28.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/1

(1)

În septembrie 1993, prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă de 30,6 % la importurile de biciclete originare din Republica Populară Chineză („RPC”). În urma ultimei reexaminări, această taxă a fost ridicată la 48,5 % prin Regulamentul (CE) nr. 1095/2005 al Consiliului (3) („măsura principală”).

(2)

În ianuarie 1997, în urma unei anchete privind presupusa circumvenție a taxei antidumping menționate anterior, prin asamblarea de biciclete în Comunitate folosindu-se componente chinezești pentru biciclete, Consiliul, în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază, a extins taxa antidumping instituită pentru bicicletele originare din RPC la importurile de componente de bază pentru biciclete originare din RPC, prin Regulamentul (CE) nr. 71/97 (4) („măsura anticircumvenție”). De asemenea, măsura anticircumvenție a stipulat că ar trebui stabilit un regim de exonerare pentru a permite asamblorilor care nu eludează măsura privind bicicletele să importe componente chinezești pentru biciclete scutite de taxa antidumping, prin exceptarea acestora de la aplicarea măsurii extinse la componentele pentru biciclete.

(3)

În iunie 1997, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 88/97 (5) privind autorizarea scutirii importurilor de anumite componente pentru biciclete originare din RPC de la extinderea menționată anterior, stabilind astfel cadrul legal pentru funcționarea regimului de scutire („regim de scutire”).

(4)

Ca rezultat al celor trei măsuri menționate anterior, în prezent, este în vigoare o taxă antidumping de 48,5 % pentru bicicletele originare din RPC și această taxă se extinde la anumite componente pentru biciclete originare din RPC, dar asamblorii din cadrul Comunității care nu eludează măsura pot fi scutiți de această taxă din urmă, și anume de taxa asupra componentelor pentru biciclete.

(5)

Din momentul extinderii măsurilor la importurile de anumite componente pentru biciclete, Comisia a scutit de la aplicarea măsurii anticircumvenție un număr important de societăți cu sediul în Comunitate. Comisia a primit în continuare cereri de scutire, astfel crescând semnificativ numărul părților care au solicitat o scutire. În același timp, nu au existat indicii clare care să semnaleze practici de circumvenție din partea societăților cărora li s-a acordat o scutire.

(6)

În plus, Comisia a avut la dispoziție dovezi prima facie suficiente potrivit cărora, în cazul în care se suprimă măsura anticircumvenție, practicile de circumvenție nu ar continua sau nu ar reapărea.

(7)

Pe lângă aceasta, măsura anticircumvenție este în vigoare de zece ani și nu a fost reexaminată niciodată din momentul introducerii acesteia.

(8)

După ce a stabilit, după consultarea Comitetului consultativ, că existau dovezi suficiente pentru inițierea unei reexaminări în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) și cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a inițiat prezenta reexaminare a măsurii anticircumvenție, la 28 noiembrie 2006, prin publicarea unui aviz de inițiere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6).

(9)

Scopul anchetei a constat în evaluarea necesității de a menține măsura anticircumvenție.

(10)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2005 și 30 septembrie 2006 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau PAR). Analiza tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a circumvenției a cuprins perioada începând din 2003 până la sfârșitul PAR („perioada examinată”).

(11)

Comisia a informat în mod oficial asamblorii cunoscuți din Comunitate și asociațiile acestora cu privire la inițierea reexaminării. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul-limită fixat în avizul de inițiere.

(12)

S-a acordat dreptul la audiere tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că existau motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(13)

Având în vedere numărul aparent ridicat de asamblori din cadrul Comunității vizați de această anchetă de reexaminare, s-a considerat oportună aplicarea eșantionării, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să selecționeze un eșantion, părților de mai sus li s-a cerut, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la inițierea anchetei și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de inițiere.

(14)

Un număr important de asamblori din Comunitate – 158 de societăți – au completat în mod corespunzător formularul de eșantionare și au acceptat să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Au fost selectate pentru eșantionare opt din cele 158 de societăți considerate ca fiind reprezentative pentru industria comunitară în materie de capacitate de asamblare și de vânzări de biciclete în Comunitate. Cei opt asamblori din Comunitate incluși în eșantion reprezentau aproximativ o treime din totalul producției la nivelul industriei comunitare, pe parcursul PAR; pe când cei 158 de asamblori din Comunitate menționați anterior reprezentau aproape întreaga producție din cadrul Comunității. Eșantionul a constituit cea mai mare capacitate reprezentativă de producție și de vânzări de biciclete din Comunitate care putea să fie analizată în mod rezonabil în termenul disponibil.

(15)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile interesate au fost consultate cu privire la eșantionul selectat și nu au ridicat obiecții în legătură cu acesta.

(16)

Au fost transmise chestionare celor opt asamblori incluși în eșantion și s-au primit din partea acestora răspunsuri la chestionare.

(17)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru analiză și a întreprins vizite de verificare la sediile următorilor asamblori din Comunitate incluși în eșantion:

(18)

Produsul care face obiectul reexaminării este reprezentat de componentele de bază pentru biciclete:

(19)

În vederea evaluării necesității de a menține măsura anticircumvenție, astfel cum se menționează anterior la considerentul 9, prezenta reexaminare analizează dacă circumvenția sub forma operațiunilor de asamblare a avut loc pe parcursul PAR, precum și dacă aceste circumstanțe au avut un caracter durabil.

(20)

Mai exact, s-a analizat dacă s-au îndeplinit, pe parcursul PAR, criteriile pentru circumvenție sub forma operațiunilor de asamblare, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, și dacă este posibil ca aceste criterii să fie îndeplinite în cazul în care s-ar elimina măsura anticircumvenție.

(21)

Pentru a facilita consultarea, aceste criterii sunt prezentate mai jos:

(22)

S-a analizat dacă, pe parcursul PAR, asamblorii din cadrul Comunității au eludat măsura anticircumvenție în vigoare.

(23)

Toate societățile care au cooperat la anchetă au fost asamblori din cadrul Comunității scutiți de măsura anticircumvenție, și anume aceștia puteau importa și utiliza componente chinezești pentru biciclete destinate asamblării bicicletelor acestora, fără taxă antidumping, în cazul în care proporția acestor componente chinezești nu depășea 60 % din valoarea totală a componentelor bicicletelor asamblate. Ancheta a indicat că asamblorii selecționați pentru eșantion din cadrul Comunității respectau această normă, întrucât nu s-a constatat că utilizarea de către aceștia a componentelor chinezești depășea 60 %.

(24)

În urma evaluării celor opt asamblori selecționați pentru eșantion din cadrul Comunității și a celor 158 de formulare de eșantionare completate, s-a stabilit că proporția medie a componentelor chinezești aferente celor opt asamblori selecționați pentru eșantion era de 37 %, și anume clar inferioară pragului de 60 %. Proporția globală aferentă tuturor asamblorilor care au cooperat era chiar mai scăzută și s-a situat la 29 % pe parcursul PAR.

(25)

Proporțiile menționate anterior, corespunzătoare anilor 2003, 2004 și 2005, sunt prezentate în graficul de mai jos:

(26)

Având în vedere faptul că unul dintre criteriile de circumvenție nu a fost îndeplinit, s-a constatat că asamblorii respectivi nu eludau măsurile existente și că respectau condițiile privind scutirile de care beneficiau.

(27)

Procentul asamblorilor din cadrul Comunității care cooperau era foarte ridicat, și anume mai mare de 90 % în materie de volum al bicicletelor vândute de asamblorii CE și nu s-a identificat nicio dovadă a circumvenției măsurii principale de către alți asamblori de biciclete. Prin urmare, și în lipsa unor dovezi contrare, se poate concluziona că, pe parcursul PAR, nu a avut loc nicio circumvenție a măsurii principale.

(28)

În temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a analizat în continuare dacă absența practicilor de circumvenție ar avea un caracter durabil, și anume, dacă nu este posibilă reapariția circumvenției în cazul eliminării măsurii anticircumvenție.

(29)

S-a analizat mai întâi dacă operațiunile de asamblare începeau sau creșteau în mod semnificativ în urma eliminării măsurii anticircumvenție. În acest sens, se amintește faptul că, pe parcursul anchetei inițiale anticircumvenție, s-a constatat că, în 1993, ulterior instituirii măsurilor principale privind bicicletele chinezești, s-a înregistrat o creștere semnificativă a operațiunilor de asamblare a componentelor chinezești pentru biciclete până în 1997, când s-a instituit măsura anticircumvenție. S-au produs schimbări semnificative ale modelului comercial: importurile de biciclete chinezești au scăzut dramatic, în timp ce importurile de componente chinezești au început să crească rapid. Experiența anterioară arată că, în absența unei măsuri anticircumvenție, există riscul ca importurile de componente chinezești și operațiunile de asamblare a bicicletelor prin utilizarea acestor componente să poată crește din nou în mod semnificativ.

(30)

În plus, ancheta a indicat că, în general, componentele chinezești pentru biciclete sunt mai ieftine decât componentele pentru biciclete de orice altă origine. Prin urmare, în cazul în care unii asamblori din Comunitate ar spori utilizarea de componente chinezești, atunci alții ar începe probabil, deopotrivă, să utilizeze mai multe componente chinezești pentru a rămâne competitivi.

(31)

Având în vedere cele expuse anterior, nu se poate exclude faptul că eliminarea măsurii anticircumvenție ar avea drept rezultat o creștere substanțială a importurilor de componente chinezești, precum și a operațiunilor de asamblare.

(32)

S-a analizat probabilitatea ca proporția de componente chinezești utilizate de asamblorii CE să depășească 60 % din valoarea tuturor componentelor utilizate pentru asamblarea bicicletelor, în cazul eliminării măsurii anticircumvenție.

(33)

Se amintește faptul că, astfel cum s-a menționat anterior la considerentul 24, proporția medie globală a componentelor chinezești a fost de 29 % pe parcursul PAR, și anume cu mult sub pragul de 60 %. Proporția medie a celor opt producători selecționați pentru eșantion a fost întrucâtva mai mare, de 37 %.

(34)

Ancheta a indicat că următoarele considerente pot, într-o oarecare măsură, să explice motivul pentru care asamblorii CE au utilizat proporții de componente chinezești cu mult sub pragul de 60 % permis de normele privind scutirea acestora:

(35)

Cu toate acestea, este deosebit de dificil să se stabilească dacă considerentele menționate anterior oferă o explicație pertinentă pentru decalajul semnificativ dintre proporția actuală a componentelor chinezești pentru biciclete utilizate de asamblorii CE și plafonul de 60 % permis de normele privind circumvenția și regimul de scutire.

(36)

În plus, unii dintre asamblorii din Comunitate au declarat că au importat mai puțin de 60 % de componente chinezești pentru biciclete în scopul respectării obligațiilor care decurg din exonerările care le-au fost acordate.

(37)

De fapt, astfel cum s-a prezentat deja la considerentul 30, componentele chinezești pentru biciclete sunt, în general, mai ieftine decât componentele pentru biciclete de orice altă origine și, din acest motiv, asamblorii din cadrul Comunității pot să înceapă să utilizeze mai multe componente chinezești pentru a ține pasul cu concurenții acestora.

(38)

Prin urmare, perspectiva este, într-o oarecare măsură, ambivalentă. Pe de o parte, având în vedere decalajul semnificativ dintre proporția de componente chinezești utilizată efectiv și cea permisă, riscul ca, pe termen scurt, asamblorii de biciclete să depășească pragul de 60 % nu pare a fi evident.

(39)

Pe de altă parte, pe termen mediu, asamblorii de biciclete chinezești ar dispune încă de o motivație foarte puternică de a importa peste limita permisă de 60 % și astfel ar putea începe din nou să eludeze măsura principală, introducând în CE așa-numitele piese parțial sau integral detașate, și anume biciclete aproape întregi în containere separate. Aceasta ar conduce din nou, de fapt, la circumvenția care a avut loc în anii ’90, înainte de introducerea măsurii anticircumvenție și ar avea ca rezultat o depășire evidentă a pragului de 60 %.

(40)

Având în vedere cele expuse anterior și întrucât motivația de a importa mai mult decât pragul permis de 60 % este în mod real foarte puternică, se pare că există un anumit risc ca limita de 60 % să fie depășită în cazul eliminării măsurilor.

(41)

În ceea ce privește regula de 25 % valoare adăugată, care este o excepție la criteriul privind pragul de 60 %, s-a constatat că valoarea medie adăugată de asamblorii CE – pe baza celor 158 de răspunsuri la formularele de eșantionare – a fost de 20 % pe parcursul PAR. În ceea ce privește cele opt societăți selecționate pentru eșantion, valoarea medie adăugată a acestora a fost de 22 % pe parcursul PAR. Luând în considerare nivelul scăzut al producției comunitare de componente, cel mai probabil, această valoare adăugată nu ar depăși pragul de 25 %, în cazul în care proporția de componente chinezești ar fi superioară pragului de 60 %. Prin urmare, este puțin probabil ca asamblorii din cadrul Comunității să aducă o valoare adăugată mai mare de 25 %.

(42)

A fost necesar să se analizeze dacă efectele corective ale taxei antidumping ar fi compromise, precum și dacă dumpingul s-ar produce din nou în cazul eliminării măsurii anticircumvenție. Cu toate acestea, în condițiile actuale ale pieței, și anume când există măsura anticircumvenție și regimul de scutire aferent, a fost imposibilă efectuarea unei analize judicioase pentru a constata dacă taxele ar fi compromise în materie de prețuri de vânzare și dacă ar exista dumping, întrucât, pentru a fi calculate, prețurile CE ar fi trebuit să se bazeze pe situația în care bicicletele ar fi fost compuse exclusiv din componente chinezești. În schimb, bicicletele CE asamblate pe parcursul PAR erau alcătuite din componente de origini diverse, inclusiv din CE, RPC și din alte țări terțe.

(43)

Cu toate acestea, se amintește faptul că, pe parcursul anchetei care a dus la stabilirea măsurii anticircumvenție în 1997, s-a dovedit că efectul corectiv al taxei asupra bicicletelor chinezești era compromis în materie de prețuri de vânzare, iar dumpingul a existat. În lipsa prețurilor comparabile în decursul PAR, sunt în continuare valabile constatările acestei anchete anterioare privind compromiterea și antidumpingul, astfel cum se menționează la considerentele 19-24 ale măsurii anticircumvenție.

(44)

Reexaminarea a arătat că, în prezent, se pare că nu există nicio circumvenție. Totuși, reexaminarea a arătat, deopotrivă, că nu se poate exclude în totalitate riscul reapariției circumvenției. Pe baza analizei realizate anterior, se pare că există un risc, deși restrâns, ca, pe termen mediu, absența actuală a circumvenției să înceteze în cazul în care s-ar elimina măsura anticircumvenție, întrucât asamblorii din cadrul Comunității ar putea să sporească semnificativ operațiile de asamblare prin utilizarea mai multor componente chinezești pentru biciclete decât pragul de 60 %, ceea ce ar compromite efectele corective ale taxei antidumping asupra bicicletelor chinezești.

(45)

În consecință, se menține măsura anticircumvenție pentru a asigura că măsura principală, și anume taxa antidumping asupra bicicletelor, este eficientă și nu poate fi compromisă prin circumvenție sub forma operațiunilor de asamblare,

28.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/6

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 994/2007 (2) („regulamentul provizoriu”), Comisia a impus o taxă antidumping provizorie la importurile de ferosiliciu („FeSi”) originare din Republica Populară Chineză („RPC”), Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia, care se încadrează în prezent la codurile NC 7202 21 00, 7202 29 10 și 7202 29 90.

(2)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale, pe baza cărora s-a decis impunerea măsurilor antidumping provizorii („comunicarea provizorie”), unele părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au făcut cerere în scris au avut posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive.

(3)

Comisia și-a continuat ancheta cu privire la aspectele de interes comunitar și a derulat analiza datelor din răspunsurile la chestionar oferite de unii utilizatori comunitari în urma impunerii măsurilor antidumping provizorii.

(4)

În considerentul 166 din regulamentul provizoriu, Comisia s-a angajat să analizeze în continuare și mai în detaliu efectele măsurilor provizorii asupra situației utilizatorilor, înainte de luarea unei decizii finale.

(5)

În acest sens, Comisia a contactat și a trimis chestionare, direct și prin intermediul asociațiilor, unui număr de 500 de turnătorii din Comunitate, deoarece această categorie din industria utilizatoare nu manifestase un interes special față de procedurile în desfășurare înainte de impunerea măsurilor provizorii. Mai mult, tuturor producătorilor de oțel care au cooperat în etapa provizorie li s-a cerut să furnizeze informații suplimentare pentru a-i permite Comisiei să analizeze efectul care poate fi produs de măsurile provizorii asupra activității lor.

(6)

S-au primit răspunsuri la chestionare numai din partea a șapte turnătorii și s-au primit informații suplimentare de la opt producători de oțel. Toate cele șapte turnătorii, precum și trei dintre producătorii de oțel au furnizat informațiile necesare pentru a analiza în detaliu efectul măsurilor provizorii asupra situației lor economice.

(7)

Având în vedere structura complexă în cadrul căreia producătorul chinez exportator cu tratament de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață (MET) funcționa la momentul investigației, au fost solicitate informații suplimentare pentru a se ajunge la constatările finale. Mai mult, după cum este menționat la considerentul 49 din regulamentul provizoriu, dat fiind faptul că producătorul chinez exportator cumpăra energie electrică de la un furnizor afiliat, cheltuielile sale cu energia pentru producția de FeSi vor fi investigate în detaliu.

(8)

Ca urmare a celor de mai sus, s-au efectuat vizite de verificare suplimentare la sediul următoarelor societăți:

(9)

Observațiile verbale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și, dacă a fost cazul, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(10)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea impunerii măsurilor antidumping definitive la importurile de FeSi originare din RPC, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia și perceperea definitivă a sumelor depuse sub formă de taxă provizorie. De asemenea, a fost acordat un termen părților pentru a putea formula observații în urma acestei notificări.

(11)

Se reamintește faptul că ancheta privind practicile de dumping și prejudiciul cauzat a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2005 și 30 septembrie 2006 („perioada de anchetă” sau „PA”). În ceea ce privește tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului, Comisia a analizat datele începând cu 1 ianuarie 2003 până la sfârșitul PA („perioada examinată”).

(12)

După cum se arată la considerentele 15 și 16 din regulamentul provizoriu, mai mulți exportatori au susținut că zgura, care are un conținut de siliciu cu mult sub 45 %, mai exact FeSi cu un grad de puritate scăzut, ar trebui să fie exclusă din domeniul de aplicare al anchetei din cauza unei presupuse lipse a acelorași caracteristici fizice și utilizări principale. Comisia s-a angajat să clarifice mai mult această chestiune. Alte observații au fost primite de la diverse părți interesate pe același subiect ca urmare a comunicării provizorii.

(13)

Mai întâi se remarcă, în acest sens, că produsul vizat de investigația curentă este FeSi cu un conținut de fier de cel puțin 4 % și mai mult de 8 % și mai puțin de 96 % de siliciu. Investigația a dezvăluit, de asemenea, că zgura cu conținut de siliciu mai mic de 45 % poate fi utilizată în industria oțelăriei sub formă de brichete, aceeași situație fiind valabilă și pentru FeSi cu conținut de siliciu mai mare de 45 %. Se poate concluziona, așadar, că zgura are aceleași caracteristici fizice de bază ca și alte tipuri de FeSi cu un conținut mai ridicat de siliciu, acestea fiind interschimbabile. Pe baza celor de mai sus, se confirmă constatările provizorii prevăzute la considerentul 16 din regulamentul provizoriu, conform cărora FeSi cu un nivel scăzut de puritate ar trebui considerat ca produs în cauză.

(14)

Un importator independent a pretins că pudra „atomizată” de FeSi cu conținut de siliciu de 15 % și de 45 % ar trebui să fie exclusă dintre produsele care fac obiectul prezentei anchete. În orice caz, nu se garantează excluderea „pudrei atomizate de FeSi” din prezenta anchetă, îndeosebi deoarece FeSi cu un conținut de siliciu de 15 % și de 45 % se încadrează în definiția produsului în cauză. De altfel, ca urmare a unei audieri, acest importator nu a depus nicio dovadă în susținerea afirmațiilor sale, în pofida solicitării în acest sens din partea Comisiei. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(15)

În absența observațiilor cu privire la produsul similar, se confirmă considerentul 17 din regulamentul provizoriu.

(16)

Ca urmare a comunicării provizorii, un producător-exportator din China și-a reafirmat observațiile descrise la considerentul 26 din regulamentul provizoriu referitoare la modificarea duratei estimate de viață utilă a activelor sale. Cu toate acestea, producătorul-exportator nu a prezentat noi argumente care să nu fi fost expuse într-o etapă anterioară a anchetei și care să îi susțină pretenția că constatările provizorii privind situația tratamentului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață (MET), astfel cum au fost descrise în considerentul 23 din regulamentul provizoriu, nu erau corecte.

(17)

În absența unor observații privind tratamentul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață (MET), se confirmă considerentele 18-26 din regulamentul provizoriu.

(18)

În absența altor observații cu privire la tratamentul individual, se confirmă considerentele 27-31 din regulamentul provizoriu.

(19)

În urma comunicării provizorii, un producător-exportator chinez a susținut faptul că Norvegia nu reprezintă o țară analoagă adecvată, din cauza costurilor ridicate la energie electrică care se pretinde a nu fi reprezentative pentru industrie la nivel mondial și din cauza diferențelor la accesul materiilor prime în comparație cu producătorii originari din China. Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că producătorii norvegieni vând în principal către piețele de export, deoarece cea mai mare parte a consumului lor intern este captiv, iar majoritatea producătorilor norvegieni se concentrează, în mare parte, pe gradele de specialități ale FeSi, în timp ce producătorii-exportatori chinezi nu fabrică decât grade standard în perioada de anchetă. Prin urmare, producătorul-exportator a solicitat efectuarea unor ajustări ale valorii normale pentru Norvegia.

(20)

De asemenea, ar trebui remarcat faptul că, deși este adevărat că producătorii norvegieni vând cantități mari pe piețele de export, având în vedere dimensiunea pieței interne și condițiile de concurență de pe aceasta din urmă, așa cum se prevede la considerentul 35 din regulamentul provizoriu, Norvegia este considerată ca reprezentând o țară analoagă adecvată.

(21)

În ceea ce privește celelalte pretenții ridicate de societate, s-a constatat că cota-parte de energie electrică în costurile de producție ale producătorilor chinezi a fost semnificativ mai ridicată decât cea a societăților norvegiene. Mai mult, exportatorul chinez nu a furnizat dovezi pentru a susține că prețul energiei electrice este mai ridicat în Norvegia sau că așa-zisa dificultate de a avea acces la materiile prime a avut un impact asupra valorii normale din Norvegia. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(22)

S-a constatat însă că tipurile de FeSi vândute de producătorii norvegieni erau diferite de cele exportate din RPC către Comunitate din punct de vedere al purității. S-a considerat, așadar, că este justificată o ajustare, după cum se explică în continuare la considerentul 25.

(23)

În absența unor observații privind țara analoagă, se confirmă considerentele 32-36 din regulamentul provizoriu.

(24)

În absența oricăror observații cu privire la metoda pentru determinarea valorii normale, se confirmă considerentele 37-47 din regulamentul provizoriu.

(25)

Un producător-exportator chinez căruia nu i s-a acordat tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață a susținut că valoarea normală a fost calculată incorect, deoarece nu reflectă diferențele dintre diferitele tipuri ale produsului în cauză vândute în Norvegia și produsul similar exportat din RPC. După ce a fost examinată această susținere, s-a considerat adecvat să se recalculeze valoarea normală pentru a se avea în vedere diferențele caracteristicilor fizice dintre tipurile de produse vândute pe piața internă din Norvegia și cele exportate din RPC către Comunitate. Valoarea normală a fost calculată în funcție de tipul de produs cu modificări pentru impuritatea de titaniu și pentru conținuturile de FeSi în cazul tipurilor de produse care nu au putut fi echivalate direct.

(26)

Singurul producător-exportator chinez căruia i s-a acordat tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață face parte dintr-un grup foarte important din China, care include aproximativ o sută de societăți afiliate care funcționează în diverse sectoare industriale. Având în vedere structura complexă a grupului și operațiunile de consolidare care privesc societățile implicate în producția și vânzarea de FeSi, s-au cerut date suplimentare cu privire la grup, care au fost examinate. Mai mult, se prevăzuse în considerentul 49 din regulamentul provizoriu că se vor ancheta în detaliu costurile asociate producției și vânzării de energie electrică.

(27)

Ancheta suplimentară a indicat că prețul de achiziție a energiei electrice plătit de producătorul-exportator unui furnizor afiliat a trebuit să fie refuzat, deoarece nu permitea recuperarea tuturor costurilor implicate de producerea energiei electrice. În plus, cheltuielile de vânzare, cheltuielile generale și cheltuielile administrative („VG&A”) suportate de producătorul-exportator au fost ajustate, astfel încât să ia în calcul întreaga sumă a costurilor financiare asociate producerii produsului în cauză. Ancheta a arătat, într-adevăr, că unele dintre aceste cheltuieli au fost suportate de părțile afiliate și nu fuseseră luate în considerare la calcularea valorii normale provizorii.

(28)

După operarea ajustărilor menționate mai sus asupra costurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a constatat că prețurile la vânzarea pe piața internă pentru toate tipurile de produse în cauză care erau vândute la export către Comunitate erau neprofitabile. Prin urmare, valoarea normală pentru societate a trebuit să fie construită. Valoarea normală a fost construită pe baza costului intern de producție al societății plus sumele pentru ajustarea cheltuielilor VG&A, conform celor de mai sus. În ceea ce privește profitul, în absența unor tranzacții profitabile pentru societate și în absența posibilității de a folosi profiturile altor producători-exportatori chinezi pentru aceeași categorie generală de produse, s-a aplicat o marjă de profit de 5 % pentru construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. Această marjă este în conformitate cu cea folosită la construirea valorii normale pentru producătorul-exportator din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, după cum se prevede în considerentul 45 din regulamentul provizoriu. Nu au fost furnizate informații din care să rezulte că această sumă reprezentând profit ar depăși profitul realizat în mod normal de alți exportatori sau producători din vânzarea de produse din aceeași categorie generală pe piața din China.

(29)

În urma impunerii măsurilor provizorii, unul dintre producătorii-exportatori din Egipt a susținut că, la stabilirea valorii normale pe baza valorii construite, trebuia folosită o marjă de profit mai mică, în conformitate cu aceea folosită pentru producătorul-exportator din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

(30)

Ar trebui remarcat faptul că valorile normale construite au fost stabilite în conformitate cu metoda prevăzută la considerentele 43-45 din regulamentul provizoriu. Marja de profit folosită reflectă situația pe piața din Egipt și a fost aplicată în conformitate cu cerințele din teza introductivă de la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. În consecință, marja aplicată s-a bazat pe vânzările interne profitabile reale ale produsului similar efectuate de producătorul-exportator în cadrul unor operațiuni comerciale normale în cursul perioadei de anchetă. Regulamentul de bază nu prevede ca acest nivel de profit să fie înlocuit cu un alt nivel, după cum a fost sugerat de societatea în cauză. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(31)

În absența observațiilor cu privire la determinarea valorii normale pentru Kazahstan, se confirmă considerentul 51 din regulamentul provizoriu.

(32)

În absența observațiilor cu privire la determinarea valorii normale pentru fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, se confirmă considerentul 52 din regulamentul provizoriu.

(33)

În urma comunicării provizorii, un producător-exportator din Rusia a susținut faptul că rata cursului de schimb aplicată la calcularea valorii normale nu a corespuns cu cea de la data reală a vânzărilor. În urma verificării s-a constatat că susținerea este justificată, iar calculul a fost modificat în consecință.

(34)

După comunicarea provizorie, un producător-exportator din Rusia a contestat ajustarea costurilor energiei, susținând că prețurile pentru energie stabilite de autoritățile ruse nu sunt obligatorii, ci orientative. Societatea și-a demonstrat susținerea, potrivit căreia prețul plătit de aceasta a fost mai mare decât prețul recomandat și că furnizorul de energie electrică a obținut profit. De asemenea, societatea a susținut că furnizorul de energie electrică este unul dintre puținii furnizori de energie electrică independenți din Rusia care nu aparține de United Electricity System of Russia și, prin urmare, acest furnizor nu este implicat în practici de subvenții încrucișate care sunt subliniate în raportul OCDE la care se face trimitere în regulamentul provizoriu.

(35)

În considerarea argumentelor motivate prezentate de societate cu privire la energia electrică, se consideră că nu este necesară efectuarea unei ajustări a costului pentru energia electrică la calculul definitiv al valorii sale normale.

(36)

În urma comunicării provizorii, un producător-exportator din China a arătat că, la calcularea prețului său pentru export, cursul de schimb care a fost aplicat între RMB și euro a fost cel aplicabil la finele perioadei de anchetă, luându-se astfel în calcul o valoare mai ridicată a cursului de schimb. Societatea a sugerat alternativa folosirii cursului de schimb mediu pe perioada anchetei. În urma examinării acestei susțineri, la calculul definitiv s-a decis că ar trebui folosit cursul de schimb mediu pentru luna în care tranzacțiile de vânzare au avut loc.

(37)

În absența observațiilor cu privire la prețurile de export pentru China, se confirmă considerentele 55 și 56 din regulamentul provizoriu.

(38)

În urma impunerii măsurilor provizorii, unul dintre producătorii-exportatori din Egipt a susținut că au existat o serie de erori cu privire la cursul de schimb aplicat pentru tranzacțiile de export către Comunitate și, de asemenea, cu privire la stabilirea mediei ponderate a valorii nete de export pentru anumite tipuri ale produsului în cauză. S-a constatat că aceste susțineri nu sunt justificate, prețurile de export fiind așadar revizuite în consecință.

(39)

În absența observațiilor cu privire la prețurile de export pentru Kazahstan, se confirmă considerentul 58 din regulamentul provizoriu.

(40)

În absența observațiilor cu privire la prețurile de export pentru fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, se confirmă considerentul 59 din regulamentul provizoriu.

(41)

În urma comunicării provizorii, un producător-exportator din Rusia a susținut faptul că marja de profit folosită de importatorul său afiliat din CE pentru a construi prețul de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază a fost supraevaluată. Se reamintește că profitul folosit pentru construirea prețului de export în etapa provizorie a fost cel al importatorului afiliat în cauză. Cu toate acestea, în conformitate cu practicile coerente ale instituțiilor, suma reprezentând profitul care trebuie folosită ar trebui să se bazeze pe cel realizat de importatori independenți. În această situație, marja de profit folosită în etapa provizorie a trebuit să fie corectată. Efectul acestei modificări era de a crește ușor profitul folosit, în pofida susținerii societății că nivelul de profit a fost supraevaluat.

(42)

În urma comunicării provizorii, un alt producător-exportator din Rusia a susținut faptul că s-a efectuat incorect calculul provizoriu al prețului său de export, deoarece cheltuielile de vânzare, generale și administrative și profitul societății sale comerciale afiliate cu sediul în Insulele Virgine Britanice, precum și costurile de transport au fost deduse din prețul pentru primul client independent pentru a parveni la nivelul franco fabrică. Societatea a pretins că societatea comercială este, de fapt, departamentul de vânzări al producătorului. Ambele societăți sunt controlate de aceeași entitate și realizează sarcini complementare care, în mod normal, ar ține de răspunderea unei singure structuri administrative. În afară de aceasta, s-a subliniat faptul că societatea comercială nu se ocupă de niciun alt produs. Având în vedere cele de mai sus, societatea a susținut că s-au operat deduceri excesive la prețul franco fabrică. În această privință, s-a constatat că facturile au fost emise de societatea comercială către clienții din Comunitate, iar societatea comercială a primit plăți de la clienții din Comunitate. În plus, se va remarca faptul că vânzările făcute de comerciantul afiliat au inclus o majorare. De asemenea, conturile financiare ale comerciantului au arătat că acesta din urmă a suportat cheltuielile cu vânzarea, generale și administrative. Societatea nu a demonstrat că aceste cheltuieli nu au fost incluse în vânzarea, printre altele, a produsului în cauză către Comunitate. În consecință, susținerea societății a fost respinsă. Ca și în cazul ajustării menționate în considerentul anterior referitor la nivelul de profit folosit pentru calcularea prețului de export pentru celălalt exportator producător din Rusia, marja de profit folosită în etapa provizorie a trebuit să fie corectată. Efectul acestei schimbări a fost de a reduce ușor profitul folosit.

(43)

În urma impunerii măsurilor provizorii, unul dintre producătorii-exportatori din Egipt a susținut că ar trebui să i se acorde o indemnizație pentru plata taxelor vamale la importurile de materii prime utilizate la producerea produsului în cauză care a fost vândut pe piața internă.

(44)

Ca răspuns, ar trebui amintit că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, o ajustare va fi realizată pentru o sumă corespunzând oricăror taxe de import sau taxe indirecte suportate de produsul similar și de materialele încorporate fizic în acesta, având ca scop consumul în țara exportatoare și care nu au fost percepute sau returnate pentru produsul în cauză exportat către CE.

(45)

Cererea de indemnizație pentru taxele de import aplicabile unei materii prime utilizate la producerea produsului în cauză vândut pe piața internă a fost acceptată, deoarece s-a demonstrat că taxele vamale adecvate fuseseră plătite pentru materia primă importată și încorporată fizic în produsul în cauză vândut în Egipt. În același timp, solicitarea de acordare a unei indemnizații pentru două alte materii prime importate a trebuit să fie respinsă, deoarece ancheta a arătat că, în perioada anchetei, toate aceste importuri au fost utilizate pentru exporturi ale produsului în cauză. Societatea nu a demonstrat că, pe durata anchetei, a plătit taxe de import care nu au fost ulterior rambursate și care au fost, prin urmare, suportate de produsul similar la vânzarea pe piața internă.

(46)

Unul dintre producătorii-exportatori din Egipt a solicitat o ajustare a etapei comerciale pe baza unei pretinse diferențe între vânzările pe piața internă și acelea pe piața de export. Societatea a susținut că vânzările de pe piața internă s-au făcut în întregime către utilizatorii finali, în timp ce vânzările în Comunitate s-au făcut către distribuitori. Societatea a pus la dispoziție informații și a susținut că ar trebui operată o ajustare specială în baza articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(47)

În acest sens, ar trebui remarcat că o solicitare de ajustare a etapei comerciale, conform articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază, poate fi avută în vedere atunci când este demonstrat că există diferențe constante și nete în ceea ce privește funcțiile și prețurile practicate corespunzătoare unor etape comerciale diferite pe piața internă.

(48)

În cazul de față, în urma comunicării provizorii, s-a confirmat că toate vânzările interne din Egipt au fost efectuate către utilizatorii finali. În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază, nu s-a putut cuantifica o diferență a etapei comerciale între vânzările interne și cele la export din cauza absenței diferitelor etape comerciale relevante pe piața internă din Egipt.

(49)

În ceea ce privește vânzările la export către Comunitate, se confirmă, în urma analizei observațiilor făcute de societate după comunicarea provizorie, că toate vânzările au fost făcute către distribuitori. În conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă existau motive pentru a efectua o ajustare specială pentru o etapă comercială, după cum s-a solicitat de către societate pe baza datelor sale proprii.

(50)

S-a considerat totuși că datele furnizate de societate nu au constituit o bază adecvată pentru cuantificarea unei ajustări speciale. Având în vedere că articolul 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază prevede că „suma ajustării se va baza pe valoarea pe piață a diferenței”, s-a considerat că, dacă s-ar putea demonstra că exista o diferență de preț pe piața comunitară între vânzările către diferite tipuri de clienți, acest fapt s-ar putea considera ca reprezentând o bază adecvată pentru cuantificarea valorii pe piață a diferenței în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază. În această privință, s-au analizat informațiile primite de la diferite părți interesate din Comunitate referitoare la vânzările proprii către diferite tipuri de clienți. S-a constatat că au existat diferențe între prețurile de pe piața comunitară la vânzările efectuate de către industria comunitară către diferitele tipuri de clienți (în acest caz, au fost analizate prețurile de vânzare către utilizatorii finali și către distribuitori). S-a considerat că o ajustare specială echivalentă diferenței menționate în ceea ce privește prețurile ar trebui așadar efectuată pentru valoarea normală a exportatorului egiptean.

(51)

După dezvăluirea finală a faptelor și a considerentelor în baza cărora s-a intenționat recomandarea impunerii de măsuri definitive, un exportator din Rusia a susținut că a fost discriminat prin neacordarea ajustării etapei comerciale solicitate, deoarece o ajustare similară i-a fost acordată unuia dintre exportatorii din Rusia. În cazul solicitării exportatorului din Rusia, s-a constatat că nu exista o justificare pentru această ajustare. Pe baza datelor verificate puse la dispoziție de societate, s-a constatat că nu exista o diferență constantă în ceea ce privește prețurile de vânzare a FeSi la diferitele etape comerciale pe piața din Rusia. Pe acest fundament, nu a fost acordată ajustarea solicitată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază.

(52)

Cu excepția ajustării menționate la considerentul 50 de mai sus, se confirmă considerentele 61-63 din regulamentul provizoriu.

(53)

O analiză mai detaliată a etapei provizorii a dovedit că nivelul de cooperare din partea Rusiei fusese incorect estimat. De fapt, în timp ce cooperarea era în jur de 100 %, aceasta a fost eronat estimată la 32 % (a se vedea considerentul 76 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, marja reziduală de dumping ar trebui stabilită la nivelul societății cu cea mai mare marjă de dumping (și nu conform metodei utilizate în etapa provizorie, și anume media ponderată a marjelor de dumping stabilite pentru cele mai reprezentative tipuri de produse, care au înregistrat marjele de dumping cele mai ridicate).

(54)

În absența oricăror altor observații privind metoda generală de calcul al marjei de dumping, se confirmă considerentele 64-68 (cu excepția modificării descrise la considerentul 46 de mai sus) din regulamentul provizoriu.

(55)

Pentru societățile cooperante cărora li s-a acordat tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață sau tratamentul individual, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză exportat către Comunitate a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, după cum este prevăzut la articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(56)

Pe baza acestei comparații, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de aplicarea taxei vamale, sunt următoarele:

(57)

Baza luată în calcul la stabilirea marjei de dumping la nivel național a fost prevăzută la considerentul 71 din regulamentul provizoriu. În lumina modificărilor aduse valorilor normale și prețurilor de export pentru China, conform dispozițiilor precedente, marja la nivel național a fost ajustată, de asemenea, și ar trebui stabilită în prezent la 55,6 % din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de aplicarea taxei vamale.

(58)

În urma impunerii măsurilor provizorii, una dintre societățile din Egipt a reclamat metoda de calcul a taxei antidumping fără a oferi explicații suplimentare. Ca răspuns, ar trebui remarcat că societatea nu și-a motivat plângerea. Prin urmare, plângerea a trebuit să fie respinsă.

(59)

Marjele definitive de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(60)

Ca urmare a lipsei de cooperare, s-a stabilit doar o marjă de dumping la nivel național. Marja definitivă de dumping, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF la granița comunitară, înainte de vămuire, este stabilită la nivelul de 37,1 %.

(61)

Producătorul-exportator cooperant este singurul producător de FeSi cunoscut în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Marjele definitive de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(62)

Cei doi producători-exportatori cooperanți din Rusia sunt singurii producători de FeSi cunoscuți în Rusia. Marjele definitive de dumping, exprimate în procente din prețul de import CIF la frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(63)

Anumite părți interesate au susținut că evaluarea prejudiciului nu ar trebui să fie efectuată în mod cumulat, ci pentru fiecare societate în parte, în vederea pretinselor tendințe divergente cu privire la prejudiciul dintre diferiții producători comunitari.

(64)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, analiza prejudiciului va include o evaluare a factorilor relevanți care au o influență asupra industriei comunitare. Noțiunea de „industrie comunitară” este definită la articolul 4 din regulamentul de bază ca reprezentând totalitatea producătorilor comunitari de produse similare sau al acelora a căror producție colectivă reprezintă o proporție majoră din producția comunitară. Este evident, din cele de mai sus, că stabilirea prejudiciului va fi realizată la nivelul industriei comunitare luate în ansamblu, și nu în funcție de situația individuală a fiecărui producător comunitar în parte.

(65)

Ținând seama de cele menționate anterior, pretențiile au fost respinse, iar considerentele 78-80 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(66)

Una dintre părțile interesate a pretins că nu au fost prevăzute, de către Comisie, în regulamentul său provizoriu, informații esențiale pentru analiza prejudiciului său, cum ar fi o defalcare pe luni a cererii de FeSi, evoluția prețului pe piața comunitară, inclusiv prețul și evoluția cheltuielilor la nivelul industriei comunitare.

(67)

Regulamentul de bază nu impune producătorilor din Comunitate sau altor părți interesate să furnizeze lunar date pentru perioada examinată. Se consideră că aceasta ar fi nejustificat de oneroasă pentru toate părțile interesate și că este o practică obișnuită solicitarea datelor o dată pe an pentru ancheta privind dumpingul și prejudiciul. Mai mult, partea nu a furnizat nicio dovadă care să sprijine necesitatea unei analize lunare în cazul de față de evaluare a prejudiciului. De fapt, tabelele prevăzute la considerentele 81, 85, 96 și 97 din regulamentul provizoriu reflectă în mod adecvat consumul din Comunitate, prețurile pe piața comunitară, profitul și, așadar, evoluția cheltuielilor în industria comunitară pe perioada examinată. Prin urmare, solicitarea respectivă a trebuit să fie respinsă.

(68)

O parte interesată a susținut că importurile din Rusia nu ar trebui cumulate cu acelea din RPC în vederea evaluării prejudiciului, deoarece se pretinde că aceste importuri nu ar opera în condiții de concurență similare celor de pe piața comunitară. Se susține, în special că: (i) majoritatea producătorilor-exportatori din China nu operează în condițiile unei economii de piață, (ii) societățile din Rusia vând prin intermediul unor societăți afiliate, în timp ce producătorii-exportatori din China vând direct clienților independenți, (iii) marjele de dumping și de subcotare pentru societățile din China sunt semnificativ mai ridicate decât acelea pentru societățile din Rusia și că (iv) producătorii-exportatori din China au pătruns din ce în ce mai mult pe piața comunitară, nivelul acestora de penetrare în primele 6 luni din 2006 fiind cu 50 % mai ridicat decât cel al producătorilor-exportatori din Rusia.

(69)

În ceea ce privește prima afirmație, faptul că majoritatea producătorilor-exportatori din China nu operează în condițiile unei economii de piață nu reprezintă unul dintre motivele de necumulare prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Faptul că produsul în cauză este produs sau nu în condițiile unei economii de piață pe piața internă nu este, așadar, relevant pentru a decide cu privire la cumularea importurilor.

(70)

În ceea ce privește cea de-a doua afirmație privind pretinsa diferență dintre canalele de vânzări, se subliniază că, deși producătorii-exportatori din Rusia au utilizat comercianți afiliați, produsele similare importate atât din RPC, cât și din Rusia sunt vândute către același tip de clienți finali din Comunitate, și anume utilizatorilor și distribuitorilor.

(71)

În ceea ce privește cea de-a treia susținere privind marjele de dumping și de subcotare, se subliniază că, pentru ambele țări, marjele de dumping au fost stabilite peste nivelurile de minimis cerute în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază și că, pentru ambele țări, s-a constatat existența subcotării.

(72)

În ceea ce privește cea de-a patra afirmație privind volumul importurilor, se subliniază că volumele importurilor din Rusia (și RPC) nu au fost neglijabile, după cum se prevede la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece au atins o cotă de piață de 18 % și, respectiv, 21 % în perioada de anchetă.

(73)

Având în vedere motivele expuse mai sus, nu se acordă o necumulare a importurilor din Rusia, această cerere fiind respinsă.

(74)

O altă parte interesată a susținut că Comisia nu a examinat condițiile de concurență dintre produsele importate din țările în cauză, pretinzând, prin urmare, că efectele importurilor din Egipt care au făcut obiectul unui dumping asupra situației din industria comunitară ar trebui să fie evaluate separat.

(75)

După cum a fost sugerat la considerentele 83 și 89 din regulamentul provizoriu, condițiile de concurență dintre produsele importate cu privire la asemănarea dintre produse și analogia conduitei exportatorilor (și anume semnificația nivelului volumului de importuri, dezvoltarea și nivelul prețului importurilor și subcotarea prețurilor industriei comunitare și similitudinea canalelor de vânzări) au fost analizate. Ca urmare a acestei analize, s-a constatat că au fost respectate condițiile care justifică evaluarea cumulativă a importurilor din țările în cauză. În consecință, această solicitare a trebuit să fie respinsă, iar considerentul 84 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(76)

Un producător-exportator din Egipt a susținut, de asemenea, că volumul său limitat de exporturi în perioada de anchetă nu a cauzat prejudicii industriei comunitare și că situația sa ar trebui evaluată separat. În acest sens, se observă că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, efectul importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra situației industriei comunitare va fi evaluat cumulativ dacă, printre altele, volumul importurilor din fiecare țară suspusă anchetei nu este neglijabil. Deoarece s-a constatat că importurile din Egipt au atins o cotă de piață de 3,7 % în perioada anchetei, acestea nu au fost neglijabile în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. Prin urmare, solicitarea respectivă a trebuit să fie respinsă.

(77)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă considerentele 82-89 din regulamentul provizoriu.

(78)

O parte interesată a susținut că marjele de subcotare constatate în regulamentul provizoriu ar trebui reduse cu 3 până la 5 %, pentru a reflecta FeSi „din surse locale”, deoarece producătorul de oțel din Comunitate se presupune că ar plăti un supliment pentru materialul din surse locale (UE) care reflectă fiabilitatea, calitatea și termenele de aprovizionare.

(79)

Considerentele 38 și 87-89 din regulamentul provizoriu explică motivele pentru compararea prețurilor practicate de industria comunitară cu acelea practicate de exportatorii în cauză. Comparația a ținut seama de diferitele calități ale produselor în cauză, definite la considerentul 13 din regulamentul provizoriu. Mai mult decât atât, în ceea ce privește fiabilitatea și termenele aprovizionării, ancheta nu a scos în evidență faptul că plata unui astfel de supliment a avut loc sau că acest avantaj concurențial potențial era inclus în prețul facturat de industria comunitară producătorilor de oțel. În cele din urmă, partea interesată nu a furnizat niciun element de probă care să susțină cererea sa, care a fost ca atare respinsă.

(80)

Anumite părți interesate au contestat metoda utilizată în considerentul 93 din regulamentul provizoriu de calculare a capacității de producție a industriei comunitare. În special, acestea au sugerat folosirea unei cifre, ținând cont de opririle pentru întreținere și căderile de tensiune, în locul „capacității nominale teoretice” utilizate în regulamentul provizoriu.

(81)

Ancheta a arătat faptul că orice oprire a instalațiilor industriei comunitare pentru întreținere sau ca urmare a căderilor de tensiune a fost temporară și nu a avut loc regulat în cursul perioadei examinate. Trebuie remarcat faptul că, deși ar fi fost aduse ajustări capacității de producție, astfel cum sugerează aceste părți interesate, tendințele privind capacitatea de producție și capacitatea de utilizare, ar fi rămas neschimbate. Constatările cu privire la existența unui prejudiciu material cauzat industriei comunitare ar rămâne, de asemenea, aceleași. Prin urmare, cererea privind aplicarea unei definiții diferite a capacității de producție trebuie respinsă.

(82)

Ținând seama de faptele și considerațiile menționate mai sus, concluzia conform căreia industria comunitară a suferit un prejudiciu material confirmă concluziile prezentate la considerentele la 107-110 din regulamentul provizoriu.

(83)

Anumite părți interesate au pretins că evaluarea legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit de industria comunitară și importurile care au făcut obiectul unui dumping nu trebuie făcută în mod cumulat, ci pentru fiecare societate în parte, ținând cont de existența negativă a factorilor de cauzalitate divergenți între diferiți producători comunitari.

(84)

După cum s-a observat deja la considerentul 64 de mai sus privind prejudiciul, nu există temei legal prevăzut de articolul 3 alineatele (5), (6) și (7) din regulamentul de bază care să sugereze faptul că evaluarea cauzalității trebuie realizată în funcție de diverși producători comunitari incluși în definiția industriei comunitare. Aceasta este definită în articolul 4 din regulamentul de bază ca reprezentând totalitatea producătorilor comunitari de produse similare sau al acelora a căror producție colectivă reprezintă o proporție majoră din producția comunitară totală a acestor produse.

(85)

Trebuie reamintit că volumul importurilor care au făcut obiectul unui dumping care provin din țările în cauză și al segmentului de piață au crescut considerabil în perioada examinată. Există, de asemenea, o coincidență evidentă între creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping, scăderea volumului de vânzări și reducerea cotei de piață a industriei comunitare. Industria comunitară nu a putut să majoreze prețurile sale de vânzare până la nivelul necesar acoperirii integrale a costurilor, datorită subcotării prețurilor sale pe durata perioadei de anchetă de către importurile care au făcut obiectul dumpingului.

(86)

Pe această bază, se confirmă rezultatele și constatările de la considerentele 112-114 din regulamentul provizoriu.

(87)

Anumite părți interesate au susținut faptul că FeSi este o marfă cotată pe piața mondială și că prețurile de pe piață pentru FeSi au fost stabilite în funcție de fluctuația cererii sectorului siderurgic, și nu a costurilor.

(88)

În economiile de piață și în condiții normale de piață, prețurile sunt în general stabilite de nivelurile cererii și ofertei pentru un anumit produs pe piață. Alți factori pot, cu toate acestea, să intervină, cum ar fi prezența importurilor la preț scăzut care au făcut obiectul dumpingului, și joacă un rol important în nivelul prețurilor. În cazul de față, ancheta a indicat că, într-adevăr, mecanismele de stabilire a prețului la FeSi au fost influențate de prezența unor cantități semnificative de importuri care au făcut obiectul dumpingului. Cu toate că este adevărat că cererea mondială de FeSi, în special din partea sectorului siderurgic, a influențat stabilirea prețului în anumite momente din cursul perioadei examinate, informațiile disponibile au arătat că au existat perioade în care prețurile contractuale ale FeSi au scăzut, în ciuda cererii crescânde.

(89)

Aceleași părți interesate au furnizat informații arătând evoluția producției comunitare de oțel brut și inoxidabil, precum și prețurile spot ale FeSi începând din 2002. Pe baza acestor date, părțile interesate au tras concluzia că prețurile FeSi nu ar fi putut fi determinate decât pe baza cererii (în principal din partea producătorilor de oțel). Cu toate acestea, analiza acestei informații confirmă constatările de la considerentul 88 și anume că, la nivel comunitar, prețurile FeSi erau în scădere în anumite perioade, în ciuda creșterii cererii din partea industriei siderurgice.

(90)

Prin urmare, susținerea faptului că prețurile scăzute la FeSi au fost determinate de cerere, și nu de importurile care au făcut obiectul dumpingului, trebuie respinsă.

(91)

Una dintre părțile interesate afirmă că prejudiciul suferit de industria comunitară trebuie atribuit numai presupusei lipse de competitivitate a producătorilor comunitari, și nu importurilor care au făcut obiectul unui dumping. În special, această parte interesată a citat un document de lucru (3) care indica faptul că materiile prime și energia erau factorii de competitivitate cei mai importanți din industria metalurgică a UE.

(92)

Analiza documentului de lucru citat anterior arată, cu toate acestea, că din acest text nu reiese nicio concluzie privind o eventuală absență a competitivității sectorului european de feroaliaje. Din contră, acest document de lucru indică faptul că producătorii de feroaliaje „se confruntă cu importuri crescânde din partea țărilor terțe, de exemplu, Republica Populară Chineză, Rusia, Ucraina, Brazilia și Kazahstan. Aceasta poate deveni o amenințare pentru viabilitatea pe termen lung a industriei europene de feroaliaje dacă nu sunt asigurate rapid condiții de concurență echitabile (4)”. Pe baza concluziilor de mai sus, cererea a fost respinsă.

(93)

Aceeași parte interesată a susținut în continuare că majoritatea producătorilor comunitari erau deja nerentabili înainte ca orice dumping prejudiciabil să aibă loc pe piața comunitară. Situația economică precară a industriei comunitare s-ar datora, prin urmare, nu importurilor care au făcut obiectul unui dumping, ci structurilor de costuri vulnerabile.

(94)

Așa cum se demonstrează explicit la considerentul 97 din regulamentul de bază, industria comunitară era rentabilă în 2003 cu marja de profit înainte de impozitare de 2,3 %, care a crescut la 2,7 % în 2004. În 2005, cu toate acestea, a avut loc o tendință importantă de scădere a profitabilității, iar pierderile au atins – 9,2 % din cifra de afaceri. Cele mai mari pierderi, de – 12,9 %, au fost înregistrate în cursul perioadei de anchetă. În acest context, se reamintește că o parte din anul 2005 este acoperită de perioada de anchetă. Prin urmare, argumentul conform căruia industria comunitară era deja nerentabilă înainte ca orice dumping prejudiciabil să aibă loc trebuie respins.

(95)

În ceea ce privește importurile din alte țări terțe și, în absența unor noi comentarii care să indice contrariul, se confirmă concluzia provizorie enunțată la considerentul 121 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia aceste importuri nu au contribuit semnificativ la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(96)

Diferite părți interesate au repetat argumentele avansate înainte de instituirea măsurilor provizorii, conform cărora prejudiciul material suferit de către industria comunitară se presupune că ar fi fost cauzat de alți factori decât importurile care au făcut obiectul unui dumping. Aceste argumente au fost deja abordate în mod corespunzător în regulamentul provizoriu. Mai precis, aceste argumente referitoare la presupusele prejudicii autoprovocate au fost deja abordate la considerentele 134-136 din regulamentul provizoriu, iar cele privind declinul cererii de oțel au fost abordate la considerentul 124 din regulamentul provizoriu. Cu toate că nu a fost furnizat niciun element nou pentru a susține aceste argumente, principalele constatări și concluzii prezentate în regulamentul provizoriu sunt mai bine clarificate în continuare.

(97)

Unele părți interesate au argumentat că creșterea puternică a costurilor suferită de industria comunitară, în special pentru ceea ce reprezintă materiile prime și energia electrică, și reducerea capacităților de producție ale unui producător comunitar au cauzat prejudicii importante constatate în cursul perioadei de anchetă.

(98)

În ceea ce privește presupusa reducere a capacităților de producție ale unui producător comunitar, se reamintește faptul că o ajustare a capacității a fost realizată, în conformitate cu cele menționate la considerentul 93 din regulamentul provizoriu, pentru a se ține pe deplin seama de această situație specială.

(99)

În ceea ce privește creșterea costurilor, industria comunitară susține că acelea observate în sectorul de aliaje au loc în general la scară mondială, prin urmare, având aceeași incidență asupra sectorului la nivel mondial. O analiză asupra evoluției prețurilor în cursul perioadei examinate arată că anumite prețuri au crescut (energia electrică, cuarțit și pasta de electrozi). Cu toate acestea, ancheta a demonstrat că, deși aceste creșteri erau compensate parțial prin creștea prețului de vânzare, prezența importurilor la preț scăzut care au făcut obiectul dumpingului nu a permis industriei comunitare să repercuteze total aceste creșteri de costuri în prețurile sale de vânzare. Considerentele 131-140 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(100)

Mai multe părți interesate au afirmat că un producător avea probleme cu furnizorul său de energie electrică, fapt ce a dus la reducerea cantităților de producție în 2005 și 2006. Au afirmat că acest lucru explica în întregime scăderea producției și volumului de vânzări a industriei comunitare, precum și scăderea profitabilității sale.

(101)

După cum s-a precizat deja la considerentul 85, cauza prejudiciului suferit trebuie analizată la nivelul întregii industrii comunitare. Cu toate acestea, pentru a răspunde pe deplin argumentului ridicat, chiar dacă datele relative la acest producător ar putea fi excluse din evaluarea prejudiciului, tendințele observate pentru restul industriei comunitare vor rămâne extrem de negative și vor continua să arate un prejudiciu important. Prin urmare, solicitarea respectivă a trebuit să fie respinsă.

(102)

Având în vedere analiza de mai sus, care a făcut în mod adecvat distincția între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă faptul că alți factori nu pot schimba concluzia conform căreia prejudiciul evaluat a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(103)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că importurile de FeSi din Republica Populară Chineză, Kazahstan, Egipt, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia care fac obiectul unui dumping au cauzat industriei comunitare prejudiciu material în înțelesul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(104)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările de la considerentele 137-140 din regulamentul provizoriu.

(105)

Unele părți interesate au afirmat că piața FeSi s-a redresat de la sfârșitul perioadei de anchetă și că prețurile au atins presupuse niveluri record. Industria comunitară ar putea deci să reia producția și să crească profitabilitatea sa fără a avea nevoie să impună măsuri antidumping. În plus, s-a susținut, de asemenea, că numai producătorii-exportatori din țările terțe care nu sunt supuse niciunor măsuri antidumping vor fi singurii beneficiari ai instituirii măsurilor, și nu industria comunitară.

(106)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, informațiile privind etapa următoare perioadei de anchetă nu ar trebui luate în considerare pentru a formula o constatare. În orice caz, în timp ce informațiile disponibile arată că prețurile FeSi au urmat într-adevăr o evoluție în creștere în lunile care au urmat perioadei de anchetă, prețurile principalelor elemente de cost ale FeSi au crescut, de asemenea, în cursul aceleiași perioade. Pe această bază, nu se poate concluziona că industria comunitară s-a îmbunătățit de așa manieră încât instituirea măsurilor nu se justifică. Prin urmare, argumentul a trebuit respins.

(107)

Cu privire la argumentul conform căruia numai producătorii-exportatori din țările terțe care nu sunt supuse niciunor măsuri antidumping vor fi singurii beneficiari ai instituirii măsurilor, și nu industria comunitară, se reamintește faptul că scopul măsurilor antidumping este să corecteze efectele de distorsionare a schimburilor comerciale provocate de dumping și să restabilească o concurență efectivă pe piața comunitară. Pe de altă parte, nimic nu va împiedica importurile originare din țările în cauză să intre pe piața comunitară, unde va avea întâietate concurența efectivă în interesul tuturor operatorilor. De asemenea, industria comunitară va profita de beneficiile oferite de restabilirea concurenței efective pe piața comunitară. Pe această bază, se consideră că argumentul este nefondat și, prin urmare, trebuie respins.

(108)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă prin prezenta constatările de la considerentele 143-149 din regulamentul provizoriu.

(109)

În absența oricăror observații din partea furnizorilor, ca urmare a comunicării constatărilor provizorii, se confirmă considerentele 150-152 din regulamentul provizoriu.

(110)

Una dintre părțile interesate care importă FeSi din RPC și aprovizionează în principal turnătoriile afirmă că instituirea oricărei măsuri antidumping va avea efecte negative serioase asupra sectorului turnătoriilor de oțel, ducând la închiderea întreprinderilor și, în consecință, la pierderea locurilor de muncă pe piața comunitară.

(111)

Cu toate acestea, așa cum se indică la considerentul 115, în ciuda unei cooperări limitate a turnătoriilor, investigațiile suplimentare efectuate după instituirea măsurilor provizorii arată că instituirea măsurilor nu riscă să afecteze în mod grav situația turnătoriilor. Prin urmare, solicitarea respectivă a trebuit să fie respinsă.

(112)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările de la considerentele 153-158 din regulamentul provizoriu.

(113)

Astfel cum se arată la considerentele 3-5 de mai sus, efectele posibile ale măsurilor provizorii asupra situației industriilor utilizatoare, în special turnătoriile și producătorii de oțel, au fost examinate mai detaliat. Cu toate că mai mult de 500 de chestionare au fost trimise părților interesate, cooperarea lor, astfel cum este explicată în considerentul 5 de mai sus, a fost foarte scăzută.

(114)

Analiza suplimentară se concentrează pe două mari grupuri de utilizatori, și anume producătorii de oțel și turnătoriile. Pe baza informațiilor suplimentare primite, s-a confirmat faptul că, în medie, FeSi reprezintă aproximativ 0,7 % din costurile de producție ale producătorilor de oțel. Pentru turnătorii, acest procent s-a dovedit a fi mai mare (1,4 % din costurile de producție).

(115)

Pe această bază și luând în considerare că media taxei definitive este de 23,4 %, impactul măsurilor asupra sectorului siderurgic și asupra turnătoriilor nu ar trebui să fie important, ținând cont de faptul că va afecta la maximum rezultatele lor financiare cu 0,16 % și, respectiv, 0,33 %. Acest scenariu defavorabil trebuie să fie luat în considerare în lumina efectelor benefice pe care le va avea corecția denaturării comerțului de produse pe piața comunitară în ansamblul său. Mai mult decât atât, dacă ținem cont de faptul că importurile originare din țările în cauză reprezintă aproximativ 50 % din consumul comunitar, atunci efectul măsurilor asupra rezultatelor financiare ale industriilor utilizatoare într-adevăr se va reduce în mod semnificativ.

(116)

În baza celor arătate mai sus, se confirmă considerentul 166 din regulamentul provizoriu.

(117)

Mai multe părți interesate au argumentat că, din cauza faptului că măsurile antidumping instituite nu au avut în trecut efectul corectiv scontat asupra industriei comunitare, instituțiile au decis prescrierea acestora în 2001, a se vedea în acest sens considerentul 129 din Decizia 2001/230/CE a Comisiei din 21 februarie 2001 de încetare a procedurilor antidumping referitoare la importurile de ferosiliciu originare din Brazilia, Republica Populară Chineză, Kazahstan, Rusia, Ucraina și Venezuela (5).

(118)

Fără a comenta corectitudinea argumentului de mai sus, regulamentul de bază prevede ca deciziile să fie luate pe baza informațiilor adunate și analizate în cadrul anchetei relevante, și nu pe baza anchetelor anterioare. Ipoteza de mai sus, avansată de aceste părți interesate, nu este relevantă în cazul de față și, prin urmare, trebuie respinsă.

(119)

Ținând cont de rezultatele anchetei suplimentare asupra aspectelor privind interesul Comunității asupra cazului descris mai sus, se confirmă rezultatele și constatările de la considerentele 141-168 din regulamentul provizoriu.

(120)

Mai multe părți interesate au contestat constatarea provizorie, conform căreia marja de profit de 5 % ar reprezenta o marjă de profit care ar putea în mod rezonabil să fie atinsă de către o industrie de acest tip din sector, în condiții normale de concurență.

(121)

O parte interesată a afirmat că marja de profit a industriei comunitare folosită pentru determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului ar trebui fixată la nivelul profitului realizat de industria comunitară în anul 2003, și anume 2,3 %, și nu ar trebui în niciun caz să fie superioară cifrei din anul 2004, an foarte favorabil sectorului de aliaje.

(122)

Determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului trebuie să se bazeze pe o evaluare a nivelului marjei de profit pe care industria comunitară se așteaptă în mod rezonabil să-l atingă în absența importurilor care au făcut obiectul unui dumping, din vânzările produsului similar pe piața comunitară. Se poate estima faptul că marja de profit realizată la începutul perioadei examinate în cadrul unei anchete date reprezintă marja de profit realizată în absența importurilor care au făcut obiectul unui dumping. Cu toate acestea, se reamintește de asemenea faptul că, în cadrul anchetei de reexaminare care a condus la întreruperea măsurilor antidumping aplicabile importurilor de FeSi originare din Brazilia, Republica Populară Chineză, Kazahstan, Rusia, Ucraina și Venezuela, s-a constatat că beneficiile realizate de industria comunitară în absența importurilor care au făcut obiectul unui dumping au atins niveluri de până la 11,2 %, a se vedea considerentul 105 din Decizia 2001/230/CE a Comisiei. În consecință, beneficiul vizat de 5 % utilizat în prezenta anchetă, conform motivației de la considerentul 171 din regulamentul provizoriu, reflectă o evaluare relativ prudentă. Pe baza concluziilor de mai sus, cererea trebuie respinsă.

(123)

În absența altor observații cu privire la nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă considerentele 169-171 din regulamentul provizoriu.

(124)

Având în vedere cele menționate mai sus și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, o taxă antidumping definitivă ar trebui să fie impusă la un nivel adecvat pentru a elimina prejudiciul provocat de importuri, fără să se depășească marja de dumping constatată.

(125)

Ținând cont de observațiile formulate de părțile interesate, în urma comunicării provizorii, și în vederea reviziilor descrise în prezentul regulament, anumite marje au fost modificate.

(126)

Nivelurile taxelor definitive sunt următoarele:

(127)

Unele părți interesate au propus instituirea unui preț minim la import în locul unei taxe ad valorem. Cu toate acestea, s-a considerat că instituirea unui preț minim la import nu este adecvată în acest caz. S-a constatat faptul că o gamă largă de FeSi este importată la niveluri de preț sensibil diferite. În plus, toți exportatorii care au colaborat au diferite niveluri de taxe (unele bazate pe marje de dumping, altele bazate pe marje de prejudiciu), ceea ce face necesară fixarea unei multitudini de diferite prețuri minime la import. Instituirea unui preț minim la import va fi deci, în aceste condiții, o măsură total ineficace. Această propunere a fost, prin urmare, respinsă.

(128)

Nivelurile individuale pe societate ale taxei antidumping menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză în cursul acestei anchete. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din țările în cauză, fabricate de aceste societăți și, prin urmare, de persoanele juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate al cărei nume și a cărei adresă nu sunt menționate în mod special în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate ale societăților citate în mod special, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse nivelului de taxă aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(129)

Orice solicitare de aplicare a nivelurilor individuale ale taxei antidumping (de exemplu, ca urmare a unei schimbări de denumire a entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei (6) și să conțină toate informațiile utile, în special orice modificare a activităților societății legate de producție, vânzări interne și exportul care rezultă, de exemplu, din această schimbare de denumire sau din crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință prin actualizarea listei de societăți care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(130)

Angajamentul de preț oferit de producătorul-exportator din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a fost acceptat în etapa provizorie prin regulamentul provizoriu. Ca urmare a modificării constatărilor definitive, un producător-exportator din Egipt, doi producători din Rusia care au cooperat și un exportator chinez au oferit angajamente de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(131)

Cu toate acestea, trebuie notat faptul că, de la instituirea măsurilor provizorii, produsul în cauză și produsul similar au arătat o inconstanță considerabilă în ceea ce privește prețurile și, prin urmare, FeSi nu este potrivit pentru un angajament de preț fix. Pentru a soluționa această problemă, indexarea prețului minim la import în raport cu prețul principalului element de cost a fost examinată. Cu toate acestea, s-a concluzionat că inconstanța prețurilor pe piață nu poate fi explicată numai prin majorarea prețului la principalul element de cost și, prin urmare, nu este posibil să se indexeze prețurile minime la import în raport cu prețul principalului element de cost. Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că angajamentele de preț oferite de exportatori nu pot fi acceptate.

(132)

În timp ce a examinat admisibilitatea celor patru angajamente de preț oferite ca urmare a notificării constatărilor definitive, Comisia a studiat, de asemenea, aplicabilitatea angajamentului de preț acceptat în stadiu provizoriu de la producătorii-exportatori din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, în considerarea noilor circumstanțe legate de prețurile volatile. Din cauza gradului ridicat de volatilitate a prețurilor descris mai sus, prețul minim la import al angajamentului de preț nu mai este suficient pentru a elimina efectul prejudiciabil al dumpingului, astfel cum a fost constatat la anchetă. Într-adevăr, prețurile au crescut considerabil în lunile care au urmat acceptării angajamentului. Deoarece prețul minim la import nu poate fi indexat, se concluzionează că angajamentul de preț, în forma sa actuală, și anume cu prețuri minime fixe, nu mai este realizabil. Așadar, acceptarea angajamentului de preț oferit de producătorii-exportatori din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei trebuie retrasă. În această privință, Comisia și-a retras acceptarea angajamentului de preț prin Regulamentul (CE) nr. 174/2008 al Comisiei (7).

(133)

Având în vedere amploarea marjelor de dumping constatate, precum și nivelul prejudiciului adus industriei comunitare, se consideră necesară perceperea cu titlu definitiv a sumelor constituite cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită prin regulamentul provizoriu, la nivelul taxelor definitive impuse. În cazul în care taxele definitive sunt mai mici decât taxele provizorii, sumele constituite provizoriu în plus față de nivelul taxelor antidumping definitive vor fi returnate. Atunci când taxele definitive sunt mai mari decât taxele provizorii, doar sumele constituite cu titlul de taxă provizorie vor fi percepute definitiv.

(134)

Pentru a minimaliza riscurile de eludare (circumvenție) apărute din cauza diferenței mari dintre nivelurile taxelor, se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Aceste măsuri speciale, care se aplică doar societăților pentru care s-a introdus un nivel individual al taxei, prevăd, în special, prezentarea la autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale corespunzătoare, care trebuie să fie în conformitate cu cerințele prevăzute în anexă. Importurile care nu sunt însoțite de o asemenea factură vor fi supuse taxelor antidumping reziduale, aplicabile pentru toți ceilalți exportatori.

(135)

Ar trebui reamintit că, în cazul în care exporturile societăților care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc considerabil în volum după instituirea măsurilor antidumping, s-ar putea considera că o astfel de creștere de volum constituie în sine o schimbare în evoluția tendințelor comerciale generată de instituirea de măsuri, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, poate fi inițiată o anchetă împotriva eludării. Ancheta poate să examineze, inter alia, necesitatea eliminării nivelurilor taxelor individuale și impunerea consecventă a unei taxe la nivel național,

28.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/21

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

28.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/23

(1)

La 30 noiembrie 2006, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de ferosiliciu („FeSi”) originar din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 994/2007 (3), Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile de ferosiliciu (FeSi) originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia, care se încadrează în prezent la codurile NC 7202 21 00, 7202 29 10 și 7202 29 90. Măsurile aplicabile acestor importuri constau într-o taxă ad valorem, cu excepția unui producător-exportator din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, de la care a fost acceptat un angajament în regulamentul menționat.

(3)

În contextul examinării măsurii în care angajamentul privind prețul continuă să fie practic, s-a constatat că prețurile la FeSi au continuat să fluctueze după instituirea măsurilor provizorii și acceptarea angajamentului. Per ansamblu, s-a constatat că prețurile FeSi au demonstrat o volatilitate considerabilă. Din cauza volatilității prețului descrise mai sus, s-a concluzionat că prețurile minime de import fixe (PMI) ale angajamentului nu mai reprezintă o formă valabilă a măsurii, având în vedere concluziile efectuate în cursul anchetei.

(4)

În scopul soluționării acestei probleme, s-a examinat posibilitatea de a indexa prețurile minime de import în raport cu prețul costului de producție principal. Cu toate acestea, s-a concluzionat că volatilitatea prețurilor de pe piață nu poate fi explicată doar printr-o creștere a costului de producție principal, astfel încât nu este posibil să se indexeze prețurile minime de import. Prin urmare, s-a concluzionat că angajamentul în forma sa actuală, și anume cu prețuri minime fixe, nu mai este realizabil în practică și că problema pusă de caracterul fix al prețului minim nu ar fi remediată prin intermediul indexării prețului. Prin urmare, s-a concluzionat că FeSi nu mai este considerat adecvat pentru un angajament de preț fix [a se vedea, de asemenea, considerentele 131 și 132 din Regulamentul (CE) nr. 172/2008 al Consiliului (4)] și că acceptarea angajamentului oferit de societatea în cauză trebuie retrasă.

(5)

Societatea în cauză a fost informată cu privire la concluziile Comisiei și a avut posibilitatea să își prezinte observațiile.

(6)

Societatea a susținut că raționamentul Comisiei pentru retragerea angajamentului contrazice analiza interesului comunitar prin care a afirmat în informarea către societate că „deși informațiile disponibile arată că prețurile FeSi au urmat într-adevăr o tendință ascendentă în lunile următoare perioadei de anchetă, prețurile pentru costurile de producție majore ale FeSi au crescut, de asemenea, în aceeași perioadă”.

(7)

În acest sens, se remarcă faptul că declarația de mai sus, astfel cum se confirmă în considerentul 106 din Regulamentul (CE) nr. 172/2008, nu stabilește o corelație între evoluția prețurilor FeSi și costul mijloacelor de producție, ci era menită să explice situația industriei comunitare. Într-adevăr, în conformitate cu practica stabilită a Comisiei cu privire la indexarea prețurilor minime de import, acestea din urmă pot fi indexate doar în cazul în care prețul produsului care face obiectul angajamentului variază în funcție de costul de producție principal. În acest caz special, costul principal de producție (energia electrică) nu a indicat o corelație strânsă cu creșterea prețului FeSi. Chiar dacă existase o corelație între prețurile FeSi și costul său principal de producție, având în vedere prețurile divergente ale energiei electrice pe diferite piețe, nu există o sursă adecvată de informații cu privire la prețurile energiei electrice care să servească drept bază pentru indexarea PMI, contrar prețurilor pentru alte produse de bază, cum ar fi petrolul. În plus, alte materii prime, cum ar fi cocs și cuarțit, constituie, de asemenea, componente principale, dar diferite ale costului de producție pentru FeSi. Prin urmare, în cazul în care prețurile minime de import se indexează în funcție de prețul fiecăruia dintre aceste costuri de producție, este necesară utilizarea unor formule de indexare complexe, ceea ce ar face ca determinarea parametrilor de indexare și realizarea angajamentelor să devină extrem de complexe. Prin urmare, s-a concluzionat că nu este posibil să se indexeze prețurile minime de import în raport cu prețul costului de producție principal, astfel încât cererea societății a fost, în consecință, respinsă.

(8)

Societatea a susținut ulterior că este contrar practicii Comisiei să modifice forma sau nivelul măsurii stabilite în mod provizoriu și/sau propuse în etapa definitivă pe baza informațiilor care acoperă o perioadă ulterioară PA. În conformitate cu clauzele din angajament, societatea a fost informată de faptul că Comisia poate să retragă acceptul pentru angajament în orice stadiu în cursul punerii sale în aplicare, în urma modificării circumstanțelor față de cele existente în momentul acceptării angajamentului sau pentru că monitorizarea și aplicarea angajamentului s-au dovedit nepractice și nu s-a găsit o soluție acceptată de Comisie. În consecință, cererea a fost respinsă.

(9)

De asemenea, societatea a susținut că Comisia a ajuns la o concluzie greșită în evaluarea sa asupra eficienței angajamentului parțial, deoarece a utilizat date ulterioare perioadei de anchetă neverificate. În acest sens, se remarcă faptul că Comisia a urmat practicile sale curente, întrucât a utilizat în principal date furnizate de Eurostat pentru analiza sa, precum și raportul periodic privind angajamentul prezentat de către societate. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(10)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază și, de asemenea, în conformitate cu clauzele aferente din angajament, care autorizează Comisia să retragă în mod unilateral acceptul pentru angajament, Comisia a concluzionat că acceptul pentru angajamentul oferit de Silmak Dooel Export Import, Jegunovce trebuie retras.

(11)

În paralel cu actualul regulament, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 172/2008, a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de ferosiliciu originare, printre altele, din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, aplicabile importurilor acestor produse fabricate de producătorul-exportator în cauză,

28.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/25

(1)

Regulamentul (CE) nr. 327/98 a deschis și a stabilit modul de gestionare a anumitor contingente tarifare pentru importurile de orez și de brizură de orez, repartizate în funcție de țara de origine și eșalonate pe mai multe subperioade, în conformitate cu anexa IX la regulamentul respectiv și cu Regulamentul (CE) nr. 60/2008 al Comisiei (3), deschizând o subperioadă specifică în februarie 2008, pentru contingentul tarifar de import de orez albit și semialbit originar din Statele Unite ale Americii.

(2)

Subperioada lunii februarie este a doua subperioadă din 2008 pentru contingentul cu numărul de cotă 09.4127, prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 327/98.

(3)

Din comunicarea prezentată în conformitate cu articolul 8 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 327/98 rezultă că, pentru contingentul cu numărul de ordine 09.4127, cererile depuse în cursul primelor zece zile lucrătoare ale lunii februarie 2008, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior, au ca obiect o cantitate inferioară celei disponibile.

(4)

Prin urmare, pentru contingentul cu numărul de ordine 09.4127 este necesară stabilirea cantității totale disponibile pentru subperioada contingentară următoare, în conformitate cu articolul 5 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 327/98,

28.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 55/27

(1)

Prin scrisoarea datată 15 iunie 2004, Comisia a fost informată de către un cetățean al Regatului Unit cu privire la ajutorul ilegal acordat de Consiliul Insulelor Shetland, autoritatea publică din Insulele Shetland, Regatul Unit. Prin scrisorile datate 24 august 2004, 4 februarie 2005, 11 mai 2005 și 16 decembrie 2005, Comisia a invitat Regatul Unit să furnizeze informații cu privire la ajutorul în cauză. Regatul Unit a oferit Comisiei informații prin scrisorile din 10 decembrie 2004, 6 aprilie 2005, 8 septembrie 2005 și 31 ianuarie 2006.

(2)

Prin scrisoarea din 13 septembrie 2006, Comisia a informat Regatul Unit cu privire la decizia sa de a deschide procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE în ceea ce privește ajutorul în cauză. Regatul Unit și-a formulat observațiile cu privire la acest ajutor prin intermediul scrisorii datate 16 octombrie 2006.

(3)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 30 noiembrie 2006 (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile privind ajutorul în cauză. Nu a fost primită nicio observație.

(4)

Consiliul Insulelor Shetland a efectuat plăți către sectorul pescuitului în cadrul a două măsuri general de ajutor, denumite „Ajutor pentru industria de pescuit și de prelucrare a peștelui” (Aid to the Fish Catching and Processing Industry) și „Ajutor pentru industria pisciculturii” (Aid to the Fish Farming Industry), care erau formate de fapt din mai multe sisteme diferite de ajutor aflate în vigoare din anii '70. Unul dintre aceste sisteme era așa-numitul „Sistem de ajutor pentru noii acționari” (First time shareholders scheme), denumit în continuare „sistemul”. În cadrul acestui sistem, aflat în vigoare din 1982 până la 14 ianuarie 2005, se puteau acorda subvenții care, împreună cu efortul financiar propriu, vizau cumpărarea unei participații într-o navă de pescuit nouă sau deja existentă. Ajutorul se acorda doar persoanelor cu vârsta mai mare de 18 ani, care nu dețineau deja o participație într-o navă de pescuit.

(5)

Ajutorul se acorda pentru 50 % din costurile de cumpărare a participației, în limita a 7 500 GPB în cazul unei nave existente și în limita a 15 000 GPB în cazul unei nave noi. Restul de 50 % putea fi finanțat numai prin contribuția proprie a beneficiarilor, rezultată fie din economii, fie dintr-un credit familial. Cuantumul ajutorului nu putea depăși 25 % din valoarea navei.

(6)

Acordul era acordat cu condiția ca nava să fie utilizată pentru activități de pescuit cu normă întreagă în următorii cinci ani și ca beneficiarul să își păstreze participația în navă pentru o perioadă de cinci ani de la primirea ajutorului.

(7)

Comisia a avut suspiciuni serioase că ajutorul acordat în cadrul sistemului persoanelor care cumpără pentru prima dată o participație într-o navă la mâna a doua ar putea fi compatibil cu cerințele stabilite la punctul 2.2.3.3 din Orientările pentru examinarea ajutoarelor de stat în sectorul pescuitului și al pisciculturii din 1994, 1997 și, respectiv, 2001 (4). Au existat, în special, suspiciuni cu privire la respectarea condiției de a acorda ajutor doar în cazul navelor cu vechimea mai mică de 10 (5) ani, respectiv 20 (6) de ani, care ar putea fi folosite pentru cel puțin încă 10 ani. În plus, Comisia a avut suspiciuni cu privire la compatibilitatea nivelului ajutorului din cadrul sistemului, și anume 25 % din costul real al cumpărării navei, care pare să nu respecte Orientările din 2001, aplicabile sistemelor existente de ajutor de la 1 iulie 2001; aceste orientări permit un nivel al ajutorului de maximum 20 % (7).

În ceea ce privește ajutorul acordat pentru cumpărarea unei participații într-o navă nouă, Comisia a considerat că sistemul nu se raportează la nivelul de referință al capacității flotei de pescuit, nici la cerințele în materie de igienă și siguranță și nici la obligativitatea înmatriculării navei în registrul flotei, în conformitate cu articolele 6, 7, 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 2792/1999 al Consiliului din 17 decembrie 1999 de definire a modalităților și condițiilor pentru acțiunile structurale ale Comunității în sectorul pescuitului (8), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2369/2002 din 20 decembrie 2002 (9). În plus, se pare că sistemul nu conținea nicio dispoziție cu privire la cerințele suplimentare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2792/1999, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2369/2002.

(8)

În scrisoarea de răspuns din 16 octombrie 2006, Regatul Unit a oferit informații suplimentare cu privire la ajutorul acordat în cadrul sistemului în cauză. Regatul Unit subliniat că valoarea totală a ajutorului acordat în cadrul sistemului a fost de 581 750 GBP, și nu de 8 000 000 GBP, așa cum a indicat Comisia în decizia sa de inițiere a procedurii stabilite la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE. Regatul Unit a subliniat și că, ulterior datei de 1 iulie 2001, nu s-a mai acordat niciun ajutor pentru navele noi, și că, prin urmare, problema incompatibilității sistemului după această dată nu mai prezintă relevanță.

(9)

În ceea ce privește ajutoarele pentru cumpărarea unei participații într-o navă la mâna a doua, Regatul Unit a confirmat că sistemul nu conținea condiții legate de vechimea navei și nici nu prevedea că navele trebuie să poată fi folosite pentru cel puțin încă 10 ani. Cu toate acestea, Regatul Unit a susținut că sistemul condiționa finanțarea de o perioadă de cinci ani și că această dispoziție reprezenta angajamentul implicit de a folosi nava în activități de pescuit pentru acea perioadă de timp.

(10)

Regatul Unit a furnizat lista cu toate cele 78 de ajutoare individuale, fiecare în valoare de 7 500 GBP, acordate în perioada 25 aprilie 1996-15 iulie 2003, pentru cumpărarea unei participații într-o navă la mâna a doua, lista conținând numele beneficiarului, precum și denumirea și vechimea navei. Nivelul ajutorului a variat între 0,12 % și 25 %. Nivelul ajutorului nu a depășit 3,75 % după data de 1 ianuarie 2001.

(11)

Regatul Unit a subliniat că 36 din cele 78 de ajutoare par a fi incompatibile, dar că 28 dintre acestea au fost recuperate sau erau în curs de recuperare, în urma pierderii, reținerii, vânzării sau dezafectării navei care făcea obiectul ajutorului. În cazul a două ajutoare din restul de opt rămase, nu s-a inițiat recuperarea ajutorului deoarece pierderea a fost suferită după expirarea perioadei de cinci ani. Regatul Unit a conchis astfel că rămâneau în discuție șase ajutoare posibil incompatibile, care vizau nave aflate în funcțiune sau nave ulterioare către care a fost transferat beneficiul ajutorului în cauză.

(12)

În cele din urmă, Regatul Unit a susținut că, în cazul în care Comisia adoptă o decizie negativă, recuperarea ajutorului acordat înainte de 3 iunie 2003 nu ar trebui solicitată, întrucât aceasta contravine principiului protecției așteptărilor legitime. În acest sens, Regatul Unit a invocat Decizia 2003/612/CE a Comisiei din 3 iunie 2003 privind creditele acordate pentru cumpărarea unor cote de pescuit în Insulele Shetland (Regatul Unit) (10) și Decizia 2006/226/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind investițiile Shetland Leasing and Property Developments Ltd. în Insulele Shetland (Regatul Unit) (11), afirmând că, până la 3 iunie 2003, Consiliul Insulelor Shetland a considerat în mod legitim că fondurile utilizate pentru ajutorul în cauză sunt private și nu publice.

(13)

În primul rând, trebuie stabilit dacă măsura poate fi considerată ajutor de stat și, în caz afirmativ, dacă este compatibilă cu piața comună.

(14)

Ajutorul a fost acordat unui număr limitat de companii din sectorul pescuitului și, prin urmare, este de natură selectivă. Ajutorul a fost acordat de Consiliul Insulelor Shetland din resurse de stat, iar beneficiarii au fost companii aflate în concurență directă cu alte companii din sectorul pescuitului, atât din Regatul Unit, cât și din alte state membre. Prin urmare, ajutorul denaturează sau amenință să denatureze concurența și poate fi considerat ajutor de stat în sensul articolului 87 din Tratatul CE.

(15)

Conform celor afirmate de Regatul Unit, cele două sisteme generale menționate în considerentul 4 s-au aplicat înainte de aderarea Regatului Unit la Comunitatea Economică Europeană. Cu toate acestea, Comisia observă că informațiile furnizate arată că sistemul de ajutor pentru noii acționari a fost aplicat doar din 1982. În orice caz, din cauza lipsei arhivelor, Regatul Unit nu a fost în măsură să furnizeze dovezi care să ateste că ajutorul a existat înainte ca Regatul Unit să adere la Comunitate. În plus, Regatul Unit a confirmat că sistemele de ajutor s-au modificat de-a lungul anilor și că aceste modificări nu au fost niciodată notificate Comisiei, în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE [fostul articol 93 alineatul (3)]. În consecință, ajutorul trebuie considerat ajutor nou.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 659/1999 nu stabilește niciun termen de prescripție pentru examinarea „ajutorului ilegal”, astfel cum este definit la articolul 1 litera (f) din regulamentul respectiv, adică ajutorul pus în aplicare în absența unei concluzii a Comisiei cu privire la compatibilitatea acestuia cu piața comună. Cu toate acestea, articolul 15 din regulamentul respectiv prevede că prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de zece ani, că acest termen începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului și că termenul de prescripție este întrerupt de orice acțiune a Comisiei. În consecință, Comisia consideră că, în acest caz, nu este necesară examinarea ajutorului acoperit de termenul de prescripție, adică acel ajutor acordat cu mai mult de zece ani înainte de orice măsură luată de Comisie în privința sa.

(17)

Comisia consideră că, în acest caz, termenul de prescripție a fost întrerupt de cererea adresată Regatului Unit la 24 august 2004 în vederea furnizării unor informații. Astfel, termenul de prescripție se aplică ajutorului acordat beneficiarilor înainte de 24 august 1994. În consecință, Comisia a restrâns evaluarea la ajutorul acordat în perioada 24 august 1994-ianuarie 2005.

(18)

Ajutorul de stat poate fi declarat compatibil cu piața comună atunci când se încadrează la una dintre excepțiile prevăzute de Tratatul CE. În ceea ce privește ajutorul de stat în sectorul pescuitului, măsurile care constituie ajutor de stat sunt considerate compatibile cu piața comună în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute de Orientările pentru examinarea ajutoarelor de stat în sectorul pescuitului și al pisciculturii. În conformitate cu punctul 5.3 paragraful al doilea din Orientările din 2004, „Un «ajutor ilegal», în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, se evaluează în conformitate cu orientările aplicabile la momentul intrării în vigoare a actului administrativ prin care se acordă ajutorul.” Acest principiu este în conformitate și cu normele generale prezentate în Comunicarea Comisiei privind stabilirea normelor aplicabile evaluării ajutoarelor de stat ilegale (12). Prin urmare, ajutorul în cauză trebuie evaluat pe baza compatibilității cu orientările din 1994, 1997 și 2001.

(19)

În ceea ce privește ajutorul acordat pentru achiziționarea unei participații într-o navă nouă, Comisia a subliniat în decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE că ajutorul acordat înainte de 1 iulie 2001 poate fi considerat compatibil cu piața comună. După data respectivă însă, condițiile prevăzute de sistem par a nu mai fi compatibile cu condițiile aplicabile și, prin urmare, Comisia are suspiciuni serioase că un astfel de ajutor acordat ulterior datei respective ar fi compatibil.

(20)

Din informațiile furnizate de Regatul Unit reiese că nu a fost acordat niciun ajutor după 1 iulie 2001 pentru cumpărarea unei participații într-o navă nouă și că sistemul a ieșit din vigoare la 14 ianuarie 2005.

(21)

În conformitate cu punctul 2.2.3.3 din orientările din 1994, 1997 și 2001, ajutorul poate fi considerat compatibil cu piața comună numai dacă nava poate fi utilizată în continuare pentru cel puțin încă 10 ani. În plus, conform orientărilor din 1994 și 1997, nava trebuie să aibă o vechime de cel puțin 10 ani, iar conform orientărilor din 2001, vechimea navei trebuie să fie de cel puțin 20 de ani.

(22)

Sistemul nu conține condiții cu privire la vechimea navelor, iar Regatul Unit a confirmat că nu există alte condiții sau acțiuni care să asigure compatibilitatea cu această condiție. În plus, sistemul nu prevedea condiția ca navele să fie utilizate pentru cel puțin încă 10 ani. Prin urmare, sistemul este în mod clar incompatibil cu orientările din 1994, 1997 și 2001.

(23)

O astfel de incompatibilitate nu poate fi eliminată de cerința sistemului ca participația în navă să fie păstrată pentru cel puțin cinci ani și ca nava să fie utilizată pentru activități de pescuit în cursul acestei perioade. Această dispoziție nu face altceva decât să garanteze că navele vor fi operaționale în primii cinci ani, deci doar în jumătate din perioada prevăzută de orientări.

(24)

Prin urmare, se consideră că ajutorul acordat în cadrul sistemului pentru cumpărarea unei participații într-o navă la mâna a doua este incompatibil cu piața comună.

(25)

În temeiul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar.

(26)

Conform celor afirmate de Regatul Unit, Comisia nu trebuie să solicite recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni principiului protejării așteptărilor legitime și susține că acest principiu se aplică în cazul de față.

(27)

Fondurile utilizate pentru finanțarea sistemului sunt aceleași fonduri utilizate pentru ajutoarele care fac obiectul deciziilor negative adoptate de Comisie prin Deciziile 2003/612/CE și 2006/226/CE, menționate în considerentul 12 din prezenta decizie. În cazurile respective, Comisia a considerat că aceste fonduri trebuie considerate resurse de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. În același timp, Comisia a recunoscut faptul că, în condițiile specifice ale cazurilor în discuție, autoritățile și organismele implicate din Shetland au creat așteptări legitime cu privire la natura privată a fondurilor respective, prin combinarea unor elemente care, luate împreună, au împiedicat recuperarea ajutorului de stat incompatibil.

(28)

Comisia consideră însă că, în acest caz, elementele luate în calcul în Deciziile 2003/612/CE și 2006/226/CE nu pot fi aplicate în același mod și că nu au fost create așteptări legitime. Comisia remarcă în special acțiunile și declarațiile Regatului Unit, care arată în mod clar că, la momentele respective ale acordării ajutoarelor, autoritățile responsabile erau convinse de faptul că sistemul constituia într-adevăr un sistem de ajutor de stat și că normele privind un astfel de ajutor erau aplicabile.

(29)

Pentru ajunge la această concluzie, Comisia observă că, spre deosebire de ajutoarele care au făcut obiectul Deciziilor 2003/612/CE și 2006/226/CE, sistemul în cauză a fost creat ca un sistem normal de ajutor și vizează ajutoare directe acordate pescarilor de către Consiliul Insulelor Shetland. În plus, circumstanțele specifice ale acestui caz arată cu claritate că Regatul Unit a considerat aplicabile normele privind ajutorul de stat, întrucât cheltuielile din cadrul sistemului au fost incluse sistematic de către statul membru respectiv în rapoartele anuale privind ajutorul de stat, trimise Comisiei în conformitate cu obligațiile comunitare. De fapt, ca răspuns la întrebările Comisiei, Regatul Unit a afirmat în scrisoarea din 10 decembrie 2004 că: „timp de mai mulți ani, plățile din cadrul sistemului au fost incluse în inventarul anual al ajutoarelor de stat trimis anual Comisiei, conform obligațiilor”, iar în scrisoarea din 6 aprilie 2005 se preciza că: „Timp de mulți ani, autoritățile noastre au acționat cu bună-credință și cu convingerea că sistemele respectau orientările privind ajutoarele de stat.”

(30)

Ținând seama de aceste declarații și de circumstanțele cazului, Comisia apreciază, așadar, că solicitarea recuperării ajutorului nu poate fi considerată contrară niciunui principiu general de drept comunitar. Astfel, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, Comisia consideră că Regatul Unit trebuie să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiarii sistemului (indiferent de acțiunile deja întreprinse), fără a se aduce atingere cazurilor care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 875/2007 al Comisiei din 24 iulie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de minimis în sectorul pescuitului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004 (13).

(31)

În acest sens, ar trebui remarcat că, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, pentru a asigura restabilirea concurenței efective, ajutorul recuperat trebuie să includă și dobânda. Dobânda se calculează pe o bază compusă, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 (14). Prin urmare, Regatul Unit ar trebui să se asigure că și recuperările deja realizate sau cele aflate în curs vor respecta această condiție și să ia măsurile necesare pentru a recupera valoarea aferentă a dobânzii în cazurile în care dobânda nu a fost inclusă în ajutorul recuperat.

(32)

Comisia invită Regatul Unit să returneze chestionarul anexat cu privire la situația actuală a procedurii de recuperare și să întocmească o listă a beneficiarilor afectați.

(33)

Ținând seama de evaluarea prezentată în secțiunea IV, Comisia consideră că Regatul Unit a încălcat articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, acordând ajutoare ilegale în cadrul sistemului în cauză.

(34)

Comisia consideră că ajutorul acordat în cadrul sistemului nu este compatibil cu piața comună în cazul ajutoarelor acordate pentru prima achiziționare a unei participații într-o navă de pescuit la mâna a doua.

(35)

Dat fiind că niciun ajutor nu a fost acordat după 1 iulie 2001 pentru prima achiziționare a unei participații într-o navă de pescuit nouă, toate ajutoarele de acest tip acordate în cadrul sistemului sunt considerate compatibile cu piața comună,

(a)

lista beneficiarilor cărora le-a fost acordat ajutorul menționat la articolul 1 al prezentei decizii și care nu îndeplinește condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 875/2007, precum și valoarea totală a ajutorului primit de fiecare beneficiar;

(b)

valoarea totală (capital și dobânzi) de recuperat de la fiecare beneficiar;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor deja luate și a celor planificate în vederea respectării prezentei decizii; și

(d)

documente care să demonstreze că beneficiarul a fost somat să ramburseze ajutorul.