ISSN 1830-3625

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 96

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 51
9 aprilie 2008


Cuprins

 

I   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (CE) nr. 320/2008 al Consiliului din 7 aprilie 2008 de abrogare a taxei compensatorii instituite la importurile de anumite microcircuite electronice denumite DRAM (Dynamic Random Access Memories – memorii dinamice cu acces aleatoriu) originare din Republica Coreea și de încheiere a procedurii

1

 

 

Regulamentul (CE) nr. 321/2008 al Comisiei din 8 aprilie 2008 de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

13

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva 2008/47/CE a Comisiei din 8 aprilie 2008 de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 75/324/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli ( 1 )

15

 

 

II   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

 

 

DECIZII

 

 

Comisie

 

 

2008/289/CE

 

*

Decizia Comisiei din 3 aprilie 2008 privind măsurile de urgență referitoare la organismul modificat genetic neautorizat Bt 63 în produsele din orez [notificată cu numărul C(2008) 1208]  ( 1 )

29

 

 

2008/290/CE

 

*

Decizia Comisiei din 4 aprilie 2008 de modificare a Deciziei 2007/716/CE în ceea ce privește anumite unități din sectorul cărnii și al laptelui din Bulgaria [notificată cu numărul C(2008) 1230]  ( 1 )

35

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

REGULAMENTE

9.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 96/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 320/2008 AL CONSILIULUI

din 7 aprilie 2008

de abrogare a taxei compensatorii instituite la importurile de anumite microcircuite electronice denumite „DRAM” (Dynamic Random Access Memories – memorii dinamice cu acces aleatoriu) originare din Republica Coreea și de încheiere a procedurii

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 19,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURA

I.   Măsuri existente

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1480/2003 al Consiliului (2) (denumit în continuare „regulamentul privind taxa definitivă”), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă de 34,8 % la importurile de anumite microcircuite electronice denumite memorii dinamice cu acces aleatoriu („DRAM” – Dynamic Random Access Memories) originare din Republica Coreea și fabricate de toate societățile, altele decât Samsung Electronics Co., Ltd (denumită în continuare „Samsung”), pentru care s-a stabilit un nivel al taxei de 0 %. Regulamentul privind taxa definitivă a fost precedat de Regulamentul (CE) nr. 708/2003 al Comisiei din 23 aprilie 2003 de instituire a unei taxe compensatorii provizorii la importurile de anumite microcircuite electronice denumite DRAM (Dynamic Random Access Memories) originare din Republica Coreea (3) (denumit în continuare „regulamentul privind taxa provizorie”).

(2)

În urma unui raport adoptat de Organul de soluționare a diferendelor al Organizației Mondiale a Comerțului (4) (denumit în continuare „raportul grupului special CE-Coreea privind DRAM”), Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 584/2006 (5) de punere în aplicare a recomandărilor făcute de raportul grupului special și de reducere a taxei compensatorii definitive la 32,9 % (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”).

II.   Inițierea din oficiu (ex officio) a unei reexaminări intermediare parțiale

(3)

Producătorii comunitari Micron Europe Ltd și Qimonda AG (fostul Infineon Technologies AG) au furnizat Comisiei elemente prima facie care dovedesc că Hynix Semiconductor Inc. („Hynix”) a beneficiat de subvenții suplimentare în perioada de după perioada de anchetă din cadrul anchetei inițiale. De asemenea, Hynix a depus o cerere de reexaminare intermediară parțială, susținând că subvențiile cu privire la care ancheta inițială a stabilit că erau susceptibile să facă obiectul unor măsuri compensatorii încetaseră să existe.

(4)

Având în vedere observațiile de mai sus, Comisia a decis să deschidă o procedură din oficiu.

III.   Anchetă

(5)

După consultarea comitetului consultativ, constatând că existau elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, la 18 martie 2006, prin publicarea unui aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6), deschiderea, din oficiu, a unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(6)

Reexaminarea s-a limitat la subvenționarea unui producător-exportator, Hynix, pentru a stabili dacă era necesară continuarea, abrogarea sau modificarea măsurilor existente. Perioada de anchetă a fost cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 31 decembrie 2005 (denumită în continuare „PA”).

(7)

Comisia a informat oficial producătorul-exportator în cauză (Hynix), Guvernul Republicii Coreea („GRC”) și producătorii comunitari cu privire la deschiderea reexaminării intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenele stabilite în avizul de deschidere.

(8)

Pentru a obține informațiile necesare pentru anchetă, Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind implicate și a primit răspunsuri din partea societății în cauză, din partea GRC și din partea unui număr de bănci coreene, precum și a Deutsche Bank AG.

(9)

Comisia a căutat să verifice informațiile primite și a efectuat vizite de verificare la sediile GRC (Ministerul Finanțelor și Economiei – „MFE” și Comisia de supraveghere financiară – „CSF”) și la sediile următoarelor societăți și instituții din Seoul:

Hynix Semiconductor Inc.;

Korea Exchange Bank („KEB”);

Korea Development Bank („KDB”);

Woori Bank;

Shinhan Bank;

Deutsche Bank AG;

National Agricultural Cooperative Federation („NACF”);

– Hyundai Marine & Fire Insurance.

B.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

(10)

Produsul în cauză și produsul similar sunt aceleași ca cele din ancheta inițială, și anume anumite tipuri de microcircuite electronice cunoscute ca DRAM (Dynamic Random Access Memories – memorii dinamice cu acces aleatoriu) de orice tip, densitate și variante, asamblate sau nu, sub formă de discuri sau microplachete transformate, fabricate folosind variante ale procedeului metal-oxid-semiconductor („MOS”), inclusiv anumite tipuri de MOS complementar („CMOS”), de orice densitate (inclusiv densitățile încă neexistente), indiferent de viteza de acces, configurație, ambalaj sau suport etc., originare din Republica Coreea. Produsul în cauză include, de asemenea, DRAM sub formă de module sau plăci de memorie (standard) sau asamblate în alt mod, cu condiția ca principala lor funcție să fie furnizarea de memorie.

(11)

Produsul în cauză se încadrează în prezent la codurile NC ex 8473 30 20, ex 8473 50 20, ex 8542 32 10, ex 8542 32 31, ex 8542 32 39 și ex 8548 90 20.

C.   SUBVENȚII

I.   Introducere

(12)

Pe baza informațiilor aflate la dispoziția Comisiei la deschiderea procedurii și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, au fost examinate următoarele măsuri:

(a)

un program de salvare aprobat de Consiliul instituțiilor de finanțare creditoare (Creditor Financial Institutions' Council – „CFIC'”) ale societății Hynix la 30 decembrie 2002 („noua restructurare”), care include un schimb de creanțe contra participații la capitalul social, o refinanțare și modificarea condițiilor de plată a dobânzilor;

(b)

o pretinsă finanțare preferențială acordată de băncile coreene societății Beijing Orient Electronics („BOE”) pentru a facilita achiziționarea Hydis, o operațiune a societății Hynix;

(c)

o pretinsă finanțare preferențială acordată de băncile coreene societății CVC pentru a facilita achiziționarea System IC, o operațiune a societății Hynix, inclusiv transferul către o altă entitate a datoriei Hynix la o valoare redusă;

(d)

o răscumpărare în numerar și la o valoare redusă a datoriei Hynix;

(e)

un pretins regim fiscal preferențial acordat societății Hynix de autoritățile publice coreene;

(f)

refinanțarea datoriei Hynix efectuată în iulie 2005.

(13)

Toate măsurile menționate anterior au fost măsuri ad hoc. Cu excepția literei (e) de mai sus, toate măsurile examinate au fost luate de băncile/instituțiile creditoare ale Hynix, pretinzându-se a fi sub îndrumarea GRC. Aspectul de „contribuție financiară a autorităților publice”, în sensul articolului 2 din regulamentul de bază, constituie, ca și în ancheta inițială, principala preocupare a prezentei proceduri și, prin urmare, este necesar să se reamintească considerentele 9-15 din regulamentul privind taxa definitivă.

II.   Situația financiară a societății Hynix după ancheta inițială

(14)

În pofida operațiunilor importante de ajutorare de care a beneficiat Hynix în 2001, situația sa financiară nu s-a îmbunătățit și, în 2002, calificativul pe care i l-a atribuit Standard & Poor’s era în continuare „selective default”. Societatea a raportat o pierdere de 1,03 trilioane KRW pentru primele nouă luni ale anului 2002; era evident că societatea nu era în măsură să plătească nicio datorie scadentă. Ratele societății, bazate pe situația sa financiară pe 2002, arată că aceasta nu putea să-și acopere datoriile curente din activele curente sau cheltuielile privind dobânzile din venituri, că se finanța mult mai mult din datorii decât din capitaluri proprii și că înregistra pierderi nete semnificative. Deși operațiunea de ajutorare din octombrie 2001 a remediat situația într-o oarecare măsură, societatea se mai confrunta încă cu dificultăți considerabile. Morgan Stanley Dean Witter, unul dintre consilierii externi ai Hynix, a declarat, într-un raport întocmit în septembrie 2002, că ar fi foarte puțin probabil ca Hynix „să adune destule lichidități în următorii doi ani ca să-și onoreze obligațiile de plată scadente” sau „să-și extindă capacitatea și să finanțeze activități de actualizare tehnologică și de cercetare și dezvoltare necesare pentru a rămâne un producător de DRAM competitiv”. Morgan Stanley Dean Witter a continuat cu afirmația conform căreia „Hynix este falimentară din punct de vedere tehnic și este ținută în viață numai prin intermediul unor programe de restructurare a datoriilor” și „angajamentul financiar necesar pentru a aduce din nou societatea la un nivel competitiv pare a fi prea mare. Creditorii nu își pot permite să aștepte până când societatea se va pune din nou pe picioare. Oricare ar fi rezultatul final, mesajul adresat investitorilor este clar: Hynix nu este o societate desemnată ca investiție”.

(15)

Tot în septembrie 2002, Merrill Lynch declara următoarele: „Suntem din ce în ce mai îngrijorați de perspectivele sumbre privind veniturile societății Hynix. Suntem nevoiți să reducem estimările pentru 2002-2003 până la un nivel deficitar, întrucât lipsa investițiilor în modernizarea tehnologiei de producție frânează reducerea costurilor și creșterea ofertei.” Un alt consilier al Hynix, Deutsche Bank Korea, a recunoscut că departamentul lor responsabil pentru acțiuni, deși urmărea evoluția industriei semiconductoarelor, nu urmărea activitatea Hynix, din cauza „lipsei de interes din partea investitorilor”. Societatea însăși nu contestă gravitatea situației sale financiare la momentul respectiv.

III.   Noua restructurare

(16)

În octombrie 2001, CFIC a adoptat un plan de redresare a afacerii pentru a continua reconstrucția societății. CFIC era compus din reprezentanții băncilor și ai instituțiilor creditoare ale Hynix. Deciziile CFIC se luau cu o majoritate de 75 %. Drepturile de vot ale fiecărei instituții erau stabilite în funcție cu creanțele pe care le deținea la Hynix.

(17)

Hynix se afla sub incidența legii privind promovarea restructurării întreprinderilor („CRPA” – Corporate Restructuring Promotion Act) și, ca atare, era efectiv sub controlul creditorilor săi. CFIC a decis să vândă afacerea sau o parte din afacere unei părți terțe. În decembrie 2002, comitetul de restructurare, un subcomitet din cadrul CFIC, a inițiat negocieri cu Micron Technology Inc. Aceste negocieri au durat 5 luni; a fost semnat un memorandum de înțelegere între părți, însă condițiile vânzării au fost respinse, în final, de Consiliul de administrație al Hynix.

(18)

În mai 2002, ținând seama de agravarea constantă a situației financiare a Hynix, CFIC a luat o nouă măsură angajând un număr de consilieri externi, inclusiv Deutsche Bank („DB”), Morgan Stanley Dean Witter, Deloitte & Touche și A. D. Little, pentru a analiza situația Hynix și a propune un plan de redresare a societății. Împreună cu acești consilieri externi, KEB, liderul CFIC în calitate de cel mai mare creditor, a efectuat controale la Hynix până în noiembrie 2002. Raportul rezultat, întocmit de Deutsche Bank și KEB („raportul DB”), a fost prezentat în fața CFIC.

(19)

La 30 decembrie 2002, potrivit raportului DB, CFIC a decis să pună în aplicare un plan de redresare a societății și să vândă afacerea. Planul de redresare a societății implica o restructurare, inclusiv:

un schimb de creanțe contra participații la capitalul social, în valoare de 1 861,5 miliarde de KRW;

o reducere a capitalului social la rata de 21:1;

o refinanțare a datoriilor, în valoare de 3 293 miliarde de KRW; și

modificarea condițiilor de plată a dobânzilor pentru datoria refinanțată.

IV.   Descrierea măsurilor

(i)   Schimbul de creanțe contra participații la capitalul social

(20)

CFIC a decis să facă schimb de creanțe în valoare de 1 861,5 miliarde de KRW contra acțiuni ale Hynix, ceea ce reprezintă aproximativ 50 % din împrumuturile negarantate ale Hynix. În momentul în care a fost luată decizia, în decembrie 2002, prețul unei acțiuni a fost stabilit la 453 KRW, corespunzător mediei prețurilor pe piață în decursul unei luni. Deși, în conformitate cu CRPA, CFIC nu are obligația de a folosi o metodă rezonabilă pentru calcularea prețului de schimb, nu se propune nicio metodă specifică.

(21)

Planul de restructurare presupunea o reducere a capitalului social, înainte de realizarea schimbului, pentru care era nevoie de aprobarea acționarilor; prin urmare, schimbul de creanțe contra participații nu putea fi realizat imediat. Odată efectuată reducerea capitalului social, la rata de 21:1, prețul acțiunii a fost stabilit la 9 135 KRW (21 × 435 KRW) și schimbul de creanțe contra participații a putut să aibă loc. Deoarece acțiunile care făceau obiectul schimbului nu urmau să fie emise până în luna aprilie 2003, prețul trebuia să servească drept nivel minim, fără să fi fost stabilit vreun plafon al acestuia. Prețul real al acțiunii în momentul deciziei era, de fapt, de 280 KRW; acesta a scăzut, în aprilie 2003, la 167 KRW.

(ii)   Refinanțarea datoriei

(22)

Scadența datoriei Hynix care nu a fost schimbată contra participații a fost prelungită până în decembrie 2006. Această datorie refinanțată se ridica, în total, la 3 293 miliarde de KRW.

(iii)   Modificarea condițiilor de plată a dobânzii

(23)

Rata dobânzii aferentă datoriei refinanțate a fost redusă de la 6,5 % la 3,5 %. Diferența de 3 % a fost considerată ca o majorare a principalului și a fost adăugată la soldul datoriei, cu data scadenței tot în decembrie 2006. Dobânda aferentă acestei majorări a principalului a fost stabilită la 6 %, plătibilă trimestrial.

V.   Politica GRC în ceea ce privește societatea Hynix

(24)

După cum s-a menționat în regulamentul privind taxa provizorie și în regulamentul privind taxa definitivă, GRC a arătat un interes deosebit față de afacerea Hynix. Acesta a recunoscut că, din cauza situației în care se află Hynix, investitorii străini nu doreau să investească în Coreea, deoarece riscurile la care se expun băncile coreene în cazul Hynix sunt atât de ridicate. Este necesară soluționarea problemei Hynix pentru a pune capăt nesiguranței; de fapt, „ajustarea structurală” a societății Hynix a fost citată ca prioritate politică pentru a doua jumătate a anului 2002 într-un raport întocmit de ministrul finanțelor și economiei. Un raport prezentat Adunării Naționale de către Marele Partid Național din Coreea („GNP” – Grand National Party), partid de opoziție, a criticat insistența cu care GRC încearcă să salveze grupul Hyundai, a cărui filială este Hynix, declarând că salvând societatea Hynix, GRC nu făcea altceva decât „să umple un sac fără fund”. Hynix susține că, întrucât raportul a fost prezentat în noiembrie 2002, acesta nu ar trebui considerat ca dovadă a implicării GRC în noua restructurare. Cu toate acestea, noua restructurare a fost aprobată de creditori la doar o lună de la prezentarea raportului GNP, iar dezbaterile cu privire la modalitatea cea mai bună de salvare a Hynix erau în desfășurare deja de mai multe luni. Prin urmare, raportul GNP nu este nerelevant pentru a ști dacă GRC a avut o politică de salvare a Hynix.

(25)

În cursul primei jumătăți a anului, ministrul adjunct al finanțelor a declarat că „creditorii vor trebui să găsească o soluție pentru Hynix în cel mai scurt timp, pentru a minimaliza impactul negativ asupra economiei”. În acest scop, a avut loc o reuniune între GRC și creditorii Hynix în care GRC și-a putut exprima opiniile cu privire la negocierile în curs cu Micron. MEF nu a putut să confirme sau să infirme dacă au avut loc și alte reuniuni și a susținut că procesele-verbale ale reuniunilor nu erau păstrate întotdeauna. Pe de altă parte, FSC a afirmat că nu au avut loc alte reuniuni, chiar dacă aceasta era neoficial informată telefonic cu privire la evenimente. Cu toate acestea, elementele de probă din dosar sugerează că GRC a ordonat, ținând seama de anchetele precedente desfășurate de Comunitățile Europene și Statele Unite ale Americii cu privire la implicarea sa în cazul Hynix, ca orice comunicare privind Hynix să se facă verbal, pentru a nu lăsa urme (7). FSC a declarat că nu avea competențe să intervină în eforturile de restructurare ale fiecărei societăți, dar asigura o monitorizare parțială a procesului, de exemplu, în cazul în care, în opinia lor, exista riscul unui eventual șoc pe piețe. FSC desfășoară astfel de activități de monitorizare prin contacte cu persoane care „lucrează pe teren”, dar nu se păstrează nicio înregistrare privind aceste contacte. Deși FSC a recunoscut că Hynix a fost restructurată deoarece era foarte mare, ea a insistat asupra faptului că modalitățile de restructurare erau stabilite numai de creditori. Băncile creditoare ale Hynix au confirmat că FSC a supravegheat îndeaproape restructurarea prin apeluri telefonice și cereri de informații.

(26)

În cadrul reuniunii din aprilie 2002, GRC și-a exprimat poziția oficială în fața creditorilor Hynix, conform căreia Hynix trebuia vândută sau salvată pentru a amortiza șocul. Cu toate că GRC a insistat că decizia de a lichida sau nu Hynix aparține creditorilor, declarațiile lor privind importanța salvării Hynix (prin restructurare sau vânzare) pentru a restabili încrederea în piețele coreene contravin acestei insistențe. Convingerea GRC conform căreia Hynix era prea mare ca să dea faliment este susținută de una dintre băncile creditoare care a declarat că Hynix era o societate atât de mare, cu un număr atât de mare de angajați și de contracte, încât „vă puteți imagina ce s-ar întâmpla dacă ar da faliment sau ar deveni insolvabilă”. De asemenea, unul dintre consilierii externi ai Hynix a scris în scrisoarea sa de angajament că va sprijini „… efortul de a găsi pentru Hynix o soluție realistă și viabilă de restructurare care ar minimaliza impactul social negativ…” (sublinierile aparțin autorului). Este evident că lichidarea Hynix nu se număra printre opțiuni.

VI.   Implicarea GRC în băncile creditoare ale Hynix

(27)

Guvernul coreean este acționar majoritar într-un număr mare de bănci creditoare ale Hynix. Informațiile care figurează în dosar și furnizate de bănci, Hynix și GRC arată că acesta din urmă deține cel puțin o parte considerabilă de acțiuni (> 20 %) în băncile/instituțiile financiare creditoare și cel puțin 75 % din drepturile de vot în cadrul CFIC. Se reamintește faptul că majoritatea necesară în cadrul CFIC este de 75 %; prin urmare, implicarea GRC în deciziile luate de consiliul creditorilor nu poate fi pusă la îndoială.

(28)

La fel ca și în ancheta inițială, KDB și NACF sunt entități controlate în exclusivitate de stat și, prin urmare, sunt considerate organisme publice, în sensul articolului 1 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(29)

Nu există niciun element de probă la dosar care să sugereze că situația în ceea ce privește Woori Bank s-a schimbat față de cea descrisă la considerentele 80-82 din regulamentul privind taxa provizorie. De asemenea, astfel cum se prevede în regulamentul privind taxa provizorie, Chohung Bank, denumită în prezent Shinhan Bank, din momentul fuziunii sale cu Shinhan Bank la 1 aprilie 2006, a încheiat un memorandum de înțelegere cu Korean Deposit Insurance Corporation („KDIC”) în ianuarie 2002, prin care se conferă KDIC, un organism public, o influență decisivă asupra procesului de luare a deciziilor al Chohung Bank.

(30)

Decretul 408 al prim-ministrului este o dovadă în plus pentru posibilitățile legale care permit GRC să intervină în sectorul financiar din motive politice. GRC citează decretul menționat ca dovadă a angajamentului oficial al guvernului coreean de a nu interveni în bănci și instituții financiare. Cu toate acestea, articolul 5 alineatul (1) din Decretul 408 al prim-ministrului prevede că „în cazul în care o organizație de supraveghere financiară solicită unei instituții financiare cooperare și sprijin pentru stabilizarea pieței financiare … acest lucru se face prin intermediul unui document sau al unei reuniuni”. Prin urmare, decretul menționat nu numai că nu împiedică intervenția statului în instituțiile financiare, ci stabilește în mod expres modalitățile de efectuare a unei astfel de intervenții.

(31)

Hynix a susținut că KEB nu era controlată de GRC și a prezentat participația Commerzbank ca dovadă a independenței sale față de intervenția GRC. De asemenea, Hynix a prezentat documente care fac referire la dreptul de veto al Commerzbank în anumite domenii, inclusiv gestionarea riscului. Cu toate acestea, KEB nu a putut confirma că Commerzbank, deși a desemnat o persoană să facă parte din echipa de credite, a avut cu adevărat vreun control asupra deciziilor privind creditele și a declarat, de fapt, că nu știa de existența unui astfel de drept de veto. De asemenea, ancheta recentă privind implicarea GRC în achiziționarea de către Lone Star a unor acțiuni ale KEB în 2003 demonstrează o dată în plus că KEB este controlată de GRC. Prin urmare, se consideră că nu există motive de a reexamina constatările anchetei inițiale privind influența GRC asupra deciziilor KEB.

(32)

Un alt exemplu al implicării GRC în băncile creditoare ale Hynix este numirea unui fost ministru al industriei și comerțului în calitate de președinte al comitetului de restructurare a Hynix din cadrul CFIC de către comitetul director al acestui organism înainte să fie numit din nou ministru câteva luni mai târziu.

(33)

De asemenea, Kookmin și Woori Bank au indicat că intervenția GRC le-ar putea determina să ia decizii motivate politic în prospectele lor transmise către Comisia operațiunilor de bursă în 2002. Hynix a prezentat dovezi conform cărora formularea în cauză nu se referă în mod special la Hynix și nu lasă loc să se înțeleagă că ar fi vorba de controlul exercitat de GRC asupra sectorului bancar coreean. Cu toate acestea, dovezile prezentate de Hynix nu dezmint alte părți ale avertismentului din prospect, de exemplu, cu privire la faptul că participația GRC „ne-ar putea determina să întreprindem acțiuni sau să desfășurăm politici care ar putea fi împotriva intereselor (creditorilor)”.

(34)

Comisia a solicitat să examineze documentația internă referitoare la decizia instituțiilor creditoare de a aproba planul de restructurare. Aceste documente confidențiale arată că, deși creditorii au urmat procedurilor lor interne standard în procesul de luare a deciziilor cu privire la participarea la restructurare, aceștia nu au acționat în conformitate cu calificativul pentru credite pe care fiecare dintre ei l-a acordat societății Hynix pentru perioada în cauză. Cu toate că toți creditorii au acordat Hynix un calificativ echivalent cu calificativul „selective default” al Standard & Poor's, aceștia au aprobat planul de restructurare. De exemplu, în momentul aprobării planului de restructurare, calificativul pentru credite al uneia dintre bănci menționa că societatea era foarte vulnerabilă și că posibilitatea de a pune din nou pe picioare afacerea era foarte improbabilă. Calificativul acordat Hynix de o altă bancă implicată arată că posibilitatea unui faliment era foarte ridicată și că nu existau posibilități de redresare a situației în viitor. Cu toate acestea, băncile respective și-au menținut direcția și au aprobat propunerea de restructurare, cu toate că dovezile sugerează că o astfel de atitudine nu corespunde unei abordări orientate către piață, iar raportul DB nu are o altă opinie în acest sens.

(35)

Modul în care creditorii au abordat refinanțarea datoriei și capitalul pe care l-au obținut în urma schimbului de creanțe contra participații la capitalul social sunt o dovadă a acestui fapt: circa 80-90 % din datoria societății Hynix a fost înregistrată ca pierdere – în unul dintre cazuri chiar 100 % –, iar capitalul a fost contabilizat la aproximativ 20 % din prețul pe care l-au plătit creditorii.

(36)

Societatea susține că evenimentele ulterioare demonstrează că decizia creditorilor a fost una corectă; Hynix a fost profitabilă din 2005 și creditorii și-au vândut acțiunile realizând un profit considerabil. Cu toate acestea, în primul rând, aceasta este o analiză ex post facto, care nu confirmă în nici un fel constatarea conform căreia, în momentul în care creditorii au aprobat planul de restructurare, decizia lor ar fi corespuns unei abordări orientate către piață. Mai mult, faptul că Hynix a supraviețuit se datorează subvențiilor enorme de care a beneficiat. Nu se poate afirma că, dat fiind că societatea Hynix a supraviețuit, subvențiile nu mai sunt subvenții, atâta timp cât supraviețuirea ei a fost posibilă numai grație respectivelor subvenții. În sfârșit, creditorii se aflau în aceeași poziție ca și la sfârșitul lui 2002 pentru că participaseră la restructurarea din 2001, care constituia o subvenție. Prin urmare, aceștia nu pot pretinde să fie comparați cu creditori privați care au urmat, din proprie voință, toate etapele care le-au condus în timp la o anumită poziție. Astfel, argumentul Hynix nu influențează constatarea conform căreia creditorii nu au acționat în conformitate cu o abordare orientată către piață.

VII.   Constatări privind contribuția financiară

(37)

Ținând seama de elementele de probă de la dosar privind politica GRC în ceea ce privește societatea Hynix și implicarea acestuia în procesul de luare a deciziilor al creditorilor Hynix, situația dezastruoasă a Hynix și reticența pieței de a avansa capital, precum și lipsa dovezilor care să arate că creditorii existenți au acționat în conformitate cu o referință de piață neafectată de subvenții, se constată că GRC a încredințat creditorilor Hynix sarcina de a salva societatea Hynix, aprobând planul de restructurare menționat la considerentul 19 de mai sus. Acest fapt constituie o contribuție financiară, în sensul articolului 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(38)

Hynix a susținut că GRC nu avea nicio implicare în noua restructurare, care a fost pregătită de creditori cu ajutorul consilierilor externi. De asemenea, Hynix a afirmat că elementele de probă de la dosar demonstrează doar că GRC era preocupat de viitorul Hynix, dar nu puteau demonstra o legătură între GRC și acțiunile băncilor. Deși participația deținută de GRC nu este o dovadă hotărâtoare a unor îndrumări sau mandate, aceasta indică în mod evident măsura în care GRC poate influența procesul de luare a deciziilor al băncilor. Ca și în cazul anchetei inițiale, elementele de probă de la dosar arată că, în calitatea sa de acționar majoritar, GRC poate numi directori și, astfel, să influențeze rezultatul votului în cadrul reuniunii Consiliului de administrație. De asemenea, diversele articole de presă și rapoarte de la dosar demonstrează clar faptul că GRC nu ar permite falimentul Hynix; acest argument este susținut de faptul că una dintre băncile controlate în totalitate de GRC a răscumpărat datoria Hynix de la alți creditori pentru a reduce sarcina financiară care revine băncilor responsabile de salvarea Hynix. Nu este contestat faptul că noul plan de restructurare a fost pus la cale de consilierii externi împreună cu creditorii; cu toate acestea, elementele de probă la dosar sugerează că GRC a încredințat creditorilor Hynix sarcina de a restructura societatea Hynix și de a nu permite falimentul acesteia.

(39)

De asemenea, comportamentul băncilor demonstrează clar că acestea nu acționau în conformitate cu rațiuni comerciale normale. Niciuna dintre bănci nu a calificat societatea Hynix ca făcând parte din categoria „investiție”; de fapt, toate calificativele acordate societății Hynix de creditorii săi arată că aceștia consideră că Hynix reprezintă un risc semnificativ și nu-i acordă șanse de supraviețuire. Societatea a solicitat examinarea comportamentului creditorilor din punctul de vedere al unui „creditor existent”. Cu toate acestea, după cum se menționează mai amănunțit la considerentul 36 de mai sus și la considerentele 41-44 de mai jos, în acest caz particular, în care sunt implicate subvenții similare și foarte mari care au fost acordate cu doar circa un an înainte, criteriul corect care trebuie folosit pentru a testa comportamentul comercial rezonabil al creditorilor este testul investitorului privat. Prin urmare, nu se pune problema de a ști dacă un creditor existent ar fi avut un comportament asemănător cu cel al creditorilor Hynix.

VIII.   Avantajul

(40)

În ceea ce privește orice avantaj oferit societăților Hynix, KEB, Woori Bank, Shinhan Bank, KDB și NACF, toate au declarat că au participat la noua restructurare deoarece au dorit să-și maximizeze rata de recuperare a împrumuturilor deja acordate societății Hynix. Acestea au estimat că valoarea societății Hynix, în calitate de întreprindere activă, era superioară valorii sale imediate de lichidare. Totuși, această comparație, indiferent de meritele sale de criteriu de analiză în vederea determinării existenței unui avantaj, nu ar fi, în orice caz, aplicabilă prezentului caz, datorită motivelor explicate la considerentul 36 de mai sus și la considerentele 41-46 de mai jos. În plus, existența unui avantaj potențial pentru creditorii foarte expuși nu demonstrează că nu a existat niciun avantaj pentru Hynix.

(41)

Hynix susține că noua restructurare s-a bazat pe condițiile pieței, având în vedere faptul că a fost concepută de consilieri externi, cum ar fi DB și Deloittes, după luni de verificări minuțioase, și că s-a bazat pe raportul DB care a recomandat planul de acțiune urmat ulterior. Cu toate acestea, raportul DB a fost adresat creditorilor societății Hynix. Scopul acestuia era să maximizeze recuperarea datoriilor acestor creditori evitând, în același timp, falimentul societății. Societatea Hynix a argumentat că testul care trebuie aplicat în vederea determinării avantajului obținut de către companie prin noua restructurare ar trebui să fie testul „creditorului privat”, și nu testul „investitorului privat”. Poziția creditorilor este un factor care ar putea fi luat în considerare într-o analiză; cu toate acestea, după cum se explică la considerentul 36 și mai jos, nu poate avea niciun rol în acest caz.

(42)

În ansamblu, criteriul relevant este dacă un investitor orientat către piață, cu sau fără creanțe față de Hynix, ar fi considerat sau nu utilă investiția propusă în Hynix. Raportul întocmit de DB nu oferă un răspuns fiabil la această întrebare, deoarece, fiind adresat creditorilor existenți, se bazează pe utilizarea a ceea ce reprezintă, în termeni generali, datoria societății Hynix și structurile de capital social existente ca instrument pentru investiția propusă, suprimând astfel aproape orice posibilitate pentru o ipotetică investiție externă în aceleași condiții. Raportul întocmit de DB nu conține niciun element de probă care să ateste că investitorii privați externi ar fi avut vreun interes să investească în Hynix. Într-adevăr, sfatul acordat de DB investitorilor privați a fost, de fapt, să nu investească în Hynix, după cum rezultă din faptul că departamentul de cercetare al acesteia nu a urmărit evoluția capitalului social al Hynix.

(43)

În orice caz, situația financiară a Hynix la momentul noii restructurări, astfel cum se indică la considerentul 14 de mai sus, era dezastruoasă și era evident că societatea Hynix nu se afla în poziția de a-și îndeplini obligațiile; în consecință, nu se aștepta nicio finanțare din partea pieței, după cum reiese din declarațiile consilierilor financiari citați la considerentele 14 și 15 de mai sus. În timp ce raportul întocmit de DB indică creditorilor societății Hynix calea ce trebuie urmată în vederea reducerii la minimum a pierderilor acestora, el nu explică de ce piața ar fi continuat să împrumute sau să investească în Hynix, o societate aflată în „selective default”. Prin urmare, toate celelalte date disponibile referitoare la poziția Hynix și situația de pe piață confirmă faptul că raportul întocmit de DB nu oferă niciun răspuns fiabil la întrebarea dacă sau nu un investitor orientat către piață ar fi considerat utilă investiția propusă în Hynix.

(44)

În plus, lăsând la o parte problema planului de acțiune care ar fi putut fi oferit părților interesate în 2002 având în vedere situația de atunci, este clar că Hynix a fost pusă în această situație din cauza unor investiții iraționale din punct de vedere economic și al unor decizii de împrumuturi luate de sau în numele autorităților publice coreene în 2001, ale căror efecte au continuat în 2002 și ulterior. Scopul declarat al noii restructurări a fost refinanțarea Hynix și nu poate fi separat de ajutorul financiar inițial din 2001. Cele două sunt legate în mod inextricabil. Cu alte cuvinte, datorită caracterului irațional al restructurării precedente și al eșecului care a urmat, a trebuit să fie refinanțate angajamentele creditorilor existenți prin intermediul programului din 2002. Prin urmare, soluția propusă în raportul întocmit de DB a fost posibilă doar datorită măsurilor luate în 2001. Nu este posibil ca un plan de acțiune propus să fie considerat ca referință de piață dacă acest plan în sine reprezintă o continuare a unei decizii guvernamentale neraționale de investiție. Și din acest motiv, raportul DB nu oferă un răspuns fiabil la întrebarea dacă un investitor orientat către piață ar fi considerat sau nu utilă investiția propusă în Hynix.

(45)

Prin urmare, se consideră că noua restructurare a oferit un avantaj societății, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

IX.   Specificitatea

(46)

Având în vedere faptul că măsurile care constituie noua restructurare au fost luate exclusiv în favoarea Hynix, refinanțarea datoriei, transformarea dobânzii în principal și schimbul de creanțe contra participații la capitalul social sunt considerate ca fiind specifice, în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

X.   Calculul valorii avantajului

(i)   Perioada de realizare a avantajului

(47)

În temeiul articolului 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției susceptibile să facă obiectul unor măsuri compensatorii se calculează pe baza avantajului conferit beneficiarului, astfel cum a fost constatat pe parcursul perioadei de anchetă a subvențiilor. Valoarea datoriei echivalentă cu valoarea care trebuie schimbată contra participațiilor la capital social a fost retrasă din împrumuturi și înregistrată ca ajustare de capital în momentul luării deciziei de restructurare, la 30 decembrie 2002 (nota 14 din Situațiile financiare ale Hynix 2002). În mod similar, la aceeași dată, Hynix a fost scutită de plata dobânzii aferente acestei datorii.

(48)

Industria comunitară a susținut că Hynix nu a beneficiat de avantajul rezultat din noua restructurare până la 13 aprilie 2003, atunci când au fost emise efectiv acțiuni pentru creditori. Pe de altă parte, societatea a susținut că data efectivă a avantajului este, de fapt, decembrie 2002, din moment ce aceasta este data la care a fost luată decizia de aprobare a restructurării de către creditori și data la care Hynix a fost scutită de obligațiile aferente datoriei sale.

(49)

Având în vedere faptul că grupul special OSL privind DRAM a declarat că avantajul rezultat dintr-o subvenție trebuie considerat din punctul de vedere al beneficiarului și că societatea a fost scutită de toate obligațiile față de creditorii săi referitoare la datoria sa începând cu data la care a fost decisă efectuarea noii restructurări, se consideră că data efectivă de realizare a avantajului de către Hynix a fost 30 decembrie 2002.

(ii)   Baza de calcul

(50)

În conformitate cu metodologia adoptată în ancheta inițială, o refinanțare a datoriei este considerată un împrumut în scopul calculării avantajului. De asemenea, transformarea dobânzii în principal este considerată un împrumut în același scop. În ancheta inițială, subvenția a fost considerată ca fiind valoarea nominală a principalului împrumutului, împărțită pe durata normală de amortizare a activelor care este de cinci ani. Fiecare sumă anuală astfel alocată a fost majorată prin adăugarea ratei dobânzii comerciale standard pentru Coreea (7 %). Grupul special CE-Coreea privind DRAM a criticat acest demers ca fiind o „metodă de finanțare nerambursabilă” care nu ține cont de faptul că împrumuturile, spre deosebire de finanțările nerambursabile, sunt rambursabile și că „este fără îndoială mai puțin avantajos pentru o societate să primească un împrumut decât să primească o finanțare nerambursabilă” (8). Grupul special a considerat că CE ar trebui să-și bazeze calculele pe referințe care să reflecte practici normale de investiție.

(51)

În continuarea observațiilor grupului special al OMC cu privire la metoda de finanțare nerambursabilă utilizată în ancheta inițială, s-a considerat adecvat, în această reexaminare, să se găsească o metodă bazată pe împrumuturi care să poată servi ca referință pentru calcularea avantajului.

(52)

Situația financiară a Hynix la momentul noii restructurări, după cum se descrie la considerentele 14 și 15 de mai sus, era dezastruoasă și era evident că societatea Hynix nu se afla în poziția de a-și îndeplini obligațiile; în consecință, nu se aștepta nicio finanțare din partea pieței. La momentul noii restructurării, lui Hynix nu i-a fost acordat niciun împrumut comparabil și nici nu exista vreun element de probă verificat referitor la costul și termenii unui împrumut comercial comparabil care să fi fost acordat lui Hynix sau unei alte întreprinderi, care se regăsea într-o situație comparabilă cu cea a lui Hynix, la momentul respectiv. Faptul că entități private au participat, de asemenea, la noua restructurare nu reprezintă o referință fiabilă; entitățile implicate erau mici și dețineau creanțe nesemnificative față de Hynix în comparație cu entitățile controlate de GRC. În continuare, în conformitate cu concluziile grupului special al OMC în cauza DRAM-urilor japoneze, care se baza pe aceleași fapte ca și ancheta curentă, existența simultană a unei implicări a autorităților publice în procesul de luare a deciziilor referitor la noua restructurare are un efect de denaturare a pieței și, prin urmare, entitățile private independente nu pot fi considerate referințe fiabile (9).

(53)

Prin urmare, Comisia a creat o referință de înlocuire, bazată pe o rată a dobânzii comerciale, majorată cu o primă de risc, care să reflecte nivelurile ratelor dobânzii moratorii a societăților care prezintă un risc comparabil. O astfel de referință ține seama de durata împrumutului, de o rată a dobânzii de referință pe care o societate solvabilă ar trebui să o achite, de probabilitatea dobânzii moratorii din partea unei societăți insolvabile în timpul unei perioade determinate și probabilitatea de neplată din partea unei societăți solvabile pe durata aceleiași perioade determinate.

(54)

Comisia a utilizat următoarea formulă pentru a calcula rata dobânzii de referință adecvată aplicabilă unui împrumutat insolvabil:

ib = [(1 –qn)(1 + if)n/(1 –pn)](1/n) –1

unde:

n

=

durata împrumutului;

ib

=

rata dobânzii de referință aplicabilă unui împrumutat insolvabil;

if

=

rata dobânzii pe termen lung care ar fi aplicabilă unei societăți solvabile;

pn

=

probabilitatea dobânzii moratorii a unei societăți insolvabile în n ani;

qn

=

probabilitatea dobânzii moratorii a unei societăți solvabile în n ani.

(55)

În scopul respectivului calcul, Comisia a utilizat ca rată aplicabilă unui împrumut solvabil pentru împrumuturile în KRW rata dobânzii medii pe care Bank of Korea o aplica în 2003 obligațiunilor societăților din categoria investiții, adică 10,43 %. Nivelurile ratelor dobânzii moratorii aplicabile societăților solvabile și insolvabile în perioada existenței măsurii în cauză s-au obținut de la Moody’s Investor Services. În 2003, nivelul ratei dobânzii moratorii al unei societăți insolvabile pe o perioadă de trei ani (care corespunde perioadei refinanțării) se ridica la 54,86 % față de 0,33 % pentru o societate solvabilă. Rezultă de aici o rată totală a dobânzii de 43,8 %. În schimb, rata dobânzii datorată de Hynix pentru datoria refinanțată era de 3,5 %, ceea ce reprezintă un diferențial de dobândă de 40,3 %, ceea ce determină o taxă compensatorie de 23,7 %.

(56)

Astfel cum este descris la considerentul 21 de mai sus, CFIC a calculat un preț de schimb pentru această operațiune de 435 KRW la 30 decembrie 2002, pe baza mediei pe o lună a prețurilor pieței. Societatea susține că această metodă este validă din punct de vedere comercial pentru a determina prețul acțiunilor și pentru a reflecta realitatea de pe piață. De fapt, acest preț reflecta un plafon; dacă prețul acțiunilor ar fi crescut între 30 decembrie 2002 și ziua în care acțiunile au fost emise efectiv, prețul ar fi evoluat în consecință. Prețul real aplicabil în ziua în care s-a luat decizia de a întreprinde noua restructurare era de 280 KRW. Atunci când, după reducerea capitalului, creanța a fost, în sfârșit, transformată în participații la capitalul social, la un preț de KRW 9 135 (KRW 435 × 21), prețul acțiunilor a fost, de fapt, de 3 500 KRW. Dacă se face abstracție de efectul reducerii capitalului, acțiunile emise au fost schimbate mult sub valoarea nominală, la 167 KRW. Nu se contestă faptul că CFIC a dispus de o libertate de acțiune în ceea ce privește metoda prin care ar fi putut să stabilească prețul de schimb. Cu toate acestea, în pofida acestei libertăți de acțiune, deoarece prețul de schimb nu era un preț fix, ci o garanție că societatea va primi o sumă minimă în schimbul acțiunilor sale, nu poate fi considerat un preț care corespunde realității comerciale, în special având în vedere prețul real la momentul când prețul de schimb a fost stabilit și tendința previzibilă de scădere, între reuniunile CFIC și data de schimb, în aprilie 2003.

(57)

Pentru a calcula avantajul obținut de Hynix prin schimbul de creanțe contra participații la capitalul social, trebuie să se ia în considerare costul emiterii de acțiuni pentru Hynix. Comisia a observat că, în scopul examinării eventualului cost al schimbului pentru beneficiar, trebuie să se țină seama de obligațiile impuse unei societăți atunci când aceasta emite noi acțiuni. Comisia observă în această privință că aportul de capital social normal nu va antrena, în general, nicio obligație specială față de o societate, în măsura în care acest lucru nu implică o rată de rambursare fixă care trebuie realizată de către societate și nici plăți care trebuie efectuate. Cu toate acestea, societatea este obligată să îndeplinească cel puțin o obligație teoretică, și anume să își distribuie profiturile sau o parte din acestea acționarilor săi; rentabilitatea financiară a fondurilor proprii ar putea servi drept indicator al nivelului randamentului pe care se presupune că societatea trebuie să îl furnizeze acționarilor săi și ar putea fi utilizată la stabilirea valorii avantajului conferit societății Hynix. Cu toate acestea, rentabilitatea financiară a fondurilor proprii ale societății Hynix în 2003 a fost o proporție negativă, în conformitate cu calculele efectuate pe baza situațiilor sale financiare pentru acel an. În consecință, dacă se are la bază o evaluare obiectivă a situației financiare a societății Hynix în momentul schimbului de creanțe contra participații la capitalul social, nu s-ar putea aștepta, în mod justificat, ca societatea să fie în măsură să facă dovada vreunei rentabilități oarecare în fața acționarilor săi în timpul anului în cauză. Prin urmare, dacă se utilizează rentabilitatea financiară a fondurilor proprii drept criteriu de referință, se constată că valoarea totală a schimburilor de creanțe contra participații la capitalul social constituie o subvenție susceptibilă să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(58)

Comisia a examinat, de asemenea, dacă schimbul implică pentru Hynix costuri legate de obligația de a ceda participații sau care rezultă din diluarea potențială a cursului acțiunilor în urma emisiunii de acțiuni noi. Pe baza reexaminării elementelor de probă depuse la dosar, Comisia nu crede că avantajul net conferit societății Hynix prin schimbul tuturor creanțelor contra participații la capitalul social este mai mic ca urmare a emisiunii de noi acțiuni. În acest sens, Comisia estimează că este esențial să se recunoască efectul pe care schimbul de creanțe contra participații la capitalul social l-a avut asupra situației financiare a societății Hynix.

(59)

Cu titlu preliminar, este esențial să se admită că nu a existat nicio infuzie directă de capital social. Principalul avantaj al schimbului pentru societatea Hynix îl reprezintă stingerea unei datorii de o valoare considerabilă, și anume 1 861,5 miliarde KRW. Schimbul i-a permis societății Hynix să evite rambursarea respectivei valori de principal și plata dobânzilor. Respectiva valoare copleșitoare a datoriei a fost înlocuită cu acțiuni emise în scopul achiziționării de către băncile creditoare. Cu toate acestea, emisiunea de noi acțiuni n-a implicat niciun cost cuantificabil pentru Hynix. Chiar dacă valoarea acțiunilor existente a fost diluată din cauza respectivei emisiuni, aceasta nu a avut absolut niciun efect asupra societății Hynix în ceea ce privește bilanțul. Aceasta nu a antrenat nicio decontare (cu excepția cheltuielilor legate de emisiunea de noi acțiuni) și nu a constrâns Hynix la nici o plată viitoare în numerar, cum ar fi fost cazul titlurilor de creanță.

(60)

Societatea a susținut că valoarea de piață a acțiunilor trebuie să fie dedusă din orice avantaj constatat și a citat orientările Comisiei privind calculul subvențiilor în cadrul anchetelor antisubvenții, care prevăd la secțiunea E litera (f) punctul (iii) că „dacă guvernul cumpără acțiuni ale unei societăți și plătește un preț superior celui al pieței pentru aceste acțiuni (având în vedere toți ceilalți factori care ar fi putut influența un investitor privat), subvenția o constituie diferența dintre cele două prețuri (sublinierile aparțin autorului)”. Totuși, un investitor privat nu ar fi cumpărat acțiuni Hynix în perioada luată în considerare. De fapt, elementele de probă din dosar arată că acțiunile Hynix erau negociate la un nivel atât de scăzut încât cotația lor ar fi trebuit să fie suspendată dacă nu ar fi beneficiat de o excepție de la regulamentele coreene privind cotația, care se pare că au fost introduse special pentru Hynix. În continuare, faptul că exista o valoare de piață atribuită acțiunilor nu afectează societatea în niciun fel, deoarece aceasta nu trebuie să plătească. Acest argument ar fi pertinent doar în cazul în care schimbul de creanțe contra participații la capitalul social ar fi conținut o clauză care ar fi obligat Hynix să-și răscumpere acțiunile.

(61)

În consecință, ținându-se seama de considerațiile de mai sus și de faptul că Hynix nu a semnalat nici un cost legat de emisiunea de acțiuni, se consideră că modul cel mai adecvat pentru măsurarea avantajului care rezultă din schimbul de creanțe contra participații la capitalul social este de a lua în calcul valoarea totală a schimbului.

(iii)   Calculul final al avantajului

(62)

Astfel cum se explică la considerentul 61 de mai sus, suma totală a schimbului de creanțe contra participații la capitalul social a fost considerată ca avantajul care rezultă din această măsură pentru Hynix. Această subvenție conferă societății un avantaj de moment important, deoarece, după cum se indică mai sus, metoda de repartiție pe o perioadă de cinci ani a fost considerată adecvată. Subvenția astfel alocată a fost exprimată ca procentaj din vânzările totale ale Hynix în 2005. Ținând cont de dobânzi, pe baza ratelor medii ale dobânzii comerciale practicate în Coreea pe parcursul perioadei de anchetă a reexaminării, subvenția căreia i se pot aplica măsuri compensatorii este de 6,8 %. Totuși, deoarece schimbul de creanțe contra participații la capitalul social reprezintă o subvenție unică, care nu este recurentă, alocată pe o perioadă determinată și această perioadă de repartiție trebuie să înceapă în momentul în care avantajul în cauză este realizat în mod efectiv, se consideră că aceasta a expirat la 31 decembrie 2007.

(63)

Astfel cum se menționează la considerentul 50 de mai sus, refinanțarea datoriei și transformarea dobânzii în principal au fost tratate ca împrumuturi și sunt considerate o subvenție recurentă. Societatea a declarat că a restituit subvenția obținută în urma restructurării din decembrie 2002 prin refinanțarea datoriei sale pe care o avea față de un consorțiu de bănci coreene și noncoreene în iulie 2005 (a se vedea considerentele 75 și 76 de mai jos). Hynix susține că refinanțarea, prin care a contractat un alt împrumut în scopul rambursării împrumutului contractat în timpul noii restructurări și pentru a ieși din cadrul legii pentru promovarea restructurării întreprinderilor (CRPA), a pus capăt subvenției. Când a avut loc refinanțarea, în 2005, Hynix a reînceput să aibă profit și a avut un rating de credit BBB+ conform Korea Investors Service Inc. Refinanțarea datoriei sale în termeni comerciali de către Hynix a pus capăt efectiv caracterului recurent al subvenției și, în același timp, avantajului produs. Drept urmare, se consideră că, începând cu 13 iulie 2005, refinanțarea datoriei și transformarea dobânzii în principal au încetat să mai ofere avantaje pentru Hynix.

XI.   Alte sisteme de subvenționare pretinse

(64)

În ianuarie 2003, Hynix a vândut întreprinderea sa de ecrane de afișare cu cristale lichide („Hydis”) lui Beijing Orient Electronics Technology Group Co. Limited („BOE”), o societatea chinezească, pentru aproximativ 380 de milioane USD. Prețul de cumpărare a fost finanțat în mare parte prin împrumuturi acordate de băncile creditoare ale Hynix, și anume KEB, KDB, Woori Bank și Hyundai Marine și Fire Insurance („HMFI”), care, împreună, au oferit spre împrumut suma de 188 milioane de dolari americani noii societăți constituite pentru cumpărarea activelor, BOE-Hydis.

(65)

Industria comunitară a invocat că autoritățile publice coreene au încredințat sarcini și au ordonat băncilor coreene să ofere finanțare în regim preferențial pentru a permite BOE să cumpere activele, oferind astfel lui Hynix aportul de lichidități de care avea mare nevoie.

(66)

Deși existau elemente care indicau că KEB ȘI Hynix au exercitat presiuni asupra unei părți a celorlaltor creditori și că BOE nu era în măsură să atragă finanțare din partea creditorilor independenți, nu a fost dovedit faptul că finanțarea acordată a fost, de fapt, o subvenție susceptibilă să facă obiectul unor măsuri compensatorii. O constatare cu privire la existența unui mandat sau a unei îndrumări din partea GRC pentru băncile coreene nu este suficientă; pentru a stabili o subvenție susceptibilă să facă obiectul unor măsuri compensatorii în circumstanțele descrise de industria comunitară, trebuie demonstrat faptul că BOE însăși a primit mandat și îndrumare din partea GRC să cumpere Hydis. Chiar dacă condițiile de finanțare acordate de băncile coreene erau generoase, BOE a preluat o datorie de 188 milioane USD și a achitat restul prețului de cumpărare în numerar; nu există niciun element de probă referitor la mandatarea/îndrumarea BOE de către GRC. În orice caz, finanțarea a fost acordată societății BOE-Hydis și nu a fost prezentat nici un element de probă care să ateste existența unui avantaj rezultat pentru Hynix. Prin urmare, împrumuturile în valoare de 188 milioane USD acordate societății BOE-Hydis de către băncile coreene nu constituie o subvenție în sensul articolului 2 din regulamentul de bază.

(67)

Astfel cum a fost prevăzut de condițiile noii restructurări, în octombrie 2004, Hynix a vândut activele pe care le deținea la System IC unui consorțiu condus de CVC Partners, un fond de investiții privat gestionat de Citigroup Venture Capital, pentru 954,3 miliarde KRW. Finanțarea achiziției a reprezentat 481,3 miliarde de KRW din prețul de cumpărare și a luat, în principal, forma unui transfer de datorii de la Hynix către MagnaChip, societatea constituită pentru a cumpăra activele System IC. Creditorii Hynix au transferat creanțele negarantate de la Hynix la MagnaChip la o rată de scont de 21 %, dar noua societate a preluat creanțele garantate fără nicio concesie.

(68)

Industria comunitară a invocat că acest transfer de datorie la valoare redusă echivala cu o subvenție susceptibilă să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, având în vedere faptul că MagnaChip a preluat datoria de 481,3 de miliarde de KRW și a plătit 481,3 de miliarde KRW în numerar, pentru a stabili că această tranzacție implica o contribuție financiară, ar trebui, în primul rând, să fie dovedit faptul că a existat un mandat sau un ordin pentru MagnaChip/CVC Partners și nu a fost furnizat sau găsit niciun element de probă care să ateste acest lucru. Participarea creditorilor la transferul datoriei la o valoare redusă a fost făcută pe bază voluntară. În mod similar vânzării BOE-Hydis, finanțarea a fost acordată unei părți terțe, și nu societății Hynix, astfel nu există niciun element de probă care să ateste că Hynix a beneficiat de vreun avantaj. Prin urmare, transferul datoriei la valoare redusă către MagnaChip nu este considerat o subvenție în sensul articolului 2 din regulamentul de bază.

(69)

În octombrie 2004, Hynix a folosit produsul vânzării activelor System IC pentru a pune în aplicare un plan de răscumpărare în numerar, aprobat de către CFIC, conform căruia Hynix a „răscumpărat” datoria contractată de la creditorii săi la o valoare redusă. De fapt, Hynix a propus rambursarea anticipată a datoriilor sale, chiar dacă la o rată redusă. O a doua răscumpărare în numerar („CBO”) a avut loc în decembrie 2004. Industria comunitară a invocat că această sumă redusă în numerar era o subvenție susceptibilă să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(70)

Creditorii care au dorit să participe la CBO din octombrie s-au înțeles ca Hynix să ramburseze 70 % din datoria negarantată datorată acestora și 96 % din datoria garantată. Rata redusă a datoriei negarantate a fost redusă la 21,84 % pentru CBO din decembrie.

(71)

Elementele de probă din dosar arată că participarea la CBO s-a făcut pe o bază voluntară. În continuare, nu există niciun element de probă care să sugereze că comportamentul creditorilor participanți a fost nerezonabil din punct de vedere comercial, din moment ce reducerea datoriei negarantate a fost compensată prin rambursarea anticipată, adică prin valoarea timp a banilor. Prin urmare, răscumpărarea acțiunilor în numerar nu este considerată o subvenție în sensul articolului 2 din regulamentul de bază.

(72)

Industria comunitară a invocat că GRC a oferit tratament fiscal preferențial societății Hynix prin faptul că nu a obligat această societate să recunoască drept venit câștigurile rezultate din schimbul de creanțe contra participații la capitalul social. Deși pierderile înregistrate de Hynix în 2003 erau atât de importante încât nu ar fi trebuit să plătească impozitul pe societate, chiar dacă ar fi recunoscut ca venit câștigul rezultat din schimb, industria comunitară a susținut că Hynix a obținut un avantaj deoarece, prin nerecunoașterea câștigului, aceasta nu a redus reportarea pierderilor pe care a putut astfel să le invoce în 2005 la momentul plății impozitului pe profit, când a devenit rentabilă.

(73)

Tratamentul fiscal preferențial invocat provine dintr-o amânare a modificării legii care impune societăților care trec printr-o restructurare voluntară, cum a fost cazul Hynix, să recunoască drept venit impozabil câștigurile rezultate din schimbul creanțelor contra participații la capitalul social. Industria comunitară a invocat faptul că, inițial, GRC dorea ca modificarea acestei legi să intre în vigoare în martie 2003, fapt ce ar fi supus impozitării câștigul rezultat pentru Hynix din schimbul creanțelor contra participații la capitalul social în cadrul noii restructurări. Industria comunitară a invocat că, în urma plângerii înaintate de cel puțin una dintre cele trei societăți direct afectate de modificarea acestei legi, dintre care făcea parte și Hynix, GRC a amânat intrarea în vigoare a acestei dispoziții până la 1 ianuarie 2004. Hynix a susținut că amânarea datei de intrare în vigoare a noii dispoziții a fost decisă în momentul în care GRC a realizat că intrarea în vigoare imediată ar fi fost contrară principiului neretroactivității și practicii stabilite, conform căreia dispozițiile fiscale intră în vigoare la începutul anului fiscal.

(74)

Industria comunitară a reiterat plângerea în observațiile trimise în urma notificării faptelor și a constatărilor esențiale ale anchetei. Cu toate acestea, elementele de probă din dosar nu sunt suficiente pentru a demonstra intenția GRC de a garanta neimpozitarea câștigurilor obținute de Hynix prin schimbarea creanțelor contra participații la capitalul social sau că tratamentul fiscal preferențial pretins era, de fapt, specific în sensul articolului 3 din regulamentul de bază. Mai mult, este îndoielnic faptul că Hynix a obținut vreun avantaj din scutirea de taxe, având în vedere amploarea pierderilor sale nete de exploatare și faptul că acestea nu pot fi reportate decât pe o perioadă de cinci ani. În cele din urmă, în 2005, Hynix a obținut profit, dar pierderile sale au fost atât de importante încât, chiar dacă câștigul obținut de pe urma schimbului de creanțe contra participații la capitalul social ar fi fost înregistrat ca venit impozabil, pierderile care rămâneau să fie reportate tot erau suficient de importante pentru a absorbi profitul obținut în 2005, prin urmare, niciun avantaj nu ar fi fost conferit societății Hynix în timpul (sau înaintea) perioadei de anchetă. Mai mult, deoarece avantajul obținut din schimbul creanțelor contra participații la capitalul social a făcut obiectul unor măsuri compensatorii pentru cantitatea sa „brută”, adică neluând în considerare niciun potențial impact al impozitării, orice avantaj rezultat din acest presupus tratament fiscal preferențial a fost deja luat în considerare și supunerea din nou la măsuri compensatorii ar reprezenta o dublă contabilizare. Prin urmare, tratamentul fiscal aplicat de către GRC schimbului creanțelor contra participații la capitalul social al societății Hynix nu este considerat o subvenție în sensul articolului 2 din regulamentul de bază.

(75)

În iulie 2005, Hynix a refinanțat o parte din datoria sa pentru o sumă de 1 200 de miliarde de KRW și a ieșit din cadrul CRPA mai repede decât a fost prevăzut. Refinanțarea a constat într-un împrumut la termen de 500 de milioane USD, obținut printr-o emisiune de obligațiuni la New York Stock Exchange, și un acord de credit de tip „revolving” de 250 de miliarde de KRW și 550 de milioane USD care a implicat atât bănci coreene, cât și străine („refinanțarea din iulie 2005”). Industria comunitară a susținut că refinanțarea din iulie 2005 implică o nouă subvenție, având în vedere faptul că Hynix era încă o societate cu multe datorii și care nu avea acces la finanțare pe piață.

(76)

În iulie 2005, Hynix era o societate cu o situație mult mai bună, chiar dacă avea multe datorii. A reînceput să aibă profit și ratingul său de credit era BBB+. Elementele de probă din dosar arată că condițiile de finanțare oferite de băncile coreene erau adecvate acestui rating de credit. În continuare, gradul de participare al băncilor străine sprijină afirmația Hynix conform căreia refinanțarea a fost realizată în condiții comerciale. În plus, nu a existat niciun element de probă care să ateste existența unui mandat sau a unui ordin pentru băncile coreene în ceea ce privește împrumuturile acordate lui Hynix în cadrul acestei refinanțări. Prin urmare, refinanțarea din iulie 2005 nu este considerată o subvenție în sensul articolului 2 din regulamentul de bază.

XII.   Constatări privind măsurile

(77)

Se presupune că avantajul rezultat din subvențiile care au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în ancheta inițială a fost primit la 1 ianuarie 2001 și a fost alocat pe o perioadă de cinci ani, perioadă corespunzătoare unei amortizări normale a activelor din industria semiconductoarelor.

(78)

Măsurile impuse în cadrul anchetei inițiale se refereau la subvenții unice, care nu sunt recurente, alocate pe o perioadă determinată și această perioadă de repartiție trebuie să înceapă în momentul în care avantajul în cauză este realizat în mod efectiv, se consideră că măsurile impuse de regulamentul privind taxele definitive au expirat la 1 ianuarie 2006. Având în vedere faptul că refinanțarea datoriei și transformarea dobânzii în principal din decembrie 2002 au încetat să ofere un avantaj lui Hynix la 13 iulie 2005 și că schimbul de creanțe contra participații la capitalul social din decembrie 2002 a expirat la 31 decembrie 2007, măsurile ar trebui să fie abrogate cu efect din 31 decembrie 2007, iar procedura ar trebui încheiată.

(79)

În consecință, taxele compensatorii definitive plătite sau contabilizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1480/2003 al Consiliului referitor la importurile anumitor circuite integrate electronice denumite memorii dinamice cu acces aleatoriu (DRAM) fabricate prin variante ale procedeului metal-oxid-semiconductor (MOS), inclusiv anumite tipuri de MOS complementar (CMOS), de orice tip, densitate, variantă, viteză de acces, configurație, ambalaj sau suport etc., originare din Republica Coreea și puse în liberă circulație începând cu 31 decembrie 2007, ar trebui să fie rambursate sau remise.

(80)

Hynix, GRC, industria comunitară și alte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande abrogarea măsurilor în vigoare și încheierea procedurii și au avut posibilitatea de a prezenta observații. Atunci când a fost cazul, aceste observații au fost analizate în secțiunile prezentului regulament care tratează aceste chestiuni în mod specific.

(81)

Rambursarea sau remiterea trebuie solicitată de la autoritățile vamale naționale în conformitate cu legislația vamală aplicabilă.

(82)

În observațiile sale, industria comunitară a susținut, de asemenea, că măsurile ar trebui să rămână în vigoare până la momentul la care expiră în august 2008, la cinci ani de la instituirea măsurilor definitive, în scopul neutralizării subvenționării susceptibile să facă obiectul unor măsuri compensatorii și a citat articolul 19 din regulamentul de bază în sprijinul acestui argument. Cu toate acestea, articolul 19 oferă, printre altele, posibilitatea de a abroga măsurile în cazul în care acestea nu mai sunt necesare în vederea compensării subvențiilor. În continuare, articolul 15 din regulamentul de bază, care constituie baza pentru instituirea de măsuri, prevede că măsurile pot fi instituite – și, prin analogie, menținute – „cu excepția cazului în care se elimină subvenția sau subvențiile sau a cazului în care s-a demonstrat că acestea nu mai conferă un avantaj exportatorilor respectivi”. Dat fiind faptul că rezultatul anchetei indică faptul că subvențiile acordate lui Hynix au încetat să-i mai confere un avantaj, măsurile nu pot fi menținute în vigoare, iar plângerea introdusă de industria comunitară trebuie să fie respinsă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1480/2003 la importurile anumitor tipuri de circuite electronice integrate, cunoscute ca DRAM (Dynamic Random Access Memories – memorii dinamice cu acces aleatoriu) fabricate utilizând variante ale procedeului metal-oxid-semiconductor (MOS), inclusiv tipuri de MOS complementar (CMOS), de orice tipuri, densități, variante, viteze de acces, configurații, mod de ambalare sau suport etc., originare din Republica Coreea, se abrogă începând cu 31 decembrie 2007 și procedura este încheiată.

Articolul 2

Taxele compensatorii definitive plătite sau contabilizate în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1480/2003 începând cu data de 31 decembrie 2007 se rambursează sau se remit, în conformitate cu articolul 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (10). Rambursarea sau remiterea se solicită de la autoritățile vamale naționale în conformitate cu legislația vamală aplicabilă.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 7 aprilie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŽERJAV


(1)  JO L 288, 21.10.1997, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2)  JO L 212, 22.8.2003, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2116/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 7).

(3)  JO L 102, 24.4.2003, p. 7.

(4)  WT/DS299/R „Comunitățile Europene – măsuri compensatorii aplicabile cipurilor pentru memoriile dinamice cu acces aleatoriu din Coreea”, raport adoptat la 3 august 2005.

(5)  JO L 103, 12.4.2006, p. 1.

(6)  JO C 67, 18.3.2006, p. 16.

(7)  Kangwon Lee, Director general al KEB „I will not tell”, Maeil Business Newspaper, 23 august 2002.

(8)  Raportul grupului special CE-Coreea privind DRAM, punctul 7.212.

(9)  Raportul grupului special Japonia-Coreea privind DRAM (WT/DS336/R, punctele 7.283-7.298.

(10)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).


9.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 96/13


REGULAMENTUL (CE) NR. 321/2008 AL COMISIEI

din 8 aprilie 2008

de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (1), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Sumele forfetare la import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 sunt stabilite așa cum este indicat în tabelul din anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 9 aprilie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 aprilie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

la Regulamentul Comisiei din 8 aprilie 2008 de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

(Cod NC)

Codul țărilor terțe (1)

Suma forfetară la import

0702 00 00

JO

74,4

MA

52,4

TN

115,9

TR

98,1

ZZ

85,2

0707 00 05

EG

178,8

MA

101,8

TR

132,4

ZZ

137,7

0709 90 70

MA

80,5

TR

98,4

ZZ

89,5

0805 10 20

EG

55,5

IL

56,2

MA

55,1

TN

53,2

TR

64,5

US

54,1

ZZ

56,4

0805 50 10

AR

117,4

TR

132,8

ZA

125,5

ZZ

125,2

0808 10 80

AR

91,8

BR

85,2

CA

97,5

CL

83,8

CN

90,7

MK

50,7

US

117,7

UY

45,1

ZA

73,1

ZZ

81,7

0808 20 50

AR

83,5

CL

95,4

CN

57,9

UY

89,6

ZA

103,7

ZZ

86,0


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.


DIRECTIVE

9.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 96/15


DIRECTIVA 2008/47/CE A COMISIEI

din 8 aprilie 2008

de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a Directivei 75/324/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (1), în special articolul 5 și articolul 10 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Grație progresului și inovațiilor tehnice s-au putut introduce pe piață din ce în ce mai multe pulverizatoare de aerosoli având elemente complexe de proiectare tehnică și caracteristici diferite față de cele tradiționale. Cu toate acestea, prevederile Directivei 75/324/CEE nu sunt suficiente pentru a garanta un nivel înalt de siguranță pentru astfel de pulverizatoare de aerosoli netradiționale. Caracteristicile de proiectare ale fiecărui astfel de pulverizator pot crea pericole care nu sunt incluse în prevederile directivei menționate, acestea din urmă fiind adaptate la pulverizatoarele de aerosoli tradiționale având caracteristici de proiectare cunoscute. Prin urmare, fabricantul trebuie să efectueze o analiză a riscurilor pentru a aborda în mod corespunzător toate aspectele referitoare la siguranță.

(2)

Unde e cazul, analiza riscurilor trebuie să abordeze riscul provocat de inhalarea conținutului degajat de pulverizatoarele de aerosoli în condiții de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil, ținând cont de dimensiunea picăturilor și de distribuția dimensiunilor în combinație cu proprietățile fizice și chimice ale componentelor, deoarece inhalarea unor picături mici de aerosoli poate provoca efecte negative asupra sănătății utilizatorului în aceste condiții de folosință, chiar dacă pulverizatorul de aerosoli este clasificat și etichetat în mod corespunzător, conform prevederilor Directivei 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (2).

(3)

Clauza de salvgardare menționată la articolul 10 din Directiva 75/324/CEE a fost aplicată de un stat membru. Măsura de salvgardare adoptată este justificată din cauza riscului ridicat de inflamabilitate, în condiții de utilizare normale și previzibile în mod rezonabil, provocat de substanțele conținute în pulverizatorul de aerosoli.

(4)

Definiția actuală a componentelor inflamabile nu este suficientă pentru a garanta un nivel înalt de siguranță în orice situații. În special, deși unele componente dispersate de pulverizatoarele de aerosoli nu sunt definite ca „inflamabile” în baza criteriilor din anexa VI la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (3), ele pot provoca aprinderea în condiții de utilizare normale și previzibile în mod rezonabil a pulverizatoarelor de aerosoli. În plus, criteriile actuale de inflamabilitate se referă numai la substanțele și preparatele chimice și nu țin cont în mod corespunzător de condițiile fizice ale unui aerosol pulverizat sau de condițiile specifice de utilizare.

(5)

Pentru a atinge un nivel optim de siguranță și având în vedere caracteristicile pulverizatoarelor de aerosoli, noile criterii de clasificare a inflamabilității pulverizatoarelor de aerosoli ar trebui mai degrabă să se refere și la pericolele legate de dispersia componentelor acestor pulverizatoare și condițiile specifice de utilizare a acestora, decât numai la proprietățile fizice și chimice ale componentelor în sine.

(6)

Conform prevederilor Directivei 75/324/CEE în vigoare în prezent, fiecare pulverizator de aerosoli umplut trebuie cufundat într-o baie de apă fierbinte pentru a evalua etanșeitatea sa și rezistența la crăpare. Cu toate acestea, pulverizatoarele de aerosoli sensibile la căldură nu pot rezista la acest test. Grație progresului tehnic s-au elaborat metode de testare alternative pentru evaluarea finală a etanșeității și a rezistenței la crăpare a pulverizatoarelor de aerosoli, care garantează același nivel de siguranță.

(7)

Dispozițiile Directivei 75/324/CEE în vigoare în prezent prevăd posibilitatea de utilizare a unui sistem de testare pe baza căruia se obține un rezultat echivalent cu cel al metodei băii de apă, în temeiul acordului comitetului menționat la articolul 6. Totuși, punerea în practică a acestei proceduri pare să fie extrem de dificilă și prin urmare nu a fost folosită niciodată. În consecință, pentru a permite operatorilor economici să beneficieze de progresul tehnologic fără a compromite nivelul actual de siguranță și garantând expertiza tehnică adecvată, este necesar ca metodele de testare alternative să fie aprobate nu de către comitetul menționat la articolul 6 din directiva menționată, ci de către autoritățile naționale competente desemnate de statele membre în temeiul Directivei 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase (4).

(8)

Au fost manifestate preocupări legate de siguranță în urma crăpării și a pierderii etanșeității pulverizatoarelor de aerosoli cu recipient metalic, încălzite la temperaturi înalte, așa cum este cazul la mașini expuse radiațiilor solare. Prin urmare, este necesară limitarea nivelului maxim de umplere la aceleași valori pentru toate tipurile de pulverizatoare de aerosoli.

(9)

Majoritatea gazelor propulsoare ecologice și neinflamabile sunt gazele comprimate. Cu toate acestea, pierderea de presiune la sfârșitul duratei de viață a pulverizatoarelor de aerosoli ce folosesc gaze comprimate drept gaze propulsoare are de obicei ca efect o degajare mai puțin eficientă a conținutului. În consecință, folosirea gazelor comprimate drept gaze propulsoare ar trebui încurajată, mărind presiunea internă maximă a pulverizatoarelor de aerosoli, în măsura în care acest lucru nu afectează siguranța consumatorilor.

(10)

Prin urmare, Directiva 75/324/CEE ar trebui modificată în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în această directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivei referitoare la generatoarele de aerosoli,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 75/324/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 octombrie 2009. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste prevederi începând cu 29 aprilie 2010.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 aprilie 2008.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte


(1)  JO L 147, 9.6.1975, p. 40. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).

(2)  JO L 200, 30.7.1999, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(3)  JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/121/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 396, 30.12.2006, p. 850).

(4)  JO L 319, 12.12.1994, p. 7. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/89/CE a Comisiei (JO L 305, 4.11.2006, p. 4).


ANEXĂ

Directiva 75/324/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 8 se adaugă următorul alineat 1a:

„(1a)   În cazul în care un pulverizator de aerosoli conține componente inflamabile astfel cum sunt definite la punctul 1.8 din anexă, dar pulverizatorul respectiv nu este considerat drept «inflamabil» sau «extrem de inflamabil» conform criteriilor stabilite la punctul 1.9 din anexă, cantitatea materialului inflamabil conținut în pulverizator trebuie să fie menționată clar pe etichetă, sub forma unui text lizibil și de neșters: «X % în greutate dintre componente sunt inflamabile».”

2.

Articolul 9a se elimină.

3.

Anexa se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 1.8 se înlocuiește cu următorul text:

„1.8.   Componente inflamabile

Conținutul de aerosoli este considerat inflamabil în cazul în care este alcătuit din orice componente clasificate drept inflamabile:

(a)

lichid inflamabil înseamnă un lichid care are punctul de inflamabilitate nu mai mare de 93 °C;

(b)

solid inflamabil înseamnă o substanță sau un amestec solid(ă) care este ușor combustibil(ă) sau care poate provoca sau contribui la ardere prin frecare. Solidele ușor combustibile sunt substanțe sau amestecuri pulverulente, granulare sau păstoase care sunt periculoase dacă acestea pot fi ușor aprinse prin contact scurt cu o sursă de aprindere, precum chibritul, și dacă flacăra se răspândește rapid;

(c)

gaz inflamabil înseamnă un gaz sau un amestec de gaze care, în amestec cu aerul, are punctul de inflamabilitate de 20 °C la o presiune standard de 1,013 bari.

Această definiție nu acoperă substanțele și amestecurile piroforice, cu autoîncălzire sau care reacționează la contactul cu apa, care nu ar face parte niciodată din conținutul aerosolilor.”;

(b)

Se introduce următorul punct 1.9:

„1.9.   Aerosoli inflamabili

În scopul prezentei directive, un aerosol este considerat drept «neinflamabil», «inflamabil» sau «extrem de inflamabil», în funcție de căldura de combustie chimică și de concentrația, în greutate, a componentelor sale inflamabile, după cum urmează:

(a)

aerosolul este clasificat drept «extrem de inflamabil» în cazul în care concentrația componentelor inflamabile este ≥ 85 %, iar căldura de combustie chimică este ≥ 30 kJ/g;

(b)

aerosolul este clasificat drept «neinflamabil» în cazul în care concentrația componentelor inflamabile este ≤ 1 %, iar căldura de combustie chimică este < 20 kJ/g;

(c)

toți ceilalți aerosoli vor fi supuși următoarelor proceduri de clasificare din punct de vedere al inflamabilității sau vor fi clasificați drept «extrem de inflamabili». Testul de distanță de aprindere, testul de aprindere în spațiu închis și testul cu spumă trebuie să respecte cerințele de la punctul 6.3.

1.9.1.   Aerosoli inflamabili pulverizați

În cazul aerosolilor pulverizați, clasificarea se face luându-se în considerare căldura de combustie chimică și pe baza rezultatelor testului de distanță de aprindere, după cum urmează:

(a)

în cazul în care căldura de combustie este < 20 kJ/g:

(i)

Aerosolul este clasificat drept «inflamabil» dacă aprinderea are loc la o distanță ≥ 15 cm, dar < 75 cm;

(ii)

Aerosolul este clasificat drept «extrem de inflamabil» dacă aprinderea are loc la o distanță ≥ 75 cm;

(iii)

Dacă nu are loc nicio aprindere în cursul testului de distanță de aprindere, trebuie efectuat testul de aprindere în spațiu închis, iar în acest caz aerosolul este clasificat drept «inflamabil» dacă durata este ≤ 300 s/m3, sau densitatea deflagrației este ≤ 300 g/m3; altfel, aerosolul este clasificat drept «neinflamabil»;

(b)

în cazul în care căldura de combustie chimică este ≥ 20 kJ/g, aerosolul este clasificat drept «extrem de inflamabil» dacă aprinderea are loc la o distanță ≥ 75 cm; altfel, aerosolul este clasificat drept «inflamabil».

1.9.2.   Aerosoli inflamabili spumanți

În cazul aerosolilor spumanți, clasificarea se face pe baza rezultatelor testului cu spumă.

(a)

Aerosolul este clasificat drept «extrem de inflamabil» dacă:

(i)

înălțimea flăcării este ≥ 20 cm, iar durata flăcării este ≥ 2 s;

sau

(ii)

înălțimea flăcării este ≥ 4 cm, iar durata flăcării este ≥ 7 s.

(b)

Aerosolul care nu îndeplinește criteriile menționate la litera (a) este clasificat drept «inflamabil» dacă înălțimea flăcării este ≥ 4 cm, iar durata flăcării este ≥ 2 s.”;

(c)

Se introduce următorul punct 1.10:

„1.10.   Căldura de combustie chimică

Căldura de combustie chimică ΔHc este determinată

(a)

pe baza unor norme tehnologice recunoscute, de exemplu în standarde cum ar fi ASTM D 240, ISO 13943 86.1-86.3 și NFPA 30B, sau găsite în literatura stabilită din punct de vedere științific;

sau

(b)

aplicând următoarea metodă de calcul:

Căldura de combustie chimică (ΔHc), în kilojouli pe gram (kJ/g), poate fi calculată ca produsul dintre căldura de combustie teoretică (ΔHcomb) și un randament de combustie, de obicei mai mic de 1,0 (randamentul de combustie tipic este de 0,95 sau 95 %).

Pentru pregătirea unui aerosol conținând mai multe componente, căldura de combustie chimică reprezintă suma căldurilor de combustie ponderate pentru fiecare componentă, după cum urmează:

Formula

unde:

ΔHc

=

căldura de combustie chimică (kJ/g) a produsului;

wi%

=

procentul din greutatea produsului reprezentat de componenta i;

ΔHc(i)

=

căldura de combustie specifică (kJ/g) a componentei i a produsului.

Persoana responsabilă pentru comercializarea pulverizatorului de aerosoli trebuie să descrie metoda folosită la determinarea căldurii de combustie chimică într-un document redactat într-una din limbile oficiale ale Comunității, care să fie expediat de îndată la adresa specificată pe etichetă în conformitate cu litera (a) din articolul 8 alineatul (1), în cazul în care căldura de combustie chimică este folosită ca parametru de evaluare a inflamabilității aerosolilor conform prevederilor prezentei directive.”

(d)

Următoarea prevedere se introduce după punctul 2 «Dispoziții generale» și înainte de punctul 2.1:

„Fără a se aduce atingere prevederilor specifice ale anexei cu privire la cerințele legate de pericolul de inflamabilitate și de presiune, persoana responsabilă pentru comercializarea pulverizatoarelor de aerosoli are obligația de a analiza pericolele pentru a le identifica pe cele aplicabile în cazul pulverizatoarelor sale. Unde e cazul, această analiză include o evaluare a riscurilor provocate de inhalarea conținutului degajat de pulverizatoarele de aerosoli în condiții de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil, ținând cont de distribuția dimensiunilor picăturilor în combinație cu proprietățile fizice și chimice ale componentelor. Persoana responsabilă pentru comercializare trebuie în acest caz să le proiecteze, să le execute și să le testeze și, dacă e cazul, să redacteze declarații speciale cu privire la utilizarea lor, ținând cont de această analiză.”

(e)

La punctul 2.2 litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

Dacă aerosolul este clasificat drept «inflamabil» sau «extrem de inflamabil» conform criteriilor de la punctul 1.9:

simbolul unei flăcări, în conformitate cu modelul din anexa II la Directiva 67/548/CEE;

indicația «inflamabil» sau «extrem de inflamabil», în funcție de clasificarea aerosolilor drept «inflamabili» sau «extrem de inflamabili»;”

(f)

La punctul 2.3 literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

indiferent de conținutul său, orice precauții suplimentare de utilizare care să atenționeze consumatorii asupra pericolelor specifice ale produsului; dacă aerosolul este însoțit de instrucțiuni de utilizare separate, acestea trebuie să reflecte precauțiile de utilizare menționate;

(b)

dacă aerosolul este clasificat drept «inflamabil» sau «extrem de inflamabil» conform criteriilor de la punctul 1.9, următoarele avertismente:

frazele de securitate S2 și S16 prevăzute în anexa IV la Directiva 67/548/CEE;

«A nu se pulveriza spre o flacără deschisă sau un corp incandescent.».”;

(g)

Se introduce următorul punct 2.4:

„2.4.   Volumul fazei lichide

La 50 °C, volumul fazei lichide existente nu trebuie să depășească 90 % din capacitatea netă.”

(h)

Punctul 3.1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„3.1.2.   Umplerea

La 50 °C, presiunea din pulverizatorul de aerosoli nu trebuie să depășească 12 bari.

Cu toate acestea, dacă aerosolul nu conține un gaz sau un amestec de gaze cu un domeniu de inflamabilitate cu aerul la 20 °C și o presiune standard de 1,013 bari, presiunea maximă admisă la 50 °C este de 13,2 bari.”

(i)

Punctele 3.1.3, 4.1.5 și 4.2.4 se elimină.

(j)

Punctul 6.1.4 se înlocuiește cu următorul text:

„6.1.4.   Verificarea finală a pulverizatoarelor de aerosoli umplute

6.1.4.1.   Pulverizatoarele de aerosoli sunt supuse uneia dintre metodele de testare finală de mai jos.

(a)   Testul în baie de apă fierbinte

Fiecare pulverizator de aerosoli umplut trebuie să fie cufundat într-o baie de apă fierbinte.

(i)

Temperatura băii de apă și durata testului trebuie să permită presiunii interne să atingă presiunea exercitată de conținut la o temperatură uniformă de 50 °C.

(ii)

Orice pulverizator de aerosoli care prezintă o deformare vizibilă și permanentă sau o scurgere trebuie să fie respins.

(b)   Metode de testare finală la cald

Pot fi folosite și alte metode de încălzire a conținutului pulverizatoarelor de aerosoli, cu condiția să se garanteze că presiunea și temperatura din fiecare pulverizator umplut ating valorile necesare pentru testul în baia de apă fierbinte, iar distorsiunile și scurgerile sunt detectate cu aceeași precizie ca în cazul testului în baia de apă fierbinte.

(c)   Metode de testare finală la rece

Poate fi folosită și o metodă alternativă de testare finală la rece, cu condiția să respecte prevederile referitoare la o alternativă pentru metoda testului în baie de apă fierbinte a pulverizatoarelor de aerosoli în conformitate cu punctul 6.2.4.3.2.2 din anexa A la Directiva 94/55/CE.

6.1.4.2.   Pentru pulverizatoarele de aerosoli ale căror componente sunt supuse unei transformări fizice și chimice care duce la modificarea caracteristicilor presiunii lor după umplere și înainte de prima utilizare, ar trebui aplicate metodele de testare finală la rece în conformitate cu punctul 6.1.4.1 litera (c).

6.1.4.3.   În cazul metodelor de testare în conformitate cu punctul 6.1.4.1 literele (b) și (c):

(a)

Metoda de testare trebuie să fie aprobată de o autoritate competentă.

(b)

Persoana responsabilă pentru comercializarea pulverizatoarelor de aerosoli trebuie să trimită o cerere de aprobare unei autorități competente. Cererea trebuie însoțită de dosarul tehnic cuprinzând descrierea metodei.

(c)

Persoana responsabilă pentru comercializarea pulverizatoarelor de aerosoli trebuie, în scopul supravegherii, să păstreze aprobarea emisă de autoritatea competentă, dosarul tehnic cuprinzând descrierea metodei și, dacă e cazul, rapoartele de control, la dispoziție, la adresa specificată pe etichetă în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a).

(d)

Dosarul tehnic trebuie să fie redactat într-una din limbile oficiale ale Comunității ori trebuie pusă la dispoziție o copie legalizată a acestuia.

(e)

«Autoritate competentă» înseamnă autoritatea desemnată în fiecare stat membru în temeiul Directivei 94/55/CE.”;

(k)

Se introduce următorul punct 6.3:

„6.3.   Testele privind inflamabilitatea aerosolilor

6.3.1.   Testul de aprindere la distanță pentru aerosolii pulverizați

6.3.1.1.   Introducere

6.3.1.1.1.

Acest test standard descrie metoda de determinare a distanței de aprindere a unui aerosol pulverizat pentru a evalua riscul de flacără asociat. Aerosolul este pulverizat în direcția unei surse de aprindere la intervale de 15 cm pentru a observa dacă are loc aprinderea și combustia susținută a conținutului pulverizat. Prin definiție, aprinderea și combustia susținută au loc atunci când o flacără stabilă rămâne aprinsă timp de cel puțin 5 secunde. Prin definiție, sursa aprinderii este un arzător cu gaz având o flacără albastră, neluminoasă de 4-5 cm înălțime.

6.3.1.1.2.

Acest test este aplicabil aerosolilor cu o distanță de pulverizare ≥ 15 cm. Aerosolii cu o distanță de pulverizare < 15 cm, cum ar fi cei degajați sub formă de spumă, mousse, gel și pastă, sau dotați cu un aparat de măsurare, sunt excluși din acest test. Aerosolii pulverizați sub formă de spumă, mousse, gel sau pastă sunt supuși testului de inflamabilitate cu spumă.

6.3.1.2.   Instrumente și materiale

6.3.1.2.1.

Sunt necesare următoarele instrumente:

Baie de apă menținută la 20 °C

precizie de ± 1 °C

Cântar calibrat de laborator

precizie de ± 0,1 g

Cronometru

precizie de ± 0,2 s

Scală gradată, suport și clamă

gradații în cm

Arzător cu gaz, cu suport și clamă

 

Termometru

precizie de ± 1 °C

Higrometru

precizie de ± 5 %

Manometru

precizie de ± 0,1 bari

6.3.1.3.   Procedură

6.3.1.3.1.   Cerințe generale

6.3.1.3.1.1.

Înainte de testare, fiecare pulverizator de aerosoli trebuie umplut și apoi amorsat prin descărcare, timp de aproximativ o secundă. Scopul acestei acțiuni este îndepărtarea materialelor neomogene de pe tubul de imersie.

6.3.1.3.1.2.

Instrucțiunile de utilizare trebuie respectate cu strictețe, indiferent dacă pulverizatorul este destinat a fi utilizat în poziție dreaptă sau inversă. Dacă este necesară scuturarea, scuturați imediat înainte de testare.

6.3.1.3.1.3.

Testul trebuie efectuat într-un mediu ferit de curent și care poate fi aerisit, cu o temperatură controlată de 20 °C ± 5 °C și o umiditate relativă între 30 și 80 %.

6.3.1.3.1.4.

Fiecare pulverizator de aerosoli urmează să fie testat:

(a)

atunci când este plin în conformitate cu procedura completă, arzătorul cu gaz fiind situat la o distanță între 15 și 90 cm de activatorul cilindrului cu aerosoli;

(b)

când conținutul lui este de 10-12 % din capacitatea sa nominală (procentaj din greutate), un singur test, fie la o distanță de 15 cm față de activator, atunci când aerosolii pulverizați dintr-un cilindru plin nu s-au aprins deloc, fie la distanța de aprindere a aerosolilor pulverizați dintr-un cilindru plin, plus 15 cm.

6.3.1.3.1.5.

În timpul testului, cilindrul trebuie poziționat conform indicațiilor de pe etichetă. Sursa de aprindere trebuie poziționată în consecință.

6.3.1.3.1.6.

Următoarea procedură urmărește testarea aerosolilor pulverizați la intervale de 15 cm între flacăra arzătorului și activatorul cilindrului cu aerosoli, la o distanță cuprinsă între 15 și 90 cm. Este eficient să se înceapă la o distanță de 60 cm între flacăra arzătorului și activatorul cilindrului cu aerosoli. Distanța dintre flacăra arzătorului și activatorul cilindrului cu aerosoli trebuie mărită cu 15 cm în cazul aprinderii aerosolilor pulverizați la o distanță de 60 cm. Distanța trebuie micșorată cu 15 cm în cazul în care nu are loc nicio aprindere la o distanță de 60 cm între flacăra arzătorului și activatorul cilindrului cu aerosoli. Scopul acestei proceduri este să se afle care este distanța maximă între activatorul cilindrului cu aerosoli și flacăra arzătorului care duce la combustia susținută a aerosolilor pulverizați sau dacă aprinderea nu ar putea fi obținută la o distanță de 15 cm între flacăra arzătorului și activatorul cilindrului cu aerosoli.

6.3.1.3.2.   Procedura de testare

(a)

Minimum 3 pulverizatoare de aerosoli pline pentru fiecare produs trebuie umplute la 20 °C ± 1 °C, acestea fiind cufundate în apă în proporție de cel puțin 95 % timp de cel puțin 30 minute înainte de fiecare test (dacă pulverizatoarele sunt complet cufundate în apă, este suficientă o perioadă de umplere de 30 minute).

(b)

Respectați cerințele generale. Înregistrați temperatura și umiditatea relativă a mediului.

(c)

Cântăriți un pulverizator de aerosoli și notați greutatea acestuia.

(d)

Determinați presiunea internă și viteza de descărcare inițială la 20 °C ± 1 °C (pentru a elimina pulverizatoarele de aerosoli defecte sau umplute parțial).

(e)

Sprijiniți arzătorul cu gaz pe o suprafață plată, ori fixați arzătorul pe un suport cu ajutorul unei clame.

(f)

Aprindeți arzătorul; flacăra trebuie să fie neluminoasă și înaltă de aproximativ 4-5 cm.

(g)

Asigurați-vă că orificiul de ieșire al activatorului se află la distanța cerută față de flacără. Pulverizatorul trebuie testat în poziția sa de utilizare proiectată, de exemplu în poziție dreaptă sau inversă.

(h)

Aliniați orificiul activatorului în dreptul flăcării arzătorului, asigurându-vă că orificiul este direcționat în mod corespunzător spre flacără (a se vedea figura 6.3.1.1). Conținutul pulverizatorului trebuie eliberat prin jumătatea superioară a flăcării.

Figura 6.3.1.1

Image

(i)

Respectați cerințele generale cu privire la scuturarea pulverizatorului.

(j)

Acționați supapa pulverizatorului de aerosoli pentru a descărca conținutul acestuia timp de 5 secunde, dacă nu are loc aprinderea. Dacă are loc aprinderea, continuați operațiunea de descărcare și înregistrați durata flăcării timp de 5 secunde, de la începutul aprinderii.

(k)

Notați rezultatele aprinderii în funcție de distanța dintre arzătorul cu gaz și pulverizatorul de aerosoli în tabelul furnizat în acest scop.

(l)

Dacă nu are loc nicio aprindere la pasul (j), pulverizatorul de aerosoli trebuie testat în poziții alternative, de exemplu invers pentru produsele destinate a fi utilizate în poziție dreaptă, pentru a verifica dacă se obține aprinderea.

(m)

Repetați pașii (g)-(l) încă de două ori (în total de 3 ori) pentru același cilindru la aceeași distanță între arzătorul cu gaz și activatorul cilindrului.

(n)

Repetați procedura de testare pentru încă doi cilindri cu aerosoli ai aceluiași produs la aceeași distanță între arzătorul cu gaz și activatorul cilindrilor.

(o)

Repetați pașii (g)-(n) din cadrul procedurii de testare la o distanță de 15-90 cm între activatorul cilindrului cu aerosoli și flacăra arzătorului, în funcție de rezultatul fiecărui test (a se consulta de asemenea punctele 6.3.1.3.1.4 și 6.3.1.3.1.5).

(p)

Dacă nu are loc nicio aprindere la 15 cm, procedura este încheiată pentru cilindrii care au fost plini la început. Procedura este de asemenea încheiată atunci când aprinderea și combustia susținută au loc la o distanță de 90 cm. Dacă aprinderea nu poate fi obținută la o distanță de 15 cm, înregistrați faptul că aprinderea nu a avut loc. Distanța maximă între flacăra arzătorului și activatorul cilindrului cu aerosoli pentru care au fost observate o aprindere și o combustie susținută trebuie notată ca fiind «distanța de aprindere» în orice alte împrejurări.

(q)

Trebuie de asemenea efectuat un test pentru 3 cilindri având un conținut de 10-12 % din capacitatea lor nominală. Acești cilindri trebuie testați la o distanță între activatorul cilindrului cu aerosoli și flacăra arzătorului considerată a fi «distanța de aprindere a cilindrilor plini + 15 cm».

(r)

Descărcați un cilindru cu aerosoli până ajunge la 10-12 % din capacitatea sa nominală (procentaj din greutate) în pulverizări a câte 30 secunde maxim. Așteptați minimum 300 secunde între pulverizări. În această perioadă intermediară, pulverizatoarele trebuie puse în baia de apă pentru umplere.

(s)

Repetați pașii (g)-(n) pentru cilindri cu aerosoli având un conținut de 10-12 % din capacitatea lor nominală, omițând pașii (l) și (m). Acest test trebuie efectuat numai cu cilindrii într-o singură poziție, de exemplu în poziție dreaptă sau inversă, corespunzătoare celei care a produs aprinderea (dacă e cazul) pentru cilindrii umpluți.

(t)

Înregistrați toate rezultatele în tabelul 6.3.1.1 așa cum este arătat mai jos.

6.3.1.3.2.1.   Toate experimentele trebuie efectuate într-o hotă de tiraj dintr-o încăpere ce poate fi bine aerisită. Hota de tiraj și încăperea pot fi aerisite timp de cel puțin 3 minute după fiecare test. Luați toate măsurile de siguranță pentru a împiedica inhalarea produselor de combustie.

6.3.1.3.2.2.   Cilindrii având un conținut de 10-12 % din capacitatea lor nominală trebuie testați o singură dată. În tabelele cu rezultate trebuie indicat un singur rezultat pentru fiecare cilindru.

6.3.1.3.2.3.   Dacă în urma testului în care pulverizatorul a fost folosit în poziția sa de utilizare proiectată se obține un rezultat negativ, testul trebuie repetat cu pulverizatorul în poziția în care cel mai probabil se obține un rezultat pozitiv.

6.3.1.4.   Metoda de evaluare a rezultatelor

6.3.1.4.1.   Toate rezultatele trebuie să fie înregistrate. Tabelul 6.3.1.1 de mai jos prezintă modelul unui „tabel cu rezultate” ce trebuie folosit.

Tabelul 6.3.1.1

Data

Temperatura … °C

Umiditatea relativă … %

Denumirea produsului

 

Volumul net

 

Cilindrul 1

Cilindrul 2

Cilindrul 3

Nivelul inițial de umplere

 

%

%

%

Distanța pulverizatorului de aerosoli

Test

1

2

3

1

2

3

1

2

3

15 cm

Aprindere?

D sau N

 

 

 

30 cm

Aprindere?

D sau N

 

 

 

45 cm

Aprindere?

D sau N

 

 

 

60 cm

Aprindere?

D sau N

 

 

 

75 cm

Aprindere?

D sau N

 

 

 

90 cm

Aprindere?

D sau N

 

 

 

Observații – inclusiv poziția cilindrului

 

 

 

 

6.3.2.   Observații – inclusiv poziția cilindrului

6.3.2.1.   Introducere

Acest test standard descrie metoda de evaluare a inflamabilității produselor ce provin din pulverizatoarele de aerosoli pe baza tendinței lor de aprindere într-un spațiu închis. Conținutul unui pulverizator de aerosoli este pulverizat într-un vas de testare cilindric ce conține o lumânare aprinsă. Dacă are loc o aprindere ce poate fi observată, se notează timpul scurs și cantitatea descărcată.

6.3.2.2.   Instrumente și materiale

6.3.2.2.1.   Sunt necesare următoarele instrumente:

Cronometru

precizie de ± 0,2 s

Wprecizie de 20 °C

precizie de ± 1 °C

Cântar calibrat de laborator

precizie de ± 0,1 g

Termometru

precizie de ± 1 °C

Higrometru

precizie de ± 5 %

Manometru

accurate to ± 0,1 bari

Vas de testare cilindric

așa cum este descris mai jos

6.3.2.2.2.   Pregătirea instrumentelor de testare

6.3.2.2.2.1.   Un cilindru de testare deschis la un capăt, având un volum de aproximativ 200 dm3, un diametru de aproximativ 600 mm și o lungime de aproximativ 720 mm trebuie modificat după cum urmează:

(a)

Un dispozitiv de închidere sub forma unui capac cu balamale trebuie aliniat în dreptul capătului deschis al recipientului; sau

(b)

O peliculă din plastic groasă de 0,01-0,02 mm poate fi utilizată de asemenea ca dispozitiv de închidere. Dacă testul este efectuat cu pelicula din plastic, aceasta trebuie folosită în modul descris mai jos: Întindeți pelicula peste capătul deschis al tamburului și fixați-o în această poziție cu un elastic. Atunci când este fixat pe tamburul aflat pe partea sa, elasticul trebuie să aibă o rezistență care să-i permită să se întindă pe o lungime de numai 25 mm atunci când la punctul său cel mai de jos este atașată o greutate de 0,45 kg. Faceți o tăietură de 25 mm în peliculă, începând cu 50 mm de la marginea tamburului. Asigurați-vă că pelicula este întinsă.

(c)

La celălalt capăt al tamburului, faceți o gaură cu un diametru de 50 mm începând cu 100 mm de la margine, astfel încât orificiul să se situeze în partea superioară atunci când recipientul este așezat și gata de testare (figura 6.3.2.1).

Figura 6.3.2.1

Image

(d)

Pe un suport metalic de 200 × 200 mm așezați o lumânare din ceară de parafină având un diametru de 20-40 mm și o înălțime de 100 mm. Lumânarea trebuie înlocuită atunci când înălțimea ei scade sub 80 mm. Flacăra lumânării este protejată de acțiunea aerosolilor pulverizați prin intermediul unui deflector cu o lățime de 150 mm și o înălțime de 200 mm. Acesta include planul înclinat la 45° produs la o distanță de 150 mm față de baza deflectorului (figura 6.3.2.2).

Figura 6.3.2.2

Image

(e)

Lumânarea așezată pe suportul metalic trebuie poziționată la jumătatea distanței dintre cele două capete ale tamburului (figura 6.3.2.3).

Figura 6.3.2.3

Image

(f)

Tamburul este așezat pe sol sau pe un suport într-un loc în care temperatura este cuprinsă între 15 °C și 25 °C. Produsul care urmează a fi testat va fi pulverizat în interiorul tamburului având un volum de aproximativ 200 dm3, în care va exista o sursă de aprindere.

6.3.2.2.2.2.   De obicei, produsul părăsește cilindrul cu aerosoli la un unghi de 90° față de axa verticală a cilindrului. Configurația și procedura descrise se referă la acest tip de aerosol. În cazul unor pulverizatoare de aerosoli cu o funcționare neobișnuită (de exemplu pulverizatoare cu degajare verticală) va trebui să se înregistreze modificările la echipamente și proceduri în conformitate cu bunele practici de laborator, cum ar fi standardul ISO/IEC 17025:1999 Cerințe generale privind competența laboratoarelor de testare și calibrare.

6.3.2.3.   Procedură

6.3.2.3.1.   Cerințe generale

6.3.2.3.1.1.

Înainte de testare, fiecare pulverizator de aerosoli trebuie condiționat și apoi amorsat prin descărcare timp de aproximativ o secundă. Scopul acestei acțiuni este îndepărtarea materialelor neomogene de pe tubul de imersie.

6.3.2.3.1.2.

Instrucțiunile de utilizare trebuie respectate cu strictețe, indiferent dacă pulverizatorul este destinat a fi utilizat în poziție dreaptă sau inversă. Dacă este necesară scuturarea, scuturați imediat înainte de testare.

6.3.2.3.1.3.

Testele trebuie efectuate într-un mediu ferit de curent și care poate fi aerisit, cu o temperatură controlată de 20 °C ± 5 °C și o umiditate relativă între 30 și 80 %.

6.3.2.3.2.   Procedura de testare

(a)

Minimum 3 pulverizatoare de aerosoli pline pentru fiecare produs trebuie condiționate la 20 °C ± 1 °C, acestea fiind cufundate în apă în proporție de cel puțin 95 % timp de cel puțin 30 minute (dacă pulverizatoarele sunt complet cufundate în apă, este suficientă o perioadă de condiționare de 30 minute).

(b)

Măsurați sau calculați volumul efectiv al tamburului în dm3.

(c)

Respectați cerințele generale. Înregistrați temperatura și umiditatea relativă a mediului.

(d)

Determinați presiunea internă și viteza de descărcare inițială la 20 °C ± 1 °C (pentru a elimina pulverizatoarele de aerosoli defecte sau umplute parțial).

(e)

Cântăriți unul dintre pulverizatoarele de aerosoli și notați greutatea acestuia.

(f)

Aprindeți lumânarea și instalați dispozitivul de închidere (capacul sau pelicula din plastic).

(g)

Așezați pulverizatorul de aerosoli în așa fel încât orificiul activatorului să fie la o distanță de 35 mm sau mai puțin, pentru a obține o pulverizare amplă, față de centrul orificiului de intrare de pe tambur. Porniți cronometrul și urmați instrucțiunile de utilizare ale produsului; îndreptați conținutul pulverizat spre centrul extremității opuse (capac sau peliculă din plastic). Pulverizatorul trebuie testat în poziția sa de utilizare proiectată, de exemplu în poziție dreaptă sau inversă.

(h)

Pulverizați până când are loc aprinderea. Opriți cronometrul și notați timpul scurs. Cântăriți din nou pulverizatorul de aerosoli și notați greutatea acestuia.

(i)

Aerisiți și cântăriți tamburul, îndepărtând orice reziduuri care ar putea afecta testele ulterioare. Lăsați tamburul să se răcească dacă e necesar.

(j)

Repetați pașii (d)-(i) din cadrul procedurii de testare pentru încă două pulverizatoare de aerosoli ale aceluiași produs (în total 3 pulverizatoare; rețineți că fiecare pulverizator este testat o singură dată).

6.3.2.4.   Metoda de evaluare a rezultatelor

6.3.2.4.1.   Trebuie redactat un raport de testare care să conțină următoarele informații:

(a)

produsul testat și referințele acestuia;

(b)

presiunea internă și viteza de descărcare a pulverizatorului de aerosoli;

(c)

temperatura și umiditatea relativă a aerului din încăpere;

(d)

pentru fiecare test, perioada de descărcare (secunde) necesară pentru a obține aprinderea (dacă produsul nu se aprinde, menționați acest lucru);

(e)

greutatea produsului pulverizat în timpul fiecărui test (în grame);

(f)

volumul efectiv al tamburului (în dm3).

6.3.2.4.2.   Durata (teq) necesară pentru a obține aprinderea într-un metru cub se calculează după cum urmează:

Formula

6.3.2.4.3.   Densitatea deflagrației (Ddef) necesară pentru a obține aprinderea în timpul testului se poate de asemenea calcula după cum urmează:

Formula

6.3.3.   Testul de inflamabilitate al aerosolilor cu spumă

6.3.3.1.   Introducere

6.3.3.1.1.   Acest test standard descrie metoda de determinare a inflamabilității unui aerosol pulverizat sub formă de spumă, mousse, gel sau pastă. Un aerosol sub formă de spumă, mousse, gel sau pastă este pulverizat (aproximativ 5 grame) pe o sticlă de ceas la baza căreia este amplasată o sursă de aprindere (lumânare, lumânare subțire din ceară, chibrit sau brichetă) pentru a observa dacă are loc aprinderea și combustia susținută a acestui aerosol sub formă de spumă, mousse, gel sau pastă. Prin definiție, aprinderea are loc atunci când o flacără stabilă rămâne aprinsă timp de cel puțin 2 secunde, având o înălțime de minimum 4 cm.

6.3.3.2.   Instrumente și materiale

6.3.3.2.1.   Sunt necesare următoarele instrumente:

Scală gradată, suport și clamă

gradații în cm

Sticlă de ceas rezistentă la foc, având un diametru aproximativ de 150 mm

 

Cronometru

precizie de ± 0,2 s

Lumânare, lumânare subțire din ceară, chibrit sau brichetă

 

Cântar calibrat de laborator

precizie de ± 0,1 g

Baie de apă menținută la 20 °C

accurate to ± 1 °C

Termometru

precizie de ± 1 °C

Higrometru

precizie de ± 5 %

Manometru

precizie de ± 0,1 bari

6.3.3.2.2.   Sticla de ceas se așează pe o suprafață rezistentă la foc într-o zonă ferită de curent și care poate fi aerisită după fiecare test. Scala gradată se amplasează exact în spatele sticlei de ceas și este ținută vertical cu ajutorul unui suport și a unei clame.

6.3.3.2.3.   Scala se amplasează în așa fel încât baza sa să fie la același nivel cu baza sticlei de ceas pe un plan orizontal.

6.3.3.3.   Procedură

6.3.3.3.1.   Cerințe generale

6.3.3.3.1.1.

Înainte de testare, fiecare pulverizator de aerosoli trebuie condiționat și apoi amorsat prin descărcare timp de aproximativ o secundă. Scopul acestei acțiuni este îndepărtarea materialelor neomogene de pe tubul de imersie.

6.3.3.3.1.2.

Instrucțiunile de utilizare trebuie respectate cu strictețe, indiferent dacă pulverizatorul este destinat a fi utilizat în poziție dreaptă sau inversă. Dacă este necesară scuturarea, scuturați imediat înainte de testare.

6.3.3.3.1.3.

Testele trebuie efectuate într-un mediu ferit de curent și care poate fi aerisit, cu o temperatură controlată de 20 °C ± 5 °C și o umiditate relativă între 30 și 80 %.

6.3.3.3.2.   Procedura de testare

(a)

Minimum patru pulverizatoare de aerosoli pline pentru fiecare produs trebuie condiționate la 20 °C ± 1 °C, acestea fiind cufundate în apă în proporție de cel puțin 95 % timp de cel puțin 30 minute înainte de fiecare test (dacă pulverizatoarele sunt complet cufundate în apă, este suficientă o perioadă de condiționare de 30 minute).

(b)

Respectați cerințele generale. Înregistrați temperatura și umiditatea relativă a mediului.

(c)

Determinați presiunea internă la 20 °C ± 1 °C (pentru a elimina pulverizatoarele de aerosoli defecte sau umplute parțial).

(d)

Măsurați viteza de descărcare sau de curgere a aerosolului ce urmează a fi examinat, astfel încât cantitatea produsului pulverizat să poată fi măsurată cu o exactitate mai mare.

(e)

Cântăriți unul dintre pulverizatoarele de aerosoli și notați greutatea acestuia.

(f)

Pe baza vitezei de descărcare sau de curgere măsurate și urmând instrucțiunile fabricantului, pulverizați aproximativ 5 grame din produs peste centrul sticlei curate de ceas pentru a forma o ridicătură nu mai înaltă de 25 mm.

(g)

În maxim 5 secunde de la sfârșitul descărcării, instalați sursa de aprindere pe marginea mostrei la baza acesteia și porniți în același timp cronometrul. Dacă este necesar, sursa de aprindere trebuie înlăturată de lângă marginea mostrei după aproximativ două secunde, pentru a observa cu exactitate dacă a avut loc aprinderea. Dacă nu se constată nicio aprindere a mostrei, sursa de aprindere trebuie reamplasată lângă marginea mostrei.

(h)

Dacă are loc aprinderea, notați următoarele:

(i)

înălțimea maximă a flăcării în centimetri, deasupra bazei sticlei de ceas;

(ii)

durata flăcării în secunde;

(iii)

uscați și cântăriți din nou pulverizatorul de aerosoli și calculați greutatea produsului degajat.

(i)

Aerisiți zona de testare imediat după fiecare test.

(j)

Dacă nu are loc nicio aprindere, iar produsul degajat rămâne sub formă de spumă sau pastă pe toată durata utilizării sale, trebuie repetați pașii (e)-(i). Așteptați 30 de secunde, 1 minut, 2 minute sau 4 minute înainte de a instala sursa de aprindere.

(k)

Repetați pașii (e)-(j) din cadrul procedurii de testare de încă două ori (în total de 3 ori) pentru același cilindru.

(l)

Repetați pașii (e)-(k) din cadrul procedurii de testare pentru încă doi cilindri cu aerosoli (în total 3 cilindri) ai aceluiași produs.

6.3.3.4.   Metoda de evaluare a rezultatelor

6.3.3.4.1.   Trebuie redactat un raport de testare care să conțină următoarele informații:

(a)

dacă produsul se aprinde;

(b)

înălțimea maximă a flăcării în centimetri;

(c)

durata flăcării în secunde;

(d)

greutatea produsului testat.”


II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

DECIZII

Comisie

9.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 96/29


DECIZIA COMISIEI

din 3 aprilie 2008

privind măsurile de urgență referitoare la organismul modificat genetic neautorizat „Bt 63” în produsele din orez

[notificată cu numărul C(2008) 1208]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/289/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (1), în special articolul 53 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 4 alineatul (2) și articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (2) interzic introducerea produselor alimentare sau a furajelor modificate genetic pe piața comunitară, cu excepția cazului în care acestea sunt reglementate printr-o autorizație eliberată în conformitate cu regulamentul respectiv. Articolul 4 alineatul (3) și articolul 16 alineatul (3) din același regulament prevăd că nici un produs alimentar sau furaj modificat genetic nu poate fi autorizat, decât în cazul în care s-a demonstrat în mod corespunzător și suficient că acesta nu are efecte negative asupra sănătății oamenilor sau a sănătății animalelor ori asupra mediului, că nu induce în eroare consumatorii sau utilizatorii și nici nu diferă de produsul alimentar sau furajul pe care urmează să îl înlocuiască, astfel încât consumul său normal să fie dezavantajos din punct de vedere nutrițional pentru oameni sau animale.

(2)

În septembrie 2006, produse din orez originare din China, contaminate cu orezul modificat genetic neautorizat „Bt 63”, au fost descoperite în Regatul Unit, Franța și Germania și semnalate către Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF).

(3)

S-a cerut imediat autorităților competente chineze să furnizeze informații detaliate cu privire la construcția genetică a orezului modificat genetic neautorizat „Bt 63”. S-au solicitat, de asemenea, explicații referitoare la originea prezenței pe piața chineză a orezului modificat genetic și la modul în care autoritățile competente chineze intenționează să se asigure de conformitatea produselor exportate cu exigențele comunitare. Drept răspuns, autoritățile chineze au efectuat controale legate de cazurile semnalate în cadrul RASFF și au suspendat activitățile de export ale societăților vizate. Autoritățile chineze au hotărât, de asemenea, să efectueze teste asupra orezului și a produselor din orez exportate și au cerut societăților exportatoare să înăsprească controlul în domeniul achizițiilor de materie primă. Mai mult, acestea au furnizat Comisiei informații referitoare la situația generală privind orezul modificat genetic de pe piața chineză și la construcția genetică a produsului Bt în cauză, confirmând faptul că orezul modificat genetic „Bt 63” nu este autorizat pe piața chineză.

(4)

Statele membre au fost informate imediat de această situație, cu ocazia întrunirilor Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală din 11 septembrie și din 23 octombrie 2006. Atât statele membre, cât și operatorii au fost avertizați în scris cu privire la obligațiile lor de a se asigura că nici un OMG neautorizat nu este introdus pe piața UE.

(5)

După mai multe descoperiri de orez modificat genetic neautorizat „Bt 63”, semnalate prin intermediul RASFF în perioada dintre septembrie și octombrie 2006, seria de alerte rapide s-a oprit, ducând la presupunerea că măsurile luate de autoritățile chineze au fost eficace.

(6)

În februarie 2007, un nou caz de orez modificat genetic neautorizat „Bt 63” a fost semnalat prin rețeaua RASFF. Această nouă alertă se referea la un transport de concentrat de proteine de orez destinat furajelor, care ajunsese în Grecia, trecând prin Țările de Jos. Transportul în cauză părăsise China la 20 decembrie 2006, deci după punerea în aplicare a măsurilor de control de către autoritățile chineze. Informate de către Comisie de această nouă alertă și solicitate să furnizeze garanții suplimentare, autoritățile chineze au hotărât să intensifice eșantionarea și testarea produselor din orez și au impus ca produsele din orez să fie însoțite de un certificat oficial chinez de inspecție și carantină. Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor a fost informat de aceasta la 2 martie 2007.

(7)

În pofida măsurilor anunțate de autoritățile chineze, câteva alte alerte referitoare la prezența de orez modificat genetic neautorizat „Bt 63” au fost înregistrate ulterior.

(8)

În ciuda unor cereri repetate din partea Comisiei, autoritățile chineze nu au fost capabile să furnizeze Centrului Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) eșantioane pentru verificare și nici protocolul unei metode de detectare adecvate din punct de vedere calitativ și cantitativ, pentru ca JRC să valideze metoda de detectare folosită de autoritățile chineze de control.

(9)

Luând în considerare eșecul autorităților chineze competente de a produce garanții suficiente privind absența orezului modificat genetic neautorizat „Bt 63” în produsele din orez provenind din China și fără a aduce atingere obligațiilor de control ale statelor membre, ar trebui să se adopte măsuri de garantare a unei abordări complete și comune, care să permită luarea de măsuri rapide și eficiente pentru a evita disparitățile în tratarea situației de către diferitele state membre.

(10)

Articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede posibilitatea de a adopta măsuri comunitare corespunzătoare de urgență în ceea ce privește produsele alimentare și furajele importate dintr-o țară terță, în scopul de a proteja sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor și mediul, în cazul în care riscul nu poate fi contracarat în mod satisfăcător prin intermediul măsurilor luate de statele membre în cauză.

(11)

Ca urmare a faptului că orezul modificat genetic „Bt 63” nu este autorizat de legislația comunitară și având în vedere riscul potențial pe care îl prezintă produsele neautorizate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care ia în considerare principiul precauției definit la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, ar trebui luate măsurile de urgență adecvate pentru a preveni introducerea produselor contaminate pe piața comunitară.

(12)

În conformitate cu cerințele generale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, operatorii din domeniul produselor alimentare și cei din domeniul furajelor au responsabilitatea legală principală de a se asigura că produsele alimentare sau furajele din intreprinderile aflate sub răspunderea lor sunt conforme cerințelor legislației privind produsele alimentare și de a verifica faptul că aceste cerințe sunt îndeplinite. Prin urmare, este de datoria operatorului care introduce pentru prima oară produsul alimentar sau furajul respectiv pe piață să facă dovada că acesta nu conține produse contaminate. În acest scop, măsurile prevăzute în prezenta decizie ar trebui să impună ca loturile de anumite produse originare din China să poată fi introduse pe piață numai în cazul în care sunt însoțite de un raport de analiză care dovedește că produsele nu sunt contaminate cu orezul modificat genetic neautorizat „Bt 63”. Raportul de analiză trebuie eliberat de un laborator acreditat sau oficial, care respectă standarde recunoscute la nivel internațional. În cazul în care raportul de analiză este emis de un laborator acreditat, este indicat să se prevadă validarea acestui raport de către autoritatea competentă în domeniu.

(13)

Datorită absenței unei metode de detectare validate și a unor eșantioane de calitate și cantitate adecvate – și în scopul ușurării controalelor – raportul de analiză ar trebui emis cu ajutorul metodei specifice de construcție elaborate de D. Mäde et al. (2006) (3). Laboratorul comunitar de referință pentru produse alimentare și furaje modificate genetic (CRL-GMFF) din cadrul Centrului Comun de Cercetare (JRC) a considerat că această metodă este cea mai potrivită la ora actuală.

(14)

Pentru activitățile de eșantionare și detectare necesare prevenirii introducerii pe piață a produselor contaminate cu orez modificat genetic neautorizat „Bt 63”, ar trebui luată în considerare Recomandarea 2004/787/CE a Comisiei din 4 octombrie 2004 cu privire la orientările tehnice în materie de eșantionare și detectare a organismelor modificate genetic și a materialelor produse din organisme modificate genetic, ca produse sau incluse în produse, în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 (4).

(15)

Măsurile prevăzute în cadrul acestei decizii nu trebuie să fie disproporționate și nici mai restrictive decât este nevoie pentru comerț și ar trebui, prin urmare, să cuprindă numai produsele originare din China sau expediate din China către Comunitate și considerate a fi potențial contaminate cu orezul modificat genetic neautorizat „Bt 63”. Dată fiind varietatea imensă de produse care ar putea fi contaminate cu orezul modificat genetic neautorizat „Bt 63”, pare indicat a se viza o listă lungă de produse care ar putea conține orez, ar putea fi alcătuite din orez sau ar putea fi produse din orez. Este, totuși, probabil ca unele dintre produsele identificate să conțină sau nu orez, să fie alcătuite sau nu din orez sau să fie produse sau nu din orez. Prin urmare, pare adecvat să se permită operatorilor să întocmească o simplă declarație atunci când produsul nu conține orez, nu este alcătuit din orez sau nu este produs din orez, evitând astfel analiza și certificarea obligatorii.

(16)

Situația referitoare la posibila contaminare a produselor din orez cu orezul MG neautorizat „Bt 63” ar trebui să fie reexaminată în termen de șase luni, pentru a stabili dacă măsurile prevăzute în prezenta decizie continuă să fie necesare.

(17)

Este indicat să se prevadă o perioadă corespunzătoare de timp între momentul intrării în vigoare și data fixată pentru aplicarea acestei decizii, pentru a permite statelor membre să ia măsurile practice necesare punerii ei în aplicare.

(18)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezenta decizie se aplică produselor alimentare și furajelor cuprinse în anexă, care sunt originare sau sunt expediate din China.

Articolul 2

Condiții privind prima introducere pe piață

(1)   Statele membre permit prima introducere pe piață a produselor menționate în articolul 1 numai dacă transportul este însoțit de un raport de analiză în original, emis de un laborator oficial sau acreditat, care a efectuat analiza conform metodei specifice de construcție elaborate de D. Mäde et al., pentru detectarea orezului modificat genetic neautorizat „Bt 63”, și care demonstrează că produsul nu conține orez, nu este alcătuit din orez și nu a fost produs din orez modificat genetic neautorizat „Bt 63”. În cazul unui raport de analiză emis de un laborator acreditat chinez, raportul de analiză va fi aprobat de autoritatea competentă din domeniu (5).

(2)   În cazul în care un lot de produse prevăzut la articolul 1 este divizat, fiecare parte a lotului divizat este însoțită de o copie a raportului de analiză. În absența unui raport de analiză în conformitate cu alineatul (1), operatorul stabilit în Comunitate, care este responsabil pentru prima introducere pe piață a produsului, dispune analizarea produselor prevăzute la articolul 1 pentru a demonstra că nu conțin orez modificat genetic „Bt 63”. În așteptarea raportului de analiză, lotul nu se introduce pe piața comunitară.

(3)   În cazul în care un produs conținut în anexă nu conține orez, nu este alcătuit din orez și nu a fost produs din orez, raportul de analiză în original poate fi înlocuit de o declarație (6) din partea operatorului responsabil de lotul respectiv, care să precizeze că produsele alimentare nu conțin orez, nu sunt alcătuite din orez și nu au fost produse din orez.

Articolul 3

Măsuri de control

Statele membre iau măsuri adecvate, inclusiv eșantionarea aleatorie și efectuarea de analize cu ajutorul metodei indicate la articolul 2, cu privire la produsele menționate la articolul 1 prezentate la import sau deja introduse pe piață, cu scopul de a asigura conformitatea lor cu cerințele prezentei decizii. Statele membre informează Comisia cu privire la rezultatele pozitive (nefavorabile) prin intermediul Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje. Rezultatele negative (favorabile) sunt aduse la cunoștința Comisiei trimestrial.

Articolul 4

Loturi contaminate

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele prevăzute la articolul 1, pentru care s-a constatat că conțin orez, sunt alcătuite din orez sau sunt produse din orez modificat genetic „Bt 63”, nu sunt introduse pe piață.

Articolul 5

Recuperarea costurilor

Statele membre se asigură că operatorii responsabili pentru prima introducere pe piață suportă costurile rezultate în urma punerii în aplicare a articolelor 2 și 4.

Articolul 6

Reevaluarea măsurilor

Situația este reevaluată cel târziu la 15 octombrie 2008.

Articolul 7

Aplicabilitate

Prezenta decizie se aplică de la 15 aprilie 2008.

Articolul 8

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 aprilie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 202/2008 (JO L 60, 5.3.2008, p. 17).

(2)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1981/2006 al Comisiei (JO L 368, 23.12.2006, p. 99).

(3)  European Food Research and Technology 224:271-278 (2006).

(4)  JO L 348, 24.11.2004, p. 18.

(5)  Rapoartele de analiză trebuie redactate într-o limbă înțeleasă de agentul responsabil de certificare, permițând acestuia din urmă să înțeleagă perfect sensul conținutului fiecărui raport de analiză pe care îl semnează, și într-o limbă înțeleasă de inspectorul oficial din țara importatoare.

(6)  Declarația trebuie redactată într-o limbă înțeleasă de operator, permițând acestuia din urmă să înțeleagă perfect sensul conținutului fiecărei declarații pe care o semnează, și într-o limbă înțeleasă de inspectorul oficial din țara importatoare.


ANEXĂ

Produs

Cod NC

Orez nedecorticat (orez „paddy”)

1006 10

Orez decorticat (brun)

1006 20

Orez semialbit sau albit, chiar sticlos sau glasat

1006 30

Orez sub formă de spărturi

1006 40 00

Făină de orez

1102 90 50

Crupe și griș din orez

1103 19 50

Aglomerate sub formă de pelete din orez

1103 20 50

Fulgi de orez

1104 19 91

Găluște sau fulgi de cereale (cu excepția boabelor de ovăz, grâu, secară, porumb și orz și fulgi de orez)

1104 19 99

Amidon de orez

1108 19 10

Preparate pentru alimentația copiilor, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul

1901 10 00

Paste alimentare nefierte, neumplute și nici altfel preparate, care conțin ouă

1902 11 00

Paste alimentare nefierte, neumplute și nici altfel preparate, care nu conțin ouă

1902 19

Paste alimentare umplute, chiar fierte sau altfel preparate

1902 20

Alte paste alimentare (altele decât pastele alimentare neumplute sau altfel preparate și diferite de pastele alimentare umplute, chiar fierte sau altfel preparate)

1902 30

Produse pe bază de cereale, obținute prin expandare sau prăjire, pe bază de orez

1904 10 30

Preparate de tip Müsli, pe bază de fulgi de cereale neprăjiți

1904 20 10

Alimente preparate obținute din fulgi de cereale neprăjiți sau din amestecuri de fulgi de cereale neprăjiți sau de cereale expandate pe bază de orez (cu excepția preparatelor de tip Müsli, pe bază de fulgi de cereale neprăjiți)

1904 20 95

Orez, prefiert sau pregătit într-un alt mod, nespecificat sau inclus la altă poziție (cu excepția făinii de orez, a crupelor și a grișului din orez, a preparatelor alimentare obținute prin expandare sau prăjire sau din fulgi de cereale neprăjiți sau din amestecuri de fulgi de cereale neprăjiți și fulgi de cereale prăjiți sau cereale expandate)

1904 90 10

Foiță de orez

ex 1905 90 20

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, aglomerate sau nu sub formă de pelete, provenite din cernere, măcinare sau din alte procedee de prelucrare a orezului, cu un conținut de amidon de maximum 35 % din greutate

2302 40 02

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, aglomerate sau nu sub formă de pelete, provenite din cernere, măcinare sau din alte procedee de prelucrare a orezului, altul decât cel cu un conținut de amidon de maximum 35 % din greutate

2302 40 08

Peptone și derivații lor; alte substanțe proteice și derivații lor, nedeterminate și necuprinse în altă parte; pulbere de piele, tratată sau nu cu crom

3504 00 00


9.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 96/35


DECIZIA COMISIEI

din 4 aprilie 2008

de modificare a Deciziei 2007/716/CE în ceea ce privește anumite unități din sectorul cărnii și al laptelui din Bulgaria

[notificată cu numărul C(2008) 1230]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/290/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Actul de aderare a Bulgariei și a României, în special articolul 42,

având în vedere Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (1), în special articolul 9 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Decizia 2007/716/CE a Comisiei din 30 octombrie 2007 stabilește măsurile tranzitorii în ceea ce privește cerințele structurale pentru anumite unități din sectorul cărnii și al laptelui din Bulgaria prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului (2). Atât timp cât aceste unități sunt în tranziție, produsele provenind de la acestea ar trebui introduse numai pe piața internă sau utilizate pentru prelucrare ulterioară în unitățile din Bulgaria aflate în tranziție.

(2)

În conformitate cu o declarație oficială din partea autorității competente bulgare, anumite unități din sectorul cărnii și al laptelui au finalizat procesul de modernizare și în prezent respectă în totalitate legislația comunitară. Prin urmare, aceste unități ar trebui eliminate de pe lista unităților aflate în tranziție.

(3)

Prin urmare, anexa la Decizia 2007/716/CE ar trebui modificată în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Unitățile enumerate în anexa la prezenta decizie se elimină din anexa la Decizia 2007/716/CE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 aprilie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 157, 30.4.2004, p. 33).

(2)  JO L 289, 7.11.2007, p. 14.


ANEXĂ

LISTA UNITĂȚILOR CARE URMEAZĂ A FI ELIMINATE DIN ANEXA LA DECIZIA 2007/716/CE

Unități de prelucrare a cărnii

Nr.

Nr. veterinar

Denumirea unității

Orașul/strada sau satul/regiunea

26

BG 0801003

„PE-EM” OOD

s. Senokos

obl. Dobrich

46

BG 1501008

„Evrones” OOD

gr. Levski

79

BG 2501014

„Mesni produkti” OOD

s. Zdravets

obsht. Targovishte

84

BG 2701013

„Rodopa Shumen 1884” AD

gr. Shumen,

ul. „Industrialna”

85

BG 2701013

„Rodopa miyt” EOOD

gr. Shumen,

ul. „Industrialna”

86

BG 2701013

„Rodopa konserv” EOOD

gr. Shumen,

ul. „Industrialna”

93

BG 0302007

ET „Edi-Valya Ivanova”

gr. Varna

ul. „Mladezhka” 38

114

BG 1202004

„Agentsiya Bulsay” EOOD

gr. Berkovitsa

ul. „Kazanite” 1

118

BG 1602002

„Ter-M” EOOD

gr. Parvomay

kv. Debar

119

BG 1702001

„Pilko” EOOD

gr. Razgrad

Industrialna zona

131

BG 2302004

„Galus Treid” OOD

gr. Kostinbrod

136

BG 0105002

„Primo Treyd” EOOD

gr. Sandanski

Glaven pat E79, Mestnost „Druma”

195

BG 2205087

AD „Evrofrigo”

gr. Sofia

ul. „Malashevska” 1

196

BG 2205088

Maksimum-69

gr. Sofia

ul. „Obikolna”

223

BG 0304034

„Pikant” OOD

gr. Varna

ul. „Hristo Smirnenski” 33

224

BG 0304035

„Emil Iliev” EOOD

s. Topoli

obl. Varna

238

BG 0604001

„Lalov i Vachev”EOOD

gr. Vratza

Hranitelnovkusova zona, partsel 14

248

BG 0804022

„Orehite G” OOD

gr. Dobrich

263

BG 120415

„Gala” EOOD

gr. Montana

ul. „21 vek” 10

292

BG 1604037

„Dil TUR” AD

gr. Plovdiv kv.Proslav

ul. „Elena” 3

299

BG 1604047

EOOD „Dimitar Madzharov”

gr. Plovdiv

ul. „Golyamo Konarsko shose”


Unități de prelucrare a laptelui

Nr.

Nr. veterinar

Denumirea unității

Orașul/strada sau satul/regiunea

7

BG 0812009

„Serdika-90” AD

gr. Dobrich

ul. „25 septemvri” 100

8

BG 0812019

„Filipopolis-RK” OOD

s. Zheglartsi

14

BG 1312011

„Eko-F” EAD

s. Karabunar

17

BG 1612009

„D. Madzharov-2” EOOD

gr.Stamboliyski

ul. „Grobarska” 3

51

BG 1612040

„Mlechni produkti” OOD

s. Manole

56

BG 2112001

„Rodopeya-Belev” EOOD

gr. Smolyan

ul. „Trakya” 15

59

BG 2512017

„YUES-Komers” OOD

s. Golyamo Gradishte

ul. „Radetski” 2

61

BG 2812025

„Sakarela” OOD

gr. Yambol

ul. „Preslav” 269

70

BG 212047

„Komplektstroy” EOOD

s. Veselie