13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 788/96 al Consiliului din 22 aprilie 1996 privind furnizarea de către statele membre a statisticilor asupra producției acvaculturii (2) prevede ca statele membre să prezinte anual date referitoare la volumul producției.

(2)

Datorită contribuției sporite a acvaculturii la producția totală a Comunității în domeniul pescuitului, este necesar un spectru mai larg de date în vederea dezvoltării și gestionării raționale a acestui sector în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului.

(3)

Importanța din ce în ce mai mare pe care instalațiile de reproducere artificială, incubare și creștere inițială o au pentru acvacultură reclamă date detaliate, care să permită monitorizarea și gestionarea adecvată a acestui sector în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).

(4)

Pentru examinarea și evaluarea pieței produselor de acvacultură sunt necesare informații atât despre volumul producției, cât și despre valoarea acesteia.

(5)

Pentru a garanta că acvacultura nu afectează mediul înconjurător, sunt necesare informații despre structura sectorului și despre tehnologiile utilizate.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 788/96 ar trebui abrogat.

(7)

Pentru a facilita tranziția de la regimul aplicabil în virtutea Regulamentului (CE) nr. 788/96, prezentul regulament ar trebui să prevadă o perioadă de tranziție de maximum trei ani, care ar urma să fie acordată statelor membre în cazul în care aplicarea la sistemele statistice naționale impune adaptări majore și este susceptibilă să genereze dificultăți practice importante.

(8)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unui cadru juridic comun pentru elaborarea sistematică a statisticilor comunitare în sectorul acvaculturii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat; în conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (3) oferă un cadru de referință pentru statisticile din domeniul pescuitului. În special, acesta impune respectarea principiilor de imparțialitate, fiabilitate, relevanță, rentabilitate, confidențialitate statistică și transparență.

(10)

Culegerea și prezentarea datelor statistice constituie un instrument indispensabil pentru gestionarea corespunzătoare a PCP.

(11)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (4).

(12)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte modificări tehnice la anexele la prezentul regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, inclusiv să îl completeze prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(13)

Comisia ar trebui să fie asistată de Comitetul permanent pentru statistică agricolă, înființat prin Decizia 72/279/CEE a Consiliului (5),

(a)

noțiunea „statistici comunitare” astfel cum este definită la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 322/97;

(b)

termenul „acvacultură” astfel cum este definit la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit (6);

(c)

„acvacultură bazată pe capturi” înseamnă practica de colectare din mediul natural a unor specimene și utilizarea ulterioară a acestora în acvacultură;

(d)

„producție” înseamnă cantitatea de produse rezultate din acvacultură la prima vânzare, inclusiv producția din instalațiile de reproducere artificială, incubare și creștere inițială, oferită spre vânzare.

(a)

producția anuală (volum și valoare unitară) a acvaculturii;

(b)

intrările anuale (volumul și valoarea unitară) aferente acvaculturii bazate pe capturi;

(c)

producția anuală în instalațiile de reproducere artificială, incubare și creștere inițială;

(d)

structura sectorului acvaculturii.

13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/14

(1)

Comisia (Eurostat) trebuie să dețină date suficient de sigure, detaliate și comparabile referitoare la populație și locuințe, pentru a permite Comunității să își îndeplinească sarcinile ce i-au fost atribuite, în special prin articolele 2 și 3 din tratat. La nivel comunitar trebuie asigurată o comparabilitate suficientă cu privire la metodologie, definiții și programul datelor statistice și al metadatelor.

(2)

Datele statistice periodice referitoare la populație și la principalele caracteristici familiale, sociale, economice și privind locuințele ale persoanelor sunt necesare pentru studiul și definirea politicilor regionale, sociale și de mediu, care afectează anumite sectoare ale Comunității Europene. În special, este nevoie să se colecteze informații detaliate cu privire la locuințe pentru a sprijini diverse activități în Comunitatea Europeană, cum ar fi promovarea incluziunii sociale și monitorizarea coeziunii sociale la nivel regional, protecția mediului sau promovarea eficienței energetice.

(3)

Având în vedere evoluțiile metodologice și tehnologice, ar trebui identificate cele mai bune practici și ar trebui sprijinită consolidarea surselor și a metodologiilor datelor utilizate în recensămintele din statele membre.

(4)

Datele utilizate ar trebui să se refere la același an de referință, astfel încât să se asigure comparabilitatea datelor furnizate de statele membre și să se elaboreze sinteze fiabile la nivelul Comunității.

(5)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (2), care reprezintă cadrul de referință pentru prevederile prezentului regulament, este necesar ca ansamblul de statistici să fie conform principiilor de imparțialitate, în special obiectivitate și independență științifică, transparență, credibilitate, pertinență, eficiența costurilor și confidențialitate statistică.

(6)

Transmiterea de date care fac obiectul confidențialității statistice este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 322/97 și Regulamentul (Euratom, CEE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene (3). Măsurile care sunt adoptate în conformitate cu respectivele regulamente asigură protecția fizică și logistică a datelor confidențiale și faptul că nu are loc nici o divulgare ilegală și nici o utilizare în alte scopuri decât statistice atunci când statisticile comunitare sunt realizate și difuzate.

(7)

La realizarea și difuzarea statisticilor comunitare în temeiul prezentului regulament, autoritățile naționale și comunitare de statistică ar trebui să ia în considerare principiile prevăzute în Codul comunitar al bunelor practici statistice adoptat la 24 februarie 2005 de Comitetul pentru programul statistic, instituit prin Directiva 89/382/CEE, Euratom a Consiliului (4) și atașat recomandării Comisiei privind independența, integritatea și responsabilitatea autorităților statistice naționale și comunitare.

(8)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume colectarea și compilarea statisticilor comunitare comparabile și complete referitoare la populație și locuințe, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, din cauza absenței caracteristicilor statistice și a cerințelor calitative comune, și pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, prin intermediul unui cadru statistic comun, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(9)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(10)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să stabilească condițiile pentru stabilirea anilor de referință următori și pentru adoptarea programului de date statistice și metadate. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(11)

Comitetul pentru programul statistic a fost consultat în conformitate cu articolul 3 din Decizia 89/382/CEE, Euratom,

(a)

„populație” înseamnă populația națională, regională și locală la reședința obișnuită a acesteia la data de referință;

(b)

„locuințe” înseamnă spații de locuit și clădiri, precum și aranjamente locative și relația dintre populație și spațiile de locuit la nivel național, regional și local la data de referință;

(c)

„clădiri” înseamnă clădirile permanente care includ spații de locuit cu destinație de locuințe sau locuințe convenționale rezervate unei utilizări sezoniere sau secundare sau care sunt neocupate;

(d)

„reședință obișnuită” înseamnă locul în care o persoană își petrece în mod normal perioada de odihnă zilnică, independent de absențele temporare în scopul recreerii, al vacanței, al vizitelor la prieteni și rude, al afacerilor, al tratamentului medical sau al pelerinajelor religioase.

Se consideră că au reședință obișnuită în zona geografică în cauză doar persoanele care:

În cazul în care nu se pot determina circumstanțele descrise la punctele (i) și (ii), „reședință obișnuită” înseamnă locul domiciliului legal sau înregistrat;

(e)

„data de referință” înseamnă data la care se referă respectivul stat membru, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

(f)

„național” înseamnă pe teritoriul unui stat membru;

(g)

„regional” înseamnă la nivel NUTS 1, nivel NUTS 2 și nivel NUTS 3, astfel cum este definit în clasificarea unităților teritoriale de statistică (NUTS) instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (6) în versiunea în vigoare la data de referință;

(h)

„local” înseamnă la nivelul 2 al unităților administrative locale (LAU nivel 2);

(i)

„caracteristici esențiale ale recensămintelor populației și ale locuințelor” înseamnă enumerarea individuală, simultaneitate, universalitate în cadrul unui teritoriu definit, disponibilitatea unor date de arie restrânsă și periodicitate definită.

(a)

recensământul convențional;

(b)

recensământul pe bază de registru;

(c)

o combinație de recensământ convențional și anchetă prin sondaj;

(d)

o combinație de recensământ pe bază de registru și anchetă prin sondaj;

(e)

o combinație de recensământ pe bază de registru și recensământ convențional;

(f)

o combinație de recensământ pe bază de registru și anchetă prin sondaj și recensământ tradițional; și

(g)

ancheta specifică cu sondaje prin rotație (recensământ rulant).

—

„adecvare” se referă la gradul în care statisticile răspund nevoilor actuale și potențiale ale utilizatorilor;

—

„acuratețe” se referă la apropierea dintre estimări și valorile reale necunoscute;

—

„actualitate” și „punctualitate” se referă la intervalul dintre perioada de referință și disponibilitatea rezultatelor;

—

„accesibilitate” și „claritate” se referă la modalitățile și condițiile în care utilizatorii pot obține, utiliza și interpreta datele;

—

„comparabilitate” se referă la măsurarea consecințelor diferențelor dintre conceptele statistice aplicate și instrumentele și procedurile de măsură, atunci când statisticile sunt comparate în funcție de zone geografice, domenii sectoriale sau perioade de timp; și

—

„coerență” se referă la posibilitatea de a combina datele în moduri diferite și pentru utilizări diferite.

(a)

specificațiile tehnice pentru tematicile prevăzute în prezentul regulament, precum și pentru defalcarea lor în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);

(b)

adoptarea formatului tehnic corespunzător, astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (5); și

(c)

modalitățile aferente rapoartelor de calitate și structura acestora, prevăzute la articolul 6 alineatul (3).

(a)

stabilirea anilor de referință, astfel cum sunt prevăzuți la articolul 5 alineatul (1); și

(b)

adoptarea programului de date statistice și metadate, astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (3).

13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/21

(1)

Piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor este asigurată în temeiul tratatului care interzice măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import. Restricția acoperă orice măsură națională care poate constitui un obstacol, direct sau indirect, efectiv sau potențial, în calea comerțului intracomunitar cu mărfuri.

(2)

Obstacolele în calea liberei circulații a mărfurilor între statele membre pot fi create ilegal de autoritățile competente ale statelor membre, la aplicarea, în lipsa armonizării legislației, pentru produsele comercializate în mod legal în alte state membre, a unor norme tehnice de stabilire a unor cerințe impuse pentru aceste produse, cum ar fi norme legate de denumire, formă, mărime, greutate, compoziție, modul de prezentare, etichetare și ambalare. Aplicarea unor astfel de norme pentru produsele comercializate în mod legal într-un alt stat membru poate fi contrară articolelor 28 și 30 din tratat, chiar dacă acestea se aplică fără excepție pentru toate produsele.

(3)

Principiul recunoașterii reciproce care rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este una dintre modalitățile de a asigura libera circulație a mărfurilor în cadrul pieței interne. Principiul recunoașterii reciproce se aplică produselor care nu fac obiectul legislației comunitare de armonizare sau acelor aspecte ale produselor care nu intră sub incidența respectivei legislații. În conformitate cu principiul menționat, un stat membru nu poate interzice vânzarea pe propriul teritoriu a produselor comercializate în mod legal în alt stat membru, chiar dacă respectivele produse sunt fabricate în conformitate cu norme tehnice diferite de cele la care sunt supuse produsele naționale. Singurele excepții de la principiul menționat sunt restricțiile justificate pe baza motivelor prevăzute la articolul 30 din tratat, sau pe baza altor motive imperative de interes public general și care sunt proporționale cu obiectivul urmărit.

(4)

Există în continuare multe probleme cu privire la aplicarea corectă a principiului recunoașterii reciproce de către statele membre. Prin urmare, este necesară stabilirea unor proceduri care să reducă la minimum posibilitatea ca normele tehnice să creeze obstacole ilegale în calea liberei circulații a mărfurilor între statele membre. Absența unor asemenea proceduri în statele membre creează obstacole suplimentare în calea liberei circulații a mărfurilor, întrucât descurajează întreprinderile să vândă propriile produse, comercializate în mod legal în alt stat membru, pe teritoriul statului membru care aplică norme tehnice. Studiile au demonstrat că multe întreprinderi, în special cele mici și mijlocii (IMM-uri), fie își adaptează propriile produse astfel încât acestea să corespundă normelor tehnice ale statelor membre, fie nu le comercializează în respectivele state membre.

(5)

De asemenea, autoritățile competente nu dispun de proceduri adecvate pentru a aplica normele tehnice proprii anumitor produse, comercializate în mod legal în alt stat membru. Lipsa acestor proceduri compromite capacitatea autorităților de a evalua conformitatea produselor, în conformitate cu tratatul.

(6)

Rezoluția Consiliului din 28 octombrie 1999 privind recunoașterea reciprocă (3) a luat act de faptul că operatorii economici și cetățenii nu fac întotdeauna uz pe deplin și în mod adecvat de principiul recunoașterii reciproce, deoarece nu sunt suficient de conștienți de existența acestuia și de consecințele sale în plan operațional. Prin această rezoluție s-a solicitat statelor membre să elaboreze măsuri adecvate care să furnizeze operatorilor economici și cetățenilor un cadru eficient pentru recunoașterea reciprocă, printre altele prin tratarea eficientă a solicitărilor operatorilor economici și ale cetățenilor, precum și prin oferirea de răspunsuri rapide la respectivele solicitări.

(7)

Consiliul European din 8 și 9 martie 2007 a subliniat că este important ca piața internă de mărfuri să primească un nou impuls, prin consolidarea recunoașterii reciproce, garantându-se în același timp un nivel sporit de siguranță și de protecție a consumatorului. Consiliul European din 21 și 22 iunie 2007 a subliniat că, în perspectiva creșterii economice, a competitivității și a ocupării forței de muncă, consolidarea în continuare a celor patru libertăți de circulație ale pieței interne (libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului) și ameliorarea funcționării acesteia rămân obiective de importanță majoră.

(8)

Buna funcționare a pieței interne de mărfuri necesită mijloace adecvate și transparente pentru soluționarea problemelor rezultate în urma aplicării normelor tehnice ale unui stat membru anumitor produse comercializate în mod legal într-un alt stat membru.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere armonizării ulterioare, după caz, a normelor tehnice, în vederea ameliorării funcționării pieței interne.

(10)

Barierele în calea comerțului pot rezulta, de asemenea, din alte tipuri de măsuri din sfera de aplicare a articolelor 28 și 30 din tratat. Măsurile respective pot include, de exemplu, specificații tehnice elaborate în cadrul procedurilor de achiziție publică sau obligația de a utiliza limbile oficiale din statele membre. Cu toate acestea, aceste măsuri nu ar trebui să reprezinte norme tehnice în sensul prezentului regulament și, în consecință, nu ar trebui să intre sub incidența acestuia.

(11)

Normele tehnice, în sensul prezentului regulament, sunt aplicate, în unele cazuri, pe durata și prin intermediul unor proceduri de autorizare prealabilă obligatorie, instituite prin legislația unui stat membru și în conformitate cu care, înainte ca un produs sau un tip de produs să poată fi introdus pe piața respectivului stat membru sau pe o parte din aceasta, autoritatea competentă a respectivului stat membru ar trebui să acorde o aprobare oficială, în urma unei cereri. Existența unei astfel de proceduri restricționează în sine libera circulație a mărfurilor. În consecință, pentru a putea fi justificată din perspectiva principiului fundamental al liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne, o procedură de autorizare prealabilă obligatorie ar trebui să urmărească un obiectiv de interes public recunoscut ca atare de legislația comunitară, să fie nediscriminatorie și să fie proporțională cu scopul urmărit; adică ar trebui să fie adecvată pentru a asigura realizarea obiectivului urmărit dar să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv. Conformitatea unei astfel de proceduri cu principiul proporționalității ar trebui să fie evaluată din perspectiva considerațiilor din jurisprudența Curții de Justiție.

(12)

Cerința ca introducerea pe piață a unui produs să facă obiectul unei autorizări prealabile nu ar trebui să reprezinte, ca atare, o normă tehnică în sensul prezentului regulament, astfel încât o decizie de excludere sau de retragere a unui produs de pe piață pe motiv că acesta nu dispune de o autorizație prealabilă valabilă nu ar trebui să constituie o decizie căreia i se aplică prezentul regulament. Cu toate acestea, atunci când se depune o cerere de autorizare prealabilă obligatorie a unui produs, orice decizie preconizată de respingere a cererii pe baza unei norme tehnice ar trebui să fie luată în conformitate cu prezentul regulament, astfel încât solicitantul să poată beneficia de protecția procedurală oferită de prezentul regulament.

(13)

Hotărârile instanțelor naționale prin care se evaluează legalitatea cazurilor în care, în temeiul aplicării unei norme tehnice, produselor comercializate în mod legal într-un stat membru nu li se acordă acces pe piața altui stat membru, sau prin care se aplică sancțiuni ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(14)

Armele sunt produse care reprezintă un risc major la adresa siguranței și sănătății persoanelor și la adresa siguranței publice a statelor membre. Mai multe tipuri specifice de arme comercializate în mod legal într-un stat membru ar putea să fie supuse unor măsuri restrictive în alt stat membru, pe motive de protecție a sănătății și a siguranței persoanelor și de prevenire a infracțiunilor. Astfel de măsuri ar putea consta în controale și autorizații specifice prealabile introducerii pe piața unui stat membru a armelor comercializate în mod legal în alt stat membru. Prin urmare, statele membre ar trebui să dispună de dreptul de a împiedica introducerea armelor pe piețele lor până la respectarea totală a cerințelor procedurale naționale.

(15)

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (4) precizează faptul că numai produsele sigure pot fi introduse pe piață și stabilește obligațiile producătorilor și ale distribuitorilor în ceea ce privește siguranța produselor. Aceasta acordă autorităților dreptul de a interzice, cu efect imediat, orice produs periculos sau, pe perioada necesară diferitelor evaluări de siguranță, verificărilor și controalelor, dreptul de a interzice temporar un produs care ar putea fi periculos. De asemenea, acordă autorităților dreptul de a desfășura acțiunile necesare pentru a aplica în timp util măsurile corespunzătoare, precum cele menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (b)-(f), în cazul produselor care prezintă un risc major. În consecință, măsurile adoptate de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu legislația națională adoptată în punerea în aplicare a articolului 8 alineatul (1) literele (d)-(f) și a articolului 8 alineatul (3) din respectiva directivă ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (5) stabilește, printre altele, un sistem rapid de alertă în vederea notificării cu privire la riscurile directe sau indirecte asupra sănătății populației generate de produse alimentare sau de hrana pentru animale. Regulamentul obligă statele membre să notifice imediat Comisia, prin sistemul rapid de alertă, cu privire la orice măsură pe care o adoptă și care are ca scop restricționarea introducerii pe piață, retragerea de pe piață sau returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în vederea protejării sănătății umane și care necesită o acțiune rapidă. Măsurile adoptate de autoritățile competente ale statelor membre în temeiul articolului 50 alineatul (3) litera (a) și al articolului 54 din regulamentul respectiv ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (6) stabilește normele generale pentru executarea controalelor oficiale în vederea respectării normelor care vizează, în special, prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor la nivele acceptabile pentru populație și animale, fie direct fie prin intermediul mediului și care garantează practici corecte în ceea ce privește comerțul cu alimente și hrană pentru animale și care protejează interesele consumatorului, inclusiv etichetarea alimentelor și a hranei pentru animale și alte forme de informare a consumatorului. Regulamentul stabilește o procedură specifică prin care se asigură faptul că operatorul economic remediază o situație de non-conformitate cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor. Măsurile adoptate de autoritățile competente ale statelor membre în temeiul articolului 54 din regulamentul respectiv ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, măsurile luate sau care se intenționează a fi luate de către autoritățile competente în baza normelor tehnice naționale, cu condiția să nu se refere la obiectivele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004, ar trebui să facă obiectul prezentului regulament.

(18)

Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare (Directiva privind siguranța feroviară) (7) stabilește o procedură de autorizare privind punerea în funcțiune a materialului rulant existent, oferind posibilitatea aplicării anumitor reglementări naționale. Măsurile adoptate de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 14 al directivei menționate ar trebui excluse, în consecință, din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(19)

Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (8) și Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (9) prevăd armonizarea progresivă a sistemelor și operațiunilor, prin adoptarea progresivă a specificațiilor tehnice de interoperabilitate. Prin urmare, sistemele și elementele constitutive de interoperabilitate care intră sub incidența acestor directive ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(20)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (10) stabilește un sistem de acreditare care garantează acceptarea reciprocă a nivelului de competență a organismelor de evaluare a conformității. Prin urmare, autoritățile competente ale statelor membre nu ar mai trebui să refuze rapoartele de încercare și certificatele eliberate de un organism acreditat de evaluare a conformității pe motive legate de competența organismului respectiv. Mai mult, statele membre pot accepta de asemenea rapoarte de încercare și certificate eliberate de către alte organisme de evaluare a conformității în temeiul legislației comunitare.

(21)

Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și în domeniul normelor privind serviciile societății informaționale (11) obligă statele membre să comunice Comisiei și celorlalte state membre orice proiecte de reglementări tehnice privind orice produs, inclusiv produsele agricole și piscicole, precum și o declarație privind motivele care fac necesară adoptarea respectivei reglementări. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că, în urma adoptării unei reglementări tehnice, principiul recunoașterii reciproce este corect aplicat în cazuri individuale anumitor produse. Prezentul regulament instituie o procedură pentru aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazuri individuale, prin intermediul unei obligații în sarcina autorităților competente de a indica motivele tehnice sau științifice pentru care respectivul produs nu poate fi comercializat în forma sa actuală în acel stat membru, în conformitate cu articolele 28 și 30 din tratat. În contextul prezentului regulament, termenul „dovezi” nu ar trebui înțeles în sensul unei probe judiciare. Autoritățile statelor membre nu sunt obligate, în contextul prezentului regulament, să justifice norma tehnică în sine. Cu toate acestea, autoritățile competente ar trebui să justifice, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, posibila aplicare a normei tehnice unui produs comercializat în mod legal în alt stat membru.

(22)

În conformitate cu principiul recunoașterii reciproce, procedura prevăzută în prezentul regulament ar trebui să prevadă faptul că autoritățile competente comunică în fiecare caz operatorului economic, pe baza elementelor tehnice sau științifice relevante disponibile, că există motive imperative de interes general pentru a impune normele tehnice naționale respectivului produs sau tip de produs și că nu pot fi folosite măsuri mai puțin restrictive. Notificarea scrisă ar trebui să permită operatorului economic să prezinte observații asupra tuturor aspectelor relevante ale deciziei menite să restricționeze accesul pe piață. Nimic nu împiedică autoritatea competentă să ia măsuri după termenul acordat pentru primirea respectivelor observații, în absența unui răspuns din partea operatorului economic.

(23)

Conceptul de „motive imperative de interes public” la care se face referire în cadrul anumitor dispoziții din prezentul regulament este un concept în evoluție dezvoltat de către Curtea de Justiție în jurisprudența sa referitoare la articolele 28 și 30 din tratat. Acest concept se referă, printre altele, la eficacitatea supravegherii fiscale, la corectitudinea tranzacțiilor comerciale, la protecția consumatorilor, la protecția mediului, la menținerea diversității presei și la riscul major de subminare a echilibrului financiar al sistemului de securitate socială. Astfel de motive imperative pot justifica aplicarea de norme tehnice de către autoritățile competente. Cu toate acestea, nicio astfel de aplicare nu ar trebui să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție deghizată a comerțului între statele membre. Mai mult, principiul proporționalității ar trebui respectat întotdeauna, avându-se în vedere dacă autoritățile competente au recurs în fapt la cea mai puțin restrictivă măsură cu putință.

(24)

În aplicarea procedurii stabilite în prezentul regulament, autoritatea competentă a unui stat membru nu ar trebui să retragă sau să restricționeze introducerea pe piața sa a unui produs sau a unui tip de produse comercializat în mod legal în alt stat membru. Totuși, este adecvat ca autoritatea competentă să poată adopta măsuri provizorii, în cazurile în care o intervenție rapidă este necesară, pentru a împiedica daune aduse sănătății și siguranței utilizatorilor. Astfel de măsuri provizorii pot fi adoptate, de asemenea, de autoritatea competentă pentru a împiedica introducerea pe piață a unui produs care face obiectul unei interdicții generale pe motive de moralitate publică sau siguranță publică, inclusiv de prevenire a infracțiunilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă dreptul, în orice stadiu al procedurii stabilite în prezentul regulament, de a suspenda temporar comercializarea pe teritoriile lor a produselor sau tipurilor de produse aflate în astfel de circumstanțe.

(25)

Orice decizie căreia i se aplică prezentul regulament ar trebui să indice căile de atac disponibile, astfel încât operatorii economici să poată sesiza instanțele naționale competente.

(26)

Este oportun ca operatorul economic să fie, de asemenea, informat cu privire la existența mecanismelor extrajudiciare de soluționare a problemelor, ca de exemplu sistemul SOLVIT, pentru a se evita insecuritatea juridică și costurile suportate pe parcursul unor proceduri judiciare.

(27)

Din momentul în care o autoritate competentă a luat o decizie de a exclude un produs pe baza unei norme tehnice, în conformitate cu cerințele procedurale din prezentul regulament, nicio acțiune viitoare întreprinsă în legătură cu respectivul produs, bazată pe decizia respectivă și pe aceeași normă tehnică, nu ar trebui să se supună cerințelor prezentului regulament.

(28)

Este important pentru piața internă de mărfuri să se asigure accesibilitatea normelor tehnice naționale, astfel încât întreprinderile, în special IMM-urile, să poată obține informații de încredere și precise cu privire la legislația în vigoare.

(29)

Prin urmare, este necesară punerea în aplicare a principiilor de simplificare administrativă, printre altele prin stabilirea unui sistem de puncte de informare despre produse. Acest lucru ar trebui realizat în vederea asigurării accesului la informație al întreprinderilor într-o manieră transparentă și corectă, astfel încât să se poată împiedica întârzierile, cheltuielile și efectele de descurajare care decurg din normele tehnice naționale.

(30)

În vederea facilitării liberei circulații a mărfurilor, punctele de informare despre produse ar trebui să furnizeze în mod gratuit informații privind propriile norme tehnice naționale și aplicarea principiului recunoașterii reciproce în domeniul produselor. Punctele de informare despre produse ar trebui să fie echipate în mod adecvat, prevăzute cu resurse și încurajate să publice informațiile pe o pagină de internet și în alte limbi comunitare. Punctele de informare despre produse ar putea oferi operatorilor economici orice informații sau observații suplimentare pe parcursul procedurii stabilite în prezentul regulament. Pentru informații suplimentare, punctele de informare despre produse pot percepe tarife care să fie proporționale cu costurile informațiilor.

(31)

Întrucât înființarea punctelor de informare despre produse nu ar trebui să afecteze alocarea funcțiilor în rândul autorităților competente din cadrul sistemelor de reglementare ale statelor membre, ar trebui să fie posibil ca statele membre să înființeze puncte de informare despre produse în funcție de competențele regionale sau locale. Statele membre ar trebui să poată încredința rolul de punct de informare despre produse punctelor de informare existente înființate în conformitate cu alte acte comunitare, pentru a se împiedica proliferarea inutilă a punctelor de informare și pentru a se simplifica procedurile administrative. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată încredința rolul de puncte de informare despre produse nu numai serviciilor existente din cadrul administrației publice, ci și centrelor naționale SOLVIT, camerelor de comerț, organizațiilor profesionale și organismelor private pentru a nu crește cheltuielile administrative pentru întreprinderi și autoritățile competente.

(32)

Statele membre și Comisia ar trebui să fie încurajate să conlucreze în strânsă legătură pentru a facilita formarea profesională personalului angajat în cadrul punctelor de informare despre produse.

(33)

În vederea dezvoltării și înființării unui serviciu paneuropean de guvernare electronică și a unei rețele telematice subiacente interoperabile, ar trebui prevăzută posibilitatea stabilirii unui sistem electronic pentru schimbul de informații între punctele de informare despre produse, în conformitate cu Decizia 2004/387/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind furnizarea interoperabilă de servicii de guvernare electronică paneuropene către administrațiile publice, întreprinderi și cetățeni (IDABC) (12).

(34)

Ar trebui stabilite mecanisme de monitorizare și evaluare de încredere și eficiente în vederea asigurării de informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament pentru a spori cunoștințele privind funcționarea pieței interne de mărfuri în sectoarele nearmonizate și pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a principiului recunoașterii reciproce de către autoritățile competente ale statelor membre. Astfel de mecanisme nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(35)

Prezentul regulament se aplică numai produselor sau acelor componente ale produselor care nu sunt supuse măsurilor de armonizare comunitară care vizează eliminarea obstacolelor din calea comerțului dintre statele membre și care decurg din existența unor norme tehnice divergente naționale. Dispozițiile unor astfel de măsuri de armonizare sunt deseori exhaustive, caz în care statele membre nu pot să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piața de pe teritoriile lor a produselor care sunt conforme cu măsurile respective. Cu toate acestea, unele măsuri de armonizare legislativă comunitară permit statelor membre să impună condiții tehnice suplimentare privind introducerea unui produs pe piața acestora. Astfel de condiții suplimentare ar trebui fi supuse articolelor 28 și 30 din tratat și dispozițiilor prezentului regulament. Prin urmare, în vederea aplicării eficace a prezentului regulament, este oportună stabilirea de către Comisie a unei liste orientative și neexhaustive de produse care nu fac obiectul armonizării la nivel comunitar.

(36)

Schema de monitorizare stabilită prin Decizia nr. 3052/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1995 privind stabilirea procedurii pentru schimbul de informații privind măsurile interne de derogare de la principiul liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității (13) s-a dovedit nereușită în mare parte, în sensul că punerea în aplicare a acesteia nu a pus la dispoziția Comisiei suficiente informații în vederea identificării sectoarelor în care armonizarea ar putea fi adecvată. Aceasta nu a adus nici o soluționare rapidă cu privire la anumite probleme legate de libera circulație. Prin urmare, Decizia nr. 3052/95/CE ar trebui abrogată.

(37)

Este oportună introducerea unei perioade de tranziție pentru aplicarea prezentului regulament, pentru a permite autorităților competente să se adapteze la cerințele stabilite de acesta.

(38)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume eliminarea obstacolelor tehnice din calea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către acestea, și prin urmare, având în vedere dimensiunea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai eficient la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(39)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (14),

(a)

interzicerea introducerii pe piață a acelui produs sau a acelui tip de produs;

(b)

modificarea sau încercarea suplimentară a acelui produs sau a acelui tip de produs înainte ca acesta să poată fi introdus sau menținut pe piață;

(c)

retragerea produsului respectiv sau a acelui tip de produs de pe piață.

(a)

care nu este supusă armonizării la nivelul Comunității; și

(b)

care interzice comercializarea unui produs sau a unui tip de produs pe teritoriul acelui stat membru sau care trebuie respectată în mod obligatoriu atunci când un produs sau un tip de produs este comercializat pe teritoriul acelui stat membru și care stabilește una din următoarele:

(a)

deciziilor de natură judiciară emise de către instanțele naționale;

(b)

deciziilor de natură judiciară pronunțate de către autoritățile de aplicare a legii în cursul anchetării sau urmăririi unei fapte penale în ceea ce privește terminologia, simbolurile sau orice referință materială la organizații neconstituționale sau criminale sau la fapte cu caracter rasist sau xenofob.

(a)

articolul 8 alineatul (1), literele (d)-(f) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/95/CE;

(b)

articolul 50 alineatul (3) litera (a) și articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(c)

articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004;

(d)

articolul 14 din Directiva 2004/49/CE.

(a)

informații relevante privind caracteristicile produsului sau ale tipului de produs în cauză;

(b)

informații relevante și ușor accesibile privind comercializarea legală a produsului într-un alt stat membru.

(a)

că decizia care urmează a fi luată se justifică pe baza unuia dintre motivele de interes public prevăzute la articolul 30 din tratat sau făcând trimitere la un alt motiv imperativ de interes public; și

(b)

că decizia care urmează a fi luată este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit fără să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.

(a)

în condiții de utilizare normală sau previzibile în mod rezonabil, produsul sau tipul de produs în cauză implică un risc major la adresa siguranței și sănătății utilizatorilor; sau

(b)

comercializarea produsului sau a tipului de produs în cauză este în general interzisă într-un stat membru pe motive de moralitate publică sau siguranță publică.

(a)

producătorul respectivului produs, în cazul în care acesta are sediul în Comunitate, sau persoana care a introdus produsul pe piață sau care solicită autorității competente introducerea produsului pe piață;

(b)

în cazul în care autoritatea competentă nu poate stabili identitatea și datele de contact ale niciunuia dintre operatorii economici menționați la litera (a), reprezentantul producătorului, atunci când producătorul nu are sediul în Comunitate, sau, în absența unui reprezentant stabilit în Comunitate, importatorul produsului;

(c)

în cazul în care autoritatea competentă nu poate stabili identitatea și datele de contact ale niciunuia dintre operatorii economici menționați la literele (a) și (b), alt operator din lanțul de distribuție, a cărui activitate poate afecta orice proprietate a produsului care este reglementat de norma tehnică care i se aplică;

(d)

în cazul în care autoritatea competentă nu poate stabili identitatea și datele de contact ale niciunuia dintre operatorii economici menționați la literele (a), (b) și (c), orice operator din lanțul de distribuție a cărui activitate nu afectează nicio proprietate a produsului care este reglementat de norma tehnică ce i se aplică.

(a)

normele tehnice aplicabile unui anumit tip de produs pe teritoriul pe care sunt stabilite respectivele puncte de informare despre produse și informații care să precizeze dacă respectivul tip de produs face obiectul unei cerințe de autorizare prealabilă în conformitate cu legile statului membru respectiv și informații referitoare la principiul recunoașterii reciproce și la aplicarea prezentului regulament pe teritoriul acelui stat membru;

(b)

detaliile de contact ale autorităților competente din cadrul statului membru respectiv prin intermediul cărora pot fi contactate direct, inclusiv persoanele de contact din cadrul acestor autorități, responsabile cu monitorizarea punerii în aplicare a normelor tehnice în cauză pe teritoriul statului membru respectiv;

(c)

compensațiile general valabile pe teritoriul statului membru respectiv în cazul unor eventuale dispute între autoritățile competente și un operator economic.

(a)

numărul de notificări scrise trimise în temeiul articolului 6 alineatul (1) și tipul de produse vizate;

(b)

informații suficiente cu privire la orice decizii adoptate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2), inclusiv motivele pe care se întemeiază acestea și tipul de produse vizate;

(c)

numărul de decizii luate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) și tipul de produse vizate.

13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/30

(1)

Este necesar să se garanteze că produsele care beneficiază de libera circulație a mărfurilor în cadrul Comunității îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice precum sănătatea și siguranța în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și securitatea, garantând totodată că libera circulație a produselor nu este restricționată într-o măsură mai mare decât cea permisă prin legislația comunitară de armonizare sau în alte norme comunitare corespunzătoare. Astfel, ar trebui elaborate dispoziții cu privire la normele referitoare la acreditare, supravegherea pieței, verificarea produselor provenite din țările terțe și marcajul CE.

(2)

Este necesară stabilirea unui cadru general de norme și principii legate de acreditare și de supravegherea pieței. Cadrul respectiv nu ar trebui să afecteze normele de fond ale legislației în vigoare care stabilesc dispoziții ce trebuie respectate în scopul protejării intereselor publice precum sănătatea, siguranța și protecția consumatorilor și a mediului, ci ar trebui să aibă ca scop eficientizarea aplicării acestora.

(3)

Prezentul regulament ar trebui să fie considerat ca fiind complementar Deciziei nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (3).

(4)

Este foarte dificil să se adopte legislație comunitară pentru fiecare produs care există sau care poate fi realizat; este necesar un cadru legislativ general, cu caracter orizontal, care să vizeze aceste produse, care să acopere lacunele, în special până la revizuirea legislației specifice în vigoare, și care să completeze dispozițiile legislației specifice în vigoare sau viitoare, în special în vederea garantării unui înalt nivel de siguranță, de protecție a sănătății, a mediului și a consumatorilor, astfel cum este prevăzut la articolul 95 din tratat.

(5)

Cadrul pentru supravegherea pieței instituit în temeiul prezentului regulament ar trebui să completeze și să consolideze dispozițiile existente în legislația comunitară de armonizare care se referă la supravegherea pieței și aplicarea unor astfel de dispoziții. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul lex specialis, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv, de aceeași natură sau cu aceleași efecte în alte norme, existente sau viitoare, din legislația comunitară de armonizare. Se pot constata exemple în următoarele sectoare: precursorii drogurilor, aparatura medicală, produsele medicamentoase de uz uman și veterinar, autovehiculele și aviația. Prin urmare, dispozițiile corespondente din prezentul regulament ar trebui să nu se aplice domeniilor care intră sub incidența unor astfel de dispoziții specifice.

(6)

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (4) a instituit norme de garantare a siguranței produselor de consum. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă posibilitatea de a lua acele măsuri mai specifice disponibile în conformitate cu directiva respectivă.

(7)

Cu toate acestea, pentru a atinge un nivel de siguranță mai ridicat în cazul produselor de consum, mecanismele de supraveghere a pieței, instituite prin Directiva 2001/95/CE, ar trebui consolidate pentru produsele ce prezintă riscuri grave, în conformitate cu principiile instituite prin prezentul regulament. Directiva 2001/95/CE ar trebui astfel modificată în consecință.

(8)

Acreditarea face parte dintr-un sistem global care include evaluarea conformității și supravegherea pieței, destinat evaluării și asigurării conformității cu cerințele aplicabile.

(9)

Valoarea specifică a acreditării constă în faptul că furnizează o declarație învestită cu autoritate asupra competențelor tehnice ale organismelor a căror sarcină este să se asigure că produsele sunt conforme cu cerințele aplicabile corespunzătoare.

(10)

Acreditarea, deși nu a fost până acum reglementată la nivel comunitar, este realizată în toate statele membre. Lipsa unor norme comune pentru respectiva activitate a avut ca rezultat abordări și sisteme diferite în spațiul comunitar, rezultatul fiind că gradul de rigurozitate aplicat în realizarea acreditării a fost diferit în statele membre. Este, prin urmare, necesar să se dezvolte un cadru general de acreditare și să se prevadă, la nivel comunitar, principiile de operare și organizare a acestuia.

(11)

Înființarea unui organism național de acreditare uniform ar trebui să nu aducă atingere repartizării funcțiilor în cadrul statelor membre.

(12)

În cazul în care legislația comunitară de armonizare prevede selecția organismelor de evaluare a conformității pentru aplicarea acesteia, acreditarea transparentă, astfel cum este prevăzută în prezentul regulament, care garantează nivelul necesar de încredere în certificatele de conformitate, ar trebui considerată de către autoritățile publice naționale ca un mijloc preferat de demonstrare a competenței tehnice a respectivelor organisme. Cu toate acestea, autoritățile naționale pot considera că dispun de mijloacele necesare pentru realizarea evaluării. În asemenea cazuri, în vederea asigurării nivelului adecvat de credibilitate a evaluărilor realizate de către alte autorități naționale, acestea ar trebui să furnizeze Comisiei și celorlalte state membre dovezile documentare necesare pentru a demonstra că organismele de evaluare a conformității evaluate respectă cerințele de reglementare corespunzătoare.

(13)

Un sistem de acreditare care funcționează după norme obligatorii ajută la consolidarea încrederii reciproce între statele membre cu privire la competența organismelor de evaluare a conformității și, implicit, la certificatele și rapoartele de încercare eliberate de acestea. Sistemul consolidează astfel principiul recunoașterii reciproce, drept pentru care dispozițiile prezentului regulament privind acreditarea ar trebui aplicate în cazul organismelor care desfășoară practici de evaluare a conformității atât în domeniile reglementate, cât și în cele nereglementate. Miza o reprezintă calitatea certificatelor și a rapoartelor de încercare neținând cont dacă sunt incluse în domeniile reglementate sau nereglementate, și, prin urmare, nu ar trebui să se facă nicio distincție între aceste două tipuri de domenii.

(14)

În sensul prezentului regulament, activitatea non profit a organismelor naționale de acreditare ar trebui înțeleasă ca o activitate prin care nu se urmărește adăugarea de câștiguri membrilor sau proprietarilor unor astfel de organisme. Deși organismele naționale de acreditare nu au ca obiectiv maximizarea sau distribuirea profiturilor, ele pot furniza servicii în schimbul unor plăți sau obținerii unor venituri. Veniturile în exces obținute ca urmare a prestării unor astfel de servicii pot fi folosite ca investiții pentru dezvoltarea în continuare a activităților acestora, atât timp cât aceasta este în concordanță cu principalele lor activități. În consecință, ar trebui subliniat că obiectivul principal al organismelor naționale de acreditare ar trebui să fie sprijinirea sau angajarea în activități care nu urmăresc obținerea de câștiguri.

(15)

Deoarece scopul acreditării este de a furniza o declarație învestită cu autoritate asupra competenței unui organism de a desfășura activități de evaluare a conformității, statele membre nu ar trebui să dețină mai mult de un singur organism de acreditare și ar trebui să asigure că acest organism este organizat astfel încât să protejeze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale. Astfel de organisme de acreditare ar trebui să își desfășoare activitatea independent de activitățile comerciale de evaluare a conformității. Este, prin urmare, oportun să se prevadă ca statele membre să garanteze că, în realizarea atribuțiilor lor, organismele naționale de acreditare sunt considerate ca realizând acte de autoritate publică, indiferent de statutul lor juridic.

(16)

Pentru evaluarea și monitorizarea continuă a competenței unui organism de evaluare a conformității, este esențial să se determine cunoștințele tehnologice și experiența acestuia, precum și capacitatea sa de a realiza evaluări. Este astfel necesar ca organismul de acreditare să dețină cunoștințele, competența și mijloacele necesare pentru buna desfășurare a activităților sale.

(17)

Acreditarea ar trebui să funcționeze în principiu ca o activitate în regim de autofinanțare. Statele membre ar trebui să garanteze că există sprijinul financiar necesar pentru îndeplinirea sarcinilor speciale.

(18)

În cazurile în care nu are sens sau nu este durabil din punct de vedere economic ca un stat membru să înființeze un organism național de acreditare, respectivul stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a recurge la organismul național de acreditare al unui alt stat membru și ar trebui să fie încurajat să se folosească de această oportunitate în cea mai mare măsură.

(19)

Concurența între organismele naționale de acreditare ar putea conduce la comercializarea activității acestora, fapt care ar fi incompatibil cu rolul acestora de ultimă verigă de control în lanțul de evaluare a conformității. Obiectivul prezentului regulament este de a garanta că în Uniunea Europeană este suficient un singur certificat de acreditare pentru întreg teritoriul Uniunii și pentru a evita acreditarea multiplă, ceea ce atrage după sine cheltuieli suplimentare, fără a reprezenta un plus de valoare. Organismele naționale de acreditare se pot afla în concurență pe piețele din țările terțe, dar acest fapt trebuie să nu aibă efecte asupra activităților acestora în interiorul Comunității sau asupra activităților de cooperare și evaluare la nivel de omologi, organizate de organismul recunoscut în conformitate cu prezentul regulament.

(20)

Pentru a evita acreditarea multiplă, pentru a îmbunătăți aprobarea și recunoașterea certificatelor de acreditare și pentru a efectua o monitorizare eficientă a organismelor acreditate de evaluare a conformității, organismele de evaluare a conformității ar trebui să solicite acreditarea de către un organism național de acreditare din statul membru în care sunt înființate. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că un organism de evaluare a conformității poate solicita acreditarea în alt stat membru în cazul în care în statul său membru nu există un organism național de acreditare sau dacă organismul național de acreditare nu are competența de a asigura serviciile de acreditare solicitate. În astfel de situații, ar trebui să se stabilească o cooperare și un schimb de informații corespunzătoare între organismele naționale de acreditare.

(21)

În scopul de a se asigura că organismele lor naționale de acreditare îndeplinesc cerințele și obligațiile prevăzute în prezentul regulament, este important ca statele membre să sprijine funcționarea corectă a sistemului de acreditare, să monitorizeze periodic organismele naționale de acreditare și să adopte măsuri corective corespunzătoare, într-un interval de timp rezonabil, după caz.

(22)

Pentru a asigura echivalența nivelurilor de competență a organismelor de evaluare a conformității, pentru a facilita recunoașterea reciprocă și pentru a promova acceptarea globală a certificatelor de acreditare și a rezultatelor evaluărilor de conformitate eliberate de organismele acreditate, se impune ca aceste organisme naționale să pună în aplicare un sistem riguros și transparent de evaluare la nivel de omologi și să fie astfel evaluate în mod regulat.

(23)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă recunoașterea unei singure organizații la nivel european pentru anumite funcții din domeniul acreditării. Cooperarea europeană pentru acreditare („EA”), a cărei misiune principală este aceea de a promova un sistem transparent și axat pe calitate în vederea evaluării competenței organismelor de evaluare a conformității în spațiul european, coordonează un sistem de evaluare la nivel de omologi între organismele naționale de acreditare din statele membre și alte țări din Europa. Respectivul sistem s-a dovedit a fi eficient și capabil de a oferi încredere reciprocă. În consecință, EA ar trebui să fie primul organism recunoscut prin prezentul regulament, iar statele membre ar trebui să se asigure că organismele lor naționale de acreditare urmăresc și păstrează calitatea de membru al EA, atât timp cât aceasta este recunoscută ca atare. În același timp, ar trebui prevăzută posibilitatea de a modifica organismul recunoscut în temeiul prezentului regulament, dacă această necesitate apare în viitor.

(24)

Cooperarea eficientă dintre organismele naționale de acreditare este esențială pentru implementarea adecvată a evaluării la nivel de omologi și referitor la acreditarea transfrontalieră. În interesul menținerii transparenței, este, prin urmare, necesar să se prevadă, în cazul organismelor naționale de acreditare, obligația de a practica schimbul de informații între ele, precum și să furnizeze informațiile relevante autorităților naționale și Comisiei. De asemenea, informații actualizate și precise referitoare la disponibilitatea activităților de acreditare efectuate de organismele naționale de acreditare ar trebui făcute publice și, prin urmare, puse, în special, la dispoziția organismelor de evaluare a conformității.

(25)

Schemele sectoriale de acreditare ar trebui să acopere domeniile de activitate unde cerințele generale pentru competența organismelor de evaluare a conformității nu sunt suficiente pentru a asigura nivelul necesar de protecție în cazurile în care se impun cerințe tehnologice sau de sănătate specifice. Dat fiind faptul că EA dispune de o gamă largă de competențe tehnice, ar trebui să i se solicite să dezvolte astfel de scheme, în special pentru domeniile care cad sub incidența legislației comunitare.

(26)

În vederea garantării unei puneri în practică echivalente și coerente a legislației comunitare de armonizare, prezentul regulament introduce un cadru de supraveghere a pieței comunitare, definind cerințele minime pe fondul obiectivelor ce trebuie atinse de statele membre și un cadru de cooperare administrativă ce include schimbul de informații între statele membre.

(27)

În cazul operatorilor economici care dispun de rapoarte de încercare sau certificate de atestare a conformității, emise de un organism de evaluare a conformității acreditat, atunci când legislația comunitară de armonizare corespunzătoare nu solicită astfel de rapoarte sau certificate, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să le ia în considerare în mod corespunzător atunci când realizează controale privind caracteristicile produsului.

(28)

Cooperarea dintre autoritățile competente la nivel național și transfrontalier în ceea ce privește schimbul de informații, cercetarea încălcărilor și luarea de măsuri în vederea stopării acestora, chiar înainte de introducerea pe piață a produselor periculoase, prin îmbunătățirea măsurilor de identificare a acestora, în special în porturile maritime, este esențială în vederea protecției sănătății și siguranței, precum și a garantării unei bune funcționări a pieței interne. Autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor ar trebui să coopereze, la nivel național, cu autoritățile naționale de supraveghere a pieței și ar trebui să efectueze schimburi de informații cu acestea în ceea ce privește produsele suspectate că ar prezenta riscuri.

(29)

Evaluarea riscurilor ar trebui să ia în considerare toate datele pertinente, inclusiv eventualele date privind riscurile care s-au materializat în legătură cu respectivul produs. Ar trebui să se ia, de asemenea, în considerare orice măsură luată de operatorul economic în cauză pentru a atenua riscurile.

(30)

Situațiile de risc grav pe care îl prezintă un produs necesită o intervenție rapidă, a cărei consecință poate fi retragerea produsului de pe piață, rechemarea acestuia sau interdicția de a fi pus la dispoziție pe piață. În astfel de situații este necesar accesul la un sistem de schimb rapid de informații între statele membre și Comisie. Sistemul, prevăzut la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE și-a dovedit utilitatea și eficiența în domeniul produselor de larg consum. Pentru a evita suprapunerea inutilă, respectivul sistem ar trebui utilizat în sensul prezentului regulament. Mai mult, un sistem coerent de supraveghere a pieței în spațiul comunitar necesită realizarea unor schimburi detaliate de informații cu privire la activitățile la nivel național în contextul dat, care depășesc contextul prezentului sistem.

(31)

Informațiile schimbate între autoritățile competente ar trebui să fie supuse unor garanții de confidențialitate deosebit de stricte și secretului profesional și utilizate în conformitate cu normele referitoare la confidențialitate ce decurg din legislația națională în vigoare sau, în ceea ce privește Comisia, din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Comisiei și ale Consiliului (5), pentru a se asigura că investigațiile nu sunt compromise iar reputația operatorilor economici nu este afectată. În contextul prezentului regulament, se aplică Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele comunitare și privind libera circulație a acestor date (7).

(32)

Legislația comunitară de armonizare prevede dispoziții specifice prin care se poate stabili dacă o măsură la nivel național care restricționează libera circulație a unui produs este sau nu justificată (proceduri privind clauzele de salvgardare). Respectivele proceduri se aplică ulterior unor schimburi rapide de informații privind produsele care prezintă un risc grav.

(33)

Punctele de intrare la frontierele externe sunt amplasate strategic pentru a detecta produsele neconforme care nu oferă siguranță sau produsele care prezintă marcaje CE false sau înșelătoare, chiar înainte de introducerea acestora pe piață. În consecință, obligația autorităților responsabile cu controlul produselor care intră pe piața comunitară de a efectua controale la scară adecvată poate contribui la crearea unei piețe mai sigure. Pentru a spori eficiența acestor controale, autoritățile vamale ar trebui să obțină din timp, de la autoritățile de supraveghere a pieței, toate informațiile necesare privind produsele periculoase neconforme.

(34)

Regulamentul (CEE) nr. 339/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 privind controalele de conformitate a produselor importate din țări terțe cu normele aplicabile în materie de siguranța produselor (8) stabilește norme cu privire la suspendarea acordării de către autoritățile vamale a liberului de vamă și prevede măsuri ulterioare, inclusiv referitor la implicarea autorităților de supraveghere a pieței. Este, prin urmare, adecvat ca respectivele norme, inclusiv implicarea autorităților de supraveghere a pieței, să fie incluse în prezentul regulament.

(35)

Experiența a arătat că produsele care nu sunt introduse pe piață sunt adesea reexportate, intrând ulterior pe piața comunitară prin alte puncte de intrare și anulând în acest fel eforturile depuse de autoritățile vamale. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui astfel să dețină mijloacele prin care să înceapă distrugerea produselor, în cazul în care consideră necesar acest lucru.

(36)

În termen de un an de la publicarea prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia ar trebui să prezinte o analiză aprofundată cu privire la marcajele aferente protecției consumatorilor, urmată, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(37)

Marcajul CE, care indică conformitatea unui produs, este consecința vizibilă a unui întreg proces care cuprinde evaluarea conformității în sens larg. Principiile generale de reglementare a marcajului CE ar trebui stabilite în prezentul regulament, astfel încât acestea să devină imediat aplicabile și să simplifice viitoarea legislație.

(38)

Marcajul CE ar trebui să fie singurul marcaj de conformitate care să indice dacă un produs este conform legislației comunitare de armonizare. Cu toate acestea, alte marcaje pot fi folosite atât timp cât contribuie la îmbunătățirea protecției consumatorilor și nu intră în domeniul de aplicare a legislației comunitare de armonizare.

(39)

Este necesar ca statele membre să prevadă căi de atac adecvate în fața instanțelor judecătorești competente în privința măsurilor luate de autoritățile competente care restricționează introducerea pe piață a unui produs sau care impun retragerea sau rechemarea sa.

(40)

Statele membre pot considera utilă stabilirea unei cooperări cu părțile interesate, inclusiv cu organizațiile profesionale sectoriale și cu organizațiile de protecție a consumatorilor, pentru a beneficia de cunoștințele disponibile privind situația de pe piață la elaborarea, aplicarea și actualizarea programelor de supraveghere a pieței.

(41)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționate și cu efect de descurajare și ar putea fi înăsprite în cazul în care operatorul economic respectiv a comis anterior o încălcare similară a dispozițiilor prezentului regulament.

(42)

Pentru a atinge obiectivul prezentului regulament, Comunitatea trebuie să contribuie la finanțarea activităților cerute pentru punerea în aplicare a politicilor în domeniul acreditării și supravegherii pieței. Finanțarea ar trebui să fie acordată sub forma unor subvenții fără cerere de propuneri organismului recunoscut în conformitate cu prezentul regulament, sub forma unor subvenții în urma unei cereri de propuneri sau prin proceduri de atribuire a contractelor organismului respectiv sau altor organisme, în funcție de natura activității care urmează să fie finanțată și în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (9) („Regulamentul financiar”).

(43)

Pentru unele sarcini specializate, cum ar fi producerea și revizuirea programelor de acreditare sectoriale și pentru alte sarcini legate de verificarea competenței tehnice și a instalațiilor laboratoarelor și a organismelor de certificare sau de control, EA ar trebui inițial să poată fi eligibilă pentru finanțare comunitară, din moment ce poate să ofere expertiza tehnică necesară în această privință.

(44)

Dat fiind rolul organismului recunoscut în conformitate cu prezentul regulament în evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare, precum și capacitatea acestuia de a asista statele membre cu metodele necesare de gestionare a unei astfel de evaluări la nivel de omologi, Comisia ar trebui să fie în măsură să ofere subvenții pentru funcționarea secretariatului organismului recunoscut în conformitate cu prezentul regulament, care ar trebui la rândul său să sprijine în permanență activitățile de acreditare la nivel comunitar.

(45)

Un acord de parteneriat ar trebui semnat între Comisie și organismul recunoscut în conformitate cu prezentul regulament pentru a stabili normele financiare și administrative privind finanțarea activităților de acreditare, în conformitate cu dispozițiile regulamentului financiar.

(46)

În plus, finanțarea ar trebui să fie disponibilă și pentru alte organisme în afară de organismul recunoscut în conformitate cu prezentul regulament, în ceea ce privește alte activități din domeniul evaluării conformității, metrologiei, acreditării și supravegherii pieței, spre exemplu elaborarea și actualizarea de orientări, activități de comparare reciprocă legate de aplicarea clauzelor de salvgardare, activități preliminare sau auxiliare în legătură cu punerea în aplicare a legislației comunitare în domeniile menționate și programe de asistență tehnică și cooperare cu țările terțe, precum și îmbunătățirea politicilor în domeniile menționate, la nivel comunitar și internațional.

(47)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(48)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a garanta că produsele de pe piață reglementate de legislația comunitară îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței, precum și a altor interese publice, garantând în același timp funcționarea pieței interne și oferind un cadru pentru acreditarea și supraveghea pieței, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat,

1.

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă furnizarea unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața comunitară în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit;

2.

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima oară a unui produs pe piața comunitară;

3.

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau pentru care se proiectează sau se fabrică un astfel de produs și care comercializează acest produs sub numele sau marca sa;

4.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Comunității, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul legislației comunitare relevante;

5.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Comunității care introduce pe piața comunitară un produs dintr-o țară terță;

6.

„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de distribuție, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un produs;

7.

„operatori economici” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul;

8.

„specificație tehnică” înseamnă un document care stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, proces sau serviciu;

9.

„standard armonizat” înseamnă un standard adoptat de unul dintre organismele europene de standardizare enumerate în anexa I la Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor referitoare la serviciile societății informaționale (10), în baza unei cereri din partea Comisiei, în conformitate cu articolul 6 din respectiva directivă;

10.

„acreditare” înseamnă o atestare de către un organism național de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformității îndeplinește cerințele stabilite prin standarde armonizate, și, după caz, orice alte cerințe suplimentare, inclusiv cele stabilite în cadrul schemelor sectoriale relevante, pentru realizarea activităților specifice de evaluare a conformității;

11.

„organism național de acreditare” înseamnă singurul organism dintr-un stat membru care realizează acreditarea dispunând de autoritatea conferită de statul respectiv;

12.

„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se evaluează dacă s-a demonstrat îndeplinirea cerințelor specificate pentru un produs, un proces, un serviciu, un sistem, o persoană sau un organism;

13.

„organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care efectuează activități de evaluare a conformității, inclusiv etalonare, încercare, certificare și inspecție;

14.

„rechemare” înseamnă orice măsură care are ca scop returnarea unui produs care a fost pus deja la dispoziția utilizatorului final;

15.

„retragere” înseamnă orice măsură cu scopul de a împiedica punerea la dispoziție pe piață a unui produs în lanțul de distribuție;

16.

„evaluarea la nivel de omologi” înseamnă procesul de evaluare a organismului național de acreditare, de către alte organisme naționale de acreditare, desfășurat în conformitate cu cerințele prezentului regulament și, după caz, cu orice alte specificații tehnice sectoriale suplimentare;

17.

„supraveghere a pieței” înseamnă activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile publice pentru a asigura că produsele sunt conforme cerințelor stabilite în legislația comunitară de armonizare corespunzătoare sau că nu pun în pericol sănătatea, siguranța sau alte aspecte referitoare la protecția intereselor publice;

18.

„autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă o autoritate a unui stat membru responsabilă cu supravegherea pieței pe teritoriul acestuia;

19.

„punere în liberă circulație” înseamnă procedura prevăzută la articolul 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (11);

20.

„marcaj CE” înseamnă un marcaj prin care producătorul indică faptul că produsul este în conformitate cu cerințele aplicabile stabilite în legislația comunitară de armonizare care prevede aplicarea sa pe produs;

21.

„legislație comunitară de armonizare” înseamnă orice legislație comunitară care armonizează condițiile de comercializare a produselor.

(a)

când statul membru în care acesta este stabilit a decis să nu instituie un organism național de acreditare și nu a recurs la organismul național de acreditare al altui stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);

(b)

când organismele naționale de acreditare menționate în primul paragraf nu efectuează acreditarea în legătură cu activitățile de evaluare a conformității pentru care este solicitată acreditarea;

(c)

când organismele naționale de acreditare menționate în primul paragraf nu au fost supuse cu succes la evaluarea la nivel de omologi, în temeiul articolului 10 în legătură cu activitățile de evaluare a conformității pentru care este solicitată acreditarea.

1.

să fie organizat astfel încât să fie independent de organismele de evaluare a conformității pe care le evaluează și de presiuni comerciale și să se asigure că nu apar conflicte de interese cu organismele de evaluare a conformității;

2.

să fie organizat și să funcționeze astfel încât să asigure obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale;

3.

să garanteze că fiecare decizie legată de atestarea competenței este luată de persoane competente, altele decât cele care au efectuat evaluarea;

4.

să dispună de măsuri adecvate de asigurare a confidențialității informațiilor obținute;

5.

să identifice activitățile de evaluare a conformității pentru care este competent să realizeze acreditarea, făcând referire, atunci când este cazul, la legislația comunitară sau națională relevantă sau la standardele naționale sau comunitare relevante;

6.

să stabilească procedurile necesare pentru garantarea unei gestiuni eficiente și a unor controale interne corespunzătoare;

7.

să aibă un număr suficient de personal competent pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor sale;

8.

să întocmească documentația sarcinilor, a responsabilităților și a prerogativelor personalului care ar putea afecta calitatea evaluării și atestării competenței;

9.

să stabilească, să aplice și să mențină procedurile pentru monitorizarea activității și competenței personalului implicat;

10.

să verifice că evaluările de conformitate se realizează în mod corespunzător, ceea ce presupune ca întreprinderilor să nu le fie impuse sarcini nejustificate și să se țină seama, în mod adecvat, de dimensiunea întreprinderii, domeniul de activitate, structura acesteia, gradul de complexitate a tehnologiei de producție respective și caracterul de masă sau de serie al procesului de producție;

11.

să publice conturi auditate anuale, pregătite în conformitate cu principiile contabile general acceptate.

(a)

să solicite organismului recunoscut în temeiul articolului 14 să stabilească criteriile și procedurile pentru evaluarea la nivel de omologi și să dezvolte scheme sectoriale de acreditare;

(b)

să accepte orice scheme deja existente de stabilire a criteriilor de evaluare și a procedurilor de evaluare la nivel de omologi.

(a)

urmărirea reclamațiilor sau a rapoartelor care privesc aspecte legate de riscurile care decurg în legătură cu produse care fac obiectul legislației comunitare de armonizare;

(b)

monitorizarea accidentelor sau a vătămărilor aduse sănătății despre care se suspectează că au fost provocate de respectivele produse;

(c)

verificarea faptului dacă acțiunile corective au fost luate în mod efectiv; și

(d)

urmărirea cunoștințelor științifice și tehnice legate de aspectele privind siguranța.

(a)

creează și organizează programe de pregătire și schimburi de funcționari naționali;

(b)

dezvoltă, organizează și instituie programe pentru schimbul de experiență, de informații și de bune practici, programe și acțiuni pentru proiecte comune, campanii de informare, programe de vizite comune și acțiuni de punere în comun a resurselor.

(a)

produsul prezintă caracteristici care, în condițiile unei instalări, întrețineri și folosiri corespunzătoare, indică posibilitatea existenței unui risc grav în ceea ce privește sănătatea, siguranța, mediul sau orice alt interes public menționat la articolul 1;

(b)

produsul nu este însoțit de documentația scrisă sau electronică cerută de legislația comunitară de armonizare relevantă sau nu este marcat în conformitate cu legislația în cauză;

(c)

marcajul CE a fost aplicat pe produs în mod fals sau înșelător.

(a)

producerea și revizuirea schemelor sectoriale de acreditare menționate la articolul 13 alineatul (3);

(b)

activitățile secretariatului organismului recunoscut în temeiul articolului 14, de exemplu coordonarea activităților de acreditare, procesarea lucrărilor tehnice referitoare la operarea sistemului de evaluare la nivel de omologi, furnizarea de informații părților interesate și participarea organismului la activitățile organizațiilor internaționale din domeniul acreditării;

(c)

întocmirea și actualizarea contribuțiilor la orientările generale din domeniul acreditării, notificarea Comisiei cu privire la organismele de evaluare a conformității, evaluarea conformității și supravegherea pieței;

(d)

activitățile de comparare reciprocă referitoare la funcționarea clauzelor de salvgardare;

(e)

punerea de expertiză tehnică la dispoziția Comisiei în scopul de a asista Comisia la punerea în practică a cooperării administrative în domeniul supravegherii pieței, inclusiv finanțarea grupurilor de cooperare administrativă, a deciziilor de supraveghere a pieței și a cazurilor care implică clauzele de salvgardare;

(f)

efectuarea de activități preliminare sau auxiliare referitoare la punerea în aplicare a activităților de evaluare a conformității, de metrologie, acreditare și supraveghere a pieței în legătură cu punerea în aplicare a legislației comunitare, de exemplu studii, programe, evaluări, orientări generale, analize comparative, vizite comune, activități de cercetare, dezvoltarea și întreținerea bazelor de date, activități de instruire, lucrări de laborator, teste de competență, teste între laboratoare și activități de evaluare a conformității, precum și campanii europene de supraveghere a pieței și activități similare;

(g)

activități realizate în cadrul programelor de asistență tehnică, cooperare cu țări terțe și promovarea și consolidarea politicilor și sistemelor europene de evaluare a conformității, de supraveghere a pieței și de acreditare, între părțile interesate din cadrul Comunității și la nivel internațional.

(a)

fără o cerere de propuneri, organismului recunoscut în temeiul articolului 14 pentru desfășurarea activităților menționate la articolul 32 alineatul (1) literele (a)-(g), pentru care pot fi acordate subvenții în conformitate cu regulamentul financiar;

(b)

sub forma unor subvenții în urma unei cereri de propuneri, sau prin proceduri de achiziții publice, altor organisme, pentru realizarea activităților menționate la articolul 32 alineatul (1) literele (c)-(g).

13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/48

(1)

Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (3) a îmbunătățit mecanismul juridic precedent, în special prin faptul că a permis stocarea informațiilor în baza de date comunitară – Sistemul de Informare Vamală (SIV).

(2)

Cu toate acestea, experiența dobândită de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 515/97 a demonstrat că utilizarea SIV în scopul unic al ținerii sub observație și al raportării, al supravegherii discrete sau al realizării de controale specifice nu permite atingerea în totalitate a obiectivului sistemului, care este acela de a ajuta la prevenirea, cercetarea și urmărirea în justiție a operațiunilor care reprezintă încălcări ale legislației vamale sau agricole.

(3)

Modificările introduse cu ocazia extinderii Uniunii Europene la 27 de state membre fac necesară reanalizarea cooperării vamale comunitare într-un cadru mai larg și prin intermediul unor mecanisme modernizate.

(4)

Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) (4) și Convenția privind utilizarea tehnologiei informației în domeniul vamal (5) instituită prin Actul Consiliului din 26 iulie 1995 (6) au modificat cadrul general de cooperare între statele membre și Comisie în ceea ce privește prevenirea, cercetarea și urmărirea în justiție a încălcărilor legislației comunitare.

(5)

Rezultatele analizei strategice ar trebui să ajute responsabilii de la cel mai înalt nivel să elaboreze proiecte și politici și să fixeze obiective pentru combaterea fraudei, să planifice activități și să aloce resursele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor operaționale stabilite.

(6)

Rezultatul unei analize operaționale privind activitățile, resursele și intențiile anumitor persoane sau societăți care nu respectă sau par să nu respecte legislația agricolă sau vamală ar trebui să ajute autoritățile vamale și Comisia să ia măsurile adecvate, de la caz la caz, pentru realizarea obiectivelor stabilite în materie de prevenire a fraudelor.

(7)

Potrivit mecanismului actual prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 515/97, datele cu caracter personal introduse de un stat membru pot fi copiate din SIV în alte sisteme de prelucrare a datelor exclusiv după obținerea autorizării prealabile din partea partenerului SIV care le-a introdus și sub rezerva respectării condițiilor impuse de acesta din urmă în conformitate cu articolul 30 alineatul (1). Modificarea regulamentului are ca scop introducerea unei derogări de la acest principiu al autorizării prealabile doar atunci când datele urmează să fie prelucrate de autoritățile naționale și de serviciile Comisiei responsabile cu gestionarea riscurilor în scopul orientării controalelor asupra circulației mărfurilor.

(8)

Mecanismul actual ar trebui să fie completat de un cadru juridic de instituire a unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale care să includă dosarele vechi și actuale. Crearea unei astfel de baze de date este rezultatul inițiativei de cooperare a vamală interguvernamentală care a condus la adoptarea Actului Consiliului din 8 mai 2003 de elaborare a protocolului de modificare a Convenției privind utilizarea tehnologiei informației în domeniul vamal în ceea ce privește crearea unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale (7).

(9)

Pentru a consolida cooperarea în domeniul vamal dintre statele membre, precum și dintre statele membre și Comisie și fără a aduce atingere altor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 515/97, este necesar să se asigure posibilitatea de a face schimburi de anumite informații în vederea realizării obiectivelor respectivului regulament.

(10)

În plus, este necesar să se asigure o mai mare complementaritate cu acțiunile întreprinse în cadrul cooperării vamale interguvernamentale și al cooperării cu alte organisme și agenții ale Uniunii Europene și cu alte organizații internaționale și regionale. Astfel de acțiuni decurg din Rezoluția Consiliului din 2 octombrie 2003 privind o strategie de cooperare vamală (8) și din Decizia Consiliului din 6 decembrie 2001 de extindere a mandatului Europol la lupta împotriva formelor grave de criminalitate internațională enumerate în anexa la Convenția Europol (9).

(11)

Pentru a promova coerența între acțiunile întreprinse de Comisie, celelalte organisme și agenții ale Uniunii Europene și de alte organizații internaționale și regionale, Comisia ar trebui să fie autorizată să ofere activități de formare și alte forme de asistență, cu excepția asistenței financiare, ofițerilor de legătură din țări terțe și din cadrul organizațiilor și agențiilor europene sau internaționale, inclusiv să realizeze schimburi de bune practici cu aceste organisme și, de exemplu, cu Europol și cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex).

(12)

Ar trebui create, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 515/97, condițiile pentru punerea în aplicare de operațiuni vamale comune în context comunitar. Comitetul prevăzut la articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 515/97 ar trebui să fie împuternicit să stabilească mandatul pentru operațiunile vamale comunitare comune.

(13)

Trebuie creată o infrastructură permanentă în cadrul Comisiei astfel încât operațiunile vamale comune să poată fi coordonate pe întreg parcursul anului calendaristic, iar reprezentanții statelor membre și, dacă este necesar, ofițerii de legătură din țări terțe sau din organizații și agenții europene sau internaționale, în special Europol, Organizația Mondială a Vămilor (OMV) și Interpol, să poată fi găzduiți pe durata necesară pentru desfășurarea uneia sau mai multor operațiuni individuale.

(14)

În vederea abordării aspectelor de supraveghere legate de SIV, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să organizeze o reuniune cu autoritățile naționale de supraveghere pentru protecția datelor cel puțin o dată pe an.

(15)

Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a reutiliza respectiva infrastructură pentru operațiunile vamale comune organizate prin cooperare vamală în conformitate cu articolele 29 și 30 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fără a aduce atingere rolului deținut de Europol. În acest caz, operațiunile vamale comune ar trebui să fie desfășurate în temeiul mandatului stabilit de grupul de lucru al Consiliului responsabil cu cooperarea vamală în conformitate cu titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(16)

În plus, dezvoltarea de noi piețe, amplificarea internaționalizării comerțului și extinderea sa rapidă, combinată cu accelerarea transportului de mărfuri, implică cerința ca administrațiile vamale să facă față transformărilor în așa fel încât să nu se pericliteze dezvoltarea economiei europene.

(17)

Obiectivul pe termen lung este ca toți operatorii să fie capabili să furnizeze în prealabil întreaga documentație necesară și să își informatizeze integral conexiunile cu autoritățile vamale. Între timp, situația actuală în care sistemele informatice naționale se află la niveluri de dezvoltare diferite va continua să fie prezentă, iar mecanismele de luptă antifraudă trebuie să fie îmbunătățite deoarece mai pot apărea deturnări ale schimburilor comerciale.

(18)

În scopul prevenirii fraudelor, este prin urmare necesar ca, odată cu reforma și modernizarea sistemelor vamale, să se caute informații la cel mai îndepărtat punct posibil la nivelurile superioare. În plus, pentru a ajuta autoritățile competente din statele membre să depisteze transporturile de mărfuri care fac obiectul unor operațiuni care ar putea încălca legislația vamală sau agricolă, precum și mijloacele de transport, inclusiv containerele, utilizate în acest scop, datele de la principalii furnizori de servicii din întreaga lume, publici sau privați, care își desfășoară activitatea în cadrul lanțului internațional de aprovizionare ar trebui să fie înregistrate într-o bază de date europeană centralizată.

(19)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată prin Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (10) și prin Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice) (11), care sunt pe deplin aplicabile serviciilor societății informaționale. Directivele menționate stabilesc deja un cadru juridic comunitar în domeniul datelor cu caracter personal și, prin urmare, nu este necesar ca prezentul regulament să reglementeze acest domeniu pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, în special libera circulație a datelor cu caracter personal între statele membre. Prezentul regulament trebuie pus în aplicare și aplicat în conformitate cu normele de protecție a datelor cu caracter personal, în special în ceea ce privește schimbul și păstrarea de informații care vin în sprijinul acțiunilor de prevenire și depistare a fraudelor.

(20)

Înainte de realizarea de schimburi de date cu caracter personal cu țări terțe ar trebui să se verifice dacă normele de protecție a datelor din țara destinatară oferă un nivel de protecție echivalent cu cel asigurat de legislația comunitară.

(21)

Dat fiind faptul că Directiva 95/46/CE a fost transpusă în statele membre de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 515/97, iar Comisia a instituit o autoritate independentă pentru a se asigura că libertățile și drepturile fundamentale ale oamenilor sunt respectate de instituțiile și organismele comunitare care prelucrează date cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (12), măsurile de control al protecției datelor cu caracter personal ar trebui armonizate, iar trimiterea la Ombudsmanul European ar trebui înlocuită cu o trimitere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fără a aduce atingere competențelor Ombudsmanului.

(22)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 515/97 ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (13).

(23)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să decidă cu privire la elementele care urmează să fie incluse în SIV și să stabilească operațiunile referitoare la aplicarea legislației agricole cu privire la care urmează să fie introduse informații în sistem. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale Regulamentului (CE) nr. 515/97, printre altele prin completarea respectivului regulament cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(24)

Raportul privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 515/97 ar trebui să fie integrat în raportul prezentat anual Parlamentului European și Consiliului privind măsurile luate pentru punerea în aplicare a articolului 280 din tratat.

(25)

Regulamentul (CE) nr. 515/97 ar trebui să fie modificat în consecință.

(26)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume coordonarea luptei împotriva fraudei și a oricăror alte activități ilegale întreprinse în detrimentul intereselor financiare ale Comunității, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(27)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (14). În special, prezentul regulament are ca obiectiv să asigure respectarea deplină a dreptului de protecție a datelor cu caracter personal (articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

(28)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 22 februarie 2007 (15),

1.

La articolul 2 alineatul (1), se adaugă următoarele liniuțe:

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 2a

Fără a aduce atingere altor dispoziții din prezentul regulament și pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special în cazurile în care nu se prezintă o declarație vamală sau o declarație simplificată sau atunci când declarația prezentată este incompletă sau există motive pentru a crede că datele conținute în aceasta sunt false, Comisia sau autoritățile competente din fiecare stat membru pot face schimburi de informații cu autoritatea competentă din orice alt stat membru sau cu Comisia privind următoarele:

Prezentul articol se aplică numai circulației mărfurilor astfel cum este descrisă la articolul 2 alineatul (1) prima liniuță.

3.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

5.

La titlul III, se introduc următoarele articole:

„Articolul 18a

(1)   Fără a aduce atingere competențelor statelor membre și în vederea acordării de asistență autorităților menționate la articolul 1 alineatul (1) pentru depistarea circulației mărfurilor care fac obiectul unor operațiuni care ar putea constitui încălcări ale legislației din domeniile vamal și agricol, precum și a mijloacelor de transport, inclusiv a containerelor, utilizate în acest scop, Comisia creează și gestionează o bază de date cuprinzând datele primite de la prestatorii de servicii publici sau privați, care își desfășoară activitatea în cadrul lanțului internațional de aprovizionare. Această bază de date este direct accesibilă respectivelor autorități.

(2)   În gestionarea respectivei baze de date, Comisia are următoarele competențe:

(3)   Datele menționate în prezentul articol se referă în special la circulația containerelor și/sau a mijloacelor de transport și la mărfurile și persoanele vizate de această circulație. Printre acestea se numără, dacă sunt disponibile, următoarele date:

(4)   În cadrul Comisiei, doar analiștii desemnați au dreptul să prelucreze datele cu caracter personal cărora li se aplică alineatul (2) literele (b) și (c).

Datele cu caracter personal care nu sunt necesare pentru atingerea obiectivelor în cauză sunt șterse imediat sau factorii de identificare din acestea sunt eliminați. În orice caz, acestea nu pot fi păstrate mai mult de trei ani.

Articolul 18b

(1)   Comisia este autorizată să ofere activități de formare și orice formă de asistență, alta decât financiară, ofițerilor de legătură din țările terțe și din cadrul organizațiilor și agențiilor europene și internaționale.

(2)   Comisia poate să pună la dispoziția statelor membre expertize, asistență tehnică sau logistică, activități de formare sau de comunicare sau orice alt tip de sprijin operațional atât în vederea realizării obiectivelor prezentului regulament, cât și pentru îndeplinirea sarcinilor care revin statelor membre în cadrul punerii în aplicare a cooperării vamale prevăzute la articolul 29 și la articolul 30 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

6.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

În cazul în care țara terță în cauză s-a angajat din punct de vedere juridic să ofere asistența necesară pentru strângerea tuturor probelor privind caracterul ilegal al operațiunilor ce par a constitui încălcări ale legislației vamale sau agricole sau pentru stabilirea amplorii operațiunilor cu privire la care s-a constatat că încalcă legislația în cauză, informațiile obținute în conformitate cu prezentul regulament pot fi comunicate țării terțe în cauză:

O astfel de comunicare din partea unui stat membru se realizează în conformitate cu dispozițiile sale interne aplicabile transferului de date cu caracter personal către țări terțe.

În toate cazurile, se iau măsuri pentru a se garanta că normele din țara terță în cauză oferă un grad de protecție echivalent cu cel prevăzut la articolul 45 alineatele (1) și (2).”

7.

La articolul 20 alineatul (2), litera (d) se elimină.

8.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

9.

La articolul 24, se adăugă următoarele litere:

10.

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25

(1)   Elementele ce urmează a fi incluse în SIV, corespunzătoare fiecăreia dintre categoriile menționate la articolul 24 literele (a)-(h), se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 43 alineatul (2), dacă acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivului sistemului. Datele cu caracter personal nu pot în niciun caz să fie incluse în categoria menționată la articolul 24 litera (e).

(2)   În ceea ce privește categoriile menționate la articolul 24 literele (a)-(d), informațiile referitoare la datele cu caracter personal care urmează a fi introduse cuprind cel mult următoarele:

(3)   În ceea ce privește categoria menționată la articolul 24 litera (f), informațiile referitoare la datele cu caracter personal care urmează a fi introduse cuprind cel mult numele și prenumele experților.

(4)   În ceea ce privește categoriile menționate la articolul 24 literele (g) și (h), informațiile referitoare la datele cu caracter personal care urmează a fi introduse cuprind cel mult următoarele:

(5)   În niciunul dintre cazuri nu se introduc date cu caracter personal referitoare la originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența la un sindicat și nici date referitoare la starea de sănătate și la viața sexuală a persoanei.”

11.

Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 27

(1)   Datele cu caracter personal care sunt incluse în categoriile menționate la articolul 24 se introduc în SIV exclusiv în scopul următoarelor acțiuni propuse:

(2)   Datele cu caracter personal care sunt incluse în categoriile menționate la articolul 24 pot fi introduse în SIV numai dacă, în special pe baza unor activități ilegale precedente sau a unor informații furnizate în cadrul unor activități de asistență, există indicii clare potrivit cărora persoana în cauză a desfășurat, desfășoară sau urmează să desfășoare operațiuni care constituie încălcări ale legislației vamale sau agricole și care prezintă o relevanță deosebită la nivel comunitar.”

12.

La articolul 34, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Pentru a asigura aplicarea corectă a dispozițiilor privind protecția datelor din prezentul regulament, statele membre și Comisia consideră SIV ca fiind un sistem de prelucrare a datelor cu caracter personal supus:

13.

Articolul 35 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 35

(1)   Sub rezerva articolului 30 alineatul (1), se interzice folosirea de către partenerii SIV a datelor cu caracter personal din SIV în orice alte scopuri decât cele prevăzute la articolul 23 alineatul (2).

(2)   Datele pot fi reproduse numai din motive tehnice și numai dacă reproducerea este necesară pentru căutările de informații efectuate de autoritățile menționate la articolul 29.

(3)   Datele cu caracter personal introduse în SIV de un stat membru sau de Comisie nu pot fi copiate în sistemele de prelucrare a datelor de care răspund statele membre sau Comisia, excepție făcând copierea în sistemele de gestionare a riscurilor utilizate pentru a orienta controalele vamale la nivel național sau într-un sistem de analiză operațională utilizat pentru a coordona acțiunile la nivel comunitar.

În acest caz, doar analiștii desemnați de autoritățile naționale din fiecare stat membru, precum și cei desemnați de serviciile Comisiei sunt împuterniciți să prelucreze date cu caracter personal obținute din SIV, fie în cadrul unui sistem de gestionare a riscurilor utilizat pentru a orienta controalele vamale realizate de autoritățile naționale, fie în cadrul unui sistem de analiză operațională utilizat pentru a coordona acțiunile la nivel comunitar.

Statele membre transmit Comisiei o listă cu departamentele de gestionare a riscurilor ai căror analiști sunt autorizați să copieze și să prelucreze date cu caracter personal introduse în SIV. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. Aceasta pune, de asemenea, la dispoziția tuturor statelor membre informațiile corespunzătoare referitoare la propriile sale departamente responsabile cu analizele operaționale.

Lista autorităților naționale desemnate și a departamentelor Comisiei se publică de către Comisie, pentru informare, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Datele cu caracter personal copiate din SIV se păstrează doar atâta timp cât sunt necesare în scopul pentru care au fost copiate. Necesitatea păstrării datelor se analizează cel puțin o dată pe an de către partenerul SIV care le-a copiat. Perioada de stocare este de maximum 10 ani. Datele cu caracter personal care nu sunt necesare pentru continuarea analizei sunt șterse imediat sau factorii de identificare din acestea sunt eliminați.”

14.

La articolul 36, alineatul (2) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În orice caz, accesul poate fi refuzat oricărei persoane ale cărei date sunt prelucrate pe parcursul perioadei în care sunt desfășurate acțiuni în scopul ținerii sub observație și raportării sau al supravegherii discrete și pe parcursul perioadei în care se desfășoară analiza operațională a datelor sau ancheta administrativă sau ancheta penală.”

15.

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

16.

La titlul V, titlul capitolului 7 se înlocuiește cu următorul titlu: „Securitatea datelor”.

17.

La articolul 38 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

18.

Se introduce următorul titlu:

„TITLUL Va

BAZA DE DATE PENTRU IDENTIFICAREA DOSARELOR DE ANCHETĂ ÎN DOMENIUL VAMAL

CAPITOLUL 1

Crearea unei baze de date pentru identificarea dosarelor de anchetă în domeniul vamal

Articolul 41a

(1)   SIV include, de asemenea, o bază de date specifică denumită «bază de date pentru identificarea dosarelor de anchetă în domeniul vamal» («FIDE»). Sub rezerva dispozițiilor prezentului titlu, toate dispozițiile prezentului regulament privind SIV se aplică și în ceea ce privește FIDE, iar orice trimitere la SIV include și baza de date în cauză.

(2)   Obiectivele FIDE sunt acelea de a contribui la prevenirea operațiunilor care constituie încălcări ale legislației vamale și ale legislației agricole aplicabile mărfurilor care intră sau ies de pe teritoriul vamal comunitar și la facilitarea și accelerarea detectării și urmăririi în justiție a acestor operațiuni.

(3)   Scopul FIDE este de a permite Comisiei, atunci când deschide un dosar de coordonare în sensul articolului 18 sau când pregătește o misiune comunitară într-o țară terță în sensul articolului 20, precum și autorităților competente dintr-un stat membru, desemnate să efectueze anchete administrative în conformitate cu articolul 29, atunci când deschid un dosar de anchetă sau când investighează una sau mai multe persoane ori societăți, să identifice autoritățile competente din celelalte state membre sau departamentele Comisiei care anchetează sau care au anchetat persoanele sau societățile respective, în scopul atingerii obiectivelor menționate la alineatul (2) prin intermediul unor informații privind existența dosarelor de anchetă.

(4)   În cazul în care statul membru sau Comisia efectuează o căutare în FIDE și constată că au nevoie de mai multe informații privind dosarele de anchetă referitoare la anumite persoane sau societăți, acestea cer asistență statului membru care a furnizat informațiile.

(5)   Autoritățile vamale din statele membre pot utiliza FIDE în cadrul cooperării vamale prevăzute la articolele 29 și 30 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest caz, administrarea tehnică a bazei de date în cauză este asigurată de către Comisie.

CAPITOLUL 2

Funcționarea și utilizarea FIDE

Articolul 41b

(1)   Autoritățile competente pot introduce date din dosarele de anchetă în FIDE în scopurile definite la articolul 41a alineatul (3) privind cazurile care constituie încălcări ale legislației vamale sau ale legislației agricole aplicabile mărfurilor care intră sau ies de pe teritoriul vamal comunitar și care prezintă un interes deosebit la nivel comunitar. Datele acoperă exclusiv următoarele categorii:

Datele menționate la literele (a), (b) și (c) se introduc separat pentru fiecare persoană sau societate. Nu se permite crearea de conexiuni între aceste date.

(2)   Datele cu caracter personal menționate la alineatul (1) litera (a) cuprind doar următoarele elemente:

(3)   Datele sunt înregistrate pentru o perioadă limitată de timp în conformitate cu articolul 41d.

Articolul 41c

(1)   Introducerea și consultarea de date în FIDE este rezervată exclusiv autorităților menționate la articolul 41a.

(2)   Orice consultare a FIDE trebuie să precizeze următoarele date cu caracter personal:

CAPITOLUL 3

Stocarea datelor

Articolul 41d

(1)   Perioada pentru care pot fi stocate datele depinde de actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statelor membre care le furnizează. Perioadele maxime, calculate de la data introducerii datelor în dosarul de anchetă, care nu pot fi depășite sunt următoarele:

Aceste perioade nu sunt cumulative.

(2)   În toate etapele unui dosar de anchetă menționat la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), de îndată ce cu privire la o persoană sau o societate căreia i se aplică articolul 41b nu mai există nicio suspiciune în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile statului membru care a furnizat datele, sunt șterse imediat datele referitoare la persoana sau societatea respectivă.

(3)   FIDE șterge toate datele automat, de îndată ce s-a încheiat perioada maximă de stocare prevăzută la alineatul (1).”

19.

Titlul VI se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL VI

FINANȚARE

Articolul 42a

(1)   Prezentul regulament constituie actul de bază în temeiul căruia sunt finanțate toate acțiunile comunitare prevăzute de prezentul regulament, inclusiv:

(2)   Cheltuielile legate de achiziționarea, studiul, dezvoltarea și întreținerea componentelor comunitare ale rețelei comune de comunicare utilizate în scopurile menționate la alineatul (1) litera (c) sunt suportate tot din bugetul general al Uniunii Europene. Comisia încheie contractele necesare în numele Comunității pentru a asigura funcționalitatea componentelor respective.

(3)   Fără a aduce atingere cheltuielilor aferente funcționării SIV și sumelor prevăzute drept despăgubire în conformitate cu articolul 40, statele membre și Comisia renunță la toate cererile de rambursare a cheltuielilor aferente furnizării de informații sau de documente sau aferente realizării unei anchete administrative sau a oricărei alte acțiuni operaționale în temeiul prezentului regulament care sunt efectuate la cererea unui stat membru sau a Comisiei, cu excepția cheltuielilor aferente indemnizațiilor plătite experților, dacă este cazul.

20.

Articolul 43 se modifică după cum urmează:

21.

La articolul 44 și la articolul 45 alineatul (2), cuvintele „din titlul V privind SIV” se înlocuiesc cu cuvintele: „din titlurile V și Va”.

22.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 51a

Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă în fiecare an Parlamentului European și Consiliului un raport privind măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.”

23.

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/60

(1)

Instituirea, pe baza concluziilor Consiliului din 20 septembrie 2001 și a concluziilor Consiliului European de la Laeken din decembrie 2001, de la Sevilla din iunie 2002, de la Salonic din iunie 2003 și de la Bruxelles dintre martie 2004, a Sistemului de informații privind vizele (VIS) reprezintă una din inițiativele cruciale în cadrul politicilor Uniunii Europene orientate către crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

(2)

Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de informații privind vizele (VIS) (2) a instituit VIS ca un sistem de schimb de date privind vizele între statele membre.

(3)

În prezent, este necesar să se definească obiectivul, funcționalitățile și responsabilitățile VIS, precum și să se stabilească condițiile și procedurile pentru schimbul de date privind vizele între statele membre, în scopul facilitării examinării cererilor de viză și a deciziilor aferente, luând în considerare orientările pentru dezvoltarea VIS adoptate de Consiliu la 19 februarie 2004, iar Comisia trebuie să fie împuternicită să instituie VIS.

(4)