Jurnalul Oficial L 338/2008

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IAS 23

IAS 23 Costurile îndatorării (Revizuit în 2007)

Se permite reproducerea în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere pentru uz personal sau alte scopuri legitime. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul IASB la adresa www.iasb.org

STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE CONTABILITATE 23

Costurile îndatorării

PRINCIPIU DE BAZĂ

1	Costurile îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de producție fac parte din costul activului respectiv. Alte costuri ale îndatorării sunt recunoscute drept cheltuieli.

DOMENIU DE APLICARE

2	O entitate trebuie să aplice prezentul standard la contabilizarea costurilor îndatorării.

3	Standardul nu reglementează costul actual sau stabilit al capitalurilor proprii, inclusiv capitalul preferențial care nu este clasificat drept datorie.

O entitate nu trebuie să aplice standardul la costurile îndatorării atribuibile direct achiziției, construcției sau producției:

(a)	unui activ cu ciclu lung de producție, evaluat la valoarea justă, de exemplu un activ biologic; sau

(b)	stocurilor care sunt fabricate sau altfel produse, în cantități mari, pe o bază repetitivă.

DEFINIȚII

Următorii termeni sunt folosiți în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:

Costurile îndatorării reprezintă dobânzile și alte costuri suportate de o entitate pentru împrumutarea de fonduri.

Un activ cu ciclu lung de producție este un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare.

Costurile îndatorării pot include:

(a)	dobânzile pentru descoperiri de cont și împrumuturi pe termen scurt și lung;

(b)	amortizarea reducerilor sau primelor aferente împrumuturilor;

(c)	amortizarea cheltuielilor complementare suportate în scopul obținerii împrumuturilor;

(d)	cheltuielile financiare aferente contractelor de leasing financiar recunoscute în conformitate cu IAS 17 Contracte de leasing; și

(e)	diferențele de curs valutar aferente împrumuturilor în valută, în măsura în care acestea sunt considerate o ajustare a cheltuielilor cu dobânda.

În funcție de circumstanțe, oricare din următoarele pot fi active cu ciclu lung de producție:

(a)

stocuri;

(b)	unități de producție;

(c)	unități producătoare de energie;

(d)	imobilizări necorporale;

(e)	investițiile imobiliare.

Activele financiare și stocurile care sunt fabricate sau altfel produse de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt active cu ciclu lung de producție. Nu sunt active cu ciclu lung de producție nici activele care în momentul achiziției sunt pregătite pentru utilizarea prestabilită sau pentru vânzare.

RECUNOAȘTERE

O entitate trebuie să capitalizeze costurile îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de producție ca parte a costului respectivului activ. O entitate trebuie să recunoască alte costuri ale îndatorării drept cheltuieli în perioada în care aceasta le suportă.

Costurile îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de producție sunt incluse în costul respectivului activ. Aceste costuri ale îndatorării sunt capitalizate ca parte a costului activului în cazul în care există probabilitatea ca ele să aducă beneficii economice viitoare entității, iar costurile pot fi evaluate credibil. Atunci când o entitate aplică IAS 29 Raportarea financiară în economii hiperinflaționiste, aceasta recunoaște drept cheltuială partea din costurile îndatorării care compensează inflația în decursul aceleiași perioade, în conformitate cu punctul 21 din respectivul standard.

Costurile îndatorării eligibile pentru capitalizare

Costurile îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de producție sunt acele costuri ale îndatorării care ar fi fost evitate dacă nu s-ar fi efectuat cheltuielile cu activul în cauză. Atunci când o entitate împrumută fonduri special în scopul obținerii unui anumit activ cu ciclu lung de producție, costurile îndatorării asociate în mod direct acelui activ cu ciclu lung de producție pot fi identificate ușor.

Poate fi dificil de identificat o relație directă între anumite împrumuturi și un activ cu ciclu lung de producție și de determinat împrumuturile care ar fi putut fi altfel evitate. O asemenea dificultate apare, de exemplu, în cazul în care activitatea de finanțare a unei entități este coordonată central. Dificultăți apar, de asemenea, în cazul în care un grup folosește o gamă de instrumente de îndatorare pentru a împrumuta fonduri cu rate variabile ale dobânzilor și dă cu împrumut respectivele fonduri în diverse condiții altor entități din grup. Alte complicații apar la utilizarea împrumuturilor exprimate în sau legate de valute, în cazul în care grupul își desfășoară activitatea în economii hiperinflaționiste, și din fluctuații ale cursurilor de schimb valutar. Prin urmare, determinarea valorii costurilor îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției unui activ cu ciclu lung de producție este dificilă și este necesară exercitarea raționamentului profesional.

În măsura în care o entitate împrumută fonduri special pentru obținerea unui activ cu ciclu lung de producție, entitatea trebuie să determine valoarea costurilor îndatorării eligibile pentru capitalizare ca diferență între costurile actuale ale îndatorării suportate în legătură cu împrumutul respectiv în cursul perioadei și orice venituri din investiții obținute din plasamentul temporar al fondurilor împrumutate.

Acordurile financiare pentru un activ cu ciclu lung de producție pot face ca o entitate să obțină fonduri împrumutate și să suporte costurile aferente îndatorării înainte de a utiliza, parțial sau integral, fondurile pentru cheltuielile cu activul cu ciclu lung de producție. În astfel de cazuri, fondurile sunt adesea investite temporar până la cheltuirea lor pentru activul cu ciclu lung de producție. La determinarea valorii costurilor îndatorării eligibile pentru capitalizare în cursul unei perioade, orice venituri din investiții generate de astfel de fonduri sunt deduse din costurile îndatorării suportate.

În măsura în care o entitate împrumută fonduri în general și le utilizează în scopul obținerii unui activ cu ciclu lung de producție, entitatea trebuie să determine valoarea costurilor îndatorării eligibile pentru capitalizare prin aplicarea unei rate de capitalizare asupra cheltuielilor cu activul respectiv. Rata de capitalizare trebuie să fie media ponderată a costurilor îndatorării aplicabile împrumuturilor entității, în curs în perioada în cauză, altele decât împrumuturile făcute special pentru obținerea un activ cu ciclu lung de producție. Valoarea costurilor îndatorării pe care o entitate le capitalizează în cursul unei perioade nu trebuie să depășească valoarea costurilor îndatorării suportate în cursul acelei perioade.

În anumite împrejurări, este adecvat să fie luate în considerare toate împrumuturile societății-mamă și ale filialelor sale când se calculează media ponderată a costurilor îndatorării; în alte cazuri, este adecvat ca fiecare filială să folosească o medie ponderată a costurilor îndatorării, aplicabilă propriilor sale împrumuturi.

Surplusul valorii contabile a unui activ cu ciclu lung de producție peste valoarea recuperabilă

În cazul în care valoarea contabilă sau costul final estimat al activului cu ciclu lung de producție depășește valoarea sa recuperabilă sau valoarea sa netă realizabilă, valoarea contabilă este redusă sau anulată în conformitate cu cerințele altor standarde. În anumite situații, valoarea reducerii sau a anulării este reluată în conformitate cu acele standarde.

Începerea capitalizării

O entitate trebuie să înceapă capitalizarea costurilor îndatorării ca parte a costului unui activ cu ciclu lung de producție la data începerii. Data începerii capitalizării este data la care entitatea îndeplinește pentru prima dată toate condițiile de mai jos:

(a)	suportă cheltuielile pentru activul respectiv;

(b)	suportă costurile îndatorării; și

(c)	întreprinde activitățile necesare pentru pregătirea activului pentru utilizarea sa prestabilită sau vânzare.

Cheltuielile pentru un activ cu ciclu lung de producție includ doar acele cheltuieli care au generat plăți de numerar, transferuri de alte active sau preluarea unor datorii purtătoare de dobândă. Cheltuielile sunt reduse cu valoarea oricăror avansuri și subvenții primite în legătură cu activul (a se vedea IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală). Valoarea contabilă medie a activului în cursul perioadei, incluzând costurile îndatorării capitalizate anterior, reprezintă în mod normal o aproximare rezonabilă a cheltuielilor cărora li s-a aplicat rata de capitalizare în acea perioadă.

Activitățile necesare pregătirii activului pentru utilizarea sa prestabilită sau pentru vânzare nu cuprind numai construirea fizică a activului. Ele includ lucrările tehnice și administrative anterioare începerii construcției fizice, cum ar fi activitățile asociate obținerii avizelor anterioare începerii construcției fizice. Totuși, asemenea activități nu includ deținerea unui activ în cazul în care nu au loc activități de producție sau de dezvoltare care să modifice starea activului. De exemplu, costurile îndatorării suportate în cursul amenajării terenului sunt capitalizate în perioada în care se desfășoară activitățile legate de amenajare. Totuși, costurile îndatorării suportate în perioada în care un teren achiziționat în scopul construirii de clădiri este deținut fără a fi supus unor activități asociate de amenajare, nu sunt acceptate pentru capitalizare.

Întreruperea capitalizării

20	O entitate trebuie să întrerupă capitalizarea costurilor îndatorării în cursul perioadelor prelungite în care nu se lucrează efectiv la realizarea activului cu ciclu lung de producție.

O entitate poate suporta costuri ale îndatorării în cursul unei perioade prelungite în care se întrerup activitățile necesare pregătirii unui activ pentru utilizarea sa prestabilită sau pentru vânzare. Astfel de costuri reprezintă costuri cu deținerea activelor parțial finalizate și care nu se capitalizează. Totuși, o entitate nu întrerupe în mod normal capitalizarea costurilor îndatorării pe parcursul unei perioade în care au loc lucrări tehnice și administrative semnificative. De asemenea, o entitate nu întrerupe capitalizarea costurilor îndatorării atunci când o amânare temporară este o parte necesară a procesului de pregătire a unui activ pentru utilizare sau vânzare. De exemplu, capitalizarea continuă în cursul perioadei prelungite în care creșteri ale nivelului apei întârzie construirea unui pod, dacă astfel de niveluri ridicate ale apei sunt obișnuite pe parcursul perioadei de construcție în zona geografică implicată.

Încetarea capitalizării

22	O entitate trebuie să înceteze capitalizarea costurilor îndatorării în momentul în care se realizează cea mai mare parte a activităților necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de producție în vederea utilizării sale prestabilite sau a vânzării.

În mod normal, un activ este pregătit pentru utilizarea sa prestabilită sau vânzare atunci când construcția fizică a activului este finalizată, chiar dacă anumite lucrări administrative de rutină sunt încă în curs de execuție. Dacă mai sunt de realizat doar anumite modificări minore, precum decorarea unei proprietăți conform cerințelor cumpărătorului sau ale utilizatorului, acest lucru arată că a fost finalizată cea mai mare parte a activităților.

În cazul în care o entitate finalizează construirea unui activ cu ciclu lung de producție prin construirea separată a unor componente și fiecare componentă poate fi folosită în timp ce se lucrează la construirea altora, entitatea trebuie să înceteze capitalizarea costurilor îndatorării în momentul în care a fost finalizată cea mai mare parte a activităților necesare pentru pregătirea componentei în cauză pentru utilizarea sa prestabilită sau vânzare.

Un complex de afaceri incluzând mai multe clădiri, în cadrul căruia fiecare clădire poate fi folosită individual, reprezintă un exemplu de activ cu ciclu lung de producție pentru care fiecare componentă poate fi utilizată în timp ce continuă construcția altor componente. Un exemplu de activ cu ciclu lung de producție care trebuie finalizat înainte ca orice componentă să poată fi folosită, este un complex industrial care implică mai multe procese de producție desfășurate secvențial în diferite părți ale complexului, în interiorul aceluiași amplasament, cum ar fi un combinat siderurgic.

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

O entitate trebuie să prezinte:

(a)	valoarea costurilor îndatorării capitalizate în cursul perioadei; și

(b)	rata de capitalizare folosită pentru a determina valoarea costurilor îndatorării eligibile pentru capitalizare.

PREVEDERI TRANZITORII

27	În cazul în care aplicarea prezentului standard constituie o modificare a politicii contabile, o entitate trebuie să aplice standardul costurilor îndatorării aferente activelor cu ciclu lung de producție pentru care data de începere a capitalizării este data intrării în vigoare sau una ulterioară.

28	Totuși, o entitate poate alege orice dată înainte de data intrării în vigoare și poate aplica standardul costurilor îndatorării aferente tuturor activelor cu ciclu lung de producție pentru care data de începere a capitalizării este data respectivă sau una ulterioară.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

29	O entitate trebuie să aplice standardul pentru perioade anuale cu începere de la 1 ianuarie 2009. Aplicarea înainte de această dată este permisă. Dacă o entitate aplică prezentul standard cu începere de la o dată anterioară celei de 1 ianuarie 2009, aceasta trebuie să prezinte acest fapt.

RETRAGEREA IAS 23 (REVIZUIT 1993)

30	Prezentul standard înlocuiește IAS 23 Costurile îndatorării revizuit în 1993.

Anexă

Amendamente aduse altor norme

Amendamentele din prezenta anexă trebuie să se aplice perioadelor anuale cu începere de la 1 ianuarie 2009. Dacă o entitate aplică prezentul standard pentru o perioadă anterioară, amendamentele din prezenta anexă trebuie să se aplice pentru respectiva perioadă anterioară. La punctele amendate, textul nou este subliniat, iar textul eliminat este tăiat.

А1 IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară este amendat după cum urmează.

Se amendează punctele 9, 12 și 13, după punctul 25H sunt introduse un titlu și punctul 25I și este adăugat punctul 47G, după cum urmează:

„9

Prevederile tranzitorii din alte IFRS-uri se aplică modificărilor politicilor contabile efectuate de o entitate care aplică deja IFRS-urile; prevederile în cauză nu se aplică tranziției la IFRS-uri a unei entități care adoptă pentru prima dată aceste standarde, decât în cazurile specificate în punctele 25D, 25H, 25I, 34A și 34B.

Prezentul IFRS stabilește două categorii de excepții de la principiul care impune ca bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS al unei entități să fie conform cu fiecare IFRS:

(a)	punctele 13-25I și 36A-36C prevăd exceptări de la unele cerințe din alte IFRS-uri.

(b)	punctele 26-34B interzic aplicarea retrospectivă a anumitor dispoziții din alte IFRS-uri.

O entitate poate alege să utilizeze una sau mai multe dintre următoarele exceptări:

(a)

…

(l)	evaluarea la valoare justă a activelor financiare sau a datoriilor financiare la recunoașterea inițială (punctul 25G);

(m)	un activ financiar sau o imobilizare necorporală contabilizată în conformitate cu IFRIC 12 Acorduri de concesiune a serviciilor (punctul 25H); și

(n)	costurile îndatorării (punctul 25I).

O entitate nu trebuie să aplice aceste exceptări altor elemente prin analogie.

Costurile îndatorării

25I

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din punctele 27 și 28 din IAS 23 Costurile îndatorării, revizuit în 2007. La respectivele puncte trimiterile privind data intrării în vigoare trebuie să fie interpretate drept data de 1 ianuarie 2009 sau data tranziției la IFRS-uri, oricare dintre acestea survine mai târziu.

47G	O entitate trebuie să aplice amendamentele din punctele 13 litera (n) și 25I pentru perioade anuale cu începere de la 1 ianuarie 2009. Dacă o entitate aplică IAS 23 pentru o perioadă anterioară, aceste amendamente trebuie să se aplice pentru a perioada respectivă.”

А2 În IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare ultima propoziție de la punctul 110 este eliminată.

A3 În IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie, punctul 32 este amendat după cum urmează:

„32	Valoarea totală a dobânzilor plătite în cursul unei perioade este prezentată în situația fluxurilor de trezorerie indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în contul de profit și pierdere sau a fost capitalizată în conformitate cu IAS 23 Costurile îndatorării.”

A4 În IAS 11 Contracte de construcții, ultima propoziție de la punctul 18 este amendată după cum urmează:

„18	Costurile care pot fi atribuibile activității contractuale, în general, și care pot fi alocate unor anumite contracte includ, de asemenea, costurile îndatorării.”

A5 În IAS 16 Imobilizări corporale, punctul 23 este amendat după cum urmează:

„23

Costul unui element de imobilizare corporală reprezintă echivalentul în numerar al prețului la data recunoașterii. Dacă plata este amânată dincolo de termenele normale de creditare, diferența dintre echivalentul în numerar al prețului și plata totală este recunoscută drept cheltuială cu dobânda pe perioada de creditare, cu excepția cazului în care această cheltuială cu dobânda este capitalizată în conformitate cu IAS 23.”

A6 În IAS 38 Imobilizări necorporale, punctul 32 este amendat după cum urmează:

„32

Dacă plata pentru o imobilizare necorporală este amânată peste termenele normale de creditare, costul acesteia reprezintă echivalentul în numerar al prețului. Diferența dintre această sumă și plățile totale este recunoscută drept cheltuială cu dobânda pe perioada creditului, cu excepția cazului în care este capitalizată în conformitate cu IAS 23 Costurile îndatorării.”

A7 În Interpretarea IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din lichidare, restaurare și de natură similară, punctul 8 este amendat după cum urmează:

„8	Desfășurarea periodică a actualizării trebuie să fie recunoscută în profit sau pierdere drept cost de finanțare pe măsură ce are loc. Nu este permisă capitalizarea conform IAS 23.”

17.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/17

REGULAMENTUL (CE) NR. 1261/2008 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 2

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretări în vigoare la 15 octombrie 2008.

(2)

La 17 ianuarie 2008, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat Modificări ale Standardului internațional de raportare financiară (IFRS) 2 Plata pe bază de acțiuni, denumite în continuare „modificarea IFRS 2”. Modificarea IFRS 2 aduce clarificări cu privire la condițiile pentru intrarea în drepturi, la contabilizarea condițiilor în care nu se produce intrarea în drepturi, precum și la contabilizarea anulării acordului de plată pe bază de acțiuni de către entitate sau de către cealaltă parte.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că modificarea IFRS 2 îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), Grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea modificării IFRS 2 și a confirmat Comisiei Europene caracterul echilibrat și obiectiv al acestuia.

(4)	Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 să fie modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, Standardul internațional de raportare financiară IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni se modifică în conformitate cu Modificările Standardului internațional de raportare financiară IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni, denumite în continuare „modificarea IFRS 2”, astfel cum se indică în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Fiecare societate aplică modificarea IFRS 2, care figurează în anexa la prezentul regulament, cel târziu de la data începerii primului exercițiu financiar de după 31 decembrie 2008.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IFRS 2

„Modificări ale IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni”

Reproducerea permisă în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Informații suplimentare se pot obține de la IASB la adresa: www.iasb.org

AMENDAMENTE LA IFRS 2

Plata pe bază de acțiuni

Acest document prezintă amendamente la IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni. Amendamentele reprezintă forma finală a propunerilor incluse în proiectul de expunere al amendamentelor propuse la IFRS 2 – Condiții pentru intrarea în drepturi și anulări publicat în februarie 2006.

O entitate trebuie să aplice aceste amendamente tuturor plăților pe bază de acțiuni care intră în domeniul de aplicare al IFRS 2 pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date.

ALTE CONDIȚII DECÂT CELE DE INTRARE ÎN DREPTURI

În standard, după punctul 21 sunt adăugate un titlu și punctul 21A după cum urmează.

Tratamentul altor condiții decât cele de intrare în drepturi

21A

În mod similar, o entitate trebuie să ia în considerare toate celelalte condiții, altele decât cele pentru intrarea în drepturi, atunci când estimează valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate. De aceea, în cazul acordării instrumentelor de capitaluri proprii care au alte condiții decât cele pentru intrarea în drepturi, entitatea trebuie să recunoască bunurile sau serviciile primite de la un partener care satisface toate condițiile pentru intrarea în drepturi care nu sunt condiții de piață (de exemplu, serviciile primite din partea unui angajat care rămâne în serviciu pentru perioada de serviciu specificată), indiferent dacă acele condiții, altele decât cele pentru intrarea în drepturi, sunt satisfăcute sau nu.

ANULĂRI

În standard, punctul 28 este modificat după cum urmează.

„28	Dacă o acordare de instrumente de capitaluri proprii este anulată sau decontată în timpul perioadei pentru satisfacerea condițiilor de intrare în drepturi (alta decât o acordare anulată prin pierdere când condițiile pentru intrarea în drepturi nu sunt satisfăcute)…”

În standard, punctul 28 litera (b) este modificat după cum urmează.

„28

(b)

…Orice astfel de surplus trebuie recunoscut drept cheltuială. Totuși, dacă acordul de plată pe bază de acțiuni a inclus componente de datorie, entitatea trebuie să reevalueze valoarea justă a datoriei la data anulării sau decontării. Orice plată făcută pentru decontarea componentei de datorie trebuie contabilizată drept o decontare a datoriei.”

În standard, după punctul 28 este adăugat punctul 28A după cum urmează.

„28A

Dacă o entitate sau un partener poate alege să îndeplinească sau nu o altă condiție decât cea pentru intrarea în drepturi, entitatea trebuie să trateze drept anulare imposibilitatea sa sau a partenerului de a îndeplini în timpul perioadei de intrare în drepturi respectiva condiție, alta decât cea pentru intrarea în drepturi.”

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

În standard, punctul 62 este adăugat după cum urmează.

„62

O entitate trebuie să aplice următoarele amendamente retrospectiv pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date:

(a)	dispozițiile de la punctul 21A cu privire la tratamentul condițiilor, altele decât cele pentru intrarea în drepturi;

(b)	definițiile revizuite pentru „a intra în drepturi” și „condiții pentru intrarea în drepturi” din Anexa A;

(c)	amendamentele de la punctele 28 și 28A cu privire la anulări.

Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste amendamente pentru o perioadă care începe anterior datei de 1 ianuarie 2009, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.”

DEFINIȚII

În Anexa A, definițiile pentru „a intra în drepturi” și „condiții pentru intrarea în drepturi” sunt modificate după cum urmează.

„a intra în drepturi

A deveni titular. În cadrul unui acord de plată pe bază de acțiuni, dreptul partenerului de a primi numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entității intră în drepturi când obținerea titlului de către partener nu mai este condiționată de satisfacerea niciunei condiții pentru intrarea în drepturi.

condiții pentru intrarea în drepturi

Condițiile care determină dacă entitatea primește serviciile care dau dreptul partenerului să primească numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entității, în cadrul unui acord de plată pe bază de acțiuni. Condițiile de intrare în drepturi sunt fie condiții privind serviciul, fie condiții de performanță. Condițiile privind serviciul impun partenerului finalizarea unei perioade specificate de serviciu. Condițiile de performanță impun partenerului să finalizeze o perioadă specificată de serviciu și atingerea unor obiective de performanță specificate (cum ar fi o creștere specificată a profitului entității în decursul unei perioade de timp specificate). O condiție de performanță poate să includă o condiție de piață.”

17.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/21

REGULAMENTUL (CE) NR. 1262/2008 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Interpretarea 13 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretări în vigoare la 15 octombrie 2008.

(2)

La 5 iulie 2007, Comitetul pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) a publicat Interpretarea IFRIC 13 Programe de fidelizare a clienților, denumită în continuare „IFRIC 13”. IFRIC 13 elimină actualele inadvertențe constatate în practică cu privire la modul de tratament contabil al bunurilor sau al serviciilor gratuite sau cu preț redus care se vând în cadrul programelor de fidelizare a clienților și pe care societățile le acordă acestora sub formă de puncte, mile aeriene sau alte avantaje la vânzarea unui bun sau a unui serviciu.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că IFRIC 13 îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), Grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea IFRIC 13 și a confirmat Comisiei Europene caracterul echilibrat și obiectiv al acestuia.

(4)	Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 să fie modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, Interpretarea 13 Programe de fidelizare a clienților a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) se inserează astfel cum se indică în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Fiecare societate aplică IFRIC 13, care figurează în anexa la prezentul regulament, cel târziu de la data începerii primului exercițiu financiar de după 31 decembrie 2008.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

IFRIC 13

„Interpretarea 13 Programe de fidelizare a clienților a IFRIC”

INTERPRETAREA IFRIC 13

Programe de fidelizare a clienților

REFERINțE

—	IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori

—	IAS 18 Venituri

—	IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente

CONTEXT

Programele de fidelizare a clienților sunt utilizate de către entități pentru a stimula clienții să cumpere bunurile sau serviciile pe care ele le oferă. Dacă un client cumpără bunuri sau servicii, entitatea îi acordă clientului puncte cadou (adesea denumite „puncte”). Clientul poate folosi punctele cadou pentru a primi recompense, cum ar fi bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus.

Programele funcționează în diverse moduri. Clienților li se poate cere să acumuleze un anumit număr minim sau o anumită valoare minimă de puncte cadou înainte de a le putea folosi. Punctele cadou pot corespunde unor achiziții individuale sau unor grupuri de achiziții, sau unei practici de achiziționare constantă derulate de-a lungul unei anumite perioade de timp. Entitatea poate gestiona ea însăși programul de fidelizare a clienților sau poate participa la un program gestionat de o terță parte. Punctele cadou pot include bunuri sau servicii furnizate de entitatea în cauză și/sau dreptul de a pretinde bunuri sau servicii de la o terță parte.

DOMENIU DE APLICARE

Prezenta interpretare se aplică punctelor de fidelizare a clienților pe care:

(a)	le acordă o entitate clienților săi ca parte a unei tranzacții de vânzare, adică o vânzare de bunuri, prestarea unor servicii sau utilizarea de către un client a activelor entității; și

(b)	clienții le pot folosi în viitor pentru a obține bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiții suplimentare.

Interpretarea tratează contabilizarea de către entitatea care acordă puncte cadou clienților săi.

ASPECTE TRATATE

Aspectele tratate în cadrul prezentei interpretări sunt următoarele:

(a)

dacă trebuie sau nu recunoscută și evaluată obligația entității de a furniza, în viitor, bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus („recompense”) prin:

(i)	alocarea unei părți din contravaloarea primită sau de primit din tranzacția de vânzare pentru punctele cadou și amânarea recunoașterii veniturilor ( în aplicarea punctului 13 din IAS 18); sau

(ii)	prevederea unor costuri estimate viitoare pentru oferirea de recompense (în aplicarea punctului 19 din IAS 18); și

(b)

în cazul în care contravaloarea este alocată punctelor cadou:

(i)	ce cuantum ar trebui alocat acestora;

(ii)	în ce moment ar trebui recunoscute veniturile; și

(iii)

în cazul în care o terță parte oferă recompensele, modul în care ar trebui evaluate veniturile.

CONSENS

O entitate trebuie să aplice punctul 13 din IAS 18 și să contabilizeze punctele cadou ca o componentă identificabilă separat a tranzacției/tranzacțiilor de vânzare în cadrul căreia/cărora acestea au fost acordate („vânzarea inițială”). Valoarea justă a contravalorii primite sau de primit pentru vânzarea inițială trebuie să fie distribuită între punctele cadou și celelalte componente ale vânzării.

6	Contravaloarea distribuită punctelor cadou trebuie să fie evaluată în raport cu valoarea justă a acestora, adică valoarea la care punctele cadou ar putea fi vândute separat.

În cazul în care entitatea oferă ea însăși recompensele, entitatea trebuie să recunoască contravaloarea alocată punctelor cadou ca venituri atunci când punctele cadou sunt folosite și când aceasta își îndeplinește obligația de a oferi recompensele. Valoarea veniturilor recunoscute trebuie să se bazeze pe numărul de puncte cadou care au fost folosite în schimbul unor recompense, în raport cu numărul total preconizat a fi folosit.

În cazul în care o terță parte oferă recompensele, entitatea trebuie să estimeze în ce măsură încasează contravaloarea alocată punctelor cadou în nume propriu (adică, în calitate de beneficiar principal al tranzacției) sau în numele unei terțe părți (adică, în calitate de intermediar pentru o terță parte).

(a)

În cazul în care entitatea încasează contravaloarea în numele unei terțe părți, entitatea trebuie:

(i)	să își evalueze veniturile ca valoare netă reținută în nume propriu, adică diferența dintre contravaloarea alocată punctelor cadou și valoarea de plătit terței părți pentru furnizarea recompenselor; și

(ii)

să recunoască această valoare netă ca venit atunci când terța parte devine obligată să furnizeze recompensele și îndreptățită să primească respectiva contravaloare. Aceste evenimente pot avea loc de îndată ce sunt acordate punctele cadou. Alternativ, în cazul în care clientul poate alege să pretindă recompense fie de la entitate, fie de la terța parte, aceste evenimente pot apărea doar atunci când clientul alege să pretindă recompensele de la terța parte.

(b)	Dacă entitatea încasează contravaloarea în nume propriu, entitatea trebuie să își evalueze veniturile ca fiind contravaloarea brută alocată punctelor cadou și să recunoască veniturile atunci când își îndeplinește obligațiile aferente recompenselor.

Dacă, în orice moment, costurile inevitabile aferente îndeplinirii obligațiilor de furnizare a recompenselor se preconizează a depăși contravaloarea primită și de primit pentru acestea (ceea ce înseamnă contravaloarea alocată punctelor cadou la momentul vânzării inițiale care nu au fost încă recunoscute ca venit, plus orice contravaloare viitoare de primit atunci când clientul folosește punctele cadou), entitatea deține contracte oneroase. Excedentul trebuie să se recunoască drept datorie, în conformitate cu IAS 37. Necesitatea de a recunoaște o astfel de datorie ar putea apărea în cazul în care cresc costurile preconizate de furnizare a recompenselor, de exemplu dacă entitatea își revizuiește estimările cu privire la numărul de puncte cadou care urmează a fi folosite.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

10	O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioade anuale cu începere de la 1 iulie 2008. Aplicarea anterioară acestei date este permisă. Dacă o entitate aplică interpretarea pentru o perioadă anterioară datei de 1 iulie 2008, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

11	Modificările politicilor contabile se contabilizează în conformitate cu IAS 8.

Anexa

Îndrumări de aplicare

Prezenta anexă este parte integrantă a interpretării.

Evaluarea valorii juste a punctelor cadou

AG1	Punctul 6 din consens prevede evaluarea contravalorii alocate punctelor cadou în raport cu valoarea justă a acestora, adică valoarea la care punctele cadou ar putea fi vândute separat. Dacă valoarea justă nu este direct observabilă, aceasta trebuie să fie estimată.

AG2

O entitate poate estima valoarea justă a punctelor cadou în raport cu valoarea justă a recompenselor pentru care acestea ar putea fi folosite. Valoarea justă a acestor recompense ar fi redusă pentru a lua în considerare:

(a)	valoarea justă a recompenselor care ar fi oferite clienților care nu au câștigat puncte cadou dintr-o vânzare inițială; și

(b)	proporția de puncte cadou care se estimează a nu fi folosite de către clienți.

În cazul în care clienții pot alege dintr-o gamă de diferite recompense, valoarea justă a punctelor cadou va reflecta valorile juste ale gamei de recompense disponibile, stabilite în raport cu frecvența cu care se estimează că va fi selectată fiecare recompensă.

AG3

În unele situații, pot fi disponibile alte tehnici de estimare. De exemplu, dacă o terță parte va furniza recompensele, iar entitatea îi plătește terței părți o valoare pentru fiecare dintre punctele cadou pe care le acordă, entitatea ar putea estima valoarea justă a punctelor cadou în raport cu valoarea pe care o plătește terței părți, plus o marjă rezonabilă de profit. Este necesar să se facă uz de raționamentul profesional pentru a selecta și aplica tehnica de estimare care satisface cerințele de la punctul 6 din consens și care este cea mai adecvată în situațiile date.

17.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/25

REGULAMENTUL (CE) NR. 1263/2008 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Interpretarea nr. 14 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde și interpretări internaționale, în vigoare la 15 octombrie 2008.

(2)

La 5 iulie 2007, Comitetul pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) a publicat Interpretarea nr. 14, IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor, denumită în continuare „IFRIC 14”. IFRIC 14 clarifică prevederile standardului internațional de contabilitate (IAS) 19 cu privire la evaluarea unui activ privind beneficiul determinat în contextul planurilor de beneficii determinate postpensionare, atunci când există o cerință minimă de finanțare. Un activ privind beneficiul determinat reprezintă diferența în plus dintre valoarea justă a activelor planului și valoarea curentă a obligației beneficiului determinat. IAS 19 limitează măsurarea acestuia la valoarea curentă a beneficiilor economice disponibile sub formă de rambursări din plan sau de reduceri ale contribuțiilor viitoare la plan, care pot fi influențate de cerințele minime de finanțare.

(3)

În urma consultării Grupului de experți tehnici (GET) din cadrul Grupului consultativ pentru raportarea financiară europeană (European Financial Reporting Advisory Group – EFRAG), s-a confirmat că standardul IFRIC 14 îndeplinește criteriile tehnice necesare adoptării, stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. Conform Deciziei 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), Grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a ținut seama de avizul EFRAG cu privire la adoptare și a indicat Comisiei Europene că acest aviz este echilibrat și obiectiv.

(4)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se inserează, în conformitate cu dispozițiile anexei la prezentul regulament, Interpretarea nr. 14 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC), IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor.

Articolul 2

Fiecare întreprindere aplică Interpretarea IFRIC 14 în conformitate cu anexa la prezentul regulament cel târziu de la data începerii primului exercițiu financiar de după 31 decembrie 2008.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei