7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/3

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2622/71 al Comisiei din 9 decembrie 1971 de stabilire a normelor privind importurile de secară din Turcia (2), a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2008/97, Consiliul a adoptat norme de aplicare a regimului special la importul de secară din Turcia prevăzut în protocolul suplimentar la acordul care stabilește o asociere între Comunitatea Europeană și Turcia.

(3)

Acest regim special prevede, în anumite condiții, o diminuare a drepturilor aplicabile la importul de secară care provine din Turcia. În acest scop, este necesar să se dovedească achitarea efectivă a taxei speciale la export de către exportator.

(4)

Este necesară stabilirea, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 2008/97, a normelor privind dovada achitării taxei speciale la export.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/6

(1)

Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 950/2006 din 28 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare pentru anii de comercializare 2006/2007, 2007/2008 și 2008/2009, privind importul și rafinarea produselor din sectorul zahărului în cadrul anumitor contingente tarifare și acorduri preferențiale (2), prevede reguli detaliate pentru stabilirea obligațiilor de livrare fără taxe vamale a produselor încadrate la codul NC 1701, exprimate în cantități echivalente de zahăr alb pentru importurile originare din țările semnatare ale Protocolului ACP și ale Acordului cu India.

(2)

Prin aplicarea articolelor 3 și 7 din Protocolul ACP, a articolelor 3 și 7 din Acordul cu India, a articolului 12 alineatul (3), precum și a articolelor 14 și 15 din Regulamentul (CE) nr. 950/2006, Comisia stabilește obligațiile de livrare pentru fiecare țară exportatoare pentru perioada de livrare 2008/2009, pe baza informațiilor disponibile la ora actuală.

(3)

Prin urmare, este necesar să se determine provizoriu obligațiile de livrare pentru perioada 2008/2009 în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 950/2006.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/8

(1)

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, anumite state membre au prezentat informații celorlalte state membre și Comisiei în vederea includerii anumitor produse în anexa II la respectivul regulament.

(2)

Comisia a invitat un grup ad hoc de experți să formuleze recomandări privind autorizarea utilizării spinosadului, a bicarbonatului de potasiu și a octanoatului de cupru în producția agricolă ecologică, precum și privind extinderea utilizării etilenei la coacerea artificială a citricelor și la inhibarea încolțirii cartofilor și a cepelor, prin prisma principiilor agriculturii ecologice.

(3)

Grupul de experți a prezentat serviciilor Comisiei un raport al reuniunii din 22 și 23 ianuarie 2008 (2), în care se recomandă autorizarea în anumite condiții a spinosadului, a bicarbonatului de potasiu și a octanoatului de cupru și extinderea în anumite condiții a utilizării etilenei la coacerea artificială a citricelor și la inhibarea încolțirii cartofilor și a cepelor. Ținând seama de raportul acestui grup de experți și de factorii menționați mai jos, Comisia consideră că ar trebui să se permită folosirea anumitor produse în agricultura ecologică și că utilizarea etilenei ar trebui extinsă.

(4)

Spinosadul este un insecticid nou, de origine microbiană, considerat a fi esențial în combaterea unor dăunători principali ai plantelor, și contribuie la durabilitatea sistemului de producție în caz de atac din partea altor dăunători ai culturilor. Cu toate acestea, la utilizarea acestui insecticid ar trebui minimizat riscul pentru organismele care nu sunt vizate.

(5)

În ceea ce privește includerea spinosadului, trebuie să se clarifice că microorganismele sunt permise, în general, în agricultura ecologică pentru combaterea dăunătorilor și a bolilor, în timp ce substanțele produse de microorganisme trebuie să se includă individual.

(6)

Bicarbonatul de potasiu este considerat a fi esențial în combaterea bolilor criptogamice care apar la o serie de culturi și poate contribui la reducerea utilizării cuprului și a sulfului în anumite combinații cultură-dăunător.

(7)

Octanoatul de cupru este un nou preparat pe bază de cupru care poate fi utilizat în același scop ca alți compuși ai cuprului care sunt deja incluși în partea B din anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. Utilizarea octanoatului de cupru reduce cantitatea totală de cupru aplicată în fiecare sezon.

(8)

Etilena este deja inclusă în partea B din anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 ca substanță de uz tradițional în producția agricolă ecologică. S-a considerat oportun să se completeze condițiile de utilizare a acestei substanțe prin adăugarea a două întrebuințări suplimentare considerate esențiale: coacerea artificială a citricelor, atunci când acest tratament face parte dintr-o strategie pentru prevenirea atacării fructelor de către muște, și inhibarea încolțirii cartofilor și a cepelor depozitate.

(9)

Prin urmare, anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 ar trebui modificată în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/11

(1)

Directiva 2001/95/CE prevede obligația producătorilor de a introduce pe piață numai produse care prezintă siguranță.

(2)

În temeiul Directivei 2001/95/CE, un produs este considerat sigur, în ceea ce privește riscurile și categoriile de riscuri reglementate de standardele naționale relevante, atunci când este în conformitate cu standardele naționale neobligatorii de transpunere a standardelor europene.

(3)

Directiva 2001/95/CE prevede ca standardele europene să fie stabilite de organismele europene de standardizare. Aceste standarde ar trebui să garanteze că produsele îndeplinesc cerința generală de siguranță prevăzută de directivă.

(4)

Brichetele sunt în mod inerent produse periculoase, deoarece produc flacără sau căldură și conțin lichid sau gaz inflamabil, deseori comprimate. Riscurile cele mai probabile, asociate cu utilizarea incorectă a brichetelor, sunt riscurile de incendii, de arsuri și de explozii provocate în prezența unei surse de căldură.

(5)

Brichetele nu sunt produse destinate copiilor. Cu toate acestea, utilizarea incorectă a brichetelor de către copii de vârstă mică este frecventă; acest aspect trebuie luat în considerare atunci când se evaluează siguranța unor astfel de produse. Această constatare este în special pertinentă în cazul brichetelor de unică folosință, vândute în cantitate mare, deseori în loturi de mai multe unități, utilizate de consumatori ca produse cu valoare redusă care se aruncă, precum și în cazul brichetelor în special atrăgătoare pentru copii de vârstă mică, datorită formei sau unor caracteristici ludice considerate a fi atrăgătoare pentru copii.

(6)

Utilizarea incorectă a brichetelor de către copiii de vârstă mică poate duce la incendii care pot cauza daune individuale și economice considerabile, inclusiv decese. Prin urmare, brichetele prezintă un risc major în cazul utilizării incorecte a acestora de către copii.

(7)

În 1998, Comisia a conferit Comitetului European pentru Standardizare (CEN) mandatul de standardizare nr. M/266 privind siguranța consumatorilor și a copiilor referitor la brichete, care a dus la crearea standardului european EN 13869:2002: Brichete – Caracteristicile de siguranță ale brichetelor în cazul utilizării de către copii – Cerințe de siguranță și metode de testare.

(8)

Având în vedere că sănătatea și siguranța consumatorilor sunt puse în pericol, în special prin posibilitatea și probabilitatea ca copii de vârstă mică să permită funcționarea și să utilizeze incorect brichetele și având în vedere că acest risc poate fi eliminat în mod efectiv numai prin adoptarea unor măsuri adecvate, aplicabile la nivel comunitar, Comisia a adoptat la 11 mai 2006, în temeiul dispozițiilor articolului 13 din Directiva 2001/95/CE, Decizia 2006/502/CE (2) de obligare a statelor membre să adopte măsuri prin care să se asigure că nu pot fi introduse pe piață decât brichete cu caracteristici de siguranță pentru copii și să interzică introducerea pe piață a brichetelor fantezie.

(9)

Având în vedere că deciziile adoptate în temeiul articolului 13 din Directiva 2001/95/CE constau în măsuri temporare, cu o perioadă de valabilitate de cel mult un an, care pot fi extinse fiecare cu o perioadă de cel mult un an, Comisia a adoptat la 12 aprilie 2007 Decizia 2007/231/CE (3) de prelungire cu un an a perioadei de valabilitate a Deciziei 2006/502/CE.

(10)

Cu toate că referințele EN 13869 nu au fost publicate in Jurnalul Oficial în conformitate cu dispozițiile Directivei 2001/95/CE, Decizia 2006/502/CE a Comisiei oferă prezumția de conformitate brichetelor care sunt conforme standardelor naționale care transpun EN 13869.

(11)

Având în vedere necesitatea utilizării unor soluții tehnice adecvate pentru evaluarea cerințelor referitoare la siguranța copiilor relative la brichete, statele membre și Comisia, în colaborare cu organismele europene de standardizare și ca urmare a consultării părților interesate, au decis că este necesară revizuirea standardului EN 13869.

(12)

Principala problemă identificată pe care o prezintă standardul actual, constă în faptul că acesta face apel la testarea pe un grup de copii pentru a se verifica dacă o brichetă prezintă în mod efectiv caracteristici de siguranță pentru copii. Testarea pe un grup de copii s-a dovedit a fi o metodă fiabilă; cu toate acestea, este oportun ca alte metode de determinare a caracteristicilor de siguranță pentru copii să fie, de asemenea, prevăzute, cu condiția ca orice alte astfel de alternative să fie cel puțin la fel de eficiente și fiabile. În plus, definiția actuală a brichetelor în special atrăgătoare pentru copii (numite „brichete fantezie”) permite interpretări diferite, ceea ce poate determina o punere în aplicare neuniformă a interdicției unor astfel de brichete. În final, este necesară examinarea altor aspecte, pentru a se permite standardului să-și îndeplinească rolul în mod complet, prin furnizarea unor soluții tehnice adecvate.

(13)

Cerințele specifice referitoare la siguranța copiilor relative la brichete ar trebui stabilite în temeiul dispozițiilor articolului 4 din Directiva 2001/95/CE, în scopul solicitării organismelor de standardizare să revizuiască EN 13869, în conformitate cu procedura prevăzută de Directiva 98/34/CE (4) privind furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și în scopul autorizării publicării standardului revizuit în Jurnalul Oficial.

(14)

Odată cu publicarea referinței standardului revizuit în Jurnalul Oficial, brichetele produse în conformitate cu standardul în cauză sunt considerate a fi conforme cu cerința generală de siguranță prevăzută de Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, în ceea ce privește cerințele specifice referitoare la siguranța copiilor reglementate de standardul respectiv.

(15)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu Directiva 2001/95/CE,

„brichetă” reprezintă un dispozitiv acționat manual în scopul producerii unei flăcări prin utilizarea de combustibil, folosit în mod normal pentru aprinderea în mod deliberat, în special a țigărilor, trabucurilor și pipelor și care poate fi utilizat în mod previzibil pentru a aprinde materiale precum hârtie, fitiluri, lumânări și felinare, care dispun de un rezervor cu combustibil, reîncărcabil sau nu;

„bricheta cu caracteristici de siguranță pentru copii” reprezintă o brichetă proiectată și fabricată astfel încât, în condiții de utilizare normale sau care pot fi prevăzute în mod rezonabil, să nu poată fi aprinsă de către copiii de vârstă mai mică de 51 de luni, datorită, de exemplu, forței necesare pentru a o face să funcționeze, datorită proiectării acesteia, a sistemului de protecție a dispozitivului de aprindere, a complexității sau a succesiunii de operații necesare pentru aprindere;

„bricheta atrăgătoare pentru copii” reprezintă o brichetă care prezintă asemănări cu orice alt obiect general recunoscut ca fiind atrăgător pentru copiii de vârstă mai mică de 51 de luni sau destinat să fie utilizat de către aceștia.

(a)

Brichetele prezintă caracteristici de siguranță pentru copii, pentru a reduce posibilitatea și probabilitatea ca copiii de vârstă mai mică de 51 de luni să le aprindă;

(b)

Brichetele nu sunt atrăgătoare pentru copiii de vârstă mai mică de 51 de luni.

(a)

o garanție în scris din partea producătorului de cel puțin doi ani pentru fiecare brichetă, în conformitate cu Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5);

(b)

posibilitatea practică de a fi reparate și reîncărcate în siguranță pe întreaga durată a ciclului de viață, inclusiv, în special, un mecanism de aprindere care poate fi reparat;

(c)

părți care nu sunt consumabile, dar care sunt susceptibile să se uzeze sau să nu mai funcționeze după un uz continuu, la încetarea perioadei de garanție, sunt disponibile în vederea înlocuirii sau reparării acestora de către un centru de servicii postvânzare, agreat sau specializat, stabilit în Uniunea Europeană.

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/14

(1)

Prin decizia 2005/380/CE s-a creat un grup de experți neguvernamentali în domeniul guvernării corporative și al dreptului societăților comerciale ca un organism de reflecție, dezbatere și consiliere pentru Comisie în domeniul guvernării corporative și al dreptului societăților comerciale. Decizia 2005/380/CE se aplică până la 27 aprilie 2008.

(2)

Consilierea acordată de grupul de experți a fost valoroasă, în special în privința inițiativelor în curs ale Comisiei în domeniul dreptului societăților comerciale și al guvernării corporative, cu precădere Statutul societății private europene și simplificarea dreptului societăților comerciale prevăzute în Programul legislativ și de lucru al Comisiei pentru 2008 (1), precum și în ceea ce privește evaluarea aplicării legislației existente în domeniul guvernării corporative și al dreptului societăților comerciale. În scopul asigurării continuității și pentru a ajuta la finalizarea cu succes a acestor proiecte, mandatul grupului trebuie extins până în iunie 2009.

(3)

Este important să se garanteze furnizarea de către membrii grupului a unei consilieri obiective.

(4)

Datele cu caracter personal referitoare la membrii grupului trebuie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele comunitare și privind libera circulație a acestor date (2).

(5)

Decizia 2005/380/CE trebuie modificată în consecință,

1.

La articolul 3 se adaugă următorul alineat:

„Membrii grupului semnează, în fiecare an, un document prin care se angajează să acționeze în interes public, precum și o declarație care atestă absența sau existența oricărui interes care le poate compromite obiectivitatea.”

2.

La articolul 5 se adaugă următorul alineat:

„Numele membrilor sunt culese, procesate și publicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

3.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până la 30 iunie 2009”.

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/15

(1)

Articolul 157 alineatul (1) din tratat atribuie Comunității și statelor membre sarcina de a asigura existența condițiilor necesare competitivității industriei Comunității. Articolul 157 alineatul (2) în special solicită statelor membre să se consulte reciproc, în cooperare cu Comisia și, dacă este necesar, să își coordoneze acțiunile. Comisia poate adopta orice inițiativă utilă promovării acestei coordonări.

(2)

În comunicarea sa „Evaluare intermediară a politicii industriale: O contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă” (1), Comisia și-a anunțat intenția de a lansa o inițiativă pentru produsele alimentare care să abordeze problema competitivității în industria agroalimentară din Comunitate.

(3)

Prin urmare, este necesară atât instituirea unui grup la nivel înalt, compus în principal din experți în domeniul competitivității industriei agroalimentare comunitare și în probleme conexe cum ar fi siguranța alimentelor, sănătate și mediu, cât și definirea sarcinilor și structurii acestui grup.

(4)

Grupul ar trebui să abordeze probleme care determină și vor determina în viitor competitivitatea industriei agroalimentare comunitare. În funcție de rezultatul discuțiilor din cadrul acestuia, grupul ar trebui să formuleze o serie de recomandări privind politica specifică din acest sector, în vederea creșterii competitivității industriei agroalimentare în conformitate cu politicile comunitare, în special cu obiectivele privind siguranța alimentelor și sănătatea, politica agricolă și dezvoltarea durabilă.

(5)

Grupul ar trebui să fie alcătuit din reprezentanți ai Comisiei, ai statelor membre și ai principalelor părți interesate, în special ai producătorilor din amonte și ai utilizatorilor din aval ai industriei agroalimentare, ai consumatorilor și ai societății civile.

(6)

Este necesară definirea unor norme privind divulgarea informațiilor de către membrii grupului, fără a aduce atingere normelor Comisiei în materie de securitate, astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (2).

(7)

Datele cu caracter personal referitoare la membrii grupului ar trebui prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (3),

1.

să abordeze probleme care determină și vor determina în viitor competitivitatea industriei agroalimentare comunitare, precum și probleme conexe;

2.

să identifice factori care influențează poziția competitivă și durabilitatea industriei agroalimentare comunitare, inclusiv provocări și evoluții viitoare cu impact asupra competitivității;

3.

să formuleze o serie de recomandări privind politica specifică din sector, adresate factorilor de decizie la nivel comunitar.

(a)

8 reprezentanți din statele membre;

(b)

13 reprezentanți din industria agroalimentară;

(c)

6 reprezentanți ai societății civile și ai asociațiilor profesionale.

(a)

atunci când demisionează;

(b)

în cazul în care nu mai sunt în măsură să contribuie eficient la lucrările grupului;

(c)

în cazul în care nu respectă articolul 287 din Tratat.

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/17

(1)

Au fost depistate focare de gripă aviară în Țările de Jos în 2003. Apariția acestei boli a reprezentat un risc serios pentru efectivele de animale din Comunitate.

(2)

Pentru a preveni răspândirea bolii și pentru a contribui la eradicarea acesteia în cel mai scurt timp posibil, Comunitatea ar trebui să contribuie financiar la cheltuielile eligibile suportate de statele membre în cadrul măsurilor de urgență luate pentru a combate boala, astfel cum se prevede prin Decizia 90/424/CEE.

(3)

Decizia 2003/678/CE a Comisiei din 24 septembrie 2003 cu privire la o contribuție financiară comunitară la costurile eligibile pentru eradicarea gripei aviare în Țările de Jos în 2003 (2), a acordat din partea Comunității pentru Țările de Jos o contribuție financiară la cheltuielile pentru măsurile de urgență luate pentru combaterea gripei aviare în 2003.

(4)

Decizia respectivă prevedea acordarea unei prime tranșe de 40 000 000 EUR.

(5)

În temeiul respectivei decizii, restul sumei reprezentând contribuția financiară comunitară trebuie să fie plătit pe baza cererilor depuse de Țările de Jos la 14 martie 2004, 26 iulie 2005 și 2 noiembrie 2006.

(6)

Având în vedere cele de mai sus, ar trebui, în prezent, să fie stabilită valoarea totală a contribuției financiare comunitare la cheltuielile eligibile suportate, asociate cu eradicarea gripei aviare în Țările de Jos în 2003.

(7)

Rezultatele inspecțiilor efectuate de către Comisie, în conformitate cu normele comunitare în domeniul veterinar și condițiile de acordare a contribuțiilor financiare comunitare, arată că valoarea totală a cheltuielilor prezentate nu poate fi recunoscută ca fiind eligibilă.

(8)

Observațiile Comisiei, metoda de calcul a cheltuielilor eligibile și concluziile finale au fost comunicate Țărilor de Jos, prin scrisori la 12 iulie 2007, 26 octombrie 2007 și 5 decembrie 2007.

(9)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/18

(1)

Decizia 90/424/CEE stabilește procedurile care reglementează contribuția financiară comunitară pentru anumite măsuri veterinare referitoare, în special, la politica de informare în domeniul sănătății animale, bunăstării animalelor și siguranței alimentelor, pentru măsuri tehnice și științifice și pentru combaterea bolilor.

(2)

Articolul 37a alineatul (1) litera b) din Decizia 90/424/CEE stabilește posibilitatea acordării unei contribuții financiare comunitare pentru informatizarea procedurilor veterinare de găzduire, gestionare și întreținere a sistemelor informatice veterinare integrate, inclusiv a interfețelor cu bazele de date naționale, atunci când este cazul. Prin urmare, ar trebui acordată o contribuție financiară comunitară pentru găzduirea, gestionarea și întreținerea sistemului informatic veterinar integrat TRACES (Trade Control and Expert System), introdus prin Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat (2), pentru a se asigura disponibilitatea, siguranța și actualizarea acestui sistem.

(3)

Articolul 37 alineatul (1) din Decizia 90/424/CEE stabilește că introducerea unor sisteme de identificare a animalelor și de notificare a bolilor în cadrul legislației privind controalele veterinare în comerțul intracomunitar cu animale vii, în vederea realizării pieței interne, poate beneficia de asistență financiară comunitară. Prin urmare, ar trebui acordată o contribuție financiară comunitară pentru actualizarea sistemului de notificare a bolilor animalelor (ADNS), în temeiul Deciziei 2005/176/CE a Comisiei din 1 martie 2005 de stabilire a formei codificate și a codurilor privind notificarea bolilor animalelor în aplicarea Directivei 82/894/CEE a Consiliului (3), și pentru îmbunătățirile tehnice necesare.

(4)

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” (4) prevede angajamentul Comisiei de a îmbunătăți comunicarea cu consumatorii și părțile interesate.

(5)

Articolul 16 din Decizia 90/424/CEE prevede o contribuție financiară comunitară pentru instituirea unei politici de informare în materie de sănătate animală, bunăstarea animalelor și siguranța alimentelor de origine animală. Prin urmare, în contextul comunicării privind noua strategie în materie de sănătate animală, ar trebui acordată o contribuție financiară comunitară pentru introducerea unor măsuri de îmbunătățire a comunicării cu consumatorii și părțile interesate în materie de sănătate animală și bunăstarea animalelor.

(6)

În conformitate cu articolul 19 din Decizia 90/424/CEE, Comunitatea poate să întreprindă, sau să sprijine statele membre sau organizațiile internaționale să întreprindă, acțiuni tehnice și științifice necesare pentru dezvoltarea legislației veterinare comunitare, precum și pentru dezvoltarea învățământului sau a formării profesionale în domeniul veterinar.

(7)

Unul din rezultatele așteptate în urma acestei strategii este introducerea progresivă a identificării electronice a rumegătoarelor. În consecință, înainte de introducerea unei noi legislații în domeniu, este necesară realizarea unui studiu care să analizeze rentabilitatea precum și costurile în comparație cu beneficiile identificării electronice a bovinelor. Pentru îmbunătățirea rolului laboratoarelor comunitare de referință este necesară o evaluare a funcționării și a performanței acestora. Rezultatele acestor studii și evaluări vor reprezenta temeiul pentru reexaminarea dispozițiilor legislative din domeniu, dacă este cazul. Prin urmare, ar trebui acordată o contribuție financiară comunitară pentru finanțarea studiilor și evaluărilor în materie de siguranța alimentelor, sănătate animală, bunăstarea animalelor și zootehnie. Ar trebui specificată suma maximă care va fi alocată acestor acțiuni. În anul 2008 ar trebui lansată o licitație pentru încheierea unor contracte specifice în vederea realizării studiilor și evaluărilor în materie de siguranța alimentelor, sănătate animală, bunăstarea animalelor și zootehnie. În temeiul Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (5), măsurile veterinare trebuie finanțate de Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă. În vederea controlului financiar, se aplică articolele 9, 36 și 37 din regulamentul de mai sus.

(8)

Plata contribuției financiare comunitare este supusă condiției ca acțiunile să fi fost realizate efectiv și contractanții să fi furnizat toate informațiile necesare.

(9)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

1 000 000 EUR pentru găzduire;

(b)

500 000 EUR pentru achiziționarea suportului logistic necesar pentru asistarea utilizatorilor;

(c)

300 000 EUR pentru achiziționarea suportului de întreținere necesar pentru a adapta sistemul la evoluțiile juridice și tehnice;

(d)

200 000 EUR pentru lucrările de dezvoltare necesare în materie de procesare de date;

(e)

250 000 EUR pentru dezvoltarea interfeței între bazele de date naționale de identificare a bovinelor.

(a)

2 500 000 EUR în domeniul sănătății animale;

(b)

150 000 EUR în domeniul bunăstării animalelor.

(a)

studiu asupra costurilor în comparație cu beneficiile identificării electronice a bovinelor;

(b)

evaluarea laboratoarelor comunitare de referință în materie de sănătate animală și zootehnie.

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/20

(1)

Asigurarea calității externe pentru auditul legal este esențială pentru a garanta o înaltă calitate a activităților de audit. Aceasta oferă un plus de credibilitate informațiilor financiare publicate, precum și o mai bună protecție a acționarilor, a investitorilor și a altor părți interesate. Prin urmare, este necesar ca orice sistem de asigurare a calității externe să fie obiectiv și independent de domeniul auditului.

(2)

Articolele 29 și 43 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (1) stabilesc criterii foarte exigente în ceea ce privește sistemele de asigurare a calității pentru toți auditorii legali și pentru toate firmele de audit. Aceste articole includ o parte dintre ideile enunțate în Recomandarea 2001/256/CE a Comisiei din 15 noiembrie 2000 privind cerințele minime (2) de asigurare a calității auditului legal în Uniunea Europeană.

(3)

Cu toate acestea, anumite părți ale respectivei recomandări, legate de auditul legal și de entitățile de interes public, sunt în prezent depășite de evoluțiile internaționale recente și de tendințele de a introduce, pentru astfel de audituri, sisteme de asigurare a calității externe, care sunt administrate independent de profesia auditului și în cadrul cărora verificările de asigurare a calității sunt efectuate de persoane care nu sunt auditori practicanți.

(4)

Criteriile prevăzute de Directiva 2006/43/CEE permit totuși diferențe considerabile în ceea ce privește modul în care sunt organizate în prezent în statele membre sistemele de asigurare a calității externe pentru auditorii legali și firmele de audit. Trebuie să se evite ca părțile interesate să perceapă în mod diferit calitatea auditului în cazul auditorilor legali și al firmelor de audit de la un stat membru la altul, în special în având în vedere dispozițiile articolului 34 din Directiva 2006/43/CE. De asemenea, Directiva 2006/43/CE încurajează sistemele de supraveghere publică din statele membre să găsească o abordare coordonată pentru efectuarea verificărilor de asigurare a calității.

(5)

Cooperarea dintre statele membre reprezintă o prioritate în ceea ce privește auditul entităților de interes public. Se impune furnizarea de orientări suplimentare cu privire la sistemele de asigurare a calității pentru auditorii legali și firmele de audit care desfășoară activități de audit în astfel de entități. Prin urmare, este necesară adoptarea unei noi recomandări, care să fie mai bine adaptată situației actuale decât Recomandarea 2001/256/CE și care să țină cont de noile tendințe internaționale, precum și de necesitățile specifice ale statelor membre. Cu toate acestea, nu este necesară furnizarea de orientări detaliate cu privire la sistemele de asigurare a calității pentru auditorii legali și firmele de audit care auditează alte entități decât cele de interes public.

(6)

Inspecțiile trebuie să contribuie la îmbunătățirea calității auditului efectuat de auditorii legali sau de firmele de audit inspectate și trebuie să aibă un caracter periodic și preventiv. Scopul lor trebuie să fie consolidarea și păstrarea încrederii în auditul legal și, în ultimă instanță, în piețele financiare. Prin urmare, prezenta recomandare nu trebuie să se refere la investigațiile ad hoc rezultate din posibile încălcări ale legislației.

(7)

Pentru a ameliora calitatea operațiunilor de audit în cadrul Comunităților, organele independente de supraveghere trebuie să aibă un rol mai activ în cadrul inspecțiilor efectuate la firmele de audit. Este necesară furnizarea de orientări pentru a se asigura independența sistemului de inspecție. În ceea ce privește desfășurarea inspecțiilor, se impune clarificarea rolului pe care îl pot avea autoritățile publice de supraveghere, asociațiile profesionale și alte organisme adecvate, precum și experții. Sunt necesare, de asemenea, clarificări cu privire la finanțarea sistemului de asigurare a calității.

(8)

Articolul 43 din Directiva 2006/43/CE prevede că verificarea pentru asigurarea calității trebuie efectuată cel puțin la fiecare trei ani pentru auditorii legali sau firmele de audit care efectuează audituri legale pentru entitățile de interes public. Un sistem de supraveghere publică s-ar putea confrunta cu dificultăți în ceea ce privește recrutarea unui număr suficient de inspectori care să efectueze verificări la fața locului în cadrul fiecărei inspecții. Prin urmare, trebuie să fie posibil ca, în anumite condiții, experții care nu sunt inspectori să poată participa la verificările la fața locului.

(9)

Pentru a asigura faptul că raportul final privind o inspecție este respectat de auditorul legal sau de firma de audit în cauză și că acesta le furnizează suficiente orientări pentru a evita pe viitor probleme similare celor evidențiate, trebuie să existe o comunicare reală între inspectori și auditorul legal sau firma de audit, atât anterior adoptării raportului final, cât și în faza de monitorizare.

(10)

Pentru a îmbunătăți valoarea probanta a informațiilor furnizate in cadrul sistemului de asigurare a calității, precum și comparabilitatea lor în cadrul Comunității, raportul anual privind rezultatele generale ale inspecțiilor trebuie să includă informații esențiale cu privire la performanțele înregistrate care să permită atât evaluarea resurselor utilizate, cât și a eficienței și eficacității sistemului de asigurare a calității.

(11)

În lumina noilor evoluții internaționale, în special implicarea experților și a organismelor competente în efectuarea inspecțiilor, Comisia intenționează să evalueze situația în 2011,

(1)

Prezenta recomandare furnizează orientări privind implementarea sistemelor independente de asigurare a calității pentru auditorii legali și firmele de audit care efectuează auditul entităților de interes public în conformitate cu articolele 29 și 43 din Directiva 2006/43/CE.

(2)

În cazul în care un stat membru a decis exceptarea unor anumite entități de interes public în conformitate cu articolul 39 din Directiva 2006/43/CE, statul membru respectiv trebuie să excepteze astfel de entități de interes public și de la măsurile adoptate în lumina prezentei recomandări.

(3)

Definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2006/43/CE se aplică și în cazul prezentei recomandări. În sensul prezentei recomandări, se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(4)

O autoritate de supraveghere publică trebuie să-și asume răspunderea finală privind sistemul de asigurare a calității externe pentru auditorii legali și firmele de audit care auditează entități de interes public. Statele membre nu trebuie să desemneze drept autoritate de supraveghere publică nicio asociație sau organism afiliat domeniului contabilității sau al auditului.

(5)

Auditorii legali și firmele de audit care auditează entități de interes public trebuie să facă obiectul unor inspecții efectuate de o autoritate de supraveghere publică, fie exclusiv, fie în colaborare cu alt organism competent, în conformitate cu cele prevăzute la punctul 6.

(6)

Trebuie să fie posibil ca sarcinile aferente efectuării inspecțiilor să fie delegate altui organism competent, cu condiția ca răspunderea unui astfel de organism față de autoritatea de supraveghere publică să fie asigurată și ca aceasta din urmă să-și păstreze cel puțin următoarele responsabilități:

(7)

Autoritatea de supraveghere publică trebuie să aibă dreptul de a participa la inspecții și să aibă acces la dosarele privind inspecțiile, la documentele aferente activităților de audit și la alte documente relevante.

(8)

Toate dispozițiile privind finanțarea sistemului de asigurare a calității, inclusiv cele privind nivelul finanțării și controlul financiar, nu trebuie să depindă de aprobarea sau respingerea de către persoane sau organizații care provin din domeniul contabilității și al auditului, sunt afiliate la acestea sau reprezintă o firmă de audit. Nivelul finanțării ar trebui să-i permită autorității de supraveghere publică să dispună de un volum de personal suficient pentru a o sprijini în vederea punerii în aplicare a punctelor 6 și 7.

(9)

În cazul în care fondurile pentru sistemul de asigurare a calității sunt furnizate de auditori legali sau firme de audit care fac obiectul inspecțiilor, orice onorariu sau orice altă contribuție plătibilă de către aceștia trebuie să fie obligatorie și trebuie plătită integral la termene bine stabilite.

(10)

O autoritate de supraveghere publică trebuie să garanteze stabilirea unor politici și proceduri adecvate în ceea ce privește independența și obiectivitatea personalului, inclusiv a inspectorilor, precum și în ceea ce privește gestionarea sistemului de inspecție.

(11)

O persoană, care este auditor legal practicant sau este angajată sau asociată într-un alt mod unui auditor legal sau unei firme de audit, nu trebuie să aibă permisiunea de a acționa în calitate de inspector.

(12)

O persoană nu ar trebui să aibă permisiunea de a acționa în calitate de inspector în cazul unui auditor legal sau al unei firme de audit decât la cel puțin doi ani de la încetarea parteneriatului, contractului de angajare sau oricărei alte asocieri cu auditorul sau cu firma de audit în cauză.

(13)

Inspectorii trebuie să declare că nu există conflicte de interese între aceștia și auditorul legal sau firma de audit inspectată. Inspectorii care fac declarații incomplete sau false trebuie excluși de la efectuarea inspecțiilor și trebuie să facă obiectul unor sancțiuni efective, proporționale și disuasive.

(14)

Inspectorii trebuie să fie remunerați pentru inspecțiile efectuate numai de către autoritatea de supraveghere publică sau de organismul către care a fost delegată executarea acestora. Inspectorii nu trebuie să primească nicio remunerație din partea auditorului legal inspectat, a firmei de audit sau din partea rețelelor de care aparțin aceștia.

(15)

Inspectorii trebuie sa fie asistați de experți în cazul în care o autoritate de supraveghere publică consideră că, pentru desfășurarea optimă a inspecției, sunt necesare anumite cunoștințe de specialitate. Acești experți trebuie să acționeze sub controlul direct al unui inspector și trebuie să respecte cerințele menționate la punctele 10 și 12-14.

(16)

În cazul în care într-un stat membru numărul de inspectori necesar pentru efectuarea inspecțiilor la fața locului este temporar insuficient, o autoritate de supraveghere publică trebuie să aibă dreptul de a decide ca experții să efectueze verificări la fața locului, cu condiția ca aceștia să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 29 alineatul (1) primul paragraf litera (d) din Directiva 2006/43/CE, să fie pe deplin răspunzători față de autoritatea de supraveghere publică, iar inspectorii să efectueze verificări la fața locului pentru același auditor legal sau firmă de audit cel puțin o dată la șase ani.

(17)

Inspecțiile trebuie să cuprindă următoarele elemente:

(18)

Trebuie verificate cel puțin următoarele politici și proceduri interne de control ale auditorului legal sau ale firmei de audit:

(19)

În scopul verificării conformității, cel puțin o parte importanta din dosarele de audit trebuie selectate pe baza unei analize privind riscul unei execuții inadecvate a auditului legal.

(20)

Constatările și concluziile inspecțiilor, pe care se bazează recomandările, inclusiv constatările și concluziile legate de raportul privind transparența, trebuie să fie comunicate într-un mod adecvat și discutate cu auditorul legal sau cu firma de audit inspectată, înainte de finalizarea raportului de inspecție. Auditorul legal inspectat sau firma de audit inspectată trebuie să aibă la dispoziție o perioadă de cel mult 12 luni de la emiterea raportului de inspecție pentru a putea lua măsuri în lumina recomandărilor privind sistemul intern de control al calității din cadrul firmei de audit. În cazul în care auditorul legal sau firma de audit inspectată nu a întreprins acțiunile ulterioare necesare ca urmare a recomandărilor, se impune ca autoritatea de supraveghere publică să facă publice deficiențele majore identificate în cadrul sistemului intern de control al calității.

(21)

În conformitate cu regulile de procedură ale statului membru în cauză, un sistem de supraveghere publică trebuie să aibă dreptul de a lua măsuri disciplinare sau de a impune sancțiuni în cazul auditorilor legali sau al firmelor de audit.

(22)

Autoritatea de supraveghere publică trebuie cel puțin să informeze publicul în timp util și în mod adecvat cu privire la orice măsuri disciplinare luate sau sancțiuni impuse în cazul auditorilor legali sau al firmelor de audit în legătură cu executarea auditului legal. Aceasta trebuie să identifice auditorul legal sau firma de audit în cauză și să descrie deficiențele majore care au determinat astfel de măsuri sau sancțiuni.

(23)

În cazurile în care s-a stabilit în cursul unei inspecții că un raport privind transparența publicat de un auditor legal sau de o firmă de audit în conformitate cu articolul 40 din Directiva 2006/43/CE conține informații, inclusiv cu privire la eficacitatea sistemului intern de control al calității din cadrul firmei de audit, pe care o autoritate de supraveghere publică le consideră foarte înșelătoare, aceasta trebuie să garanteze că raportul privind transparența este urgent modificat în consecință.

(24)

Autoritățile de supraveghere publică trebuie să întocmească anual rapoarte cu privire la rezultatele generale ale sistemului de asigurare a calității. Raportul trebuie să cuprindă informații referitoare la recomandările emise, la acțiunile de monitorizare a implementării recomandărilor, la măsurile disciplinare luate și la sancțiunile impuse. Raportul trebuie să mai includă informații cantitative și alte informații cu privire la principalele rezultate legate de resursele financiare și de personal, precum și de eficiența și eficacitatea sistemului de asigurare a calității.

(25)

Statele membre sunt invitate să informeze Comisia, până la 6 mai 2009, cu privire la măsurile luate în temeiul prezentei recomandări.

(26)

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

7.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 120/25

„(a)

cererile pentru licențe de export prevăzute la articolul 1 depuse de luni până miercuri în aceeași săptămână, menționând dacă se încadrează în prevederile articolului 4 sau nu;”,

„(a)

cererile pentru licențe de export prevăzute la articolul 1 depuse de luni până vineri în aceeași săptămână, menționând dacă se încadrează în prevederile articolului 4 sau nu;”.