitoare la produs, există motive specifice care ţin de societăţile respective pentru a respinge ofertele de angajament. În ceea ce-l priveşte pe producătorul belarus, se reaminteşte în primul rând faptul că Belarus este un stat fără economie de piaţă, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază şi că societatea nu a solicitat tratament individual (TI), astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. În plus, cooperarea la prezenta anchetă a fost doar parţială, astfel cum se menţionează la considerentele 101-104 şi prin urmare, acceptarea unui angajament de preţ a fost, de asemenea, considerată neadecvată, din motive de politică generală. În ceea ce-l priveşte pe unul din producătorii-exportatori ruşi, trebuie remarcat faptul că acesta vinde şi alte produse decât produsul în cauză aceloraşi clienţi din UE. Pe această bază, riscul de compensare încrucişată se consideră a fi prea ridicat. În ceea ce-l priveşte pe cel de-al doilea producător-exportator rus, societatea a întâmpinat dificultăţi în a raporta date precise şi fiabile, în principal din cauza punctelor slabe din sistemul său contabil. În aceste împrejurări, Comisia a considerat că societatea nu deţine infrastructura necesară pentru a implementa un angajament şi pentru a permite un control eficient al acestuia.

(349)

Prin urmare, ofertele de angajament de preţ se resping.

(350)

Având în vedere concluziile de mai sus, ar trebui să se menţină măsurile în vigoare aplicabile importurilor de produse în cauză originare din Thailanda şi Ucraina la nivelul stabilit în regulamentul precedent, cu excepţia OJSC Interpipe a cărei marjă este indicată mai jos:

(351)

În plus, ar trebui să se instituie măsuri definitive la importurile de produs în cauză, originare din RPC, Rusia şi Belarus, după cum este descris mai jos.

(352)

Nivelul măsurilor antidumping definitive ar trebui să fie suficient pentru a elimina prejudiciul semnificativ adus industriei comunitare, provocat de importurile care fac obiectul unui dumping, fără a se depăşi marjele de dumping constatate. La calcularea valorii taxelor necesare pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil semnificativ, s-a considerat că orice măsuri ar trebui să îi permită industriei comunitare să îşi acopere costurile şi să obţină un profit înainte de impozitare, care s-ar obţine în mod rezonabil în condiţii normale de concurenţă, şi anume, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping.

(353)

Reclamantul a susţinut în timpul anchetei că ar trebui să se folosească un profit normal de 10,8 % în această anchetă, pe baza randamentului cifrei de afaceri realizate în 2004, pentru produsul în cauză. Această cerere a avut la bază 5 producători comunitari selecţionaţi, iar anul 2004 a fost ales ca fiind reprezentativ, deoarece măsurile antidumping în vigoare au fost parţial eficiente în ceea ce priveşte compensarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping.

(354)

Cu toate acestea, ancheta a arătat că rata de rentabilitate realizată chiar de aceşti 5 producători comunitari selecţionaţi a fost mult mai mică decât procentul de 10,8 % solicitat. Mai mult, 2004 nu a fost considerat drept o perioadă adecvată pentru această evaluare, deoarece dumpingul prejudiciabil exista la acel moment.

(355)

În ancheta anterioară, s-a considerat că o marjă de profit de 5 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată ca fiind un nivel corespunzător pe care industria comunitară se aşteaptă să îl obţină în lipsa dumpingului prejudiciabil, pe baza informaţiilor din 1997 şi 1998. Deoarece aceste informaţii nu sunt recente, au fost utilizate alte surse pentru a afla dacă sunt încă adecvate. În primul rând, tuburile sudate sunt un produs foarte matur, iar procesele de producţie pentru nu s-au schimbat deloc din 1997. În al doilea rând, informaţiile recente disponibile din baza de date BACH pentru o gamă largă de societăţi fabricante de metal oferă niveluri ale rentabilităţii de aproximativ 5 %.

(356)

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că nivelul rentabilităţii de 5 % rămâne corespunzător pentru acest produs.

(357)

Preţul neprejudiciabil s-a obţinut prin adăugarea profitului normal, calculat conform celor de mai sus, la costul de producţie al fiecărui tip de produs. Orice diferenţă dintre acest preţ neprejudiciabil şi preţul de export al aceluiaşi tip de produs a fost apoi exprimată ca procent din valoarea totală CIF de import.

(358)

În cazul societăţilor chineze exportatoare cooperante, trebuie amintit faptul că niciuneia nu i s-a acordat statutul de societate care funcţionează în condiţiile economiei de piaţă sau tratamentul individual şi, prin urmare, s-a calculat o marjă de prejudiciu la scară naţională. Calculul s-a bazat pe producătorii-exportatori cooperanţi. Informaţiile provenite de la un exportator chinez au fost excluse din acest calcul, deoarece nu au fost raportate informaţii privind NCP suficient de complete către Comisie.

(359)

În ceea ce priveşte Belarus, s-a calculat o taxă aplicabilă la scară naţională, pe baza preţurilor de import ale importatorului german menţionat în considerentul 95, în lipsa unei cooperări suficiente.

(360)

În ceea ce priveşte Rusia, producătorilor-exportatori cooperanţi le-au fost acordate marje individuale de prejudiciu. În cazul societăţilor care nu au cooperat, ţinând seama de faptul că nivelul de cooperare a fost de peste 80 % pentru ambele ţări, marja de prejudiciu la scară naţională a fost stabilită la nivelul marjei celei mai ridicate constatate pentru un producător cooperant.

(361)

Având în vedere concluziile de mai sus, s-au calculat următoarele marje de prejudiciu:

(362)

Având în vedere cele de mai sus şi în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, se consideră că ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive la importurile originare din RPC, Rusia şi Belarus la nivelul celor mai scăzute marje de dumping şi de prejudiciu, în conformitate cu regula celei mai mici taxe.

(363)

Pe baza celor de mai sus, taxele definitive propuse sunt următoarele:

19.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/s3