ISSN 1830-3625

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 319

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 51
29 noiembrie 2008


Cuprins

 

I   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1176/2008 al Consiliului din 27 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 713/2005 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile anumitor antibiotice cu spectru larg originare din India

1

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1177/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

14

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1178/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt și a Regulamentelor (CE) nr. 1503/2006 și (CE) nr. 657/2007 ale Comisiei privind adaptările consecutive revizuirilor clasificărilor statistice NACE și CPA ( 1 )

16

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1179/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziții din Directiva 2008/55/CE a Consiliului privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri

21

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1180/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 privind instituirea unui sistem de comunicare a informațiilor cu privire la anumite livrări de carne de vită, mânzat și porc către teritoriul Federației Ruse (versiune codificată)

44

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1181/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 616/2007 privind deschiderea și gestionarea contingentelor tarifare comunitare în sectorul cărnii de pasăre originare din Brazilia, Thailanda și din alte țări terțe

47

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1182/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de stabilire în avans a valorii ajutorului pentru depozitarea privată a untului pentru anul 2009

49

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1183/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1019/2002 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline

51

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1184/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de interzicere a pescuitului de hering în apele comunitare și internaționale din zonele Vb și VIb și VIaN de către navele care arborează pavilionul Franței

52

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1185/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de interzicere a pescuitului de calcan în Marea Neagră de către navele care arborează pavilionul Bulgariei

54

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1186/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 decembrie 2008

56

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere

59

 

*

Directiva 2008/109/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2008 de modificare a anexei IV la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

68

 

 

II   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

 

 

DECIZII

 

 

Comisie

 

 

2008/891/CE

 

*

Decizia Comisiei din 26 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei 2003/61/CE de autorizare a anumitor state membre să prevadă derogări temporare de la unele prevederi ale Directivei 2000/29/CE a Consiliului în ceea ce privește cartofii de sămânță, originari din anumite provincii din Canada [notificată cu numărul C(2008) 7317]

71

 

 

Banca Centrală Europeană

 

 

2008/892/CE

 

*

Decizia Băncii Centrale Europene din 28 octombrie 2008 privind dispoziții tranzitorii pentru aplicarea rezervelor minime obligatorii de către Banca Centrală Europeană în urma introducerii euro în Slovacia (BCE/2008/14)

73

 

 

2008/893/CE

 

*

Decizia Băncii Centrale Europene din 17 noiembrie 2008 de stabilire a cadrului pentru achizițiile comune ale Eurosistemului (BCE/2008/17)

76

 

 

III   Acte adoptate în temeiul Tratatului UE

 

 

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE

 

 

2008/894/PESC

 

*

Decizia EUMM/1/2008 a Comitetului politic și de securitate din 16 septembrie 2008 privind numirea șefului misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia, EUMM Georgia

79

 

 

2008/895/PESC

 

*

Decizia BiH/14/2008 a Comitetului politic și de securitate din 21 noiembrie 2008 privind numirea unui comandant al forței UE pentru operația militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina

80

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

REGULAMENTE

29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 1176/2008 AL CONSILIULUI

din 27 noiembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 713/2005 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile anumitor antibiotice cu spectru larg originare din India

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolele 15 și 19,

având în vedere propunerea prezentată de Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURĂ

I.   Ancheta precedentă și măsurile existente

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 713/2005 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor anumitor antibiotice cu spectru larg, și anume trihidrat de amoxicilină, trihidrat de ampicilină și cefalexină, care nu se prezintă sub formă de doze măsurate sau în forme sau ambalaje destinate vânzării cu amănuntul (denumite în continuare „produsul în cauză”), încadrate la codurile NC ex 2941 10 10, ex 2941 10 20 și ex 2941 90 00, originare din India. Taxele sunt cuprinse între 17,3 % și 30,3 % pentru exportatorii nominalizați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor efectuate de la alți exportatori fiind de 32 %.

II.   Inițierea unei revizuiri interimare parțiale

(2)

Ca urmare a impunerii taxei compensatorii definitive, Guvernul Indiei a susținut că împrejurările privind cele două sisteme de subvenții (sistemul de credite pentru taxe de import și scutirea de impozit pe venit în temeiul secțiunii 80 HHC din legea privind impozitul pe venit) s-au modificat și că aceste modificări sunt de durată. Prin urmare, s-a argumentat probabilitatea scăderii nivelului de subvenționare, fiind astfel necesară revizuirea unor măsuri care fuseseră stabilite în parte pe baza acestor sisteme.

(3)

Comisia a analizat dovezile prezentate de Guvernul Indiei și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unei revizuiri, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a inițiat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), o revizuire interimară parțială din oficiu a Regulamentului (CE) nr. 713/2005.

(4)

Scopul anchetei de revizuire interimară parțială este evaluarea necesității continuării, eliminării sau modificării măsurilor existente cu privire la societățile care au beneficiat de unul sau ambele sisteme de subvenții modificate, în cazul în care au fost furnizate suficiente dovezi în conformitate cu dispozițiile relevante din avizul de inițiere. Ancheta de revizuire interimară parțială ar evalua și necesitatea, în funcție de rezultatele acesteia, de a revizui măsurile aplicabile altor societăți care au cooperat la anchetă, prin care s-a stabilit nivelul măsurilor existente și/sau măsura reziduală aplicabilă tuturor celorlalte societăți.

III.   Perioada de anchetă

(5)

Ancheta a cuprins perioada dintre 1 aprilie 2006 și 31 martie 2007 (denumită în continuare „perioada anchetei de revizuire”).

IV.   Părțile implicate în anchetă

(6)

Comisia a informat oficial Guvernul Indiei și producătorii-exportatori indieni care au cooperat la ancheta anterioară, menționați în Regulamentul (CE) nr. 713/2005, care au fost enumerați în avizul de inițiere a revizuirii parțiale interimare și despre care s-a considerat că beneficiază de oricare dintre cele două sisteme de subvenții presupus modificate, precum și producătorii comunitari de inițierea anchetei de revizuire interimară parțială. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita să fie audiate. Observațiile orale și scrise transmise de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(7)

Având în vedere numărul aparent al părților implicate în această revizuire, în cadrul anchetei privind subvențiile, s-a luat în considerare aplicarea tehnicilor de eșantionare în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(8)

Doar doi producători-exportatori s-au anunțat și au furnizat informațiile solicitate în vederea eșantionării. Prin urmare, utilizarea tehnicilor de eșantionare nu a fost considerată necesară.

(9)

Cu toate acestea, unul dintre producătorii-exportatori menționați mai sus a declarat în răspunsul privind eșantionarea că nu a obținut beneficii prin cele două sisteme de subvenții presupus modificate (sistemul de credite pentru taxe de import și scutirea de impozit pe venit în temeiul secțiunii 80 HHC din legea privind impozitul pe venit) atât în cursul perioadei de anchetă care a dus la măsurile în vigoare, cât și în perioada anchetei de revizuire. Mai mult, societatea respectivă nu a cooperat la ancheta inițială și nu a fost identificată nicio necesitate deosebită de a adapta măsura reziduală aplicabilă tuturor celorlalte societăți, inclusiv acesteia. Astfel societatea nu a întrunit dispozițiile privind eligibilitatea pentru ancheta de revizuire parțială interimară, după cum este stipulat la punctul 4 al avizului de inițiere și, prin urmare, nu a putut participa la această anchetă de revizuire. Societatea în cauză a fost informată în consecință.

(10)

Comisia a trimis chestionare singurului producător-exportator cooperant care a întrunit criteriile de eligibilitate pentru această revizuire (Ranbaxy Laboratories Ltd), precum și Guvernului Indiei. Au fost primite răspunsuri atât de la producătorul respectiv, cât și de la Guvernului Indiei.

(11)

Comisia a colectat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea subvenționării. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

1.

Guvernul Indiei

Ministerul Comerțului, New Delhi.

2.

Producători-exportatori indieni

Ranbaxy Laboratories Ltd, New Delhi.

V.   Comunicarea informațiilor și comentarii privind procedura

(12)

Guvernul Indiei și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa a se propune modificarea taxei aplicabile singurului producător indian cooperant și prelungirea măsurilor existente pentru toate celelalte societăți care nu au cooperat la prezenta revizuire interimară parțială. De asemenea, li s-a acordat un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate observațiile și comentariile au fost luate în considerare în mod corespunzător, astfel cum se prezintă în continuare.

B.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ

(13)

Produsul reglementat de prezenta revizuire este cel care face obiectul Regulamentului (CE) nr. 713/2005, și anume trihidratul de amoxicilină, trihidratul de ampicilină și cefalexina, care nu se prezintă sub formă de doze măsurate sau în forme sau ambalaje destinate vânzării cu amănuntul, încadrate la codurile NC ex 2941 10 10, ex 2941 10 20 și ex 2941 90 00, originare din India.

C.   SUBVENȚII

I.   Introducere

(14)

Pe baza informațiilor transmise de Guvernul Indiei și de singurul producător-exportator și pe baza răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele sisteme, în cadrul cărora s-ar fi acordat subvenții, au făcut obiectul anchetei:

(a)

sistemul autorizațiilor prealabile (cunoscut anterior drept sistemul licențelor prealabile);

(b)

sistemul de credite pentru taxe de import;

(c)

sistemul taxelor preferențiale la exportul de mijloace de producție;

(d)

sistemul concentrat pe anumite piețe;

(e)

sisteme de impozit pe venit:

sistem de scutire de impozit pe venitul din exporturi;

stimulente fiscale pentru cercetare și dezvoltare;

(f)

sistemul creditelor de export.

(15)

Sistemele (a)-(d) menționate mai sus se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Această lege autorizează Guvernul Indiei să emită avize privind politica importurilor și a exporturilor. Aceste politici sunt rezumate în documente privind „Politica de import și export”, publicate la fiecare cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate periodic. Un document privind politica de import și export este relevant pentru perioada anchetei de revizuire, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 (denumit în continuare „documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2004-2009”). În plus, Guvernul Indiei definește, de asemenea, procedurile aplicabile documentului pentru politica importurilor și exporturilor 2004-2009 în „Manualul de proceduri – 1 septembrie 2004-31 martie 2009 (volumul I)” [denumit în continuare „manual de proceduri 2004-2009 (volumul I)”]. Acest manual este, de asemenea, actualizat periodic.

(16)

Sistemele de impozit pe venit, menționate anterior la litera (e), se bazează pe Legea impozitului pe venit din 1961, modificată anual prin Legea finanțelor.

(17)

Sistemul creditelor de export, menționat anterior la litera (f), se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949 care autorizează banca Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”) să orienteze băncile comerciale cu privire la creditele de export.

(18)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, Comisia a invitat Guvernul Indiei la consultări suplimentare cu privire atât la sistemele modificate, cât și la cele nemodificate, în vederea clarificării situației de fapt cu privire la aceste sisteme și a ajungerii la o soluție reciproc convenită. În urma acestor consultări și în lipsa unei soluții reciproc convenite cu privire la aceste sisteme, Comisia a inclus toate aceste sisteme în ancheta privind subvenționarea.

II.   Sisteme specifice

1.   Sistemul de autorizare prealabilă (Advance Authorisation Scheme „AAS”)

(a)   Temei juridic

(19)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la punctele 4.1.1-4.1.14 din documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și la capitolele 4.1-4.30 din manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I). Acest sistem a fost numit sistemul de licență prealabilă în ancheta de revizuire anterioară care a dus la impunerea de către Regulamentul (CE) nr. 713/2005 a taxei compensatorii definitive actualmente în vigoare.

(b)   Eligibilitate

(20)

Sistemul de autorizare prealabilă cuprinde șase subsisteme, după cum este detaliat la considerentul 21. Aceste subsisteme diferă, între altele, și prin criteriile de eligibilitate. Subsistemele „exporturi fizice” și „cerințe anuale” ale acestui sistem sunt deschise producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților. Producătorii-exportatori care aprovizionează exportatorul final sunt eligibili pentru subsistemul „bunuri intermediare” ale sistemului de autorizare prealabilă. Contractanții principali care aprovizionează categoriile „export prevăzut” menționate la punctul 8.2 din documentul privind politica de import și de export 2004-2009, cum sunt furnizorii unei unități axate pe export, sunt eligibili pentru subsistemul exporturi prevăzute. În cele din urmă, furnizorii intermediari ai producătorilor-exportatori sunt eligibili pentru beneficiile legate de „exporturi prevăzute” în cadrul subsistemelor „bonuri de aprovizionare anticipată” și a „acreditivului intern de tip «back to back»”.

(c)   Aplicare practică

(21)

Autorizațiile prealabile pot fi emise pentru:

(i)

exporturi fizice: Acesta reprezintă subsistemul principal. Permite importul cu scutire de taxe vamale pe elementele materiale necesare pentru fabricarea unui produs de export specific. În acest context, termenul „fizic” înseamnă că produsul de export trebuie să părăsească teritoriul indian. În autorizație se specifică o autorizație de import și o obligativitate de export, inclusiv tipul produsului exportat;

(ii)

cerințe anuale: O astfel de autorizație nu este asociată unui produs de export specific, ci unui grup mai larg de produse (de exemplu, produse chimice și produse conexe). Titularul autorizației poate importa cu scutire de taxe vamale, în limitele unui plafon stabilit în funcție de exporturile sale anterioare, orice element destinat fabricării unui produs, oricare ar fi acesta, care aparține grupului de produse inclus în licență. Acesta poate alege să exporte orice produs rezultat care se încadrează în grupul de produse pentru care se utilizează elementele scutite de taxe vamale;

(iii)

bunuri intermediare: Acest subsistem include cazurile în care doi fabricanți intenționează să producă unul și același produs de export, împărțindu-și procesul de producție. Producătorul-exportator care fabrică produsul intermediar poate importa elemente scutite de taxe vamale și poate obține în acest scop o autorizație prealabilă pentru bunuri intermediare. Exportatorul final finalizează producția și are obligația de a exporta produsul finit;

(iv)

exporturi prevăzute: Acest subsistem permite contractantului principal să importe cu scutire de taxe vamale elementele necesare pentru fabricarea produselor destinate vânzării ca „exporturi prevăzute” către categoriile de clienți menționate la punctul 8.2 literele (b)-(f), (g), (i) și (j) din documentul privind politica de import și de export 2004-2009. Conform Guvernului Indiei, exporturile prevăzute se referă la acele tranzacții în care produsele furnizate nu părăsesc țara. O serie de categorii de aprovizionare sunt considerate exporturi prevăzute, cu condiția ca produsele să fie fabricate în India, ca de exemplu aprovizionarea unităților axate pe export sau a societăților situate într-o zonă economică specială;

(v)

bonuri de aprovizionare anticipată: Titularul autorizației prealabile care are intenția să se aprovizioneze cu elemente de pe piața internă, în loc să le importe direct, are posibilitatea de a le procura în schimbul bonurilor de aprovizionare anticipată. În acest caz, autorizațiile prealabile sunt validate ca bonuri de aprovizionare anticipată și andosate în favoarea furnizorului local în momentul livrării elementelor specificate în acestea. Andosarea acestor bonuri permite furnizorului local să beneficieze de avantajele exporturilor prevăzute, definite la punctul 8.3 din documentul privind politica de import și de export 2004-2009 (autorizații prealabile pentru bunuri intermediare/exporturi prevăzute, exporturi cu rambursare și rambursarea accizei finale). Mecanismul bonurilor de aprovizionare anticipată constă în rambursarea impozitelor și a taxelor în favoarea furnizorului și nu a exportatorului final, sub formă de rambursări de taxe. Rambursarea impozitelor/taxelor este valabilă atât pentru elementele naționale, cât și pentru cele importate;

(vi)

acreditiv intern de tip „back to back”: Acest subsistem cuprinde, de asemenea, livrările naționale către un deținător de autorizație prealabilă. Titularul unei autorizații prealabile poate solicita unei bănci să deschidă un acreditiv intern în favoarea unui furnizor local. Banca invalidează autorizația pentru importurile directe numai în ceea ce privește suma corespunzătoare valorii și volumului elementelor obținute în țară, nu și ale celor importate. Furnizorul local are dreptul la avantajele legate de exporturile prevăzute, definite la punctul 8.3 din documentul privind politica de import și export 2004-2009 (autorizații prealabile pentru bunurile intermediare/exporturile prevăzute, exporturi cu rambursare și rambursarea accizei finale).

S-a stabilit că, în timpul perioadei de anchetă de revizuire, exportatorul cooperant doar a obținut concesii în temeiul celor două subsisteme aferente produsului respectiv, și anume (i) exporturi fizice prin autorizații prealabile și (ii) autorizații prealabile pentru bunuri intermediare. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă subsistemele restante neutilizate pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(22)

Ca urmare a impunerii de către Regulamentul (CE) nr. 713/2005 a taxelor compensatorii definitive actualmente în vigoare, Guvernul Indiei a modificat sistemul de verificare aplicabil sistemului de autorizare prealabilă. În termeni concreți, în scopul verificării de către autoritățile indiene, titularul unei autorizații prealabile este obligat din punct de vedere juridic să mențină „o situație contabilă bună și adecvată a consumului și a utilizării bunurilor procurate pe plan intern sau importate cu scutire de taxe vamale” într-un format specific [capitolele 4.26, 4.30 și anexa 23 la manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I)], și anume un registru al consumului efectiv. Acest registru trebuie verificat de un expert contabil extern/contabil de management care emite un certificat în care se declară că registrele prescrise și înregistrările relevante au fost examinate, iar informațiile oferite conform anexei 23 sunt corecte din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, dispozițiile de mai sus se aplică doar în cazul autorizațiilor prealabile emise începând cu 13 mai 2005 inclusiv. Pentru toate autorizațiile prealabile sau licențele prealabile emise înainte de data respectivă, li s-a cerut titularilor să urmeze dispozițiile de verificare aplicabile anterior, și anume să mențină o situație contabilă bună și adecvată a consumului și a utilizării produselor importate în temeiul fiecărei licențe, în formatul specificat în anexa 18 [capitolul 4.30 și anexa 18 din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)].

(23)

În ceea ce privește subsistemele utilizate în cursul perioadei de anchetă de revizuire de către singurul producător-exportator cooperant, și anume exporturile fizice și produse intermediare, atât autorizația de import, cât și obligativitatea de export se fixează, în termeni de volum și valoare, de către Guvernul Indiei și se înscriu în autorizație. În afară de aceasta, în momentul importului sau al exportului, funcționarii guvernamentali trebuie să înregistreze tranzacțiile respective în autorizație. Volumul importurilor autorizate în acest sistem este stabilit de către Guvernul Indiei pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri („SION”). Există norme standard de intrări/ieșiri pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză; acestea sunt publicate în manualul de proceduri 2004-2009 (volumul II). Ca urmare a impunerii de către Regulamentul (CE) nr. 713/2005 a taxelor compensatorii definitive actualmente în vigoare, normele SION pentru produsul respectiv au fost aplicabile doar până în septembrie 2005. Noi norme au fost emise în septembrie 2006 (pentru trihidratul de amoxicilină) și în aprilie 2007 (pentru trihidratul de ampicilină și cefalexină). Între timp, s-au aplicat norme ad hoc.

(24)

Elementele materiale importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la data eliberării autorizației (24 luni, cu două prelungiri posibile, fiecare de câte șase luni).

(25)

Ancheta de revizuire a stabilit că materiile prime au fost importate în temeiul unor autorizații/licențe diferite și al unor norme SION diferite și apoi au fost amestecate și încorporate fizic în procesul de producție al aceluiași bun exportat. Luând în considerare cele de mai sus, nu s-a putut stabili dacă cerințele normelor SION, stipulate în licențe/autorizații specifice, cu privire la elementele scutite de taxe vamale depășesc materialul necesar producerii cantității de referință a produsului de export.

(26)

Ancheta de revizuire a stabilit și că cerințele de verificare stipulate de Guvernul Indiei ori nu au fost onorate, ori nu au fost testate încă în practică. Pentru licențele prealabile emise înainte de 13 mai 2005 nu au existat consumul necesar efectiv și registrele de inventar (de exemplu, anexa 18). Pentru autorizațiile prealabile emise după 13 mai 2005 au fost folosite consumul necesar efectiv și registrele de inventar, dar Guvernul Indiei nu verificase încă dacă aceste registre erau conforme cu cerințele documentului privind politica de import și de export. În cazul din urmă, registrele au fost doar verificate de un expert contabil extern, după cum se cere în legislația indiană relevantă menționată la considerentul 22. Cu toate acestea, cu privire la modalitatea de desfășurare a procesului de certificare nu au fost păstrate evidențe nici de către societate, nici de către expertul contabil. Nu a existat un plan de audit sau orice alte materiale justificative ale auditului efectuat, nu a fost înregistrată nicio informație privind metodologia folosită și cerințele specifice necesare unei munci atât de scrupuloase care necesită cunoștințe tehnice detaliate privind procesele de producție, cerințele documentului privind politica de import și de export și procedurile contabile. Ținând cont de această situație, se consideră că exportatorul anchetat nu a putut să demonstreze că au fost întrunite dispozițiile relevante ale documentului privind politica de import și de export.

(d)   Comentarii formulate în urma comunicării informațiilor

(27)

Singurul producător cooperant a formulat comentarii cu privire la sistemul de autorizații prealabile. Societatea a susținut că, în ciuda situației descrise la considerentul 24, s-a putut stabili dacă cerințele normelor SION stipulate prin autorizații specifice depășesc materialele necesare pentru producerea cantității de referință a produsului de export și că societatea a menținut o evidența reală a consumului într-o manieră foarte meticuloasă. În acest sens, se observă că evidențele efective privind producția confirmă că nu s-a putut stabili un standard fiabil per autorizație eliberată (de exemplu, materialele necesare pentru producerea cantității de referință) luând în considerare diversele norme SION aplicabile și amestecul incoerent de materii prime folosite în producție. Mai mult, s-a descoperit că materiile prime care fac subiectul sistemului au fost folosite pentru alte produse decât cel în cauză. Astfel, a devenit imposibilă orice încercare de calculare a randamentului aferent produsului care face obiectul anchetei. Mai mult, încălcând dispozițiile relevante ale Guvernului Indiei, societatea nu a menținut evidența de consum cerută prin documentul privind politica de import și de export (de exemplu, anexa 18) al cărei scop este de a oferi o modalitate cuprinzătoare de monitorizare și verificare a producției efective. Societatea a susținut, de asemenea, că articolul 26 alineatul (1) din regulamentul de bază nu împuternicește Comisia să examineze dosarele expertului contabil independent. Conform societății, certificatul trebuie acceptat dacă nu există motive să se creadă că expertul contabil a oferit o certificare falsă. În acest sens, se reamintește că procesul de verificare efectuat de expertul contabil și eliberarea certificatului relevant fac parte din sistemul de verificare introdus de Guvernul Indiei prin documentul său privind politica de import și de export, așa cum este descris la considerentul 22. Prin urmare, Comisia a fost obligată să examineze dacă sistemul de verificare de mai sus a fost efectiv aplicat. În afară de aceasta, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, Comisia a trebuit să examineze informațiile oferite pe parcursul anchetei pe care se bazează rezultatele.

Faptul că nici societatea, nici expertul contabil nu au o evidență a verificărilor efectuate pentru emiterea certificatului stipulat prin documentul privind politica de import și de export demonstrează că societatea nu a putut dovedi întrunirea dispozițiilor relevante din documentul privind politica de import și de export. Societatea a pus în discuție faptul că Guvernul Indiei încă nu a verificat conformitatea registrelor sale cu cerințele politicii privind politica de import și de export, dar nu a oferit nicio probă concretă care să susțină acest lucru. S-a argumentat, de asemenea, că consumul real al singurului producător cooperant fusese mai mare decât normele SION pentru fiecare element și că nu exista o remitere excesivă a taxelor. Cu toate acestea, luându-se în considerare situația reală găsită la fața locului (și anume, un amestec de elemente și bunuri produse, utilizarea de norme SION diferite, lipsa registrelor de consum real stipulate prin documentul privind politica de import și de export) și în așteptarea efectuării etapelor finale de verificare de către Guvernul Indiei, orice calcul privind consumul efectiv și remiterea excesivă consecutivă a taxelor per autorizație/licență și normă SION nu a fost fezabil. Prin urmare, toate aserțiunile de mai sus au trebuit să fie respinse. În cele din urmă, societatea a oferit comentarii privind o eroare de calcul care a fost considerată ca probă și care a fost luată în considerare la calculul valorii subvenției.

(e)   Concluzie

(28)

Scutirea de taxe de import constituie o subvenție, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume, o contribuție financiară din partea Guvernului Indiei, care a conferit un avantaj exportatorului investigat.

(29)

În plus, sistemele de autorizații prealabile „exporturi fizice” și pentru „bunuri intermediare” sunt în mod clar condiționate în drept de rezultatele obținute la export, și sunt, prin urmare, considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără un angajament de export.

(30)

Niciunul dintre cele două subsisteme utilizate în cazul de față nu poate fi considerat sistem autorizat de rambursare de taxe sau sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele enunțate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de rambursare) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de rambursare pentru elementele substitutive) la regulamentul de bază. Guvernul Indiei nu a aplicat eficient sistemul sau procedura care permite să se verifice care elemente sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități (anexa II secțiunea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru elementele substitutive, anexa III secțiunea II punctul 2 din regulamentul de bază). Normele SION nu pot fi considerate un sistem de verificare al consumului efectiv, întrucât elementele importate cu scutire de taxe vamale în temeiul unor autorizații/licențe cu diferite randamente SION sunt amestecate în același proces de producție cu un bun destinat exportului. Acest tip de proces nu permite Guvernului Indiei să verifice cu suficientă precizie ce cantitate de elemente a fost consumată în producția de export și conform cărui etalon SION ar trebui comparate. Mai mult, Guvernul Indiei nu a efectuat sau nu a finalizat încă un control efectiv realizat pe baza unui registru de consum efectiv ținut corect. În plus, Guvernul Indiei nu a efectuat o verificare suplimentară pe baza elementelor efective implicate, astfel cum ar fi trebuit să procedeze în lipsa unui sistem de verificare aplicat efectiv (anexa II secțiunea II punctul 5 și anexa III secțiunea II punctul 3 din regulamentul de bază). În cele din urmă, implicarea unui expert contabil în procesul de verificare nu a dus la îmbunătățirea sistemului de verificare, întrucât nu există reguli detaliate cu privire la modalitatea în care experții contabili ar trebui să realizeze sarcinile care le-au fost încredințate, iar informațiile prezentate în cursul anchetei nu au putut garanta îndeplinirea regulilor menționate mai sus și incluse în regulamentul de bază.

(31)

Prin urmare, cele două subsisteme prezente fac obiectul unor măsuri compensatorii.

(f)   Calculul valorii subvenției

(32)

În lipsa unor sisteme autorizate de rambursare a taxelor sau a unor sisteme de rambursare pentru elementele substitutive, beneficiul compensator este reprezentat de remiterea valorii totale a taxelor de import datorate în mod normal asupra importurilor de elemente. În acest sens, se remarcă faptul că regulamentul de bază nu doar oferă modalitatea de compensare a remiterii excesive a taxelor. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, doar remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate în anexele II și III la regulamentul de bază, iar aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de monitorizare adecvate, excepția pentru sistemele de rambursare menționată anterior nu este aplicabilă și se aplică regula normală de compensare a valorii taxelor neachitate (venituri nepercepute), mai degrabă decât a oricărei pretinse remiteri excesive. În conformitate cu anexa II secțiunea II și cu anexa III secțiunea II din regulamentul de bază, obligația de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază îi impune numai sarcina de a stabili probe suficiente pentru a respinge adecvația unui pretins sistem de verificare.

(33)

Valoarea subvenției acordate exportatorului care a folosit sistemul autorizațiilor prealabile a fost calculată pe baza taxelor de import nepercepute (taxe vamale de bază și taxe vamale suplimentare speciale) asupra materialelor importate conform celor două subsisteme folosite pentru produsul respectiv în perioada anchetei de revizuire (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, comisioanele plătite în mod obligatoriu pentru a avea dreptul la subvenție au fost deduse din valorile subvențiilor în cazul unor cereri justificate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvențiilor au fost considerate pentru cifra de afaceri realizată prin exportul produsului în cauză pe parcursul anchetei de revizuire ca un numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(34)

Nivelul subvenției stabilit conform acestui sistem pentru perioada anchetei de revizuire pentru singurul producător cooperant se ridică la 8,2 %.

2.   Sistemul de credite pentru taxe de import (Duty Entitlement Passbook Scheme „DEPBS”)

(a)   Temei juridic

(35)

Descrierea detaliată a DEPBS este cuprinsă la punctul 4.3 din documentul privind politica importurilor și exporturilor 2004-2009 și în capitolul 4 din manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(b)   Eligibilitate

(36)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(c)   Aplicare practică a DEBPS

(37)

Un exportator eligibil poate solicita credite DEBPS care să corespundă unui procentaj din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Guvernul Indiei a stabilit astfel de niveluri DEBPS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză, pe baza normelor SION, ținând seama de presupusa parte de elemente importate din produsul exportat și de incidența taxelor vamale aplicabile acestor importuri, fie că acestea au fost sau nu achitate.

(38)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin acest sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților din India o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în temeiul DEPBS. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale din India eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediție care indică, printre altele, valoarea creditului DEBPS pentru această tranzacție de export. În acest moment, exportatorul cunoaște avantajul de care urmează să beneficieze. Odată ce avizul de expediție a fost eliberat de către autoritățile vamale, Guvernul Indiei nu mai poate reveni asupra deciziei de acordare a creditului DEBPS. Nivelul DEBPS aplicabil calculului pentru beneficiul acordat este cel în vigoare în momentul declarației de export. Prin urmare, modificarea retroactivă a nivelului beneficiului nu este posibilă.

(39)

Creditele DEBPS pentru taxele de import sunt liber transferabile și au o valabilitate de 12 luni de la data acordării. Aceste credite pot fi utilizate pentru achitarea taxelor vamale datorate asupra oricărui import ulterior de bunuri care nu sunt supuse unor restricții de import, cu excepția mijloacelor de producție. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (în acest caz, sunt supuse taxei de vânzare) sau utilizate în alt fel.

(40)

Cererile de credite DEBPS se efectuează electronic și pot acoperi o cantitate nelimitată de tranzacții de export. De facto, nu există niciun termen strict pentru aceste tipuri de cereri. Sistemul electronic folosit pentru administrarea DEBPS nu exclude în mod automat tranzacțiile de export efectuate în afara termenilor limită de trimitere menționate în capitolul 4.47 din manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I). În plus, după cum se stipulează în mod clar în capitolul 9.3 din manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I), cererile primite după expirarea termenelor limită pot fi întotdeauna luate în considerare, dar li se va impune o mică taxă de penalizare (de exemplu, 10 % din credite).

(d)   Comentarii formulate în urma comunicării informațiilor

(41)

În urma comunicării informațiilor, singurul exportator cooperant a oferit comentarii cu privire la sistemul DEPBS. Societatea a susținut că beneficiul oferit de acest sistem nu trebuie să facă obiectul unor măsuri compensatorii întrucât beneficiul nu fusese folosit pentru produsul în cauză. Cu toate acestea, societatea nu a oferit niciun argument care să poată contracara aplicările practice ale sistemului, după cum se stipulează la considerentele 37-40. Societatea a susținut și că doar valoarea de credit a exporturilor efectuate în timpul perioadei de anchetă de revizuire ar trebui folosită pentru calcularea beneficiului de taxe oferit, dar nu a oferit probe concrete care să explice de ce metodologia de calcul folosită atât în prezent, cât și în ancheta anterioară, care a dus la impunerea măsurilor existente, nu este conformă cu dispozițiile regulamentului de bază. Prin urmare, aceste pretenții au trebuit a fi respinse. În cele din urmă, societatea a oferit comentarii privind o eroare de calcul care a fost considerată ca probă și care a fost luată în considerare la calculul valorii subvenției.

(e)   Concluzii privind DEPBS

(42)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditul DEBPS constituie o contribuție financiară din partea Guvernului Indiei, deoarece acesta este utilizat în cele din urmă pentru compensare taxelor de import, diminuând astfel veniturile din taxe vamale ale Guvernului Indiei, care în mod normal s-ar cuveni a fi percepute. În plus, creditul DEBPS conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditatea.

(43)

Sistemul DEBPS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și este, prin urmare, specific, făcând obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(44)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare sau un sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte enunțate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de rambursare) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de rambursare pentru elementele substitutive) la regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu este calculată în funcție de cantitatea efectivă de elemente utilizate. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau procedură care permite să se verifice care elemente sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor de import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În final, exportatorii pot beneficia de avantajele sistemului, fie că importă sau nu elemente. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat elemente. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate elementele pe piața internă și care nu importă niciunul dintre produsele utilizate ca elemente pot beneficia de avantajele DEBPS.

(f)   Calculul valorii subvenției

(45)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază și metodologia de calcul folosită pentru acest sistem în Regulamentul (CE) nr. 713/2005, valoarea subvenției compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul acordat beneficiarului, constatat pe parcursul anchetei de revizuire. În această privință, s-a considerat că beneficiul este obținut în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În acest moment, Guvernul Indiei nu mai percepe taxe vamale, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale au eliberat avizul de expediție care precizează, printre altele, valoarea creditului DEBPS care trebuie acordat pentru tranzacția de export respectivă, Guvernul Indiei nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției sau pentru stabilirea valorii sale. O eventuală modificare a nivelurilor DEBPS între exportul efectiv și eliberarea unei licențe DEBPS nu are efect retroactiv asupra nivelului beneficiului acordat. În afară de aceasta, singurul producător-exportator cooperant a contabilizat creditele DEBPS pentru taxele de import pe baza principiilor contabilității de angajamente drept venit în momentul tranzacției de export.

(46)

La prezentarea unor cereri justificate, comisioanele plătite în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din credite astfel stabilite pentru a obține valoarea subvenției (numărător), în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvenției au fost raportate pentru cifra de afaceri totală realizată la export pe parcursul anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(47)

Nivelul subvenției stabilite conform acestui sistem pentru perioada anchetei de revizuire pentru singurul producător cooperant se ridică la 2,1 %.

3.   Sistemul taxelor preferențiale la importul de mijloace de producție (Export Promotion Capital Goods Scheme „EPCGS”)

(a)   Temei juridic

(48)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la punctul 5 din documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și în capitolul 5 din manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(b)   Eligibilitate

(49)

Sistemul este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților și furnizorilor de servicii.

(c)   Aplicare practică

(50)

Sub rezerva unei obligații de export, societățile sunt autorizate să importe mijloace de producție (noi și, începând cu aprilie 2003, uzate, cu o vechime de cel mult zece ani) în condițiile unor taxe vamale reduse. În acest scop, Guvernul Indiei eliberează, la cerere, o licență EPCGS, în schimbul unui comision. Din aprilie 2000, se aplică un nivel redus al taxei de import, de 5 %, tuturor mijloacelor de producție importate în temeiul acestui sistem. Până la 31 martie 2000, se aplica un nivel efectiv al taxelor vamale, de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) sau, în cazul importurilor cu valoare ridicată, o taxă de nivel zero. Pentru a îndeplini obligația de export, mijloacelor de producție importate trebuie să fie folosite pentru fabricarea unei anumite cantități de produse de export într-o anumită perioadă.

(51)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție de pe piața internă. În acest caz, producătorul național de mijloace de producție poate să profite de acest beneficiu și să importe cu scutire de taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea bunurilor în cauză. Alternativ, acesta poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute în cazul mijloacelor de producție livrate titularului licenței EPCGS.

(d)   Comentarii formulate în urma comunicării informațiilor

(52)

În urma comunicării informațiilor, singurul exportator cooperant a oferit comentarii cu privire la EPCGS. Societatea a susținut că, pe baza principiilor contabile general acceptate, mijloacele de producție sunt consumate în procesul de producție. În acest sens, se remarcă faptul că societatea nu a putut dovedi această afirmație prin menționarea explicită a așa-numitelor principii contabile general acceptate și prin oferirea unei analize privind dispozițiile relevante ale acestui sistem din documentul privind politica de import și de export, precum și a unei definiții a elementelor consumate în procesul de producție, după cum se stipulează în anexa II la regulamentul de bază. Aceasta a argumentat, de asemenea, că durata de amortizare a societății ar fi trebuit folosită drept durată normală de amortizare. Cu toate acestea, o astfel de abordare contravine dispozițiilor relevante ale articolului 7 alineatul (3) din regulamentul de bază. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse. În cele din urmă, societatea a oferit comentarii privind o eroare de calcul care a fost considerată ca probă și care a fost luată în considerare la calculul valorii subvenției.

(e)   Concluzii privind sistemul taxelor preferențiale la importul de mijloace de producție

(53)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei constituie o contribuție financiară din partea Guvernului Indiei, deoarece această concesie diminuează veniturile din taxe vamale ale Guvernului Indiei, care în mod normal s-ar cuveni a fi percepute. În plus, această reducere conferă un avantaj exportatorului în măsura în care taxele economisite la import îi îmbunătățesc lichiditatea.

(54)

În afară de aceasta, EPCGS este condiționat în drept de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și că face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(55)

În cele din urmă, acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare sau un sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu sunt incluse în astfel de sistemele autorizate, după cum se specifică în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricație a produselor exportate.

(f)   Calculul valorii subvenției

(56)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate aplicate asupra mijloacelor de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție în industria antibioticelor. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită perioadei anchetei de revizuire, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale din India în perioada anchetei de revizuire a fost considerată adecvată în acest scop. La prezentarea unor cereri justificate, comisioanele plătite în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost considerată pentru cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei de revizuire ca un numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(57)

Nivelul subvenției stabilite conform acestui sistem pentru perioada anchetei de revizuire pentru singurul producător cooperant se ridică la 0,1 %.

4.   Sistemul creditelor de export (Export Credit Scheme „ECS”)

(a)   Temei juridic

(58)

Detaliile privind acest sistem sunt cuprinse în circulara de bază DBOD nr. DIR (Exp). BC 01/04.02.02/2007-08 a băncii Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”), care se adresează tuturor băncilor comerciale din India.

(b)   Eligibilitate

(59)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori și comercianților-exportatori.

(c)   Aplicare practică

(60)

Prin acest sistem, RBI fixează obligatoriu un plafon maxim pentru ratele dobânzilor aplicabile creditelor de export, atât în rupii, cât și în valută, pe care băncile comerciale le pot aplica unui exportator. Sistemul ECS cuprinde două subsisteme, și anume creditele de export înainte de expediere („packing credit”) care cuprind creditele acordate unui exportator pentru finanțarea achiziției, a prelucrării, a fabricării, a ambalării și/sau a expedierii bunurilor înainte de export și creditele de export după expediere care cuprind împrumuturile de capital circulant acordate pentru finanțarea creanțelor la export. RBI solicită, de asemenea, băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor.

(61)

Datorită acestei circulare de bază a RBI, exportatorii pot obține credite de export în condițiile unor rate preferențiale ale dobânzilor în raport cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale normale (credite către societăți), care sunt stabilite numai în condițiile pieței. Diferența între rate s-ar putea diminua în cazul societăților cu un profil de creditare bun. De fapt, societățile cu un profil de creditare ridicat ar putea obține credite de export și credite comerciale în aceleași condiții.

(d)   Comentarii formulate în urma comunicării informațiilor

(62)

În urma comunicării informațiilor, singurul exportator cooperant a oferit comentarii cu privire la acest sistem. Societatea a argumentat că (i) nu există finanțare publică în creditul de export acordat în valută, (ii) ratele scăzute ale creditelor sale de export în valută s-au datorat profilului ridicat de creditare al societății și (iii) rata dobânzii de referință pentru creditul în valută nu trebuie să fie aceeași cu cea folosită la creditul în rupii indiene. În acest sens, se remarcă faptul că atât creditul de export în rupii indiene, cât și cel în valută sunt cuprinse în aceeași circulară de bază a RBI, cu aplicările practice descrise la considerentele 60 și 61, ale cărei dispoziții detaliate și restrictive demonstrează că finanțarea creditelor de export în valută și ratele dobânzii aplicate sunt legate de directive clare impuse de guvern. În ceea ce privește rata de referință, se remarcă faptul că aceasta a fost raportată de societate la creditul său în rupii indiene și, în conformitate cu politicile relevante ale circularei de bază a RBI, exportatorii au posibilitatea de a trece în mod liber pentru aceeași tranzacție de export de la creditul în rupii la creditul în valută. Prin urmare, se consideră adecvată folosirea drept referință a singurei rate raportate de societate ca rată normală a dobânzii în India. Ca atare, aceste pretenții au trebuit a fi respinse. În cele din urmă, societatea a oferit comentarii privind o eroare de calcul care a fost considerată ca probă și care a fost luată în considerare la calculul valorii subvenției.

(e)   Concluzii privind sistemul creditelor de export

(63)

Ratele preferențiale ale dobânzii, stabilite prin circulara de bază a RBI menționată la considerentul 58, pentru creditele acordate în cadrul sistemului ECS, pot diminua costurile aferente dobânzilor ale unui exportator, în comparație cu costurile de credit stabilite strict în condițiile pieței, conferindu-i astfel acestuia un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este considerată în general mai riscantă, iar valoarea garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele între ratele diferitelor bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime de împrumutare pentru fiecare bancă comercială, în mod individual. În plus, băncile comerciale nu ar fi obligate să acorde clienților care obțin finanțarea exporturilor o rată a dobânzii mai avantajoasă pentru creditele de export în valută.

(64)

Deși creditele preferențiale din acest sistem sunt acordate de către bănci comerciale, beneficiul corespunde unei contribuții financiare din partea unui guvern în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. În acest context, ar trebui remarcat faptul că nici articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii nu prevăd o încărcare a bugetului public, de exemplu rambursări acordate băncilor comerciale de către Guvernul Indiei, pentru a constitui o subvenție. În acest sens, este suficient ca autoritățile publice să solicite îndeplinirea funcțiilor enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) sau (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și este, prin urmare, inclus în definiția „guvernului” menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este o bancă 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu politica monetară, iar conducerea sa este numită de Guvernul Indiei. RBI emite ordine care trebuie urmate de către organismele private, în conformitate cu sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) liniuța a doua din regulamentul de bază, având în vedere că băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile impuse, printre altele, în ceea ce privește plafonul maxim al ratelor dobânzii pentru creditele de export stabilite în circulara de bază a RBI și obligația impusă de RBI băncilor comerciale de a consacra o anumită sumă din creditul lor bancar net în scopul finanțării exporturilor. Aceste ordine obligă băncile comerciale să își exercite funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, în acest caz împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub formă de împrumuturi acordate în anumite condiții ține, în mod normal, de autoritățile publice, fără ca practica urmată să fie de fapt diferită de practica pe care o urmează în mod normal autoritățile publice, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Se consideră că această subvenție este specifică și că are caracter compensator, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării tranzacțiilor de export. Prin urmare, subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export, conform articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(f)   Calculul valorii subvenției

(65)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre dobânda plătită pentru creditele de export utilizate în perioada anchetei de revizuire și rata dobânzii care ar fi fost plătită pentru creditele comerciale obișnuite folosite de către singurul producător-exportator cooperant. Această valoare a subvenției (numărător) a fost considerată pentru cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de revizuire ca un numitor adecvat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(66)

Nivelul subvenției stabilit conform acestui sistem pentru perioada anchetei de revizuire pentru singurul producător cooperant se ridică la 1,3 %.

5.   Sisteme de scutire de impozit pe venit

(a)   Sistem de scutire de impozit pe venit (Income Tax Exemption Scheme „ITES”)

(67)

Conform acestui sistem, exportatorii pot beneficia de o scutire parțială de impozit pe veniturile obținute din vânzările la export. Această exonerare are drept temei juridic secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe venit.

(68)

Această dispoziție a fost anulată începând cu anul de evaluare 2005-2006 (și anume pentru anul fiscal de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005). Astfel, secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe venit nu oferă niciun beneficiu după 31 martie 2004. Singurul producător-exportator cooperant nu a folosit niciun beneficiu al acestui sistem în perioada anchetei de revizuire. Prin urmare, având în vedere că acest sistem a fost anulat, nu va face obiectul unor măsuri compensatorii, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(b)   Stimulente fiscale pentru cercetare și dezvoltare (Income Tax Incentive for Research and Development „ITIRAD”)

(i)   Temei juridic

(69)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe venit.

(ii)   Eligibilitate

(70)

Acest sistem este deschis societăților din sectorul biotehnologiei sau a căror activitate constă în producția de medicamente și de alte produse farmaceutice, produse chimice, echipamente electronice, calculatoare, echipamente de telecomunicații sau orice alt produs sau articol precizat.

(iii)   Aplicare practică

(71)

Pentru orice cheltuială (cu excepția achiziționării de terenuri sau de clădiri) privind facilitățile interne de cercetare și dezvoltare, aprobată de Ministerul Cercetării Științifice și Industriale din India, se poate deduce o sumă echivalentă cu 150 % din costurile suportate de facto în vederea stabilirii impozitului pe venit. Astfel, printr-o deducere de 50 % a cheltuielilor fictive (adică cheltuielile care nu au fost suportate în realitate), baza de impozitare și, în consecință, impozitul pe venit se reduc în mod artificial.

(iv)   Comentarii formulate în urma comunicării informațiilor

(72)

Nu a fost transmis niciun comentariu cu privire la ITIRAD în urma comunicării informațiilor.

(v)   Concluzii privind stimulentele fiscale pentru cercetare și dezvoltare

(73)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea artificială a bazei de impozitare în conformitate cu secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe venit constituie o contribuție financiară din partea Guvernului Indiei, deoarece această reducere diminuează venitul Guvernului Indiei din taxele pe venit, care în mod normal s-ar cuveni a fi percepute. În plus, reducerea impozitului pe venit conferă un beneficiu societății, deoarece îi îmbunătățește lichiditatea.

(74)

Formularea din secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe venit dovedește că sistemul este specific de jure în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și face, prin urmare, obiectul unor măsuri compensatorii. Posibilitatea de a beneficia de acest sistem nu este condiționată de criterii obiective, care ar trebui să fie neutre în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Beneficiile acordate prin acest sistem sunt disponibile doar anumitor industrii, întrucât Guvernul Indiei nu a pus acest sistem la dispoziția tuturor sectoarelor. Această restricție face ca prezentul sistem să fie specific, deoarece categoria „grup de industrii”, menționată la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, este sinonimă cu restricția pentru anumite sectoare. Această restricție nu este de natură economică, nici orizontală în aplicare, așa cum este o restricție a numărului de angajați sau a mărimii întreprinderii.

(vi)   Calculul valorii subvenției

(75)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței de impozit pe venit pentru perioada anchetei de revizuire, în funcție de aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor secțiunii 35(2AB) din Legea privind impozitul pe venit. Această valoare a subvenției (numărător) a fost considerată pentru cifra de afaceri totală realizată în perioada anchetei de revizuire ca un numitor adecvat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția se referă la toate vânzările, atât la cele interne, cât și la cele pentru export, și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(76)

Nivelul subvenției stabilit conform acestui sistem pentru perioada anchetei de revizuire pentru singurul producător cooperant se ridică la 0,1 %.

6.   Sistem concentrat pe anumite piețe (Focus Market Scheme „FMS”)

(a)   Temei juridic

(77)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la punctul 3.9 din documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și în capitolul 3.20 din manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(b)   Eligibilitate

(78)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(c)   Aplicare practică

(79)

Prin acest sistem, exporturile tuturor produselor în țări notificate prin anexa 37-C la manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I) beneficiază de un credit de taxe echivalent cu 2,5 % din valoarea FOB a produselor exportate prin acest sistem. Anumite tipuri de activități de export sunt excluse din sistem, ca de exemplu exporturile de bunuri importate sau bunuri expediate, exporturile prevăzute, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/unități axate pe export. Sunt, de asemenea, excluse din acest sistem anumite tipuri de produse, ca de exemplu diamantele, metalele prețioase, minereurile, cerealele, zahărul și produsele petroliere.

(80)

Creditele de taxe obținute prin acest sistem sunt liber transferabile și valabile pe o perioadă de 24 luni de la data emiterii certificatului relevant privind dreptul la credite. Aceste credite pot fi utilizate pentru achitarea taxelor vamale datorate la importurile ulterioare de orice elemente sau bunuri, inclusiv mijloace de producție.

(81)

Certificatul privind dreptul la credite este eliberat din portul din care au fost efectuate exporturile după realizarea acestora sau expedierea bunurilor. Atâta vreme cât solicitantul oferă autorităților copii ale tuturor documentelor de export relevante (de exemplu, ordine de export, facturi, avize de expediere, certificate de realizare bancare), Guvernul Indiei nu mai poate reveni asupra deciziei de acordare a creditelor pentru taxe.

(d)   Comentarii formulate în urma comunicării informațiilor

(82)

În urma comunicării informațiilor, singurul exportator cooperant a oferit comentarii cu privire la acest sistem. Societatea a argumentat că sistemul implică din punct de vedere geografic alte țări și că nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii din partea CE. Cu toate acestea, nu a putut combate nici aplicările practice ale sistemului și nici modalitatea în care este folosit beneficiul acestuia, după cum se stipulează la considerentele 79 și 81. Prin urmare, această pretenție a fost respinsă. În cele din urmă, societatea a oferit comentarii privind o eroare de calcul care a fost considerată ca probă și care a fost luată în considerare la calculul valorii subvenției.

(e)   Concluzii privind sistemul concentrat pe anumite piețe

(83)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditele pentru taxe prin acest sistem constituie o contribuție financiară din partea Guvernului Indiei, deoarece acestea sunt utilizate în cele din urmă pentru compensarea taxelor de import, diminuând astfel veniturile Guvernului Indiei din taxe, care în mod normal s-ar cuveni a fi percepute. În plus, acestea conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățesc lichiditatea.

(84)

Mai mult, FMS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, are caracter specific și compensator în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(85)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare sau un sistem de rambursare pentru elementele substitutive în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Sistemul nu respectă normele stricte enunțate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind rambursarea) și în anexa III (definiția și normele privind rambursarea pentru elementele substitutive) la regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu este calculată în funcție de cantitatea efectivă de elemente utilizate. Nu există în funcțiune niciun sistem sau procedură care permite să se verifice care elemente sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor de import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. Exportatorii pot beneficia de sistemul concentrat pe anumite piețe chiar dacă nu importă deloc elemente. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat vreun element. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate elementele de pe piața internă și care nu importă niciunul dintre produsele utilizate ca elemente sunt îndreptățiți să beneficieze de FMS. În plus, un exportator poate folosi creditele de taxe obținute prin FMS pentru a importa mijloace de producție, deși mijloacele de producție nu sunt acoperite de sistemele autorizate de rambursare de taxe, după cum se stipulează în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, întrucât nu sunt consumate la fabricarea produselor exportate.

(f)   Calculul valorii subvenției

(86)

Suma subvențiilor compensatorii a fost calculată ca beneficiu acordat primitorului, care în perioada anchetei de revizuire s-a observat că este contabilizat de producătorul-exportator cooperant pe baza principiilor contabilității de angajament drept venit în momentul tranzacției de export. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost considerată pentru cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei de revizuire ca un numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(87)

Nivelul subvenției stabilite conform acestui sistem pentru perioada anchetei de revizuire pentru singurul producător cooperant se ridică la 0,1 %.

III.   Valoarea subvențiilor compensatorii

(88)

Se reamintește că, în Regulamentul (CE) nr. 713/2005, valoarea subvențiilor compensatorii, exprimate ad valorem, a fost de 35,1 % pentru singurul producător-exportator care a cooperat la prezenta anchetă de revizuire parțială interimară.

(89)

Pe parcursul prezentei revizuiri parțiale interimare, valoarea subvențiilor compensatorii exprimate ad valorem a fost de 11,9 %, după cum este detaliat mai jos:

SISTEM

SOCIETATE

AAS

DEPBS

EPCGS

ECS

ITIRAD

FMS

Total

%

%

%

%

%

%

%

Ranbaxy Laboratories Ltd

8,2

2,1

0,1

1,3

0,1

0,1

11,9

(90)

Luând în considerare cele de mai sus, se ajunge la concluzia că nivelul de subvenționare în ceea ce privește singurul producător-exportator cooperant a scăzut.

IV.   Măsuri compensatorii

(91)

În conformitate cu prevederile articolului 19 din regulamentul de bază și cu motivele inițierii prezentei revizuiri parțiale interimare enumerate la punctul 3 din avizul de inițiere, se stabilește că nivelul de subvenționare aferent singurului producător cooperant a scăzut de la 35,1 % la 11,9 % și, prin urmare, nivelul taxei compensatorii impuse acestui producător-exportator prin Regulamentul (CE) nr. 713/2005 trebuie modificat în mod corespunzător.

(92)

În acest sens, se reamintește că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 713/2005, nivelul de subvenționare a Ranbaxy Laboratories Ltd a fost mai mare decât nivelul de eliminare a prejudiciului. În conformitate cu prevederile articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxa mai mică reprezentând nivelul de eliminare a prejudiciului a fost considerată adecvată pentru îndepărtarea prejudiciului adus industriei comunitare și, prin urmare, nivelul taxelor compensatorii aplicabile importurilor de la Ranbaxy Laboratories Ltd a fost stabilit la 30,3 %.

(93)

Luându-se în considerare cele de mai sus și dat fiind că nivelul subvențiilor este acum mai mic decât nivelul de eliminare a prejudiciului, nivelul individual per societate pentru taxele compensatorii aplicabil singurului producător-exportator cooperant, Ranbaxy Laboratories Ltd, este stabilit la 11,9 %.

(94)

În ceea ce privește toate celelalte societăți care nu au cooperat la prezenta revizuire parțială interimară, se observă faptul că modalitățile efective ale sistemelor anchetate și caracterul lor compensator nu s-au modificat față de ancheta anterioară. Prin urmare, nu există niciun motiv de recalculare a nivelurilor subvențiilor și a taxelor aferente pentru societățile care nu au cooperat la prezenta revizuire parțială interimară. În consecință, nivelurile taxelor aplicabile tuturor celorlalte părți, cu excepția Ranbaxy Laboratories Ltd, menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 713/2005, rămân neschimbate.

(95)

Nivelurile individuale per societate pentru taxele compensatorii specificate în prezentul regulament reflectă situația descoperită în timpul revizuirii parțiale interimare. Acestea se aplică, prin urmare, numai importurilor produsului în cauză fabricat de aceste societăți. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile asociate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(96)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri de taxe individuale compensatorii (de exemplu, ca urmare a unei modificări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei (4) și trebuie să cuprindă toate informațiile relevante, în special cu privire la orice modificare a activităților societății, legate de producție, de vânzările interne și de vânzările la export, care rezultă, de exemplu, în urma acestei modificări de denumire sau a modificărilor intervenite în cadrul entităților de producție sau de vânzare. Dacă este cazul, și după consultarea comitetului consultativ, Comisia este împuternicită prin prezentul document să modifice regulamentul în mod corespunzător prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri de taxe individuale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Alineatul (2) al articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 713/2005 se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Nivelul taxei aplicabile prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, pentru produsele importate din India și fabricate de următoarele societăți, se stabilește după cum urmează:

17,3 % pentru KDL Biotech Ltd, Mumbai (cod adițional TARIC: A580);

28,1 % pentru Nectar Lifesciences Ltd, Chandigarh (cod adițional TARIC: A581);

25,3 % pentru Nestor Pharmaceuticals Ltd, New Delhi (cod adițional TARIC: A582);

11,9 % pentru Ranbaxy Laboratories Ltd, New Delhi (cod adițional TARIC: 8221);

28,1 % pentru Torrent Gujarat Biotech Ltd, Ahmedabad (cod adițional TARIC: A583);

28,1 % pentru Surya Pharmaceuticals Ltd, Chandigarh (cod adițional TARIC: A584);

32 % pentru toate celelalte societăți (cod adițional TARIC: 8900).”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 noiembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

M. ALLIOT-MARIE


(1)  JO L 288, 21.10.1997, p. 1.

(2)  JO L 121, 13.5.2005, p. 1.

(3)  JO C 212, 11.9.2007, p. 10.

(4)  Comisia Europeană – Direcția Generală Comerț – Direcția B – J-79 4/23 – Rue de la Loi/Wetstraat 200 – B-1049 Bruxelles.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/14


REGULAMENTUL (CE) NR. 1177/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 29 noiembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Cod NC

Codul țărilor terțe (1)

Valoare forfetară de import

0702 00 00

AL

25,7

MA

54,0

TR

71,8

ZZ

50,5

0707 00 05

EG

188,1

JO

167,2

MA

58,1

TR

83,7

ZZ

124,3

0709 90 70

MA

64,8

TR

122,0

ZZ

93,4

0805 20 10

MA

66,8

TR

65,0

ZZ

65,9

0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90

CN

54,3

HR

24,9

IL

75,4

TR

69,2

ZZ

56,0

0805 50 10

MA

64,0

TR

71,5

ZA

117,7

ZZ

84,4

0808 10 80

CA

88,7

CL

67,1

CN

54,0

MK

32,9

US

102,5

ZA

112,2

ZZ

76,2

0808 20 50

CN

32,1

TR

103,0

ZZ

67,6


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/16


REGULAMENTUL (CE) NR. 1178/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt și a Regulamentelor (CE) nr. 1503/2006 și (CE) nr. 657/2007 ale Comisiei privind adaptările consecutive revizuirilor clasificărilor statistice NACE și CPA

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1165/98 al Consiliului din 19 mai 1998 privind statisticile pe termen scurt (1), în special articolul 17 literele (b), (e) și (j),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1165/98 a stabilit un cadru comun pentru întocmirea de statistici comunitare pe termen scurt privind ciclul economic.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1503/2006 al Comisiei din 28 septembrie 2006 de punere în aplicare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt, în ceea ce privește definițiile variabilelor, lista variabilelor și frecvența de elaborare a datelor (2) a prevăzut definiții metodologice ale variabilelor utilizate în cadrul statisticilor pe termen scurt.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 657/2007 al Comisiei din 14 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1165/98 al Consiliului privind statisticile pe termen scurt în ceea ce privește stabilirea sistemelor europene de eșantionare (3) a specificat normele și condițiile care privesc transmiterea datelor de către statele membre care participă la sistemele europene de eșantionare destinate statisticilor pe termen scurt.

(4)

Ca urmare a adoptării Regulamentului (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (4) și a Regulamentului (CE) nr. 451/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de instituire a unei noi clasificări statistice a produselor în funcție de domeniul de activitate (CPA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3696/93 al Consiliului (5), este necesară actualizarea listei variabilelor, a nivelurilor de defalcare și de agregare care se aplică anumitor variabile, precum și a normelor și condițiilor privind sistemele europene de eșantionare.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru programul statistic,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificare la Regulamentul (CE) nr. 1165/98

Anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1165/98 se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Modificare la Regulamentul (CE) nr. 1503/2006

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1503/2006 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Modificare la Regulamentul (CE) nr. 657/2007

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 657/2007 se înlocuiește cu anexa III la prezentul regulament.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Joaquín ALMUNIA

Membru al Comisiei


(1)  JO L 162, 5.6.1998, p. 1.

(2)  JO L 281, 12.10.2006, p. 15.

(3)  JO L 155, 15.6.2007, p. 7.

(4)  JO L 393, 30.12.2006, p. 1.

(5)  JO L 145, 4.6.2008, p. 65.


ANEXA I

Anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1165/98 se modifică după cum urmează:

1.   La litera (c) Lista variabilelor, punctele 10 și 11 se înlocuiesc cu textul următor:

„10.

Informațiile referitoare la prețurile de producție și la prețurile de import (nr. 310, 311, 312 și 340) nu sunt necesare pentru următoarele grupe sau clase NACE Rev. 2, respectiv CPA: 07.21, 24.46, 25.4, 30.1, 30.3, 30.4 și 38.3. În plus, informațiile referitoare la prețurile de import (nr. 340) nu sunt necesare pentru diviziunile 09, 18, 33 și 36 ale CPA. Lista activităților care nu sunt necesare poate fi revizuită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

11.

Variabila referitoare la prețul de import (nr. 340) se calculează pe baza produselor CPA. Unitățile referitoare la activități de tipul importului se pot clasifica în afara activităților enumerate în secțiunile B-D ale NACE Rev. 2.”

2.   Textul de la litera (f) Gradul de detaliere se modifică după cum urmează:

2.1.   punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„7.

Variabila preț de import (nr. 340) se transmite pentru produsele industriale totale, secțiunile B-D ale CPA și PSI definite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 586/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 656/2007, din grupele de produse ale CPA. Această variabilă nu este necesar a fi transmisă de către acele state membre care nu au adoptat euro ca monedă națională.”;

2.2.   punctele 9 și 10 se înlocuiesc cu următorul text:

„9.

Variabilele privind piețele externe (nr. 122, 132 și 312) se transmit ținând cont de distincția între zona euro și zona non-euro. Distincția se aplică industriei totale definite în secțiunile B-E din NACE Rev. 2, în PSI, în secțiunea (1 literă) și diviziunea cu 2 cifre ale NACE Rev. 2. Pentru variabila 122 nu se cer informații din secțiunile D și E ale NACE Rev. 2. În plus, variabila preț de import (nr. 340) se transmite ținând cont de distincția între zona euro și zona non-euro. Distincția se aplică pentru industria totală definită în CPA secțiunile B-D, în PSI, în secțiunea (1 literă) și diviziunea cu 2 ale CPA. Pentru distincția între zona euro și zona non-euro, Comisia poate stabili, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, modalitățile de aplicare a sistemului european de eșantionare, astfel cum a fost definit la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d). Sistemul european de eșantionare poate limita domeniul de aplicare a variabilei preț de import la importul produselor din țările din zona non-euro. Distincția între zona euro și zona non-euro pentru variabilele 122, 132, 312 și 340 nu este necesar a fi transmisă de către acele state membre care nu au adoptat euro ca monedă națională.

10.

Statele membre a căror valoare adăugată din secțiunile B, C, D și E ale NACE Rev. 2 (respectiv din secțiunile B, C și D ale CPA pentru prețurile de import) într-un anumit an de bază reprezintă sub 1 % din totalul corespunzător Comunității Europene trebuie să transmită numai datele pentru industria totală, PSI și nivelul secțiunilor NACE Rev. 2 sau CPA.”


ANEXA II

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1503/2006 se modifică după cum urmează:

Textul de la titlul „Variabilă: 340 Prețuri de import”, al patrulea paragraf ultima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

produsele acoperite se limitează la produsele B, C și D CPA. Serviciile conexe se exclud.”


ANEXA III

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 657/2007 se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXĂ

132   COMENZI EXTERNE NOI

Stat membru

Domeniul de aplicare al datelor în cadrul sistemului european de eșantionare (NACE Rev. 2)

Belgia

13, 14, 17, 20, 21, 24, 25, 26, 27, 29

Irlanda

14, 20, 21, 26, 27

Cipru

20, 21

Malta

26

Țările de Jos

17, 20, 21, 25, 26, 28

Finlanda

17, 20, 21, 24, 26, 27, 28


312   PREȚURI DE PRODUCȚIE DE PE PIAȚA EXTERNĂ

Stat membru

Domeniul de aplicare al datelor în cadrul sistemului european de eșantionare (NACE Rev. 2)

Belgia

08, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 29, 31, 32, 35

Irlanda

05, 07, 08, 10, 11, 18, 20, 21, 26

Cipru

10, 11, 20, 21, 26

Malta

12, 14, 26

Finlanda

05, 07, 08, 16, 17, 19, 24, 26, 28

Slovenia

14, 16, 22, 25, 31


340   PREȚURI DE IMPORT

Stat membru

Domeniul de aplicare al datelor în cadrul sistemului european de eșantionare (CPA)

Belgia

08.99, 10.32, 10.51, 12.00, 13.10, 15.12, 16.10, 19.20, 20.13, 20.14, 20.16, 20.59, 21.10, 21.20, 22.11, 22.19, 23.12, 23.14, 23.19, 23.70, 24.10, 25.73, 28.11, 28.24, 28.41, 28.92, 29.10, 29.32, 30.91, 31.00, 31.09, 32.50

Irlanda

10.13, 10.82, 17.21, 17.22, 17.29, 20.42, 25.11, 26.11, 26.20, 26.30, 28.23, 32.50

Cipru

19.20

Luxemburg

26.20

Malta

12.00

Austria

16.10, 23.13, 25.11, 25.94, 26.20, 26.30, 28.11, 28.92, 35.11

Portugalia

05.10, 06.10

Finlanda

07.29, 16.10, 22.21, 23.20, 24.10, 26.30, 28.22, 31.09, 35.11

Slovenia

24.10”


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/21


REGULAMENTUL (CE) NR. 1179/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziții din Directiva 2008/55/CE a Consiliului privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, taxe, impozite și alte măsuri (1), în special articolul 22,

întrucât:

(1)

Normele de aplicare a anumitor dispoziții din Directiva 2008/55/CE sunt stabilite în Directiva 2002/94/CE a Comisiei (2). Cu toate acestea, experiența a arătat că o directivă, din cauza naturii ei juridice, nu este cel mai eficient instrument juridic pentru a atinge obiectivul de a avea o procedură uniformă de asistență reciprocă. În consecință, este oportună înlocuirea directivei cu un regulament.

(2)

În vederea facilitării schimbului de informații între autoritățile competente din statele membre, toate solicitările de asistență, documentele însoțitoare și informațiile ar trebui, în măsura posibilului, să fie comunicate prin mijloace electronice.

(3)

Pentru a se asigura că datele și informațiile corespunzătoare sunt transmise ar trebui stabilite modele de formulare pentru cererile de asistență reciprocă între autoritățile naționale din statele membre. Ar trebui să fie posibilă actualizarea structurii și formatului formularelor electronice fără modificarea modelelor, pentru a putea adapta aceste formulare cerințelor și posibilităților sistemului de comunicare electronică, cu condiția ca cererile să conțină ansamblul de date și informații prevăzute.

(4)

Pentru a permite Comisiei să evalueze periodic efectul și eficiența procedurilor stabilite în Directiva 2008/55/CE, este necesar să se stabilească ca anumite informații să fie comunicate Comisiei anual de statele membre.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de recuperare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a articolului 4 alineatele (2) și (4), a articolului 5 alineatele (2) și (3), a articolelor 7, 8, 9 și 11, a articolului 12 alineatele (1) și (2), a articolului 14, a articolului 18 alineatul (3) și a articolului 24 din Directiva 2008/55/CE.

Prezentul regulament stabilește, de asemenea, normele de aplicare privind conversia, transferul sumelor recuperate, stabilirea valorii minime a creanțelor care poate conduce la formularea unei cereri de asistență, precum și privind modalitățile prin care comunicările pot fi transmise între autorități.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

transmitere „prin mijloace electronice” înseamnă transmitere prin intermediul unor echipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitală, prin cablu, radio, procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic;

2.

„rețea RCC/ISC” înseamnă platforma comună bazată pe Rețeaua Comună de Comunicații (RCC) și Interfața Sistemului Comun (ISC), puse la punct de Comunitate pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritățile competente din domeniul vamal și fiscal.

CAPITOLUL II

CERERI DE INFORMAȚII

Articolul 3

Cererea de informații prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/55/CE trebuie să cuprindă ansamblul de date și informații conținute în modelul formularului prezentat în anexa I la prezentul regulament.

Dacă o cerere de informații similară a fost adresată unei alte autorități, autoritatea solicitantă menționează în cererea sa de informații numele acelei autorități.

Articolul 4

Cererea de informații poate viza oricare dintre următorii:

1.

debitorul;

2.

orice altă persoană care este obligată la plata creanței în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru în care își are sediul autoritatea solicitantă (denumit în continuare „statul membru al autorității solicitante”);

3.

orice terț care deține bunuri aparținând uneia dintre persoanele menționate la punctul 1 sau 2.

Articolul 5

(1)   Autoritatea solicitată confirmă primirea cererii de informații în cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de șapte zile de la data primirii.

(2)   Imediat după primirea cererii, autoritatea solicitată cere, dacă este cazul, autorității solicitante să îi furnizeze toate informațiile suplimentare necesare. Autoritatea solicitantă furnizează toate informațiile suplimentare necesare la care are acces în mod normal.

Articolul 6

(1)   Autoritatea solicitată transmite autorității solicitante informațiile solicitate pe măsură ce le obține.

(2)   În cazul în care informațiile solicitate nu au putut fi obținute, integral sau parțial, în termene rezonabile ținând seama de cazul în speță, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la aceasta și la motivele care au determinat această situație.

În orice caz, la expirarea unui termen de șase luni de la data confirmării de primire a cererii, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra rezultatului cercetărilor pe care le-a efectuat pentru obținerea informațiilor cerute.

Ținând seama de informațiile care îi sunt comunicate de autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă îi poate cere acesteia să continue cercetările. Cererea în cauză se face în termen de două luni de la data comunicării rezultatului cercetărilor efectuate de autoritatea solicitată și este tratată de autoritatea solicitată conform dispozițiilor aplicabile pentru cererea inițială.

Articolul 7

În cazul în care decide să nu dea curs cererii de informații, autoritatea solicitată notifică autoritatea solicitantă asupra motivelor care împiedică soluționarea cererii, referindu-se în mod expres la dispozițiile articolului 4 din Directiva 2008/55/CE pe care le invocă. Notificarea se transmite de autoritatea solicitată de îndată ce adoptă decizia în cauză și, în orice caz, înainte de expirarea unui termen de trei luni de la data confirmării de primire a cererii.

Articolul 8

Autoritatea solicitantă poate să retragă în orice moment cererea de informații pe care a transmis-o autorității solicitate. Decizia de retragere se comunică autorității solicitate.

CAPITOLUL III

CERERI DE NOTIFICARE

Articolul 9

Cererea de notificare prevăzută la articolul 5 din Directiva 2008/55/CE trebuie să cuprindă ansamblul de date și informații conținute în modelul formularului prezentat în anexa II la prezentul regulament.

Exemplarul original sau o copie certificată a actului sau a deciziei a căror notificare este solicitată trebuie atașate cererii.

Articolul 10

Cererea de notificare poate viza orice persoană fizică sau juridică, care, în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru al autorității solicitante, trebuie să fie înștiințată de orice act sau decizie care o privește.

În cazul în care în actul sau decizia a cărui/cărei notificare este solicitată nu se menționează acest lucru, cererea de notificare face trimitere la dispozițiile în vigoare în statul membru al autorității solicitante privind procedura de contestare a creanței sau de recuperare a acesteia.

Articolul 11

(1)   Autoritatea solicitată confirmă primirea cererii de notificare în cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de șapte zile de la data primirii.

Imediat după primirea cererii de notificare, autoritatea solicitată ia măsurile necesare pentru realizarea notificării în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru în care își are sediul.

Dacă este necesar și fără a periclita data limită de notificare indicate în cerere, autoritatea solicitată solicită autorității solicitante să îi furnizeze informații suplimentare.

Autoritatea solicitantă furnizează toate informațiile suplimentare la care are acces în mod normal.

(2)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra datei notificării de îndată ce aceasta a fost efectuată, prin certificarea notificarii in formularul cererii restituit către autoritatea solicitantă.

CAPITOLUL IV

CERERI DE RECUPERARE SAU DE MĂSURI ASIGURATORII

Articolul 12

(1)   Cererile de recuperare sau de măsuri asiguratorii prevăzute la articolul 6, respectiv articolul 13 din Directiva 2008/55/CE, trebuie să cuprindă ansamblul de date și informații conținute în modelul formularului prezentat în anexa III la prezentul regulament.

Asemenea cereri includ o declarație privind îndeplinirea condițiilor prevăzute în Directiva 2008/55/CE pentru inițierea procedurii de asistență reciprocă.

(2)   Exemplarul original sau o copie certificată a titlului executoriu însoțește cererea de recuperare sau de măsuri asiguratorii. În cazul în care se referă la aceeași persoană, titlul executoriu poate fi emis pentru mai multe creanțe.

Pentru aplicarea dispozițiilor de la articolele 13-20 din prezentul regulament, toate creanțele care fac obiectul aceluiași titlu executoriu sunt considerate ca fiind o singură creanță.

Articolul 13

Cererea de recuperare sau de măsuri asiguratorii poate viza orice persoană menționată la articolul 4.

Articolul 14

(1)   Dacă moneda statului membru al autorității solicitate este diferită de moneda statului membru al autorității solicitante, aceasta din urmă menționează valoarea creanței de recuperat în ambele monede.

(2)   Rata de schimb utilizată pentru aplicarea alineatului (1) este ultimul curs de vânzare înregistrat pe piața sau piețele valutare cele mai reprezentative ale statului membru al autorității solicitante la data trimiterii cererii de recuperare.

Articolul 15

(1)   În cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de șapte zile de la data primirii cererii de recuperare sau de măsuri asiguratorii, autoritatea solicitată:

(a)

confirmă primirea cererii;

(b)

solicită autorității solicitante să completeze cererea în cazul în care în aceasta nu conține informațiile și celelalte elemente prevăzute la articolul 7 din Directiva 2008/55/CE.

(2)   Dacă nu ia măsurile necesare în termenul de trei luni prevăzut la articolul 8 din Directiva 2008/55/CE, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă, în cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de șapte zile de la expirarea termenului în cauză, asupra motivelor care au determinat nerespectarea acestuia.

Articolul 16

În cazul în care, ținând seama de cazul în speță, nu este posibilă recuperarea integrală sau parțială a creanței sau instituirea unor măsuri asiguratorii în termene rezonabile, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la această situație, menționând motivele care au determinat-o.

Cel târziu la expirarea fiecărei perioade de șase luni de la data confirmării de primire a cererii, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra situației sau rezultatului procedurii de recuperare sau de instituire a unor măsuri asiguratorii.

Ținând seama de informațiile care îi sunt comunicate de autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă îi poate cere acesteia să redeschidă procedura de recuperare sau de instituire a unor măsuri asiguratorii. Cererea se face în termen de două luni de la data primirii comunicării privind rezultatul procedurii și este soluționată de autoritatea solicitată conform dispozițiilor aplicabile cererii inițiale.

Articolul 17

(1)   Orice acțiune prin care se contestă creanța sau titlul executoriu care permite recuperarea acesteia intentată în statul membru al autorității solicitante este notificată de autoritatea solicitantă autorității solicitate, de îndată ce autoritatea solicitantă a fost informată asupra acțiunii în cauză.

(2)   În cazul în care dispozițiile legale, reglementările și practicile administrative în vigoare în statul membru al autorității solicitate nu permit instituirea măsurilor asiguratorii sau recuperarea solicitate în temeiul articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2008/55/CE, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la acest fapt, în cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de o lună de la data primirii notificării prevăzute la alineatul (1).

(3)   Orice acțiune inițiată în statul membru al autorității solicitate pentru rambursarea sumelor recuperate sau pentru compensare, în ceea ce privește recuperarea creanțelor contestate în temeiul articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2008/55/CE, se notifică autorității solicitante, de către autoritatea solicitată, de îndată ce aceasta din urmă este informată asupra acțiunii în cauză.

În măsura în care este posibil, autoritatea solicitată implică autoritatea solicitantă în procedurile de regularizare a sumei de rambursat și a compensației datorate. La cererea motivată a autorității solicitate, autoritatea solicitantă transferă sumele rambursate și compensația plătită, în termen de două luni de la data primirii cererii.

Articolul 18

(1)   Dacă cererea de recuperare sau de măsuri asiguratorii rămâne fără obiect ca urmare a plății creanței, a anulării ei sau din orice alt motiv, autoritatea solicitantă informează de îndată autoritatea solicitată cu privire la aceasta, pentru ca acesta din urmă să oprească acțiunea pe care a întreprins-o.

(2)   În cazul în care valoarea creanței care face obiectul cererii de recuperare sau de măsuri asiguratorii este ajustată din orice motiv, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta și, dacă este necesar, emite un nou titlu executoriu.

(3)   Dacă ajustarea determină o reducere a valorii creanței, autoritatea solicitată continuă acțiunea pe care a întreprins-o pentru recuperare sau pentru instituirea unor măsuri asiguratorii, acțiunea limitându-se însă la suma rămasă de încasat.

Dacă, în momentul în care este informată asupra reducerii valorii creanței, autoritatea solicitată a recuperat deja o sumă care depășește valoarea sumei rămase de încasat, fără să fi inițiat procedura de transfer prevăzută la articolul 19, autoritatea solicitată rambursează persoanei îndreptățite suma plătită în plus.

(4)   Dacă ajustarea conduce la o creștere a valorii creanței, autoritatea solicitantă adresează autorității solicitate, în cel mai scurt timp, o cerere suplimentară de recuperare sau de măsuri asiguratorii.

În măsura în care acest lucru este posibil, autoritatea solicitată va soluționa cererea suplimentară în cauză laolaltă cu cererea inițială a autorității solicitante. În cazul în care, ținând seama de stadiul în care se află procedura în curs, nu se poate face conexiunea între cererea suplimentară și cererea inițială, autoritatea solicitată nu are obligația de a da curs cererii suplimentare decât dacă aceasta are ca obiect o sumă egală sau mai mare decât suma prevăzută la articolul 25 alineatul (2).

(5)   Pentru conversia sumei ajustate a creanței în moneda statului membru al autorității solicitate, autoritatea solicitantă utilizează rata de schimb aplicată pentru cererea sa inițială.

Articolul 19

Orice sumă recuperată de autoritatea solicitată, inclusiv, după caz, dobânzile menționate la articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2008/55/CE, este transferată către autoritatea solicitantă în moneda statului membru al autorității solicitate. Transferul este efectuat în luna următoare datei la care s-a realizat recuperarea.

Autoritățile competente ale statelor membre pot conveni asupra unor alte dispoziții pentru transferul unor sume mai mici decât limita prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 20

Fără a lua în considerare sumele eventual percepute ca dobânzi de către autoritatea solicitată în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2008/55/CE, creanța se consideră recuperată proporțional cu recuperarea valorii exprimate în moneda națională a statului membru al autorității solicitate, pe baza ratei de schimb menționate la articolul 14 alineatul (2) din prezentul regulament.

CAPITOLUL V

TRANSMITEREA INFORMAȚIILOR

Articolul 21

(1)   Toate cererile de asistență, titlurile executorii și copii ale acestor documente și orice alte acte însoțitoare, precum și orice alte informații comunicate cu privire la aceste cereri se transmit, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, prin rețeaua RCC/ISC.

Asemenea documente transmise în format electronic sau imprimate după acestea au același efect juridic ca și documentele trimise prin poștă.

(2)   În cazul în care autoritatea solicitantă trimite o copie a titlului executoriu sau a oricărui alt document, autoritatea solicitantă va certifica această copie pentru conformitate cu originalul, înscriind pe copie, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care își are sediul, cuvintele „Copie conformă cu originalul”, numele funcționarului care o certifică și data certificării.

(3)   În cazul în care cererile pentru asistență reciprocă sunt transmise prin mijloace electronice, structura și formatul modelelor prevăzute la articolul 3 primul paragraf, articolul 9 primul paragraf și la articolul 12 alineatul (1) pot fi adaptate la cerințele și posibilitățile sistemului de comunicare electronică, cu condiția să nu fie afectat conținutul informațiilor.

(4)   În cazul în care cererea nu poate fi transmisă prin mijloace electronice, se transmite prin poștă. În acest caz cererea este semnată de un reprezentant al autorității solicitante, care este autorizat în mod corespunzător să formuleze o astfel de cerere.

Articolul 22

Fiecare stat membru desemnează un birou central, a cărui responsabilitate principală constă în comunicarea, prin mijloace electronice, cu celelalte state membre. Biroul în cauză este conectat la rețeaua RCC/ISC.

Dacă într-un stat membru sunt desemnate mai multe autorități responsabile cu punerea în aplicare a prezentului regulament, biroul central este responsabil cu expedierea tuturor comunicărilor prin mijloace electronice între aceste autorități și birourile centrale ale celorlalte state membre.

Articolul 23

(1)   În cazul în care stochează informații în baze de date electronice și fac schimb de astfel de informații prin mijloace electronice, autoritățile competente ale statelor membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că toate informațiile comunicate, sub orice formă, în temeiul prezentului regulament, sunt considerate informații confidențiale.

Informațiile intră sub incidența secretului profesional și beneficiază de protecția acordată informațiilor de același fel de legislația națională a statului membru care le-a primit.

(2)   Informațiile prevăzute la alineatul (1) nu sunt accesibile decât persoanelor și autorităților prevăzute la articolul 16 din Directiva 2008/55/CE.

Astfel de informații pot fi utilizate în cursul procedurilor judiciare sau administrative inițiate pentru recuperarea cotizațiilor, drepturilor, taxelor și altor măsuri prevăzute la articolul 2 din Directiva 2008/55/CE.

Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de acreditare de securitate a Comisiei Europene pot avea acces la informațiile în cauză doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei RCC/ISC.

(3)   În cazul în care comunică prin mijloace electronice, autoritățile competente ale statelor membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că toate comunicațiile sunt autorizate în mod corespunzător.

Articolul 24

Informațiile și celelalte elemente comunicate de autoritatea solicitată autorității solicitante sunt formulate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autorității solicitate sau într-o altă limbă convenită între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată.

CAPITOLUL VI

ADMISIBILITATEA ȘI REFUZUL CERERILOR DE ASISTENȚĂ

Articolul 25

(1)   Autoritatea solicitantă poate formula o cerere de asistență fie pentru o singură creanță, fie pentru mai multe creanțe, cu condiția ca acestea să fie recuperabile de la una și aceeași persoană.

(2)   Nu se poate formula o cerere de asistență dacă valoarea totală a creanței sau creanțelor menționate la articolul 2 din Directiva 2008/55/CE este mai mică de 1 500 de euro.

Articolul 26

În cazul în care decide să nu dea curs cererii de asistență, în conformitate cu articolul 14 primul paragraf din Directiva 2008/55/CE, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra motivelor refuzului său. Autoritatea solicitată comunică refuzul său de îndată ce a luat decizia în cauză și, în orice caz, înainte de expirarea unui termen de trei luni de la data primirii cererii de asistență.

CAPITOLUL VII

MODALITĂȚI DE RAMBURSARE A CHELTUIELILOR

Articolul 27

Fiecare stat membru desemnează cel puțin un reprezentant autorizat în mod corespunzător pentru a conveni asupra modalităților de rambursare în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2008/55/CE.

Articolul 28

(1)   În cazul în care decide să solicite rambursarea cheltuielilor suportate, autoritatea solicitată notifică autorității solicitante motivele pentru care consideră că recuperarea creanței prezintă dificultăți deosebite, implică cheltuieli foarte mari sau se înscrie în cadrul luptei împotriva crimei organizate.

Autoritatea solicitată anexează o estimare detaliată a costurilor a căror rambursare o solicită autorității solicitante.

(2)   Autoritatea solicitantă confirmă primirea cererii privind modalitățile de rambursare în cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de șapte zile de la data primirii.

În termen de două luni de la data confirmării de primire a cererii, autoritatea solicitantă anunță autoritatea solicitată dacă și în ce măsură acceptă modalitățile de rambursare propuse.

(3)   În cazul în care autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată nu ajung la un acord asupra modalităților de rambursare, autoritatea solicitată continuă procedurile de recuperare în modul obișnuit.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 29

Până la data de 15 martie a fiecărui an, fiecare stat membru informează Comisia, dacă este posibil prin mijloace electronice, asupra utilizării procedurilor prevăzute în Directiva 2008/55/CE și asupra rezultatelor obținute în anul calendaristic anterior.

Comunicarea informațiilor cuprinde elementele incluse în modelul formularului prezentat în anexa IV la prezentul regulament.

Comunicarea oricăror informații suplimentare referitoare la natura creanțelor pentru care s-a cerut sau acordat asistență pentru recuperare cuprinde elementele conținute în modelul formularului prezentat în anexa V la prezentul regulament.

Articolul 30

Fiecare stat membru informează celelalte state membre și Comisia asupra denumirilor și adreselor autorităților competente pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, precum și ale reprezentanților autorizați pentru a conveni asupra modalităților de rambursare în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2008/55/CE.

Articolul 31

Directiva 2002/94/CE se abrogă.

Trimiterile la această directivă se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 32

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

László KOVÁCS

Membru al Comisiei


(1)  JO L 150, 10.6.2008, p. 28.

(2)  JO L 337, 13.12.2002, p. 41.


ANEXA I

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA II

Image

Image

Image


ANEXA III

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA IV

Image


ANEXA V

Image


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/44


REGULAMENTUL (CE) NR. 1180/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

privind instituirea unui sistem de comunicare a informațiilor cu privire la anumite livrări de carne de vită, mânzat și porc către teritoriul Federației Ruse

(versiune codificată)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1), în special articolul 170 și articolul 192, coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2584/2000 al Comisiei din 24 noiembrie 2000 privind instituirea unui sistem de comunicare a informațiilor cu privire la anumite livrări de carne de vită, mânzat și porc pe cale rutieră către teritoriul Federației Ruse (2) a fost modificat în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Articolul 2 din Protocolul nr. 2 privind asistența administrativă reciprocă în vederea aplicării corecte a legislației vamale, anexat la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte (4), prevede că părțile trebuie să își acorde asistență reciproc pentru a se asigura că legislația vamală este corect aplicată, în special prin prevenirea, descoperirea și investigarea cazurilor de încălcare a legislației respective. În vederea punerii în aplicare a asistenței administrative, Comisia, reprezentată de Oficiul European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „OLAF”) și autoritățile ruse au încheiat un acord care instituie un mecanism pentru comunicarea informațiilor cu privire la circulația bunurilor între Comunitate și Federația Rusă.

(3)

În cadrul acestei asistenței administrative, în special în legătură cu transportul produselor din carne de vită, mânzat și porc destinate Federației Ruse, trebuie stabilite informațiile pe care comercianții sunt obligați să le furnizeze autorităților competente ale statelor membre, precum și sistemul de comunicare a respectivelor informații între autoritățile competente ale statelor membre, OLAF și autoritățile ruse.

(4)

Atât informațiile, cât și sistemul de comunicare introdus fac posibilă urmărirea exporturilor de produse în cauză către Federația Rusă și, după caz, identificarea cazurilor în care o restituire nu este datorată și trebuie recuperată.

(5)

Aplicarea dispozițiilor prezentului regulament va fi evaluată după o perioadă semnificativă de funcționare. O revizuire efectuată pe această bază poate, după caz, să conducă la extinderea acestora la exportul altor produse și să genereze consecințe financiare acolo unde obligațiile sunt sau nu sunt îndeplinite.

(6)

Articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (5) menționează că Comisia poate prevedea ca, în anumite cazuri speciale, dovada importului să fie făcută prin documente specifice sau în orice alt mod. În consecință, pentru exporturile prevăzute de prezentul regulament, informațiile autorităților ruse ar trebui considerate un nou mijloc de probă, în completarea mijloacelor de probă existente.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Dispozițiile prezentului regulament se aplică livrărilor cu camionul de produse din carne de vită, mânzat și porc care se încadrează în codurile NC 0201, 0202 și 0203, având ca destinație teritoriul Federației Ruse („Rusia”), pentru care declarațiile de export sunt însoțite de o cerere de restituire la export.

Prezentul regulament nu se aplică livrărilor, menționate la primul paragraf, a unor cantități mai mici de 3 000 kilograme.

Articolul 2

Exportatorii care doresc să beneficieze de dispozițiile articolului 4 alineatul (2) comunică organismului central desemnat de fiecare stat membru exportator, pentru fiecare declarație de export, în termen de 10 zile lucrătoare de la data descărcării produselor în Rusia, următoarele informații:

(a)

numărul declarației de export, biroul vamal de export și data la care au fost încheiate formalitățile vamale de export;

(b)

o descriere a mărfurilor, cu indicarea codului din opt cifre din Nomenclatura combinată;

(c)

cantitatea netă în kilograme;

(d)

numărul carnetului TIR sau numărul de referință al documentului de tranzit intern rus DKD sau numărul declarației de punere în consum în Rusia TD1/IM40;

(e)

numărul containerului, după caz;

(f)

numărul de identificare și/sau numele mijlocului de transport la momentul intrării lotului în Rusia;

(g)

numărul licenței antrepozitului sub supraveghere vamală către care produsul a fost livrat în Rusia;

(h)

data livrării produsului către antrepozitul sub supraveghere vamală în Rusia.

Articolul 3

(1)   Organismul central din statul membru în cauză, menționat la articolul 2, transmite OLAF, prin poștă electronică, informațiile pe care le primește, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii.

(2)   Informațiile menționate la articolul 2, precum și numărul de identificare pentru fiecare operațiune de export se transmit de către OLAF autorităților vamale ruse în momentul primirii lor.

(3)   OLAF informează organismul central din statul membru în cauză, după caz, în legătură cu răspunsul autorităților vamale ruse, în termen de două zile lucrătoare de la primirea răspunsului; sau în legătură cu lipsa unui răspuns din partea autorităților respective, în termen de două zile lucrătoare de la sfârșitul perioadei de trei săptămâni stabilită ca termen de răspuns din partea autorităților ruse în cadrul acordului administrativ încheiat cu acestea.

Articolul 4

(1)   Informațiile menționate la articolele 1 și 2 nu constituie cerințe suplimentare față de cele stabilite pentru acordarea de restituiri la export în sectoarele în cauză.

(2)   Dacă este pozitiv, răspunsul autorităților ruse, menționat la articolul 3 alineatul (3), este considerat dovadă a faptului că formalitățile vamale de import au fost încheiate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.

Articolul 5

Regulamentul (CE) nr. 2584/2000 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreședinte


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 298, 25.11.2000, p. 16.

(3)  A se vedea anexa I.

(4)  JO L 327, 28.11.1997, p. 48.

(5)  JO L 102, 17.4.1999, p. 11.


ANEXA I

Regulamentul abrogat și lista modificărilor ulterioare

Regulamentul (CE) nr. 2584/2000 al Comisiei

(JO L 298, 25.11.2000, p. 16)

Regulamentul (CE) nr. 44/2003 al Comisiei

(JO L 7, 11.1.2003, p. 58)


ANEXA II

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 2584/2000

Prezentul regulament

Articolele 1-4

Articolele 1-4

Articolul 5

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 6

Articolul 5 alineatul (2)

Anexa I

Anexa II


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/47


REGULAMENTUL (CE) NR. 1181/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 616/2007 privind deschiderea și gestionarea contingentelor tarifare comunitare în sectorul cărnii de pasăre originare din Brazilia, Thailanda și din alte țări terțe

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 144 alineatul (1) și articolul 148, coroborate cu articolul 4,

având în vedere Decizia 2007/360/CE a Consiliului din 29 mai 2007 privind încheierea de acorduri sub forma unor procese-verbale agreate între Comunitatea Europeană și Republica Federativă a Braziliei și între Comunitatea Europeană și Regatul Thailandei în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT 1994), referitoare la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre (2), în special articolul 2,

întrucât:

(1)

Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 616/2007 al Comisiei (3) prevede că, în momentul depunerii unei cereri de licență, se constituie o garanție de 50 EUR per 100 de kilograme.

(2)

Ținând seama de noile condiții aplicabile importurilor de produse originare din Brazilia, valoarea garanției aferente licenței ar trebui fixată la un nivel corespunzător, prin care să se asigure o gestionare adecvată a contingentelor tarifare și un acces satisfăcător al operatorilor la acestea.

(3)

Ținând seama de reducerea garanției și pentru a asigura totodată o gestionare adecvată, cantitatea maximă pe care fiecare operator are dreptul să o solicite pentru contingentele din grupa 1 ar trebui majorată.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 616/2007 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Având în vedere că perioada de depunere a cererilor pentru următoarea subperioadă începe la 1 decembrie 2008, este indispensabil ca prezentul regulament să se aplice începând cu această dată.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 616/2007 se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Cererea de licență se depune pentru cel puțin 100 de tone și pentru cel mult 10 % din cantitatea disponibilă pentru contingentul respectiv în cursul perioadei sau subperioadei respective. Cu toate acestea, pentru grupele 2 și 3, cererea de licență se depune pentru cel mult 5 % din cantitatea disponibilă pentru contingentul respectiv în cursul subperioadei în cauză.

Pentru grupele 3, 6 și 8, cantitatea minimă pentru care trebuie depusă cererea de licență este redusă la 10 tone.”

Articolul 2

Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 616/2007 se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În momentul depunerii unei cereri de licență, se constituie o garanție de 50 EUR per 100 de kilograme.

Cu toate acestea, pentru cererile referitoare la grupele 1, 4 și 7, valoarea garanției este de 10 EUR per 100 de kilograme.”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 decembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 138, 30.5.2007, p. 10.

(3)  JO L 142, 5.6.2007, p. 5.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/49


REGULAMENTUL (CE) NR. 1182/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de stabilire în avans a valorii ajutorului pentru depozitarea privată a untului pentru anul 2009

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 43 literele (a) și (d), coroborate cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede acordarea unui ajutor pentru depozitarea privată a untului.

(2)

Evoluția prețurilor și a stocurilor de unt indică un dezechilibru al pieței care ar putea fi eliminat sau redus prin depozitarea sezonieră. Ținând seama de actuala situație a pieței, este oportun să se acorde ajutor pentru depozitarea privată a untului cu începere de la 1 ianuarie 2009.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei din 20 august 2008 de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole (2) a stabilit norme comune pentru implementarea sistemului de ajutoare pentru depozitarea privată.

(4)

În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, este necesar să se acorde un ajutor stabilit în avans, în conformitate cu normele și condițiile precizate în capitolul III din același regulament.

(5)

Pentru a înlesni punerea în aplicare a prezentei măsuri, luând în considerare practicile existente în statele membre, este necesar ca dispozițiile articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 să se refere numai la produsele care au fost depozitate în întregime. În consecință, trebuie introdusă o derogare de la articolul respectiv.

(6)

În conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, valoarea ajutorului se stabilește în funcție de costurile de depozitare și de tendințele previzibile ale prețurilor la untul proaspăt și la untul depozitat.

(7)

Este oportun să se stabilească un ajutor pentru costurile de intrare și ieșire a produselor în cauză, precum și pentru costurile zilnice de depozitare la rece și pentru costurile financiare.

(8)

Din motive de eficiență și simplificare administrativă, în cazul în care informațiile obligatorii privind detaliile de depozitare sunt deja incluse în cererea de ajutor, este oportun să se renunțe la obligația de notificare a acelorași informații după încheierea contractului, obligație prevăzută la articolul 20 primul paragraf litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008.

(9)

Din motive de simplificare și de eficiență logistică, se poate renunța la obligația de a indica numărul contractului pe fiecare unitate depozitată în cazul în care numărul contractului este înscris în registrul depozitului.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește acordarea ajutorului pentru depozitarea privată a untului sărat și nesărat, în conformitate cu articolul 28 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru contractele încheiate în 2009.

Articolul 2

(1)   În absența unor dispoziții contrare ale prezentului regulament, se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 826/2008.

(2)   Prin derogare de la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, cererile trebuie să se refere numai la produsele care au fost depozitate în întregime.

Articolul 3

Unitatea de măsură menționată la articolul 16 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 este „lotul de depozitare”, care corespunde cantității de produs la care se referă prezentul regulament și care cântărește minimum o tonă de produs omogen din punctul de vedere al compoziției și al calității, produs în aceeași fabrică și depozitat în aceeași zi în același depozit.

Articolul 4

(1)   Valoarea ajutorului pentru produsele menționate la articolul 1 este de:

15,62 EUR pe tona de produs depozitat în ceea ce privește costurile de depozitare fixe;

0,44 EUR pe tonă pe zi de depozitare contractuală.

(2)   Intrarea în depozitare contractuală se efectuează în perioada 1 ianuarie-15 august 2009. Retragerea din depozit nu se poate efectua decât începând din 16 august 2009. Depozitarea contractuală se încheie în ziua precedentă datei retragerii din depozit sau cel târziu în ultima zi a lunii februarie din anul următor anului de intrare în depozitare.

(3)   Ajutorul nu se poate acorda decât pentru perioade de depozitare contractuală de 90 până la 227 de zile.

Articolul 5

În fiecare marți până la ora 12 la prânz (ora Bruxelles-ului), statele membre comunică Comisiei cantitățile de produse pentru care s-au încheiat contracte, după cum se prevede la articolul 35 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, și cantitățile pentru care s-au depus cereri pentru încheierea de contracte.

Articolul 6

(1)   Articolul 20 primul paragraf litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 nu se aplică.

(2)   Statele membre pot renunța la obligația de a indica numărul de contract, prevăzută la articolul 22 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, cu condiția ca șeful depozitului să înscrie numărul contractului în registrul menționat la punctul III din anexa I la regulamentul în cauză.

Articolul 7

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică cererilor de ajutor depuse cu începere de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 223, 21.8.2008, p. 3.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/51


REGULAMENTUL (CE) NR. 1183/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1019/2002 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 113 alineatul (1) litera (a) și articolul 121 litera (h), coroborate cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei (2) prevede un program de desemnare a anumitor indicații opționale pentru uleiurile de măsline. În conformitate cu articolul 5 litera (c) din respectivul regulament, indicațiile proprietăților organoleptice ale uleiurilor de măsline virgine pot figura pe etichete numai dacă se bazează pe rezultatele unei metode de analiză prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei din 11 iulie 1991 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora (3). În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1019/2002, această dispoziție trebuie să se aplice de la 30 noiembrie 2008.

(2)

Cercetările efectuate de Consiliul Oleicol Internațional (COI) pentru identificarea unor noi metode de evaluare organoleptică în vederea diversificării gamei de atribute pozitive ale uleiurilor de măsline virgine s-au încheiat în noiembrie 2007. Adaptarea legislației comunitare la metoda revizuită a COI implică modificarea articolului 5 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1019/2002. Această adaptare face parte din modificarea unei serii de norme cu privire la etichetarea uleiului de măsline, a căror intrare în vigoare este prevăzută pentru 1 iulie 2009. Ar fi inoportun, în special pentru agenții economici care vor trebui să își adapteze sistemul de etichetare a produselor, ca dispozițiile în vigoare ale articolului 5 litera (c) să se aplice pentru o perioadă limitată, cuprinsă între 30 noiembrie 2008 și 30 iunie 2009.

(3)

Prin urmare, data de la care se aplică articolul 5 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 ar trebui amânată până la 1 iulie 2009.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1019/2002, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5 litera (c) se aplică de la 1 iulie 2009.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 30 noiembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 155, 14.6.2002, p. 27.

(3)  JO L 248, 5.9.1991, p. 1.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/52


REGULAMENTUL (CE) NR. 1184/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de interzicere a pescuitului de hering în apele comunitare și internaționale din zonele Vb și VIb și VIaN de către navele care arborează pavilionul Franței

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1), în special articolul 26 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (2), în special articolul 21 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 40/2008 al Consiliului din 16 ianuarie 2008 de stabilire, pentru 2008, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupe de stocuri de pești, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în apele în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru 2008.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, realizate de către navele care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în statul membru respectiv, au epuizat cota alocată pentru 2008.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din stocul respectiv, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării de pește din acest stoc,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2008 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament, pentru stocul indicat în aceeași anexă, se consideră epuizată de la data stabilită în anexa menționată.

Articolul 2

Interdicții

Pescuitul din stocul menționat în anexa la prezentul regulament realizat de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau înmatriculate în statul membru respectiv este interzis începând cu data stabilită în anexă. Se interzic păstrarea la bord, transbordarea sau debarcarea de pește din stocul menționat capturat de către navele respective după această dată.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Fokion FOTIADIS

Director general pentru afaceri maritime și pescuit


(1)  JO L 358, 31.12.2002, p. 59.

(2)  JO L 261, 20.10.1993, p. 1.

(3)  JO L 19, 23.1.2008, p. 1.


ANEXĂ

Nr.

62/T&Q

Stat membru

FRA

Stoc

HER/5B6ANB.

Specia

Hering (Clupea harengus)

Zona

Apele CE și cele internaționale din zonele Vb și VIb și VIaN

Data

8.10.2008


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/54


REGULAMENTUL (CE) NR. 1185/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de interzicere a pescuitului de calcan în Marea Neagră de către navele care arborează pavilionul Bulgariei

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1), în special articolul 26 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (2), în special articolul 21 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1579/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 de stabilire a posibilităților de pescuit și a condițiilor aferente aplicabile pentru 2008 în Marea Neagră pentru anumite resurse halieutice și grupuri de resurse halieutice (3), stabilește cotele pentru 2008.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament realizate de către navele aflate sub pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în statul membru respectiv au epuizat cota alocată pentru 2008.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din stocul respectiv, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării de pește din acesta,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Epuizarea cotei

Cota de pescuit alocată pentru 2008 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament, pentru stocul indicat în aceeași anexă, se consideră epuizată de la data stabilită în anexa menționată.

Articolul 2

Interdicții

Pescuitul din stocul menționat în anexa la prezentul regulament realizat de nave aflate sub pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în statul membru respectiv se interzice începând cu data stabilită în anexă. Se interzic păstrarea la bord, transbordarea sau debarcarea de pește din stocul respectiv, capturat de navele în cauză, după data indicată.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Fokion FOTIADIS

Director general pentru afaceri maritime și pescuit


(1)  JO L 358, 31.12.2002, p. 59.

(2)  JO L 261, 20.10.1993, p. 1.

(3)  JO L 346, 29.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

Nr.

01/MED

Stat membru

BGR

Stoc

TUR/F3742C

Specie

Calcan (Psetta maxima)

Zonă

Marea Neagră

Dată

15.9.2008


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/56


REGULAMENTUL (CE) NR. 1186/2008 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 decembrie 2008

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei din 28 iunie 1996 de stabilirea a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului în ceea ce privește drepturile de import în sectorul cerealelor (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 1 decembrie 2008, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe.

(5)

Cu toate acestea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 608/2008 al Comisiei din 26 iunie 2008 privind suspendarea temporară a taxelor vamale la importul anumitor cereale pentru anul de comercializare 2008/2009 (3), aplicarea anumitor taxe stabilite prin prezentul regulament se suspendă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Începând de la 1 decembrie 2008, taxele la import în sectorul cerealelor menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament, pe baza elementelor menționate în anexa II.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 decembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 161, 29.6.1996, p. 125.

(3)  JO L 166, 27.6.2008, p. 19.


ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 1 decembrie 2008

Cod NC

Descrierea mărfurilor

Taxa la import (1)

(în EUR/t)

1001 10 00

GRÂU dur de calitate superioară

0,00

de calitate medie

0,00

de calitate inferioară

0,00

1001 90 91

GRÂU comun, pentru sămânță

0,00

ex 1001 90 99

GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță

0,00

1002 00 00

SECARĂ

23,12

1005 10 90

PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid

21,34

1005 90 00

PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)

21,34

1007 00 90

SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării

23,12


(1)  Pentru mărfurile care intră în Comunitate prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

3 EUR/t, dacă portul de descărcare se află la Marea Mediterană,

2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2)  Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei.


ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

14.11.2008-27.11.2008

1.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

(EUR/t)

 

Grâu comun (1)

Porumb

Grâu dur de calitate superioară

Grâu dur de calitate medie (2)

Grâu dur de calitate inferioară (3)

Orz

Bursa

Minnéapolis

Chicago

Cotația

190,56

112,79

Prețul FOB USA

241,10

231,10

211,10

125,25

Primă pentru Golf

12,34

Primă pentru Marile Lacuri

27,27

2.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam:

11,99 EUR/t

Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam:

10,09 EUR/t


(1)  Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(2)  Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(3)  Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].


DIRECTIVE

29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/59


DIRECTIVA 2008/96/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 19 noiembrie 2008

privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71 alineatul (1) litera (c),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Rețeaua rutieră transeuropeană definită în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (3) este de o importanță deosebită în contextul sprijinului acordat integrării și coeziunii în Europa, precum și al garantării unui nivel sporit de bunăstare. Trebuie, în special, să se asigure un nivel ridicat de siguranță.

(2)

În Cartea sa albă din 12 septembrie 2001 intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor în orizontul lui 2010: momentul deciziilor”, Comisia a semnalat necesitatea de a realiza evaluări de impact asupra siguranței și operațiuni de audit în domeniul siguranței rutiere, în vederea identificării și gestionării tronsoanelor cu o concentrație mare de accidente din cadrul Comunității. Aceasta fixează, de asemenea, obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanelor decedate pe căile rutiere din cadrul Uniunii Europene între 2001 și 2010.

(3)

În Comunicarea sa din 2 iunie 2003 intitulată „Program de acțiune european destinat siguranței rutiere – Reducerea la jumătate a numărului de victime rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună”, Comisia desemnează infrastructura rutieră ca fiind al treilea pilon al politicii de siguranță rutieră, ceea ce ar trebui să reprezinte o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivului comunitar de reducere a accidentelor.

(4)

În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul proiectării autovehiculelor (măsuri de siguranță, proiectarea și aplicarea de noi tehnologii), care au contribuit la reducerea numărului de persoane decedate sau vătămate în urma accidentelor de circulație. Dacă se dorește atingerea obiectivului fixat pentru 2010, trebuie să se întreprindă acțiuni și în alte domenii. Gestionarea siguranței infrastructurilor rutiere poate fi considerabil îmbunătățită, iar această posibilitate trebuie valorificată.

(5)

Instituirea unor proceduri adecvate este esențială pentru îmbunătățirea siguranței infrastructurii rutiere în cuprinsul rețelei rutiere transeuropene. Evaluările de impact asupra siguranței rutiere ar trebui să demonstreze, la nivel strategic, implicațiile asupra siguranței rutiere ale diferitelor alternative de planificare a unui proiect de infrastructură și ar trebui să aibă un rol decisiv în alegerea traseului. Rezultatele evaluărilor de impact asupra siguranței rutiere pot fi consemnate în mai multe documente. În plus, operațiunile de audit în domeniul siguranței rutiere ar trebui să prezinte detaliat riscurile unui proiect de infrastructură rutieră. Este firesc, prin urmare, să se dezvolte o serie de proceduri de urmat în aceste două domenii, în scopul sporirii siguranței infrastructurilor rutiere din cuprinsul rețelei rutiere transeuropene, cu excepția tunelurilor rutiere care sunt reglementate de Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană (4).

(6)

Mai multe state membre dispun deja de sisteme funcționale de gestionare a infrastructurii rutiere. Acestora ar trebui să li se permită să folosească metodele proprii existente, în măsura în care sunt în conformitate cu obiectivele prezentei directive.

(7)

Cercetarea este esențială pentru ameliorarea siguranței căilor rutiere în cadrul Uniunii Europene. Activitățile de dezvoltare și de demonstrare de elemente, măsuri și metode (în special telematica), precum și difuzarea rezultatelor cercetărilor joacă un rol esențial în creșterea siguranței infrastructurii rutiere.

(8)

Gradul de siguranță rutieră, în condițiile actuale, ar trebui sporit prin orientarea investițiilor către tronsoanele rutiere unde se înregistrează cea mai mare concentrare de accidente și/sau potențialul cel mai ridicat de reducere a numărului de accidente. În vederea adaptării comportamentului conducătorilor auto și a asigurării unui grad sporit de respectare a regulilor de circulație, îndeosebi a limitărilor de viteză, aceștia ar trebui să fie avertizați cu privire la tronsoanele rutiere cu o concentrație ridicată a accidentelor.

(9)

Clasificarea siguranței rețelei prezintă un potențial ridicat în perioada imediat următoare punerii sale în aplicare. După remedierea tronsoanelor rutiere cu o concentrare mare de accidente și luarea măsurilor corective, accentul ar trebui să cadă pe măsurile preventive constând în realizarea unor inspecții în materie de siguranță. Aceste inspecții realizate cu regularitate sunt esențiale pentru prevenirea pericolelor la care pot fi expuși toți utilizatorii drumurilor, inclusiv cei vulnerabili, precum și în cazul unor lucrări rutiere.

(10)

Formările și certificarea personalului responsabil de siguranță prin intermediul unor programe de formare și a unor instrumente de calificare aprobate de statele membre ar trebui să garanteze dobândirea, de către profesioniștii în domeniu, a cunoștințelor actualizate necesare.

(11)

În vederea îmbunătățirii siguranței căilor rutiere din cadrul Uniunii Europene ar trebui luate măsuri în vederea unor schimburi de bune practici mai frecvente și mai sistematice între statele membre.

(12)

În vederea garantării unui grad ridicat de siguranță rutieră pe căile rutiere din cadrul Uniunii Europene, statele membre ar trebui să aplice liniile directoare cu privire la gestionarea siguranței infrastructurii. Notificarea acestor linii directoare către Comisie și raportarea periodică cu privire la aplicarea lor ar trebui să pregătească terenul pentru îmbunătățirea sistematică a siguranței infrastructurii la nivel comunitar și să constituie baza pentru trecerea treptată către un sistem mai eficient. Rapoartele cu privire la aplicarea liniilor directoare ar trebui, de asemenea, să permită statelor membre să identifice soluțiile cele mai eficiente, iar culegerea sistematică de date provenind din studii premergătoare/ulterioare ar trebui să permită găsirea măsurilor celor mai eficiente pentru acțiunile viitoare.

(13)

Prevederile prezentei directive referitoare la investițiile efectuate în domeniul siguranței rutiere ar trebui să se aplice fără a aduce atingere competențelor statelor membre în domeniul investițiilor pentru întreținerea rețelei rutiere.

(14)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unor proceduri de garantare a unui grad ridicat de siguranță rutieră în cuprinsul Rețelei rutiere transeuropene, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre și întrucât, din cauza efectelor acțiunii, acesta poate fi îndeplinit mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(15)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(16)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte criteriile necesare pentru îmbunătățirea practicilor de gestionare a siguranței rutiere și să adapteze anexele la progresul tehnic. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, printre altele, prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(17)

Existența unui număr suficient de parcări pe marginea șoselelor este foarte importantă atât pentru prevenirea infracțiunilor, cât și pentru siguranța rutieră. Zonele de parcare le permit șoferilor să se odihnească în timp util și să continue călătoria pe deplin concentrați. Asigurarea unui număr suficient de parcări ar trebui să constituie, prin urmare, o parte integrantă a gestionării siguranței infrastructurii rutiere.

(18)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (6), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă prevede stabilirea și punerea în aplicare a procedurilor referitoare la evaluările de impact și la operațiunile de audit în domeniul siguranței rutiere, la gestionarea siguranței rețelelor rutiere, precum și la inspecțiile în materie de siguranță efectuate de către statele membre.

(2)   Prezenta directivă se aplică căilor rutiere care fac parte din Rețeaua rutieră transeuropeană, fie că acestea se află în faza de proiectare, de construcție sau de exploatare.

(3)   Statele membre pot aplica prevederile prezentei directive, ca un set de bune practici, și infrastructurii naționale de transport rutier, neinclusă în Rețeaua rutieră transeuropeană, care a fost realizată prin utilizarea totală sau parțială a fondurilor comunitare.

(4)   Prezenta directivă nu se aplică tunelurilor rutiere reglementate de Directiva 2004/54/CE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„rețea rutieră transeuropeană” înseamnă rețeaua rutieră definită la punctul 2 din anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE;

2.

„entitatea competentă” înseamnă orice organism public sau privat instituit la nivel național, regional sau local și care participă la punerea în aplicare a prezentei directive, în baza competențelor care îi revin, inclusiv acele organe desemnate ca entități competente, înființate înaintea intrării în vigoare a prezentei directive, în măsura în care acestea îndeplinesc cerințele prezentei directive;

3.

„evaluarea de impact asupra siguranței rutiere” înseamnă o analiză comparativă strategică a impactului asupra gradului de siguranță a rețelei rutiere al unei noi căi rutiere sau al unei modificări substanțiale a rețelei existente;

4.

„operațiune de audit în domeniul siguranței rutiere” înseamnă o verificare detaliată, tehnică și sistematică, independentă, din punct de vedere al siguranței, a caracteristicilor de proiectare proprii unui plan de infrastructură rutieră în toate etapele, de la planificare la începutul exploatării;

5.

„clasificarea tronsoanelor cu o concentrație mare de accidente” înseamnă o metodă de identificare, analizare și clasificare a tronsoanelor rețelelor rutiere, care au fost în exploatare mai mult de trei ani, pe care s-a înregistrat un număr mare de accidente soldate cu persoane decedate ca proporție față de fluxul de trafic;

6.

„clasificarea siguranței rețelei” înseamnă o metodă pentru identificarea, analizarea și clasificarea secțiunilor rețelei existente în funcție de potențialul de îmbunătățire a siguranței și de reducere a costurilor legate de accidente;

7.

„inspecție în materie de siguranță” înseamnă o verificare periodică obișnuită a caracteristicilor și defecțiunilor care necesită lucrări de întreținere din motive de siguranță;

8.

„linii directoare” înseamnă măsurile adoptate de statele membre care indică etapele de urmat și elementele de avut în vedere în aplicarea procedurilor de siguranță prevăzute în prezenta directivă;

9.

„proiect de infrastructură” înseamnă un proiect destinat construirii de noi infrastructuri rutiere sau modificării semnificative a unor rețele existente, care afectează fluxul de trafic.

Articolul 3

Evaluarea de impact asupra siguranței rutiere pentru proiecte de infrastructură

(1)   Statele membre garantează realizarea unei evaluări de impact asupra siguranței rutiere pentru toate proiectele de infrastructură.

(2)   Evaluarea de impact asupra siguranței rutiere este efectuată în faza de planificare inițială, înaintea aprobării proiectului de infrastructură. În acest sens, statele membre se străduiesc să respecte criteriile indicate în anexa I.

(3)   Evaluarea de impact asupra siguranței rutiere trebuie să indice considerentele în materie de siguranță rutieră care contribuie la alegerea soluției propuse. În plus, trebuie să furnizeze toate informațiile relevante necesare realizării unei analize costuri-beneficii a diverselor opțiuni evaluate.

Articolul 4

Operațiuni de audit în domeniul siguranței rutiere pentru proiecte de infrastructură

(1)   Statele membre garantează realizarea unor operațiuni de audit în domeniul siguranței rutiere pentru toate proiectele de infrastructură.

(2)   La efectuarea unui audit în domeniul siguranței rutiere, statele membre se străduiesc să respecte criteriile indicate în anexa II.

Statele membre garantează numirea unui auditor responsabil de realizarea unei operațiuni de audit având ca obiect caracteristicile de proiectare ale unui plan de infrastructură.

Auditorul este desemnat în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (4) și are competențele și studiile necesare, așa cum se prevede la articolul 9. În cazul în care operațiunile de audit sunt realizate de o echipă, cel puțin unul dintre membrii acesteia trebuie să fie titular al unui certificat de competență, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (3).

(3)   Auditurile în domeniul siguranței rutiere sunt parte integrantă a procesului de concepere a proiectului de infrastructură în stadiul proiectării preliminare, al proiectării detaliate, precum și în cel anterior exploatării și de la începutul acesteia.

(4)   Statele membre garantează că auditorul prezintă, într-un raport de audit pentru fiecare stadiu al proiectului de infrastructură, aspectele legate de proiectare care prezintă importanță pentru siguranță. În cazul în care, în urma identificării unor elemente nesigure în cursul operațiunii de audit, proiectul nu este corectat înainte de încheierea etapei respective, astfel cum se menționează în anexa II, entitatea competentă prezintă motivele corespunzătoare într-o anexă la raport.

(5)   Statele membre garantează că raportul menționat la alineatul (4) este urmat de elaborarea unor recomandări pertinente din punctul de vedere al siguranței.

Articolul 5

Clasificarea siguranței și gestionarea rețelelor rutiere în exploatare

(1)   Statele membre garantează că clasificarea tronsoanelor cu o concentrație mare de accidente și clasificarea siguranței rețelei se realizează pe baza unei analize, efectuate cel puțin o dată la trei ani, a exploatării rețelei rutiere. Astfel, statele membre se angajează să adere la criteriile indicate în anexa III.

(2)   Statele membre se asigură că tronsoanele rutiere cu prioritate conform rezultatelor clasificării tronsoanelor cu o concentrație mare de accidente și ale clasificării siguranței rutiere sunt evaluate de echipe de experți prin vizite pe teren, în temeiul elementelor menționate la punctul 3 din anexa III. Cel puțin unul dintre membrii echipei de experți trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) litera (a).

(3)   Statele membre se asigură că măsurile corective se concentrează pe tronsoanele rutiere menționate la alineatul (2). Se va acorda prioritate acelor măsuri prevăzute la punctul 3 litera (e) din anexa III, fiind acordată atenție măsurilor care prezintă cel mai mare raport beneficii-costuri.

(4)   Statele membre asigură semnalizarea corespunzătoare în vederea avertizării utilizatorilor căilor rutiere cu privire la segmentele de infrastructură rutieră care se află în reparație și care astfel pot periclita siguranța utilizatorilor căilor rutiere. Aceste semnalizări trebuie să includă și semnale care să fie vizibile atât ziua, cât și noaptea, instalate la o distanță de siguranță, și să fie conforme cu prevederile Convenției de la Viena privind semnalizarea rutieră din 1968.

(5)   Statele membre garantează că utilizatorii căilor rutiere sunt informați, prin intermediul unor mijloace adecvate, de existența unui tronson cu o concentrație mare de accidente. În cazul în care un stat membru decide să recurgă la un sistem de semnalizare, acesta este conform cu dispozițiile Convenției de la Viena privind semnalizarea rutieră din 1968.

Articolul 6

Inspecții în materie de siguranță

(1)   Statele membre garantează realizarea unor inspecții în materie de siguranță a căilor rutiere în exploatare în scopul identificării aspectelor legate de siguranța rutieră și al prevenirii accidentelor.

(2)   Inspecțiile în materie de siguranță cuprind inspecții periodice ale rețelelor rutiere și analize ale posibilelor efecte ale lucrărilor rutiere asupra siguranței traficului.

(3)   Statele membre garantează că entitatea competentă efectuează inspecții periodice. Aceste inspecții sunt efectuate suficient de frecvent, astfel încât să se garanteze niveluri de siguranță corespunzătoare pentru infrastructura rutieră respectivă.

(4)   Fără a aduce atingere liniilor directoare adoptate în temeiul articolului 8, statele membre adoptă o serie de linii directoare cu privire la măsurile temporare de siguranță aplicabile lucrărilor rutiere. Acestea instituie, de asemenea, un program de inspecție adecvat pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a liniilor directoare respective.

Articolul 7

Gestionarea datelor

(1)   Statele membre garantează întocmirea, de către entitatea competentă, a unui raport pentru fiecare accident soldat cu persoane decedate survenit pe una dintre căile rutiere menționate la articolul 1 alineatul (2). Statele membre se străduiesc să includă în raportul respectiv toate elementele enumerate în anexa IV.

(2)   Statele membre calculează costul social mediu al unui accident soldat cu persoane decedate și costul social mediu al unui accident grav, în condițiile în care ambele se produc pe teritoriul lor. Statele membre pot opta pentru o defalcare mai detaliată a costurilor unitare, care trebuie actualizată cel puțin o dată la cinci ani.

Articolul 8

Adoptarea și comunicarea liniilor directoare

(1)   Statele membre garantează adoptarea unor linii directoare, în cazul în care acestea nu există deja, până la 19 decembrie 2011, pentru a sprijini entitățile competente în aplicarea prezentei directive.

(2)   Statele membre comunică Comisiei aceste linii directoare în termen de trei luni de la adoptarea sau modificarea lor.

(3)   Comisia le pune la dispoziție pe o pagină de Internet publică.

Articolul 9

Numirea și formarea auditorilor

(1)   Statele membre garantează adoptarea programelor de formare a auditorilor în domeniul siguranței rutiere până la 19 decembrie 2011, în cazul în care acestea nu există deja.

(2)   Statele membre garantează că auditorii în domeniul siguranței rutiere care îndeplinesc funcțiile prevăzute în prezenta directivă urmează o formare inițială, la încheierea căreia li se eliberează un certificat de competență, după care participă periodic la cursuri de formare profesională.

(3)   Statele membre garantează că auditorii în domeniul siguranței rutiere sunt titulari ai unui certificat de competență. Certificatele eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentei directive trebuie recunoscute.

(4)   Statele membre garantează numirea auditorilor în conformitate cu cerințele următoare:

(a)

auditorii trebuie să aibă experiență relevantă sau formare în domeniul proiectării rutiere, al ingineriei siguranței rutiere și al analizei accidentelor;

(b)

după doi ani de la adoptarea, de către statele membre, a liniilor directoare, în conformitate cu articolul 8, operațiunile de audit în domeniul siguranței rutiere vor fi realizate numai de auditorii sau de echipele din care fac parte auditori care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3);

(c)

pentru buna derulare a proiectului de infrastructură auditat, auditorul nu trebuie să participe, în momentul auditului, la proiectarea sau exploatarea acestuia.

Articolul 10

Schimbul de cele mai bune practici

Pentru a crește siguranța căilor rutiere din Uniunea Europeană care nu fac parte din Rețeaua rutieră transeuropeană, statele membre instituie un sistem coerent pentru schimbul celor mai bune practici, care să acopere, printre altele, proiectele existente în materie de siguranță a infrastructurii rutiere, precum și tehnologiile verificate în materie de siguranță rutieră.

Articolul 11

Îmbunătățirea continuă a practicilor de gestionare a siguranței rutiere

(1)   Comisia facilitează și organizează schimbul de cunoștințe și bune practici între statele membre, beneficiind de experiența acumulată în forurile internaționale specifice existente, pentru a asigura o îmbunătățire continuă a practicilor de gestionare a siguranței infrastructurilor rutiere din Uniunea Europeană.

(2)   Comisia este asistată de comitetul menționat la articolul 13. În măsura în care este necesară adoptarea de măsuri specifice, acestea se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 13 alineatul (3).

(3)   După caz, organizațiile neguvernamentale relevante, care activează în domeniul siguranței și gestionării infrastructurilor rutiere, pot fi consultate cu privire la chestiuni legate de aspectele tehnice ale siguranței.

Articolul 12

Adaptare la progresul tehnic

Anexele la prezenta directivă sunt adaptate, pentru a ține seama de progresul tehnic, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 13 alineatul (3).

Articolul 13

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere articolul 8 din respectiva decizie.

Articolul 14

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 decembrie 2010. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 19 noiembrie 2008.

Pentru Parlamentul European

Președintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru Consiliu

Președintele

J.-P. JOUYET


(1)  JO C 168, 20.7.2007, p. 71.

(2)  Avizul Parlamentului European din 19 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 octombrie 2008.

(3)  JO L 228, 9.9.1996, p. 1.

(4)  JO L 167, 30.4.2004, p. 39.

(5)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.


ANEXA I

EVALUAREA DE IMPACT ASUPRA SIGURANȚEI RUTIERE PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ

1.

Elementele componente ale unei evaluări de impact asupra siguranței rutiere:

(a)

definirea problemei;

(b)

situația actuală și situația în eventualitatea neinițierii vreunei acțiuni;

(c)

obiectivele specifice siguranței rutiere;

(d)

analiza impactului alternativelor propuse asupra siguranței rutiere;

(e)

compararea opțiunilor, printre care și analiza raportului costuri-beneficii;

(f)

prezentarea tuturor soluțiilor posibile.

2.

Elementele care trebuie avute în vedere:

(a)

decese și accidente; obiectivele de reducere în comparație cu scenariul care prevede eventualitatea neinițierii vreunei acțiuni;

(b)

alegerea itinerariilor și structuri de deplasare;

(c)

efecte posibile asupra rețelelor existente (de exemplu ieșiri, intersecții, pasaje de nivel);

(d)

utilizatorii căilor rutiere, inclusiv utilizatorii vulnerabili (de exemplu pietoni, bicicliști, motocicliști);

(e)

trafic (de exemplu volumul de trafic, trafic clasificat în funcție de tipul de vehicul);

(f)

sezonalitate și condiții climatice;

(g)

prezența unui număr suficient de zone care permit staționarea în condiții de siguranță;

(h)

activitatea seismică.


ANEXA II

OPERAȚIUNI DE AUDIT ÎN DOMENIUL SIGURANȚEI RUTIERE PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ

1.

Criterii aplicabile în stadiul proiectării preliminare:

(a)

localizarea geografică (de exemplu expunerea la alunecările de teren, la inundații, la avalanșe etc.), sezonalitate și condiții climatice, precum și activități seismice;

(b)

tipurile de joncțiune și distanța între punctele de joncțiune;

(c)

numărul și tipul căilor rutiere;

(d)

tipurile de trafic care pot avea loc pe noua cale rutieră;

(e)

funcționalitatea căii rutiere în cadrul rețelei;

(f)

condițiile meteorologice;

(g)

viteze de rulare;

(h)

secțiuni transversale (de exemplu lățimea părții carosabile, piste pentru cicliști, căi pietonale);

(i)

alinieri orizontale și verticale;

(j)

vizibilitate;

(k)

dispunerea punctelor de joncțiune;

(l)

mijloace de transport în comun și infrastructurile aferente;

(m)

treceri la nivel cu căi rutiere/calea ferată.

2.

Criterii aplicabile în stadiul proiectării preliminare:

(a)

planul;

(b)

semnalizare și marcaj coerente;

(c)

iluminarea căilor rutiere și a intersecțiilor;

(d)

echipamente la marginea drumului;

(e)

mediul specific marginii de drum, inclusiv vegetația;

(f)

obstacole fixe la marginea drumului;

(g)

parcări sigure;

(h)

utilizatori ai căilor rutiere vulnerabili (de exemplu pietoni, cicliști, motocicliști);

(i)

adaptare a sistemelor rutiere de restricționare într-un mod ușor de utilizat (spații care separă sensurile de mers și parapete de siguranță pentru evitarea pericolelor la care sunt expuși utilizatorii vulnerabili).

3.

Criterii aplicabile în stadiul proiectării detaliate:

(a)

siguranța utilizatorilor căilor rutiere și vizibilitatea în diverse circumstanțe, cum ar fi întunericul, și în condiții meteorologice normale;

(b)

lizibilitatea elementelor de semnalizare și marcaj;

(c)

starea șoselelor.

4.

Criterii aplicabile în stadiul de la începutul exploatării: evaluarea siguranței căilor rutiere din perspectiva comportamentului real al utilizatorilor.

Realizarea unei operațiuni de audit într-un anumit stadiu poate duce la reanalizarea criteriilor aplicabile în stadiile precedente.


ANEXA III

CLASIFICAREA TRONSOANELOR CU O CONCENTRAȚIE MARE DE ACCIDENTE ȘI CLASIFICAREA SIGURANȚEI REȚELEI

1.   Identificarea tronsoanelor cu o concentrație mare de accidente

Identificarea tronsoanelor cu o concentrație ridicată a accidentelor ia în considerare cel puțin numărul accidentelor rutiere din anii anteriori, soldate cu persoane decedate pe unitate de distanță, raportat la fluxul de trafic și, în cazul intersecțiilor, numărul acestui tip de accidente în funcție de localizarea intersecțiilor.

2.   Identificarea tronsoanelor în vederea unei analize în cadrul clasificării siguranței rețelei

Identificarea tronsoanelor pentru analiză în cadrul clasificării siguranței rețelei ia în considerare potențialul de reducere a costurilor legate de accidente. Tronsoanele rutiere se clasifică pe categorii. Pentru fiecare categorie de cale rutieră, tronsoanele se analizează și se clasifică în funcție de factori de siguranță, cum ar fi concentrația de accidente, volumul de trafic și tipologia acestuia.

Pentru fiecare categorie de cale rutieră, clasificarea siguranței rețelei are ca rezultat crearea unei liste de priorități care cuprinde tronsoanele rutiere unde se preconizează că îmbunătățirea infrastructurii va fi deosebit de eficace.

3.   Elementele unei evaluări pentru vizitele pe teren ale echipelor de experți:

(a)

descrierea tronsonului rutier;

(b)

trimiterea la eventuale rapoarte anterioare referitoare la același tronson rutier;

(c)

analiza eventualelor rapoarte de accidente;

(d)

numărul de accidente, de persoane decedate și de persoane grav rănite în ultimii trei ani;

(e)

o serie de măsuri corective potențiale de realizat în intervale diferite, prevăzând, de exemplu:

eliminarea sau protejarea obstacolelor fixe de la marginea drumului;

reducerea limitelor de viteză și intensificarea controlului vitezei la nivel local;

îmbunătățirea vizibilității în diferite condiții meteorologice și de luminozitate;

îmbunătățirea stării de siguranță a echipamentelor de la marginea drumului, cum ar fi sistemele de restricționare rutieră;

îmbunătățirea coerenței, vizibilității, lizibilității și poziționării marcajelor rutiere (în special aplicarea unor benzi de avertizare sonoră pentru încetinire), precum și a semnalizării;

protecția împotriva căderilor de pietre, a alunecărilor de teren și a avalanșelor;

îmbunătățirea aderenței/rugozității șoselei;

reproiectarea sistemelor de restricționare rutieră;

asigurarea și îmbunătățirea platformei centrale a drumurilor;

modificarea planurilor de depășire;

îmbunătățirea punctelor de joncțiune, inclusiv a trecerilor la nivel cu căi rutiere/calea ferată;

modificarea alinierii;

modificarea lățimii drumului, adăugarea unor benzi de refugiu;

instalarea unui sistem de gestionare și de control al traficului;

reducerea unui posibil conflict cu utilizatorii vulnerabili ai drumurilor;

îmbunătățirea drumurilor în funcție de standardele de proiectare în vigoare;

recondiționarea sau înlocuirea șoselelor;

utilizarea unor semne de circulație inteligente;

îmbunătățirea sistemelor inteligente de transport și a serviciilor telematice pentru interoperabilitate, situații de urgență și semnalizare.


ANEXA IV

INFORMAȚII REFERITOARE LA ACCIDENTE MENȚIONATE ÎN RAPOARTELE DE ACCIDENTE

Rapoartele de accidente trebuie să cuprindă următoarele elemente:

1.

localizarea cât mai exactă a accidentului;

2.

imagini și/sau diagrame cu locul accidentului;

3.

data și ora accidentului;

4.

informații referitoare la drum, cum ar fi tipul de zonă, tipul de drum, tipul de joncțiune, cu precizarea sistemelor de semnalizare, numărul căilor rutiere, marcajul, suprafața rutieră, sistemele de iluminat și condițiile meteorologice, limitarea de viteză, obstacolele de la marginea drumului;

5.

gravitatea accidentului, cu precizarea numărului de persoane decedate și vătămate, atunci când este posibil potrivit criteriilor comune ce urmează a fi definite în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 13 alineatul (3);

6.

caracteristicile persoanelor implicate în accident, cum ar fi vârsta, sexul, naționalitatea, nivelul alcoolemiei, utilizarea sau nu a echipamentelor de siguranță;

7.

date cu privire la autovehiculele implicate în accident (tip, vechime, țara în care este înregistrat, echipament de siguranță după caz, date privind ultimele controale tehnice periodice, în conformitate cu legislația aplicabilă);

8.

date referitoare la accident, cum ar fi tipul accidentului, tipul coliziunii, manevrarea vehiculului și manevrele conducătorului auto;

9.

ori de câte ori este posibil, informații privind timpul dintre momentul accidentului și constatarea acestuia sau sosirea serviciilor de urgență.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/68


DIRECTIVA 2008/109/CE A COMISIEI

din 28 noiembrie 2008

de modificare a anexei IV la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), în special articolul 14 al doilea paragraf litera (d),

întrucât:

(1)

Cerințele speciale pentru materialele de ambalaj din lemn și pentru lemnul folosit pentru fixarea sau sprijinirea altor mărfuri decât cele din lemn introduse în Comunitate sunt prevăzute în anexa IV la Directiva 2000/29/CE. Acestea se bazează pe standardul internațional pentru măsurile fitosanitare nr. 15 al FAO privind „Orientările pentru reglementarea materialelor de ambalaj pe bază de lemn în comerțul internațional” (2).

(2)

Pe lângă cerințele aprobate în conformitate cu ISPM nr. 15, anexa IV la Directiva 2000/29/CE include cerința ca materialele de ambalaj din lemn importate să fie fabricate din lemn decojit. Aplicarea cerinței ca lemnul să fie decojit a fost amânată de două ori.

(3)

Comunitatea a cerut revizuirea ISPM nr. 15 în scopul de a include în acesta o cerere care să răspundă preocupării Comunității privind prezența scoarței pe materialele de ambalaj din lemn în comerțul internațional.

(4)

Grupul tehnic pentru carantina forestieră (TPFQ), creat sub egida Convenției Internaționale pentru Protecția Plantelor (IPPC) și compus din experți forestieri recunoscuți pe plan internațional, a analizat rezultatele cercetărilor actuale despre riscul fitosanitar prezentat de scoarța de copac pe materialele de ambalaj din lemn. TPFQ a concluzionat că există o justificare tehnică pentru cerința ca materialele de ambalaj din lemn din comerțul internațional să nu conțină scoarță, cu un grad de toleranță definit cu precizie pentru prezența unor bucăți mici, pentru a asigura că riscul fitosanitar este menținut la un nivel acceptabil, precum și că o astfel de cerință ar trebui inclusă în textul ISPM nr. 15 revizuit.

(5)

Pentru a proteja teritoriul Comunității de introducerea organismelor dăunătoare, cerințele Comunității privind prezența scoarței pe materialele de ambalaj din lemn și pe dunaj ar trebui armonizate cu concluziile tehnice ale TPFQ fără a se aștepta adoptarea textului ISPM nr. 15 revizuit de către Comisia IPPC pentru măsuri fitosanitare.

(6)

În consecință, este oportun ca cerința privind decojirea să fie adaptată la nivelul de toleranță justificat din punct de vedere tehnic referitor la prezența scoarței.

(7)

Prin urmare, anexa IV la Directiva 2000/29/CE ar trebui modificată în consecință.

(8)

Cerința ca materialele de ambalaj din lemn să fie fabricate din lemn rotund decojit, introdusă de Directiva 2006/14/CE a Comisiei (3) de modificare a anexei IV la Directiva 2000/29/CE, se va aplica de la 1 ianuarie 2009. În consecință, este necesar ca și măsurile prevăzute în prezenta directivă să se aplice de la 1 ianuarie 2009. Cu toate acestea, pentru a permite țărilor terțe să efectueze adaptările necesare, este oportun ca cerința privind decojirea să se aplice de la 1 iulie 2009.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa IV la Directiva 2000/29/CE se modifică în conformitate cu textul anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2008, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Statele membre aplică actele în cauză de la 1 ianuarie 2009.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

(2)  ISPM nr. 15, martie 2002, FAO, Roma.

(3)  JO L 34, 7.2.2006, p. 24.


ANEXĂ

Anexa IV partea A secțiunea I din Directiva 2000/29/CE se modifică după cum urmează:

1.

Textul de la punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Material de ambalaj din lemn sub formă de lăzi de ambalaj, cutii, coșuri, butoiașe și alte ambalaje similare, paleți, boxpaleți și alte platforme de încărcare, suporturi de paleți folosite pentru transportul obiectelor de orice tip, cu excepția lemnului brut cu o grosime maximă de 6 mm sau mai puțin și a lemnului prelucrat cu ajutorul cleiului, al căldurii și al presiunii sau cu ajutorul unei combinații a acestor elemente, originar din țări terțe, cu excepția Elveției.

Materialul de ambalaj din lemn trebuie:

să nu conțină scoarță, cu excepția unui număr nedeterminat de bucăți individuale de scoarță, dacă acestea sunt fie mai mici de 3 centimetri în lățime (indiferent de lungime) sau, dacă sunt mai mari de 3 centimetri în lățime, să nu fie mai mari de 50 cm2; și

să fie supus unuia dintre tratamentele aprobate, astfel cum figurează acestea în anexa I la standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 al FAO privind Orientările pentru reglementarea materialelor de ambalaj pe bază de lemn în comerțul internațional; și

să poarte o marcă astfel cum se specifică în anexa II la standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 al FAO privind Orientările pentru reglementarea materialelor de ambalaj pe bază de lemn în comerțul internațional, care indică faptul ca materialul de ambalaj din lemn a fost supus unui tratament fitosanitar aprobat.

Prima liniuță se aplică de la 1 iulie 2009.”

2.

Textul de la punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„8.

Lemn folosit pentru fixarea sau sprijinirea altor mărfuri decât cele din lemn, inclusiv cel care nu și-a păstrat suprafața rotundă naturală, cu excepția lemnului brut cu grosimea maximă de 6 mm sau mai puțin și a lemnului prelucrat cu ajutorul cleiului, al căldurii și al presiunii sau cu ajutorul unei combinații a acestor elemente, originar din țări terțe, cu excepția Elveției.

Lemnul trebuie:

să nu conțină scoarță, cu excepția unui număr nedeterminat de bucăți individuale de scoarță, dacă acestea sunt fie mai mici de 3 centimetri în lățime (indiferent de lungime) sau, dacă sunt mai mari de 3 centimetri în lățime, să nu fie mai mari de 50 cm2; și

să fie supus unuia dintre tratamentele aprobate, astfel cum figurează acestea în anexa I la standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 al FAO privind Orientările pentru reglementarea materialelor de ambalaj pe bază de lemn în comerțul internațional; și

să poarte o marcă astfel cum se specifică în anexa II la standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 al FAO privind Orientările pentru reglementarea materialelor de ambalaj pe bază de lemn în comerțul internațional, care indică faptul că lemnul a fost supus unui tratament fitosanitar aprobat.

Prima liniuță se aplică de la 1 iulie 2009.”


II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

DECIZII

Comisie

29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/71


DECIZIA COMISIEI

din 26 noiembrie 2008

de modificare a Deciziei 2003/61/CE de autorizare a anumitor state membre să prevadă derogări temporare de la unele prevederi ale Directivei 2000/29/CE a Consiliului în ceea ce privește cartofii de sămânță, originari din anumite provincii din Canada

[notificată cu numărul C(2008) 7317]

(Numai textele în limbile greacă, spaniolă, italiană, malteză și portugheză sunt autentice)

(2008/891/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), în special articolul 15 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În temeiul Directivei 2000/29/CE, cartofii de sămânță originari din Canada nu pot fi introduși în Comunitate. Cu toate acestea, directiva respectivă permite derogări de la această normă, cu condiția să nu existe riscul răspândirii unor organisme dăunătoare.

(2)

Decizia 2003/61/CE a Comisiei (2) prevede o derogare pentru importul de cartofi de sămânță originari din anumite provincii din Canada în Grecia, Spania, Italia, Cipru, Malta și Portugalia, sub rezerva anumitor condiții.

(3)

Portugalia a solicitat o prelungire a derogării respective.

(4)

Situația care justifică această derogare rămâne neschimbată, prin urmare este necesar ca derogarea să se aplice în continuare.

(5)

Prin urmare, Decizia 2003/61/CE ar trebui modificată în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2003/61/CE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 alineatul (2) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

pentru campaniile de comercializare a cartofilor care au loc între 1 februarie 2003 și 31 martie 2003, între 1 decembrie 2003 și 31 martie 2004, între 1 decembrie 2004 și 31 martie 2005, între 1 decembrie 2005 și 31 martie 2006, între 1 decembrie 2006 și 31 martie 2007, între 1 decembrie 2007 și 31 martie 2008, între 1 decembrie 2008 și 31 martie 2009, între 1 decembrie 2009 și 31 martie 2010 și între 1 decembrie 2010 și 31 martie 2011.”

2.

La articolul 15, „31 martie 2008” se înlocuiește cu „31 martie 2011”.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Malta și Republicii Portugheze.

Adoptată la Bruxelles, 26 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

(2)  JO L 23, 28.1.2003, p. 31.


Banca Centrală Europeană

29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/73


DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 28 octombrie 2008

privind dispoziții tranzitorii pentru aplicarea rezervelor minime obligatorii de către Banca Centrală Europeană în urma introducerii euro în Slovacia

(BCE/2008/14)

(2008/892/CE)

COMITETUL EXECUTIV AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), în special articolul 19.1 și articolul 47.2 prima liniuță,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii de către Banca Centrală Europeană (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind competența Băncii Centrale Europene de a impune sancțiuni (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (4), în special articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 al Băncii Centrale Europene din 22 noiembrie 2001 privind bilanțul consolidat al sectorului instituțiilor financiare monetare (BCE/2001/13) (5),

întrucât:

(1)

Ca urmare a adoptării euro de către Slovacia la 1 ianuarie 2009, instituțiile de credit și sucursalele instituțiilor de credit situate în Slovacia vor fi supuse obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii începând cu această dată.

(2)

Integrarea acestor entități în sistemul rezervelor minime obligatorii al Eurosistemului necesită adoptarea unor dispoziții tranzitorii pentru a asigura o integrare armonioasă fără crearea unor sarcini disproporționate pentru instituțiile de credit din statele membre participante, inclusiv Slovacia.

(3)

Articolul 5 din Statutul SEBC coroborat cu articolul 10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene impune statelor membre obligația implicită de a elabora și de a pune în aplicare, la nivel național, toate măsurile adecvate pentru colectarea informațiilor statistice necesare îndeplinirii cerințelor BCE de raportare statistică și pentru realizarea, în timp util, a pregătirii în domeniul statistic în vederea adoptării euro,

DECIDE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii, termenii „instituție”, „obligație de constituire a rezervelor minime obligatorii”, „perioadă de aplicare”, „bază de calcul a rezervelor minime obligatorii” și „stat membru participant” au același înțeles ca în Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

Articolul 2

Dispoziții tranzitorii pentru instituțiile situate în Slovacia

(1)   Prin derogare de la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9), se stabilește o perioadă de aplicare tranzitorie de la 1 ianuarie 2009 la 20 ianuarie 2009 pentru instituțiile situate în Slovacia.

(2)   Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii ale fiecărei instituții situate în Slovacia pentru perioada de aplicare tranzitorie se definește pe baza elementelor din bilanțul instituției respective la 31 octombrie 2008. Instituțiile situate în Slovacia raportează baza de calcul a rezervelor minime obligatorii către Národná banka Slovenska, în conformitate cu mecanismul BCE de raportare a statisticilor monetare și financiare, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13). Instituțiile situate în Slovacia care beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13) determină baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru perioada de aplicare tranzitorie pe baza bilanțului acestora la 30 septembrie 2008.

(3)   Cu privire la perioada de aplicare tranzitorie, rezervele minime obligatorii ale unei instituții situate în Slovacia sunt calculate de către aceasta sau de către Národná banka Slovenska. Partea care calculează rezervele minime obligatorii transmite aceste calcule celeilalte părți, acordându-i o perioadă de timp suficientă pentru a le verifica și a transmite revizuirile. Rezervele minime obligatorii calculate, inclusiv revizuirile acestora, dacă este cazul, se vor confirma de cele două părți până la 9 decembrie 2008. În cazul în care partea care a primit notificarea nu confirmă valoarea rezervelor minime obligatorii până la 9 decembrie 2008, se consideră că aceasta a acceptat ca valoarea calculată să se aplice pentru perioada de aplicare tranzitorie.

(4)   Articolul 3 alineatele (2)-(4) se aplică mutatis mutandis instituțiilor situate în Slovacia astfel încât, pentru perioadele de aplicare inițiale, aceste instituții să poată deduce din bazele de calcul ale rezervelor minime obligatorii orice elemente de pasiv datorate instituțiilor din Slovacia, chiar dacă în momentul în care sunt calculate rezervele minime obligatorii aceste instituții nu figurează pe lista instituțiilor care sunt supuse obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii de la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

Articolul 3

Dispoziții tranzitorii pentru instituțiile situate în alte state membre participante

(1)   Existența unei perioade de aplicare tranzitorii pentru instituțiile situate în Slovacia nu afectează perioada de aplicare pentru instituțiile situate în alte state membre participante în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

(2)   Instituțiile situate în alte state membre participante pot decide să deducă din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii, pentru perioadele de aplicare de la 10 decembrie 2008 la 20 ianuarie 2009 și de la 21 ianuarie la 10 februarie 2009, orice elemente de pasiv datorate instituțiilor situate în Slovacia, chiar dacă în momentul în care sunt calculate rezervele minime obligatorii aceste instituții nu figurează pe lista instituțiilor care sunt supuse obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii de la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

(3)   Instituțiile situate în alte state membre participante care doresc să deducă elementele de pasiv datorate instituțiilor situate în Slovacia calculează rezervele minime obligatorii, pentru perioadele de aplicare de la 10 decembrie 2008 la 20 ianuarie 2009 și de la 21 ianuarie la 10 februarie 2009, pe baza bilanțului acestora la 31 octombrie și, respectiv, 30 noiembrie 2008, și raportează un tabel în conformitate cu anexa I tabelul 1 nota de subsol 5 din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13), considerând instituțiile situate în Slovacia ca fiind deja supuse regimului rezervelor minime obligatorii al BCE.

Aceasta nu aduce atingere obligației instituțiilor de a raporta informațiile statistice pentru perioadele respective, în conformitate cu anexa I tabelul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13), considerând în continuare instituțiile situate în Slovacia ca bănci situate în „restul lumii”.

Tabelele se raportează în conformitate cu procedurile și termenele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13).

(4)   Pentru perioadele de aplicare care încep în decembrie 2008, ianuarie și februarie 2009, instituțiile situate în alte state membre participante care beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13) și care doresc să deducă elementele de pasiv datorate instituțiilor situate în Slovacia, calculează rezervele minime obligatorii pe baza bilanțului la 30 septembrie 2008 și raportează un tabel, în conformitate cu anexa I tabelul 1 nota de subsol 5 din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13), considerând instituțiile situate în Slovacia ca fiind deja supuse regimului rezervelor minime obligatorii al BCE.

Aceasta nu aduce atingere obligației instituțiilor de a raporta informațiile statistice pentru perioadele respective, în conformitate cu anexa I tabelul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13), considerând în continuare instituțiile situate în Slovacia ca bănci situate în „restul lumii”.

Tabelele se raportează în conformitate cu procedurile și termenele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13).

Articolul 4

Intrare în vigoare și aplicare

(1)   Prezenta decizie se adresează Národná banka Slovenska, instituțiilor situate în Slovacia și instituțiilor situate în alte state membre participante.

(2)   Prezenta decizie intră în vigoare la 1 noiembrie 2008.

(3)   În absența unor dispoziții specifice în prezenta decizie, se aplică dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9) și (CE) nr. 2423/2001 (BCE/2001/13).

Adoptată la Frankfurt pe Main, 28 octombrie 2008.

Președintele BCE

Jean-Claude TRICHET


(1)  JO L 318, 27.11.1998, p. 1.

(2)  JO L 250, 2.10.2003, p. 10.

(3)  JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

(4)  JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

(5)  JO L 333, 17.12.2001, p. 1.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/76


DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 17 noiembrie 2008

de stabilire a cadrului pentru achizițiile comune ale Eurosistemului

(BCE/2008/17)

(2008/893/CE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 105 și 106,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), în special articolul 12.1 coroborat cu articolul 3.1 și articolele 5, 16 și 24,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 12.1 din Statutul SEBC, Consiliul guvernatorilor adoptă orientările și ia deciziile necesare pentru a asigura îndeplinirea misiunilor încredințate Eurosistemului. În consecință, Consiliul guvernatorilor are competența de a decide cu privire la organizarea de activități auxiliare, precum achiziția de bunuri și servicii, care sunt necesare pentru îndeplinirea misiunilor Eurosistemului.

(2)

Legislația Comunității Europene privind achizițiile permite achiziția comună de bunuri și servicii de către mai multe autorități contractante. Acest principiu se reflectă în considerentul 15 și în articolul 11 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1), care prevede utilizarea anumitor tehnici de achiziție centralizată.

(3)

Eurosistemul vizează respectarea principiilor minimizării costurilor și eficacității și urmărește obținerea celui mai bun raport calitate/preț în cadrul achiziției de bunuri și servicii. Consiliul guvernatorilor consideră că achiziția comună de bunuri și servicii reprezintă un instrument pentru atingerea acestor obiective prin exploatarea sinergiilor și a economiilor de scară.

(4)

Prin stabilirea unui cadru pentru achizițiile comune ale Eurosistemului, Banca Centrală Europeană (BCE) dorește să promoveze participarea BCE și a băncilor centrale naționale ale statelor membre care au adoptat euro la astfel de achiziții comune.

(5)

Consiliul guvernatorilor a creat un Birou de Coordonare a Achizițiilor Eurosistemului (Eurosystem Procurement Coordination Office, EPCO) pentru coordonarea achizițiilor comune. Consiliul guvernatorilor a desemnat Banque centrale du Luxembourg să găzduiască EPCO în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2012.

(6)

Prezenta decizie nu aduce atingere posibilității băncilor centrale de a solicita sprijinul EPCO în vederea achiziției de bunuri și servicii care nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii.

(7)

Băncile centrale naționale ale statelor membre care nu au adoptat încă euro pot fi interesate să participe la activitățile EPCO, precum și la procedurile comune de atribuire, care se vor desfășura în aceleași condiții ca și cele aplicate băncilor centrale,

DECIDE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii:

(a)

„Eurosistem” înseamnă BCE și băncile centrale naționale ale statelor membre care au adoptat euro;

(b)

„misiunile Eurosistemului” înseamnă misiunile încredințate Eurosistemului în conformitate cu tratatul și cu Statutul SEBC;

(c)

„bancă centrală” înseamnă BCE sau banca centrală națională a unui stat membru care a adoptat euro;

(d)

„bancă centrală lider” înseamnă banca centrală responsabilă cu efectuarea procedurii comune de atribuire;

(e)

„bancă centrală gazdă a EPCO” înseamnă banca centrală desemnată de Consiliul guvernatorilor să fie gazda EPCO;

(f)

„Comitet director al EPCO” înseamnă comitetul director înființat de Consiliul guvernatorilor pentru conducerea activităților EPCO. Comitetul director al EPCO este format din câte un membru din partea fiecărei bănci centrale, selectat dintre membrii cu vechime ai personalului cu pregătire și experiență în probleme organizatorice și strategice în cadrul instituțiilor respective și din experți în achiziții. Comitetul director al EPCO raportează prin intermediul Comitetului executiv către Consiliul guvernatorilor. Conducerea și secretariatul Comitetului director al EPCO sunt asigurate de către BCE;

(g)

„procedură comună de atribuire” înseamnă o procedură comună de achiziție de bunuri și de servicii desfășurată de către banca centrală lider în interesul băncilor centrale participante la procedura comună de atribuire.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezenta decizie se aplică achiziției comune de către băncile centrale de bunuri și servicii necesare pentru îndeplinirea misiunilor Eurosistemului.

(2)   Participarea băncilor centrale la activitățile EPCO și la procedurile comune de atribuire este voluntară.

(3)   Prezenta decizie nu aduce atingere Orientării BCE/2004/18 din 16 septembrie 2004 privind achiziția de bancnote euro (2).

Articolul 3

Biroul de Coordonare a Achizițiilor Eurosistemului

(1)   EPCO exercită toate misiunile următoare:

(a)

facilitează adoptarea celor mai bune practici de achiziții în cadrul Eurosistemului;

(b)

dezvoltă infrastructura (de exemplu, abilitățile, instrumentele funcționale, sistemele informatice, procesele) necesară achizițiilor comune;

(c)

identifică cazurile potențiale de achiziții comune care intră sau care nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii pe baza necesităților în materie de achiziții comunicate de băncile centrale către EPCO;

(d)

realizează și actualizează, în măsura în care este necesar, un plan anual de achiziții pentru procedurile comune de atribuire, pe baza evaluării descrise la litera (c);

(e)

pregătește cerințe comune, în colaborare cu băncile centrale participante la procedura comună de atribuire;

(f)

acordă sprijin băncilor centrale pentru procedurile comune de atribuire;

(g)

acordă sprijin băncilor centrale pentru achizițiile referitoare la proiecte comune ale Sistemului European al Băncilor Centrale, dacă acest lucru este solicitat de către banca care conduce proiectul.

(2)   Banca centrală gazdă a EPCO furnizează resursele materiale și umane necesare pentru ca EPCO să își îndeplinească misiunile potrivit bugetului aprobat de Consiliul guvernatorilor, conform alineatului (4).

(3)   Banca centrală gazdă a EPCO, cu consultarea Comitetului director al EPCO, poate adopta norme privind organizarea internă și administrarea EPCO, inclusiv un cod de conduită pentru personalul EPCO care să asigure cel mai înalt grad de integritate în exercitarea îndatoririlor.

(4)   Băncile centrale finanțează bugetul EPCO în conformitate cu normele adoptate de Consiliul guvernatorilor. Înainte de începutul exercițiului financiar, EPCO înaintează Consiliului guvernatorilor spre aprobare o propunere anuală de buget, prin intermediul Comitetului director al EPCO și Comitetului executiv.

(5)   EPCO înaintează Consiliului guvernatorilor un raport anual asupra activităților sale, prin intermediul Comitetului director al EPCO și Comitetului executiv.

(6)   Activitățile EPCO fac obiectul controlului exercitat de Comitetul auditorilor interni în conformitate cu normele adoptate de Consiliul guvernatorilor. Acest lucru nu aduce atingere normelor de control și de audit care se aplică băncii centrale gazdă a EPCO sau care sunt adoptate de aceasta.

(7)   Comitetul director al EPCO efectuează o evaluare a eficacității și a eficienței activităților EPCO la cinci ani după înființarea EPCO. Pe baza acestei evaluări, Consiliul guvernatorilor decide dacă este necesară efectuarea unei proceduri de selecție pentru alegerea unei noi bănci centrale gazdă a EPCO.

Articolul 4

Proceduri comune de atribuire

(1)   O procedură comună de atribuire se consideră a fi necesară în sensul prezentei decizii dacă: (i) se anticipează în mod rezonabil că achiziția comună de bunuri și servicii ar determina condiții mai avantajoase de achiziție în conformitate cu principiile minimizării costurilor și eficacității; sau (ii) băncile centrale trebuie să adopte cerințe și standarde armonizate în ceea ce privește astfel de bunuri și/sau servicii.

(2)   După identificarea unui caz potențial de achiziție comună, EPCO invită băncile centrale să participe la o procedură comună de atribuire. Băncile centrale informează EPCO în timp util dacă intenționează să participe la procedura comună de atribuire și, în acest caz, comunică EPCO necesitățile lor în materie de achiziții. O bancă centrală poate renunța să participe la achiziția comună înainte de publicarea anunțului de participare.

(3)   Pe baza unui plan anual de achiziții pentru procedurile comune de atribuire realizat de EPCO și după consultarea cu Comitetul director al EPCO, Consiliul guvernatorilor poate iniția proceduri comune de atribuire și poate alege banca (băncile) centrală (centrale) lider(e) dintre băncile centrale participante la procedura comună de atribuire. Orice actualizare a planului anual de achiziții se transmite Consiliului guvernatorilor.

(4)   Banca centrală lider desfășoară procedura comună de atribuire în interesul băncilor centrale participante la procedura comună de atribuire, în conformitate cu normele în materie de achiziții aplicabile băncii centrale lider. Banca centrală lider precizează în anunțul de participare băncile centrale care participă la procedura comună de atribuire, precum și structura relațiilor contractuale.

(5)   Banca centrală lider redactează documentația de atribuire și evaluează cererile de participare și ofertele în colaborare cu EPCO și cu celelalte bănci participante la procedura comună de atribuire.

(6)   Banca centrală lider desfășoară procedura comună de atribuire în limba (limbile) stabilită (stabilite) în planul anual de achiziții.

Articolul 5

Participarea băncilor centrale naționale ale statelor membre care nu au adoptat încă euro

Consiliul guvernatorilor poate invita băncile centrale naționale ale statelor membre care nu au adoptat încă euro să participe la activitățile EPCO, precum și la procedurile comune de atribuire, în aceleași condiții ca și cele aplicate băncilor centrale.

Articolul 6

Dispoziții finale

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 decembrie 2008.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 17 noiembrie 2008.

Președintele BCE

Jean-Claude TRICHET


(1)  JO L 134, 30.4.2004, p. 114.

(2)  JO L 320, 21.10.2004, p. 21.


III Acte adoptate în temeiul Tratatului UE

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE

29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/79


DECIZIA EUMM/1/2008 A COMITETULUI POLITIC ȘI DE SECURITATE

din 16 septembrie 2008

privind numirea șefului misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia, EUMM Georgia

(2008/894/PESC)

COMITETUL POLITIC ȘI DE SECURITATE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 25 al treilea paragraf,

având în vedere Acțiunea comună 2008/736/PESC a Consiliului din 15 septembrie 2008 privind misiunea de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia, EUMM Georgia (1), în special articolul 10 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 10 alineatul (1) din Acțiunea comună 2008/736/PESC, COPS este autorizat, în conformitate cu articolul 25 din tratat, să adopte deciziile corespunzătoare în scopul exercitării controlului politic și a conducerii strategice a misiunii EUMM Georgia și în special decizia de numire a unui șef de misiune.

(2)

Secretarul General/Înaltul Reprezentant a propus numirea dlui Hansjörg HABER ca șef al misiunii EUMM Georgia,

DECIDE:

Articolul 1

Dl Hansjörg HABER este numit șef al misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia, EUMM Georgia.

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.

Aceasta se aplică până la 15 septembrie 2009.

Adoptată la Bruxelles, 16 septembrie 2008.

Pentru Comitetul Politic și de Securitate

Președintele

C. ROGER


(1)  JO L 248 din 17.9.2008, p. 26.


29.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 319/80


DECIZIA BiH/14/2008 A COMITETULUI POLITIC ȘI DE SECURITATE

din 21 noiembrie 2008

privind numirea unui comandant al forței UE pentru operația militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina

(2008/895/PESC)

COMITETUL POLITIC ȘI DE SECURITATE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 25 al treilea paragraf,

având în vedere Acțiunea comună 2004/570/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind operația militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina (1), în special articolul 6,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 6 din Acțiunea comună 2004/570/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS) să adopte decizii ulterioare privind numirea comandantului forței UE.

(2)

La 25 septembrie 2007, COPS a adoptat Decizia BiH/11/2007 (2) de numire a generalului Ignacio MARTÍN VILLALAÍN în funcția de comandant al forței UE pentru operația militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina.

(3)

Comandantul operației UE a recomandat numirea generalului Stefano CASTAGNOTTO în funcția de comandant al forței UE pentru operația militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina.

(4)

Comitetul militar al UE a sprijinit această recomandare.

(5)

În conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii Europene care au implicații în domeniul apărării.

(6)

Consiliul European de la Copenhaga a adoptat, la 12 și 13 decembrie 2002, o declarație prin care se afirmă că acordurile „Berlin plus” și punerea în aplicare a acestora se aplică numai acelor state membre ale UE care sunt fie membre ale NATO, fie părți la „Parteneriatul pentru Pace” și care au încheiat, în consecință, acorduri de securitate bilaterale cu NATO,

DECIDE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie, generalul Stefano CASTAGNOTTO este numit comandantul forței UE pentru operația militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la 4 decembrie 2008.

Adoptată la Bruxelles, 21 noiembrie 2008.

Pentru Comitetul Politic și de Securitate

Președintele

C. ROGER


(1)  JO L 252, 28.7.2004, p. 10.

(2)  JO L 288, 6.11.2007, p. 60.