I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

6.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 479/2008 AL CONSILIULUI

din 29 aprilie 2008

privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999

CUPRINS

Titlul I

Dispoziţii introductive

Titlul II

Măsuri de sprijin

Capitolul I

Programe de sprijin

Secţiunea 1

Dispoziţii introductive

Secţiunea 2

Transmiterea și conținutul programelor de sprijin

Secţiunea 3

Măsuri de sprijin specifice

Secţiunea 4

Dispoziţii generale

Capitolul II

Transferuri financiare

Titlul III

Măsuri de reglementare

Capitolul I

Norme generale

Capitolul II

Practici oenologice şi restricţii

Capitolul III

Denumiri de origine, indicaţii geografice şi menţiuni tradiţionale

Capitolul IV

Denumiri de origine şi indicaţii geografice

Secţiunea 1

Definiţii

Secţiunea 2

Cererea de protecţie

Secţiunea 3

Procedura de acordare a protecţiei

Secţiunea 4

Cazuri speciale

Secţiunea 5

Protecţie şi control

Secţiunea 6

Dispoziţii generale

Capitolul V

Menţiuni tradiţionale

Capitolul VI

Etichetare şi prezentare

Capitolul VII

Organizaţii de producători şi organizaţii interprofesionale

Titlul IV

Comerţul cu ţări terţe

Capitolul I

Dispoziţii comune

Capitolul II

Licenţe de import şi de export

Capitolul III

Măsuri de protecție și regimul de perfecționare activă și pasivă

Capitolul IV

Norme privind importurile

Titlul V

Potenţialul de producţie

Capitolul I

Plantări ilegale

Capitolul II

Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare

Capitolul III

Schema de defrişare

Titlul VI

Dispoziţii generale

Titlul VII

Modificări, dispoziţii tranzitorii şi finale

Capitolul I

Modificări

Capitolul II

Dispoziţii tranzitorii şi finale

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 36 şi 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

întrucât:

(1)	Regimul comunitar care se aplică sectorului vitivinicol este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (3) şi regulamentele de punere în aplicare a acestuia.

(2)

Consumul de vin în Comunitate a înregistrat o scădere constantă, iar volumul de vin exportat din Comunitate începând cu anul 1996 a crescut într-un ritm mult mai lent decât cel al importurilor. Aceasta a dus la o deteriorare a echilibrului între cerere şi ofertă, care, la rândul său, are consecinţe considerabile asupra preţurilor şi veniturilor producătorilor.

(3)

Nu toate instrumentele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 s-au dovedit eficiente pentru orientarea sectorului vitivinicol către o dezvoltare competitivă şi durabilă. Măsurile specifice mecanismelor de piaţă s-au dovedit adesea mediocre din perspectiva eficienței costurilor, în măsura în care au încurajat excedente structurale fără a impune îmbunătățiri structurale. Mai mult decât atât, unele dintre măsurile de reglementare existente au restricţionat în mod nejustificat activităţile producătorilor competitivi.

(4)	Prin urmare, cadrul juridic actual nu pare să permită atingerea în mod durabil a obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat și, în special, stabilizarea pieţei vitivinicole şi asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă în cauză.

(5)

Din perspectiva experienţei dobândite, este oportună, prin urmare, modificarea fundamentală a regimului comunitar aplicabil sectorului vitivinicol, în vederea atingerii următoarelor obiective: creşterea competitivităţii producătorilor de vin din Comunitate; consolidarea reputaţiei vinului de calitate din Comunitate ca fiind cel mai bun la nivel mondial; recâştigarea vechilor pieţe de desfacere şi câştigarea unor piețe noi în Comunitate şi în lume; stabilirea unui regim vitivinicol care funcţionează în baza unor norme clare, simple şi eficiente, care creează un echilibru între cerere şi ofertă; stabilirea unui regim vitivinicol care păstrează cele mai bune tradiţii ale producţiei vitivinicole comunitare, consolidează structura socială a numeroase regiuni rurale şi garantează că întregul proces de producţie respectă mediul. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 ar trebui abrogat şi înlocuit cu prezentul regulament.

(6)

Prezentul regulament a fost precedat de un proces de evaluare şi consultare destinat să permită o mai bună identificare şi circumscriere a necesităţilor sectorului vitivinicol. S-a solicitat elaborarea unui raport extern de evaluare, care a fost publicat în noiembrie 2004. Pentru a oferi părţilor interesate posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere, Comisia a organizat un seminar la 16 februarie 2006. Comunicarea Comisiei „Către un sector vitivinicol european durabil” a fost publicată la 22 iunie 2006, împreună cu un studiu de impact care enumeră o serie de opţiuni pentru o reformă a sectorului vitivinicol.

(7)

Între iulie şi noiembrie 2006 au avut loc discuţii la nivelul Consiliului. În decembrie 2006, atât Comitetul Economic şi Social European, cât şi Comitetul Regiunilor au adoptat rapoarte privind opțiunile de reformă a sectorului vitivinicol propuse de comunicarea Comisiei. La 15 februarie 2007, Parlamentul European a adoptat, din proprie iniţiativă, un raport privind comunicarea menționată anterior, concluziile acestuia fiind luate în considerare în prezentul regulament.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (4) ar trebui să se aplice în cele din urmă şi sectorului vitivinicol. Regulamentul unic OCP include dispoziţii orizontale, în special privind comerţul cu ţările terţe, regulile de concurenţă, controale şi sancţiuni, schimbul de informaţii dintre Comisie şi statele membre. Pentru a facilita integrarea lor ulterioară în Regulamentul unic OCP, dispoziţiile prezentului regulament referitoare la aspectele orizontale menţionate ar trebui aliniate într-o cât mai mare măsură posibilă cu cele ale Regulamentului unic OCP.

(9)

Este important să se prevadă măsuri de sprijin de natură să consolideze structurile competitive. Deşi este indicat ca aceste măsuri să fie finanţate şi definite de Comunitate, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege gama adecvată de măsuri care să răspundă necesităţilor organismelor lor regionale, ţinând cont de particularităţile acestora, dacă este cazul, şi de a le integra în programele naţionale de sprijin. Statele membre ar trebui să îşi asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.

(10)

La stabilirea cheii de repartiţie a fondurilor destinate programelor naţionale de sprijin între statele membre ar trebui să se țină cont de cota-parte istorică a acestora din bugetul vitivinicol, ca principal criteriu, precum şi de suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie şi de producţia anterioară. Totuşi, respectiva cheie ar trebui adaptată în privinţa situaţiilor în care folosirea cotei-părţi istorice din bugetul vitivinicol ca principal criteriu ar determina o distribuire neîntemeiată a fondurilor.

(11)

Una dintre măsurile principale eligibilă în cadrul programelor naționale de sprijin ar trebui să fie promovarea şi comercializarea vinurilor comunitare în ţările terţe. Având în vedere efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului vitivinicol, ar trebui susținute în continuare activităţile de restructurare şi reconversie. De asemenea, ar trebui să fie disponibil un sprijin pentru investiţii în sectorul vitivinicol care sunt direcţionate către îmbunătăţirea performanţei economice a întreprinderilor. Sprijinul pentru distilarea subproduselor ar trebui să fie o măsură aflată la dispoziţia statelor membre care doresc să folosească un astfel de instrument pentru a asigura calitatea vinului, protejând, în acelaşi timp, mediul.

(12)	Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situaţiilor de criză, instrumente preventive, precum asigurarea recoltei, fondurile mutuale şi recoltarea înainte de coacere, ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de sprijin în cadrul programelor de sprijin.

(13)

Menţinerea unor măsuri tradiţionale pe o perioadă de tranziţie este justificată în vederea atenuării efectului produs de încetarea abruptă a aplicării măsurilor de piaţă obișnuite, finanţate până în prezent din fonduri comunitare. Măsurile vizate sprijină distilarea alcoolului alimentar, distilarea de criză şi folosirea mustului de struguri concentrat.

(14)

În sfârşit, statele membre ar putea prefera acordarea decuplată de ajutoare în cadrul regimului de plată unică pentru agricultori. Prin urmare, această posibilitate ar trebui să se afle la dispoziţia statelor membre şi, având în vedere particularităţile regimului de plată unică, orice astfel de transfer ar trebui să fie ireversibil şi să ducă la reducerea corespunzătoare a bugetului disponibil pentru programele de sprijin naţionale în anii următori.

(15)

Finanţarea măsurilor eligibile de către Comunitate ar trebui să fie condiţionată, atunci când acest lucru este posibil, de respectarea de către producătorii vizați a anumitor norme de mediu în vigoare. Orice constatare privind nerespectarea normelor ar trebui să atragă după sine o reducere corespunzătoare a plăţilor.

(16)	Sprijinul acordat sectorului vitivinicol ar trebui să provină şi din măsurile structurale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (5).

(17)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, următoarele măsuri ar trebui să fie relevante pentru sectorul vitivinicol: instalarea tinerilor agricultori, investiţiile în echipamentele tehnice şi îmbunătăţiri legate de comercializare, formarea profesională, sprijinul pentru informare şi promovare pentru organizaţiile de producători care participă la un program de calitate, sprijinul pentru agromediu, pensionarea anticipată a agricultorilor care decid să înceteze definitiv orice activitate agricolă comercială pentru a transfera exploataţia altor agricultori.

(18)	Pentru a suplimenta mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, ar trebui instituit un transfer progresiv de fonduri către bugetul care ţine de regulamentul respectiv, în cazurile în care sumele în cauză sunt suficient de importante.

(19)	Anumite măsuri de reglementare ar trebui să fie aplicabile în sectorul vitivinicol, în special din motive de sănătate, calitate şi din motive legate de aşteptările consumatorului.

(20)	Statele membre care produc mai mult de 50 000 de hectolitri pe an ar trebui să îşi asume în continuare responsabilitatea pentru clasificarea soiurilor de struguri de vinificaţie din care este permisă producerea vinului pe teritoriile lor. Anumite soiuri de struguri de vinificaţie ar trebui excluse.

(21)	Anumite produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie comercializate în Comunitate în conformitate cu o clasificare specifică a produselor viticole şi cu caracteristicile aferente.

(22)

Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie produse conform anumitor norme privind practicile şi restricţiile oenologice, care să garanteze că au fost luate în considerare cerințele privind sănătatea și aşteptările consumatorilor privind calitatea şi metodele de producţie. Din motive de flexibilitate, actualizarea acestor practici şi aprobarea altora noi ar trebui să fie efectuată prin intermediul măsurilor de punere în aplicare, cu excepţia domeniilor îmbogăţirii şi acidificării, sensibile din punct de vedere politic, pentru care competenţa de a aduce modificări ar trebui să revină în continuare Consiliului.

(23)

Creşterea conținutului de alcool al vinurilor ar trebui să facă obiectul anumitor limite şi, atunci când este aplicată, ar trebui efectuată prin adăugarea în vin de must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat sau zaharoză, atunci când acest lucru este permis. Limitele marjelor de creştere a îmbogăţirii permise ar trebui să devină mai stricte decât cele actuale.

(24)	Dată fiind calitatea scăzută a vinului obţinut prin suprapresare, această practică ar trebui interzisă.

(25)	Pentru a respecta standardele internaţionale în acest domeniu, Comisia ar trebui să se bazeze, ca regulă generală, pe practicile oenologice recomandate de Organizaţia Internaţională pentru Vie şi Vin (OIV).

(26)

Cupajarea unui vin originar dintr-o ţară terţă cu un vin din cadrul Comunităţii şi cupajarea între vinuri originare din ţările terţe ar trebui să fie în continuare interzise în Comunitate. De asemenea, ar trebui să se interzică transformarea în vin sau adăugarea la vin, pe teritoriul Comunităţii, a anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri şi struguri proaspeţi provenind din ţări terţe.

(27)

În Comunitate, conceptul de vin de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristici specifice care pot fi atribuite originii geografice a vinului. Astfel de vinuri sunt identificate pentru consumatori prin denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate, deși sistemul actual nu este pe deplin dezvoltat în acest sens. Pentru a face posibilă existenţa unui cadru mai transparent şi mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, ar trebui să se introducă un regim conform căruia cererile de denumire de origine protejată sau de indicaţie geografică protejată să fie examinate în conformitate cu politica comunitară orizontală referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile şi băuturile spirtoase, definită în Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (6).

(28)	Pentru a menține caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine sau cu indicaţie geografică, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a pune în aplicare norme mai restrictive în acest sens.

(29)

Pentru a putea beneficia de protecţie în Comunitate, denumirile de origine şi indicaţiile geografice ar trebui recunoscute şi înregistrate la nivel comunitar. Pentru a garanta faptul că aceste denumiri îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, cererile ar trebui examinate de autorităţile naţionale ale statelor membre în cauză, sub rezerva respectării unor dispoziţii comune minime, inclusiv o procedură naţională de opoziţie. Comisia ar trebui să examineze ulterior aceste decizii, pentru a garanta faptul că cererile respectă condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi uniformitatea acestei practici în toate statele membre.

(30)	Protecţia ar trebui să fie disponibilă pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice din ţările terţe, atunci când acestea sunt protejate în ţara de origine.

(31)	Procedura de înregistrare ar trebui să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o ţară terţă să îşi exercite drepturile prin notificarea obiecțiilor sale.

(32)

Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate ar trebui să beneficieze de protecţie împotriva oricăror utilizări prin care se profită în mod abuziv de reputaţia produselor care respectă normele legale. Pentru a favoriza o concurenţă loială şi a nu induce în eroare consumatorii, această protecţie ar trebui să privească, de asemenea, produse şi servicii cărora nu li se aplică prezentul regulament, inclusiv cele care nu sunt prevăzute în anexa I la tratat.

(33)	Ar trebui să se prevadă proceduri care să permită modificarea specificațiilor produsului după acordarea protecţiei, precum şi anularea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, în special în cazul în care nu mai este asigurată respectarea specificației respective a produsului.

(34)

Denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate pe teritoriul Comunităţii ar trebui să fie supuse unor controale efectuate, dacă este posibil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (7), care să includă un sistem de verificări pentru a asigura conformitatea cu specificațiile produsului pentru vinurile în cauză.

(35)	Statele membre ar trebui să fie autorizate să perceapă o taxă pentru acoperirea costurilor suportate, inclusiv a costurilor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare introduse în temeiul prezentului regulament.

(36)

Din motive de securitate juridică, denumirile de origine şi indicaţiile geografice existente în Comunitate ar trebui să fie excluse de la aplicarea noii proceduri de examinare. Cu toate acestea, statele membre în cauză ar trebui să furnizeze Comisiei informaţiile şi actele de bază în temeiul cărora aceste denumiri de origine şi indicaţii geografice au fost recunoscute la nivel naţional, în caz contrar acestea pierzând protecţia de care beneficiază. Din motive de securitate juridică, posibilitatea de a anula denumirile de origine şi indicaţiile geografice existente ar trebui să fie limitată.

(37)	Politica de calitate este reglementată la nivel naţional în anumite state membre în funcţie de dispoziţiile şi practicile naţionale. Aceste dispoziţii şi practici pot continua să se aplice.

(38)

Anumite menţiuni sunt utilizate în mod tradiţional în cadrul Comunităţii şi oferă consumatorilor informaţii despre particularităţile şi calitatea vinurilor, care completează informaţiile oferite de denumirile de origine şi indicaţiile geografice. Aşadar, pentru a asigura funcţionarea pieţei interne și concurenţa loială, precum şi pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, menţiunile tradiţionale respective ar trebui să fie eligibile pentru acordarea protecţiei în cadrul Comunităţii.

(39)

Descrierea, denumirea şi prezentarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament pot avea consecinţe importante în privinţa perspectivelor de comercializare a acestora. Diferenţele dintre dispoziţiile legislative ale statelor membre privind etichetarea produselor vitivinicole pot împiedica buna funcţionare a pieţei interne.

(40)	Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor şi ale producătorilor. Din acest motiv, este adecvat ca normele privind etichetarea să fie adoptate la nivel comunitar.

(41)

Aceste norme ar trebui să prevadă obligativitatea utilizării anumitor termeni, astfel încât produsul să poată fi identificat în funcţie de categoria comercială şi să se furnizeze consumatorilor anumite informaţii importante. Utilizarea altor informaţii facultative ar trebui, de asemenea, să fie abordată la nivel comunitar.

(42)

În lipsa unor dispoziţii contrare, normele de etichetare din sectorul vitivinicol ar trebui să vină în completarea celor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (8), care au o aplicare orizontală. Experienţa a demonstrat că, adesea, nu este oportună diferenţierea normelor de etichetare în funcţie de categorii de produse vitivinicole. Prin urmare, normele ar trebui să se aplice, în principiu, tuturor categoriilor de vin, inclusiv produselor importate. În special, acestea ar trebui să permită indicarea unui soi de struguri de vinificaţie şi a unui an de recoltă a vinurilor fără denumire de origine sau indicaţie geografică, sub rezerva cerinţelor şi excepţiilor privind veridicitatea informaţiilor indicate pe etichetă şi verificările corespunzătoare, precum şi riscul de creare a unor confuzii în rândul consumatorilor.

(43)

Existenţa şi înfiinţarea organizaţiilor de producători continuă să rămână un mijloc de a contribui la satisfacerea necesităţilor sectorului vitivinicol, astfel cum sunt definite acestea la nivel comunitar. Utilitatea acestora ar trebui să rezide în sfera de acoperire şi eficacitatea serviciilor pe care le oferă membrilor lor. Acest lucru este valabil şi pentru organizaţiile interprofesionale. Prin urmare, statele membre ar trebui să recunoască organizaţiile care îndeplinesc anumite cerinţe definite la nivel comunitar.

(44)

În vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei vinurilor, statele membre ar trebui să fie în măsură să pună în aplicare deciziile luate de organizaţiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurenţa.

(45)

Crearea unei pieţe comunitare unice implică introducerea unui sistem de schimburi comerciale la frontierele externe ale Comunităţii. Acesta ar trebui să includă taxe de import şi, în principiu, ar trebui să stabilizeze piaţa comunitară. Acest sistem de schimburi comerciale ar trebui să se bazeze pe obligaţiile internaţionale ale Comunităţii, în special pe cele care rezultă din acordurile încheiate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

(46)

Monitorizarea fluxurilor comerciale este, înainte de toate, o chestiune de gestionare, care ar trebui abordată cu flexibilitate. În consecinţă, Comisia ar trebui să ia o decizie privind introducerea unor cerinţe în materie de licenţe, ţinând cont de necesitatea de a introduce licenţe de import şi de export pentru gestionarea pieţelor respective şi, în special, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă condiţiile generale care guvernează aceste licenţe.

(47)	Atunci când se introduce un regim de licenţe de import şi de export, ar trebui impusă constituirea unei garanţii, pentru a garanta faptul că operaţiunile pentru care se acordă aceste licenţe sunt efectiv realizate.

(48)

Regimul taxelor de import permite renunţarea la orice alte măsuri de protecţie la frontierele externe ale Comunităţii. Mecanismul pieţei interne şi al taxelor vamale s-ar putea dovedi inadecvat în circumstanţe excepţionale. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piaţa comunitară fără apărare împotriva posibilelor perturbări, Comunitatea ar trebui să fie în măsură să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebuie să fie în conformitate cu angajamentele internaţionale ale Comunităţii.

(49)

Pentru a preveni sau a contracara efectele adverse asupra pieţei comunitare ce pot rezulta, în special, din importurile de sucuri de struguri şi de produse pe bază de must de struguri, ar trebui să se aplice o taxă suplimentară la importul de astfel de produse, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.

(50)

Pentru a asigura buna funcţionare a pieţei vitivinicole şi, în special, pentru a evita perturbările pieţei, este necesar să se prevadă posibilitatea de a interzice utilizarea regimului de perfecţionare activă și pasivă. Pentru a putea funcţiona cu succes, în general este necesară aplicarea fără întârzieri majore a unui astfel de instrument de gestionare a pieţei. Prin urmare, Comisiei ar trebui să i se încredinţeze competenţele necesare în acest sens.

(51)	Este necesar ca produsele importate din ţări terţe să fie supuse normelor comunitare privind categoriile de produse, etichetarea şi denumirile de origine şi indicaţiile geografice. De asemenea, acestea ar trebui să fie însoţite de un raport de analiză.

(52)	În anumite condiţii, este necesar să i se atribuie Comisiei competenţa de a deschide şi a gestiona contingente tarifare care decurg din acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu tratatul sau din acte ale Consiliului.

(53)	Problema excedentului de vin din Comunitate a fost agravată în urma încălcărilor interdicţiei provizorii de noi plantări. În Comunitate există un număr semnificativ de plantaţii ilegale, care constituie o sursă de concurenţă neloială şi exacerbează problemele sectorului vitivinicol.

(54)

Este necesar să se distingă între suprafețele plantate în mod ilegal înainte şi după 31 august 1998, sub aspectul obligaţiilor producătorilor cu privire la aceste suprafeţe. Suprafeţele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 ar trebui să beneficieze de o ultimă oportunitate de regularizare în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. În consecinţă, dispoziţia corespunzătoare din prezentul regulament ar trebui să aibă efect retroactiv.

(55)

În prezent, suprafeţele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 nu fac obiectul unei obligaţii de defrişare. Cu toate acestea, ar trebui ca producătorii în cauză să aibă obligaţia de a le regulariza în schimbul plăţii unei taxe. În cazul în care suprafeţele în cauză nu sunt regularizate până la 31 decembrie 2009, producătorii ar trebui să aibă obligaţia de a le defrişa pe cheltuiala proprie. Nerespectarea obligaţiei de defrişare ar trebui să atragă după sine plata unor penalităţi.

(56)	Suprafeţele plantate, cu încălcarea interdicţiei, după data de 31 august 1998 ar trebui defrişate, aceasta fiind sancţiunea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Nerespectarea obligaţiei de defrişare ar trebui să atragă după sine plata unor penalităţi.

(57)

Până la punerea în aplicare a măsurilor de regularizare şi de defrişare, vinul provenit din suprafeţele plantate cu încălcarea interdicţiei şi neregularizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 nu ar trebui introdus pe piaţă decât în scopul distilării, pe cheltuiala producătorului în cauză. Prezentarea de către producători a unor contracte de distilare ar trebui să asigure o mai bună monitorizare a respectării acestei norme decât în trecut.

(58)	Deşi interdicţia provizorie de noi plantări a avut un anumit efect asupra echilibrului între cerere şi ofertă pe piaţa vitivinicolă, aceasta a constituit în acelaşi timp un obstacol pentru producătorii competitivi care doresc să răspundă într-un mod flexibil cererii în creştere.

(59)

Întrucât încă nu s-a ajuns la un echilibru al pieţei, iar măsurile de însoţire, precum schema de defrişare, au nevoie de timp pentru a produce efecte, este oportun să se menţină interdicţia de noi plantări până la 31 decembrie 2015, dată de la care aceasta ar trebui să fie înlăturată definitiv pentru a permite producătorilor competitivi să reacționeze liber la condiţiile de piaţă. Cu toate acestea, ar trebui să li se ofere statelor membre posibilitatea de a extinde interdicţia pe teritoriile lor până la 31 decembrie 2018, dacă consideră acest lucru necesar.

(60)	Autorizarea în vigoare pentru noi plantări de viţă-mamă pentru altoi, comasarea şi exproprierea, precum şi experimentarea viticolă s-a dovedit a nu provoca perturbări nejustificate ale pieţei vitivinicole şi, prin urmare, ar trebui menţinută, cu condiţia efectuării controalelor necesare.

(61)	Drepturi de replantare ar trebui acordate în continuare atunci când producătorii se angajează să defrişeze suprafeţe echivalente plantate cu viţă-de-vie, întrucât efectul net al acestora asupra producţiei este, în general, nul.

(62)

Pe lângă aceasta, ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a autoriza transferul drepturilor de replantare de la o exploataţie viticolă la alta, cu condiţia efectuării de controale stricte şi ca acest transfer să aibă drept obiectiv asigurarea calității, să privească suprafetele destinate a fi plantate cu viţele-mamă pentru altoi sau să fie legat de transferul unei părţi a exploataţiei. Aceste transferuri ar trebui să aibă loc în limita teritoriului unui singur stat membru.

(63)	Pentru a îmbunătăţi gestionarea potenţialului viticol şi a favoriza utilizarea eficientă a drepturilor de plantare, contribuind astfel la atenuarea efectelor restricţiilor provizorii de plantare, ar trebui menţinute sistemele de rezerve naţionale sau regionale.

(64)

Statele membre ar trebui să dispună de o marjă extinsă de acțiune cu privire la gestionarea rezervelor, cu condiţia efectuării controalelor necesare, pentru a le permite să adapteze mai bine utilizarea drepturilor de plantare pe aceste rezerve la necesităţile locale. Această marjă de acțiune ar trebui să cuprindă posibilitatea de achiziționare a drepturilor de plantare, de finanțare a rezervelor şi de vânzare a drepturilor de plantare pe acestea. În acest scop, este necesar ca statele membre să aibă în continuare posibilitatea de a nu aplica sistemul de rezerve, cu condiţia ca acestea să poată dovedi că dispun deja de un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare.

(65)	Acordarea de avantaje speciale tinerilor viticultori poate facilita nu numai instalarea, ci şi adaptarea structurală a exploatațiilor acestora după instalare; prin urmare, aceştia ar trebui să poată beneficia în mod gratuit de drepturi asupra rezervelor.

(66)

Pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor şi pentru a adapta mai bine oferta la cerere, este important ca drepturile de plantare să fie utilizate de titularii lor într-un termen rezonabil. În caz contrar, acestea ar trebui atribuite sau reatribuite rezervelor. Din aceleaşi motive, este necesar ca drepturile atribuite rezervelor să fie acordate într-un termen rezonabil.

(67)	Statele membre în care regimul drepturilor de plantare nu s-a aplicat până la 31 decembrie 2007 ar trebui să fie scutite de interdicţia provizorie de noi plantări.

(68)

Este necesar să se introducă o schemă de defrişare, ca măsură de însoţire destinată să contribuie la crearea unui sector vitivinicol adaptat la condiţiile pieţei. În cazul în care producătorii consideră că în anumite zone condiţiile nu sunt favorabile unei producţii viabile, ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-şi reduce costurile şi de a renunţa permanent la producţia viticolă pe respectivele suprafeţe şi să li se permită fie să desfăşoare alte activităţi pe suprafetele în cauză, fie să se retragă complet din producţia agricolă.

(69)

Experienţa a arătat că lăsarea la latitudinea statelor membre de a autoriza defrișarea în schimbul plății unei prime poate avea drept efect ineficacitatea măsurii și a efectelor preconizate asupra ofertei. Prin urmare, contrar celor prevăzute de sistemul actual, producătorii ar trebui să fie în general eligibili pentru a beneficia de schema de defrişare şi să dispună în exclusivitate de dreptul de a decide dacă participă sau nu la această schemă. În schimb, ar trebui să li se ofere o primă pe hectar viticol defrişat. Cu toate acestea, statele membre care nu produc mai mult de 50 000 de hectolitri de vin pe an nu ar trebui să aibă acces la schema de defrişare, deoarece acestea nu influenţează în mod semnificativ producţia comunitară.

(70)	Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, pe baza unor criterii obiective, nivelurile specifice ale primei de defrişare în limitele baremurilor stabilite de Comisie.

(71)

Pentru a garanta un tratament responsabil al suprafetelor defrişate, dreptul la primă ar trebui să fie condiţionat de respectarea de către producătorii în cauză a normelor de mediu aplicabile. Orice nerespectare a normelor ar trebui să atragă după sine o reducere proporţională a primei de defrişare.

(72)

Pentru a evita problemele legate de mediu, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude de la defrişare, în temeiul unor condiţii specifice, suprafeţele situate la munte, pe pantele abrupte şi pe unele insule mici, precum şi în cazul în care există un risc legat de protecția mediului. În conformitate cu politica pentru regiunile ultraperiferice ale Comunităţii, schema de defrişare nu se aplică insulelor Azore, Madeira şi Canare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a întrerupe defrişarea atunci când suprafaţa defrişată totală atinge 8 % din suprafaţa lor viticolă (10 % la nivel regional).

(73)

În cazul în care într-un stat membru zona defrişată depăşeşte 15 % din întreaga sa suprafaţă viticolă, ar trebui să se prevadă posibilitatea limitării defrişării la 15 % în acel stat membru, pentru a evita concentrarea disproporţionată a resurselor de defrişare în dauna altor state membre. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a opri defrişarea într-un anumit an, în cazul în care defrişarea din acel an a atins nivelul de 6 % din suprafaţa viticolă totală.

(74)	În urma defrişării, suprafaţa agricolă utilizată anterior pentru viticultură ar trebui să devină eligibilă în cadrul regimului de plată unică şi să beneficieze de plata directă decuplată, care, din motive bugetare, n-ar trebui să depăşească o anumită sumă.

(75)

Buna funcţionare a pieţei unice ar fi pusă în pericol în cazul acordării fără rezerve de ajutoare de stat. De aceea, dispoziţiile din tratat care reglementează ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, în principiu, produselor care sunt vizate de organizarea comună a pieţei vitivinicole. Cu toate acestea, dispoziţiile referitoare la prima de defrişare şi anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării ajutoarelor naţionale cu acelaşi scop.

(76)

Pentru o mai bună gestionare a potenţialului viticol, este de dorit ca statele membre să comunice Comisiei un inventar al potenţialului lor de producţie. Aceste informaţii cuprinse în inventar ar trebui să se bazeze pe registrul culturilor de viţă-de-vie, care ar trebui menţinut şi actualizat periodic. Detaliile privind respectivul registru ar trebui stabilite printr-un regulament de punere în aplicare al Comisiei. Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 al Consiliului din 24 iulie 1986 privind organizarea unui registru comunitar al culturilor de viţă-de-vie (9) ar trebui, prin urmare, să fie abrogat. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare şi reconversie ar trebui limitat la statele membre care au comunicat inventarul.

(77)

Pentru a putea dispune de informaţiile necesare pentru a face alegerile politice şi administrative potrivite, producătorii de struguri pentru vinificaţie, de must şi de vin ar trebui să depună declaraţii de recoltă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată solicita comercianţilor de struguri destinaţi producţiei de vin să declare în fiecare an cantităţile de struguri din ultima recoltă care au fost comercializate. Producătorii de must şi de vin şi comercianţii, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, ar trebui să-și declare stocurile de must şi de vin pe care le deţin.

(78)	Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să se prevadă ca toate produsele care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament să aibă un document de însoţire atunci când circulă în Comunitate.

(79)

În vederea soluţionării situaţiilor justificate de criză, chiar şi după încetarea aplicării măsurii tranzitorii de sprijin pentru distilarea de criză, prevăzute în cadrul programelor de sprijin din 2012, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi ajutor pentru distilarea de criză în limita a 15 % din valoarea bugetului anual relevant al statului membru respectiv pentru programul său naţional de sprijin. Orice astfel de ajutor ar trebui notificat Comisiei şi aprobat în temeiul prezentului regulament înainte de a fi acordat.

(80)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (10).

(81)	Cheltuielile suportate de statele membre în cadrul obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie finanţate de Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune (11).

(82)	Statele membre şi Comisia ar trebui să-și comunice reciproc informaţiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.

(83)

Pentru a garanta respectarea obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se prevadă controale şi aplicarea de sancţiuni în cazul nerespectării obligaţiilor. Prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competenţa de a stabili normele corespunzătoare, inclusiv cele privind recuperarea plăţilor necuvenite şi obligaţiile de raportare ale statelor membre.

(84)	Autorităţile statelor membre ar trebui să fie responsabile de asigurarea respectării prezentului regulament, iar Comisia ar trebui să dispună de mecanisme care să-i permită să monitorizeze şi să garanteze respectarea acestuia.

(85)

Pentru a permite includerea sectorului vitivinicol în regimul de plată unică, este necesar ca toate suprafeţele viticole cultivate în mod activ să fie eligibile pentru a beneficia de regimul de plată unică prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (12).

(86)

Viticultorii din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia ar trebui să beneficieze de introducerea componentei „vin” în regimul de plată unică în aceleaşi condiţii ca viticultorii din Comunitate, astfel cum era constituită aceasta la 30 aprilie 2004. În consecinţă, componenta „vin” din regimul de plată unică nu ar trebui să fie supusă aplicării calendarului de creşteri prevăzut la articolul 143a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(87)	Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (13) ar trebui modificate corespunzător.

(88)

Trecerea de la mecanismele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi în alte regulamente privind sectorul vitivinicol şi la cele prevăzute în prezentul regulament ar putea crea unele dificultăţi care nu sunt abordate în prezentul regulament. Pentru a aborda această eventualitate, ar trebui să se prevadă adoptarea măsurilor tranzitorii necesare de către Comisie. De asemenea, Comisia ar trebui autorizată să rezolve probleme practice specifice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIŢII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament prevede normele specifice care se aplică producţiei şi comercializării produselor menționate în partea XII a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2) În ceea ce priveşte produsele menţionate la alineatul (1), prezentul regulament prevede:

(a)	măsuri de sprijin;

(b)	măsuri de reglementare;

(c)	norme privind comerţul cu ţările terţe;

(d)	norme care reglementează potenţialul de producţie.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile stabilite în anexa I.

TITLUL II

MĂSURI DE SPRIJIN

CAPITOLUL I

Programe de sprijin

Secţiunea 1

Dispoziţii introductive

Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol prevede normele care reglementează acordarea de fonduri comunitare statelor membre şi utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul programelor naţionale de sprijin (denumite în continuare „programe de sprijin”), în vederea finanţării măsurilor de sprijin specifice destinate să susţină sectorul vitivinicol.

Articolul 4

Compatibilitate şi coerenţă

(1) Programele de sprijin sunt compatibile cu legislaţia comunitară şi cu activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii.

(2) Statele membre sunt responsabile de programele de sprijin şi se asigură că acestea sunt compatibile cu ordinea juridică internă şi sunt elaborate şi puse în aplicare în mod obiectiv, ţinând cont de situaţia economică a producătorilor vizaţi şi de necesitatea de a evita inegalităţile de tratament nejustificate între producători.

Statele membre sunt responsabile pentru asigurarea şi efectuarea controalelor şi pentru aplicarea sancţiunilor necesare în cazul nerespectării programelor de sprijin.

(3) Nu se acordă sprijin:

(a)	pentru proiecte de cercetare şi măsuri destinate să susţină astfel de proiecte;

(b)	pentru măsurile care sunt incluse în programele de dezvoltare rurală ale statelor membre în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

Secţiunea 2

Transmiterea şi conţinutul programelor de sprijin

Articolul 5

Depunerea programelor de sprijin

(1) Fiecare stat membru producător menţionat în anexa II înaintează Comisiei, pentru prima dată până la 30 iunie 2008, un proiect de program de sprijin pe cinci ani, care cuprinde măsuri conforme cu dispoziţiile prezentului capitol.

Măsurile de sprijin din programele de sprijin se elaborează la nivelul geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Înainte de a fi înaintat Comisiei, programul de sprijin face obiectul unei consultări cu autorităţile şi organismele competente la nivelul teritorial corespunzător.

Fiecare stat membru depune un singur proiect de program, care poate lua în calcul particularităţi regionale.

(2) Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni după ce au fost înaintate Comisiei.

Cu toate acestea, în cazul în care programul de sprijin depus nu respectă condiţiile prevăzute în prezentul capitol, Comisia informează statul membru în consecinţă. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un program de sprijin revizuit. Programul revizuit devine aplicabil la două luni după notificare, cu excepţia cazului în care persistă o incompatibilitate, caz în care se aplică prezentul paragraf.

(3) Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin prezentate de statele membre.

(4) Articolul 6 nu se aplică în cazul în care unica măsură a unui stat membru în cadrul unui program de sprijin constă în transferul către regimul de plată unică menţionat la articolul 9. Articolul 21 se aplică în acest caz numai cu privire la alineatul (1) şi în raport cu anul în care are loc transferul.

Articolul 6

Conţinutul programelor de sprijin

Programele de sprijin sunt alcătuite din următoarele elemente:

(a)	o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum şi obiectivele cuantificate ale acestora;

(b)	rezultatele consultărilor organizate;

(c)	o evaluare a efectelor de ordin tehnic, economic, social și de mediu preconizate;

(d)	un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

(e)	un tabel financiar general, care să indice resursele care urmează să fie utilizate şi un proiect indicativ de alocare a acestor resurse împărțit pe măsuri, în conformitate cu plafoanele stabilite în anexa II;

(f)	criteriile şi indicatorii cantitativi care urmează să fie utilizaţi pentru monitorizare şi evaluare, precum şi măsurile luate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare şi eficientă a programelor de sprijin;

(g)	desemnarea autorităţilor competente şi a organismelor responsabile de punerea în aplicare a programului de sprijin.

Articolul 7

Măsuri eligibile

(1) Programele de sprijin cuprind una sau mai multe dintre măsurile următoare:

(a)	sprijinul prin regimul de plată unică în conformitate cu articolul 9;

(b)	promovarea în conformitate cu articolul 10;

(c)	restructurarea şi reconversia podgoriilor în conformitate cu articolul 11;

(d)	recoltarea înainte de coacere în conformitate cu articolul 12;

(e)	fondurile mutuale în conformitate cu articolul 13;

(f)	asigurarea recoltei în conformitate cu articolul 14;

(g)	investiţiile în conformitate cu articolul 15;

(h)	distilarea subproduselor în conformitate cu articolul 16;

(i)	distilarea alcoolului alimentar în conformitate cu articolul 17;

(j)	distilarea de criză în conformitate cu dispoziţiile articolului 18;

(k)	folosirea mustului de struguri concentrat în conformitate cu articolul 19.

(2) Programele de sprijin nu conţin alte măsuri în afara celor prevăzute la articolele 9-19.

Articolul 8

Norme generale aplicabile programelor de sprijin

(1) Alocarea fondurilor comunitare disponibile, precum şi plafoanele bugetare aplicabile sunt prevăzute în anexa II.

(2) Sprijinul comunitar se acordă doar pentru cheltuielile eligibile ocazionate după depunerea programelor de sprijin relevante, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

(3) Statele membre nu contribuie la costul măsurilor finanţate de Comunitate în cadrul programelor de sprijin.

(4) Prin derogare de la alineatul (3), statele membre pot acorda un ajutor naţional, în conformitate cu normele comunitare relevante privind ajutoarele de stat, pentru măsurile menţionate la articolele 10, 14 şi 15.

Nivelul maxim al ajutorului, astfel cum este stabilit în normele comunitare relevante privind ajutoarele de stat, se aplică finanţării publice globale, care include atât fonduri comunitare, cât şi fonduri naţionale.

Secţiunea 3

Măsuri de sprijin specifice

Articolul 9

Regimul de plată unică şi sprijinul pentru viticultori

(1) Statele membre pot oferi sprijin viticultorilor prin alocarea unor drepturi la plată în sensul titlului III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în conformitate cu punctul O din anexa VII la regulamentul respectiv.

(2) Statele membre care intenţionează să recurgă la posibilitatea menţionată la alineatul (1) prevăd acest sprijin în programele lor de sprijin, inclusiv, în ceea ce priveşte transferurile ulterioare de fonduri către regimul de plată unică, sub formă de modificări ale acelor programe în conformitate cu articolul 5 alineatul (3).

(3) După punerea sa în aplicare, sprijinul menţionat la alineatul (1):

(a)	rămâne în cadrul regimului de plată unică şi nu mai este disponibil sau nu mai este pus la dispoziţie în temeiul articolului 5 alineatul (3), pentru măsurile enumerate la articolele 10-19, în anii următori de aplicare a programelor de sprijin;

(b)	reduce proporţional cuantumul fondurilor disponibile pentru măsurile enumerate la articolele 10-19 în cadrul programelor de sprijin.

Articolul 10

Promovarea pe pieţele ţărilor terţe

(1) Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare în ţările terţe a vinurilor comunitare, în vederea îmbunătăţirii competitivităţii acestora în ţările respective.

(2) Măsurile menţionate la alineatul (1) se referă la vinuri cu denumire de origine protejată sau indicaţie geografică protejată sau la vinurile pentru care se indică soiul.

(3) Măsurile menţionate la alineatul (1) pot să cuprindă numai următoarele:

(a)	relaţii publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care subliniază în mod special avantajele produselor comunitare, în principal în ceea ce priveşte calitatea, siguranţa alimentară sau respectarea mediului;

(b)	participarea la evenimente, târguri sau expoziţii de importanţă internaţională;

(c)	campanii de informare, în special privind regimurile comunitare referitoare la denumirile de origine, indicaţiile geografice şi producţia ecologică;

(d)	studii ale noilor pieţe, necesare pentru extinderea pieţelor de desfacere;

(e)	studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de promovare şi informare.

(4) Contribuția Comunităţii la finanţarea activităţilor de promovare nu depăşeşte 50 % din cheltuielile eligibile.

Articolul 11

Restructurarea şi reconversia podgoriilor

(1) Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea şi reconversia podgoriilor este creşterea competitivităţii producătorilor de vin.

(2) Restructurarea şi reconversia podgoriilor sunt sprijinite în conformitate cu prezentul articol doar cu condiţia ca statele membre să trimită inventarul potenţialului de producţie, în conformitate cu articolul 109.

(3) Sprijinul pentru restructurarea şi reconversia podgoriilor poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

(a)	reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

(b)	replantarea podgoriilor;

(c)	ameliorarea tehnicilor de gestionare a podgoriilor.

Înlocuirea normală a podgoriilor ajunse la finalul ciclului lor natural de viaţă este exclusă de la acordarea sprijinului.

(4) Sprijinul pentru restructurarea şi reconversia podgoriilor poate lua numai următoarele forme:

(a)	acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderea veniturilor lor ca urmare a punerii în aplicare a măsurii;

(b)	o contribuție la costurile restructurării şi reconversiei.

(5) Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor lor, astfel cum este menţionat la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante şi poate lua una dintre formele următoare:

(a)	fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului II din titlul V, autorizarea coexistenţei podgoriilor vechi cu cele noi pentru o perioadă determinată de maximum trei ani, care expiră la încheierea regimului tranzitoriu privind drepturile de plantare;

(b)	o compensaţie financiară.

(6) Contribuția Comunităţii la finanţarea costurilor efective de restructurare şi reconversie a podgoriilor nu depăşeşte 50 % din acestea. În regiunile clasificate drept regiuni de convergenţă conform Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (14), contribuția Comunităţii la costurile de restructurare şi de reconversie nu depăşeşte 75 %.

Articolul 12

Recoltarea înainte de coacere

(1) În sensul prezentului articol, recoltarea înainte de coacere înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor încă neajunşi la maturitate, reducând astfel la zero producţia pe suprafața respectivă.

(2) Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă pe piaţa vitivinicolă a Comunităţii, pentru a preveni crizele pe piaţă.

(3) Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză.

Această plată nu depăşeşte 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor şi din pierderile de venit aferente distrugerii sau înlăturării ciorchinilor.

(4) Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a viticultorilor individuali care să depăşească plafoanele menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf.

Articolul 13

Fonduri mutuale

(1) Sprijinul pentru crearea de fonduri mutuale oferă asistenţă producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuaţiilor pieţei.

(2) Sprijinul pentru crearea de fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar şi degresiv destinat să acopere costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 14

Asigurarea recoltei

(1) Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la salvgardarea veniturilor producătorilor atunci când acestea sunt afectate de dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

(2) Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Comunităţii care nu poate depăşi:

(a)	80 % din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva pierderilor rezultate din fenomene climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva:

(i)	pierderilor menţionate la litera (a) şi împotriva altor pierderi cauzate de fenomene climatice cu efecte adverse;

(ii)	pierderilor cauzate de animale, boli vegetale sau de infestări cu dăunători.

(3) Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat numai dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice alte despăgubiri pe care aceştia le-au obţinut în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4) Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurenţa pe piaţa asigurărilor.

Articolul 15

Investiţii

(1) Sprijinul poate fi acordat pentru investiţii tangibile sau intangibile în instalații de transformare, în infrastructura unităţii vinicole sau comercializarea vinului care îmbunătăţesc performanţa globală a întreprinderii şi se referă la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a)	producerea sau comercializarea produselor menţionate în anexa IV;

(b)	dezvoltarea unor produse, procese sau tehnologii noi legate de produsele menţionate în anexa IV.

(2) Sprijinul prevăzut la alineatul (1) acordat la nivelul maxim se limitează la microîntreprinderi şi la întreprinderile mici şi mijlocii în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (15). În cazul teritoriului Insulelor Azore, Madeira şi Canare, al departamentelor franceze de peste mări şi al insulelor mici din Marea Egee în sensul Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 din 18 septembrie 2006 de stabilire a măsurilor specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee (16), nu se aplică nicio limită în ceea ce privește cuantumul pentru nivelul maxim de sprijin. În cazul întreprinderilor care nu intră în sfera de aplicare a articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE şi care au mai puţin de 750 de angajaţi sau o cifră de afaceri mai mică de 200 milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate.

(3) Cheltuielile eligibile nu cuprind elementele menţionate la articolul 71 alineatul (3) literele (a)-(c) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(4) Plafoanele maxime ale ajutoarelor în ceea ce priveşte costurile de investiţii eligibile care se aplică contribuţiei comunitare sunt următoarele:

(a)	50 % în regiunile clasificate drept regiuni de convergenţă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1083/2006;

(b)	40 % în alte regiuni decât regiunile de convergenţă;

(c)	75 % în regiunile ultraperiferice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (17);

(d)	65 % în insulele mici din Marea Egee definite în sensul Regulamentului (CE) nr. 1405/2006.

(5) Articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1).

Articolul 16

Distilarea subproduselor

(1) Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor vitivinicole care a fost efectuată în conformitate cu condiţiile stabilite la punctul D din anexa VI.

Valoarea ajutorului se stabileşte per procent/volum şi pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool conţinut în subprodusele care urmează a fi distilate care depăşesc 10 % în raport cu volumul de alcool conţinut în vinul produs.

(2) Nivelurile de ajutor maxime aplicabile se bazează pe costurile de colectare şi transformare şi se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(3) Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menţionată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenţei.

Articolul 17

Distilarea alcoolului alimentar

(1) Până la 31 iulie 2012 se poate acorda sprijin producătorilor pentru vinul care este distilat pentru a obţine alcool alimentar sub forma unui ajutor pe hectar.

(2) Contractele relevante privind distilarea vinului, precum şi dovezile relevante privind livrarea pentru distilare se depun înainte de acordarea sprijinului.

Articolul 18

Distilarea de criză

(1) Până la 31 iulie 2012 se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a excedentului de vin care este stabilit de statele membre în cazuri justificate de criză pentru a reduce sau a elimina excedentul şi a asigura, în acelaşi timp, continuitatea ofertei de la o recoltă la alta.

(2) Nivelurile de ajutor maxime aplicabile se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 113 alineatul (1).

(4) Partea din bugetul disponibil folosită pentru măsura de distilare de criză nu poate depăşi următoarele cote procentuale calculate în raport cu fondurile totale disponibile stabilite în anexa II pentru fiecare stat membru în anul bugetar respectiv:

—	20 % în 2009;

—	15 % în 2010;

—	10 % în 2011;

—	5 % în 2012.

(5) Statele membre pot mări fondurile disponibile pentru măsura de distilare de criză dincolo de plafoanele anuale stabilite la alineatul (4) prin alocarea unor fonduri naţionale în conformitate cu limitele următoare [exprimate în procente din plafonul anual respectiv stabilit la alineatul (4)]:

—	5 % în anul vinicol 2010;

—	10 % în anul vinicol 2011;

—	15 % în anul vinicol 2012.

Atunci când este cazul, statele membre vor notifica Comisiei alocarea de fonduri naţionale menţionate în primul paragraf, iar Comisia aprobă operațiunea înainte de punerea la dispoziţie a acestor fonduri.

Articolul 19

Folosirea mustului de struguri concentrat

(1) Până la 31 iulie 2012, se poate acorda sprijin producătorilor de vin care folosesc must de struguri concentrat, inclusiv must de struguri concentrat rectificat, pentru a creşte tăria alcoolică naturală a produselor în conformitate cu condiţiile stabilite în anexa V.

(2) Valoarea ajutorului se stabileşte pe % volum de tărie alcoolică potenţială şi pe hectolitru de must folosit pentru îmbogăţire.

(3) Nivelurile de ajutor maxime aplicabile pentru această măsură în diferite zone viticole se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Articolul 20

Condiţionalitate

Atunci când se constată că un agricultor nu a respectat pe exploataţia sa, în orice moment în decursul a trei ani de la plata efectuată în cadrul programului de sprijin pentru reconstrucţie şi reconversie sau în cursul anului următor plăţii efectuate în cadrul programului de sprijin pentru recoltarea înainte de coacere, cerinţele de reglementare în materie de gestionare şi bunele condiţii agricole şi de mediu menţionate la articolele 3-7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, iar această nerespectare este rezultatul unei acţiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului, plata se reduce sau se anulează, parţial sau total, în funcţie de gravitatea, măsura, continuitatea şi caracterul repetat al nerespectării, iar dacă este cazul, agricultorul este obligat să ramburseze sumele încasate în conformitate cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile menționate.

Secţiunea 4

Dispoziţii generale

Articolul 21

Rapoartele şi evaluarea

(1) În fiecare an şi pentru prima dată până la 1 martie 2010, statele membre înaintează Comisiei un raport privind punerea în aplicare, în cursul anului financiar anterior, a măsurilor prevăzute în programele lor de sprijin.

Aceste rapoarte enumeră şi descriu măsurile pentru care s-a acordat asistenţă comunitară în cadrul programelor de sprijin şi oferă informații, în mod special, privind punerea în aplicare a măsurii de promovare menţionate la articolul 10.

(2) Până la 1 martie 2011 şi, a doua oară, până la 1 martie 2014, statele membre înaintează Comisiei o evaluare a costurilor şi a beneficiilor programelor de sprijin, precum şi o indicare a modalităţilor de creştere a eficienţei acestora.

Până la 31 decembrie 2011, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a măsurilor de promovare menţionate la articolul 10.

Articolul 22

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	formatul prezentării programelor de sprijin;

(b)	reguli privind modificările programelor de sprijin după ce acestea au devenit aplicabile;

(c)	norme detaliate de punere în aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 10-19;

(d)	condiţiile aplicabile în materie de comunicare şi publicitate privind sprijinul finanţat din fonduri comunitare;

(e)	informații privind raportarea.

CAPITOLUL II

Transferuri financiare

Articolul 23

Transferul financiar către dezvoltarea rurală

(1) Începând cu exerciţiul bugetar 2009, sumele fixate la alineatul (2) pe baza cheltuielilor anterioare efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 pentru măsuri de intervenţie destinate reglementării pieţelor agricole, astfel cum sunt menţionate acestea la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, sunt disponibile ca fonduri comunitare suplimentare pentru a finanţa, în regiunile viticole, măsuri în cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

(2) Sumele disponibile pe an calendaristic sunt următoarele:

—	2009: 40,5 milioane EUR;

—	2010: 80,9 milioane EUR;

—	începând cu 2011: 121,4 milioane EUR.

(3) Sumele stabilite la alineatul (2) se repartizează statelor membre în conformitate cu anexa III.

Statele membre pentru care nu sunt prevăzute sume în tabelul actual din anexa III, deoarece sumele rezultate în conformitate cu cheia financiară aplicată pentru determinarea sumelor din anexa III sunt prea mici (mai puţin de 2,5 milioane EUR care urmează a fi transferate în 2009), pot decide să transfere total sau parţial acele sume, incluse în prezent în anexa II, în anexa III pentru a le utiliza în programele lor de dezvoltare rurală. În acest caz, statele membre vizate notifică Comisiei acest transfer până la 30 iunie 2008, iar Comisia modifică în consecinţă alineatul (2), precum şi anexele II şi III.

TITLUL III

MĂSURI DE REGLEMENTARE

CAPITOLUL I

Norme generale

Articolul 24

Clasificarea soiurilor de struguri de vinificaţie

(1) Sub rezerva alineatului (2), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificaţie care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Numai soiurile de struguri de vinificaţie care îndeplinesc următoarele condiţii pot fi clasificate de către statele membre:

(a)	soiurile respective aparţin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucişare între speciile Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis;

(b)	soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton şi Herbemont.

În cazul în care un soi de struguri de vinificaţie este eliminat din clasificarea menționată în primul paragraf, defrişarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(2) Statele membre ale căror producţii vitivinicole nu depăşesc 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculate pe baza producţiei medii în cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligaţia de clasificare prevăzută la alineatul (1).

Cu toate acestea, şi în statele membre menționate în primul paragraf numai soiurile de struguri de vinificaţie care sunt în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b) pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului.

(3) Prin derogare de la primul şi al doilea paragraf al alineatului (1) şi de la al doilea paragraf al alineatului (2), plantarea, replantarea sau altoirea următoarelor soiuri de struguri de vinificaţie este permisă pentru cercetare ştiinţifică şi în scop experimental:

(a)	soiuri de struguri de vinificaţie care nu sunt clasificate în măsura în care sunt vizate statele membre menționate la alineatul (1);

(b)	soiuri de struguri de vinificaţie care nu respectă alineatul (1) literele (a) şi (b) în măsura în care sunt vizate statele membre menționate la alineatul (2).

(4) Suprafeţele plantate cu soiuri de struguri pentru vinificaţie în scopul producerii de vin, plantate cu nerespectarea alineatelor (1)-(3), se defrişează.

Cu toate acestea, nu există o obligaţie de defrişare a respectivelor suprafete dacă producţia în cauză este destinată exclusiv consumului gospodăriilor viticultorilor.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a verifica respectarea de către producători a dispoziţiilor alineatelor (1)-(4).

Articolul 25

Producţia şi comercializarea

(1) Produsele enumerate în anexa IV și produse în Comunitate sunt produse din soiuri de struguri de vinificaţie clasificabile în conformitate cu articolul 24 alineatul (1).

(2) Denumirea unei categorii de produse viticole enumerate în anexa IV se poate utiliza în Comunitate numai pentru comercializarea unui produs care respectă condiţiile prevăzute în anexa respectivă.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 59 alineatul (1) litera (a), statele membre pot permite utilizarea termenului „vin”, în cazul în care:

(a)	acesta este însoţit de denumirea unui fruct sub formă de denumire compusă, pentru a descrie produsele obţinute prin fermentarea altor fructe decât strugurii; sau

(b)	acesta face parte dintr-o denumire compusă.

Trebuie evitată orice confuzie cu produsele care corespund categoriilor de vin din anexa IV.

(3) Categoriile de produse viticole care figurează în anexa IV pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (2).

(4) Cu excepţia vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută înainte de 1 septembrie 1971, vinul obţinut din unul dintre soiurile de struguri de vinificaţie enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) primul paragraf, dar care nu corespunde uneia dintre categoriile prevăzute în anexa IV, nu poate fi utilizat decât pentru consumul individual al gospodăriei viticultorului, pentru producerea oţetului sau pentru distilare.

CAPITOLUL II

Practici oenologice şi restricţii

Articolul 26

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol se referă la practicile oenologice autorizate şi restricţiile în vigoare aplicabile producţiei şi comercializării produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, precum şi procedura de decizie cu privire la aceste practici şi restricţii.

Articolul 27

Practici oenologice şi restricţii

(1) Numai practicile oenologice autorizate conform legislaţiei comunitare, astfel cum sunt stabilite în anexa V sau hotărâte în conformitate cu articolele 28 şi 29, sunt utilizate pentru producerea şi conservarea în Comunitate a produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Primul paragraf nu se aplică:

(a)	sucului de struguri şi sucului de struguri concentrat;

(b)	mustului de struguri şi mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

(2) Practicile oenologice autorizate pot fi utilizate numai în scopul asigurării unei bune vinificări, unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

(3) Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt fabricate în Comunitate în conformitate cu restricţiile relevante prevăzute în anexa VI.

(4) Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament şi care au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel comunitar sau, dacă este cazul, la nivel naţional sau care contravin restricţiilor stabilite în anexa VI nu pot fi comercializate în Comunitate.

Articolul 28

Reguli mai restrictive impuse de statele membre

Statele membre pot limita sau exclude utilizarea anumitor practici oenologice şi pot impune restricţii mai stricte pentru vinuri autorizate conform legislaţiei comunitare şi produse pe teritoriile lor, în scopul consolidării menţinerii caracteristicilor esenţiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie de origine protejată şi ale vinurilor spumante şi ale vinurilor licoroase.

Statele membre comunică aceste limitări, excluderi şi restricţii Comisiei, care le aduce la cunoştinţa celorlalte state membre.

Articolul 29

Autorizarea practicilor oenologice şi a restricţiilor

(1) Cu excepţia practicilor oenologice legate de îmbogăţire, acidificare şi dezacidificare prevăzute la în anexa V pentru produsele specifice reglementate de aceasta, precum şi a restricţiilor enumerate în anexa VI, autorizarea practicilor oenologice şi a restricţiilor în ceea ce priveşte producţia şi conservarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament se stabileşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2).

(2) Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate în condiţii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2).

Articolul 30

Criterii de autorizare

Pentru autorizarea practicilor oenologice în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), Comisia:

(a)	se bazează pe practicile oenologice recomandate şi publicate de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV), precum şi pe rezultatele utilizării experimentale a unor practici încă neautorizate;

(b)	ia în calcul protejarea sănătăţii umane;

(c)	ia în calcul riscurile potenţiale pentru consumatori de a fi induşi în eroare din cauza aşteptărilor şi a percepţiilor deja stabilite, având în vedere disponibilitatea şi viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d)	face posibilă conservarea caracteristicilor naturale şi esenţiale ale vinului şi nu aduce modificări substanţiale în ceea ce priveşte compoziţia produsului în cauză;

(e)	asigură un nivel minim acceptabil de protecţie a mediului;

(f)	respectă normele generale în materie de practici oenologice şi restricţii prevăzute în anexele V şi VI.

Articolul 31

Metode de analiză

Metodele de analiză care permit stabilirea compoziţiei produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament şi normele prin care se poate stabili dacă aceste produse au făcut obiectul unor tratamente contrare practicilor oenologice autorizate sunt cele recomandate şi publicate de către OIV.

În absenţa unor metode şi norme recomandate şi publicate de către OIV, metodele şi normele corespunzătoare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2).

Până la adoptarea respectivelor norme, metodele şi normele aplicabile utilizate sunt cele permise de statele membre implicate.

Articolul 32

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol şi a anexelor V şi VI, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare în prezentele anexe, se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	dispoziţii care determină considerarea practicilor oenologice comunitare enumerate în anexa IV din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 ca practici oenologice autorizate;

(b)	practicile oenologice autorizate şi restricţiile, inclusiv îmbogăţirea, acidificarea şi dezacidificarea referitoare la vinurile spumante, vinurile spumante de calitate şi vinurile spumante de calitate de tip aromat;

(c)	practicile oenologice autorizate şi restricţiile referitoare la vinurile licoroase;

(d)	sub rezerva anexei VI litera C, dispoziţii care reglementează amestecul şi cupajul musturilor şi al vinurilor;

(e)	în absenţa unor norme comunitare în materie, specificarea purităţii şi a identităţii substanţelor folosite în practicile oenologice;

(f)	norme administrative de executare a practicilor oenologice autorizate;

(g)	condiţiile care reglementează deţinerea, circulaţia şi utilizarea produselor care nu sunt conforme dispoziţiilor articolului 27 şi eventualele scutiri de la cerinţele articolului respectiv, precum şi stabilirea unor criterii care permit evitarea, în cazuri individuale, a unei rigori excesive;

(h)	condiţiile în care statele membre pot autoriza deţinerea, circulaţia şi utilizarea unor produse care nu se conformează dispoziţiilor prezentului capitol, altele decât cele de la articolul 27, sau normelor de punere în aplicare a acestuia.

CAPITOLUL III

Denumiri de origine, indicaţii geografice şi menţiuni tradiţionale

Articolul 33

Domeniu de aplicare

(1) Normele privind denumirile de origine, indicaţiile geografice şi menţiunile tradiţionale stabilite în capitolele IV şi V se aplică produselor menţionate la alineatele (1), (3)-(6), (8), (9), (11), (15) şi (16) din anexa IV.

(2) Normele menţionate la alineatul (1) se bazează pe:

(a)

protejarea intereselor legitime ale:

(i)	consumatorilor; şi

(ii)	producătorilor;

(b)	asigurarea bunei funcţionări a pieţei comune pentru produsele vizate;

(c)	promovarea producerii unor produse de calitate, permițând, în acelaşi timp, măsuri naţionale ale politicii de calitate.

CAPITOLUL IV

Denumiri de origine şi indicaţii geografice

Secţiunea 1

Definiţii

Articolul 34

Definiții

(1) În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:

(a)

„denumire de origine” înseamnă denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, utilizată pentru a descrie un produs menţionat la articolul 33 alineatul (1) care respectă următoarele cerinţe:

(i)	calitatea şi caracteristicile sale se datorează în mod esenţial sau exclusiv unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali şi umani;

(ii)	strugurii din care este produs provin exclusiv din această arie geografică;

(iii)

este produs în această arie geografică;

(iv)	este obţinut din soiuri de viţă-de-vie aparţinând speciei Vitis vinifera;

(b)

„indicaţie geografică” înseamnă o indicaţie referitoare la o regiune, un loc specific sau, în cazuri excepţionale, o ţară, utilizată pentru a descrie un produs menţionat la articolul 33 alineatul (1) care respectă următoarele cerinţe:

(i)	posedă o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective;

(ii)	strugurii, în proporție de cel puţin 85 %, provin exclusiv din această arie geografică;

(iii)

este produs în această arie geografică;

(iv)	este obţinut din soiuri de viţă-de-vie aparţinând speciei Vitis vinifera sau unei încrucişări între Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis.

(2) Anumite denumiri utilizate în mod tradiţional constituie o denumire de origine, dacă:

(a)	desemnează un vin;

(b)	trimit la o denumire geografică;

(c)	îndeplinesc condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv);

(d)	sunt supuse procedurii de acordare a protecţiei pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice prevăzute în prezentul capitol.

(3) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din ţări terţe, sunt eligibile pentru protecţie în Comunitate conform normelor prevăzute în prezentul capitol.

Secţiunea 2

Cererea de protecţie

Articolul 35

Conţinutul cererii de protecţie

(1) Cererile de protecţie a denumirilor ca denumiri de origine sau indicaţii geografice includ un dosar tehnic care conţine:

(a)	denumirea care urmează a beneficia de protecţie;

(b)	numele şi adresa solicitantului;

(c)	specificațiile produsului, astfel cum sunt menţionate la alineatul (2);

(d)	un document unic care rezumă specificațiile produsului menţionate la alineatul (2).

(2) Specificațiile produsului permit părţilor interesate să verifice respectarea condiţiilor relevante de producţie asociate denumirii de origine sau indicaţiei geografice.

Acestea conţin cel puţin următoarele elemente:

(a)	denumirea care urmează a beneficia de protecţie;

(b)

o descriere a vinului (vinurilor):

(i)	pentru vinuri cu denumire de origine, principalele caracteristici analitice şi organoleptice;

(ii)	pentru vinuri cu indicaţie geografică, principalele caracteristici analitice, precum şi o evaluare sau o indicaţie a caracteristicilor organoleptice;

(c)	dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului (vinurilor), precum şi a restricţiilor relevante pentru producerea vinului (vinurilor);

(d)	delimitarea ariei geografice în cauză;

(e)	producţia maximă la hectar;

(f)	indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificaţie din care a (au) fost obţinut (obținute) vinul (vinurile);

(g)	informațiile care confirmă legătura menţionată la articolul 34 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau, dacă este cazul, la articolul 34 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

(h)

cerinţele aplicabile prevăzute de dispoziţiile comunitare sau naţionale sau, dacă un stat membru prevede astfel, de o organizaţie care gestionează denumirile de origine sau indicaţiile geografice protejate, având în vedere că aceste cerinţe trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii şi compatibile cu dreptul comunitar;

(i)	denumirea şi adresa autorităţilor sau ale organismelor care verifică dacă specificațiile produsului respectă dispoziţiile, precum şi o descriere a sarcinilor acestora.

Articolul 36

Cererea de protecţie referitoare la o arie geografică situată într-o ţară terţă

(1) În cazul în care cererea de protecţie se referă la o arie geografică situată într-o ţară terţă, aceasta conţine, pe lângă elementele prevăzute la articolul 35, o dovadă că denumirea în cauză este protejată în ţara sa de origine.

(2) Cererea se transmite Comisiei, fie direct de către solicitant, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe în cauză.

(3) Cererea de protecţie se întocmeşte într-una dintre limbile oficiale ale Comunităţii sau este însoţită de o traducere autorizată într-una dintre aceste limbi.

Articolul 37

Solicitanţii

(1) Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepţionale, orice producător izolat poate depune o cerere de protecţie pentru o denumire de origine sau o indicaţie geografică. La această cerere se pot asocia şi alte părţi interesate.

(2) Producătorii pot depune cerere de protecţie numai pentru vinuri pe care le produc.

(3) În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau al unei denumiri tradiţionale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere comună.

Secţiunea 3

Procedura de acordare a protecţiei

Articolul 38

Procedura preliminară la nivel naţional

(1) Cererile de protecţie a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice, conform articolului 34, pentru vinuri provenind din Comunitate fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel naţional, în conformitate cu prezentul articol.

(2) Cererea de protecţie se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicaţia geografică.

(3) Statul membru examinează cererea de protecţie pentru a verifica respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul capitol.

Statul membru desfăşoară o procedură naţională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii şi se prevede o perioadă de cel puţin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim şi este stabilită sau își are reședința pe teritoriul său poate formula o opoziţie la protecţia propusă, prin depunerea unei declaraţii motivate corespunzător la autorităţile statului membru.

(4) În cazul în care statul membru consideră că denumirea de origine sau indicaţia geografică nu îndeplineşte cerinţele relevante, inclusiv, dacă este cazul, că este incompatibilă cu legislaţia comunitară în general, cererea se respinge.

(5) Dacă statul membru consideră că cerinţele relevante sunt îndeplinite,

(a)	publică documentul unic şi specificațiile produsului cel puţin pe internet; și

(b)

înaintează Comisiei o cerere de protecţie, care conţine următoarele informații:

(i)	numele şi adresa solicitantului;

(ii)	documentul unic menţionat la articolul 35 alineatul (1) litera (d);

(iii)

o declaraţie a statului membru, conform căreia acesta consideră că cererea depusă de solicitant îndeplineşte condiţiile din prezentul regulament;

(iv)	o trimitere privind publicarea menţionată la litera (a).

Aceste informații sunt transmise într-una dintre limbile oficiale ale Comunității sau sunt însoţite de o traducere autorizată într-una dintre aceste limbi.

(6) Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentului articol până la 1 august 2009.

(7) În cazul în care un stat membru nu are legislaţie naţională în ceea ce priveşte protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice, acesta poate, doar cu titlu tranzitoriu, să acorde protecţie denumirii în cauză în conformitate cu cerințele prezentului capitol la nivel naţional, aceasta producând efecte începând de la data la care cererea de protecţie este înaintată Comisiei. Această protecţie naţională cu titlu tranzitoriu încetează la data la care este adoptată o decizie privind înregistrarea sau refuzul în temeiul prezentului capitol.

Articolul 39

Examinarea de către Comisie

(1) Comisia aduce la cunoştinţa publicului data depunerii cererii de protecţie a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

(2) Comisia examinează cererile de protecţie menţionate la articolul 38 alineatul (5) pentru a verifica respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul capitol.

(3) În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul capitol, aceasta publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene documentul unic menţionat la articolul 35 alineatul (1) litera (d) şi trimiterea la publicarea specificațiilor produsului menţionate la articolul 38 alineatul (5).

În caz contrar, se decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), respingerea cererii.

Articolul 40

Procedura de opoziţie

În termen de două luni de la data publicării prevăzute la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf, orice stat membru sau ţară terţă sau orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim, stabilită sau având reședința într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecţie sau într-o ţară terţă, poate formula o opoziţie la protecţia propusă, prin depunerea în faţa Comisiei a unei declaraţii motivate corespunzător, referitoare la condiţiile de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol.

În cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite sau având reședința într-o ţară terţă, această declaraţie se depune fie direct, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe în cauză, în termenul de două luni menţionat în primul paragraf.

Articolul 41

Decizia de protecţie

Pe baza informaţiilor de care dispune Comisia, se decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), fie acordarea protecţiei pentru denumirea de origine sau indicaţia geografică, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezentul capitol şi este compatibilă cu legislaţia comunitară, fie respingerea cererii, dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Secţiunea 4

Cazuri speciale

Articolul 42

Omonimele

(1) O denumire, pentru care se înaintează o cerere, omonimă sau parţial omonimă cu o altă denumire deja înregistrată în conformitate cu prezentul regulament se înregistrează ţinându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale şi tradiţionale, precum şi de riscurile de creare a unei confuzii.

O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greşită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

Utilizarea unei denumiri omonime înregistrate nu se autorizează decât în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, având în vedere necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi şi de a nu induce în eroare consumatorul.

(2) Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire, pentru care se înaintează o cerere, este omonimă sau parţial omonimă cu o indicaţie geografică protejată ca atare în conformitate cu legislaţia statelor membre.

Statele membre nu înregistrează indicaţii geografice care nu sunt identice pentru protecţie în cadrul legislaţiei proprii privind indicaţiile geografice dacă denumirea de origine sau indicaţia geografică este protejată în Comunitate în temeiul legislaţiei comunitare aplicabile denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice.

(3) Cu excepţia dispoziţiilor contrare din măsurile de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificaţie conţine sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(4) Protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice pentru produse care intră în domeniul de aplicare al articolului 34 nu aduce atingere indicaţiilor geografice protejate care se aplică în legătură cu băuturile spirtoase în sensul Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase (18) şi viceversa.

Articolul 43

Motive de refuz al protecţiei

(1) Denumirile care au devenit generice nu sunt protejate ca denumiri de origine sau ca indicaţii geografice.

În sensul prezentului capitol, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deşi se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost iniţial obţinut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Comunităţii.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ţine cont de toţi factorii relevanţi, în special de:

(a)	situaţia existentă în Comunitate, în special în zonele de consum;

(b)	dispozițiile legale naţionale sau comunitare relevante.

(2) O denumire nu poate fi protejată ca denumire de origine sau indicaţie geografică atunci când, având în vedere reputaţia şi notorietatea unei mărci, protecţia este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

Articolul 44

Relaţii cu mărcile

(1) Atunci când o denumire de origine sau o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci corespunzând uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 45 alineatul (2) şi care se raportează la un produs aflat într-una dintre categoriile enumerate în anexa IV este refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii în faţa Comisiei a cererii de protecţie a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice și dacă se obține protecția denumirii de origine sau a indicaţiei geografice respective în temeiul cererii.

Mărcile înregistrate cu încălcarea dispoziţiilor de la primul paragraf se anulează.

(2) Fără a aduce atingere articolului 43 alineatul (2), o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 45 alineatul (2), care a fost înregistrată, a cărei înregistrare s-a solicitat sau care a fost consacrată prin utilizare pe teritoriul comunitar, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, anterior datei depunerii în faţa Comisiei a cererii de protecţie a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate fi utilizată în continuare şi reînnoită, fără a aduce atingere protecţiei acordate denumirii de origine sau indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii prevăzute în Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (19) sau în Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (20).

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice alături de mărcile relevante.

Secţiunea 5

Protecţie şi control

Articolul 45

Protecţia

(1) Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu specificațiile corespunzătoare ale produsului.

(2) Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, precum şi vinurile care utilizează aceste denumiri protejate în conformitate cu specificațiile produsului sunt protejate împotriva:

(a)

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:

(i)	de produse comparabile care nu sunt conforme cu specificațiile produsului pentru denumirea protejată; sau

(ii)	în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate;

(b)	utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de expresii, precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitaţie”, „gust”, „similar” sau altele asemenea;

(c)

oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele aferente produsului vinicol respectiv, precum şi împotriva împachetării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie greşită cu privire la originea acestuia;

(d)	oricărei alte practici de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea adevărată a produsului.

(3) Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate nu devin generice în cadrul Comunităţii, în sensul articolului 43 alineatul (1).

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilicită a denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice protejate, în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 46

Registrul

Comisia constituie şi ţine la zi un registru electronic al denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice protejate pentru vinuri care este accesibil publicului.

Articolul 47

Desemnarea autorităţii de control competente

(1) Statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile competente responsabile de controalele privind respectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2) Statele membre asigură faptul că orice operator care respectă dispoziţiile prezentului capitol are dreptul de a fi apărat de un sistem de controale.

(3) Statele membre informează Comisia în legătură cu autoritatea sau autorităţile competente menţionate la alineatul (1). Comisia publică numele şi adresele acestora, pe care le actualizează periodic.

Articolul 48

Controlul respectării specificațiilor produsului

(1) În ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate referitoare la o arie geografică din cadrul Comunităţii, controlul anual al respectării specificațiilor produsului, efectuat în cursul producţiei vinului şi în timpul sau după condiţionarea acestuia, este asigurat de:

(a)	autoritatea sau autorităţile competente menţionate la articolul 47 alineatul (1); sau

(b)	unul sau mai multe organisme de control, în sensul punctului 5 din articolul 2 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, care acţionează în calitate de organism de certificare a produselor, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 5 din respectivul regulament.

Cheltuielile aferente acestui control sunt suportate de operatorii economici care fac obiectul acestuia.

(2) În ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate referitoare la o arie geografică dintr-o ţară terţă, controlul anual al respectării specificațiilor produsului, efectuat în cursul producţiei vinului şi în timpul sau după condiţionarea acestuia, este asigurat de:

(a)	una sau mai multe dintre autorităţile desemnate de ţara terţă; sau

(b)	unul sau mai multe organisme de certificare.

(3) Organismele de certificare menţionate la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b) se conformează standardului european EN 45011 sau ghidului ISO/IEC 65 (Cerinţe generale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor), iar de la 1 mai 2010 sunt acreditate în conformitate cu acestea.

(4) Atunci când autoritatea sau autorităţile menţionate la alineatul (1) litera (a) şi la alineatul (2) litera (a) verifică respectarea specificațiilor produsului, acestea oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate şi dispun de personal şi resurse suficiente pentru a-şi îndeplini sarcinile.

Articolul 49

Modificări ale specificațiilor produsului

(1) Orice solicitant care îndeplineşte condiţiile de la articolul 37 poate solicita aprobarea unei modificări a specificațiilor produsului pentru o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, în special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a redefini aria geografică menţionată la articolul 35 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererea descrie modificările solicitate şi le motivează.

(2) În cazul în care modificarea propusă implică una sau mai multe modificări ale documentului unic menţionat la articolul 35 alineatul (1) litera (d), articolele 38-41 se aplică mutatis mutandis cererii de modificare. Cu toate acestea, în cazul în care modificarea propusă este una minoră, se decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), dacă aceasta să fie aprobată sau nu fără a se urma procedura prevăzută la articolul 39 alineatul (2) şi la articolul 40, iar, în caz de aprobare, Comisia publică elementele menţionate la articolul 39 alineatul (3).

(3) În cazul în care modificarea propusă nu implică nicio modificare în textul documentului unic, se aplică următoarele reguli:

(a)	atunci când aria geografică este situată într-un stat membru, acesta îşi exprimă poziţia cu privire la modificare şi, în caz de aviz pozitiv, publică specificațiile produsului modificate şi informează Comisia cu privire la modificările aprobate şi la justificarea acestora;

(b)	atunci când aria geografică este situată într-o ţară terţă, Comisia decide cu privire la aprobarea modificării propuse.

Articolul 50

Anularea

În cazul în care respectarea specificațiilor corespunzătoare ale produsului nu mai este asigurată, se poate decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), la iniţiativa Comisiei sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei ţări terţe sau a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, anularea protecţiei acordate unei denumiri de origine sau unei indicaţii geografice.

Articolele 38-41 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 51

Denumiri de vinuri protejate în prezent

(1) Denumirile de vinuri protejate în conformitate cu articolele 51 şi 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi cu articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 sunt protejate automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 46 din prezentul regulament.

(2) În ceea ce priveşte denumirile de vinuri protejate menţionate la alineatul (1), statele membre transmit Comisiei:

(a)	dosarele tehnice menţionate la articolul 35 alineatul (1);

(b)	deciziile naţionale de aprobare.

(3) Denumirile menţionate la alineatul (1) pentru care informaţiile menţionate la alineatul (2) nu sunt prezentate până la 31 decembrie 2011 pierd protecţia în temeiul prezentului regulament. Comisia ia măsurile necesare pentru a radia aceste denumiri din registrul prevăzut la articolul 46.

(4) Articolul 50 nu se aplică în cazul denumirilor de vinuri protejate menţionate la alineatul (1).

Se poate decide, până la 31 decembrie 2014, la iniţiativa Comisiei şi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), anularea protecţiei denumirilor de vinuri protejate menţionate la alineatul (1), dacă acestea nu întrunesc condiţiile prevăzute la articolul 34.

Secţiunea 6

Dispoziţii generale

Articolul 52

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot include, în special, derogări de la condiţiile de aplicare a normelor şi a cerinţelor stabilite în prezentul capitol:

(a)	în măsura în care este vorba despre cererile de protecţie a denumirilor de origine sau a indicaţiilor geografice aflate în curs;

(b)	în măsura în care este vorba despre producţia anumitor vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată dintr-o zonă geografică aflată în proximitatea zonei geografice de unde provin strugurii;

(c)	în măsura în care practicile tradiţionale de producţie ale anumitor vinuri cu denumire de origine protejată sunt vizate.

Articolul 53

Taxe

Statele membre pot solicita plata unei taxe pentru acoperirea cheltuielilor lor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecţie, a declaraţiilor de opoziţie, a cererilor de modificare şi a cererilor de anulare în temeiul prezentului regulament.

CAPITOLUL V

Menţiuni tradiţionale

Articolul 54

Definiţie

(1) „Menţiune tradiţională” înseamnă o menţiune folosită în mod tradiţional în statele membre pentru produsele menţionate la articolul 33 alineatul (1) pentru a desemna:

(a)	faptul că produsul are o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată în cadrul legislaţiei comunitare sau al legislaţiei statului membru respectiv;

(b)	metoda de producere sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul locului de provenienţă sau un eveniment deosebit legat de istoria produsului cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată.

(2) Menţiunile tradiţionale se recunosc, definesc şi protejează în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Articolul 55

Protecţia

(1) O menţiune tradiţională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiţia menţionată la articolul 54 alineatul (2).

Menţiunile tradiţionale sunt protejate împotriva utilizării ilicite.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilicită a menţiunilor tradiţionale.

(2) Menţiunile tradiţionale nu pot deveni generice în cadrul Comunităţii.

Articolul 56

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), privind, în special:

(a)	procedura de acordare a protecţiei;

(b)	nivelul specific de protecţie.

CAPITOLUL VI

Etichetare şi prezentare

Articolul 57

Definiţii

În sensul prezentului regulament:

(a)	„etichetare” înseamnă menţiunile, indicaţiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, inel sau manşetă, care însoţesc un anumit produs sau care se referă la acesta;

(b)	„prezentare” înseamnă orice informaţii transmise consumatorului prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma şi tipul sticlelor.

Articolul 58

Condiţii de aplicare a normelor orizontale

Sub rezerva dispoziţiilor contrare ale prezentului regulament, Directiva 89/104/CEE, Directiva 89/396/CEE a Consiliului privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar (21), Directiva 2000/13/CE și Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate (22) se aplică etichetării şi prezentării produselor aflate în domeniul de aplicare al acestora.

Articolul 59

Indicaţii obligatorii

(1) Etichetarea şi prezentarea produselor menţionate în anexa IV punctele 1-11, 13, 15 şi 16, comercializate în Comunitate sau destinate exportului, conţine următoarele indicaţii obligatorii:

(a)	denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa IV;

(b)

pentru vinurile cu denumiri de origine protejate sau cu indicaţii geografice protejate:

(i)	menţiunea „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată”; şi

(ii)	denumirea de origine protejată sau indicaţia geografică protejată;

(c)	tăria alcoolică dobândită în volume;

(d)	indicarea provenienţei;

(e)	indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al vânzătorului;

(f)	indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate;

(g)	în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, indicarea conţinutului de zahăr.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conţin numele protejat al unei denumiri de origine sau al unei indicaţii geografice.

(3) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), trimiterea la menţiunile „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(a)	atunci când o menţiune tradiţională, în sensul articolului 54 alineatul (1) litera (a), figurează pe etichetă;

(b)	atunci când, în cazuri excepţionale care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), denumirea de origine sau indicaţia geografică protejată figurează pe etichetă.

Articolul 60

Indicaţii facultative

(1) Etichetarea şi prezentarea produselor menţionate la articolul 59 alineatul (1) poate conţine, în special, următoarele indicaţii facultative:

(a)	anul de recoltă;

(b)	numele unuia sau al mai multor soiuri de struguri de vinificaţie;

(c)	în cazul vinurilor altele decât cele menţionate la articolul 59 alineatul (1) litera (g), menţiuni indicând conţinutul de zahăr;

(d)	în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată, menţiunile tradiţionale, prevăzute la articolul 54 alineatul (1) litera (b);

(e)	simbolul comunitar care indică denumirea de origine protejată sau indicaţia geografică protejată;

(f)	menţiuni referitoare la anumite metode de producţie;

(g)	în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată, numele altei unităţi geografice care este mai mică sau mai largă decât zona care determină denumirea de origine sau indicaţia geografică.

(2) Fără a aduce atingere articolului 42 alineatul (3), în ceea ce priveşte utilizarea indicaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) pentru vinurile fără o denumire de origine protejată sau indicaţie geografică protejată:

(a)	statele membre adoptă acte cu putere de lege şi acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare şi control în vederea garantării veridicităţii informaţiilor respective;

(b)

statele membre pot, pe baza unor criterii nediscriminatorii şi obiective şi acordând atenţia cuvenită competiţiei loiale, să întocmească, pentru vinul produs din soiuri de struguri de vinificaţie de pe propriul teritoriu, liste de soiuri de struguri de vinificaţie excluse, în special în cazul în care:

(i)	există riscul de creare a unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificaţie formează o parte integrală a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate existente;

(ii)	controalele relevante nu ar fi eficiente din punct de vedere al costurilor, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificaţie reprezintă o parte foarte redusă din podgoria statului membru în cauză;

(c)	amestecurile de vinuri din state membre diferite nu vor duce la o etichetare a soiului sau a soiurilor de struguri de vinificaţie decât dacă statele membre vizate convin altfel şi asigură fezabilitatea certificării, aprobării şi procedurilor de control relevante.

Articolul 61

Limbile

(1) Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicaţiile obligatorii şi opţionale menţionate la articolele 59 şi 60 figurează într-una sau mai multe dintre limbile oficiale ale Comunităţii.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicaţii geografice protejate sau al unei menţiuni tradiţionale în sensul articolului 54 alineatul (1) litera (a) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecţia.

În cazul denumirilor de origine protejate sau al indicaţiilor geografice protejate sau al denumirilor naţionale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, într-una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii.

Articolul 62

Aplicarea legislaţiei

Autorităţile competente ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a împiedica introducerea pe piaţă a oricărui produs menţionat la articolul 59 alineatul (1) care nu este etichetat în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol sau pentru a-l retrage de pe piaţă.

Articolul 63

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	detalii privind indicarea provenienţei produsului relevant;

(b)	condiţiile de utilizare a indicaţiilor facultative enumerate la articolul 60;

(c)	cerinţele specifice referitoare la indicaţiile privind anul de recoltă şi soiul de struguri de vinificaţie care figurează pe etichetă în sensul articolului 60 alineatul (2);

(d)	alte derogări faţă de cele menţionate la articolul 59 alineatul (2), care prevăd posibilitatea de a se omite trimiterea la categoria de produse viticole;

(e)	norme privind protecţia care trebuie acordată cu privire la prezentarea unui anumit produs.

CAPITOLUL VII

Organizaţii de producători şi organizaţii interprofesionale

Articolul 64

Organizaţiile de producători

(1) Statele membre pot recunoaşte organizaţiile de producători care:

(a)	sunt constituite de către producătorii de produse aflate în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

(b)	sunt constituite la iniţiativa producătorilor;

(c)

urmăresc un obiectiv specific, care poate viza, în special, unul sau mai multe dintre aspectele următoarele:

(i)	adaptarea în comun a producţiei la exigenţele pieţei şi îmbunătăţirea produsului;

(ii)	promovarea concentrării ofertei şi valorificarea pe piaţă a producţiei membrilor săi;

(iii)

promovarea raţionalizării şi a ameliorării producţiei şi a prelucrării;

(iv)	reducerea costurilor de producţie şi a costurilor de gestionare a pieţei şi regularizarea preţurilor de producţie;

(v)	promovarea şi furnizarea de asistenţă tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare şi tehnici de producţie care protejează mediul;

(vi)	promovarea iniţiativelor privind gestionarea subproduselor vitivinicole şi gestionarea deşeurilor, în special pentru protejarea calităţii apei, a solului şi a peisajului şi pentru a ocroti sau a favoriza biodiversitatea;

(vii)

realizarea de studii privind metodele de producţie durabile şi evoluţia pieţei;

(viii)

contribuţia adusă la realizarea programelor de sprijin în sensul capitolului I din titlul II;

(d)

aplică actul constitutiv prin care se solicită membrilor acestora, în mod special:

(i)	să aplice normele adoptate de organizaţia de producători cu privire la raportarea producţiei, producţie, comercializare şi protecţia mediului înconjurător;

(ii)	să pună la dispoziţie informaţiile solicitate de organizaţia de producători în vederea întocmirii statisticilor, în special pentru suprafeţele de cultură şi evoluţia pieţei;

(ii)	să plătească penalităţi în caz de încălcare a obligaţiilor care le revin în temeiul actului constitutiv;

(e)

au depus o cerere de recunoaştere ca organizaţie de producători, adresată statului membru în cauză, în care figurează următoarele elemente:

(i)	dovada că respectă cerinţele prevăzute la literele (a)-(d);

(ii)	dovada că reuneşte un număr minim de membri, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză;

(iii)

dovada că acoperă un volum minim de producţie comercializabilă, în domeniul de activitate al organizaţiei, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză;

(iv)	dovada că îşi poate desfăşura activităţile în mod corespunzător, atât din punct de vedere al timpului, cât şi din punct de vedere al eficienţei şi concentrării ofertei;

(v)	dovada că le asigură efectiv membrilor săi obţinerea asistenţei tehnice necesare pentru punerea în aplicare a practicilor de cultură care protejează mediul.

(2) Organizaţiile de producători recunoscute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sunt considerate organizaţii de producători recunoscute în temeiul prezentului articol.

Articolul 65

Organizaţiile interprofesionale

(1) Statele membre pot să recunoască organizaţiile interprofesionale care:

(a)	reunesc reprezentanţi ai activităţilor economice din producţia, comerţul sau prelucrarea produselor cărora li se aplică prezentul regulament;

(b)	sunt constituite la iniţiativa tuturor reprezentanţilor menţionaţi la litera (a) sau a câtorva dintre ei;

(c)

desfăşoară, într-una sau mai multe regiuni ale Comunităţii, una sau mai multe dintre acţiunile următoare, ţinând cont de sănătatea publică şi de interesele consumatorilor:

(i)	îmbunătăţirea cunoaşterii şi a transparenţei producţiei şi a pieţei;

(ii)	contribuţia la o mai bună coordonare a valorificării pe piaţă a produselor, în special prin cercetări şi studii de piaţă;

(iii)

elaborarea contractelor-tip compatibile cu normele comunitare;

(iv)	intensificarea punerii în valoare a potenţialului de producţie;

(v)	oferirea de informaţii şi desfăşurarea de cercetări necesare orientării producţiei spre produse mai adaptate cerinţelor pieţei, gusturilor şi aspiraţiilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor şi de protecţie a mediului;

(vi)	oferirea de informaţii privind caracteristicile specifice ale vinurilor cu denumiri de origine protejate sau cu indicaţii geografice protejate;

(vii)

căutarea unor metode care să permită limitarea folosirii produselor de protecţie a plantelor şi a altor astfel de substanţe şi care să garanteze calitatea produselor, precum şi protecţia solului şi a apei;

(viii)

promovarea producţiei integrate sau a altor metode de producţie care protejează mediul;

(ix)	promovarea unui consum de vin moderat şi responsabil şi difuzarea de informaţii privind efectele nocive ale modelelor de consum periculoase;

(x)	desfăşurarea de acţiuni de promovare a vinurilor, în special în ţările terţe;

(xi)	elaborarea unor metode şi instrumente de îmbunătăţire a calităţii produselor în toate stadiile de producţie, vinificaţie şi comercializare;

(xii)

punerea în valoare, protejarea şi promovarea potenţialului agriculturii organice;

(xiii)

punerea în valoare, protejarea şi promovarea etichetelor de calitate şi a denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate;

(d)

au depus o cerere de recunoaştere adresată statului membru în cauză, în care figurează următoarele elemente:

(i)	dovada că respectă cerinţele prevăzute la literele (a)-(c);

(ii)	dovada că îşi desfăşoară activităţile într-una sau mai multe regiuni de pe teritoriul în cauză;

(iii)

dovada că reprezintă o parte semnificativă din producţia sau comerţul cu produsele cărora li se aplică prezentul regulament;

(iv)	dovada că nu este ea însăşi angajată în producţia, prelucrarea sau comercializarea produselor cărora li se aplică prezentul regulament.

(2) Organizaţiile care întrunesc criteriile definite la alineatul (1) şi care sunt recunoscute de statele membre sunt considerate organizaţii interprofesionale în temeiul prezentului articol.

Articolul 66

Procedura de recunoaştere

(1) Cererile de recunoaştere în calitate de organizaţie de producători sau de organizaţie interprofesională se adresează statului membru în care organizaţia îşi are sediile şi se examinează de către acesta.

(2) Statele membre iau decizia de acordare sau refuz al recunoaşterii organizaţiei în termen de patru luni de la data depunerii cererii.

Articolul 67

Norme de comercializare

(1) În vederea îmbunătăţirii şi stabilizării funcţionării pieţei comune a vinurilor, inclusiv strugurii, musturile şi vinurile din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare privind reglementarea ofertei, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizaţiile interprofesionale.

Aceste norme trebuie să fie proporţionale cu obiectivul urmărit şi nu trebuie:

(a)	să se refere la tranzacţii ulterioare primei desfaceri pe piaţă a produsului în cauză;

(b)	să permită fixarea preţurilor, inclusiv cu titlu indicativ sau de recomandare;

(c)	să indisponibilizeze un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(d)	să permită refuzul eliberării atestatelor naţionale şi comunitare necesare circulaţiei şi comercializării vinurilor, dacă această comercializare este conformă cu normele menţionate anterior.

(2) Normele menţionate la alineatul (1) trebuie aduse in extenso la cunoştinţa operatorilor prin apariţia într-o publicaţie oficială a respectivului stat membru.

Articolul 68

Monitorizarea

Statele membre:

(a)	efectuează, la intervale regulate, verificări privind respectarea de către organizaţiile de producători şi de către organizaţiile interprofesionale a condiţiilor de recunoaştere prevăzute la articolele 64 şi 65;

(b)	retrag recunoaşterea, dacă o organizaţie de producători sau o organizaţie interprofesională nu mai respectă cerinţele relevante şi obligă organizaţiile respective la plata unor penalităţi în caz de nerespectare sau de nereguli.

Articolul 69

Comunicare

Statele membre comunică anual Comisiei, cel târziu la 1 martie şi prima dată cel târziu la 1 martie 2009, deciziile luate sau acţiunile întreprinse în conformitate cu articolele 66, 67 şi 68 în anul calendaristic anterior.

TITLUL IV

COMERŢUL CU ŢĂRI TERŢE

CAPITOLUL I

Dispoziţii comune

Articolul 70

Principii generale

(1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul regulament, ratele taxelor vamale din cadrul Tarifului Vamal Comun se aplică produselor cărora li se aplică prezentul regulament.

(2) Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul regulament sau adoptate în temeiul acestuia, în cadrul schimburilor cu ţările terţe se interzice:

(a)	perceperea oricărei taxe cu efect echivalent unei taxe vamale;

(b)	aplicarea oricărei restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent.

Articolul 71

Nomenclatura Combinată

Regulile generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate şi regulile speciale privind aplicarea sa se aplică clasificării produselor cuprinse în prezentul regulament. Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament, inclusiv, după caz, definiţiile şi categoriile care apar în anexele I şi IV, este inclusă în Tariful Vamal Comun.

CAPITOLUL II

Licenţe de import şi de export

Articolul 72

Licenţe de import şi de export

(1) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), se poate decide ca importurile către Comunitate sau exporturile din Comunitate ale unuia sau mai multor produse care intră sub incidenţa codurilor NC 2009 61, 2009 69 şi 2204 să fie supuse obligației de deținere a unei licenţe de import sau de export.

(2) La aplicarea alineatului (1) se ţine cont de necesitatea de a introduce licenţe pentru gestionarea pieţelor în cauză şi, în special, în cazul licenţelor de import, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză.

Articolul 73

Eliberarea licenţelor

Licenţele de import şi de export se eliberează de către statele membre oricărui solicitant, indiferent de locul în care este stabilit pe teritoriul Comunităţii, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale unui regulament al Consiliului sau ale oricărui alt tip de act al Consiliului, fără a aduce atingere măsurilor luate pentru aplicarea capitolului IV.

Articolul 74

Valabilitatea licenţelor

Licenţele de import şi de export sunt valabile în toată Comunitatea.

Articolul 75

Garanţia

(1) Cu excepţia cazului în care se decide altfel în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), eliberarea licenţelor de import și export este condiţionată de depunerea unei garanţii prin care se asigură că produsele sunt importate sau exportate pe perioada de valabilitate a licenţei.

(2) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, garanţia se pierde în totalitate sau în parte dacă importul sau exportul nu se realizează sau se realizează doar parţial pe perioada de valabilitate a licenţei.

Articolul 76

Garanţii speciale

(1) În ceea ce priveşte sucurile şi musturile care intră sub incidenţa codurilor NC 2009 61, 2009 69 şi 2204 30, pentru care aplicarea taxelor din Tariful Vamal Comun depinde de preţul de import al produsului, valoarea efectivă a acestui preţ este verificată fie pe baza unui control pe fiecare lot, fie utilizând o valoare forfetară la import, calculată de Comisie pe baza preţurilor aceloraşi produse în ţările de origine.

Dacă preţul de intrare declarat al lotului respectiv este mai mare decât valoarea forfetară de import, majorată cu o marjă adoptată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1) şi care nu poate depăşi valoarea forfetară cu mai mult de 10 %, se cere depunerea unei garanţii egale cu taxele de import, stabilite pe baza valorii forfetare la import.

Dacă preţul de intrare al lotului nu este declarat, aplicarea Tarifului Vamal Comun depinde de valoarea forfetară la import sau de aplicarea, în condiţii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), a dispoziţiilor relevante ale legislaţiei vamale.

(2) În cazul în care derogările Consiliului prevăzute la punctele B.5 sau C din anexa VI sunt aplicate produselor importate, importatorii depun o garanţie pentru aceste produse la autorităţile vamale desemnate în momentul punerii în liberă circulaţie. Garanţia se restituie în momentul prezentării de către importator a dovezii, acceptate de autorităţile vamale din statul membru al punerii în liberă circulaţie, că musturile au fost transformate în suc de struguri, utilizate în alte produse decât cele din sectorul vinicol sau, dacă au fost vinificate, că au fost etichetate corespunzător.

Articolul 77

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	stabilirea criteriilor de determinare a metodei de control care trebuie aplicată;

(b)	elementele care sunt luate în considerare în calculul valorilor forfetare la import;

(c)	nivelurile garanţiilor menţionate la articolele 75 şi 76 şi normele care reglementează restituirea acestora;

(d)	dacă este cazul, lista produselor pentru care sunt necesare licenţe de import sau de export;

(e)	dacă este cazul, condiţiile de eliberare şi durata de valabilitate a licenţelor de import sau de export.

CAPITOLUL III

Măsuri de protecție și regimul de perfecționare activă și pasivă

Articolul 78

Măsuri de protecție

(1) Comisia ia măsuri de protecție în privinţa importurilor în Comunitate, sub rezerva dispoziţiilor alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 519/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite ţări terţe (23) şi cu Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor (24).

(2) Cu excepţia dispoziţiilor contrare aplicabile în virtutea oricărui alt act al Consiliului, Comisia ia măsuri de protecție, în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, în privinţa importurilor în Comunitate prevăzute în cadrul acordurilor internaţionale încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat.

(3) Comisia poate lua măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă. În cazul în care Comisia primeşte o cerere din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii.

Aceste măsuri sunt comunicate statelor membre şi se aplică imediat.

Oricare stat membru poate prezenta Consiliului deciziile luate de Comisie în temeiul alineatelor (1) şi (2) în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării acestora. Consiliul se reuneşte imediat. Acesta poate, cu majoritate calificată, să modifice sau să anuleze deciziile respective în termen de o lună de la data la care a fost sesizat.

(4) În cazul în care Comisia consideră că se impune abrogarea sau modificarea măsurilor de protecție adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2), aceasta procedează după cum urmează:

(a)	în cazul în care Consiliul a hotărât cu privire la măsura în cauză, Comisia propune Consiliului revocarea sau modificarea acesteia; Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată;

(b)	în toate celelalte cazuri, măsurile de protecție comunitare sunt revocate sau modificate de Comisie.

Articolul 79

Taxe de import suplimentare

(1) O taxă de import suplimentară se aplică, la nivelul taxei prevăzut la articolul 70 alineatul (1), importurilor de suc de struguri şi must de struguri atunci când acestea sunt însoţite de o clauză de salvgardare specială („CSS”) din acordul privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, pentru a evita sau a contracara efectele negative asupra pieţei comunitare care pot apărea ca urmare a acestor importuri, în cazul în care:

(a)	importurile se realizează la un preţ sub nivelul notificat de Comunitate către OMC; sau

(b)	volumul importurilor din oricare an depăşeşte un anumit nivel.

Volumul menţionat la litera (b) se bazează pe posibilităţile de acces pe piaţă definite, dacă este cazul, ca importuri în procente din consumul național corespondent din ultimii trei ani.

(2) Nu se impun taxe de import suplimentare atunci când este puţin probabil ca importurile să perturbe piaţa comunitară sau când efectele ar fi disproporţionate în raport cu obiectivul urmărit.

(3) În sensul alineatului (1) litera (a), preţurile la import sunt stabilite pe baza preţurilor de import CIF pentru lotul în cauză.

Preţurile de import CIF sunt verificate pe baza preţurilor reprezentative pentru produs pe piaţa mondială sau pe piaţa de import a Comunităţii pentru produsul în cauză.

Articolul 80

Suspendarea regimurilor de perfecţionare activă şi pasivă

(1) Atunci când piaţa comunitară este sau riscă să fie perturbată de regimul de perfecţionare activă sau pasivă, se poate decide, la cererea unui stat membru sau la iniţiativa Comisiei, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), suspendarea, totală sau parţială, a utilizării regimului de perfecţionare activă sau pasivă pentru produsele aflate în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care Comisiei i se înaintează o cerere de către un stat membru, aceasta adoptă o decizie în acest sens în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii.

Aceste măsuri sunt comunicate statelor membre şi se aplică imediat.

Oricare stat membru poate sesiza Consiliul cu privire la măsurile luate în conformitate cu primul paragraf în termen de cinci zile lucrătoare de la data comunicării. Consiliul se reuneşte de îndată. Acesta poate să decidă, cu majoritate calificată, să modifice sau să abroge măsurile respective în termen de o lună de la data la care a fost sesizat.

(2) În măsura în care este necesar pentru a se asigura buna funcţionare a organizării comune a pieţei vitivinicole, recurgerea la regimul de perfecţionare activă sau pasivă pentru produsele cărora li se aplică prezentul regulament poate fi interzisă, total sau parţial, de către Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat.

Articolul 81

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

CAPITOLUL IV

Norme privind importurile

Articolul 82

Cerinţe de import

(1) Cu excepţia cazurilor în care se prevăd dispoziţii contrare, în special în cadrul acordurilor încheiate în temeiul articolului 300 din tratat, prevederile privind denumirea de origine şi indicaţiile geografice şi etichetarea stabilite la titlul III capitolele III şi IV din prezentul regulament, după caz, şi la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament se aplică produselor care intră sub incidenţa codurilor NC 2009 61, 2009 69 şi 2204, care sunt importate în Comunitate.

(2) Cu excepţia dispoziţiilor contrare din acordurile încheiate în temeiul articolului 300 din tratat, produsele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol se obţin în conformitate cu practicile oenologice recomandate şi publicate de OIV sau autorizate de Comunitate în conformitate cu prezentul regulament şi cu măsurile de punere în aplicare ale acestuia.

(3) Importul produselor menţionate la alineatul (1) este condiţionat de prezentarea:

(a)	unui certificat care să ateste conformitatea cu dispoziţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie dată publicităţii de către Comisie, din ţara de origine a produsului;

(b)	unui raport de analiză întocmit de un organism sau departament numit de statul din care provine producătorul, în măsura în care produsul este destinat consumului uman direct.

Articolul 83

Contingente tarifare

(1) Contingentele tarifare pentru importul produselor cărora li se aplică prezentul regulament care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat sau dintr-un alt act al Consiliului sunt deschise şi gestionate conform procedurii menționate la articolul 113 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2) Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii implicaţi, prin aplicarea uneia dintre metodele următoare, a unei combinaţii de metode sau a unei alte metode adecvate:

(a)	metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor (conform principiului „primul sosit, primul servit”);

(b)	metoda de repartizare proporţional cu cantităţile solicitate la depunerea cererilor („metoda examinării simultane”);

(c)	metoda bazată pe luarea în considerare a structurilor comerciale tradiţionale („metoda operatori tradiţionali/nou-veniţi”).

(3) Metoda adoptată pentru gestionarea contingentelor tarifare trebuie să ia în considerare, dacă este cazul, necesităţile de aprovizionare ale pieţei comunitare şi necesitatea de a proteja echilibrul pieţei.

Articolul 84

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde în special:

(a)	detalii privind cerinţele de import;

(b)	garanţii privind natura, provenienţa şi originea produsului;

(c)	recunoaşterea documentului care permite verificarea garanţiilor prevăzute la litera (b).

TITLUL V

POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE

CAPITOLUL I

Plantări ilegale

Articolul 85

Plantări ilegale care au avut loc după data de 31 august 1998

(1) Producătorii defrişează pe propria cheltuială suprafeţele plantate cu viţă-de-vie fără a avea dreptul corespunzător de plantare, dacă este cazul, după data de 31 august 1998.

(2) Până la efectuarea defrişării în temeiul alineatului (1), strugurii şi produsele din struguri care provin de pe suprafeţele menţionate la alineatul respectiv pot fi puse în circulaţie doar în vederea distilării, exclusiv pe cheltuiala producătorului. Din produsele rezultate în urma distilării nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică dobândită în volume mai mică sau egală cu 80 % vol.

(3) Fără a aduce atingere, după caz, sancţiunilor anterioare impuse de statele membre, după data de 31 decembrie 2008, statele membre aplică, în cazul producătorilor care nu au respectat obligaţia defrişării, sancţiuni proporţionale cu gravitatea, importanţa şi durata nerespectării.

(4) Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei suprafeţele care au fost plantate cu viţă-de-vie fără un drept corespunzător de plantare după 31 august 1998 şi suprafeţele care au fost defrişate în temeiul alineatului (1).

(5) Sfârşitul interdicţiei tranzitorii de noi plantări la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 90 alineatul (1), nu afectează obligaţiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 86

Regularizarea obligatorie a plantărilor ilegale efectuate înainte de 1 septembrie 1998

(1) În schimbul achitării unei taxe şi nu mai târziu de 31 decembrie 2009, producătorii regularizează suprafeţele plantate cu viţă-de-vie fără un drept corespunzător de plantare, după caz, înainte de 1 septembrie 1998.

Fără a aduce atingere niciunei proceduri din cadrul închiderii conturilor, primul paragraf nu se aplică în cazul suprafeţelor regularizate în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2) Taxa menţionată la alineatul (1) se stabileşte de către statele membre. Aceasta echivalează cu cel puţin dublul valorii medii a dreptului corespunzător de plantare pentru regiunea în cauză.

(3) Până la efectuarea regularizării în temeiul alineatului (1), strugurii şi produsele din struguri care provin de pe suprafeţele menţionate la alineatul respectiv pot fi puse în circulaţie doar în vederea distilării, exclusiv pe cheltuiala producătorului. Din aceste produse nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică dobândită în volume mai mică sau egală cu 80 % vol.

(4) Suprafeţele plantate ilegal menţionate la alineatul (1) şi care nu sunt regularizate în conformitate cu acel alineat până la 31 decembrie 2009 sunt defrişate de către producătorii respectivi pe cheltuiala acestora.

Statele membre aplică, în cazul producătorilor care nu respectă obligaţia defrişării, sancţiuni proporţionale cu gravitatea, importanţa şi durata nerespectării.

Până la efectuarea defrişării menţionate la primul paragraf, alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.

(5) Până la data de 1 martie a fiecăruia dintre anii relevanţi, statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei:

(a)	suprafeţele plantate cu viţă-de-vie, fără un drept corespunzător de plantare, înainte de 1 septembrie 1998;

(b)	suprafeţele regularizate în conformitate cu alineatul (1), taxele prevăzute la alineatul respectiv şi valoarea medie a drepturilor de plantare regionale, în conformitate cu alineatul (2).

Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei, pentru prima dată până la 1 martie 2010, suprafeţele defrişate în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf.

(6) Sfârşitul interdicţiei tranzitorii de noi plantări la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 90 alineatul (1), nu afectează obligaţiile prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5).

Articolul 87

Controlul lipsei circulaţiei sau al distilării

(1) În ceea ce priveşte articolul 85 alineatul (2) şi articolul 86 alineatele (3) şi (4), statele membre solicită probe privind lipsa circulaţiei produselor în cauză sau, în cazul în care produsele în cauză sunt distilate, solicită prezentarea contractelor de distilare.

(2) Statele membre verifică lipsa circulaţiei şi distilarea menţionate la alineatul (1). Acestea aplică sancţiuni în caz de nerespectare.

(3) Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei suprafeţele de pe care sunt recoltate produsele care fac obiectul distilării şi volumele corespunzătoare de alcool.

Articolul 88

Măsuri adiacente

Suprafeţele menţionate la articolul 86 alineatul (1) primul paragraf, atâta timp cât nu sunt regularizate, şi suprafeţele menţionate la articolul 85 alineatul (1) nu beneficiază de nicio măsură de sprijin naţional sau comunitar.

Articolul 89

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	detalii privind cerinţele referitoare la comunicările din partea statelor membre, inclusiv eventualele reduceri ale alocărilor bugetare prevăzute în anexa II în caz de nerespectare a acestora;

(b)	detalii privind sancţiunile care pot fi impuse de statele membre în caz de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la articolele 85, 86 şi 87.

CAPITOLUL II

Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare

Articolul 90

Interdicţia tranzitorie privind plantarea viţei-de-vie

(1) Fără a aduce atingere articolului 24 și, în special, alineatului (3) din acesta, se interzice plantarea de viţă-de-vie cu soiurile de struguri de vinificaţie care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1), până la 31 decembrie 2015.

(2) De asemenea, până la 31 decembrie 2015 este interzisă supraaltoirea soiurilor de struguri de vinificaţie care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1) pe alte soiuri decât soiurile de struguri de vinificaţie menţionate la articolul respectiv.

(3) Sub rezerva alineatelor (1) şi (2), plantarea şi supraaltoirea în sensul acestor alineate sunt permise dacă sunt efectuate în temeiul:

(a)	unui drept de plantare nouă, în sensul articolului 91;

(b)	unui drept de replantare, în sensul articolului 92;

(c)	unui drept de plantare acordat pe o rezervă, în sensul articolelor 93 şi 94.

(4) Drepturile de plantare menţionate la alineatul (3) se acordă în hectare.

(5) Articolele 91-96 se aplică până la 31 decembrie 2015.

(6) Statele membre pot hotărî să menţină interdicţia menţionată la alineatul (1) pe teritoriul acestora sau pe anumite părţi ale teritoriului acestora, cel târziu până la 31 decembrie 2018. În aceste cazuri, normele care reglementează regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, astfel cum este stabilit în prezentul capitol, inclusiv în prezentul articol, se aplică în consecinţă în statul membru respectiv.

Articolul 91

Drepturile de plantare nouă

(1) Statele membre pot acorda producătorilor drepturi de plantare nouă pentru suprafeţele:

(a)	destinate noilor plantări efectuate în cadrul măsurilor de comasare sau a măsurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică în conformitate cu legislaţia naţională;

(b)	destinate unor activităţi experimentale;

(c)	destinate culturii de viţă-mamă pentru altoi;

(d)	ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului.

(2) Drepturile de plantare nouă acordate se exercită:

(a)	de producătorul căruia îi sunt acordate;

(b)	înainte de sfârşitul celui de-al doilea an vinicol care urmează anului în care au fost acordate;

(c)	în scopurile în care au fost acordate.

Articolul 92

Drepturile de replantare

(1) Statele membre acordă drepturi de replantare producătorilor care au efectuat o defrişare pe suprafaţa plantată cu viţă-de-vie.

Cu toate acestea, suprafeţele defrişate pentru care s-a acordat o primă de defrişare în conformitate cu capitolul III nu generează drepturi de replantare.

(2) Statele membre pot acorda drepturi de replantare producătorilor care se angajează să efectueze o defrişare pe suprafaţa plantată cu viţă-de-vie. În astfel de cazuri, suprafaţa în cauză este defrişată cel mai târziu la sfârşitul celui de-al treilea an de la plantarea noilor viţe pentru care s-au acordat drepturile de replantare.

(3) Drepturile de replantare acordate corespund unei suprafeţe de cultură pură echivalente cu suprafaţa defrişată.

(4) Drepturile de replantare sunt exercitate în exploataţia pentru care au fost acordate. Statele membre pot prevedea ca aceste drepturi să nu fie exercitate decât pe suprafaţa pe care s-a efectuat defrişarea.

(5) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (4), statele membre pot decide că drepturile de replantare pot fi transferate, parţial sau în totalitate, unei alte exploataţii de pe teritoriul aceluiaşi stat membru în următoarele cazuri:

(a)	dacă o parte a respectivei exploataţii este transferată celei de-a doua exploataţii;

(b)

dacă suprafeţe de pe cea de-a doua exploataţie sunt destinate:

(i)	producţiei de vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată; sau

(ii)	culturii de viţă-mamă pentru altoi.

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca aplicarea derogărilor prevăzute la primul paragraf să nu determine o mărire globală a potenţialului de producţie de pe teritoriul lor, în special dacă sunt efectuate transferuri de la suprafeţe neirigate către suprafeţe irigate.

(6) Alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis drepturilor similare cu drepturile de replantare, dobândite în temeiul unei legislaţii comunitare sau naţionale anterioare.

(7) Drepturile de replantare acordate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se utilizează în perioadele prevăzute în acest sens în respectivul regulament.

Articolul 93

Rezervele naţionale şi regionale cu drepturi de plantare

(1) În vederea îmbunătăţirii gestionării potenţialului de producţie, statele membre creează o rezervă naţională sau rezerve regionale cu drepturi de plantare.

(2) Statele membre care au constituit rezerve naţionale sau regionale cu drepturi de plantare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 pot păstra aceste rezerve cât timp acestea aplică regimul tranzitoriu al dreptului de plantare în conformitate cu prezentul capitol.

(3) Următoarele drepturi de plantare se alocă rezervelor naţionale sau regionale, dacă nu sunt utilizate în termenul prescris:

(a)	drepturile de plantare nouă;

(b)	drepturile de replantare;

(c)	drepturile de plantare acordate pe rezervă.

(4) Producătorii pot transfera drepturile de replantare către rezervele naţionale sau regionale. Condiţiile unui astfel de transfer, efectuat, dacă este cazul, în schimbul unei plăţi din fondurile naţionale, se stabilesc de către statele membre, în funcţie de interesele legitime ale părţilor.

(5) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide să nu pună în aplicare un sistem de rezerve, cu condiţia să poată dovedi că există pe teritoriul lor un sistem alternativ eficient pentru gestionarea drepturilor de plantare. Dacă este necesar, sistemul alternativ poate deroga de la dispoziţiile relevante ale prezentului capitol.

Primul paragraf se aplică şi statelor membre care încetează să administreze rezerve naţionale sau regionale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999.

Articolul 94

Acordarea drepturilor de plantare pe rezervă

(1) Statele membre pot acorda drepturi pe o rezervă:

(a)	cu titlu gratuit producătorilor în vârstă de până la patruzeci de ani, care posedă o capacitate profesională suficientă şi care se stabilesc pentru prima dată şi care au calitatea de şefi ai exploataţiei viticole;

(b)	în schimbul unei plăţi efectuate în casieriile naţionale sau, eventual, regionale, producătorilor care au intenţia de a utiliza drepturile pentru a planta podgorii a căror producţie are un debuşeu asigurat.

Statele membre definesc criteriile de stabilire a cuantumului plăţii prevăzute la litera (b), care poate varia în funcţie de viitorul produs final al podgoriilor respective şi de perioada tranzitorie rămasă în care se aplică interdicţia de noi plantări, prevăzută la articolul 90 alineatele (1) şi (2).

(2) În cazul în care drepturile de plantare pe o rezervă sunt utilizate, statele membre se asigură că:

(a)	locul în care sunt exercitate drepturile de plantare acordate pe o rezervă, precum şi soiurile şi tehnicile utilizate pentru cultură garantează compatibilitatea producţiei ulterioare cu cererea pieţei;

(b)	randamentele sunt reprezentative pentru media regiunii în care sunt utilizate aceste drepturi, în special dacă drepturile de plantare provenite de pe suprafeţe neirigate sunt utilizate pe suprafeţe irigate.

(3) Drepturile de plantare atribuite unei rezerve care nu sunt utilizate înainte de sfârşitul celui de-al doilea an vinicol după cel în cursul căruia au fost acordate se retrag şi sunt reatribuite rezervei.

(4) Drepturile de plantare pe o rezervă îşi pierd valabilitatea dacă nu sunt acordate înainte de sfârşitul celui de-al cincilea an vinicol de la atribuirea lor pe acea rezervă.

(5) Dacă într-un stat membru există rezerve regionale, acesta poate stabili norme care să autorizeze transferul drepturilor de plantare între rezervele regionale. Dacă într-un stat membru coexistă rezerve regionale şi naţionale, acesta poate, de asemenea, să autorizeze transferuri între astfel de rezerve.

Transferurile pot fi afectate de un coeficient de reducere.

Articolul 95

De minimis

Prezentul capitol nu se aplică în statele membre în care regimul comunitar al drepturilor de plantare nu s-a aplicat până la 31 decembrie 2007.

Articolul 96

Norme naţionale mai stricte

Statele membre pot adopta norme naţionale mai stricte în ceea ce priveşte acordarea drepturilor de plantare nouă sau a celor de replantare. Ele pot impune ca cererile respective şi informaţiile relevante care urmează să fie furnizate în acest sens să fie completate cu alte indicaţii necesare în scopul urmăririi evoluţiei potenţialului de producţie.

Articolul 97

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	dispoziţii care permit evitarea cheltuielilor administrative excesive în cursul aplicării dispoziţiilor prezentului capitol;

(b)	coexistenţa podgoriilor în conformitate cu articolul 92 alineatul (2);

(c)	aplicarea coeficientului de reducere prevăzut la articolul 94 alineatul (5).

CAPITOLUL III

Schema de defrişare

Articolul 98

Domeniu de aplicare şi definiţie

Prezentul capitol stabileşte condiţiile în care viticultorilor li se acordă o primă pentru defrişarea podgoriilor (denumită în continuare „prima de defrişare”).

Articolul 99

Durata schemei

Schema de defrişare se aplică până la sfârşitul anului vinicol 2010-2011.

Articolul 100

Condiţii de eligibilitate

Prima de defrişare se acordă numai dacă suprafaţa în cauză îndeplineşte următoarele condiţii:

(a)	nu a făcut obiectul unui sprijin comunitar sau naţional pentru măsuri de restructurare şi reconversie în cei zece ani vinicoli care precedă solicitarea de defrişare;

(b)	nu a făcut obiectul unui sprijin comunitar în cadrul niciunei alte organizări comune a pieţei în cei cinci ani vinicoli care precedă solicitarea de defrişare;

(c)	este întreţinută;

(d)	nu este mai mică de 0,1 hectare. Cu toate acestea, dimensiunea minimă poate fi de 0,3 hectare, dacă un stat membru decide astfel, pentru anumite regiuni administrative ale acelui stat membru în care media suprafeţei plantate cu viţă-de-vie a unei exploataţii viticole depăşeşte un hectar;

(e)	cultivarea ei nu a încălcat nicio dispoziţie naţională sau comunitară aplicabilă;

(f)	este plantată cu un soi de struguri de vinificaţie care poate fi clasificat conform articolului 24 alineatul (1).

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la litera (e), suprafeţele regularizate în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi cu articolul 86 alineatul (1) din prezentul regulament sunt eligibile pentru prima de defrişare.

Articolul 101

Cuantumul primei de defrişare

(1) Baremele primelor de defrişare care urmează să fie acordate se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

(2) Cuantumul specific al primei de defrişare se stabileşte de statele membre în limita baremelor menţionate la alineatul (1) şi pe baza randamentelor obţinute anterior de exploataţia respectivă.

Articolul 102

Procedura şi bugetul

(1) Producătorii interesaţi prezintă cereri de acordare a primei de defrişare autorităţilor corespunzătoare din statele membre până la data de 15 septembrie a fiecărui an. Statele membre pot fixa o dată anterioară datei de 15 septembrie, cu condiţia ca aceasta să fie situată după 30 iunie şi cu condiţia ca acestea să acorde atenţia cuvenită, acolo unde este cazul, aplicării scutirilor prevăzute la articolul 104.

(2) Statele membre desfăşoară controale administrative cu privire la cererile primite, analizează cererile eligibile şi notifică Comisiei, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, suprafaţa totală şi sumele reprezentate de cererile respective, defalcate pe regiuni şi pe categorii de randamente.

(3) Bugetul maxim anual pentru schema de defrişare este stabilit în anexa VII.

(4) Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), se stabileşte procentul unic de acceptare a sumelor notificate, dacă suma totală notificată Comisiei de statele membre depăşeşte resursele bugetare disponibile, avându-se în vedere, după caz, aplicarea articolului 104 alineatele (2) şi (3).

(5) Până la data de 1 februarie a fiecărui an, statele membre acceptă cererile:

(a)	privind suprafeţele incluse integral în cerere, în cazul în care Comisia nu a stabilit un procent în sensul alineatului (4); sau

(b)

privind suprafeţele care rezultă în urma aplicării procentului menţionat la alineatul (4) pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii şi în conformitate cu următoarele priorităţi:

(i)	statele membre acordă prioritate solicitanţilor a căror cerere pentru prima de defrişare acoperă întreaga podgorie;

(ii)	statele membre acordă în al doilea rând prioritate solicitanţilor care au peste 55 de ani, în cazul în care statele membre prevăd acest lucru.

Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei cererile acceptate defalcate pe regiuni şi pe categorii de randament şi suma totală a primelor de defrişare plătite pe regiune.

(6) Pentru anul vinicol precedent, statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei, până la data de 1 decembrie a fiecărui an:

(a)	suprafeţele defrişate defalcate pe regiuni şi pe categorii de randament;

(b)	suma totală a primelor de defrişare plătite pe regiune.

Articolul 103

Condiţionalitate

În cazul în care se constată că un agricultor nu a îndeplinit, pe exploataţia sa, oricând în decurs de trei ani de la plata primei de defrişare, cerinţele de reglementare în materie de gestionare şi bunele condiţii agricole şi de mediu menţionate la articolele 3-7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi în cazul în care nerespectarea este rezultatul unei acţiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului, suma de plată este redusă sau anulată, fie parţial, fie în întregime, în funcţie de gravitatea, durata, permanenţa şi repetiţia nerespectării, iar agricultorul este obligat, dacă este cazul, să ramburseze această sumă în conformitate cu condiţiile stabilite în dispoziţiile respective.

Articolul 104

Scutiri

(1) Un stat membru poate decide respingerea tuturor cererilor ulterioare menţionate la articolul 102 alineatul (1) atunci când totalitatea suprafeţelor defrişate pe teritoriul său reprezintă 8 % din suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie a statului în cauză prevăzută în anexa VIII.

Un stat membru poate decide respingerea tuturor cererilor ulterioare menţionate la articolul 102 alineatul (1) pentru o regiune atunci când totalitatea suprafeţelor defrişate din acea regiune reprezintă 10 % din suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie a regiunii în cauză.

(2) Se poate decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), încetarea aplicării schemei de defrişare într-un stat membru dacă, luând în considerare cererile în curs, continuarea defrişării ar duce la o suprafaţă defrişată totală de peste 15 % din suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie a statului membru respectiv prevăzută în anexa VIII.

(3) Se poate decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), încetarea aplicării schemei de defrişare într-un stat membru dacă, luând în considerare cererile în curs, continuarea defrişării ar duce la o suprafaţă defrişată totală de peste 6 % din suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie a statului membru respectiv prevăzută în anexa VIII pentru acel an de aplicare a schemei.

(4) Statele membre pot declara podgoriile situate în zone de munte şi de pantă abruptă drept neeligibile pentru schema de defrişare, în conformitate cu condiţiile care urmează să fie stabilite conform procedurii menţionate la articolul 113 alineatul (1).

(5) Statele membre pot declara o zonă drept neeligibilă pentru schema de defrişare, în cazul în care aplicarea regimului ar fi incompatibilă cu preocupările legate de mediu. Zonele declarate neeligibile din aceste motive nu trebuie să depăşească 3 % din suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie prevăzută în anexa VIII.

(6) Grecia poate declara zonele plantate cu viţă-de-vie din insulele din Marea Egee şi Insulele Ionice greceşti, cu excepţia insulelor Creta şi Eubeea, neeligibile în cadrul schemei de defrişare.

(7) Schema de defrişare stabilită în prezentul capitol nu se aplică în Insulele Azore, Madeira şi Canare.

(8) Până la data de 1 august a fiecărui an şi pentru prima dată la 1 august 2008, statele membre care decid să facă uz de posibilitatea prevăzută la alineatele (4)-(6) aduc la cunoştinţa Comisiei, în legătură cu măsura de defrişare care urmează să fie pusă în aplicare:

(a)	zonele declarate neeligibile;

(b)	justificarea pentru neeligibilitate în conformitate cu alineatele (4) şi (5).

(9) Statele membre acordă prioritate agricultorilor din zonele neeligibile sau declarate neeligibile, în temeiul alineatelor (4)-(7), pentru alte măsuri de sprijin stabilite în prezentul regulament, în special, dacă este cazul, pentru măsura de restructurare şi reconversie din cadrul programelor de sprijin şi al măsurilor de dezvoltare rurală.

Articolul 105

De minimis

Prezentul capitol nu se aplică statelor membre în care producţia de vin nu depăşeşte 50 000 hectolitri pe an vinicol. Această producţie se calculează pe baza producţiei medii obținute în cursul ultimilor cinci ani vinicoli.

Articolul 106

Ajutor naţional suplimentar

Statele membre pot acorda un ajutor naţional suplimentar pentru defrişare de până la 75 % din prima de defrişare aplicabilă, pe lângă prima de defrişare acordată.

Articolul 107

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	detalii privind condiţiile de eligibilitate menţionate la articolul 100, în special în ceea ce priveşte dovezile că zonele au fost întreţinute corespunzător în 2006 şi 2007;

(b)	baremele şi nivelurile primei menţionate la articolul 101;

(c)	criteriile de scutire în sensul articolului 104;

(d)	cerinţele de raportare de către statele membre cu privire la punerea în aplicare a schemei de defrişare, incluzând sancţiunile în caz de întârziere a raportării şi informaţiile furnizate de statele membre producătorilor în ceea ce priveşte disponibilitatea schemei;

(e)	cerinţele de raportare privind ajutorul naţional suplimentar;

(f)	termenele de plată.

TITLUL VI

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 108

Registrul culturilor de viță-de-vie

(1) Statele membre ţin un registru al culturilor de viță-de-vie, care conţine informaţii actualizate privind potenţialul de producţie.

(2) Statelor membre a căror suprafaţă totală cultivată cu viţă-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificaţie care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1) este sub 500 de hectare nu le revine obligaţia menţionată la alineatul (1).

Articolul 109

Inventarul

Statele membre care adoptă măsura de „restructurare şi reconversie a podgoriilor” în cadrul programelor lor de sprijin, în conformitate cu articolul 11, trimit Comisiei, pe baza registrului culturilor de viță-de-vie menţionat la articolul 108, până la data de 1 martie a fiecărui an şi pentru prima dată la 1 martie 2009, un inventar actualizat al potenţialului lor de producţie.

Articolul 110

Durata registrului culturilor de viță-de-vie şi a inventarului

În conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), se poate decide ca articolul 108 şi articolul 109 să nu se mai aplice după data de 1 ianuarie 2016.

Articolul 111

Declaraţiile obligatorii

(1) Producătorii de struguri destinaţi vinificaţiei, precum şi producătorii de must şi de vin trebuie să declare în fiecare an autorităţilor naţionale competente cantităţile de produse din ultima recoltă.

(2) Comercianţii de struguri destinaţi producţiei de vin pot fi obligaţi de statele membre să declare în fiecare an cantităţile comercializate din ultima recoltă.

(3) Producătorii de must şi de vin şi comercianţii, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, trebuie să declare în fiecare an autorităţilor naţionale competente cantităţile de must şi de vin pe care le deţin, fie că provin din recolta anului în curs, fie din recoltele anilor anteriori. Mustul şi vinurile importate din ţările terţe fac obiectul unei menţiuni speciale.

Articolul 112

Documentele însoţitoare şi registrul

(1) Produsele menţionate în prezentul regulament nu pot circula în interiorul Comunităţii decât însoţite de un document autorizat oficial.

(2) Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane care deţin produse cărora li se aplică prezentul regulament pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii şi prelucrătorii, precum şi comercianţii care urmează să fie stabiliţi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1), au obligaţia să ţină registre cu intrările şi ieşirile acestor produse.

Articolul 113

Procedura comitetului

(1) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat:

(a)	Comisia este sprijinită de către un comitet de reglementare;

(b)	se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE;

(c)	perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

Articolul 114

Resurse financiare

Măsurile prevăzute la titlul II capitolul I, cu excepţia măsurii menţionate la articolul 7 alineatul (1) litera (a), şi la titlul V capitolul III reprezintă intervenţii pentru reglementarea pieţelor agricole, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

Articolul 115

Schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie

(1) Statele membre şi Comisia îşi transmit reciproc orice informaţii necesare pentru aplicarea prezentului regulament, în special în vederea monitorizării şi analizei pieţei şi pentru a respecta obligaţiile internaţionale privind produsele cărora li se aplică prezentul regulament.

(2) Normele detaliate se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1) pentru a stabili care informaţii sunt necesare pentru aplicarea alineatului (1) din prezentul articol, precum şi forma, conţinutul, durata şi termenele limită, precum şi modalităţile de transmitere către Comisie sau de punere la dispoziţia acesteia a informaţiilor şi a documentelor.

Articolul 116

Monitorizarea

În vederea aplicării prezentului regulament, statele membre se asigură că respectivele proceduri de administrare şi control din domeniu sunt compatibile cu Sistemul Integrat de Administrare şi Control (IACS) în ceea ce priveşte următoarele elemente:

(a)	baza de date electronică;

(b)	sistemele de identificare a parcelelor agricole menţionate la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(c)	controalele administrative.

Aceste proceduri trebuie să permită funcţionarea comună sau schimbul de informaţii cu IACS fără probleme sau conflicte.

Articolul 117

Controalele şi sancţiunile administrative şi raportarea acestora

Cu excepţia aspectelor reglementate prin articolul 145 litera (na) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1) din prezentul regulament următoarele dispoziţii:

(a)	normele privind asigurarea unei aplicări uniforme a dispoziţiilor comunitare în sectorul vitivinicol, în special în ceea ce priveşte controalele şi normele de reglementare a procedurilor financiare specifice pentru punerea în aplicare a controalelor;

(b)	normele privind controalele administrative şi fizice efectuate de statele membre în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor ce decurg din aplicarea prezentului regulament;

(c)	un sistem pentru aplicarea sancţiunilor administrative în cazul în care se constată nerespectări ale oricăreia dintre obligaţiile care decurg din aplicarea prezentului regulament, luând în considerare gravitatea, durata, permanenţa şi repetiţia nerespectării respective;

(d)	normele privind recuperarea plăţilor necuvenite care rezultă din aplicarea prezentului regulament;

(e)	normele privind raportarea controalelor efectuate şi a rezultatelor acestora.

Articolul 118

Desemnarea autorităţilor naţionale responsabile

(1) Fără a aduce atingere articolului 47, statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi responsabile cu controlarea respectării dispoziţiilor comunitare din sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate trebuie să îndeplinească criteriile generale de funcţionare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2) Statele membre transmit Comisiei denumirile şi adresele autorităţilor şi laboratoarelor menţionate la alineatul (1). Comisia face publice aceste informaţii.

Articolul 119

Ajutorul naţional pentru distilarea de criză

(1) Începând de la 1 august 2012, statele membre pot acorda ajutor naţional producătorilor de vin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a vinului în cazuri justificate de criză.

(2) Ajutorul menționat la alineatul (1) trebuie să fie proporţional şi să permită soluţionarea crizei.

(3) Valoarea totală a ajutorului disponibil pentru acest ajutor într-un stat membru, în orice an, nu depăşeşte 15 % din fondurile totale disponibile pentru fiecare stat membru stabilite în anexa II pentru anul respectiv.

(4) Statele membre care doresc să facă uz de ajutorul menţionat la alineatul (1) înaintează Comisiei o notificare motivată corespunzător. Decizia privind aprobarea măsurii şi posibilitatea de acordare a ajutorului se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

(5) Alcoolul rezultat din distilarea menţionată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice pentru a se evita denaturarea concurenţei.

Articolul 120

Raportul Comisiei

Comisia întocmește un raport până la sfârşitul anului 2012, ţinând seama în special de experienţa acumulată în urma punerii în aplicare a reformei.

Articolul 121

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (1).

Aceste măsuri pot cuprinde, în special:

(a)	detalii privind registrul culturilor de viță-de-vie prevăzut la articolul 108, în special detalii privind utilizarea acestuia în vederea monitorizării şi controlului potenţialului de producţie;

(b)	detalii privind inventarul prevăzut la articolul 109, în special detalii privind utilizarea acestuia în vederea monitorizării şi controlului potenţialului de producţie;

(c)	detalii privind măsurarea suprafeţelor;

(d)	sancţiuni în caz de nerespectare a cerinţelor de raportare;

(e)	declaraţiile obligatorii prevăzute la articolul 111;

(f)	documentele însoţitoare şi registrul prevăzute la articolul 112;

(g)	detalii privind ajutorul naţional menţionat la articolul 119.

TITLUL VII

MODIFICĂRI, DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

CAPITOLUL I

Modificări

Articolul 122

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1493/1999

La articolul 2 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, cuvintele „31 iulie 2002” se înlocuiesc cu următorul text:

„31 iulie 2008”.

Articolul 123

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se modifică după cum urmează:

la articolul 33 alineatul (1), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)

li s-a acordat o plată în cursul perioadei de referinţă prevăzute la articolul 38 în temeiul a cel puţin uneia dintre schemele de sprijin prevăzute în anexa VI sau, în cazul uleiului de măsline, în anii de comercializare menţionaţi la articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea sau, în cazul sfeclei de zahăr, al trestiei de zahăr şi al cicorii, dacă au beneficiat de ajutorul de piaţă în cursul perioadei reprezentative menţionate în anexa VII punctul K, sau, în cazul bananelor, dacă au beneficiat de compensaţii pentru pierderi de venit în cursul perioadei reprezentative menţionate în anexa VII punctul L, sau, în cazul fructelor şi legumelor, dacă au fost producători de fructe şi legume, de cartofi alimentari și de pepiniere în cursul perioadei reprezentative aplicate de statele membre produselor respective în conformitate cu anexa VII punctul M, sau, în cazul vinului, dacă au primit un drept la plată astfel cum este prevăzut în anexa VII punctele N şi O.”;

2.	la articolul 37 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf: „Pentru vin cuantumul de referinţă se calculează şi se ajustează în conformitate cu anexa VII punctele N şi O.”;

la articolul 41 se introduce următorul alineat:

„(1b) În cazul vinului şi luând în considerare ultimele informaţii furnizate de statele membre în temeiul articolului 9 şi al articolului 102 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (25), Comisia adaptează plafoanele naţionale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2). Până la data de 1 decembrie a anului anterior adaptării plafoanelor naţionale, statele membre comunică Comisiei valoarea medie regională a drepturilor menţionate la punctul N din anexa VII la prezentul regulament.

la articolul 43 alineatul (2) se introduce următoarea literă:

„(ad)

în cazul vinului, numărul de hectare astfel cum este calculat în conformitate cu anexa VII punctele N şi O;”;

5.	la articolul 44, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text: „(2) «Hectar eligibil pentru ajutor» reprezintă orice suprafaţă agricolă a exploataţiei, cu excepţia suprafeţelor ocupate cu păduri sau destinate unor activităţi neagricole.”;

articolul 51 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 51

Utilizarea agricolă a terenurilor

Agricultorii pot utiliza parcelele declarate în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) pentru orice activitate agricolă.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide până la 1 noiembrie 2007 că, până la o dată care urmează a fi stabilită de statul membru, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010, parcelele din una sau mai multe regiuni ale statelor membre pot să nu fie utilizate în continuare pentru:

(a)

producţia a cel puţin unuia dintre produsele menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96. Cu toate acestea, în acest caz statele membre pot decide să permită cultivarea de culturi secundare pe hectarele eligibile pe o perioadă de maximum trei luni începând cu data de 15 august a fiecărui an; cu toate acestea, la solicitarea statului membru, data respectivă se modifică în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2) pentru regiunile în care cerealele sunt în mod normal recoltate mai devreme din motive climaterice;

(b)	producţia de cartofi alimentari; şi/sau

(c)	pepiniere.”;

7.	la articolul 63 alineatul (3), se adaugă paragraful următor: „În ceea ce priveşte includerea componentei «vin» în regimul de plată unică, statele membre pot hotărî, până la 1 aprilie 2009, aplicarea derogării prevăzute la primul paragraf.”;

la articolul 71c se adaugă următorul alineat:

„În cazul vinului şi luând în considerare ultimele informaţii furnizate de statele membre în temeiul articolului 9 şi al articolului 102 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, Comisia adaptează plafoanele naţionale stabilite în anexa VIIIa la prezentul regulament în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2) din prezentul regulament. Până la data de 1 decembrie a anului anterior adaptării plafoanelor naţionale, statele membre comunică Comisiei valoarea medie regională a drepturilor menţionate la punctul N din anexa VII la prezentul regulament.”;

la articolul 145:

—	se adaugă următoarea literă: „(de) norme detaliate privind includerea ajutorului pentru vin în regimul de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008;”;

—	se adaugă următoarea literă: „(na) în ceea ce priveşte vinul, norme detaliate privind ecocondiţionalitatea, astfel cum se prevede la articolele 20 şi 103 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008;”;

10.

în a doua coloană din anexa IV, ultima liniuţă se înlocuieşte cu liniuţa următoare:

„—	menţinerea plantaţiilor de măslini şi a podgoriilor în bune condiţii vegetative.”;

11.

la anexa VII se adaugă următoarele puncte:

„N. Vin (defrişare)

Agricultorilor care iau parte la schema de defrişare prevăzută la titlul V capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 li se acordă, în anul următor defrişării, drepturi de plată egale cu numărul de hectare pentru care au primit prima de defrişare.

Valoarea unitară a acestor drepturi de plată este egală cu media regională a valorii drepturilor din regiunea corespunzătoare. Cu toate acestea, valoarea unitară nu depăşeşte în niciun caz 350 EUR/ha.

O. Vin (transfer din programele de sprijin)

În cazurile în care statele membre aleg să ofere sprijin în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, acestea stabilesc valoarea de referinţă pentru fiecare fermier, precum şi hectarele aplicabile menţionate la articolul 43 alineatul (2) din prezentul regulament:

—	pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii;

—

în raport cu o perioadă de referinţă reprezentativă dintr-unul sau mai mulţi ani vinicoli începând cu anul vinicol 2005/2006. Cu toate acestea, criteriile de referinţă aplicate pentru a stabili valoarea de referinţă şi hectarele aplicabile nu se bazează pe o perioadă de referinţă care include anii vinicoli de după anul vinicol 2007/2008 în care transferul către programele de sprijin vizează compensaţia pentru agricultorii care au primit anterior sprijin pentru distilarea alcoolului alimentar sau au fost beneficiarii economici ai sprijinului pentru folosirea mustului de struguri concentrat pentru îmbogăţirea vinului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008;

—	care nu depăşeşte suma totală disponibilă pentru această măsură, prevăzută la articolul 6 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.”;

12.

în anexa VIII:

—	în prima coloană a tabelului, după cuvântul „Italia” se introduce un asterisc;

—	sub tabel se adaugă următoarele: „ (26) Sumele pentru Italia corespunzătoare anilor 2008, 2009 şi 2010 se reduc cu 20 milioane EUR [a se vedea nota de subsol din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 479/2008]”.

Articolul 124

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1290/2005

La articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2) Comisia stabileşte sumele care, în temeiul articolului 10 alineatul (2) şi al articolelor 143d şi 143e din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăților directe prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (26) şi al articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 (27) privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, sunt disponibile pentru FEADR.

Articolul 125

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 3/2008

Regulamentul (CE) nr. 3/2008 se modifică după cum urmează:

la articolul 2:

—

la alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

acțiuni de informare privind sistemul comunitar al vinurilor care cuprinde vinuri care beneficiază de denumiri de origine protejate sau de indicații geografice protejate, vinuri care beneficiază de indicații privind soiurile de struguri de vinificație utilizate și băuturile alcoolice care beneficiază de indicații geografice protejate;”;

—

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Pe piața internă, acțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1) pot include acțiuni de informare privind modelele de comportament responsabil în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice și afecțiunile legate de consumul necontrolat de băuturi alcoolice.

Pe piața internă, acțiunile eligibile pot lua, de asemenea, forma participării la evenimente, târguri și expoziții de importanță națională sau europeană, în special prin intermediul standurilor destinate valorizării imaginii produselor comunitare.”;

la articolul 3 alineatul (1), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

oportunitatea de a oferi informații privind sistemul comunitar al vinurilor care cuprinde vinuri care beneficiază de denumiri de origine protejate sau de indicații geografice protejate, vinuri care beneficiază de indicații privind soiurile de struguri de vinificație utilizate și băuturile alcoolice care beneficiază de indicații geografice protejate și necesitatea de a informa cu privire la modelele de comportament responsabil în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice și afecțiunile legate de consumul necontrolat de băuturi alcoolice.”;

la articolul 13 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Procentajul la care face referire primul paragraf este de 60 % pentru acțiunile de informare desfășurate în Comunitate cu privire la modelele de comportament responsabil în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice și afecțiunile legate de consumul necontrolat de băuturi alcoolice.”

CAPITOLUL II

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 126

Dispoziţii care facilitează tranziţia

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (1), se pot adopta măsuri pentru:

(a)	facilitarea tranziţiei de la măsurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 la cele stabilite de prezentul regulament;

(b)	dacă este necesar, pentru rezolvarea problemelor practice specifice. Cu condiţia să fie justificate corespunzător, aceste măsuri pot deroga de la anumite dispoziţii din prezentul regulament.

Articolul 127

Aplicabilitatea normelor privind ajutoarele de stat

(1) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (2), articolele 87, 88 şi 89 din tratat se aplică producţiei şi comerţului cu produsele cărora li se aplică prezentul regulament.

(2) Articolele 87, 88 şi 89 din tratat nu se aplică:

(a)	sprijinului prevăzut la articolul 3 din prezentul regulament, inclusiv sprijinul finanţat în conformitate cu articolul 18 alineatul (5);

(b)	ajutoarelor naţionale complementare prevăzute la articolul 106;

(c)	ajutoarelor naţionale prevăzute la articolul 119.

Articolul 128

Abrogări, continuarea aplicabilităţii pe perioada de tranziţie şi trimiteri

(1) Sub rezerva alineatelor (2) şi (3), Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 al Consiliului şi Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se abrogă.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2392/86 și capitolele I şi II din titlul V, titlul VI, articolele 24 şi 80 şi dispozițiile corespunzătoare în special din anexele relevante la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 continuă să se aplice până când capitolele corespunzătoare din prezentul regulament încep să se aplice în conformitate cu articolul 129 alineatul (2) litera (e).

(3) Următoarele măsuri stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 continuă să se aplice în măsura în care au fost începute sau întreprinse înainte de 1 august 2008 și sunt măsuri eligibile în temeiul respectivului regulament:

(a)	măsurile prevăzute la titlul II capitolele II şi III (prime de abandon, restructurare şi reconversie). Cu toate acestea, nu se va plăti niciun ajutor după 15 octombrie 2008, în temeiul titlului II capitolul III;

(b)	măsurile prevăzute la titlul III (mecanisme de piaţă);

(c)	măsurile prevăzute la titlul VII articolul 63 (restituiri la export).

(4) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, care a fost abrogat, sunt interpretate, atunci când este cazul, drept trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 129

Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Se aplică de la 1 august 2008, cu următoarele excepţii:

(a)	articolele 5-8 se aplică de la 30 iunie 2008;

(b)	articolul 122 se aplică de la 1 ianuarie 2008;

(c)	articolul 123 se aplică de la 1 ianuarie 2009;

(d)	titlul V capitolul III se aplică de la 30 iunie 2008;

(e)

titlul III capitolele II, III, IV, V şi VI, articolele 108, 111 şi 112, precum şi dispoziţiile corespunzătoare în special din anexele relevante se aplică de la 1 august 2009, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare prevăzute de regulamentul care urmează să fie adoptat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1).

(3) Titlul V capitolul II se aplică până la 31 decembrie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 29 aprilie 2008.

Pentru Consiliu

Preşedintele

D. RUPEL

(1) Avizul din 12 decembrie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 12 decembrie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

(4) JO L 299, 16.11.2007, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 248/2008 (JO L 76, 19.3.2008, p. 6).

(5) JO L 277, 21.10.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 146/2008 (JO L 46, 21.2.2008, p. 1).

(6) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(7) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 301/2008 al Consiliului (JO L 97, 9.4.2008, p. 85).

(8) JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/68/CE a Comisiei (JO L 310, 28.11.2007, p. 11).

(9) JO L 208, 31.7.1986, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1631/98 (JO L 210, 28.7.1998, p. 14).

(10) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(11) JO L 209, 11.8.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1437/2007 (JO L 322, 7.12.2007, p. 1).

(12) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 293/2008 al Comisiei (JO L 90, 2.4.2008, p. 5).

(13) JO L 3, 5.1.2008, p. 1.

(14) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (JO L 210, 31.7.2006, p. 25). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1989/2006 (JO L 411, 30.12.2006, p. 6).

(15) JO L 124, 20.5.2003, p. 36.

(16) JO L 265, 26.9.2006, p. 1.

(17) JO L 42, 14.2.2006, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1276/2007 al Comisiei (JO L 284, 30.10.2007, p. 11).

(18) JO L 39, 13.2.2008, p. 16

(19) JO L 40, 11.2.1989, p. 1. Directivă modificată prin Decizia 92/10/CEE (JO L 6, 11.1.1992, p. 35).

(20) JO L 11, 14.1.1994, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 (JO L 386, 29.12.2006, p. 14).

(21) JO L 186, 30.6.1989, p. 21. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 92/11/CEE (JO L 65, 11.3.1992, p. 32).

(22) JO L 247, 21.9.2007, p. 17.

(23) JO L 67, 10.3.1994, p. 89. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 427/2003 (JO L 65, 8.3.2003, p. 1).

(24) JO L 349, 31.12.1994, p. 53. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2200/2004 (JO L 374, 22.12.2004, p. 1).

(25) JO L 148, 6.6.2008, p. 1.”;

(26) JO L 95, 5.4.2007, p. 1.

(27) JO L 148, 6.6.2008, p. 1.”

ANEXA I

DEFINIŢII

Generalităţi

1.	„An vinicol” înseamnă anul de producţie pentru produsele cărora li se aplică prezentul regulament. Începe la 1 august în fiecare an şi se încheie la 31 iulie anul următor.

Termeni legaţi de viţa-de-vie

2.	„Defrişare” înseamnă eliminarea completă a butucilor de viţă aflaţi pe un teren plantat cu viţă-de-vie.

3.	„Plantare” înseamnă fixarea definitivă a răsadurilor de viţă-de-vie sau a unor porţiuni de răsaduri de viţă-de-vie, altoite sau nu, în vederea producerii de struguri sau a unei culturi de viţă-mamă pentru altoi.

4.	„Supraaltoire” înseamnă altoirea unei viţe-de-vie care a mai făcut obiectul unei altoiri.

Termeni legaţi de produse

5.	„Struguri proaspeţi” înseamnă fructul viţei-de-vie utilizat în vinificaţie, bine copt sau chiar uşor stafidit, care poate fi zdrobit sau presat prin mijloace obişnuite în vinificaţie şi care poate produce spontan o fermentaţie alcoolică.

„Must de struguri proaspăt, cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool” înseamnă un produs care:

(a)	are o tărie alcoolică dobândită de minimum 12 % vol. şi de maximum 15 % vol.;

(b)

se obţine prin adaos la un must de struguri nefermentat, care are o tărie alcoolică naturală de cel puţin 8,5 % vol. şi care provine exclusiv din soiurile de struguri de vinificaţie care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1):

(i)	fie de alcool neutru de origine vinicolă, inclusiv alcool obţinut prin distilarea strugurilor stafidiţi, având o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 96 % vol.;

(ii)	fie a unui produs nerectificat provenit din distilarea vinului şi având o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 52 % vol. şi cel mult 80 % vol.

„Suc de struguri” înseamnă produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, care:

(a)	se obţine prin tratare corespunzătoare, datorită căreia devine potrivit pentru consum ca atare;

(b)	se obţine din struguri proaspeţi sau din must de struguri sau prin reconstituire. Atunci când se obţine prin reconstituire, se reconstituie din must de struguri concentrat sau din suc de struguri concentrat.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită pentru sucul de struguri de cel mult 1 % vol.

„Suc de struguri concentrat” înseamnă sucul de struguri necaramelizat obţinut prin deshidratarea parţială a sucului de struguri realizată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât indicele refractometric, determinat la temperatura de 20 oC de refractometrul utilizat conform unei metode care se va stabili, să nu fie mai mic de 50,9 %.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită pentru sucul de struguri concentrat de cel mult 1 % vol.

„Drojdie de vin” înseamnă:

(a)	reziduul care se depune în recipientele care conţin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată;

(b)	reziduul obţinut din filtrarea sau centrifugarea produsului menţionat la litera (a);

(c)	reziduul care se depune în recipientele care conţin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată;

(d)	reziduul obţinut din filtrarea sau centrifugarea produsului menţionat la litera (c).

10.	„Tescovină de struguri” înseamnă reziduul din tescuirea strugurilor proaspeţi, fermentat sau nu.

11.

„Pichet” înseamnă un produs obţinut:

(a)	prin fermentarea tescovinei de struguri proaspete macerate în apă;

(b)	prin epuizarea cu apă a tescovinei fermentate.

12.

„Vin alcoolizat” înseamnă un produs care:

(a)	are o tărie alcoolică dobândită de minimum 18 % vol. şi de maximum 24 % vol.;

(b)	se obţine exclusiv prin adaosul unui produs nerectificat, provenind din distilarea vinului şi având o tărie alcoolică dobândită de maximum 86 % vol., la un vin care nu conţine zahăr rezidual;

(c)	are o aciditate volatilă maximă de 1,5 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

13.

„Producţie de vin” înseamnă:

(a)	mustul de struguri;

(b)

vinul;

(c)	amestecul de musturi de struguri şi/sau de vinuri cu diferite caracteristici,

destinate obţinerii unui anumit tip de vin spumant.

Tăria alcoolică

14.	„Tărie alcoolică dobândită în volume” înseamnă numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20 oC cuprinse în 100 de volume din produsul respectiv la această temperatură.

15.	„Tărie alcoolică potenţială în volume” înseamnă numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20 oC ce pot fi produse prin fermentarea totală a zaharurilor cuprinse în 100 de volume din produsul respectiv la această temperatură.

16.	„Tărie alcoolică totală în volume” înseamnă suma tăriilor alcoolice potenţiale şi dobândite.

17.	„Tărie alcoolică naturală în volume” înseamnă tăria alcoolică totală în volume a unui produs înainte de orice îmbogăţire.

18.	„Tărie alcoolică dobândită în masă” înseamnă numărul de kilograme de alcool pur conţinute în 100 kilograme de produs.

19.	„Tărie alcoolică potenţială în masă” înseamnă numărul de kilograme de alcool pur care pot fi produse prin fermentarea totală a zaharurilor cuprinse în 100 kilograme de produs.

20.	„Tărie alcoolică totală în masă” înseamnă suma tăriilor alcoolice dobândite şi potenţiale în masă.

ANEXA II

BUGETUL PENTRU PROGRAMELE DE SPRIJIN

[menţionat la articolul 8 alineatul (1)]

în mii de EUR
Exerciţiul bugetar	2009	2010	2011	2012	2013	Începând cu 2014
BG	15 608	21 234	22 022	27 077	26 742	26 762
CZ	2 979	4 076	4 217	5 217	5 151	5 155
DE	22 891	30 963	32 190	39 341	38 867	38 895
EL	14 286	19 167	19 840	24 237	23 945	23 963
ES	213 820	284 219	279 038	358 000	352 774	353 081
FR	171 909	226 814	224 055	284 299	280 311	280 545
IT (1)	238 223	298 263	294 135	341 174	336 736	336 997
CY	2 749	3 704	3 801	4 689	4 643	4 646
LT	30	37	45	45	45	45
LU	344	467	485	595	587	588
HU	16 816	23 014	23 809	29 455	29 081	29 103
MT	232	318	329	407	401	402
AT	8 038	10 888	11 313	13 846	13 678	13 688
PT	37 802	51 627	53 457	65 989	65 160	65 208
RO	42 100	42 100	42 100	42 100	42 100	42 100
SI	3 522	4 820	4 987	6 169	6 091	6 095
SK	2 938	4 022	4 160	5 147	5 082	5 085
UK	160	221	227	284	280	280

(1) Plafoanele naţionale din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru Italia corespunzătoare anilor 2008, 2009 şi 2010 se reduc cu 20 milioane EUR, iar sumele respective au fost incluse în sumele din bugetul pentru Italia pentru anii 2009, 2010 şi 2011, astfel cum sunt stabilite în prezentul tabel.

ANEXA III

BUGETUL ALOCAT DEZVOLTĂRII RURALE

[menţionat la articolul 23 alineatul (3)]

în mii de EUR
Exerciţiul bugetar	2009	2010	Începând cu 2011
BG	—	—	—
CZ	—	—	—
DE	—	—	—
EL	—	—	—
ES	15 491	30 950	46 441
FR	11 849	23 663	35 512
IT	13 160	26 287	39 447
CY	—	—	—
LT	—	—	—
LU	—	—	—
HU	—	—	—
MT	—	—	—
AT	—	—	—
PT	—	—	—
RO	—	—	—
SI	—	—	—
SK	—	—	—
UK	—	—	—

ANEXA IV

CATEGORII DE PRODUSE VITICOLE

1. Vinul

Vinul este produsul obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parţială, a strugurilor proaspeţi, presaţi sau nu, sau a mustului de struguri.

Vinul:

(a)	are, după tratamentele eventuale menţionate în anexa V punctul B, o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5 % vol., cu condiţia ca vinul să provină exclusiv din struguri recoltaţi în zonele viticole A şi B menţionate în anexa IX, şi de minimum 9 % vol. în alte zone viticole;

(b)	are, prin derogare de la tăria alcoolică dobândită minimă aplicabilă în alte cazuri, atunci când are o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, după tratamentele eventuale menţionate în anexa V punctul B, o tărie alcoolică dobândită de minimum 4,5 % vol.;

(c)

are o tărie alcoolică totală de minimum 15 % vol. Prin derogare:

—	limita maximă a tăriei alcoolice totale poate ajunge până la 20 % vol. pentru vinurile produse pe anumite suprafeţe viticole din Comunitate, care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2) şi care au fost obţinute fără nicio îmbogăţire;

—	limita maximă a tăriei alcoolice totale poate depăşi 15 % vol. pentru vinurile cu denumire de origine protejată care au fost obţinute fără îmbogăţire;

(d)	are, sub rezerva unor derogări care ar putea fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), un conţinut total de aciditate, exprimat în acid tartric, de cel puţin 3,5 grame pe litru sau 46,6 miliechivalenţi pe litru.

„Retsina” este vinul produs doar pe teritoriul geografic al Greciei din mustul de struguri tratat cu răşină de pin din Alep. Utilizarea răşinii de pin din Alep nu este permisă decât pentru obţinerea vinului „retsina” în condiţiile stabilite prin dispoziţiile de drept intern în vigoare în Grecia.

Prin derogare de la dispoziţiile de la litera (b), „Tokaji eszencia” şi „Tokajská esencia” sunt considerate vinuri.

2. Vin nou aflat încă în fermentaţie

Vinul nou aflat încă în fermentaţie este produsul a cărui fermentaţie alcoolică nu s-a încheiat şi care nu este încă separat de drojdie.

3. Vinul licoros

Vinul licoros este un produs:

(a)	care are o tărie alcoolică dobândită de minimum 15 % vol. şi de maximum 22 % vol.;

(b)	cu o tărie alcoolică totală de minimum 17,5 % vol., cu excepţia anumitor vinuri licoroase cu denumiri de origine sau indicaţii geografice care figurează pe o listă ce urmează să fie întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2);

(c)

care se obţine din:

—	must de struguri parţial fermentat;

—

vin;

—	amestecul produselor menţionate anterior;

—	must de struguri sau un amestec al acestuia cu vin, în cazul vinurilor licoroase cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejate care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2);

(d)	cu o tărie alcoolică naturală iniţială de minimum 12 % vol., cu excepţia anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejate care figurează pe o listă ce urmează să fie întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2);

(e)

la care s-au adăugat:

(i)

individual sau în amestec:

—	alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obţinut prin distilarea strugurilor stafidiţi, având o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 96 % vol.;

—	distilat de vin sau struguri stafidiţi, având o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 52 % vol. şi cel mult 86 % vol.;

(ii)

împreună cu unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

—	must de struguri concentrat;

—	un amestec al unuia dintre produsele prevăzute la litera (e) punctul (i) cu un must de struguri prevăzut la litera (c) prima şi a patra liniuţă;

(f)

la care, prin derogare de la litera (e), s-au adăugat, în cazul anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejate care apar pe lista ce va fi întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2):

(i)	oricare dintre produsele enumerate la litera (e) punctul (i), individual sau în amestec; sau

(ii)

unul sau mai multe dintre produsele următoare:

—	alcool de vin sau de struguri stafidiţi, cu o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 95 % vol. şi de cel mult 96 % vol.;

—	rachiu de vin sau de tescovină de struguri, cu o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 52 % vol. şi de cel mult 86 % vol.;

—	rachiu de struguri stafidiţi, cu o tărie alcoolică dobândită de cel puţin 52 % vol. şi de cel mult 94,5 % vol.;

(iii)

şi unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

—	must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi;

—	must de struguri concentrat obţinut prin acţiunea focului direct, care corespunde, cu excepţia acestei operaţiuni, definiţiei de must de struguri concentrat;

—	must de struguri concentrat;

—	un amestec al unuia dintre produsele enumerate la litera (f) punctul (ii) cu un must de struguri menţionat la litera (c) prima şi a patra liniuţă.

4. Vinul spumant

Vinul spumant este un produs:

(a)

obţinut prin fermentaţie alcoolică primară sau secundară:

—	din struguri proaspeţi;

—	din must de struguri;

—

din vin;

(b)	care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentaţie;

(c)	care, conservat la o temperatură de 20 oC în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari, datorită dioxidului de carbon în soluţie;

(d)	pentru care tăria alcoolică totală a producţiei de vin destinate elaborării acestora nu trebuie să fie mai mică de 8,5 % vol.

5. Vinuri spumante de calitate

Vinul spumant de calitate este un produs:

(a)

obţinut prin fermentaţie alcoolică primară sau secundară:

—	din struguri proaspeţi;

—	din must de struguri;

—

din vin;

(b)	care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentaţie;

(c)	care, conservat la o temperatură de 20 oC în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3,5 bari, datorită dioxidului de carbon în soluţie.

(d)	pentru care tăria alcoolică totală a producţiei de vin destinate elaborării acestora nu trebuie să fie mai mică de 9 % vol.

6. Vinuri spumante de calitate de tip aromat

Vinurile spumante de calitate de tip aromat sunt vinurile spumante de calitate:

(a)

care sunt obţinute numai prin utilizarea exclusivă, la alcătuirea producţiei de vin, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parţial fermentat, care provin din anumite soiuri de struguri de vinificaţie menţionate pe o listă care urmează să fie întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2). Vinurile spumante de calitate de tip aromat produse în mod tradiţional prin utilizarea vinurilor la alcătuirea producţiei de vin sunt stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2);

(b)	care, conservat la o temperatură de 20 oC în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari, datorită dioxidului de carbon în soluţie;

(c)	a cărui tărie alcoolică dobândită nu poate fi mai mică de 6 % vol.;

(d)	a cărui tărie alcoolică totală nu poate fi mai mică de 10 % vol.

Normele specifice vizând alte caracteristici suplimentare sau condiţii de producţie şi de circulaţie se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2).

7. Vinul spumos

Vinul spumos este un produs care:

(a)	se obţine din vin fără denumire de origine sau indicaţie geografică protejate;

(b)	degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parţial dintr-un adaos al acestui gaz;

(c)	prezintă, atunci când este conservat la 20 oC în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari datorată dioxidului de carbon în soluţie.

8. Vinul petiant

Vinul petiant este un produs care:

(a)	se obţine din vin, cu condiţia ca acesta să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 9 % vol.;

(b)	are o tărie alcoolică dobândită de minimum 7 % vol.;

(c)	prezintă, dacă este conservat la 20 oC în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluţie de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari;

(d)	este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

9. Vinul perlant

Vinul perlant este un produs care:

(a)	se obţine din vin;

(b)	are o tărie alcoolică dobândită de minimum 7 % vol. şi o tărie alcoolică totală de minimum 9 % vol.;

(c)	prezintă, dacă este conservat la 20 oC în recipiente închise, o suprapresiune, datorată dioxidului de carbon în soluţie total sau parţial adăugat, de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari;

(d)	este prezentat în recipiente de 60 litri sau mai mici.

10. Mustul de struguri

Mustul de struguri este produsul lichid obţinut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeţi. Este permisă o tărie alcoolică dobândită a mustului de struguri de maximum 1 % vol.

11. Must de struguri parţial fermentat

Mustul de struguri parţial fermentat este produsul obţinut din fermentarea unui must de struguri cu o tărie alcoolică dobândită mai mare de 1 % vol. şi mai mică decât trei cincimi din tăria sa alcoolică totală în volume.

12. Mustul de struguri parţial fermentat trebuie extras din struguri deshidrataţi

Mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri deshidrataţi este produsul obţinut prin fermentarea parţială a mustului de struguri obţinut din struguri deshidrataţi, al cărui conţinut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puţin 272 grame la litru şi a cărui tărie alcoolică naturală şi dobândită nu este mai mică de 8 % vol. Cu toate acestea, anumite vinuri care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2) şi care îndeplinesc aceste cerinţe nu sunt considerate drept must de struguri parţial fermentat extras din struguri deshidrataţi.

13. Mustul de struguri concentrat

Mustul de struguri concentrat este must de struguri necaramelizat care se obţine prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzire pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20 oC de refractometrul utilizat conform unei metode ce se va stabili în conformitate cu articolul 31 să nu fie mai mică de 50,9 %.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită a mustului de struguri concentrat de cel mult 1 % vol.

14. Mustul de struguri concentrat rectificat

Mustul de struguri concentrat rectificat este produsul lichid necaramelizat care:

(a)

se obţine prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20 oC de refractometrul utilizat conform unei metode ce se va stabili în conformitate cu articolul 31 să nu fie mai mică de 61,7 %;

(b)	a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidificare şi de eliminare a altor componente în afară de zahăr;

(c)

are următoarele caracteristici:

—	un pH de maximum 5, determinat la 25 oBrix;

—	o densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, la 25 oBrix;

—	un conţinut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care se va stabili;

—	un indice Folin-Ciocalteu de maximum 6,00, determinat la 25 oBrix;

—	aciditate de titrare de cel mult 15 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale;

—	un conţinut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

—	un conţinut total de cationi de cel mult 8 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale;

—	conductivitate care nu depăşeşte 120 micro-Siemens pe centimetru, la 25 oBrix şi la 20 oC;

—	un conţinut de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

—	prezenţa mezoinozitolului.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită pentru mustul de struguri concentrat rectificat de cel mult 1 % vol.

15. Vin din struguri deshidrataţi

Vinul din struguri deshidrataţi este un produs care:

(a)	este obţinut fără îmbogăţire din strugurii lăsaţi la soare sau la umbră în vederea unei deshidratări parţiale;

(b)	are o tărie alcoolică totală de minimum 16 % vol. şi o tărie alcoolică dobândită de minimum 9 % vol.;

(c)	are o tărie alcoolică totală de minimum 16 % vol. (sau 272 grame zahăr/litru).

16. Vinul de struguri copţi în exces

Vinul din struguri copţi în exces este produsul care:

(a)	este obţinut fără îmbogăţire;

(b)	are o tărie alcoolică naturală în volume de minimum 15 % vol.;

(c)	are o tărie alcoolică totală de minimum 15 % vol. şi o tărie alcoolică dobândită de minimum 12 % vol.

Statele membre pot prevedea o perioadă de învechire pentru acest produs.

17. Oţetul de vin

Oţetul de vin este oţetul care:

(a)	se obţine exclusiv prin fermentarea acetică a vinului;

(b)	are o aciditate totală de cel puţin 60 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

ANEXA V

ÎMBOGĂŢIREA, ACIDIFICAREA ŞI DEZACIDIFICAREA DIN ANUMITE ZONE VITICOLE

A. Limite de îmbogăţire

Dacă este necesar, din cauza condiţiilor climatice, în anumite zone viticole din Comunitate menţionate în anexa IX, statele membre respective pot autoriza mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentaţie şi a vinului obţinut din soiurile de struguri de vinificaţie care pot fi clasificate conform articolului 24 alineatul (1).

Creşterea tăriei alcoolice naturale în volume se realizează prin practicile oenologice menţionate la litera B şi nu poate depăşi următoarele limite:

(a)	3 % vol. în zona viticolă A menţionată în anexa IX;

(b)	2 % vol. în zona viticolă B menţionată în anexa IX;

(c)	1,5 % vol. în zonele viticole C menţionate în anexa IX.

În anii cu condiţii climatice deosebit de nefavorabile, statele membre pot solicita creşterea limitei (limitelor) stabilite la punctul 2 cu 0,5 %. Ca răspuns la o astfel de solicitare, Comisia ar trebui să prezinte comitetului prevăzut la articolul 195 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 o propunere de măsură legislativă în cel mai scurt timp posibil. Comisia va depune eforturi să ia o decizie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (1) din prezentul regulament în termen de patru săptămâni de la depunerea cererii.

B. Procedee de îmbogăţire

Creşterea tăriei alcoolice naturale în volume menţionate la litera A se poate realiza:

(a)	în cazul strugurilor proaspeţi, al mustului de struguri parţial fermentat sau al vinului nou aflat încă în fermentaţie, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat;

(b)	în cazul mustului de struguri, numai prin adaos de zaharoză, must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat sau prin concentrare parţială, inclusiv prin osmoză inversă;

(c)	în cazul vinului, numai prin concentrare parţială la rece.

2.	Procesele prevăzute la punctul 1 se exclud reciproc în cazurile în care vinul sau mustul de struguri este îmbogăţit cu must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat şi se plăteşte un ajutor în temeiul articolului 19 din prezentul regulament.

Adaosul de zaharoză menţionat la punctul 1 literele (a) şi (b) se poate realiza numai prin îndulcire fără apă şi numai în următoarele zone:

(a)	în zona viticolă A menţionată în anexa IX;

(b)	în zona viticolă B menţionată în anexa IX;

(c)

în zona viticolă C menţionată în anexa IX, cu excepţia podgoriilor din Italia, Grecia, Spania, Portugalia şi Cipru şi a podgoriilor din departamentele franceze care se găsesc sub jurisdicţia curţilor de apel din:

—	Aix-en-Provence;

—

Nîmes;

—	Montpellier;

—

Toulouse;

—

Agen;

—

Pau;

—

Bordeaux;

—

Bastia.

Cu toate acestea, îmbogăţirea prin îndulcire fără apă poate fi autorizată de către autorităţile naţionale, ca o excepţie, în departamentele franceze menţionate mai sus. Franţa notifică imediat Comisiei şi celorlalte state membre orice autorizare de acest fel.

Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul iniţial de struguri proaspeţi presaţi, de must de struguri, de must de struguri parţial fermentat sau de vin nou aflat încă în fermentaţie cu mai mult de 11 % în zona viticolă A, 8 % în zona viticolă B şi 6,5 % în zona viticolă C, care sunt menţionate în anexa IX.

Concentrarea mustului de struguri sau a vinului supus procedeelor menţionate la punctul 1:

(a)	nu poate avea ca efect reducerea volumului iniţial al acestor produse cu mai mult de 20 %;

(b)	fără a aduce atingere secţiunii A punctul 2 litera (c), nu poate spori tăria alcoolică naturală acestor produse cu mai mult de 2 % vol.

Tăria alcoolică totală a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentaţie sau a vinului nu poate fi mărită prin procedeele menţionate la punctele 1 şi 5:

(a)	cu mai mult de 11,5 % vol. în zona viticolă A menţionată în anexa IX;

(b)	cu mai mult de 12 % vol. în zona viticolă B menţionată în anexa IX;

(c)	cu mai mult de 12,5 % vol. în zonele viticole C I menţionate în anexa IX;

(d)	cu mai mult de 13 % vol. în zona viticolă C II menţionată în anexa IX; şi

(e)	cu mai mult de 13,5 % vol. în zona viticolă C III menţionată în anexa IX.

Prin derogare de la punctul 6, statele membre pot

(a)	să mărească, în cazul vinului roşu, limita superioară a tăriei alcoolice totale a produselor menţionate la punctul 6 până la 12 % vol. în zona viticolă A şi până la 12,5 % vol. în zona viticolă B menţionată în anexa IX;

(b)	să mărească tăria alcoolică totală în volume a produselor menţionate la punctul 6 pentru producţia de vinuri cu denumire de origine până la un nivel care urmează să fie stabilit de statele membre.

C. Acidificare şi dezacidificare

Strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentaţie şi vinul pot face obiectul:

(a)	unei dezacidificări în zonele viticole A, B și C I menţionate în anexa IX;

(b)	unei acidificări şi al unei dezacidificări în zonele viticole C I, C II şi C III (a) menţionate în anexa IX, fără a aduce atingere dispoziţiilor de la punctul 7; sau

(c)	unei acidificări în zona viticolă C III (b) menţionată în anexa IX.

2.	Acidificarea produselor, altele decât vinul, menţionate la punctul 1, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/l, exprimată în acid tartric, sau 20 miliechivalenţi pe litru.

3.	Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenţi pe litru.

4.	Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenţi pe litru.

5.	Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidificări parţiale.

6.	Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 1, în anii cu condiţii climatice excepţionale, statele membre pot autoriza acidificarea produselor menţionate la punctul 1 din zonele viticole A şi B menţionate în anexa IX, în condiţiile menţionate la punctele 2 şi 3.

7.	Acidificarea şi îmbogăţirea, în afara cazurilor de derogare care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (2), precum şi acidificarea şi dezacidificarea aceluiaşi produs se exclud reciproc.

D. Proceduri

Niciuna dintre procedurile menţionate la literele B şi C, cu excepţia acidificării şi a dezacidificării vinurilor, nu este autorizată decât dacă se efectuează, în condiţii care se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), în timpul transformării strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat sau a vinului nou aflat încă în fermentare în vin sau în orice altă băutură destinată consumului uman direct şi menţionată la articolul 1 alineatul (1), cu excepţia vinului spumant sau a vinului spumos din zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi.

2.	Concentrarea vinurilor trebuie să aibă loc în zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi.

3.	Acidificarea şi dezacidificarea vinurilor nu pot avea loc decât în întreprinderea de vinificare şi în zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii utilizaţi pentru fabricarea vinului respectiv.

Fiecare procedură menţionată la punctele 1, 2 şi 3 trebuie declarată autorităţilor competente. Aceeaşi dispoziţie se aplică pentru cantităţile de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau zaharoză deţinute, pentru practicarea profesiei, de persoanele fizice sau juridice sau de grupuri de persoane, în special de către producători, îmbuteliatori, prelucrători, precum şi de comercianţii care se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), în acelaşi timp şi în acelaşi loc ca şi strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat sau vinul în vrac. Cu toate acestea, declararea acestor cantităţi poate fi înlocuită prin înscrierea lor într-un registru de intrări şi de utilizare.

5.	Fiecare dintre procedurile menţionate la literele B şi C trebuie înscrisă în documentul însoţitor menţionat la articolul 112, în baza căruia circulă produsele astfel tratate.

Aceste proceduri nu pot fi efectuate, sub rezerva derogărilor motivate de condiţii climatice excepţionale:

(a)	după 1 ianuarie în zona viticolă C menţionată în anexa IX;

(b)	după 16 martie în zonele viticole A şi B menţionate în anexa IX şi

acestea se efectuează numai pentru produsele provenite din recolta de struguri imediat precedentă acestor date.

7.	Fără a aduce atingere punctului 6, concentrarea prin răcire, acidificarea şi dezacidificarea vinurilor se poate face pe tot parcursul anului.

ANEXA VI

RESTRICŢII

A. Generalităţi

1.	Toate practicile oenologice autorizate exclud adaosul de apă, exceptând cazurile în care acest lucru este cerut de o necesitate tehnică specifică.

2.	Toate practicile oenologice autorizate exclud adaosul de alcool, cu excepţia practicilor care vizează obţinerea mustului din struguri proaspăt oprit din fermentare prin adaos de alcool, a vinului licoros, a vinului spumant, a vinului alcoolizat şi a vinului petiant.

3.	Vinul alcoolizat nu poate fi utilizat decât pentru distilare.

B. Strugurii proaspeţi, mustul de struguri şi sucul de struguri

Mustul de struguri proaspăt oprit din fermentare prin adaosul de alcool poate fi folosit numai în timpul etapei de preparare a produselor care nu intră sub incidenţa codurilor NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29. Această procedură nu aduce atingere niciunei dispoziţii mai stricte pe care o pot aplica statele membre în cazul preparării pe teritoriul lor a produselor care nu intră sub incidenţa codurilor NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29.

2.	Sucul de struguri şi sucul de struguri concentrat nu pot fi folosite în scopul vinificării şi nici nu se pot adăuga în vin. Se interzice fermentarea alcoolică a acestor produse pe teritoriul Comunităţii.

3.	Dispoziţiile de la punctele 1 şi 2 nu se aplică produselor destinate fabricării în Regatul Unit, Irlanda şi Polonia a produselor care intră sub incidenţa codului NC 2206 00, pentru care utilizarea unei denumiri compuse care include denumirea de vânzare „vin” poate fi admisă de către statele membre.

Mustul de struguri parţial fermentat, obţinut din struguri stafidiţi, nu poate fi pus în circulaţie decât pentru fabricarea vinurilor licoroase, exclusiv în zonele viticole în care această întrebuinţare era tradiţională la data de 1 ianuarie 1985, şi pentru fabricarea vinurilor obţinute din struguri supracopţi.

Sub rezerva unei decizii contrare a Consiliului adoptate în temeiul obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat, mustul de struguri cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool, sucul de struguri, sucul de struguri concentrat şi vinul sau amestecurile obţinute din produsele menţionate anterior care provin din ţări terţe nu pot fi transformate în produsele menţionate în anexa IV sau adăugate în astfel de produse pe teritoriul Comunităţii.

C. Amestecul de vinuri

În lipsa unei decizii contrare a Consiliului adoptată în temeiul obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o ţară terţă cu un vin din cadrul Comunităţii şi cupajarea între vinuri originare din ţările terţe pe teritoriul Comunităţii.

D. Subproduse vinicole

Se interzice suprapresarea strugurilor. În funcţie de condiţiile locale şi tehnice, statele membre stabilesc cantitatea minimă de alcool conţinută de tescovină şi drojdie după tescuirea strugurilor.

Cantitatea de alcool conţinută de aceste subproduse este stabilită de statele membre la un nivel minim de 5 % în raport cu volumul de alcool conţinut în vinul produs.

Cu excepţia alcoolului, a rachiului şi a pichetului, nu se poate fabrica vin sau altă băutură destinată consumului uman direct din drojdie de vin sau din tescovină de struguri. Turnarea vinului peste drojdie, tescovină de struguri sau pulpă de struguri aszú presaţi este permisă în condiţii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2), atunci când această practică este utilizată în mod tradiţional pentru producerea vinurilor „Tokaji fordítás” şi „Tokaji máslás” în Ungaria şi „Tokajský forditáš” şi „Tokajský mášláš” în Slovacia.

3.	Sunt interzise tescuirea drojdiei de vin şi refermentarea tescovinei de struguri în alte scopuri decât pentru distilare sau producerea pichetului. Filtrarea şi centrifugarea drojdiei de vin nu se consideră tescuire atunci când calitatea produselor obţinute este autentică şi comercială.

4.	În cazul în care fabricarea sa este autorizată de către statul membru respectiv, pichetul nu poate fi utilizat decât pentru distilare sau consum în gospodăriile viticultorilor.

Fără a aduce atingere posibilităţii statelor membre de a solicita eliminarea subproduselor prin distilare, orice persoană fizică sau juridică sau grupuri de persoane care deţin subproduse trebuie să le elimine sub rezerva condiţiilor care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 113 alineatul (2).

ANEXA VII

BUGETUL REZERVAT SCHEMEI DE DEFRIŞARE

Bugetul rezervat schemei de defrişare menţionat la articolul 102 alineatul (3) este:

(a)	pentru anul vinicol 2008-2009 (exerciţiul bugetar 2009): 464 milioane EUR;

(b)	pentru anul vinicol 2009-2010 (exerciţiul bugetar 2010): 334 milioane EUR;

(c)	pentru anul vinicol 2010-2011 (exerciţiul bugetar 2011): 276 milioane EUR.

ANEXA VIII

Suprafeţe pe care statele membre le pot declara neeligibile pentru schema de defrişare

[menţionate la articolul 104 alineatele (1), (2) şi (5)]

în ha
Statul membru	Suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie	Suprafeţele menţionate la articolul 104 alineatul (5)
BG	135 760	4 073
CZ	19 081	572
DE	102 432	3 073
EL	69 907	2 097
ES	1 099 765	32 993
FR	879 859	26 396
IT	730 439	21 913
CY	15 023	451
LU	1 299	39
HU	85 260	2 558
MT	910	27
AT	50 681	1 520
PT	238 831	7 165
RO	178 101	5 343
SI	16 704	501
SK	21 531	646

ANEXA IX

ZONE VITICOLE

(menționate în anexele IV și V)

Zonele viticole sunt următoarele:

Zona viticolă A cuprinde:

(a)	în Germania: suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie, altele decât cele cuprinse în zona viticolă B;

(b)	în Luxemburg: regiunea vitivinicolă din Luxemburg;

(c)	în Belgia, Danemarca, Irlanda, Ţările de Jos, Polonia, Suedia şi Regatul Unit: zonele viticole din aceste ţări;

(d)	în Republica Cehă: regiunea vitivinicolă Čechy.

Zona viticolă B cuprinde:

(a)	în Germania, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din regiunea determinată Baden;

(b)

în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din departamentele care nu sunt menţionate în prezenta anexă, precum şi din următoarele departamente:

—	în Alsacia: Bas-Rhin, Haut-Rhin;

—	în Lorena: Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle, Vosges;

—	în Champagne: Aisne, Aube, Marne, Haute-Marne, Seine-et-Marne;

—	în Jura: Ain, Doubs, Jura, Haute-Saône;

—	în Savoia: Savoie, Haute-Savoie, Isère (comuna Chapareillan);

—	în Val de Loire: Cher, Deux-Sèvres, Indre, Indre-et-Loire, Loir-et-Cher, Loire-Atlantique, Loiret, Maine-et-Loire, Sarthe, Vendée, Vienne, precum şi suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din arondismentul Cosne-sur-Loire din departamentul Nièvre;

(c)	în Austria, zona viticolă austriacă;

(d)	în Republica Cehă, regiunea vitivinicolă Morava şi suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie care nu sunt menţionate la alineatul (1) litera (d);

(e)

în Slovacia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni: Malokarpatská vinohradnícka oblast', Južnoslovenská vinohradnícka oblast', Nitrianska vinohradnícka oblast', Stredoslovenská vinohradnícka oblast' a Východoslovenská vinohradnícka oblast' şi suprafeţele viticole care nu sunt menţionate la punctul 3 litera (f);

(f)

în Slovenia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni:

—	în regiunea Podravje: Štajerska Slovenija, Prekmurje;

—	în regiunea Posavje: Bizeljsko Sremič, Dolenjska, Bela krajina şi suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din regiunile care nu sunt incluse la punctul 4 litera (d);

(g)	în România, în zona Podişul Transilvaniei.

Zona viticolă C I cuprinde:

(a)

în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie:

—

din următoarele departamente: Allier, Alpes-de-Haute-Provence, Hautes-Alpes, Alpes-Maritimes, Ariège, Aveyron, Cantal, Charente, Charente-Maritime, Corrèze, Côte-d'Or, Dordogne, Haute-Garonne, Gers, Gironde, Isère (cu excepţia comunei Chapareillan), Landes, Loire, Haute-Loire, Lot, Lot-et-Garonne, Lozère, Nièvre (cu excepţia arondismentului Cosne-sur-Loire), Puy-de-Dôme, Pyrénées-Atlantiques, Hautes-Pyrénées, Rhône, Saône-et-Loire, Tarn, Tarn-et-Garonne, Haute-Vienne, Yonne;

—	din arondismentele Valence şi Die din departamentul Drôme (cu excepţia cantoanelor Dieulefit, Loriol, Marsanne şi Montélimar);

—	din arondismentul Tournon, cantoanele Antraigues, Burzet, Coucouron, Montpezat-sous-Bauzon, Privas, Saint-Étienne-de-Lugdarès, Saint-Pierreville, Valgorge şi Voulte-sur-Rhône din departamentul Ardèche;

(b)	în Italia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din regiunea Valle d'Aosta, precum şi din provinciile Sondrio, Bolzano, Trento şi Belluno;

(c)	în Spania, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din provinciile A Coruña, Asturias, Cantabria, Guipúzcoa şi Vizcaya;

(d)

în Portugalia, suprafeţele plantate cu viţă-de-vie din acea parte a regiunii Norte care corespunde zonei viticole determinate „Vinho Verde”, precum şi din „Concelhos de Bombarral, Lourinhã, Mafra e Torres Vedras” (cu excepţia „Freguesias da Carvoeira e Dois Portos”), care fac parte din „Região viticola de Extremadura”;

(e)	în Ungaria, toate suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie;

(f)	în Slovacia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din Tokajská vinohradnícka oblast;

(g)	în România, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie care nu sunt incluse la punctul 2 litera (g) sau la punctul 4 litera (f).

Zona viticolă C II cuprinde:

(a)

în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie:

—	din următoarele departamente: Aude, Bouches-du-Rhône, Gard, Hérault, Pyrénées-Orientales (cu excepţia cantoanelor Olette şi Arles-sur-Tech), Vaucluse;

—	din partea departamentului Var care este delimitată la sud prin limita nordică a comunelor Evenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, la Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour şi Sainte-Maxime;

—	din arondismentul Nyons şi din cantoanele Dieulefit, Loriol, Marsanne şi Montélimar din departamentul Drôme;

—	din unităţile administrative din departamentul Ardèche care nu au fost incluse la punctul 3 litera (a);

(b)

în Italia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni: Abruzzo, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia Giulia, Lazio, Liguria, Lombardia cu excepţia provinciei Sondrio, Marche, Molise, Piemonte, Toscana, Umbria, Veneto, cu excepţia provinciei Belluno, inclusiv insulele care aparţin acestor regiuni, de exemplu Elba şi celelalte insule din arhipelagul toscan, insulele Ponziane, Capri şi Ischia;

(c)

în Spania, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele provincii:

—	Lugo, Orense, Pontevedra;

—	Ávila (cu excepţia comunelor care ţin de „comarca” viticolă desemnată Cebreros), Burgos, León, Palencia, Salamanca, Segovia, Soria, Valladolid, Zamora;

—

La Rioja;

—

Álava;

—

Navarra;

—

Huesca;

—	Barcelona, Girona, Lleida;

—	din partea provinciei Zaragoza, situată la nord de râul Ebro;

—	din comunele din provincia Tarragona incluse în denumirea de origine Penedés;

—	din partea provinciei Tarragona care corespunde cu „comarca” viticolă desemnată Conca de Barberá;

(d)	în Slovenia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni: Brda sau Goriška Brda, Vipavska dolina sau Vipava, Kras şi Slovenska Istra;

(e)	în Bulgaria, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni: Dunavska Ravnina (Дунавска равнина), Cernomorski Raion (Черноморски район), Rozova Dolina (Розова долина);

(f)	în România, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării, regiunea vitivinicolă sudică, inclusiv zonele nisipoase şi alte regiuni favorabile.

Zona viticolă C III (a) cuprinde:

(a)	în Grecia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele nomoi: Florina, Imathia, Kilkis, Grevena, Larisa, Ioannina, Levkas, Akhaia, Messinia, Arkadia, Korinthia, Iraklio, Khania, Rethimni, Samos, Lasithi, precum şi insula Thira (Santorini);

(b)	în Cipru, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie situate la altitudini de peste 600 metri;

(c)	în Bulgaria, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie care nu sunt incluse la punctul 4 litera (e).

Zona viticolă C III (b) cuprinde:

(a)

în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie:

—	din departamentele din Corsica;

—	din acea parte a departamentului Var situată între mare şi o linie delimitată prin comunele (de asemenea incluse): Évenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, La Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour şi Sainte-Maxime;

—	din cantoanele Olette şi Arles-sur-Tech din departamentul Pyrénées-Orientales;

(b)	în Italia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din următoarele regiuni: Calabria, Basilicata, Puglia, Sardinia şi Sicilia, inclusiv insulele aparţinând acestor regiuni, de exemplu Pantelleria şi Eolie, insulele Egadi şi Pelagie;

(c)	în Grecia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie care nu sunt incluse la punctul 5 litera (a);

(d)	în Spania: suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie care nu sunt incluse la punctul 3 litera (c) sau la punctul 4 litera (c);

(e)	în Portugalia, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie din regiunile care nu sunt incluse la punctul 3 litera (d);

(f)	în Cipru, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie situate la altitudini care nu depăşesc 600 metri;

(g)	în Malta, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie.

Delimitarea teritoriilor acoperite de unităţile administrative menţionate în această anexă este aceea care rezultă din dispoziţiile naţionale în vigoare la 15 decembrie 1981, precum şi, în cazul Spaniei, din dispoziţiile naţionale în vigoare la 1 martie 1986 şi, în cazul Portugaliei, din dispoziţiile naţionale în vigoare la 1 martie 1998.

		ISSN 1830-3625
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 148

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 51 6 iunie 2008

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999	1